Anda di halaman 1dari 297

Cuvânt înainte

Constituirea economiei de piaĠă în România, în perioada anilor c 90, a relansat


interesul úi preocupările pentru problemele financiare, nu numai la nivelul specialiútilor úi
al instituĠiilor de profil (unele dintre ele înfiinĠate pentru prima oară - cum este cazul
SocietăĠilor de Valori Mobiliare - sau reînfiinĠate - cum este cazul Bursei de Valori), dar úi
la nivelul guvernului, al organelor locale de administraĠie publică, al societăĠilor
comerciale úi, în mare măsură, al populaĠiei. Este notoriu, în context, interesul pentru
înĠelegerea proceselor úi fenomenelor financiare atât la nivelul agentului economic, cât úi
la nivelul macroeconomic, precum úi a premiselor úi condiĠiilor ce caracterizează decizia
financiară. Acest interes este atât conjunctural, cât úi de fond úi strategic deoarece vizează,
la orice nivel úi pentru orice agent economic, problema formării resurselor financiare de
susĠinere a activităĠii (inclusiv a traiului curent), problema conservării úi amplificării
puterii de cumpărare a acestor resurse, problema utilizării lor cu cel mai mare efect
posibil.
Este acceptat îndeobúte că problemele financiare, în cea mai largă cuprindere úi
înĠelegere a lor, au început să fie formulate atât în legătură cu dezvoltarea pieĠei, a
schimbului de mărfuri, cât úi cu organizarea statală a societăĠii. Treptat, astfel de probleme
au fost individualizate, generalizate, clarificate. Ele au constituit un fond de cunoútinĠe,
practici, tehnici úi metode, care s-au particularizat într-o componentă distinctă a útiinĠelor
economice. Într-un interval de circa 80 de ani (1880-1960), finanĠele s-au cristalizat ca
domeniu aparte în corpul útiinĠelor economice. Ulterior, a început un amplu proces de
dezvoltare a unor tehnici úi metode de prelucrare cantitativă a informaĠiei, proces benefic
pentru definirea unor grupuri de probleme, capitole úi părĠi ale útiinĠei finanĠelor. Acest
demers s-a dovedit de mare interes practic úi a determinat o puternică adâncire a analizei
calitative. El a generat repercusiuni majore în rezultatele obĠinute de societăĠile
comerciale, de bănci úi societăĠile de asigurări, de guverne úi instituĠiile guvernamentale în
constituirea úi utilizarea resurselor lor financiare.
În lucrare se regăsesc unele probleme de bază ale deciziei financiare la nivel
microeconomic, în speĠă finanĠarea activelor circulante úi a investiĠiilor, unele aspecte ale
creditării firmelor úi ale funcĠionării băncilor ca principale instituĠii de creditare, precum
úi ale funcĠionării bursei de valori ca principală instituĠie a pieĠei de capital. Pe de altă
parte, lucrarea include aspecte vizând constituirea úi utilizarea resurselor bugetului de
stat, ca elemente esenĠiale ale finanĠelor publice, precum úi unele probleme de echilibru
monetar úi politici monetare. Pregătirea úi apariĠia lucrării a fost facilitată de studiile úi
documentarea realizate de autor la UniversităĠile din Toulouse, Orleans úi Geneva în
cadrul unor contracte de cercetare útiinĠifică finanĠate de Banca Mondială úi Guvernul
României.
Lucrarea se adresează cu predilecĠie celor care doresc să-úi însuúească cunoútinĠe
de bază despre finanĠe, noĠiuni úi concepte financiare esenĠiale pentru a putea discerne în
complexitatea lumii financiare úi a putea aprofunda selectiv tipurile de probleme financiare
care îi preocupă sau cu care se confruntă în activitatea lor cotidiană. Valorificarea
cunoútinĠelor teoretice se va putea realiza, într-o primă formă, prin rezolvarea unor
probleme úi aplicaĠii specifice, macro úi microeconomice, propuse în completarea acestei
lucrări printr-o culegere scrisă de acelaúi autor úi editată în 1998, tot cu sprijinul
Academiei de Studii Economice.

Autorul
7

Cuprins

1
PROCESE ùI FLUXURI FINANCIARE.................................................. 11
1.1 RelaĠii financiare ..................................................................................... 11
1.2 FinanĠele publice ..................................................................................... 14
1.3 FinanĠele private...................................................................................... 17
1.4 Echilibrul financiar ................................................................................. 20
1.5 Politica financiară ................................................................................... 22
1.6 RelaĠii de credit ....................................................................................... 29
1.7 Pârghia financiar-monetară în politicile
guvernamentale intervenĠioniste ............................................................. 32
1.8 Structura financiară a firmei ................................................................... 47

2
FINANğAREA INVESTIğIILOR
ùI A ACTIVELOR CIRCULANTE .......................................................... 55
2.1 Politica de investiĠii ................................................................................. 55
2.2 Evaluarea rentabilităĠii investiĠiei ............................................................ 57
2.3 Criterii de alegere a variantelor de investiĠie ........................................... 60
2.4 Resursele de finanĠare a investiĠiei .......................................................... 63
2.5 Amortizarea: conĠinut, metode, norme .................................................... 70
2.6 Activele circulante: conĠinut, determinarea necesarului
úi a nevoii de finanĠare ............................................................................ 76
2.7 Surse de finanĠare a activelor circulante .................................................. 87

3
BUGETUL DE STAT.................................................................................. 97
3.1 Bugetul ca instrument financiar............................................................... 98
3.2 Principii bugetare................................................................................... 101
3.2.1 Universalitatea bugetului............................................................. 101
3.2.2 Unitatea bugetului........................................................................ 102
3.2.3 Neafectarea veniturilor ................................................................ 104
3.2.4 Anualitatea bugetului................................................................... 105
3.2.5 Echilibrul bugetar ........................................................................ 106
3.2.6 Specializarea bugetară ................................................................ 108
3.2.7 Publicitatea bugetului .................................................................. 108
3.3 Metode de dimensionare a componentelor bugetului ............................ 109
3.4 Procesul bugetar .................................................................................... 116
3.4.1 Elaborarea proiectului de buget .................................................. 117
3.4.2 Aprobarea bugetului .................................................................... 118
8

3.4.3 ExecuĠia bugetului........................................................................ 118


3.4.4 Controlul execuĠiei bugetului....................................................... 121
3.5 Structura bugetului de stat al României................................................. 122
3.6 Sistemul cheltuielilor publice ................................................................ 126
3.7 Clasificarea cheltuielilor publice ........................................................... 128
3.7.1 Structura cheltuielilor bugetare în România ............................... 131
3.8 Analiza structurală úi dinamică a cheltuielilor publice.......................... 133
3.9 Caracteristicile principalelor cheltuieli publice ..................................... 137
3.9.1 Cheltuieli publice pentru acĠiuni social-culturale ....................... 137
3.9.1.1 Cheltuieli publice pentru învăĠământ .............................. 140
3.9.1.2 Cheltuieli publice pentru sănătate .................................. 142
3.9.1.3 Cheltuieli publice pentru cultură .................................... 144
3.9.2 Cheltuieli publice pentru acĠiuni economice................................ 145
3.9.3 Cheltuieli pentru servicii publice generale,
apărare, ordine publică úi siguranĠă naĠională .......................... 149
3.9.4 Cheltuieli publice privind asigurările sociale.............................. 150
3.9.4.1 Asigurările sociale de stat............................................... 151
3.9.4.2 Asigurările sociale pentru sănătate ................................ 160
3.10 Sistemul veniturilor publice úi structura sa.......................................... 161
3.11 Impunerea fiscală úi principiile ei........................................................ 164
3.11.1 Caracteristicile, rolul úi dimensiunea impunerii fiscale ............ 164
3.11.2 Elementele impozitului ............................................................... 171
3.11.3 Principiile impunerii fiscale....................................................... 172
3.11.3.1 Principii de echitate fiscală........................................... 173
3.11.3.2 Principii de politică financiară ..................................... 179
3.11.3.3 Alte grupe de principii................................................... 180
3.11.4 Aúezarea impozitelor.................................................................. 180
3.12 Impozitele directe ................................................................................ 181
3.12.1 Impozitele pe venit ..................................................................... 182
3.12.1.1 Impozitul pe veniturile persoanelor fizice ..................... 182
3.12.1.2 Impozitul pe veniturile persoanelor juridice ................. 183
3.12.2 Impozitele pe avere .................................................................... 184
3.12.2.1 Impozitele pe averea propriu-zisă ................................. 184
3.12.2.2 Impozitele pe circulaĠia averii....................................... 185
3.12.2.3 Impozitul pe sporul de avere ......................................... 185
3.12.3 Dubla impunere juridică internaĠională .................................... 186
3.13 Impozitele indirecte ............................................................................. 188
3.13.1 Taxele de consum ....................................................................... 189
3.13.2 Taxele vamale ............................................................................ 190
3.13.3 Taxele generale .......................................................................... 193
3.14 Creditul public úi datoria publică......................................................... 194
3.14.1 Mecanismul formării úi caracteristicile creditului public.......... 194
3.14.2 Elementele tehnice ale împrumutului de stat ............................. 196
3.14.3 OperaĠiuni specifice împrumuturilor de stat.............................. 202
9

4
MONEDĂ, CREDIT ùI ECHILIBRU MONETAR ............................... 207
4.1 Moneda úi sistemul monetar .................................................................. 207
4.2 Masa monetară....................................................................................... 214
4.3 Creditul .................................................................................................. 219
4.3.1 Riscurile creditului....................................................................... 223
4.3.2 Garantarea creditului .................................................................. 228
4.3.3 Sfere de creditare ......................................................................... 231
4.3.4 Instrumente de credit ................................................................... 236
4.4 Modelarea echilibrului monetar............................................................. 240

5
SISTEMUL BANCAR .............................................................................. 249
5.1 Componentele sistemului bancar úi funcĠiile sale.................................. 249
5.2 OperaĠiunile pasive ale băncilor comerciale.......................................... 253
5.2.1 Depozitele..................................................................................... 253
5.2.2 Rescontul...................................................................................... 255
5.2.3 Capitalul propriu ......................................................................... 255
5.3 OperaĠiunile active ale băncilor comerciale .......................................... 256
5.3.1 Scontarea ..................................................................................... 257
5.3.2 Pensiunea ..................................................................................... 258
5.3.3 Împrumutul cu gaj în efecte.......................................................... 258
5.3.4 Avansurile în cont ........................................................................ 260
5.3.5 Creditele specializate ................................................................... 260
5.4 Aprecierea calităĠii activităĠii bancare ................................................... 260
5.5 Aprecierea calităĠii activităĠii financiare
a agenĠilor economici nefinanciari ........................................................ 267

6
PIEğE FINANCIARE............................................................................... 279
6.1 Bursa de valori: concept, funcĠii, rol, organizare úi funcĠionare............ 282
6.2 Valorile mobiliare tranzacĠionate la bursă ............................................. 285
6.2.1 AcĠiuni: emitere, tipuri, indicatori de performanĠă...................... 285
6.2.2 ObligaĠiuni: emitere, tipuri, indicatori de performanĠă............... 296
6.3 OperaĠiuni de bursă................................................................................ 298
6.3.1 OperaĠiuni cu primă..................................................................... 299
6.3.2 OpĠiuni ......................................................................................... 302
6.4 Indici bursieri......................................................................................... 306
Bibliografie ................................................................................................. 309
Procese úi fluxuri financiare

Activitatea societăĠii omeneúti se înfăĠiúează ca un complex de acĠiuni úi


relaĠii pe care le promovează participanĠii, adică subiecĠii acestei activităĠi,
respectiv indivizii, grupurile de indivizi sau instituĠiile ce-i reprezintă în ansamblul
lor sau pe comunităĠi definite după diferite criterii. Această activitate se
concretizează în procese formative (fabricarea unui bun, culegerea unei informaĠii,
efectuarea unui serviciu, crearea unei opere de artă sau útiinĠifice etc.) úi în fluxuri
de transfer exprimând, în general, dorinĠa fiecărui participant de a-úi satisface
nevoile de consum, de a-úi asigura úi îmbunătăĠi existenĠa.
Derularea unui proces formativ presupune existenĠa unor mijloace pe care
iniĠiatorul acestui proces le foloseúte în scopul elaborării, construirii obiectului
(bun, serviciu, informaĠie) pe care el úi-a propus să-l obĠină. Mijloacele se pot afla
în patrimoniul subiectului sau, de cele mai multe ori, trebuie constituite pe seama
unui flux de transfer. Obiectul fluxului de transfer îl formează chiar bunurile,
serviciile, informaĠiile etc. pe care le-au construit subiecĠii activităĠii sociale. Atât
aceste obiecte, cât úi mijloacele utilizate pentru producerea lor pot fi exprimate atât
fizic, material, cât úi valoric, băneúte.
Aspectul bănesc al acestor procese úi fluxuri s-a „emancipat”, s-a
individualizat pe măsura evoluĠiei activităĠii sociale úi a generat relaĠii de un
anumit tip, numite relaĠii băneúti, în sfera cărora se includ úi relaĠiile financiare.
Procesul de „emancipare” a acĠionat úi în legătură cu relaĠiile financiare, care au
devenit obiect de studiu distinct, concretizat în útiinĠa finanĠelor, componentă a
grupului de útiinĠe cunoscute sub numele de útiinĠe economice.
FinanĠele reprezintă útiinĠa constituirii úi administrării mijloacelor băneúti
la dispoziĠia unui agent economic pentru îndeplinirea obiectului său de activitate,
a funcĠiilor úi sarcinilor sale.

1.1 RelaĠii financiare

IniĠiatorul unui proces formativ dispune, numai ca excepĠie, în forma lor


fizică, materială, de toate mijloacele necesare derulării respectivului proces. Cel
mai adesea dispune doar parĠial sau deloc de mijloacele necesare în chiar forma
fizică, materială cerută în mod expres de procesul respectiv. De pildă, un fermier
nu dispune, cel mai adesea, de grâul necesar pentru sămânĠă, chiar dacă el a produs
12 Finanþe
grâu úi înainte. Boabele pentru sămânĠă trebuie să aibă anumite calităĠi úi să fie
tratate într-un anumit fel pentru a răspunde exigenĠelor unei anumite utilizări. De
aceea, fermierul trebuie să-úi procure astfel de boabe, trebuie să-úi constituie acest
mijloc necesar derulării activităĠii sale.
În relativ numeroase cazuri, iniĠiatorul dispune doar de mijloace băneúti sau
(li se mai spune în mod curent) financiare, cu care el îúi poate constitui, în baza
unui flux de transfer, mijloacele în forma fizică de care are nevoie. O astfel de
constituire de mijloace generează între parteneri relaĠii băneúti.
În majoritatea cazurilor, iniĠiatorul dispune doar parĠial de mijloace, atât în
forma lor materială expres necesară, cât úi băneúti. El are însă o experienĠă úi are
voinĠa de a începe un proces formativ. În astfel de cazuri, parteneriatul său cu alĠi
agenĠi economici include úi completarea mijloacelor băneúti insuficiente. O astfel
de constituire de mijloace generează între parteneri relaĠii financiare, în sfera
cărora se includ úi cele generate de raporturile cu statul.

RelaĠiile financiare sunt relaĠii băneúti de repartiĠie a produsului global


sau a componentelor sale, relaĠii reprezentând transferuri monetare, în dublu
sens, între buget úi firme sau între firme.

Sfera relaĠiilor băneúti o include pe cea a relaĠiilor financiare, deoarece


relaĠiile băneúti presupun contraprestaĠia, nu necesită neapărat un instrument legal
de reflectare sau o bază legală generatoare úi nu au neapărat sau de regulă un
caracter de continuitate. De exemplu, achiziĠionarea de către o antrepriză de
construcĠii a unei cantităĠi de ciment contra cost plătibil pe loc arată existenĠa
contraprestaĠiei (care în acest caz este directă úi imediată), considerată de ambii
parteneri echivalentă, deoarece „afacerea” nu s-ar mai fi făcut dacă unul din ei
avea rezerve. Vânzarea se poate face sau nu pe baza unui contract („instrumentul
legal”), dar este prea puĠin probabil ca ea să fi fost generată de legislaĠia curentă:
constituĠie, cod civil, o lege ordinară, o hotărâre de guvern etc. De asemenea, nimic
nu îndreptăĠeúte vreuna din părĠi (cumpărător, vânzător) să pretindă sau să spere ca
un astfel de aranjament să devină perpetuu sau măcar să se repete.
Caracteristicile relaĠiilor financiare sunt:
a) RelaĠiile financiare sunt parte a relaĠiilor economice.
ApartenenĠa relaĠiilor financiare la sfera celor economice este determinată de
faptul că sunt suportul bănesc al unor raporturi între proprietăĠi úi modifică
patrimoniul partenerilor sau cel puĠin structura acestuia. De exemplu, firma A
achită la finele lunii consumul de energie electrică. O astfel de relaĠie are de regulă
caracter de continuitate. Consumul s-a făcut treptat, dar permanent, iar achitarea
contravalorii sale se face ulterior, ceea ce presupune generarea unei obligaĠii a
firmei A către furnizorul de energie, adică o obligaĠie care nu se stinge imediat.
Pe de altă parte, cei doi parteneri sunt subiecĠi de drept distincĠi, în baza
autonomiei lor economice, exprimată prin proprietatea fiecăruia asupra propriului
patrimoniu, proprietate recunoscută úi garantată de către stat.
Procese ºi fluxuri financiare 13

În sfârúit, plata efectuată de firma A modifică volumul úi/sau structura


patrimoniului fiecăruia dintre parteneri. În ce-l priveúte pe A, se produce o
modificare de structură a patrimoniului: se reduc mijloacele băneúti disponibile,
dar se măreúte corespunzător valoarea produselor finite sau a producĠiei în curs de
fabricaĠie; adică în componenĠa activelor circulante, rămase la acelaúi volum, se
micúorează componenta „mijloace băneúti” úi se măreúte componenta „stocuri”. În
ce-l priveúte pe furnizorul de energie, patrimoniul său creúte cu profitul inclus în
tariful energiei úi se produce úi o modificare de structură deoarece componenta
„rezultate” se măreúte, crescând ponderea ei în total patrimoniu (volumul celorlalte
componente ale patrimoniului nu s-a modificat).
b) RelaĠiile financiare au loc organizat, adică pe bază legală úi de regulă cu
caracter de continuitate.
Când bugetul de stat este parte, atunci legea stabileúte: obligativitatea,
cuantumul úi termenul ce caracterizează respectiva relaĠie. De exemplu, legea
privind impozitul pe profil stabileúte că toĠi agenĠii economici care obĠin profit din
activitatea pe care o desfăúoară sunt obligaĠi să plătească un impozit de 25%,
efectuând vărsăminte lunare cu regularizări trimestriale úi anuale.
Când bugetul de stat nu este parte, atunci legea precizează doar cadrul úi
condiĠiile creerii obligaĠiei, urmând ca partenerii să stabilească cuantumul úi
termenul, în acest context definit de lege. De exemplu, Legea nr. 33/1991 privind
activitatea bancară úi reglementările Băncii NaĠionale a României privind
instrumentele de credit stabilesc posibilitatea creditului între parteneri de afaceri cu
specific nonfinanciar (creditul comercial) úi instrumentul legal care îl consfinĠeúte
(cambia); rămâne însă la latitudinea celor doi parteneri folosirea sau nu a acestei
posibilităĠi úi, în caz că da, condiĠiile exprese specifice care vor fi menĠionate în
cambie.
c) RelaĠiile financiare au efecte cu caracter definitiv.
Această caracteristică exprimă faptul că, odată transferul financiar efectuat,
modificarea de structură a patrimoniului este, în principiu, ireversibilă úi, de
asemenea, suma transferată nu se mai poate reîntoarce la partea care a efectuat
transferul. De exemplu, dacă se măreúte capitalul social al unei firme pe seama
fondului său de rezervă, noua structură a capitalului propriu nu se va mai reface,
decât ca excepĠie, úi numai în timp, prin vărsăminte periodice din profit în fondul
de rezervă, care, treptat, va putea ajunge din nou la ponderea pe care o avea în
momentul transferului presupus mai sus.
Pe de altă parte, plata de către un contribuabil a impozitului prevăzut de lege
este definitivă, în sensul că respectiva sumă nu mai poate fi returnată plătitorului.
Legea prevede excepĠiile úi modalităĠile de returnare. De pildă, Legea nr. 130/1992
privind taxa pe valoarea adăugată stabileúte în ce condiĠii aceasta poate fi returnată
sau recuperată parĠial, când úi cum se face returnarea/recuperarea în numerar sau în
contul unei obligaĠii de plată viitoare.
14 Finanþe
d) RelaĠiile financiare presupun, în principiu, transferuri băneúti fără
contraprestaĠie directă úi imediată úi fără titlu rambursabil.
Această caracteristică presupune că cel ce transferă nu poate pretinde
contraprestaĠii directe úi imediate úi nici restituirea sumelor. În exemplul despre
creditul comercial este evident că firma A nu poate pretinde restituirea
contravalorii energiei electrice consumate, dar nici furnizorul de energie nu poate
pretinde contraprestaĠie (plată) imediată. Legea prevede unele excepĠii legate în
principal de nerespectarea condiĠiilor convenite în contractul (efectiv sau virtual)
de livrare, de exemplu „viciile ascunse” ú.a. În mod similar, firma A nu poate
pretinde nici restituirea dobânzii presupuse, eventual, de creditul comercial în
cauză.
În cazul plăĠii impozitelor, ca úi în cazul operaĠiunilor de asigurare există
contraprestaĠii cu caracter indirect úi mijlocit (condiĠionat), prevăzute fie într-un
context legal mai general, fie printr-un contract expres intervenit între părĠi.
Plătitorii de impozite creează statului resurse financiare cu care acesta îúi
îndeplineúte funcĠiile sale. În virtutea acestui fapt, ca úi a înĠelesului úi obiectivului
funcĠiei sociale a statului, de exemplu, ei pot pretinde, în măsura în care
îndeplinesc unele condiĠii, să beneficieze de învăĠământ general gratuit pentru
copiii lor sau de alte servicii sociale gratuite presupuse de funcĠiile statului.
În cazul operaĠiunilor de asigurare, între părĠi se încheie un contract care
prevede obligaĠiile acestora, iar pentru asigurator condiĠiile în care se naúte
obligaĠia lui de a plăti asiguratului anumite sume de bani. ContraprestaĠia plătibilă
de asigurator este condiĠionată de producerea riscului menĠionat în contractul de
asigurare, dar nu este condiĠionată de numărul de rate de asigurare plătite sau de
ponderea sumei acestora în valoarea estimată a riscului produs.
RelaĠiile financiare pot fi publice sau private, după cum statul apare în
cadrul lor ca autoritate publică sau nu. De pildă, o societate comercială cu capital
de stat este parte într-un credit comercial úi într-un contract de asigurare. RelaĠiile
financiare născute în acest caz fac obiectul finanĠelor private, întrucât statul apare
aici ca un agent economic oarecare. În acelaúi mod sunt tratate úi relaĠiile
financiare ce apar în legătură cu proprietatea publică a statului úi cu proprietatea sa
privată.

1.2 FinanĠele publice

Componenta publică a finanĠelor are în vedere:


a) procurarea resurselor necesare statului úi utilizarea lor conform nevoilor
acestuia, în calitatea sa de autoritate publică;
b) folosirea procesului de procurare úi utilizare a resurselor ca un mijloc
(pârghie) de influenĠare a desfăúurării ansamblului activităĠii economico-
sociale.
Procese ºi fluxuri financiare 15

FinanĠele publice sunt definite în legătură cu existenĠa statului úi a


instituĠiilor sale centrale úi locale, adică în legătură cu existenĠa úi funcĠionarea
instituĠiilor de drept public. Angajamentele financiare apar sub forma resurselor
care generează creanĠe (drepturi de încasare) sau sub forma cheltuielilor care pot
genera obligaĠii (datorii care trebuie plătite).
Constituirea úi administrarea mijloacelor băneúti publice sunt obiect al
dreptului constituĠional úi al dreptului administrativ.

Legea stabileúte:
x caracterul obligatoriu al resurselor úi cheltuielilor;
x caracterul nerambursabil al constituirii resurselor;
x că vărsămintele pentru constituirea resurselor nu sunt de tip
contraprestaĠie directă úi imediată;
x metodologia derulării relaĠiilor între buget úi particulari, între entităĠi
publice sau între acestea úi cele private;
x atribuĠiile úi obligaĠiile celor ce mânuiesc bani publici;
x caracterul de patrimoniu public al fondurilor constituite conform acestor
relaĠii;
x obligativitatea gestiunii unor astfel de fonduri de către administraĠia de
stat (centrală úi locală);
x metodologia gestiunii fondurilor publice.

FinanĠele publice îndeplinesc trei funcĠii principale, úi anume: funcĠia de


alocare (fiscală), funcĠia de stabilizare (extrafiscală) úi funcĠia de redistribuire
(socială).

A. FuncĠia de alocare, numită úi funcĠie fiscală sau funcĠie de repartiĠie, are


ca obiect formarea úi miúcarea fluxurilor financiare, adică formarea veniturilor
bugetului de stat úi utilizarea lor, respectiv efectuarea cheltuielilor prevăzute în
acesta.
Formarea veniturilor se face, potrivit legii, prin contribuĠia asociaĠiilor cu
scop lucrativ, ca úi a persoanelor fizice sau juridice, chiar dacă ele nu desfăúoară
activitate cu un astfel de scop. ObligaĠiile contribuabililor sunt stabilite prin legi
specifice (legea impozitului pe profit, legea privind taxa pe valoarea adăugată,
legea impozitelor úi taxelor locale etc.). Totodată, legea bugetului, adoptată anual
de parlament, menĠionează în detaliu baza legală ce fundamentează veniturile
incluse în buget în anul respectiv. În veniturile bugetului figurează atât venituri
fiscale (impozite, taxe, taxe vamale úi alte venituri aferente), cât úi venituri
nefiscale (amenzi, penalizări, dobânzi, chirii, venituri din concesiuni úi vânzări,
venituri din activităĠile economice ale sectorului de stat etc.).
16 Finanþe
Utilizarea veniturilor, respectiv efectuarea cheltuielilor, se bazează pe norme
de cheltuieli úi pe proceduri (metodologii) de cheltuială, toate stabilite prin lege,
care, de asemenea, stipulează responsabilităĠi, atribuĠii úi competenĠe legate de
acestea. Utilizarea veniturilor úi, implicit, efectuarea cheltuielilor presupun:
inventarierea nevoilor, cuantificarea lor, ierarhizarea, eúalonarea în timp.
Inventarierea nevoilor se face pornind de la funcĠiile statului (internă,
externă, de apărare, social-culturală etc.) úi de la dimensiunea úi sensurile
intervenĠiei statului în activitatea socială în general. Gradualitatea intervenĠiei este
deosebit de nuanĠată în spaĠiu (spaĠiu geografic úi spaĠiu economic) úi în timp.
Extremele sunt cunoscute ca liberalism (intervenĠie redusă úi strict limitată) úi
centralism (intervenĠie amplă úi masivă). În societatea modernă (úi nu numai) nu se
mai poate vorbi în nici un caz de nonintervenĠie. Impunerea veniturilor úi a
proprietăĠii (quasigeneralizate geografic, adică pe mulĠimea statelor lumii),
generalizarea sistemului vamal, extinderea úi diversificarea conĠinutului funcĠiilor
statului sunt doar câteva motive care dau consistenĠă úi perenitate intervenĠiei.
Inventarierea nevoilor conduce la formularea câtorva categorii majore, printre care:
învăĠământul, sănătatea, cultura, protecĠia socială, acĠiunile economice, ordinea
publică, apărarea, administraĠia, justiĠia ú.a.
Cuantificarea nevoilor este o activitate ce prezintă atât caracter prospectiv,
cât úi normativ. Pentru cuantificare este esenĠial să fie definite pentru fiecare
nevoie în parte caracteristici, indicatori úi unităĠi de măsură. Este o activitate de
mare complexitate, de natură útiinĠifică úi care determină în mod esenĠial eficienĠa
alocărilor, dar úi efectele obĠinute. Cuantificarea prospectivă este importantă pentru
determinarea cât mai aproape de realitate a nevoii în cauză, lucru ce permite luarea
unor decizii în cunoútinĠă de cauză. Cuantificarea normativă reflectă opĠiunea
politică referitoare la intervenĠia (asistenĠa) statului, dar úi opĠiunea economică
referitoare la capacitatea financiară de intervenĠie a statului. De aceea, normele de
cheltuieli se stabilesc prin lege úi sunt obligatorii.
Ierarhizarea nevoilor se face pe baza unor criterii cum sunt importanĠa,
urgenĠa úi disponibilităĠile existente. Realizată în termenii stricĠi ai nevoii sociale,
ierarhizarea are un caracter obiectiv. O astfel de condiĠie este însă mai mult
teoretică, întrucât aprecierea úi selecĠia aparĠine în practică factorului politic ce
determină fără doar úi poate subiectivismul pragmatic. Nu de puĠine ori, nevoi
precum ordinea publică, administraĠia, apărarea, acĠiunile economice primează în
decizia politică în detrimentul altor nevoi, chiar dacă, teoretic úi declarativ, nevoi
precum educaĠia, útiinĠa, protecĠia mediului, cultura, sănătatea sunt numite
„majore”, „capitale”, „determinante”.
Eúalonarea în timp este o decizie rezultată din raportul resurse-nevoi,
respectiv din faptul că dinamica nevoilor (dar úi dimensiunea lor) o devansează
întotdeauna pe cea a resurselor (implicit a dimensiunilor lor): practic nevoile sunt
nelimitate úi în continuă creútere úi diversificare, în timp ce resursele sunt limitate,
iar dinamica lor, nu de puĠine ori, chiar stagnantă sau în scădere. Unele acĠiuni
susĠinute din resurse publice sunt de mare amploare sau de mare complexitate
(creúterea nivelului general de pregătire, îmbunătăĠirea stării de sănătate,
Procese ºi fluxuri financiare 17

reformarea administraĠiei publice, dotarea modernă a armatei ú.a.) úi nu pot fi


soluĠionate decât prin eforturi succesive de-a lungul multor ani. Ca urmare, din
punct de vedere metodologic, realizarea lor se face prin programe multianuale cu
defalcări pe etape, pe ani.

B. FuncĠia de stabilizare, numită úi funcĠie extrafiscală, are ca obiect


utilizarea resurselor financiare ale statului pentru favorizarea creúterii economice úi
atenuarea dezechilibrelor economice. Ea presupune intervenĠia statului în
activitatea socială în general, în cea economică în particular. Prin această funcĠie se
urmăreúte încasarea ritmică úi în cuantum a veniturilor statului, cheltuirea acestora
potrivit legii, eradicarea (mai realist diminuarea úi limitarea) evaziunii fiscale,
evitarea deturnării. În realizarea acestei funcĠii sunt avute în vedere mijloace,
operaĠiuni úi procedee precum disciplina financiară, legalitatea, oportunitatea úi
caracterul economicos al fluxurilor.

C. FuncĠia de redistribuire, numită úi funcĠie socială, are ca obiect


transferul de putere de cumpărare între diferite domenii ale activităĠii
economico-sociale sau între diferite categorii socio-profesionale. Această funcĠie
are un pronunĠat caracter de redistribuire întrucât, cel puĠin într-o primă fază,
resursele statului se formează pe baza veniturilor primare, adică a veniturilor
obĠinute de factorii de producĠie pe seama contribuĠiei lor la rezultatele activităĠii
economice: producerea de bunuri materiale, servicii úi informaĠii, inclusiv cele de
natură social-culturală, cum sunt educaĠia, sănătatea, asigurările sociale etc. Pe
seama acestor venituri, statul întreprinde activităĠi de susĠinere fie cu caracter
general (pregătirea úcolară obligatorie, asistenĠa categoriilor sau persoanelor
defavorizate, apărarea etc.), fie cu caracter punctual (încurajarea unui anumit gen
de activitate, susĠinerea unor zone defavorizate etc.).

1.3 FinanĠele private

Componenta privată a finanĠelor are în vedere constituirea úi gestiunea


resurselor necesare agenĠilor economici pentru realizarea obiectului lor de
activitate în condiĠii normale de profitabilitate. Caracteristica de normalitate este
efectul acceptării de către agentul economic a unui câútig pe care el îl consideră
satisfăcător pentru a-úi continua activitatea. În teoria modernă a finanĠelor, acest
câútig este interpretat úi ca o recompensă destinată agentului economic pentru
asumarea riscului de a-úi fi angajat resursele în activitatea pe care o desfăúoară. În
acest sens, apare problema arbitrajului, adică a opĠiunii între variante. Problema
este definită, în contextul menĠionat, ca o alegere între variante câútig - risc,
referitoare la modalitatea de utilizare (investire, plasare) a resurselor financiare
disponibile la un moment dat.
18 Finanþe
Teoria finanĠelor a dezvoltat după 1950 o mulĠime de probleme de mare
interes pentru participarea eficientă a agenĠilor economici pe piaĠa financiară,
multe din acestea fiind azi numite (definite ca) teorii. Dintre acestea, menĠionăm pe
cele mai renumite prin contribuĠia la dezvoltarea finanĠelor ca útiinĠă, dar úi prin
impactul practic deosebit în fundamentarea deciziei úi comportamentului agenĠilor
economici pe piaĠa financiară.
a) Teoria portofoliului, creată de Henry Marcovitz în anii '50 úi publicată
în articolul „Portofolio Selection” (Journal of Finance, vol. 7, nr. 1, martie 1952) úi
în lucrarea „Portofolio Selection: Efficient Diversification of Investments”, New
York, Willey, 1959
ContribuĠia majoră a acestei teorii la dezvoltarea de fond úi pragmatică a
finanĠelor constă în aceea că în decizia financiară se ia în considerare în mod
sistematic covarianĠa preĠurilor marii majorităĠi a activelor financiare. Un operator
raĠional, atunci când constituie un portofoliu de active financiare, trebuie să Ġină
seama de implicaĠiile unui titlu oarecare asupra optimalităĠii portofoliului,
diversificându-l pe acesta din urmă pe seama unui arbitraj între risc úi rentabilitate,
astfel încât portofoliul format să răspundă cel mai bine situaĠiei concrete de pe
piaĠă, ca úi obiectivelor investitorului.
b) Modelul preĠului de echilibru pe piaĠa financiară, elaborat de William
Sharpe úi publicat în articolul „A Simplified Model for Portofolio Analysis”
(Management Science, vol. 9, nr. 1, ianuarie 1963) úi în lucrarea „Portofolio
Theory and Capital Markets”, New York, McGraw Hill, 1970
Modelul lui Sharpe este cunoscut sub numele de modelul CAPM (Capital
Asset Pricing Model) sau MEDAF (Modèle d’évaluation des actifs financiers) úi
are ca obiect determinarea preĠului de risc pe care se bazează analiza valorilor
mobilare úi evaluarea performanĠelor administrării averii. Concluzia teoriei
dezvoltate de Sharpe este că, pe o piaĠă concurenĠială, riscul este cel ce se
remunerează úi că acesta nu poate fi eliminat prin diversificarea plasamentelor,
adică a structurării diversificate a portofoliilor de active. Acest risc nediversificabil
este măsurabil prin procedee statistice (varianĠă, dispersie) úi este intrat în limbajul
curent sub numele de coeficientul beta. Chiar dacă uzul acestui coeficient nu
reprezintă soluĠia infailibilă a câútigului pe piaĠa financiară, modelul CAPM
rămâne totuúi până azi abordarea fundamentală cea mai convingătoare în problema
portofoliilor úi a pieĠei financiare. Ipoteza eficienĠei acestei pieĠe, pe care de altfel
este fondat modelul, continuă să nu fie unanim acceptată, fiind obiect de
controversă între susĠinătorii analizei financiare fundamentale úi adepĠii analizei
tehnice.
c) Teoria structurii financiare úi a politicii de distribuire a profitului,
elaborată de Merton Miller úi Franco Modigliani (laureaĠi Nobel pentru economie,
1987) úi publicată în articolele „The Cost of Capital, Corporation Finance and the
Theory of Investments” (American Economic Review, vol. 48, nr. 3, iunie, 1958)
Procese ºi fluxuri financiare 19

úi „Corporate Income Taxes and the Cost of Capital: a Correction” (American


Economic Review, vol. 53, nr. 3, iunie, 1963)
Până la apariĠia acestei teorii, abordările úi regulile în materie de teorie
financiară erau bazate pe ipoteze strict empirice privind comportamentul
operatorilor pe piaĠa financiară, fără nici o încercare fezabilă de a modela
interacĠiunea operatorilor úi procesul generator al preĠului de echilibru. Teoria lui
Miller úi Modigliani arată că pe o piaĠă financiară eficientă nu există rată de
îndatorare sau rată de distribuĠie optime. S-a încercat o atenuare a caracterului
tranúant al acestei afirmaĠii prin aúa numita „teorie a compromisului” (Stewart
Myers, „Determinants of Corporate Borrowing” în Journal of Financial
Economics; vol. 5, nr. 2, noiembrie 1977). Merton Miller a combătut această teorie
într-o notă prezidenĠială (1977) către AsociaĠia Americană de FinanĠe, arătând că
ceea ce este caracteristic practicii financiare este: a) grija managerilor de a menĠine
o rată de îndatorare rezonabilă úi b) tendinĠa manifestată în cazul unui mare număr
de societăĠi comerciale de a promova o rată de distribuĠie a profitului mai mare
decât ar justifica-o interesul fiscal al acĠionarilor.
d) În anii '70 au început să se dezvolte úi alte probleme (teorii), pornind
mai ales de la inovaĠiile în materie de active financiare úi piaĠă financiară. Este
vorba, în primul rând, de apariĠia activelor de tip opĠiuni (1973), pentru care s-a
încercat formularea unor principii de evaluare. De asemenea, este vorba de
încercările de aplicare a teoriei semnalelor la problemele financiare, pornind de la
asimetria informaĠiei între participanĠii la piaĠă, precum úi de formularea teoriei
agenĠiei care formalizează interacĠiunea (conflictul de interese) între acĠionari úi
manageri. Această din urmă abordare ridică noi probleme în teoria firmei: firma nu
mai este privită ca o entitate compactă ce ia decizii pentru a-úi maximiza funcĠia de
utilitate definită univoc, ci ca un organism complex al cărui comportament este
rezultanta unui proces de echilibru úi arbitraj între interese adesea divergente ale
diferitelor grupuri, categorii, indivizi care o formează. O astfel de abordare permite
un demers de integrare mai profundă a teoriei financiare a firmei în teoria
controlului managerial formulată în anii '30 de Berle úi Means úi reactivată la
începutul anilor '80 de John Kenneth Galbraith („ùtiinĠa economică úi interesul
public”).
Obiectul finanĠelor private include:
x constituirea (modalitatea de constituire) a capitalului social;
x repartizarea profitului (acumularea, capitalizarea, remunerarea
acĠionarilor);
x plasarea eventualelor disponibilităĠi;
x obĠinerea/crearea mijloacelor financiare necesare pentru derularea
curentă a activităĠii lucrative;
x mobilizarea creanĠelor;
x lichidarea obligaĠiilor.
20 Finanþe
Constituirea úi administrarea mijloacelor băneúti ale agenĠilor economici
privaĠi sunt obiect al dreptului comercial.
Legea stabileúte cadrul legislativ al desfăúurării operaĠiunilor presupuse de
obiectul finanĠelor private, adică principiile, regulile, instrumentele agreate,
precum úi aspectele fiscale complementare acestor operaĠiuni. Tot prin lege sunt
stabilite instituĠiile, atribuĠiile úi competenĠele acestora, menite să poată interveni
în soluĠionarea eventualelor neînĠelegeri, deficienĠe, conflicte pendinte, prin
arbitraj sau judecată.
În cadrul legal menĠionat, operaĠiunile financiare decurgând din obiectul
finanĠelor private se derulează potrivit deciziilor consiliului de
administraĠie/managerului firmei în cauză, dar úi potrivit prevederilor contractelor
economice sau financiare încheiate cu terĠii.

1.4 Echilibrul financiar

Echilibrul financiar este opozabil atât indivizilor úi firmelor, cât úi entităĠilor


economico-sociale de factură micro sau macro, precum comunităĠile locale, statul,
economia în ansamblul ei. Echilibrul financiar apare în legătură atât cu finanĠele
publice, cât úi cu cele private.

Echilibrul financiar se defineúte ca fiind acea stare căreia îi este


caracteristică, pentru subiectul de referinĠă, corelarea stocurilor de
mijloace (utilizări) cu cele de resurse úi/sau a fluxurilor băneúti de intrare
cu cele de ieúire, atât în timp, cât úi din punct de vedere al cuantumului
(dimensiunii, volumului) acestora.

Această stare are caracter dinamic, în sensul că se modifică punctual în


funcĠie de evoluĠia fluxurilor/stocurilor, ca úi de evoluĠia nevoii de mijloace
financiare determinată de desfăúurarea obiectului de activitate úi/sau de
îndeplinirea sarcinilor úi atribuĠiilor respectivului subiect de referinĠă.
Echilibrul financiar se poate determina static sau dinamic.
În cazul static, el este rezultanta „stocurilor” disponibile la momentul dat la
subiectul de referinĠă. De pildă, echilibrul între creanĠe úi disponibilităĠi băneúti, pe
de o parte, úi obligaĠii, pe de altă parte. Acesta dă informaĠii privind lichiditatea la
un moment dat a subiectului de referinĠă, respectiv capacitatea sa de a onora în
momentul dat plăĠile pe care le are de făcut. Dacă:
creanĠe + disponibilităĠi t obligaĠii,

atunci subiectul prezintă lichiditate. În caz contrar, aprecierea calitativă a


subiectului trebuie nuanĠată prin determinarea echilibrului dinamic.
Procese ºi fluxuri financiare 21

Pentru echilibrul dinamic se corectează situaĠia momentului cu fluxurile de


intrări/ieúiri previzionate pentru perioadele următoare. Se determină astfel variaĠia
stării de echilibru, obĠinându-se informaĠii privind solvabilitatea subiectului,
respectiv capacitatea lui de a-úi onora obligaĠiile de plată într-un interval dat. Este
posibil ca un subiect să prezinte lichiditate, dar să nu fie solvabil în perspectivă
sau, invers, să nu prezinte lichiditate, dar, în perspectivă, să fie solvabil.
Un exemplu edificator al echilibrului financiar poate fi relevat, la nivelul
unei firme, de indicatorii fond de rulment úi necesar de fond de rulment. Astfel,
primul indicator arată cuantumul cu care capitalul permanent depăúeúte utilizările
permanente (de tipul active imobilizate sau active fixe) rămânând disponibil pentru
acoperirea din resurse permanente a utilizărilor nepermanente (stocuri de materii
prime, producĠie în curs de fabricaĠie etc.). În cazul în care capitalul permanent este
mai mare decât activele imobilizate, există disponibil pentru acoperirea cel puĠin
parĠială a activelor circulante (utilizări nepermanente). Determinat astfel,
indicatorul dă imaginea unui echilibru static, întrucât la baza calculului au stat
„stocurile”: existentul de capital permanent úi stocul de active fixe. Pentru un
interval dat de gestiune (an, trimestre) aceste „stocuri” sunt în marea majoritate a
cazurilor invariabile. În schimb, activele circulante variază în mod frecvent pe
subintervale (trimestre, respectiv luni), la fel ca úi pasivele de exploatare (sursele
temporare de tipul datoriilor faĠă de furnizori). Necesarul de fond de rulment,
determinat ca diferenĠă între aceste două componente, arată disponibilul de resurse
temporare (necesarul < 0) sau nevoia de resurse temporare (necesarul > 0), adică
evoluĠia (dinamica) echilibrului resurse – utilizări temporare. Corelarea celor doi
indicatori, pe de o parte fondul de rulment ca „stoc” úi, pe de altă parte, nevoia de
fond de rulment ca variabilă pe subintervale de gestiune, adică
Necesarul de fond de rulment – Fond de rulment,

generează o condiĠie de echilibru dinamic exprimată prin dimensiunea apelării la


credite de trezorerie ca „flux” de resurse temporare, care să complinească nevoia
temporară de resurse pentru derularea activităĠii subiectului, adică să asigure un
echilibru financiar în evoluĠie pe fiecare din subintervalele de gestiune.
La nivel macroeconomic, de pildă în cazul bugetului de stat, problema se
pune în mod similar. Presupunând că starea de echilibru a bugetului este asigurată
prin legea bugetului de stat, adică veniturile bugetare sunt egale cu cheltuielile
bugetare la nivelul anului bugetar, avem de-a face cu un echilibru static, în sensul
că acesta va caracteriza încheierea bugetului la finele anului. Pe parcurs însă
echilibrul nu este asigurat din cauza periodicităĠii diferite a încasării veniturilor úi a
efectuării cheltuielilor. Apar în mod evident perioade în care „stocul” de venituri
este insuficient pentru efectuarea cheltuielilor angajate, precum úi perioade în care
acest „stoc” este în exces. Asigurarea în dinamică a echilibrului, adică pe fiecare
perioadă subanuală, se realizează prin împrumuturi úi plasamente temporare.
Pentru împrumuturi se foloseúte de obicei procedeul bonurilor de tezaur emise pe
perioade scurte (3 sau 6 luni), iar pentru plasamente procedeul utilizării de către
22 Finanþe
Banca NaĠională a respectivelor disponibilităĠi pentru refinanĠarea pe termen scurt
(de regulă o săptămână) a instituĠiilor de credit (băncile comerciale) ce au nevoie
de resurse pentru creditarea agenĠilor economici.
Pentru finanĠele publice echilibrul financiar prezintă caracteristica de
obligativitate, generată de lege, a fluxurilor de intrare/ieúire. Pentru finanĠele
private echilibrul financiar prezintă caracteristica de opĠionalitate a fluxurilor de
intrare/ieúire, ca rezultat al deciziei agentului economic de a încheia sau nu
contracte economice úi financiare pe seama relaĠiei cerere – ofertă. OpĠionalitatea
se referă nu numai la încheierea sau nu a contractelor, ci úi la realizarea lor. În
acest caz (opĠiune pentru nerealizarea contractului) agentul îúi asumă riscul unor
„reparaĠii” pentru partener, totuúi el este cel ce decide eficienĠa în planul
rezultatelor sale financiare a unei astfel de hotărâri.

1.5 Politica financiară

Politica financiară reprezintă mulĠimea de idei úi consideraĠii definite,


în sfera úi logica finanĠelor, de către o autoritate, în vederea realizării unor
obiective sau atingerii unor scopuri de natură financiară sau nu.

În această construcĠie logică, de factură programatică, se regăsesc


organizarea financiară, folosirea instrumentelor, mijloacelor, tehnicilor úi
procedeelor analizei financiare, modalităĠile de intervenĠie (úi uneori chiar de
decizie úi conducere) prin mijloace financiare.
Politica financiară în macroeconomie este o parte a politicii generale a
statului, cu scopul de a crea un cadru de utilizare a mijloacelor financiare pentru
realizarea unor obiective de strategie a dezvoltării economico-sociale. Autoritatea
de referinĠă în acest caz este statul, care acĠionează prin úi în virtutea legii, iar
prerogativele politicii financiare vizează în esenĠă finanĠele publice. Statul creează
un context de încurajare sau, dimpotrivă, de descurajare a dezvoltării anumitor
activităĠi, ramuri economice, zone geografice în vederea atingerii unor scopuri
economice, sociale sau chiar politice. Multitudinea mijloacelor, tehnicilor,
instrumentelor, procedeelor utilizate conduce la particularizarea câtorva categorii
de politici, cum sunt: politica cheltuielilor publice, politica fiscală, politica vamală
(componenta referitoare la taxele vamale), politica monetară, politica valutară.
Fiecare dintre aceste politici se identifică printr-unul din domeniile útiinĠei
finanĠelor, în accepĠiunea cea mai generală a cuprinderii ei. Este de mare interes
particularitatea de quasiopĠionalitate pe care o au astfel de politici. Nu este vorba
de faptul sustragerii de la prevederile legii, având în vedere că legea este cea care
defineúte cel puĠin unele din componentele acestor politici. Este vorba de
opĠionalitatea de care se bucură orice agent economic de a beneficia sau nu de
Procese ºi fluxuri financiare 23

facilităĠile pe care legea le creează în legătură cu utilizarea mijloacelor financiare


de care dispune agentul economic.
De exemplu, legea stabileúte că:
a) Se va acorda garanĠie de stat pentru investitorii în ramura X, adică se
realizează o stimulare a dezvoltării de ramură, cantonată în sfera politicii
cheltuielilor publice. GaranĠia de stat este o cheltuială bugetară de tipul
cheltuielilor virtuale: dacă întreprinzătorul nu este solvabil pentru un eventual
credit luat în condiĠiile menĠionate (investiĠie în ramura X), statul va prelua datoria;
cheltuiala apare numai condiĠionat de producerea unui anumit risc. Trebuie
menĠionat că introducerea unei astfel de garanĠii nu se poate face decât prin lege.
Legea nu obligă pe nimeni să investească în ramura X úi s-ar putea ca nimeni să nu
o facă; înseamnă că măsura respectivă (politica financiară promovată de stat în
acest caz) nu a fost bună. În acest sens apare particularitatea de quasiopĠionalitate a
politicii financiare, chiar dacă ea (politica financiară) a fost definită prin lege. Pe
de altă parte, este de remarcat caracterul limitativ imperativ al legii, care nu
permite garantarea de către stat decât în cazul menĠionat. GaranĠia acordată pentru
altă situaĠie decât cea prevăzută (investiĠia în ramura X) este ilegală úi se
pedepseúte prin lege.
b) Profitul reinvestit în activitatea generatoare nu se impozitează, ceea ce
înseamnă o stimulare a capitalizării, a dezvoltării taliei sau înzestrării tehnice a
firmelor, stimulare cantonată în sfera politicii fiscale. Profitul, în general úi potrivit
legii, este impozabil. Această prevedere este imperativă úi sustragerea (adică
evaziunea fiscală) se pedepseúte prin lege. Dacă întreprinzătorul îúi reinvesteúte
profitul în propria afacere, atunci el nu mai este chemat la impozitare pentru partea
de profit pe care o reinvesteúte astfel. Aici apare particularitatea de
quasiopĠionalitate a politicii financiare: legea nu obligă la reinvestirea profitului în
activitatea generatoare; cine vrea – o face, cine nu – nu.
c) Statul A încheie un acord cu statul B privind acordarea reciprocă a
clauzei naĠiunii celei mai favorizate; adică taxele vamale de import în relaĠia
reciprocă se stabilesc la o limită minimă reciproc acceptată sau se desfiinĠează.
Aceasta înseamnă o stimulare a comerĠului extern între cele două Ġări, cantonată în
sfera politicii vamale. Exportatorii din A pentru B vor suporta o taxă vamală de
import în B mai mică decât până acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală;
importatorii din A de mărfuri din B vor suporta o taxă vamală de import în A mai
mică decât până acum sau nu vor mai suporta deloc taxă vamală. Din acest punct
de vedere legea este imperativă. Pe de altă parte, legea nu-l obligă, de exemplu, pe
importatorul Y, rezident în Ġara A, să-úi importe mărfurile din Ġara B. Dacă el
(importatorul Y) o va face, nu va mai plăti taxă de import; dar dacă importatorul Y
va importa dintr-o terĠă Ġară, el va plăti taxă de import. Din acest punct de vedere
apare quasiopĠionalitatea politicii financiare.
24 Finanþe
d) Rata oficială a scontului trece de la 30% la 45%; se produce astfel o
descurajare a băncilor comerciale, ca úi a tuturor celorlalĠi agenĠi economici de a-úi
converti creanĠele (portofoliile de active comerciale) în monedă înainte de
scadenĠă, măsură cantonată în sfera politicii monetare. Măsura este adoptată la
recomandarea Băncii NaĠionale, care o úi pune în operă, după ce a fost consfinĠită
în mod legal. Caracterul imperativ al legii apare în sensul că cei ce vor recurge la
scontare vor plăti de acum o rată de scont mai mare; dar legea nu obligă pe nimeni
să sconteze úi, în acest sens, măsura de politică financiară are caracter de
quasiopĠionalitate.
e) AgenĠii autohtoni pot efectua operaĠiuni de capital în devize străine
suportând, la cumpărarea pe piaĠa naĠională a acestor devize, o cotă adiĠională de
conversie de 15% din cursul pieĠei; se realizează astfel o descurajare a exportului
de capital, cantonată în sfera politicii valutare. Legea este imperativă în
recunoaúterea convertibilităĠii monedei naĠionale, în condiĠiile menĠionate, ca úi în
acceptarea unei libertăĠi condiĠionate a miúcării capitalurilor. Măsura are
particularitatea de quasiopĠionalitate în sensul că lasă la latitudinea investitorului
să uzeze sau nu de această posibilitate, în raport cu eficienĠa scontată a unei astfel
de investiĠii.
Politica financiară în microeconomie este o parte, cel mai adesea cea mai
importantă, a politicii generale a firmei de realizare a obiectivelor de rentabilitate,
consolidare úi dezvoltare în contextul competiĠiei economice úi al riscurilor pe care
piaĠa le presupune. Politica financiară a firmei determină în mare măsură (cel mai
adesea în cea mai mare măsură) capacitatea unei firme de a se menĠine, de a se
consolida, de a-úi ameliora poziĠia ei pe piaĠă, în comparaĠie cu ceilalĠi competitori.
Orice program sau măsură vizând oricare din aspectele nefinanciare ale firmei este
sintetizat(ă) în cele din urmă în capacitatea financiară de a fi susĠinut(ă) úi este
evaluat(ă) sub raportul rezultatelor financiare care se preconizează a fi obĠinute.
Într-o economie a cărei principală caracteristică este dinamismul, evoluĠia,
miúcarea, schimbarea, orice firmă este asemenea unui vas care trebuie să avanseze
în amonte pe cursul apei curgătoare; vasul ce nu poate dezvolta o viteză mai mare
decât a cursului apei va merge indiscutabil în aval. Capacitatea firmei de a „urca”
spre amonte este dată în cea mai mare măsură de calitatea politicii úi deciziilor sale
financiare. Autoritatea de referinĠă este în acest caz consiliul de administraĠie,
respectiv managerul general, care acĠionează Ġinând seama de cadrul legal úi de
mandatul încredinĠat de adunarea generală a acĠionarilor sau de calitatea lui de
proprietar. Această calitate, garantată de lege úi astfel de necontestat, îi conferă
managerului statutul de libertate de decizie úi de autoritate, fie ca reprezentant
împuternicit al proprietarilor, fie ca unic proprietar. InadvertenĠele, dubiile sau
rezervele relative la proprietate, la calitatea de proprietar sau la garantarea lor prin
lege afectează major calitatea úi eficienĠa actului de conducere úi, implicit, ale
politicii financiare. În interiorul firmei politica financiară nu mai are în nici un sens
particularitatea de quasiopĠionalitate. Odată definită politica financiară a firmei
Procese ºi fluxuri financiare 25

aceasta este obligatorie pentru toĠi angajaĠii úi nu poate fi modificată decât prin
actul de voinĠă al proprietarilor, adică al aceluiaúi corpus care a adoptat-o.
Prerogativele politicii financiare în microeconomie vizează în esenĠă
finanĠele private. Principalele componente ale acestei politici sunt: profitabilitatea,
finanĠarea activităĠii desfăúurate, distribuirea profitului, structura capitalului, durata
avansării capitalului úi dimensiunea acestuia.

a) Profitabilitatea vizează obĠinerea unui profit satisfăcător pentru cel/cei


ce a/au investit capitalul. Este vorba nu numai de o masă a profitului, ci úi de rata
acestuia în raport cu efortul economic necesar úi care, din punctul de vedere al
investitorului, îl reprezintă capitalul avansat. În acest sens este utilizat indicatorul
rata financiară a rentabilităĠii sau rata rentabilităĠii financiare (rf), astfel:

PN
rf , (1)
Kpr

unde:
PN - profitul net;
Kpr - capitalul propriu.

Capitalul propriu reprezintă suma dintre capitalul social úi fondurile proprii


ale firmei (fond de rezervă, fond de dezvoltare, rezerva legală, fond de asigurare
ú.a.). În cazul societăĠilor pe acĠiuni, capitalul social este reprezentat de valoarea
nominală a acĠiunilor emise la constituirea societăĠii, iar în cazul celorlalte firme de
valoarea capitalului depus de proprietar sau de asociaĠi. Acest indicator de
profitabilitate arată care este rezultatul net ce revine la o unitate monetară de
capital propriu. Rezultatul net presupune că din profit au fost deja acoperite
eventualele obligaĠii financiare (rate la creditele pe termen lung úi dobânzile
aferente unui astfel de împrumut, ca úi orice alte cheltuieli legate de serviciul
datoriei pe termen lung a firmei), alte cheltuieli care se suportă din rezultate
(sponsorizări, acoperirea unor pierderi din anii precedenĠi), ca úi impozitul pe
profit datorat statului. Rezultatul net arată câútigul ce rămâne efectiv în beneficiul
firmei úi al proprietarilor ei. Este interesant de menĠionat că disocierea juridică
între firmă úi proprietarii ei a fost marcată úi utilizată în practică relativ curând
după ce constituirea societăĠilor pe acĠiuni a intrat în uzul curent, respectiv la
începutul secolului al XX-lea. Aceasta nu a însemnat însă úi definirea disocierii
economice, produsă abia în jurul anului 1960, odată cu introducerea de către Miller
úi Modigliani a conceptului de cost al capitalului. De aceea, în abordările actuale
referitoare la profitul net, disocierea între profitul capitalizat úi cel distribuit
reprezintă o practică uzuală úi a generat chiar un grup de probleme financiare
distincte, cunoscut sub numele de teoria agenĠiei.
26 Finanþe
b) FinanĠarea activităĠii desfăúurate vizează constituirea resurselor
financiare (băneúti) necesare pentru iniĠierea úi derularea unei activităĠi. FinanĠarea
se poate face din resurse proprii cum sunt participaĠiile acĠionarilor fondatori,
creúterea de capital, profitul capitalizat; în acest sens resursele au un caracter
considerat permanent întrucât restituirea lor se pune ca problemă numai în
momentul încetării activităĠii firmei. În condiĠiile existenĠei pieĠei secundare de
capital (ceea ce numim în mod curent bursa de valori úi piaĠa de valori
neorganizată – Over the Counter sau OTC), societăĠile pe acĠiuni prezintă avantajul
deosebit că investitorii îúi pot retrage capitalul prin vânzarea acĠiunilor pe piaĠa
secundară de capital fără a fi pusă în discuĠie (de regulă) continuitatea resurselor
financiare proprii ale firmei, adică posibilitatea acesteia de a funcĠiona pe mai
departe. O astfel de constituire a resurselor are caracterul unei finanĠări
propriu-zise, deoarece nu se pune problema rambursării acestora. Termenul este
utilizat úi în cazul constituirii unor surse băneúti de la buget pentru o activitate de
tip învăĠământ public, sănătate publică, apărare, justiĠie, administraĠie publică etc.
care sunt „bugetate”, adică îúi acoperă, în principal, cheltuielile prin alocaĠii de la
buget. În măsura în care resursele băneúti rezultă din însăúi activitatea desfăúurată,
noĠiunea utilizată este de autofinanĠare. De exemplu, se spune că o universitate
care prestează anumite servicii de educaĠie (pregătire, perfecĠionare, expertiză,
atestare etc.) pentru care percepe tarife, taxe etc. se autofinanĠează, cel puĠin
parĠial. La fel este úi cazul unei firme care, din profitul net obĠinut, reĠine o parte
pentru fonduri proprii (de dezvoltare, de rezervă, de asigurare, de premiere etc.) în
scopul de a-úi putea relua úi derula în continuare activitatea, autofinanĠându-se.
FinanĠarea se poate face, însă, úi din resurse împrumutate cum sunt
împrumuturile obligatare, creditele bancare (pe termen lung sau pe termen scurt),
creditul comercial, obligaĠiile curente de plată până la data onorării lor; în acest
sens resursele trebuie rambursate, astfel încât constituirea lor are caracterul unei
creditări. În raport cu durata utilizării lor, astfel de resurse au sau nu caracter
considerat permanent. De pildă, un împrumut bancar pe termen lung sau un
împrumut obligatar au caracter de resurse permanente, spre deosebire de alte tipuri
de resurse dintre cele mai sus amintite.
Problema modului de constituire a resurselor apare, de asemenea, la nivelul
bugetului de stat. Dacă excludem varianta emisiunii de monedă, care poate avea
caracter inflaĠionist, nevoile de resurse ale bugetului, insuficiente la un moment dat
sau pentru o anumită perioadă, se pot complini prin emitere de obligaĠiuni de stat
sau/úi bonuri de tezaur (creditare) sau prin creúterea fiscalităĠii (finanĠare
propriu-zisă).

c) Durata avansării capitalului arată intervalul de timp în care capitalul


(resursele băneúti) vor finanĠa o activitate, adică o utilizare dată. Aceasta înseamnă
că respectivele resurse nu vor putea fi folosite altfel, adică vor fi imobilizate în sau
pentru acea activitate/utilizare.
Imobilizarea poate fi pe termen lung sau pe termen scurt. În cazul
cumpărării unor utilaje, echipamente, maúini, instrumente, construcĠii, clădiri,
Procese ºi fluxuri financiare 27

terenuri etc., cu scopul dezvoltării cu ajutorul lor a unei anumite activităĠi (deci nu
pentru scopuri speculative), imobilizarea (utilizarea) este pe termen lung. În cazul
achiziĠionării unui stoc de materii prime pentru a fi prelucrat în vederea obĠinerii
unui produs finit oarecare, imobilizarea (utilizarea) este pe termen scurt.

De aici, s-a formulat pentru activitatea financiară o regulă de aur:


x pentru utilizări de durată se recomandă antrenarea unor resurse cu
caracter permanent;
x pentru utilizări temporare se recomandă antrenarea unor resurse cu
caracter temporar.

d) Structura capitalului este un concept de politică financiară ce vizează


gruparea capitalului pe componente, după anumite criterii. Sunt avute în vedere, în
principal, un criteriu privind tipurile de utilizări úi un criteriu privind tipurile de
surse.
Din punctul de vedere al utilizării se are în vedere (în general) capitalul fix
úi capitalul circulant. Să presupunem o firmă la debutul ei úi al cărei capital a fost
constituit prin aportul acĠionarilor fondatori, adică este exclusiv capital propriu.
Managerul general (ales de consiliul de administraĠie) sau însuúi consiliul (ales de
adunarea generală a acĠionarilor) trebuie să ia o decizie referitoare la structurarea
capitalului pe cele două componente menĠionate. În luarea acestei decizii există úi
suportul orientativ al prospectului de societate pe care l-a elaborat grupul de
iniĠiativă, adică acei întreprinzători care s-au decis să propună „afacerea” úi care au
prezentat o propunere privind obiectul ei, necesarul de capital úi condiĠiile tehnice
în care obiectul se poate realiza, adică ce spaĠiu este necesar, ce dotări, ce
materiale, ce personal, ce organizare etc. Conducerea nou-născutei firme va decide,
ajustând eventual propunerile de prospect, cum vor fi folosite resursele disponibile:
cât se va atribui pentru imobilizările fixe (active fixe sau capital fix) úi cât se va
atribui pentru activele circulante (materii prime, nevoi de exploatare úi comerciale,
disponibil bănesc etc., numite fond de rulment). Rata, adică raportul active
fixe/active circulante este un indicator ce va determina dimensiunea, dar úi
calitatea rezultatelor obĠinute. Această rată rămâne actuală pe toată durata de viaĠă
a firmei. În acest caz se pune problema determinării modului în care resursele din
autofinanĠare vor fi alocate pentru creúterea activelor fixe úi pentru creúterea
fondului de rulment. Creúterea activelor fixe are repercusiuni privind:
x promovarea progresului tehnic: echipamente noi, mai performante,
posibilitatea de a fabrica produse noi sau superioare calitativ;
x dimensiunea activităĠii, adică posibilitatea de creútere a capacităĠilor de
producĠie;
x imaginea firmei în raport cu felul în care aceasta răspunde cerinĠelor
pieĠei, precum úi din punctul de vedere al condiĠiilor de muncă pe care
le oferă úi al ambientului constructiv, arhitectonic úi de amplasare pe
28 Finanþe
care îl receptează terĠii cu care lucrează (clienĠi, furnizori, propriul
personal, vizitatori, autorităĠi etc.);
x valorificarea prin plasamente (de portofoliu sau speculative) a
eventualelor disponibilităĠi.
Creúterea fondului de rulment are repercusiuni privind asigurarea unui
minim de mijloace cu are să se poată derula activitatea, existenĠa unui minim de
disponibilităĠi cu care să poată fi onorate cel puĠin unele plăĠi curente, creúterea
calitativă a materialelor de lucru (materii prime, materiale auxiliare, ambalaje etc.).
Din punctul de vedere al resurselor se are în vedere (în general) componenta
proprie úi componenta împrumutată a capitalului utilizat. Acest criteriu defineúte
structura financiară a firmei, asupra căreia vom reveni într-un subcapitol
ulterior. Referitor la componenta împrumutată a capitalului, politica financiară are
în vedere procurarea prin credite bancare sau prin alte resurse atrase (credit
comercial, obligaĠii de plată până la data onorării lor) a mijloacelor de finanĠare
necesare susĠinerii activităĠii firmei.
e) Distribuirea profitului este o componentă a politicii financiare care
vizează modul în care este utilizat profitul net. Decizia se referă la alternativele
dividende mari sau investiĠii mari.
O politică de dividende mari răspunde cerinĠei acĠionarilor de a avea
câútiguri (absolute úi relative) ridicate. Pentru ei aceasta înseamnă recuperarea
într-un număr mai mic de ani a investiĠiei făcute, ca úi o evoluĠie favorabilă a
preĠului de piaĠă al acĠiunilor, adică posibilitatea unui câútig suplimentar în cazul
vânzării respectivelor acĠiuni. Câútigul relativ al acĠionarului este dat de rata
nominală a dividendului (rd):

Div
rd , (2)
VN
unde:
Div înseamnă masa dividendului;
VN este valoarea nominală a acĠiunii.

Pentru firmă aceasta înseamnă, pe termen scurt, stabilitate úi creúterea


valorii ei de piaĠă (numărul de acĠiuni emise preĠul de piaĠă al unei acĠiuni), dar,
pe termen lung, apariĠia unor dezavantaje. Neefectuarea de investiĠii sau volumul
mic al acestora determină stagnarea rezultatelor sau creúterea lor limitată.
Deoarece preĠul de piaĠă al acĠiunilor ei este suprapari (peste valoarea nominală),
rezultatele financiare stagnante sau puĠin crescătoare vor conduce la o rată efectivă
a dividendului (rediv) în scădere:

Div
rediv , (3)
Ppa
Procese ºi fluxuri financiare 29

unde:
Div este dividendul încasat;
Ppa este preĠul de piaĠă al acĠiunii.

Diminuarea ratei efective a dividendului va face ca acĠiunile în cauză să


devină mai puĠin interesante, cu atât mai mult cu cât această rată scade sub rata
dobânzii pieĠei. Aúa cum, atunci când câútigul relativ (rata dividendului) era
ridicat, tendinĠa acĠionarilor era să nu-úi vândă acĠiunile, iar pe piaĠă se manifesta o
tendinĠă de creútere a cererii din respectivele acĠiuni peste oferta de vânzare a lor,
tot astfel, când rata efectivă a dividendului este în scădere, tendinĠa acĠionarilor
este să-úi vândă acĠiunile, iar pe piaĠă se manifestă o tendinĠă de scădere a cererii
din respectivele acĠiuni sub oferta de vânzare a lor. PreĠul de piaĠă al acĠiunilor
scade úi, implicit, scade valoarea de piaĠă a firmei. Pentru a-úi menĠine poziĠia de
piaĠă firma ar trebui să-úi cumpere propriile acĠiuni. Dacă nu are disponibil,
tendinĠa menĠionată cerere-ofertă s-ar putea accentua úi ar genera dificultăĠi care ar
putea deveni insurmontabile pentru firmă, adică falimentul úi lichidarea ei. Dacă
are disponibil úi începe să-úi cumpere propriile acĠiuni, atunci capitalul de lucru se
micúorează; dacă rezultatele financiare se menĠin, atunci dificultatea este depăúită
úi va trebui redefinită politica de distribuire a dividendelor; dacă rezultatele
financiare sunt modeste sau insuficiente, atunci dificultatea se accentuează, adică
tendinĠa de vânzare a respectivelor acĠiuni se amplifică úi firma intră în dificultăĠi
ce nu vor mai putea fi depăúite. Frâna unui astfel de proces rezidă tot în
mecanismul pieĠei, respectiv în faptul că, pe măsură ce preĠul de piaĠă se
micúorează, tendinĠa ratei efective a dividendului este să crească. Astfel, dacă
dividendul scade mai încet decât preĠul pieĠei, atunci scăderea ratei efective a
dividendului se atenuează úi poate apare chiar o creútere a ei, caz în care
dificultăĠile sunt depăúite úi situaĠia se poate stabiliza.
O politică de investiĠii mari generează nemulĠumiri ale acĠionarilor datorită
câútigurilor (absolute úi relative) mici. Pentru firmă, pe termen scurt, aceasta poate
însemna dificultăĠi din cauza tendinĠei acĠionarilor de a-úi vinde acĠiunile, dar, pe
termen lung, înseamnă consolidare, rezultate financiare în creútere, capacitate de
autofinanĠare ridicată.

1.6 RelaĠii de credit

În legătură cu constituirea mijloacelor de care un întreprinzător are nevoie


pentru a începe sau derula o activitate am arătat (în debutul capitolului 1) că cel
mai adesea acesta dispune doar parĠial, iar uneori chiar deloc, de mijloace băneúti.
Pentru a úi le procura el intră în relaĠie cu anumiĠi parteneri, cel mai adesea
specializaĠi, care au posibilitatea să-i pună la dispoziĠie astfel de mijloace. Ca
excepĠie, un astfel de partener poate fi oricare agent economic, dar, de regulă, el
30 Finanþe
este o instituĠie specializată care are ca obiect chiar acest gen de servicii. Acest gen
de raporturi între agenĠii economici se include în sfera relaĠiilor de credit,
componentă a relaĠiilor financiare în sensul cel mai larg de cuprindere a lor.

RelaĠiile de credit sunt relaĠii băneúti de repartiĠie a produsului global


sau a componentelor sale, relaĠii reprezentând mobilizarea unor
disponibilităĠi băneúti în vederea acoperirii unor nevoi temporare.

RelaĠiile de credit se includ în sfera relaĠiilor băneúti, iar disponibilităĠile ce


formează obiectul lor pot apărea fie ca numerar, fie ca scriptural.
Caracteristicile relaĠiilor de credit sunt:

a) Au caracter rambursabil, adică transferul bănesc este temporar. Partea,


agentul către care este direcĠionat transferul, numit debitor, poate utiliza
mijloacele numai un timp dat, după care trebuie să le returneze celui de la care úi
le-a procurat. Partea, agentul dinspre care este direcĠionat transferul, numit
creditor, este proprietarul de fapt úi de drept al respectivelor mijloace.

b) Sunt purtătoare de dobândă, adică serviciul, constând în a dispune,


temporar, de mijloacele băneúti ce fac obiectul relaĠiilor de credit, este remunerat.
Dobânda apare ca o remunerare a celui ce dă cu împrumut, reprezintă o cheltuială
pentru cel ce ia cu împrumut úi este considerată de aceea ca un cost al capitalului
bănesc. Pentru necesităĠi de ordin practic, dar úi pentru surplusul de expresivitate,
acest cost se exprimă de regulă sub formă procentuală. De asemenea, tot ca regulă,
există uzanĠa ca, în lipsa unei alte precizări, durata de referinĠă a acestui cost să fie
considerată anul (365 de zile).

RelaĠiile de credit generează creditarea ca mod de finanĠare a necesarului de


resurse. Este o modalitate de constituire a necesarului de resurse financiare în
completarea celor proprii, dar, de multe ori, creditul reprezintă singura sursă de
finanĠare a unei afaceri sau a unei operaĠiuni. De pildă, pentru finanĠarea unei
investiĠii se apelează în mod frecvent la credit. Există în practica bancară
prevederea participării úi a investitorului cu resurse financiare proprii, dar cota de
participare este de multe ori simbolică sau mică, la nivelul 5-10-20%. Această
practică este benefică pentru stimularea unui climat investiĠional, deoarece conferă
investitorilor două avantaje importante:
x evită imobilizarea resurselor financiare proprii pe perioade îndelungate,
oferind alternativa fructificării lor în susĠinerea úi derularea activităĠilor
care se preconizează a se efectua cu obiectul investiĠiei;
x deplasează, într-o anumită măsură, riscul spre creditor, producându-se o
partajare a acestui risc între investitor úi creditorul lui.
Procese ºi fluxuri financiare 31

Tot în calitate de unică sursă de finanĠare apare creditul úi în cazul


constituirii mijloacelor băneúti pentru acoperirea nevoilor de finanĠare în
perioadele de vârf de peste an. Volumul unei activităĠi de producĠie, de exemplu,
înregistrează pe parcursul unui an variaĠii lunare, cu nivele intermediare, un nivel
minim úi un nivel maxim. Activele circulante necesare reflectă fidel aceste nivele
de activitate, generând nevoi de resurse financiare de mărime corespunzătoare.
Angajarea singulară a resurselor financiare proprii pentru acoperirea acestor nevoi
este contraproductivă tocmai datorită variabilităĠii accentuate a acestora. Resursele
proprii disponibile, adică neangajate în finanĠarea utilizărilor permanente, ar fi
folosite în cuantum variabil de la o lună la alta, creându-le astfel o anumită
instabilitate. Pe de altă parte, caracterul lor permanent nu le recomandă, potrivit
„regulii de aur” (vezi 1.5), să fie antrenate în utilizări temporare. De aceea, în
practică agenĠii economici angajează mai degrabă resursele financiare proprii la
nivelul mediu sau la nivelul minim de activitate úi apelează la credite, ca sursă
alternativă de finanĠare, pentru nevoile ce depăúesc nivelul de autofinanĠare ales.
CondiĠia esenĠială pentru apelarea úi utilizarea creditării, ca mijloc de
completare a resurselor financiare proprii, este eficienĠa utilizării acestor mijloace,
astfel încât la momentul rambursării sumele împrumutate să poată fi înapoiate úi să
se poată achita în plus dobânda aferentă.

Se poate formula astfel o a doua regulă de aur:


Produsul generat de uzul unor resurse financiare neproprii (luate
cu împrumut) trebuie să fie mai mare decât costul acestora.

Criteriile de clasificare a creditelor sunt definite de unele caracteristici ale


relaĠiilor de credit.
¾ În raport cu durata relaĠiilor de credit, creditele se clasifică în trei
categorii: pe termen scurt, pe termen mediu, pe termen lung. Duratele de timp ce
identifică aceste termene sunt diferenĠiate în funcĠie de alte caracteristici ale
respectivelor relaĠii. Astfel, în cazul creditului bancar pentru nevoi curente,
termenul scurt este identificat prin durate de la 1 la 90 de zile, termenul mediu prin
durate între 90 úi 365 de zile, iar termenul lung prin durate de peste 1 an. În cazul
creditului de investiĠii, însă, duratele sunt până la 1 an pentru termenul scurt, între
1 úi 3-5 ani pentru termenul mediu úi peste 5 ani pentru termenul lung. Această
variabilitate a duratei apare în mod specific úi la alte categorii de credite.
¾ În raport cu calitatea partenerilor ce intră în relaĠii de credit, creditele
se clasifică în trei mari categorii:
Ø credit bancar, în care creditor este o instituĠie bancară, iar condiĠiile de
creditare le fixează creditorul, negocierea lor fiind o excepĠie;
Ø credit public, în care debitor este statul, care de regulă fixează condiĠiile
de creditare;
32 Finanþe
Ø credit comercial, acordat între partenerii de afaceri, în care condiĠiile de
creditare le propune creditorul úi, de regulă, sunt negociate între părĠi;
un agent economic poate acorda credit comercial în dubla sa calitate:
ƒ în calitate de furnizor, în care caz el îúi generează o creanĠă, adică o
sumă de bani pe care o va încasa ulterior de la clientul său;
ƒ în calitate de client, în care caz se generează, de asemenea, o
creanĠă, reprezentând, de data aceasta, un avans pe care el l-a
acordat unuia din furnizori de la care aúteaptă un flux material viitor
(un lot de piese de schimb, o partidă de mărfuri, o livrare de materii
prime etc.).
Un agent economic poate primi credit comercial în dubla sa calitate:
ƒ în calitate de furnizor, când primeúte un avans de la un client în
contul unei livrări ulterioare, astfel încât el îúi creează o obligaĠie;
ƒ în calitate de client, când un furnizor al său acceptă să primească
plata ulterior livrării efectuate, generându-se astfel pentru agentul
economic de referinĠă o obligaĠie de plată viitoare.

1.7 Pârghia financiar-monetară în politicile


guvernamentale intervenĠioniste

Problema rolului ce revine componentelor financiar-monetare în


desfăúurarea activităĠii economice úi sociale úi, cu predilecĠie, în creúterea
economică a constituit obiect de studiu pentru toate úcolile economice. La început,
miúcarea acestor componente a fost pusă exclusiv pe seama a ceea ce útiinĠa
economică a numit „mâna invizibilă”, adică mecanismele pieĠei, în principal
concurenĠa. Ulterior, pe măsura consolidării organizării statale úi a
diversificării/dezvoltării funcĠiilor statului a fost pusă tot mai insistent problema
intervenĠiei statului în mecanismul economic.
Astfel, úcoala keynesistă a fundamentat necesitatea unei intervenĠii de
substanĠă úi a precizat inclusiv modalităĠile prin care o astfel de intervenĠie se poate
realiza.
ùcolile de factură liberală s-au pronunĠat în general contra
intervenĠionismului statal în virtutea principiului „laisser faire, laisser passer”.
Abordările postkeynesiste critică „globalitatea” (la nivelul economiei unei
Ġări) a soluĠiilor keynesiste de intervenĠie; ele nuanĠează obiective, momente sau
domenii ale intervenĠiei, încearcă să corecteze soluĠiile keynesiste în contextul
opiniei privind „globalizarea” economiei.
Astfel, până în anii '70, au fost formulate modalităĠi de intervenĠie de tipul
„stop and go” sau intervenĠii conjuncturale, Ġinând de momentul economic, de
starea în care se află economia, care încercau să schimbe sensul intervenĠiei
Procese ºi fluxuri financiare 33

(frânare, dacă economia „se încingea”, stimulare, dacă economia „lâncezea”) sau
să stimuleze/frâneze cererea.
Din anii '70 au început să fie formulate intervenĠii de tipul „mix policy”, al
căror obiectiv central este controlul inflaĠiei. Toate aceste inovaĠii în materie de
intervenĠie se bazează, în principal, pe aceleaúi pârghii financiar-monetare la care
face referinĠă úi Keynes. De exemplu, „mix policy” apelează la măsuri diferenĠiate
monetare úi bugetare:
x cele monetare vizează dinamica preĠurilor, dinamica masei monetare,
evoluĠia ratei dobânzii;
x cele bugetare vizează dinamica activităĠii economice (supuse
intervenĠiei prin pârghii fiscale úi vamale) úi reglementarea soldului
bugetului, al cărui eventual deficit să fie acoperit nu prin emisiune
monetară, ci prin credite pe pieĠele financiare (pe piaĠa monetară, pe
piaĠa de capital internă, pe piaĠa externă de capital).
În sfârúit, în jurul anului 1995 au apărut abordările grupate în teoria creúterii
endogene care vizează valenĠele de creútere ale mecanismului economic însuúi, dar
úi ale componentelor neeconomice ale mecanismului social, prin valorificarea
posibilităĠilor pe care le creează progresul tehnic, piaĠa úi segmentele ei, educaĠia,
dorinĠa de prosperitate, revoluĠia informatică.
Unele din primele conexiuni între indicatorii sau parametrii financiari-
monetari úi cei ce caracterizează nivelul, dinamica úi creúterea economică au fost
formulate de reprezentanĠi ai úcolii mercantiliste (secolele XV – XVIII), cum au
fost Th. Mun úi W. H. Stafford (în Anglia), A. de Montchrétien úi J. B. Colbert
(în FranĠa). Uzând de formulările moderne consacrate de modelarea economică,
modelul conexiunilor menĠionate se prezintă astfel:

x funcĠia creditului C = C(M) cu C’>0 (4.1)


x funcĠia tranzacĠiilor T = T(M) cu T’>0 (4.2)
x funcĠia dobânzii d = d(M) cu d’<0 (4.3),
unde:
C = volumul creditului;
M = masa monetară;
T = volumul tranzacĠiilor;
d = rata dobânzii (preĠul banilor).
Pârghia monetară prin care statul ar putea interveni este rata dobânzii, pe
care Banca NaĠională (în calitate de realizator al politicii monetare a statului) o
poate influenĠa prin nivelul taxei oficiale a scontului. SecvenĠele de impact
sugerate de modelul 4.1 – 4.3 se derulează, pe seama stimulului iniĠial al creúterii
ratei dobânzii, astfel:

ndopMopCopTopr (5)
34 Finanþe
unde:
n semnifică o creútere;
p semnifică o reducere;
o semnifică o consecinĠă, o implicaĠie (implică), o determinare (determină);
r este ritmul creúterii economice.
O astfel de conexiune a căpătat în timp forĠă de axiomă úi este valorificată úi azi în
teoriile economice moderne, ca úi în formularea politicilor intervenĠioniste, în
vederea susĠinerii dezvoltării sau a asanării componentelor degresive ale ciclului
economic.
O contribuĠie de aceiaúi amplitudine úi importanĠă, axiomatizată în egală
măsură, o reprezintă relaĠia lui Irwing Fisher (reprezentant al úcolii economice
clasice, secolele XVII –XIX) referitoare la echilibrul pieĠei monetare, cunoscută
sub forma:

M V = P T, (6)
unde:
M = masa monetară,
V = viteza de rotaĠie a banilor,
P = nivelul preĠurilor,
T = volumul tranzacĠiilor,
úi în care membrul stâng reprezintă oferta de bani, iar cel drept cererea de bani.
Întreaga teorie economică postclasică, (neoclasică, keynesistă,
neokeynesistă etc.) valorifică „axioma” lui Fisher, cel mai adesea în ipoteza unei
oferte date (exogene) de bani, pe care o utilizează ca pe un indicator de natură
monetară pe care se întemeiază intervenĠii úi politici monetare guvernamentale.
Astfel, de exemplu, úcoala neoclasică (secolul al XIX-lea – începutul secolului al
XX-lea) a produs modelul echilibrului general de piaĠă (al pieĠei în ansamblul ei úi
al unora din segmentele acesteia), model în care bazele condiĠiilor echilibrului
general au fost formulate de Marie Esprit Leon Walras, cel mai de seamă
reprezentant al acestei úcoli úi cel dintâi care a utilizat în economie, în mod
sistematic, valenĠele úi posibilităĠile pe care le oferă matematica.
Modelul echilibrului general, în varianta cea mai completă pe care a
conceput-o úcoala neoclasică, include:

x funcĠia de producĠie

Y Y( N D ) , (7.1)
cu Y' t 0 úi Y" < 0
Procese ºi fluxuri financiare 35

x funcĠia de ofertă de muncă

NS NS w / p , (7.2)
cu N S t 0

x funcĠia de investiĠii

I I i , cu I' d 0 (7.3)

x funcĠia de economii

S S i , cu S' t 0 (7.4)

x relaĠia de echilibru general


I=S (7.5)

x relaĠia de echilibru pe piaĠa muncii

NS ND (7.6)

x echilibrul sectorului monetar


M = k p Y, (7.7)
în care:
Y = produsul final (în expresie fizică),
N D = cerere de muncă,
N S = ofertă de muncă,
w = salariul unitar (unităĠi monetare pe unitatea de muncă folosită pentru a
exprima cererea/oferta de muncă),
p = nivelul preĠurilor,
I = investiĠiile,
i = rata dobânzii,
S = economiile,
M = masa monetară,
k = coeficient de lichiditate, cu valoare egală cu inversul vitezei de rotaĠie a
banilor.
FuncĠia de producĠie exprimă oferta pe piaĠa bunurilor úi serviciilor úi
permite introducerea condiĠiei de participare a producătorilor pe această piaĠă,
respectiv maximizarea profitului scontat (3):

max3 = max (p Y w N D ) , (8)


36 Finanþe
pentru care se poate scrie condiĠia de optim:

d3
0 Ÿ ND >Y '@1 w / p , (8.1)
dN D
unde:
Y' este derivata funcĠiei de producĠie (cu sensul economic de productivitate
marginală a muncii);
[.]-1 semnifică inversa funcĠiei marcată cu semnul „punct”.
Din condiĠia (7.6) se obĠine o ecuaĠie în care variabila este w/p (cu sensul
economic de salariu real) úi care, rezolvată, conduce la soluĠia de optim (fie
(w/p)*), adică acel nivel al salariului real care asigură atât maximizarea profitului
producătorilor, cât úi echilibrul pe piaĠa muncii. Din (7.2) se obĠine valoarea de
echilibru pentru factorul muncă (fie N*), cu care se poate determina din (7.1)
nivelul de echilibru al produsului final (fie Y*). RelaĠia (7.7) este o transformată a
relaĠiei lui Fisher (6), în care avem determinată acum, pe seama modelului
neoclasic al echilibrului general, valoarea de echilibru a produsului final. În
această relaĠie valoarea coeficientului de lichiditate este, în general, cunoscută,
fiind o constantă relativ stabilă a unei economii, adică o valoare a cărei dinamică
este mult mai lentă decât a celorlalĠi indicatori ai modelului úi care se modifică
semnificativ pe intervale relativ lungi (2-3 ani úi mai mult). Pe seama acestor
rezultate úi ipoteze pot fi introduse politici monetare de intervenĠie constând în
determinări exogene ale volumului masei monetare, astfel încât se pot determina
nivelul de echilibru al preĠurilor (p*) úi cel al salariului nominal (w*). Este
deschisă calea pentru simulări privind nivelul de echilibru al preĠurilor, al ratei
inflaĠiei úi chiar al dobânzii. Acesta din urmă poate fi comparat cu nivelul de
echilibru al dobânzii, determinat din relaĠia de echilibru general (7.5). Se poate
avea astfel o imagine a ecartului între echilibrul generat de segmentele piaĠa
bunurilor úi serviciilor plus piaĠa muncii úi piaĠa monetară, pe de o parte, úi
ansamblul pieĠei, pe de altă parte.
ùcoala neoclasică a produs úi alte tipuri de modele, dintre care îl amintim pe
cel al lui Domar, în care componenta financiar-monetară apare sub forma
cheltuielilor publice, astfel încât sunt create úi analizate posibilităĠi de intervenĠie
sub forma politicii cheltuielilor bugetare. Pentru detalii este făcută o prezentare în
culegerea de probleme „FinanĠe-monedă”, apărută în anul 1998 la Editura A S E.
Keynes dezvoltă o teorie complexă a intervenĠiei guvernamentale în
mecanismul economic, un model amplu al pieĠei în care apar intens corelate
segmentele de piaĠă, inclusiv cea externă.
Forma cea mai simplă a modelului său are în vedere o economie închisă în
care statul nu intervine. În varianta unor investiĠii determinate exogen modelul
include:
x funcĠia de consum

C c Y  C0 (9.1)
Procese ºi fluxuri financiare 37

x funcĠia de investiĠii

I I0 (9.2)

x ecuaĠia de echilibru
Y C  I, (9.3)

în care:
C = consumul;
c = înclinaĠie marginală spre consum, adică dC/dY;
C0 = consumul autonom;
I = investiĠii;
I0 = investiĠii autonome;
Y = produsul final.
Substituirea, în ecuaĠia echilibrului, a funcĠiilor de comportament (cea de
consum úi cea de investiĠii) conduce la obĠinerea unei expresii a produsului final în
funcĠie de variabilele de comportament úi parametrii aferenĠi lor, din care expresie
se poate determina un multiplicator al creúterii economice:

dY 1
, (9.4)
dI 0 1c

cunoscut ca multiplicatorul investiĠiilor úi care arată cu cât creúte produsul final


în cazul creúterii cu o unitate a investiĠiilor. Multiplicatorul este întotdeauna
supraunitar deoarece c (0;1).
În varianta în care investiĠiile sunt date de nivelul venitului, funcĠia de
investiĠii (9.2) devine:

I a Y  I0 , (9.5)

în care a este înclinaĠia marginală spre investiĠii, adică dI/dY, exprimând utilizarea
sporului de venit, respectiv un indicator invers celui de eficienĠă a investiĠiilor, úi
anume: ce spor de investiĠii se realizează la o unitate de creútere a produsului final.
Prin acelaúi procedeu de substituire (a funcĠiilor de comportament (9.1) úi (9.5) în
ecuaĠia de echilibru (9.3)) se obĠine o altă formă a multiplicatorului creúterii
economice:

dY 1
, (9.6)
dI 0 1 c  a
38 Finanþe
cunoscut ca multiplicator extins al investiĠiilor, cu acelaúi conĠinut ca cel
precedent (9.4), dar de valoare mai mare:

1 1
> , (9.7)
1 c  a 1 c

întrucât a  (0,1): investiĠiile nu pot să scadă în condiĠiile de creútere a veniturilor


(creúterea produsului final înseamnă implicit creúterea veniturilor agenĠilor
economici). MotivaĠia este dată de Keynes sub forma cunoscutelor ipoteze privind
comportamentul agenĠilor economici:
x tendinĠa de a-úi conserva standardul de viaĠă, deci o inerĠie în
modificarea consumului;
x tendinĠa de a economisi mai mult odată cu creúterea veniturilor, ceea ce
înseamnă, implicit, disponibilităĠi mai mari pentru investiĠii.
Ambii multiplicatori ai investiĠiei sunt întotdeauna supraunitari întrucât a úi
c  (0,1).
Aceste variante de model de creútere pregătesc „formulele”
intervenĠionismului guvernamental, pe care Keynes le introduce sub forma:
x politicii cheltuielilor guvernamentale, prin variabila G;
x politicii fiscale, prin variabila de impozite úi taxe T;
x politicii subvenĠiilor, o formă a cheltuielilor guvernamentale de tipul
transferurilor efectuate de stat în beneficiul altor entităĠi economice
(consumatori, unii producători, unele instituĠii sau societăĠi comerciale de
stat), prin variabila R.
Modelul de creútere se referă la o economie închisă în care statul intervine úi
are în vedere, ca variante, caracterul exogen sau nu al unora din variabilele de
intervenĠie. În varianta în care toate variabilele de intervenĠie sunt exogene,
modelul include:
x ecuaĠia venitului net
Yn Y  Tn (10.1)

x ecuaĠia impozitului net

Tn T  R (10.2)

x funcĠia de consum

C c Yn  C 0 (10.3)

x funcĠia de investiĠii

I I0 (10.4)
Procese ºi fluxuri financiare 39

x funcĠia cheltuielilor guvernamentale

G G0 (10.5)

x funcĠia impozitelor

T T0 (10.6)

x funcĠia subvenĠiilor

R R0 (10.7)

x ecuaĠia de echilibru
Y C I G (10.8)

În această variantă vorbim impropriu de „funcĠii” în relaĠiile (10.4) - (10.7),


relaĠii care de fapt sunt expresia valorilor exogene ale variabilelor respective. Pe
baza aceluiaúi procedeu de substituire se pot determina patru multiplicatori de
creútere economică:

dY dY 1
(10.9)
dI 0 dG 0 1c

dY dY c
, (10.10)
dT0 dR 0 1c

dintre care trei exprimă amploarea efectului fiecăreia din cele trei politici
intervenĠioniste menĠionate mai sus. Avem, aúadar:
x multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale dY/dG 0 , de aceeaúi
mărime cu cel al investiĠiilor dY/dI 0 úi, în plus, egal cu multiplicatorul
investiĠiilor caracteristic modelului neintervenĠionist cu investiĠii exogene
(9.4);
x multiplicatorul fiscal dY/dT 0 úi multiplicatorul subvenĠiilor dY/dR 0 ,
din care primul este negativ, egal în valoare absolută cu cel de-al doilea
úi mai mic decât ceilalĠi doi precedenĠi:

c 1
< (10.11)
1 c 1 c

Multiplicatorul fiscal poate fi sub sau supraunitar, după cum c  (0;0,5),


respectiv c  (0,5;1).
În ce priveúte valoarea negativă a multiplicatorului fiscal, aceasta se explică
prin relaĠia inversă care există între fiscalitate úi creúterea economică: cu cât
40 Finanþe
fiscalitatea este mai pronunĠată, cu atât este mai descurajată tendinĠa agenĠilor
economici de a dezvolta activitatea economică úi, în primul rând, de a face
investiĠii.
Procedura de substituire a funcĠiilor de comportament în ecuaĠia de echilibru
conduce la obĠinerea unei ecuaĠii a produsului final. În varianta de model
(10.1) – (10.8) rezultă:

1 c
Y C 0  I 0  G 0  T0  R 0 (10.12)
1c 1c

Introducem ' ca operator de variaĠie, cu sensul de variaĠie absolută. Astfel,


dacă un indicator presupune două nivele diferite de realizare x1 z x2, variaĠia
indicatorului x este:

' x = x2 –x1 (10.13)


¾ Să facem supoziĠia că statul adoptă o politică de „îngheĠare” a deficitului
bugetar. Aceasta presupune o asemenea politică fiscală úi a cheltuielilor bugetare
încât variaĠia celor două componente bugetare (cheltuieli úi venituri fiscale) să fie
de aceiaúi mărime. Conform formalizărilor practicate în model, aceasta înseamnă
că:

' G0 = ' T0 (10.14)


Să presupunem, în continuare, că celelalte variabile de care depinde
produsul final, adică nivelul autonom al consumului (C0), al investiĠiilor (I0) úi al
subvenĠiilor (R0), nu vor suferi modificări, variaĠia lor fiind nulă. În felul acesta se
poate separa în mod strict efectul unei politici de „îngheĠare” a deficitului bugetar.
Dacă aplicăm operatorul de variaĠie la ecuaĠia produsului final (10.12) úi
Ġinem seama de condiĠia (10.14), atunci rezultă că:

' Y = ' G0 sau ' Y = ' T0, (10.15)


ceea ce înseamnă că, în condiĠiile „îngheĠării” deficitului bugetar, efectul politicii
cheltuielilor bugetare, ca úi al politicii fiscale, este de aceiaúi mărime ca efortul
presupus. Adică: majorarea cheltuielilor bugetare cu valoarea x, pe seama creúterii
veniturilor fiscale cu aceiaúi valoare x, are ca efect creúterea produsului final cu
valoarea x.
¾ Să facem o a doua supoziĠie, considerând că statul utilizează variaĠia
încasărilor bugetare fiscale pentru a subvenĠiona economia, adică:

' T0 = ' R0 (10.16)


MenĠionând ipoteza de invarianĠă a celorlalte variabile de care depinde
produsul final, adică nivelul autonom al consumului (C0), al investiĠiilor (I0) úi al
Procese ºi fluxuri financiare 41

cheltuielilor guvernamentale (G0), aplicarea operatorului de variaĠie ' la ecuaĠia


produsului final conduce la rezultatul:

' Y = 0, (10.17)
ceea ce înseamnă că politica fiscală nu are nici un efect de creútere economică, în
condiĠiile utilizării integrale a veniturilor fiscale suplimentare pentru
subvenĠionarea economiei.
Cele două concluzii, (10.15) úi (10.17), sunt cunoscute sub numele de
teorema lui Haavelmo, reprezentând un rezultat al studiilor realizate în úcoala
economică postkeynesistă.
Modelul (10.1) – (10.8) permite dezvoltarea unor variante bazate pe
renunĠarea la caracterul exogen al unora din variabilele astfel considerate în forma
de bază (primară) a acestui model.
a) RenunĠăm, într-o primă etapă, la caracterul exogen al veniturilor
bugetare fiscale, ceea ce înseamnă că se introduce o funcĠie (stricto sensu) a
impozitelor úi anume:

T t Y  T0 , (11.1)

care înlocuieúte ecuaĠia (10.6) úi în care:


t = rata marginală a impunerii fiscale, adică dT/dY;
T0 = nivelul autonom al veniturilor bugetare fiscale.
În urma procedeului substituirii, aplicat úi în variantele precedente ale
modelului, se obĠin patru multiplicatori ai creúterii economice, grupaĠi câte doi ca
úi în forma de bază (primară) a acestui model:

dY dY 1
(11.2)
dI 0 dG 0 1  c 1  t

dY dY c
(11.3)
dT0 dR 0 1  c 1  t

Multiplicatorul investiĠiilor úi al cheltuielilor guvernamentale păstrează


caracteristica de a fi egali între ei, dar cu valoarea mai mică decât multiplicatorii
similari (9.4) úi (10.9), deoarece t > 0 (întrucât impunerea fiscală nu poate fi
negativă).
Multiplicatorul fiscal úi al subvenĠiilor păstrează, úi ei, caracteristica de a fi
egali între ei úi de valoare inferioară celorlalĠi doi:

c 1
< (11.4)
1  c 1  t 1  c 1  t
42 Finanþe
dar sunt inferiori ca valoare úi multiplicatorilor similari (10.10):

c c
< (11.5)
1  c 1  t 1  c

Aceasta înseamnă că varianta de model cu funcĠia fiscală (11.1) are efecte


mai mici în planul creúterii economice decât cea în care variabilele
„intervenĠionismului” sunt exogene (10.1) – (10.8).
Multiplicatorul investiĠiilor úi cel al cheltuielilor guvernamentale sunt
întotdeauna supraunitari deoarece t  (0;1), în timp ce multiplicatorul fiscal úi cel
al subvenĠiilor pot fi sub sau supraunitari, după cum:

2c  1 1
t< sau c> , (11.6)
c 2 t
respectiv:

2c  1 1
t> sau c< (11.7)
c 2 t
b) Acum, într-o a doua etapă, să renunĠăm úi la caracterul exogen al
cheltuielilor guvernamentale úi al subvenĠiilor. Aceasta înseamnă că în locul
ecuaĠiei (10.5) introducem o funcĠie (stricto sensu) a cheltuielilor guvernamentale:
G = G0 – g Y, (12.1)
iar în locul ecuaĠiei (10.7) o alta a subvenĠiilor:
R = R0 – r Y, (12.2)
unde:
G0 = valoarea autonomă a cheltuielilor guvernamentale,
g = rata marginală a cheltuielilor guvernamentale, g = dG/dY,
R0 = valoarea autonomă a subvenĠiilor,
r = rata marginală a subvenĠiilor, r = dR/dY.
Parametrii r úi g sunt subunitari úi pozitivi deoarece, pe de o parte, nu se
poate aloca din sporul de produs final o cotă mai mare decât unitatea pentru o
anumită destinaĠie, iar, pe de altă parte, pe măsură ce sporul de produs final este
mai mare, atât sporul de cheltuieli guvernamentale, cât úi sporul de subvenĠii sunt
mai mici din cauza creúterii forĠei economice a agenĠilor economici. Având ei
venituri mai mari, statul va „liberaliza” treptat acoperirea unor nevoi sociale,
crescând mai puĠin sau chiar diminuându-úi aportul său la satisfacerea unor astfel
de nevoi sau la susĠinerea economiei subvenĠionate.
Procese ºi fluxuri financiare 43

Procedeul substituirii funcĠiilor de comportament în ecuaĠia de echilibru


permite obĠinerea altor forme ale celor patru multiplicatori ai creúterii economice,
grupaĠi similar câte doi:

dY dY 1
(12.3)
dI 0 dG 0 1  c 1  t  r  g

dY dY c
(12.4)
dT0 dR 0 1  c 1  t  r  g

Multiplicatorul investiĠiilor úi cel al cheltuielilor guvernamentale păstrează


caracteristica de a fi egali între ei, dar cu valori mai mici decât (11.2) úi cu atât mai
mult faĠă de (9.4) úi (10.9), deoarece numitorul se majorează pe seama
componentelor c t, c r úi g, toate pozitive.
Multiplicatorul fiscal úi cel al subvenĠiilor păstrează, úi ei, caracteristica de a
fi egali între ei úi de valoare inferioară celorlalĠi doi:

c 1
 (12.5)
1  c 1  t  r  g 1  c 1  t  r  g

dar sunt inferiori ca valoare úi multiplicatorilor similari (10.10) úi (11.3)

c c
 (12.6)
1  c 1  t  r  g 1  c 1  t

datorită aceloraúi componente pozitive c t, c r úi g.


Aceasta înseamnă că varianta de model cu funcĠie fiscală (11.1), a
cheltuielilor publice (12.1) úi a subvenĠiilor (12.2) are efecte mai mici în planul
creúterii economice decât cea în care apare numai funcĠia fiscală stricto sensu úi, cu
atât mai mult, decât cea în care variabilele „intervenĠionismului” sunt toate
exogene (10.1) – (10.8).
Multiplicatorul investiĠiilor úi cel al cheltuielilor guvernamentale sunt
supraunitari dacă:

c ! c (t + r) + g , (12.7)
condiĠie care depinde mai ales de rata marginală a cheltuielilor guvernamentale,
întrucât celelalte două componente (ct + cr) sunt cu un ordin de mărime mai mic
decât c úi g, deoarece c, t úi r  (0;1). Dacă sensul inegalităĠii (12.7) este schimbat,
respectivii indicatori sunt subunitari.
44 Finanþe
Multiplicatorul fiscal úi cel al subvenĠiilor sunt supraunitari dacă se respectă
condiĠia:

1 g
c! (12.8)
2 t  r
echivalentă cu oricare din următoarele trei:

1 g
t2–r– (12.8.1)
c

1 g
r2–t– (12.8.2)
c

g  c (2 – t – r) –1 (12.8.3)
Modelul de creútere poate fi elaborat úi pentru cazul unei economii deschise.
Variabilele luate în considerare, precum úi funcĠiile de comportament se păstrează,
dar li se adaugă altele specifice unei abordări în care nu se mai face abstracĠie de
relaĠiile economice internaĠionale. Este vorba, în principiu, de import (M) úi de
export (X) (ca variabile úi funcĠii de comportament), dar úi de rezultanta lor –
soldul balanĠei comerciale (B).
Modelul economiei deschise introduce o nouă posibilitate de intervenĠie
guvernamentală, anume politica vamală prin care pot fi generate ajustări, stimuli
sau frâne, prin coeficientul specific de import, respectiv înclinaĠia marginală spre
import (m) semnificând sporul importului la o unitate suplimentară de produs final.
În modelul economiei deschise este necesar să se facă o ipoteză asupra
modului în care este introdus „partenerul extern”. Vom prezenta acea variantă în
care acest partener nu apare în mod explicit, ci este doar presupus prin simplul fapt
că economia „subiect” (economia pentru care a fost elaborat modelul) are comerĠ
exterior. Ceea ce nu apare în fapt sunt funcĠiile de comerĠ exterior ale acestui
partener, pentru că importul are mărimea exportului economiei „subiect”, după
cum exportul are mărimea importului economiei „subiect”.
FuncĠiile specifice modelului economiei deschise sunt:

x funcĠia de export
X = X0 (13.1)

x funcĠia de import
M = m Y + M0 (13.2)

x ecuaĠia soldului balanĠei comerciale


B=X–M, (13.3)
Procese ºi fluxuri financiare 45

unde:
X0 = exportul autonom;
M0 = importul autonom.
În această variantă a modelului exportul apare de fapt ca fiind exogen.
Keynes adoptă această soluĠie deoarece consideră că exportul este determinat mai
ales de raportul de competitivitate între doi parteneri, adică depinde nu numai de
factori interni ai economiei „subiect”, ci úi de factori externi acesteia, adică de
factori ce Ġin de partenerul extern. Merită menĠionat că, în legătură cu susĠinerea de
către stat a comerĠului exterior românesc, prof. univ. dr. Mihail Manoilescu
dezvoltă în lucrarea sa „ForĠele naĠionale productive úi comerĠul exterior”
(Bucureúti, 1935) un punct de vedere similar, recomandând o atitudine flexibilă a
statului, prin politica vamală, tocmai pe seama forĠei competitive determinată de
productivitatea muncii.
Fără a lua în considerare alte variabile úi procese economice, modelul
(13.1) – (13.3) poate conduce la evidenĠierea impactului politicii vamale, ca
expresie a intervenĠionismului statal prin politica fiscală.
Din (13.2), dacă Ġinem seama succesiv de celelalte două relaĠii, se obĠine:

1
Y X 0  B  M 0 (13.4)
m
Dacă economia „subiect” nu se îndatorează pentru comerĠul său exterior,
adică B = 0, rezultă că volumul produsului final este dependent de înclinaĠia
marginală spre import, m, care poate fi ajustată prin politica vamală, ca úi de
exportul net autonom (X0 – M0).
Introducerea în model úi a celorlalte variabile economice úi financiar-
monetare poate fi făcută în ipoteza considerării lor ca exogene sau nu.
Dacă variabilele investiĠii, impozite, cheltuieli guvernamentale úi subvenĠii
sunt presupuse ca exogene, atunci modelul include relaĠiile (10.1) – (10.7), la care
se adaugă (13.1) – (13.2), precum úi o ecuaĠie a echilibrului general de o structură
nouă, corespunzătoare caracterului deschis al economiei:
Y+M=C+I+G+X (14)
Utilizând acelaúi procedeu al substituirii în ecuaĠia de echilibru (14) a
funcĠiilor de comportament (10.1) – (10.7) plus (13.1) – (13.2), se obĠin cinci
multiplicatori ai creúterii economice, reflectând fiecare amploarea unei anumite
politici de intervenĠie guvernamentală prin pârghii financiar-monetare, úi anume:

dY dY dY 1
(14.1)
dI 0 dG 0 d X 0  M 0 1c  m

dY dY c
(14.2)
dT0 dR 0 1c  m
46 Finanþe
FaĠă de modelele economiei închise, în modelul economiei deschise apare în
plus multiplicatorul exportului net dY/d(X0-M0).
Multiplicatorii investiĠiilor, cheltuielilor guvernamentale úi exportului net
sunt egali între ei, cu alte cuvinte politica vamală are efecte similare cu cele
generate de politica investiĠiilor úi de cea a cheltuielilor guvernamentale.
Valoarea acestor multiplicatori este mai mică decât a celor similari (9.4) úi
(10.9):

1 1
 (14.3)
1 c  m 1c

deoarece m  (0;1); nu poate fi negativ pentru că relaĠia import  produs final este
directă; nu poate fi supraunitar pentru că importul este doar una din destinaĠiile
produsului final.
Pe de altă parte, valoarea acestui multiplicator poate fi mai mare sau mai
mică decât a celui similar (11.2); astfel, dacă

m  c t, (14.4)
valoarea lui este mai mare decât a celui similar (11.2).
SituaĠia este asemănătoare în cazul comparaĠiei cu multiplicatorul (12.3);
astfel, dacă:

m  c (t + r) +g, (14.5)
valoarea lui este mai mare decât a celui similar (12.3).
De asemenea, valoarea acestui multiplicator poate fi sub sau supraunitară;
astfel, dacă

c  m, (14.6)
valoarea lui este subunitară.
În sfârúit, efectele celor trei politici deja menĠionate sunt mai pronunĠate
decât cele ale politicii fiscale úi ale politicii subvenĠiilor deoarece:
1 c
! (14.7)
1 c  m 1 c  m
În ce priveúte multiplicatorul fiscal úi cel al subvenĠiilor (pentru cel fiscal
vom face consideraĠiile pe seama valorii lui absolute), ei au valoare egală, dar mai
mică decât cea a multiplicatorului similar (10.10), deoarece m  (0;1):

c c
 (14.8)
1 c  m 1c
Procese ºi fluxuri financiare 47

dar poate fi mai mare sau mai mică în comparaĠie cu multiplicatorul (11.3),
conform relaĠiei (14.4).
De asemenea, poate avea o valoare mai mare sau mai mică decât a
multiplicatorului (12.4), conform relaĠiei (14.5). În sfârúit, valoarea acestui
indicator poate fi sub sau supraunitară; astfel, dacă

m 1
c sau m ! 2c – 1 (14.9)
2
multiplicatorul este subunitar.
Dacă tratăm distinct exportul úi importul, adică separăm exportul net în cele
două componente ale sale, atunci rezultă:

dY dY 1
(14.10)
dX 0 dM 0 1c  m
ceea ce înseamnă că cele două componente ale politicii de comerĠ exterior au, în
valoare absolută, acelaúi efect privind creúterea economică.
Varianta de model în care se renunĠă la caracterul exogen al variabilelor
deja menĠionate include relaĠiile (10.1) – (10.3), (11.1), (12.1) – (12.2),
(13.1) – (13.2) úi (14). Pe baza aceluiaúi procedeu se obĠine altă formă a celor cinci
multiplicatori, astfel:

dY dY dY
dI 0 dG 0 d X 0  M 0
(15.1)
1
1  c 1  t  r  a  g  m

dY dY c
(15.2)
dT0 dR 0 1  c 1  t  r  a  g  m

1.8 Structura financiară a firmei

Structura financiară a firmei exprimă raportul între finanĠarea pe termen


scurt (prin credite de trezorerie) úi finanĠarea pe termen lung (prin capitalul
permanent). Această structură derivă din structura capitalului după provenienĠa
resurselor (vezi subcapitolul 1.5).
Creditele de trezorerie reprezintă creditul bancar pe care îl poate mobiliza o
firmă. Aceste surse de finanĠare sunt mai suple, întrucât se pot ajusta mai uúor la
nevoile temporare ale firmei. În general ele sunt mai ieftine decât creditele pe
termen lung, datorită riscului mai mic presupus de intervalul mult mai redus pentru
48 Finanþe
care se acordă. Între costul lor úi costul capitalului propriu al firmei relaĠia este mai
complexă. În principiu, costul lor ar trebui să fie mai mic, deoarece altfel acĠionarii
ar fi tentaĠi să-úi retragă capitalul úi să-l folosească în astfel de plasamente. Pe de
altă parte, un astfel de credit solicitat în condiĠii de urgenĠă, ca o necesitate apărută
intempestiv, este în general scump. Oricum, potrivit regulii de aur a finanĠelor
(subcapitolul 1.5), aceste credite reprezintă sursa financiară cea mai potrivită
pentru a finanĠa nevoile curente.
Capitalul permanent este format din resursele ce au un astfel de caracter, în
principal capitalul propriu úi creditele pe termen mediu úi lung (bancare sau
obligatare):

K perm = K pr + C t m l,

unde:
K perm = capitalul permanent;
K pr = capitalul propriu;
Ctml = credite pe termen mediu úi lung.

Principala destinaĠie a acestor surse o reprezintă activele fixe, deoarece


rotaĠia lor este de lungă durată, adică valoarea lor se recuperează pe termen lung,
astfel încât sunt necesare, pentru finanĠarea lor, surse stabile, de durată. În măsura
în care această nevoie este acoperită, aceste surse sunt utilizate úi pentru acoperirea
unei părĠi din nevoile curente de exploatare.
Nevoile curente de exploatare sunt întâlnite noĠional úi sub denumirea de
cheltuielile ciclului de exploatare sau active circulante. Resursele financiare din
care sunt ele acoperite sunt fondul de rulment úi resursele de trezorerie, astfel încât
cantitativ nevoile (activele circulante) sunt egale cu sursele din care sunt finanĠate:

AC = FR + RT, (17)
unde:
AC = active circulante;
FR = fond de rulment;
RT = resurse de trezorerie.

Fondul de rulment reprezintă partea din resursele permanente care depăúeúte


nevoile de finanĠare a imobilizărilor fixe:

FR = K perm – AF, (18)

unde:
AF = imobilizări fixe sau active fixe.

Resursele de trezorerie sunt acele resurse financiare mobilizate pe termen


scurt cu destinaĠia de a acoperi nevoile pe termen scurt, peste limita la care această
Procese ºi fluxuri financiare 49

nevoie este acoperită din fondul de rulment. În categoria lor se includ creditele de
trezorerie, dar úi alte resurse posibil de mobilizat pe termen scurt: obligaĠii (datorii)
faĠă de stat, faĠă de propriul personal, faĠă de asigurările sociale, faĠă de acĠionari,
faĠă de alĠi terĠi.
Una din sarcinile de bază ale managerului financiar al unei firme este tocmai
aceea de a asigura în cuantum úi la timp sursele din care să fie acoperite nevoile de
finanĠare ale firmei. Aceasta presupune decizii referitoare la resursele utilizate, la
structurarea resurselor proprii úi a celor permanente pe destinaĠii, la mobilizarea
altor resurse de finanĠare. Aceste decizii se întemeiază pe analiza financiară úi pe
folosirea unor criterii de selecĠie cum sunt: costul finanĠării, supleĠea resurselor,
cuantumul úi structura nevoii de finanĠare, natura trebuinĠelor, durata lor ú.a.

Deciziile de structură financiară au la bază două reguli esenĠiale:


x acoperirea, în primul rând, a nevoilor permanente,
x asigurarea, apoi, a resurselor pentru nevoi temporare.

De aici decurge cerinĠa de dimensionare în primul rând a capitalului social,


apoi a celui propriu úi apoi a celui permanent, astfel încât nevoile permanente să
fie acoperite. Din această decizie (exprimată sintetic prin relaĠia (18)) rezultă
disponibilul de resurse cu caracter permanent pentru finanĠarea nevoilor temporare.
Aceste nevoi au un caracter oscilant pe parcursul ciclului economic, determinat de
variaĠia lunară a volumului de activitate (vezi subcapitolul 1.6), dar úi de alte
cauze, cum sunt: nesincronizarea aprovizionării cu desfacerea, nesincronizarea
între lichidarea unor creanĠe úi onorarea unor obligaĠii, apariĠia unor creanĠe noi. Se
pune astfel problema de a dimensiona partea din resursele cu caracter propriu care
poate fi afectată unor astfel de nevoi (respectiv fondul de rulment).

Teoretic, există trei soluĠii:


a) un fond de rulment care să acopere nevoile temporare la nivelul lor
minim;
b) un fond de rulment care să acopere nevoile temporare la nivelul lor
maxim;
c) un fond de rulment care să acopere nevoile temporare la un nivel între
cele două extreme, denumit de regulă nivel mediu, fără să însemne însă
o medie statistică (aritmetică, geometrică sau armonică, simplă sau
ponderată, generală, selectivă sau calificată etc.).

Prima soluĠie vădeúte o politică financiară de risc datorită posibilităĠii mari


de apariĠie a „golului” de resurse. De aceea, este necesară crearea unor relaĠii cu
instituĠii de creditare, care să-i asigure firmei linii de credit având caracter
quasipermanent, fapt care duce la creúterea costului. Această soluĠie are avantajul
50 Finanþe
de a necesita un capital social sau propriu mai mic, adică mai uúor de constituit, ca
úi avantajul de a folosi o parte mai mare din resursele proprii (eventual
permanente) pentru crearea infrastructurii (echipamente, utilaje, instalaĠii, maúini,
construcĠii etc.).

A doua soluĠie vădeúte o politică financiară prudentă, în care „golul” de


resurse este puĠin probabil. Firma dispune în mod quasipermanent de lichidităĠi,
pentru care trebuie să dezvolte abilităĠi de plasament.

A treia soluĠie este cea întâlnită în mod curent deoarece îmbină avantajele
celorlalte două.

Analiza financiară a creat o serie de indicatori de apreciere a structurii


financiare din care prezentăm în continuare câĠiva.
Pentru început vom fixa într-o manieră convenabilă structura nevoilor úi a
resurselor care, în bilanĠul firmelor, se regăsesc sub forma activului, respectiv a
pasivului:
ACTIV = AF + AC (19.1)

AC = S + C + L (19.2)

PASIV = K perm + RT (20.1)

RT = Cts + F + AO, (20.2)

unde:
S = solduri de materii prime, materiale, combustibili, producĠie în curs de
fabricaĠie, ambalaje, produse finite, mărfuri úi altele asemenea;
C = clienĠi datori, avansuri către furnizori úi alte creanĠe;
L = lichidităĠi în casă, la bancă etc.;
Cts = credit bancar pe termen scurt;
F = datorii către furnizori, avansuri de la clienĠi;
AO = alte obligaĠii de plată.

Vom pune în evidenĠă următorii indicatori ai structurii financiare:

a) Coeficientul de îndatorare

DT
cî= , (21)
PASIV

unde:
DT = datorii totale.
Procese ºi fluxuri financiare 51

Acest coeficient evidenĠiază două aspecte privind calitatea activităĠii


financiare a firmei:
x în ce măsură datoriile firmei au acoperire materială (avem în vedere că
ACTIV = PASIV); acest lucru, pe de o parte, permite firmei să cunoască
măsura în care datoriile contractate au acoperire, iar, pe de altă parte,
permite creditorilor să aprecieze măsura garantării cu bunuri a sumelor
pe care ei le-au dat cu împrumut firmei; cu cât acest coeficient este mai
aproape de unitate, cu atât firma este într-o situaĠie financiară mai
dificilă;
x în ce grad este îndatorată firma, adică ce pondere au datoriile în totalul
resurselor mobilizate de firmă; cu cât gradul de îndatorare este mai
ridicat (mai aproape de unitate), cu atât firma va obĠine mai greu credite
pe piaĠa monetară sau de la furnizorii ei.

b) Coeficientul de îndatorare la termen numit úi coeficientul financiar

Ctml
cf= , (22)
Kpr
unde: Ctml = credite pe termen mediu úi lung.

Acest coeficient arată raportul între sursele permanente împrumutate úi


proprii. InstituĠiile de credit apreciază ca normală situaĠia în care c f d 1. Aceasta
nu înseamnă că situaĠia c f ! 1 este întotdeauna anormală. În măsura în care există
acoperire materială, este posibil ca băncile să acorde credite chiar în această din
urmă situaĠie. De pildă, solicitarea unui credit pentru o investiĠie poate crea o
situaĠie în care c f ! 1; banca poate acorda creditul pe baza a două condiĠii:
x contribuĠia firmei la investiĠie prin resurse proprii, de obicei la nivelul a
20 – 30% din valoarea acesteia;
x asigurarea că obiectul fizic, material, al investiĠiei se realizează; banca
deschide finanĠarea, dar eliberează creditul treptat, pe măsură ce îi sunt
produse documente privind realizarea respectivei investiĠii.

Coeficientul financiar arată cum este structurat capitalul permanent: câte


părĠi este împrumutat úi câte părĠi este propriu. De exemplu, pentru c f = 0,6
rezultă un capital permanent format din 16 părĠi din care 6 sunt împrumutate, iar
10 sunt capital propriu. Acest coeficient este esenĠial în determinarea levierului
financiar sau efectului de pârghie/efectului de măciucă (pentru detalii vezi
culegerea de probleme „FinanĠe-monedă” apărută în 1998 la Editura A S E).

c) Cota datoriei la termen în capacitatea de autofinanĠare


52 Finanþe
Ctml
cdtka = (23.1)
KA
KA = PN + A (23.2)

PN = (1-ci) (PB – OF – COR) (23.4)

PB = CA – CT ,

unde:
KA = capacitatea de autofinanĠare;
PN = profitul net;
A = amortizarea;
PB = profitul brut;
OF = obligaĠii financiare;
COR = cheltuieli úi obligaĠii ce pot fi acoperite din rezultate;
CA = cifra de afaceri;
CT = cheltuieli totale.

Acest indicator arată în câĠi ani pot fi acoperite datoriile la termen din
resursele de autofinanĠare ale firmei. Valorile până la 5 – 6 ani sunt considerate
normale. Indicatorul completează aprecierea gradului de îndatorare prin informaĠia
referitoare la solvabilitatea firmei.

d) Cota costului creditelor de trezorerie în profitul brut

D
cct = , (24)
PB

unde D reprezintă costul creditului de trezorerie, incluzând ca principală


componentă dobânda, dar úi alte obligaĠii ale debitorului faĠă de bancă
(comisioane, speze etc.).
Indicatorul arată efortul firmei pentru mobilizarea de resurse temporare în
raport cu rezultatul brut al activităĠii ei úi exprimă capacitatea acesteia de a suporta
costul respectivelor resurse. Valorile până la 0,3, sunt considerate normale. Peste
această valoare, indicatorul în cauză arată că resursele împrumutate pe termen scurt
sunt prea scumpe în raport cu eficienĠa firmei.
MulĠimea deciziilor financiare, a politicilor vizând constituirea úi utilizarea
resurselor financiare úi a operaĠiunilor presupuse de toate acestea definesc
gestiunea financiară sau managementul financiar sau administrarea
financiară a unei firme. Principalele domenii ale gestiunii financiare sunt:
strategia financiară, investiĠiile (sau, într-o formă mai cuprinzătoare, plasamentele)
úi trezoreria. Obiectivul gestiunii financiare îl reprezintă creúterea rentabilităĠii în
condiĠii de risc asumat. Principalele activităĠi presupuse de gestiunea financiară
sunt:
Procese ºi fluxuri financiare 53

x diagnosticul financiar, respectiv cunoaúterea situaĠiei financiare a firmei pe


baza bilanĠurilor contabile; este o activitate ce presupune analiza evoluĠiei úi
tendinĠelor rezultatelor financiare, determinarea influenĠei factorilor asupra
acestora, dinamica úi structura veniturilor úi cheltuielilor, analiza surselor de
finanĠare úi caracterizarea calităĠii lor, evaluarea evoluĠiei nevoii de
finanĠare, lichiditatea financiară, structura financiară ú.a.;
x formularea úi adoptarea deciziilor financiare privind creúterea economică úi
a variantelor de repliere în cazul producerii unor factori de risc; sunt decizii
privind în principal investiĠiile;
x formularea úi adoptarea deciziilor financiare strategice úi a variantelor
aferente, referitoare în principal la constituirea în perspectivă (2 – 5 ani) a
resurselor de finanĠare;
x formularea úi adoptarea deciziilor financiare tactice, referitoare la gestiunea
trezoreriei, adică a resurselor financiare pe termen scurt.
FinanĠarea investiĠiilor
úi a activelor circulante

FinanĠarea investiĠiilor úi a activelor circulante acoperă, în mare măsură,


sfera cerinĠelor de finanĠare la nivelul unei firme úi are în vedere atât sursele
proprii úi pe cele împrumutate, cât úi sursele permanente úi temporare.

2.1 Politica de investiĠii

Crearea surselor de finanĠare pentru imobilizările fixe constituie prima


problemă financiară pentru proiectele de fondare a unei firme, ca úi pentru cele
vizând extinderea acesteia sau participaĠiile la capitalul altei/altor firme.
ParticipaĠiile sunt de două categorii: investiĠii de portofoliu úi speculative.

¾ InvestiĠiile de portofoliu au în vedere procurarea de acĠiuni de la o altă


firmă, cu intenĠia de a extinde interesele firmei participante asupra unui concurent
sau într-un alt domeniu de activitate; urmăresc, de asemenea, procurarea de
obligaĠiuni (publice sau nu) cu intenĠia unei valorificări avantajoase, pe termen
lung, a unor disponibilităĠi consolidate pentru care nu sunt încă create condiĠii
pentru o utilizare în interiorul firmei.

¾ ParticipaĠiile speculative sau plasamentele speculative au în vedere


valorificarea unor informaĠii sau estimări privind conjunctura pieĠei, adică evoluĠia
ei pe termen scurt, ceea ce presupune angrenarea în „jocul” bursei prin
cumpărarea/vânzarea de titluri de valoare în scop speculativ. În categoria
plasamentelor se include, de asemenea, fără a avea de data aceasta, în mod necesar,
caracter speculativ, crearea de depozite bancare la termen, cu intenĠia valorificării
unor resurse disponibile în limita unei anumite perioade de timp.

Termenul de „investiĠii” semnifică, stricto sensu, utilizarea unor resurse


financiare pentru intrarea în patrimoniul firmei a unor mijloace de producĠie fixe
(clădiri, construcĠii, maúini, instalaĠii, echipamente, utilaje etc.) fie prin achiziĠie,
fie prin construirea lor propriu-zisă. Am delimitat în acest fel sfera úi obiectul
investiĠiilor în cadrul sferei mai largi a plasamentelor úi participaĠiilor.
56 Finanþe

Politica de investiĠii reprezintă ansamblul deciziilor privind crearea


mijloacelor de producĠie fixe, adică inclusiv a formării úi a utilizării
resurselor de finanĠare.

Din punct de vedere strict financiar, investiĠia este o imobilizare de capital


pe termen lung în scopul obĠinerii unei rentabilităĠi viitoare mai mari. Efectul
investiĠiei, în forma sa cea mai generală, este creúterea volumului úi calităĠii
activităĠii unei firme. Decizia de a investi presupune elaborarea unor studii
comerciale, tehnice úi financiare care să caracterizeze atât piaĠa căreia i se
adresează investiĠia, cât úi obiectul investiĠiei în sine úi rezultatele scontate a se
obĠine. De aceea, o investiĠie presupune proiecte alternative, variante pe multiplele
aspecte vizate de o astfel de iniĠiativă: evoluĠia pieĠei (preĠuri, grad de saturare,
apariĠia unor produse înlocuitoare sau noi), soluĠiile tehnice, soluĠiile de
amplasament, finanĠarea, costurile de investiĠie, costurile de exploatare, dinamica
pieĠelor adiacente (materii prime, utilizări etc.), dinamica pieĠei muncii etc.
Politica de investiĠii este una din componentele politicii financiare atât la
nivel macroeconomic, cât úi la nivel microeconomic.

¾ La nivel macroeconomic, politica de investiĠii se regăseúte în politica


cheltuielilor publice, în politica fiscală, în politica monetară.
În cadrul cheltuielilor efectuate de stat prin buget se regăsesc cheltuieli cu
caracter economic, între care apar úi cheltuieli pentru investiĠii. Acestea pot viza
infrastructura economiei (reĠelele de comunicaĠii úi utilităĠile generale), obiective
economice sau obiective social-culturale. În oricare din aceste forme s-ar efectua
investiĠii de către stat, efectul general este ameliorarea mediului economic, ceea ce
stimulează ansamblul activităĠii economice úi, implicit, pe întreprinzătorii
particulari. Stimulul este direct, adică este generat de o cerere suplimentară,
consecutivă alocării de resurse financiare. Stimulul este însă úi indirect, prin
facilităĠile suplimentare de care se pot bucura întreprinzătorii în mediul economic
ameliorat prin investiĠia efectuată din resurse bugetare: căi de comunicaĠie noi sau
mai bune, dotări edilitare, condiĠii sociale mai bune pentru populaĠie etc.
Prin politica fiscală investiĠiile pot fi stimulate prin diminuarea impunerii:
neimpunerea profitului reinvestit, cote de impunere mai mici pentru profitul
obĠinut din investiĠi efectuate în anumite zone sau în anumite ramuri sau pentru
anumite tipuri de activităĠi, taxe locale preferenĠiale, scutirea temporară de anumite
impozite etc.
Prin politica monetară investiĠiile pot fi stimulate, în principal, prin
diminuarea dobânzii la creditele pentru investiĠii (credite pe termen mediu úi lung),
dar úi prin alte măsuri favorizante cum este, de exemplu, garantarea împrumutului
de către stat.
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 57

¾ La nivel microeconomic, politica de investiĠii se regăseúte în politica de


distribuire a profitului úi în cea privind structura financiară. La acest nivel pot fi
identificate câteva tipuri majore de decizii care definesc politica de investiĠii.
Decizia de distribuire a profitului are în vedere raportul între capitalizare úi
dividend (vezi subcapitolul 1.5).
Decizia de finanĠare vizează structura surselor de finanĠare, adică raportul
între autofinanĠare úi apel la credite. Această decizie este determinată de cea
precedentă.
Decizia privind tipul de investiĠie poate fi:
x de înnoire, care vizează sortimentul de fabricaĠie úi introducerea de
produse noi;
x de modernizare, care se referă la tehnică úi tehnologie, respectiv la
parametrii funcĠionali (randament, întreĠinere, fiabilitate, ergonomie);
x de extindere, care vizează creúterea dimensiunii activităĠii.
Decizia de alegere a unei variante, din mulĠimea celor ce sunt posibile
pentru realizarea obiectivului avut în vedere, presupune existenĠa unor criterii pe
baza cărora să se poată face o ierarhizare a respectivelor variante. Decizia este
multicriterială, în sensul că la determinarea ei sunt luate în considerare mai multe
criterii, fiecare cu o pondere de importanĠă dată. Această pondere prezintă caracter
subiectiv, rezultat din scopurile úi interesele întreprinzătorului, din
comportamentul său de agent economic.

2.2 Evaluarea rentabilităĠii investiĠiei

Rentabilitatea investiĠiei este unul din criteriile de bază pe care se întemeiază


decizia de alegere a unei variante de investiĠie. Evaluarea acestei rentabilităĠi se
poate face prin două metode:

a) metoda contabilă, potrivit căreia:

BN
ri (25)
VNI

VNI = VI  A, (25.1)

unde:
ri = rentabilitatea investiĠiei,
BN = beneficiul net rezultat din exploatarea investiĠiei,
VNI = volumul net al investiĠiei,
VI = valoarea iniĠială a investiĠiei,
A = amortizarea cumulată „la zi”.
58 Finanþe
Rentabilitatea astfel determinată arată câte unităĠi monetare de beneficiu
revin la o unitate monetară din valoarea rămasă a investiĠiei; este o rată de
rentabilitate de tipul „rata profitului în raport cu capitalul”. Această rată se
calculează anual pe baza datelor de bilanĠ corectate cu fiscalitatea, ca úi pe baza
deciziei privind politica amortizării activelor fixe. În acest fel se poate determina
contribuĠia investiĠiei la rentabilitatea totală a firmei: dacă rentabilitatea investiĠiei
este mai mare decât rentabilitatea pe ansamblul firmei, înseamnă că investiĠia îúi
păstrează caracterul ei de „antrenare”. Dificultatea metodei rezidă în faptul că sunt
necesare operaĠiuni financiar-contabile laborioase úi relativ complexe pentru a
separa din beneficiul net al unei firme partea ce revine respectivei investiĠii.
Metoda este criticată pentru că generează rate anuale crescătoare, determinate mai
ales de diminuarea de la un an la altul a valorii rămase; or, de la un anumit moment
din durata de viaĠă a investiĠiei, creúterea rentabilităĠii ei pe măsura „îmbătrânirii”
este o anormalitate, cel puĠin teoretică.

b) metoda financiară, conform căreia:

FFP
ri (26)
VI

dve
FFP ¦ FFP t (26.1)
t 1

FFPt A t  BN t , (26.2)

unde:
FFP = fluxurile financiare pozitive,
t = indicele prin care se identifică anul de referinĠă,
dve = durata de viaĠă economică a investiĠiei,
At = amortizarea în anul t.

Această metodă introduce două concepte specifice: flux financiar úi durata


de viaĠă economică, precum úi chestiunea de principiu a modului în care se
introduce factorul timp. Spre deosebire de metoda precedentă, aceasta are un
caracter pronunĠat predictiv, ceea ce presupune dificultăĠi de „pătrundere” a
viitorului, ca úi incertitudini mai pronunĠate privind informaĠiile.
Fluxul financiar este un transfer monetar al firmei, cu caracter definitiv, spre
sau dinspre mediul economic. În raport cu sensul său, fluxul financiar poate fi
negativ sau pozitiv.
Fluxul financiar negativ reprezintă cheltuieli, în cazul investiĠiilor –
cheltuieli pentru realizarea investiĠiei, pentru darea ei în funcĠiune. Sunt fluxuri de
imobilizare úi sunt calculate prin devizul general al investiĠiei.
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 59

Fluxul financiar pozitiv reprezintă venituri din exploatarea investiĠiei,


respectiv amortizarea anuală úi beneficiul net, estimate pe baza politicii de
amortizare (rapidă, lentă) úi a normelor legale privind amortizarea, ca úi pe baza
studiilor comerciale, a politicii cheltuielilor de exploatare úi funcĠionare a
investiĠiei, a politicii de preĠuri ú.a.
Durata de viaĠă economică este intervalul de timp în care investiĠia
generează o rentabilitate cel puĠin acceptabilă. Această durată este estimată pe baza
informaĠiilor folosite la determinarea fluxurilor financiare pozitive, dar úi a
caietelor tehnice care descriu investiĠia, a predicĠiilor privind progresul tehnic úi
inovaĠia vizând obiectul investiĠiei în cauză, a normelor legale în vigoare privind
durata de amortizare a activelor fixe.
În cazul unei durate de viaĠă relativ lungi, în calculele financiare este luată în
considerare o viaĠă economică mai scurtă, astfel încât rezultatele eventual obĠinute
dincolo de această „viaĠă mai scrută” sunt considerate, global, ca valoare reziduală.
Procedeul este acceptat deoarece factorul timp face ca rezultatele obĠinute la mare
distanĠă în timp faĠă de momentul intrării în funcĠiune a investiĠiilor să fie, în
termeni comparabili, quasiinsignifiante faĠă de cele obĠinute imediat sau la mică
distanĠă în timp faĠă de acest moment.
Factorul timp introduce diferenĠierea în termeni reali úi de utilitate a două
bunuri absolut identice, dar disponibile pentru uz la momente de timp diferite. În
sensul obiectului de studiu al finanĠelor, acest bun este considerat, în principiu, ca
fiind o sumă de bani.
DiferenĠierea în termeni reali se referă la faptul că aceiaúi sumă de bani are
puteri de cumpărare diferite la momente de timp diferite, din cauza ratei inflaĠiei.
DiferenĠierea în termeni de utilitate se referă la faptul că, în mod natural,
omul acordă o importanĠă mai mare prezentului decât viitorului, tocmai datorită
incertitudinii celui din urmă. De aceea, pentru a accepta amânarea utilizării unei
sume de bani (în principiu a oricărui bun) se va pretinde întotdeauna o
„recompensă”; această recompensă apare ca un supliment de „uz”.

Pentru echivalarea a două sume disponibile la momente diferite în timp se


utilizează:

x procedeul actualizării, care permite determinarea, în termenii de azi ai


puterii de cumpărare a banilor úi ai utilităĠii pentru posesor, a unei sume
oarecare disponibile în viitor:

n
Sn S 0 1  ra , (27)

unde:
Sn = suma S disponibilă la un moment viitor n (n ! 0),
S0 = valoarea actuală a sumei S,
ra = rata de actualizare;
60 Finanþe
x procedeul fructificării, care permite determinarea, în termenii puterii de
cumpărare úi a utilităĠii pentru posesor într-un moment viitor neprecizat,
a unei sume oarecare disponibile azi:

n
Sn S 0 1  ra , (28)
unde:
S 0 = suma disponibilă azi,
S n = valoarea viitoare a sumei S0 la momentul n (n ! 0).

Introducerea factorului timp aduce acurateĠe úi realism în estimarea


rentabilităĠii după metoda financiară. Ca urmare, fluxurile financiare pozitive
generate de investiĠie pe durata ei de viaĠă economică sunt:

dve
t
FFP ¦ FFP t 1  ra , (29.1)
t 1

iar valoarea iniĠială a investiĠiei va fi:

dri
t
VI ¦I t 1  ra , (29.2)
t 1

unde:
t = indice pentru identificarea timpului,
dve = durata de viaĠă economică a investiĠiei,
dri = durata realizării investiĠiei úi a punerii ei în funcĠiune,
It = valoarea investiĠiei efectuată în anul t.

Este evident că momentele de timp ce Ġin de „dri” sunt toate precedente


oricăruia din cele ce Ġin de „dve” úi că, pe o axă a timpului, momentul „zero”
reprezintă momentul dării în funcĠiune a investiĠiei.

2.3 Criterii de alegere a variantelor de investiĠie

Rentabilitatea investiĠiei este un prim criteriu úi are caracter direct, în


sensul că este preferată varianta cu o rentabilitate mai mare. Totodată,
rentabilitatea investiĠiei este pusă în legătură cu costul finanĠării investiĠiei úi cu
riscul.
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 61

ri t k (30.1)

ri t k + r, (30.2)

unde:
k = costul finanĠării investiĠiei,
r = cota de risc aferentă investiĠiei propriu-zise, ramurii în care se încadrează úi
Ġării în care este amplasată.

Costul finanĠării investiĠiei reprezintă cheltuielile, exprimate procentual în


raport cu cuantumul finanĠării, pe care le suportă investitorul în beneficiul sursei de
finanĠare.
În cazul în care sursa de finanĠare este un credit, atunci costul finanĠării este
suma cheltuielilor cu dobânda, cu comisioanele úi cu alte speze bancare datorate de
investitor (în calitate de debitor) instituĠiei, grupului de persoane sau persoanei (în
calitate de creditor) care i-a pus la dispoziĠie sursa de finanĠare:

CSF
k 100 , (31)
S
unde:
CSF = cheltuieli aferente sursei de finanĠare,
S = cuantumul sursei de finanĠare.

În cazul în care investiĠia este autofinanĠată, atunci costul finanĠării îl


reprezintă dividendele ce trebuie plătite acĠionarilor, cu alte cuvinte costul
finanĠării se apropie de rata dividendului:

DIV
k , (32)
S

unde:
DIV = dividendele ce se plătesc acĠionarilor pentru constituirea capitalului firmei
(investiĠie nouă) sau a capitalului necesar pentru finanĠarea unei investiĠii la
o firmă deja în funcĠiune.

Cota de risc reprezintă úansa/probabilitatea de a se produce situaĠii


nefavorabile privind rezultatele investiĠiei, adică de a nu obĠine rentabilitatea
scontată.

Costul de oportunitate al investiĠiei este un alt indicator financiar important


luat drept criteriu de alegere pe mulĠimea variantelor de investiĠie.
62 Finanþe
Acesta reprezintă rata actuarială care determină un efect net nul al investiĠiei; este
un prag al rentabilităĠii investiĠiei:

ri t co , (33)

unde co reprezintă costul de oportunitate al investiĠiei.

Determinarea acestui cost se face prin rezolvarea ecuaĠiei rezultată din relaĠia
de echilibru:

costul actualizat al investiĠiei = valoarea actuală a fluxurilor


financiare pozitive (34.1)

 dri dve
t t
¦ I t 1  ra ¦ FFP t 1  ra (34.2)
t 1 t 1

În această ecuaĠie necunoscuta este ra; dacă soluĠia ecuaĠiei este ra*, atunci:

co = ra* (34.3)

Criteriul „cost de oportunitate” este un criteriu invers: cu cât costul de


oportunitate este mai mic, cu atât varianta de investiĠie este mai bună. Pentru o
apreciere mai bună este recomandabilă determinarea marjei de acoperire:

ri
ma , (35)
co

care arată în ce măsură rentabilitatea investiĠiei acoperă costul ei de oportunitate.


Marja trebuie să fie supraunitară. La limită, rezultă ma = 1, adică rentabilitatea este
la nivelul pragului. Costul de oportunitate este o rată actuarială úi, de regulă,
reprezintă dobânda pieĠei monetare pe termen lung. Dacă marja de acoperire este
insuficientă, atunci o creútere a acestei dobânzi aduce investiĠia sub pragul ei de
rentabilitate. Având în vedere caracterul investiĠiei de a fi pe termen lung, riscurile
apariĠiei unei astfel de situaĠii nu sunt neglijabile úi de aceea este necesar ca
acoperirea să fie solidă – minim 15-20%.

Durata de recuperare a investiĠiei sau lichiditatea investiĠiei este un alt


criteriu, de asemenea cu caracter invers: cu cât lichiditatea investiĠiei este mai
mare, cu atât varianta este mai puĠin atractivă.
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 63

Durata de recuperare arată, în ani, intervalul în care valoarea iniĠială a


investiĠiei este recuperată din fluxul financiar pozitiv anual:

VI
dr , (36)
FFPA

unde FFPA reprezintă fluxul financiar pozitiv anual.

Introducerea factorului timp se poate face considerând valoarea iniĠială a


investiĠiei conform (29.2), iar fluxul financiar pozitiv anual ca o medie:

FFP
FFPA , (37)
dve

unde FFP úi dve sunt exprimate de relaĠia (29.1).

InvestiĠia specifică reprezintă cheltuiala de investiĠie pentru obĠinerea unei


unităĠi de capacitate:

VI
is , (38)
K

unde K = capacitatea investiĠiei exprimată în unităĠi fizice.

În calitate de criteriu de apreciere a investiĠiei, indicatorul menĠionat are


caracter invers: cu cât investiĠia specifică este mai mică, cu atât varianta de
investiĠie este mai atractivă.

Valoarea totală a investiĠiei reprezintă suma între investiĠia de bază (cea


care dă obiectul exploatării), investiĠia colaterală (cea necesară pentru integrarea
investiĠiei în ansamblul aparatului de producĠie al firmei) úi investiĠia conexă (cea
necesară pentru crearea infrastructurii cerute de funcĠionarea obiectului rezultat din
investiĠie). Acest criteriu selectează variantele de investiĠie după puterea economică
a investitorului, adică după capacitatea lui de a putea suporta finanĠarea investiĠiei.

2.4 Resursele de finanĠare a investiĠiei

InvestiĠia este o acĠiune de durată úi de aceea nu este raĠional ca întreaga


finanĠare să fie mobilizată chiar de la debutul ei; este mai economic să se asigure
disponibilizarea resurselor în cuantumul úi la momentul utilizării lor, adică eúalonat
pe etape. În cazul unei „suprafinanĠări”, apar costuri suplimentare (în principal din
64 Finanþe
dobânzi), ca úi posibilitatea folosirii neeconomice (risipă, depăúirea unor
cheltuieli). În cazul unei „subfinanĠări” apar, de asemenea, costuri suplimentare
legate de neplata la timp a furnizorilor úi antreprenorilor, pierderi datorate
prelungirii termenului de intrare în funcĠiune ú.a.

FinanĠarea investiĠiei se poate face din surse proprii (capitalul social, fondul
de amortizare, profitul, fondurile de rezervă, suplimentarea de capital, veniturile
din plasamente), din surse atrase (mobilizarea resurselor interne) úi din surse
împrumutate (credite).

A. Capitalul social este sursa de finanĠare a investiĠiei prin care se constituie


o societate comercială nouă. Dimensiunea lui este stabilită de grupul de iniĠiativă,
cel ce propune deĠinătorilor de capital „afacerea” pe care o reprezintă viitoarea
societate comercială. Capitalul social se împarte în acĠiuni, astfel încât mărimea lui
este:

KS = n VN, (39)
unde:
n = numărul de acĠiuni emise,
VN = valoarea nominală a unei acĠiuni.

Capitalul social apare înscris în prospectul de societate (prin care se face


publicitatea emisiunii de acĠiuni în vederea subscrierii), este menĠionat pe acĠiune
alături de alte elemente úi se regăseúte în bilanĠul anual al firmei (prima poziĠie din
pasiv).

Pentru societăĠile cotate la bursă, el are o reflectare de piaĠă în capitalizarea


bursieră a acestora:

KB = n C, (40)

unde C reprezintă cursul bursier, adică preĠul de piaĠă al acĠiunii respectivei


societăĠi.

B. Fondul de amortizare are ca destinaĠie de bază înlocuirea activelor fixe


la data ieúirii lor din funcĠiune. Deoarece constituirea fondului se face treptat, pe
seama vânzărilor, acesta este disponibil între momentul constituirii úi momentul
utilizării, astfel încât, pe acest interval de timp, poate fi folosit pentru finanĠarea
investiĠiilor. DestinaĠia lui complementară este deci extinderea volumului activelor
fixe úi, cu acest prilej, ameliorarea tehnică a acestora (progresul tehnic).

C. Profitul, ca sursă de finanĠare a investiĠiilor, are ca destinaĠie de bază


creúterea stocului de capital (formarea netă a capitalului fix al firmei) úi ca
destinaĠie complementară înlocuirea activelor fixe scoase din funcĠiune. Partea de
profit cu această destinaĠie este inclusă în componenta de autofinanĠare a funcĠiilor
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 65

profitului úi se determină anual prin hotărârea consiliului de administraĠie în strânsă


legătură cu politica de dividend, dar úi cu alĠi factori, cum sunt: efortul
investiĠional, nevoia finanĠării úi a altor activităĠi/operaĠiuni, atragerea altor surse,
mărimea profitului ú.a.

D. Fondurile de rezervă sunt constituite din profit, anual, prin cote


prevăzute fie în normele legale (care conduc la formarea rezervelor legale), fie în
statutul de constituire al firmei sau în hotărâri ale consiliului de administraĠie. Din
punctul de vedere al bilanĠului, aceste fonduri au regim de capital propriu.
Formarea acestor fonduri are în vedere asigurarea existenĠei unor resurse
suplimentare proprii rezervate unor riscuri cu implicaĠii financiare majore.
Caracterul permanent al colectării în aceste fonduri face ca la un moment dat
cuantumul lor să devină important. Legea prevede o cotă, în raport cu capitalul
social, începând de la care se poate considera că dimensiunea fondurilor este
asiguratorie, astfel încât colectările suplimentare pot fi folosite pentru finanĠarea
investiĠiilor. Consiliul de administraĠie poate lua hotărâri similare în legătură cu
componentele fondurilor de rezervă. Asemenea prevederi se pot găsi úi în statutul
de asociere (statutul de înfiinĠare a societăĠii comerciale) în legătură cu rezervele
instituite prin acesta.
Decizia de a utiliza pentru investiĠii partea din rezerva legală ce depăúeúte
cota stabilită de lege se ia sub forma unei decizii de suplimentare a capitalului
social. În acest sens se produce o emisiune suplimentară de acĠiuni „noi”, de regulă
cu aceiaúi valoare nominală ca cele deja existente („vechi”). Pentru că acĠionarii
„vechi” au drept preferenĠial de subscriere, ei sunt cei ce beneficiază în mod gratuit
de acĠiunile emise în plus. Ca posesori ai acestui drept, ei îl pot vinde în propriul
beneficiu, caz în care vor apărea noi acĠionari.
Noile acĠiuni reprezintă pentru piaĠa financiară o ofertă suplimentară, fapt ce
va determina o diminuare a cursului acĠiunilor respectivei firme. De aceea,
procedura este practicată numai în cazul în care cursul este relativ ridicat úi relativ
consolidat, astfel încât diminuarea lui prin suplimentarea ofertei să nu antreneze o
tendinĠă descendentă.
SocietăĠile comerciale pot deĠine la un moment dat disponibilităĠi pe termen
lung, sume de bani degajate din circuitul economic în contextul unei conjuncturi
favorabile. Aceste sume pot fi plasate în investiĠii de portofoliu, în cazul în care
consiliul de administraĠie nu are în vedere proiecte de investiĠie la însăúi societatea
în cauză. InvestiĠiile de portofoliu reprezintă achiziĠii de pachete de acĠiuni la alte
societăĠi, cu intenĠia de a participa la profitul acestora (socotit a fi avantajos în
raport cu propria activitate) sau cu intenĠia de a obĠine controlul asupra lor. Sumele
respective pot fi utilizate úi pentru achiziĠionarea de titluri de stat, considerate a
oferi un produs financiar avantajos. Separat de investiĠiile de portofoliu,
disponibilităĠile pot fi folosite úi în jocul de bursă, sub forma cumpărării/vânzării
de titluri financiare cu scopul speculării lor pe termen scurt.
Societatea poate obĠine venituri din plasamente sub forma dividendelor,
dobânzilor úi diferenĠelor de curs. Aceste venituri „rotunjesc” disponibilităĠile
66 Finanþe
existente úi pot fi utilizate pentru finanĠarea propriilor investiĠii în momentul în care
devine actual unul din proiectele de extindere, modernizare, înnoire inclus în
strategia pe termen lung a societăĠii.

E. Mobilizarea resurselor interne este o altă sursă de finanĠare a


investiĠiilor. Această sursă are caracter temporar úi reprezintă de aceea doar o
„punte” utilizabilă pentru un interval relativ scurt (3 luni, de regulă), adică până
apare posibilitatea constituirii unor surse de durată. Spre deosebire de toate
celelalte surse de investiĠie, care sunt evidenĠiate în conturi distincte, aceasta nu se
evidenĠiază în nici un cont.
Resursele interne reprezintă doar o degajare temporară de resurse rezultată
din evoluĠia, într-un interval de timp dat (o lună, un trimestru), a soldurilor
conturilor de utilizări úi obligaĠii care reflectă activitatea de investiĠii.
Între începutul úi sfârúitul intervalului considerat (o lună, un trimestru) soldul
unui cont poate creúte sau se poate diminua. Aceste variaĠii reprezintă mobilizări
(M) sau imobilizări (-M) de resurse, după cum contul este de activ (utilizări) sau de
pasiv (surse):

Contul de activ:

SI – SF  0 rezultă imobilizare (-M)

SI – SF ! 0 rezultă mobilizare (M)

Contul de pasiv:

SF – SI  0 rezultă imobilizare (-M)

SF – SI ! 0 rezultă mobilizare (M)

Calculul mobilizărilor/imobilizărilor se face pentru fiecare cont în parte,


după care, prin însumare, se determină totalul care poate reprezenta resurse
suplimentare (dacă suma mobilizărilor este mai mare în valoare absolută decât a
imobilizărilor) sau necesar de resurse (dacă suma mobilizărilor este mai mică în
valoare absolută decât a imobilizărilor). Să presupunem că identificăm prin
indicele i (i = 1, n) conturile reflectând activitatea de investiĠie. Pentru intervalul de
timp dat să considerăm că primele m conturi (m d n) generează mobilizări (M1),
iar ultimele n  m generează imobilizări (M2), astfel încât rezultatul total este RI:

¦M i M1 (41.1)
i 1
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 67

¦M i M 2 (41.2)
i n  m 1

RI M1   M 2 (41.3)

RI > 0 dacă M 1 >  M 2 (41.4)

RI < 0 dacă M 1 < M 2 (41.5)

Presupunând că nevoia de finanĠare (totală sau brută) pe intervalul considerat


este NBF, ea va fi ajustată cu valoarea mobilizării de resurse interne (RI) úi rezultă
o nevoie efectivă de finanĠare (NEF):

NEF = NBF + RI (41.6)

Această nevoie efectivă de finanĠare se compară cu resursele alocate pentru


investiĠii în perioada dată (I) úi se determină nevoia de credite (NC):

NC = NEF – I (41.7)

Dacă pe perioada de calcul NC ! 0, firma trebuie să-úi completeze sursa de


finanĠare a investiĠiilor pentru un credit; dacă NC  0, rezultă că firma are surse
peste necesarul de finanĠare a investiĠiilor úi poate diminua alocarea făcută
iniĠial (I).

F. Creditele constituie o altă sursă importantă pentru finanĠarea investiĠiilor.


Apelul la credite se poate face:

x pe termen scurt (sub un an) pentru acoperirea decalajelor lunare sau


trimestriale între necesarul de finanĠare a investiĠiei (cheltuieli prevăzute
a se face pentru investiĠia în curs sau care abia debutează) úi sursele
proprii disponibile pentru respectiva investiĠie – cazul NC ! 0 în relaĠia
(41.7);

x pe termen mediu sau lung (peste un an) pentru completarea resurselor


proprii.

În cel de-al doilea caz apelul la credit este, de regulă, stabilit încă din
proiectul de investiĠie. Rambursarea creditului úi a cheltuielilor aferente se face din
rezultatele curente viitoare ale firmei, precum úi din fluxurile financiare nete
degajate de investiĠie după intrarea ei în exploatare. Pentru creditele pe termen
scurt, rambursarea se face din sursele proprii, pe măsura disponibilizării lor în
68 Finanþe
perioadele imediat următoare, conform graficelor de finanĠare existente, aprobate
prin proiectul de investiĠie.
ObĠinerea creditelor se face prin organisme specializate (bănci, instituĠii
financiare, fonduri de investiĠii etc.) fie din resursele proprii ale acestora, fie prin
mijlocirea de către ele a accesului la resursele disponibile ale altor agenĠi
economici. Formulele de finanĠare a investiĠiilor prin credite sunt foarte variate.

a) Emiterea de obligaĠiuni simple generează un împrumut obligatar, prin


care se face apel la economiile publice. Procedeul este la îndemâna firmelor mari,
solide, cu o imagine favorabilă pe piaĠa de capital, firme în care posesorii de capital
doresc să facă plasamente. Emisiunea este plasată, de regulă, prin intermediul unei
bănci. Emitentul oferă o dobândă anuală fixă, atractivă în raport cu piaĠa monetară,
precum úi garanĠia rambursării după o procedură descrisă amănunĠit în prospectul
de emisiune.

b) Emiterea de obligaĠiuni convertibile în acĠiuni prezintă premise similare


celei precedente. Avantajul suplimentar îl constituie posibilitatea ce se oferă
deĠinătorului de obligaĠiuni de a úi le putea schimba, în caz că o doreúte, la o dată
(un interval de timp) menĠionată în mod expres úi la o rată de conversie de
asemenea anunĠată. Rata de conversie arată câte acĠiuni se vor da în schimbul unei
obligaĠiuni. Procedura dă rezultate deoarece posesorii de obligaĠiuni au speranĠa să
acceadă la dividend. TentaĠia este cu atât mai mare cu cât firma a distribuit
dividende atractive úi se aúteaptă să-úi îmbunătăĠească performanĠele.
Avantajele pentru emitent se concretizează în faptul că poate oferi o dobândă
mai mică în virtutea viitorului acces la dividend úi că îúi poate spori capitalul în
limita valorii nominale a emisiunii în raport cu numărul de obligaĠiuni ce vor fi
convertite.

c) Emisiunea de euroobligaĠiuni se face de regulă de către grupurile


bancare, cu interese multinaĠionale, cu scopul de a face investiĠii într-o zonă de
interes fără a exporta capital. EuroobligaĠiunile se emit într-o valută atractivă
(EURO, marcă, dolar) pe piaĠa Ġării unde se doreúte a se face investiĠia úi pot fi
procurate pe acesta piaĠă inclusiv în moneda naĠională. Procedura este agreabilă
pentru Ġara/Ġările de reúedinĠă a/ale emitentului/emitenĠilor deoarece nu-i afectează
balanĠa de plăĠi externe. Procedura este agreabilă úi pentru Ġara de destinaĠie
deoarece susĠine sau revigorează ritmul investiĠiilor cu efecte favorabile în planul
cererii de bunuri de investiĠie, în planul ocupării forĠei de muncă, în planul
veniturilor bugetare (prin impozitele pe profit, prin taxele locale).

d) Împrumuturile la instituĠiile financiare au la bază resursele mobilizate de


acestea din economie sub forma fondurilor de investiĠii sau a societăĠilor de
asigurări. Procedura este agreată de deĠinătorii de economii pentru că diminuează
riscul pe care îl incumbă, de regulă, opĠiunile individuale úi pentru că mecanismul
finanĠării se bucură de asistenĠa unor instituĠii publice, cum sunt, de pildă, în
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 69

România Consiliul NaĠional al Valorilor Mobiliare, Banca NaĠională, Ministerul


FinanĠelor ú.a., care normează cadrul general al desfăúurării unor astfel de
activităĠi.
Puterea publică stimulează, în diferite forme, apelul la astfel de împrumuturi
pentru investiĠii: diminuarea fiscalităĠii, exonerarea de anumite taxe a importurilor
de echipamente, subvenĠii de zonă, compensarea parĠială a costului împrumutului,
garantarea împrumutului ú.a.

e) Creditul bancar este obĠinut de la bănci (comerciale, de investiĠii,


ipotecare etc.) în baza unui contract de credit în care sunt menĠionate condiĠiile de
creditare úi de rambursare, precum úi garanĠiile pe care trebuie să le constituie
debitorul.

f) În cazul creditului- contract de închiriere, numit leasing sau credit-bail,


întreprinzătorul are poziĠia de beneficiar al creditului, realizator al investiĠiei úi
uzufructier al obiectului ce rezultă din investiĠia respectivă. Cel ce pune la
dispoziĠie suma pentru investiĠie (o bancă, o societate de leasing etc.) este
proprietarul obiectului de investiĠie.
În contractul de leasing, partea ce oferă banii se angajează să închirieze
întreprinzătorului, pentru exploatare, pe o durată determinată, obiectul investiĠiei.
Întreprinzătorul se obligă să realizeze obiectul de investiĠie, să-l exploateze úi să
plătească anual o sumă de bani în beneficiul părĠii care i-a pus la dispoziĠie
capitalul pentru finanĠarea investiĠiei. Contractul de leasing se încheie pentru o
perioadă egală cu cea necesară pentru amortizarea integrală a investiĠiei úi nu poate
fi reziliat în acest timp de nici una dintre părĠi. La scadenĠă contractul se poate
încheia în trei variante:
x cedarea obiectului către proprietarul lui;
x vânzarea obiectului la valoarea rămasă, cu drept de preempĠiune pentru
întreprinzător;
x reînnoirea contractului între cele două părĠi.
Cheltuielile de exploatare a obiectului de investiĠie cad în sarcina
întreprinzătorului. Rezultatul anual al exploatării, în caz că este nefavorabil, nu
exonerează pe întreprinzător de plată convenită prin contract în beneficiul celui ce
a oferit capitalul. Această sumă include amortizarea anuală a investiĠiei, costul
împrumutului úi o eventuală rentă (chirie sau redevenĠă), toate convenite prin
contract. Întreprinzătorul are câteva avantaje:
¾ îúi acoperă nevoile de capital pentru investiĠii dintr-o sursă sigură;
¾ deduce suma anuală de plată din profit înainte de impozitarea acestuia;
¾ realizează un câútig fără a angaja resurse băneúti proprii pentru iniĠierea
„afacerii”;
¾ poate obĠine, la scadenĠă, obiectul investiĠiei la valoarea rămasă.
70 Finanþe
Obiectul investiĠiei apare în bilanĠul anual numai la proprietar; la
întreprinzător sunt incluse extrabilanĠier numai angajamentele financiare asumate
prin contract.

2.5 Amortizarea: conĠinut, metode, norme

Amortizarea activelor fixe este un proces financiar de recuperare a valorii


unui activ fix úi de formare a unui fond de finanĠare destinat înlocuirii acestuia
atunci când este scos din funcĠiune.

Amortizarea reflectă recuperarea valorii activului fix pe măsura uzurii lui,


adică a pierderii în timp a parametrilor/caracteristicilor lui tehnico-economice. Ca
urmare, amortizarea se derulează în timp din momentul intrării în funcĠiune până în
momentul scoaterii din funcĠiune a respectivului activ fix.
Pentru întreprindere, amortizarea este un cost care se include în cheltuielile
de producĠie úi se recuperează prin preĠ, prin vânzarea produsului la a cărui
fabricaĠie a contribuit activul fix în cauză. Cuantumul amortizării se determină
printr-o cotă de amortizare stabilită de firmă în limita prevederilor legale.
Amortizarea este reglementată prin Legea nr. 15/1994.
Prevederile legale privind amortizarea au în vedere stabilirea unui cadru care
să evite transferul exagerat al cheltuielilor de amortizare în profit úi diminuarea, pe
această bază, a impozitului pe profit datorat statului.
Amortizarea are rolul de a asigura înlocuirea activului fix la momentul
scoaterii lui din funcĠiune, adică aúa-numita formare brută a capitalului fix. Până la
acest moment, fondul constituit din amortizările anuale este disponibil, astfel încât
el poate fi utilizat pentru finanĠarea investiĠiilor, respectiv formarea netă a
capitalului fix (conform subcapitolului 2. 4).
Pentru îndeplinirea acestui rol este necesar a fi respectate următoarele
condiĠii:
x evaluarea corectă a activelor fixe;
x determinarea corectă a cotelor de amortizare;
x recuperarea prin fondul de amortizare a tuturor cheltuielilor necesare
pentru punerea úi scoaterea din funcĠie a activelor fixe.
În cazul în care activul fix este supraevaluat sau cotele de amortizare sunt
prea mari, costurile de fabricaĠie vor fi majorate úi rezultatele financiare (profitul)
vor fi mai mici. De asemenea, formarea fondului de amortizare este necorelată cu
uzura efectivă a activului fix, ceea ce generează dificultăĠi financiare pe parcursul
exploatării úi cheltuieli suplimentare spre finalul duratei de viaĠă pentru o eventuală
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 71

menĠinere în exploatare a unui activ fix aflat în situaĠia scriptică de a fi scos din
funcĠiune.
În cazul în care activul fix este subevaluat sau cotele de amortizare sunt prea
mici, apare imposibilitatea financiară a înlocuirii lui la momentul scoaterii din
funcĠiune úi se produce o pierdere de capital. Pe parcursul exploatării indicatorii de
eficienĠă sunt „umflaĠi” artificial, ceea ce poate duce la decizii curente sau
strategice eronate cu efecte financiare defavorabile.
Pentru recuperarea corectă a cheltuielilor ocazionate de punerea úi scoaterea
din funcĠiune a unui activ fix, este necesar ca valoarea de achiziĠie a acestuia să fie
corectată, prin adăugare, cu cheltuielile de transport, montare, punere în funcĠiune,
rodaj, scoatere din funcĠiune, demolare úi, prin scădere, cu veniturile obĠinute din
vânzarea materialelor/pieselor de schimb etc. rezultate în urma
demolării/dezmembrării.
Cota de amortizare include, în principiu, efectele de uzură, determinată de
folosirea activului fix în fabricaĠie. Astfel, efectele uzurii datorate nefolosirii sau
progresului tehnic (uzura morală) nu sunt incluse în costuri úi generează pierderi
„pure”.
Pârghiile úi mecanismele economico-financiare care întreĠin un astfel de
comportament al producătorului sunt de două resorturi:
x cererea: includerea în costuri a pierderilor „pure” măreúte cheltuielile de
producĠie úi, pentru a păstra nivelul profitului, ar trebui majorat preĠul de vânzare;
dar acesta descurajează cererea úi poate determina nevânzarea producĠiei fabricate;
x concurenĠa: majorarea preĠului de vânzare (în condiĠiile mai sus
menĠionate) erodează poziĠia firmei în raport cu ceilalĠi concurenĠi; păstrarea
preĠului pieĠei are ca efect (în condiĠiile deja menĠionate) diminuarea profitului,
fapt ce conduce la acelaúi efect de erodare faĠă de ceilalĠi concurenĠi.
Deoarece amortizarea este un proces care se derulează în timp, valoarea
recuperată a activului fix creúte, iar valoarea rămasă nerecuperată se reduce. Din
acest motiv, gestiunea activelor fixe se face la mai multe tipuri de valori pentru
acelaúi activ fix:
¾ valoare de inventar, în sensul de valoare de achiziĠie, inclusiv cheltuielile
cu transportul, montarea, punerea în funcĠiune, rodajul; în anumite împrejurări
(de pildă, o rată mare a inflaĠiei pe mai mulĠi ani), activele fixe sunt reevaluate
majorându-se valoarea lor prin indexare;
¾ valoare de înlocuire, în sensul de cheltuieli necesare, la un moment dat,
pentru a putea înlocui (de regulă ipotetic) activul fix în cauză; este o valoare
curentă de piaĠă; decalajul mare între aceasta úi valoarea de inventar este un semnal
pentru reevaluare;
¾ valoare rămasă este diferenĠa dintre valoarea de inventar úi cuantumul la
zi al amortizării:

t
VR t VI  ¦A i , (42.1)
i 1
72 Finanþe
unde:
VRt = valoarea rămasă la finele anului t,
t = anul de calcul t  [1; T],
T = anul scoaterii din funcĠiune a activului fix,
i = indice pentru identificarea anilor de serviciu scurúi din momentul intrării
în funcĠiune úi până la zi,
VI = valoarea de inventar,
Ai = amortizarea aferentă anului i.

Pentru calculul valorii rămase poate fi utilizată úi relaĠia:

VI dr
VR t (42.2)
ds

dr = T – t , (42.3)

unde:
dr = durata de serviciu rămasă până la scoaterea din funcĠiune a activului fix,
ds = durata totală de serviciu a activului fix (durata de viaĠă economică).

¾ valoarea medie a activelor fixe ale unei firme este o valoare determinată
ca balanĠă intrări/ieúiri în vederea calculului amortizării. Determinarea valorii
medii a activelor fixe se poate face după mai multe relaĠii:

a) V V0  Vi  Ve , (43)

unde:
V = valoarea medie a activelor fixe în anul de calcul al amortizării,
V0 = valoarea activelor fixe la începutul anului,
Vi = valoarea activelor fixe intrate în cursul anului de calcul,
Ve = valoarea activelor fixe ieúite în cursul anului de calcul.

b) V V0  Vi  Ve (44.1)

¦ Vi j df j
j 1
Vi (44.2)
12

¦ Ve k 12  df k
k 1
Ve , (44.3)
12
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 73

unde:
V i = valoarea medie a activelor fixe intrate în cursul anului de calcul al
amortizării,
Ve = valoarea medie a activelor fixe ieúite în cursul anului de calcul al
amortizării,
j = indice pentru identificarea activului fix intrat în cursul anului, j  [1, J],
J = numărul total al activelor fixe intrate în cursul anului,
df j = durata de funcĠionare (în luni) a activului fix j,
k = indice pentru identificarea activului fix ieúit în cursul anului, k  [1, K],
K = numărul total al activelor fixe ieúite în cursul anului,
df k = durata de funcĠionare (în luni) a activului fix k.

c) V V0 1  D (45.1)

¦ V >df
j j p  12  df j 1  p @
j 1
D , (45.2)
12 V0

­1 pentru j  >1, J @
p ® pentru , (45.3)
¯0 j  >J  1, K @

unde:
D = cotă subunitară, pozitivă sau negativă, exprimând corecĠia indusă, în
valoarea activelor fixe, „miúcării” acestora pe parcursul anului de calcul al
amortizării („miúcarea” activelor fixe înseamnă intrarea/ieúirea lor în anul
respectiv),
j = indice prin care se identifică activul fix care s-a miúcat, j  [1, K],
K = numărul total al activelor fixe care s-au miúcat,
J = numărul total al activelor fixe intrate,
Vj = valoarea de inventar a activului fix care s-a miúcat,
dfj = durata de funcĠionare (în luni) a activului fix j.

Amortizarea se calculează de către toĠi agenĠii economici pentru toate


activele fixe din patrimoniu, productive sau nu, care funcĠionează sau nu. De la
această regulă există unele excepĠii, dintre care cele mai importante sunt:
x unităĠile bugetare, care nu calculează amortizarea;
x activele fixe în conservare, în condiĠiile stipulate de lege.
Amortizarea se calculează pe toată durata de funcĠionare a activului fix, dar
nu mai mult decât durata legală de serviciu. În cazul în care un activ fix este
amortizat complet, dar mai poate fi utilizat, nu se mai calculează amortizare. În
cazul în care un activ fix este scos din uz fără a fi complet amortizat, legea prevede
74 Finanþe
recuperarea valorii rămase după casare úi valorificarea eventualelor bunuri
rezultate din aceasta, din profitul anului de casare sau din profitul anilor următori,
dar nu mai târziu decât anul expirării duratei legale de serviciu.
În categoria activelor fixe amortizabile se includ úi cele rezultate din
investiĠii, chiar dacă au fost puse în funcĠiune numai parĠial úi chiar dacă nu au fost
încă înregistrate în contabilitatea activelor fixe.
Amortizarea se calculează pe baza cotei de amortizare, prevăzută de lege
pentru grupa de active fixe în care se încadrează acela pentru care se face calculul,
precum úi pe baza principiului/metodei de amortizare agreate de agentul economic,
în condiĠiile prevăzute de lege.

Metodele de amortizare sunt diferenĠiate după ritmul amortizării: metoda


amortizării proporĠionale, metoda amortizării regresive úi metoda amortizării
progresive.

Metoda amortizării proporĠionale sau constante presupune calculul


amortizării cu o aceeaúi cotă pe toată durata de funcĠionare a activului fix:

VI
A (46.1)
df

A 100
a 100 , (46.2)
VI df

unde:
A = cuantumul anual al amortizării,
VI = valoarea de inventar a activului fix,
df = durata legală de serviciu a activului fix,
a = cota procentuală a amortizării.

Cota procentuală de amortizare este stabilită prin lege pe grupe de active


fixe, aúa încât amortizarea anuală a unui activ fix la un agent economic se
determină după relaĠia:

A = a VI (46.3)

În limitele prevăzute de lege, această cotă poate fi modificată pentru a realiza


o amortizare accelerată. Modificarea este raĠională numai în condiĠiile utilizării
intensive a activului fix, adică a creúterii producĠiei, respectiv a creúterii
randamentului de exploatare a acestui activ fix. Altfel, se majorează cheltuiala cu
amortizarea pe unitatea de produs úi ponderea amortizării în cheltuielile de
fabricaĠie:
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 75

A
AM (47.1)
Q

A
A% , (47.2)
CT
unde:
AM = amortizarea pe unitatea de produs,
Q = volumul fizic al producĠiei,
A% = ponderea amortizării în costurile de fabricaĠie,
CT = cheltuielile totale de producĠie.

Avantajul metodei, în afară de faptul că este comodă, constă în aceea că


generează o componentă de cost fixă, astfel încât sporirea producĠiei are ca efect
diminuarea costului mediu de fabricaĠie.
Dezavantajul metodei constă în faptul că nu corelează în suficientă măsură
procesul utilizării cu recuperarea valorii activului fix. În prima parte a duratei de
serviciu uzura este mai lentă (activul fix fiind nou), iar spre sfârúitul acestei durate
uzura este mai accentuată (activul fix fiind „îmbătrânit”).

Metoda amortizării regresive presupune calculul amortizării cu o cotă


scăzătoare pe măsura scurgerii duratei de serviciu, motivată prin transferul tot mai
redus de valoare nouă pe măsura „îmbătrânirii” activului fix.
Avantajul metodei rezidă în corelarea evoluĠiei randamentului activului fix
(mai mare în prima parte a duratei serviciului úi mai redusă spre final) cu mărimea
amortizării calculate úi incluse în costuri (mai mare la început úi mai mică spre
final). De asemenea, prezintă o acoperire mai bună faĠă de riscul uzurii morale. Să
presupunem că un activ fix are o durată de serviciu de 8 ani, astfel încât cota de
amortizare conform metodei proporĠionale este 12,5%. Să presupunem că după
6 ani de funcĠionare se produce riscul uzurii morale. Activul fix este amortizat 75%
úi valoarea rămasă este de 25% faĠă de cea de inventar. Activul fix trebuie înlocuit
pentru că este uzat moral; altfel, producătorul îúi asumă riscul, deloc de neglijat, de
a-úi diminua capacitatea de competiĠie. Valoarea rămasă devine o pierdere, care
trebuie asumată úi acoperită. Dacă producătorul ar fi adoptat metoda regresivă cu
cote de amortizare, de exemplu de 17% în primii 3 ani, 15% în următorii doi úi
apoi, respectiv, 10%, 6% úi 3%, atunci, în anul producerii uzurii morale, valoarea
rămasă ar fi fost de numai 9%, ceea ce înseamnă o reducere a pierderii de peste 2,5
ori.

Metoda amortizării progresive presupune calculul amortizării cu o cotă


crescătoare pe măsura scurgerii duratei de serviciu, motivată prin corelarea mai
bună a procesului de uzură cu recuperarea valorii activului fix. Acesta este de fapt
chiar avantajul conferit de metodă.
Dezavantajul metodei constă în faptul că oferă acoperire scăzută faĠă de
riscul uzurii morale úi, în plus, generează eforturi financiare mai mari în legătură cu
76 Finanþe
cheltuielile de amortizare tocmai în perioada în care activul fix este „îmbătrânit” úi
randamentul său este mai scăzut.

2.6 Activele circulante: conĠinut, determinarea necesarului


úi a nevoii de finanĠare

Activele circulante constituie a doua componentă importantă a activelor unei


firme, alături de cele fixe.
Activele circulante reprezintă forma materială a utilizărilor pe termen scurt a
resurselor financiare ale firmei.

¾ Ele se pot clasifica, după natura lor, în:


x stocuri materiale: de materii prime, de materiale, de ambalaje, de
producĠie în curs de fabricaĠie, de produse finite, de mărfuri, de obiecte de
inventar, de echipamente úi materiale de protecĠie;
x mijloace în decontare: creanĠe, efecte de încasat, avansuri, produse úi
mărfuri expediate úi neîncasate;
x mijloace băneúti: în casă, în contul de la bancă, titluri pe termen scurt,
carnete de CEC cu limită de sumă ú.a.

Pentru a caracteriza structura activelor circulante sunt utilizate úi alte criterii


de clasificare, din care reĠinem trei uzuale:

¾ clasificarea după faza circuitului economic, în care se regăsesc:


x active circulante în sfera aprovizionării, în care se includ stocurile
materiale din magazie în aúteptarea trecerii lor în fluxul de fabricaĠie, iar
dintre mijloacele de decontare – avansurile;
x active circulante în sfera producĠiei, în care se includ stocurile materiale
pe fluxul de fabricaĠie (scoase din magazie) úi producĠia în curs de
fabricaĠie;
x active circulante în sfera comercializării, în care se includ stocurile
materiale din magazie în aúteptarea comercializării (produse finite,
mărfurile), mijloacele în decontare úi băneúti.

¾ clasificarea după criteriul sferei de exploatare, în care se regăsesc:


x active circulante în exploatare, în care se includ, în principal, stocurile
materiale;
x active circulante în sfera exploatării, în care se includ, în principal,
mijloacele de decontare úi mijloacele băneúti.
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 77

¾ clasificarea după criteriul apartenenĠei sursei de finanĠare, în care se


regăsesc:
x active circulante proprii, finanĠate de surse proprii, adică din fondul de
rulment;
x active circulante atrase, finanĠate din surse atrase, adică din pasivele
stabile;
x active circulante împrumutate, finanĠate din alte surse decât cele proprii
sau atrase, adică din credite bancare, obligaĠii faĠă de terĠi ú.a.

Ponderea diferitelor categorii de active circulante în total este determinată de


obiectul de activitate al firmei, dar úi de caracteristicile ciclului economic úi ale
conjuncturii. Stocurile materiale, în special cele din sfera producĠiei, respectiv „în
exploatare”, sunt poate cele mai importante deoarece constituie suportul
desfăúurării activităĠii, fiind imediat utilizabile în cadrul acesteia. Mijloacele în
decontare úi mijloacele băneúti favorizează capacitatea de lichiditate, dar, în
condiĠii de instabilitate financiară (inflaĠie), ponderea lor trebuie diminuată.
Raportul active circulante proprii – active circulante împrumutate trebuie stabilit în
contextul strategiei de structură financiară. O pondere mare a celor proprii
înseamnă un efort mai mare de autofinanĠare, adică utilizarea capacităĠii de
autofinanĠare în mai mică măsură pentru dezvoltare (extindere, modernizarea
activelor fixe etc.). În condiĠiile de inflaĠie sau de dobânzi uúor suportabile din
rezultate (subcapitolul 1.8, relaĠia (24)) este recomandabilă o creútere a ponderii
celor împrumutate.
Pentru desfăúurarea normală a activităĠii, pentru creúterea eficienĠei acesteia
úi pentru a putea asigura sursele de finanĠare a activelor circulante este nevoie să se
determine necesarul de active circulante.
Determinarea necesarului de active circulante este o operaĠiune de
dimensionare a acestora pentru un anumit interval de timp, în scopul desfăúurării
eficiente a activităĠii. Supraevaluarea necesarului generează costuri suplimentare
pentru derularea activităĠii, concretizate în dobânzi, comisioane, speze bancare, dar
úi un circuit mai lent (viteza de rotaĠie mai scăzută) cu implicaĠii în diminuarea
rezultatelor financiare finale (profitul). Subevaluarea necesarului determină
pierderi din întreruperea activităĠii cauzată de lipsa activelor circulante, dar úi
costuri suplimentare rezultate din aprovizionarea în condiĠii de urgenĠă.

Necesarul se determină pe categorii de active circulante:

a) necesarul de materii prime poate fi determinat după un procedeu


normativ sau tehnologic sau după un procedeu predictiv sau conjunctural:

N cs Q p (48.1)

N1 = (N0 r 'p) IQ, (48.2)


78 Finanþe
unde:
N = necesarul de aprovizionat (procedeu normativ sau tehnologic),
cs = consumul specific,
Q = volumul producĠiei fizice,
p = preĠul unitar de achiziĠie a materiei prime,
N1 = necesarul de aprovizionat pentru anul următor (procedeul predictiv sau
conjunctural),
N0 = necesarul efectiv pentru anul curent,
'p = variaĠia preĠurilor între cei doi ani,
IQ = indicele volumului producĠiei fizice.

b) necesarul de materiale:

Nm = Nmp c, (49)

unde:
Nm = necesarul de materiale,
Nmp = necesarul de materii prime,
c = cota de materiale la o unitate de materie primă.

c) necesarul de ambalaje se poate determina după unul din cele două


procedee menĠionate la necesarul de materii prime:

N = VQ a sau N = CA a (50.1)

N1 = N0 IVQ sau N1 = N0 ICA , (50.2)

unde:
N = necesarul de ambalaje (procedeul normativ sau tehnologic),
VQ = valoarea producĠiei finite,
CA = cifra de afaceri (valoarea desfacerii),
a = cota ambalajelor în valoarea producĠiei finite, respectiv în cifra de
afaceri (valoarea desfacerii),
N1 = necesarul de ambalaje în anul următor (procedeul predictiv sau
conjunctural),
N0 = necesarul efectiv pentru anul curent,
IVQ = indicele valorii producĠiei finite,
ICA = indicele cifrei de afaceri (volumului desfacerii).
d) necesarul de piese de schimb:

N1 = N0 (Iu + c), (51)


Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 79

unde:
N1 = necesarul pentru anul următor,
N0 = necesarul efectiv pentru anul curent,
Iu = indicele volumului fizic al activelor fixe care necesită piese de schimb,
c = coeficientul de corecĠie reflectând consumul suplimentar de piese de
schimb ca rezultat al „îmbătrânirii” activelor fixe.

e) necesarul de obiecte de inventar:

N1 N 0 1  c I Q , (52)

unde:
N1 = necesarul pentru anul următor,
N0 = necesarul pentru anul curent,
c = coeficientul de corecĠie reflectând creúterea de necesar de obiecte de
inventar ca rezultat al scoaterii din uz a unora din cele existente în anul
curent.

f) necesarul de echipamente úi materiale de protecĠie:

N1 N 0 1  c I F , (53)
unde:
N1 = necesarul pentru anul următor,
N0 = necesarul pentru anul în curs,
c = coeficientul de corecĠie cu acelaúi conĠinut ca úi pentru obiectele de
inventar,
IF = indicele numărului de personal.

Pentru raĠiuni de asigurare materială operativă, de evitare a imobilizărilor


inutile úi de eficienĠă, în afara necesarului anual se calculează úi nivelul curent al
stocului. Acesta se poate determina:
Ø în unităĠi valorice:

Nv T
Sv (54.1)
Z
Ø în unităĠi fizice:

Nf T
Sf (54.2)
Z
80 Finanþe
Ø în zile:

VQ VQ d
S , (54.3)
n Z

unde:
Sv = valoarea stocului,
Nv = necesarul de activ circulant, exprimat valoric,
T = timpul de imobilizare, adică pentru care există stoc, exprimat în zile,
Z = numărul de zile din perioada de referinĠă; dacă necesarul este calculat
pentru un an, atunci Z = 365,
Sf = stocul în expresie fizică,
Nf = necesarul de activ circulant, exprimat fizic,
VQ = valoarea producĠiei,
n = numărul de rotaĠii în perioada de referinĠă,
d = durata (în zile) a unei rotaĠii.

Pentru materiile prime timpul de imobilizare include componente specifice:


timpul pentru stoc curent (Tsc), timp pentru stocul de condiĠionare (Tc), timp
pentru stocul de siguranĠă (Ts):

T = Tsc + Tc +Ts (55)

astfel încât pot fi identificate trei categorii de stocuri în ceea ce mai sus am numit
nivelul curent al stocului:
x stocul curent este cel ce permite continuarea activităĠii între două
aprovizionări succesive;
x stocul de condiĠionare este cel ce permite continuarea activităĠii pe
perioada cât durează condiĠionarea materiei prime sau materialelor;
x stocul de siguranĠă este cel ce permite continuarea activităĠii în cazul
producerii riscului de întrerupere a aprovizionării.
Fiecare din timpii de imobilizare se calculează ca medii aritmetice ponderate
ale duratelor specifice cu cantităĠile aferente:

Tsc
¦C d i i
(55.1)
¦C i

Tc
¦C d
j j
(55.2)
¦C j
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 81

Ts
¦C d k k
, (55.3)
¦C k

unde însumările se fac pe mulĠimile pentru care au fost definiĠi indicii în cauză, iar:

Ci = cantitatea de materie primă/material intrată la momentul i, conform fiúei


de magazie,
i = indice pentru identificarea momentului unei aprovizionări, i  [1, I],
di = durata în zile de la intrarea precedentă,
Cj = cantitatea de materie primă/material supusă operaĠiunii j de condiĠionare,
j = indice pentru identificarea operaĠiunii de condiĠionare, j  [1, J],
respectiv: sortare, redimensionare, uscare, debitare, analiză, maturare
etc.,
dj = durata în zile a operaĠiunii j de condiĠionare,
Ck = cantitatea de materie primă/material întârziată la aprovizionarea k,
k = indice pentru identificarea aprovizionării întârziate, k  [1, K],
dk = durata în zile a întârzierii aprovizionării k.

Utilizând una din componentele timpului de imobilizare în relaĠiile


(54.1) – (54.2) se poate determina structura pe aceste componente a nivelului
curent al stocului úi, implicit, efortul financiar pentru asigurarea lui.
Una din problemele de eficienĠă în finanĠarea necesarului de active
circulante, în particular a finanĠării nivelului curent al stocului, este formulată sub
forma unei probleme de minimizare a costurilor legate de asigurarea necesarului, în
particular a nivelului curent al stocului. Parametrii daĠi ai problemei sunt: perioada
de referinĠă, a cărei durată în zile o notăm Z; necesarul de materii prime, materiale
în perioada de referinĠă, notat N; costul unitar de stocare, notat b; cheltuielile
presupuse de aprovizionarea unei partide (lot) de materii prime, materiale etc. în
limitele necesarului calculat, notate a. Nivelul curent al stocului depinde de
necesarul calculat úi de numărul de partide (loturi), notat l, prin care se face
aprovizionarea:

S=N/l (56.1)

Expresia costurilor de aprovizionare (Ca), presupunând un consum constant


al stocului pe intervalul dintre două aprovizionări succesive, este:

S
Ca = a l + b (56.2)
2

care, Ġinând seama de (56.1), este o funcĠie de forma:

Ca = f ( l ) (56.3)
82 Finanþe
pentru care condiĠia de minim este:

Cacl = 0 (56.4)
din care se obĠine numărul optim de reaprovizionări, fie l*, cu care se obĠin valorile
optime pentru S*, Ca* úi intervalul dintre aprovizionări (d), adică:
d* = Z / l* (56.5)
În cazul produselor finite, durata unei rotaĠii, conform (54.3), se poate obĠine
tot printr-o medie ponderată:

d
¦C d l l
, (57)
¦C l

unde:
Cl = cantitatea de produse finite ieúită din magazie cu ocazia livrării l, conform
fiúei de magazie,
l = indice pentru identificarea livrărilor, l  [1, L],
dl = durata în zile până la livrarea următoare.

În cazul pieselor de schimb, nivelul stocului curent se poate determina úi pe


baza unei relaĠii specifice:

do
S n p k, (58)
ds
unde:
do = timpul necesar pentru procurarea unei piese de schimb,
ds = durata de serviciu a unei piese de schimb,
n = numărul de utilaje care necesită tipul de piesă de schimb pentru care se
calculează stocul,
p = numărul de piese de schimb din tipul menĠionat necesare pentru un utilaj,
k = coeficientul de corecĠie determinat pe baza statisticilor din anii precedenĠi.

În ce priveúte producĠia în curs de fabricaĠie, dimensiunea ei se determină pe


baza cheltuielilor incluse în costurile de producĠie până în momentul efectuării
calculului. Însumarea cheltuielilor din conturi este însă greoaie úi incomodă; de
aceea, pentru evaluarea acestui tip de stoc, se foloseúte relaĠia de forma (54.3), în
care valoarea producĠiei se calculează la costul de uzină (adică fără cheltuielile
generale ale firmei úi fără cheltuielile comerciale). Pentru a îmbunătăĠii evaluarea
se adaugă un coeficient multiplicativ k, exprimând gradul de continuitate a
procesului tehnologic:
¾ un proces tehnologic continuu este cel în care fabricaĠia se derulează
simultan în toate secĠiile / atelierele / compartimentele firmei;
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 83

¾ un proces tehnologic discontinuu este cel în care fabricaĠia se derulează


secvenĠial, neîncepând o nouă producĠie până nu se termină cea în curs.
Continuitatea proceselor tehnologice determină efectuarea cheltuielilor
uniform sau nu, punctual sau continuu, astfel încât valoarea producĠiei în curs de
fabricaĠie este diferită în raport cu modul în care decurge efectuarea cheltuielilor.
Coeficientul de corecĠie k este diferenĠiat de la caz la caz:
Ø pentru un proces în care costurile cresc uniform:

C
k (59.1)
Cf

Ci  Cf
C , (59.2)
2

unde:
Ci = costul producĠiei la începutul ciclului,
Cf = costul producĠiei la finele ciclului,
C = costul mediu pe ciclu;

Ø pentru un proces în care costurile nu cresc uniform:

k
¦C j dj
, (59.3)
Cf d
unde:
j = indice pentru identificarea fazei din procesul tehnologic, j  [1, J],
Cj = costul mediu pentru faza j,
dj = durata în zile a fazei j,
d = durata ciclului de fabricaĠie;
Ø pentru un proces în care produsele finite se vând pe parcurs, adică
imediat după finisarea lor (aceasta presupune că a fost comandat un lot, din care
livrările se fac succesiv către beneficiar pe măsura finisării produselor, astfel încât
încasările din vânzări se fac chiar pe parcursul derulării fabricaĠiei):

k
¦C j dj  ¦V
i ti
, (59.4)
Cf d
unde:
i = indice pentru identificarea livrărilor, i  [1, I],
Vi = valoarea produselor vândute prin livrarea i,
ti = timpul scurs din momentul efectuării livrării i úi până la finele procesului
de fabricaĠie;
84 Finanþe
Ø pentru un proces în care materia primă intră toată în fabricaĠie de la
început:
Mp  A
k , (59.5)
Cf

unde:
Mp = valoarea materiei prime,
A = cuantumul altor cheltuieli efectuate până în momentul evaluării
producĠiei în curs de fabricaĠie.

Nevoia de finanĠare a activelor circulante se determină pornind de la


necesarul de active circulante úi de la sursele care sunt mobilizate în mod natural pe
parcursul derulării activităĠii (datorii către furnizori, decontări cu terĠii etc.):

Nfac AC  D , (60)

unde:
Nfac = nevoia de finanĠare a activelor circulante, numită úi nevoia de fond de
rulment,
AC = active circulante,
D = decontări.

Pentru finanĠarea strict a fabricaĠiei, adică a exploatării, se determină


necesarul pentru finanĠarea exploatării:

Nfe Ae  Pe (61.1)

Ae S C (61.2)

Pe F, (61.3)

unde:
Nfe = necesar pentru finanĠarea exploatării,
Ae = active de exploatare,
Pe = pasive de exploatare,
S = stocuri,
C = creanĠe úi asimilate,
F = furnizori úi asimilate.

În mod similar se poate determina nevoia de finanĠare în afara exploatării.


Ca active în afara exploatării se iau cele din sfera comercializării (vezi clasificarea
activelor circulante după criteriul sferei de exploatare), iar ca pasive în afara
exploatării se iau decontările cu terĠii. Suma acestor două nevoi de finanĠare (în
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 85

exploatare úi în afara exploatării) conduce la nevoia de finanĠare a activelor


circulante.
Nevoia de finanĠare a activelor circulante úi, mai cu seamă, nevoia de
finanĠare a exploatării cresc de regulă odată cu cifra de afaceri. De aceea, predicĠia
anuală a acestei nevoi se poate face după relaĠia:

Nfac1 Nfac 0 I CA (62.1)

Nfe1 Nfe 0 I CA , (62.2)

unde: ICA reprezintă indicele cifrei de afaceri.

Nevoia de finanĠare a activelor circulante se poate exprima nu numai valoric


(aúa cum rezultă din relaĠiile (60) úi (61)), dar úi procentual sau în zile:

AC
N% 100 (63.1)
CA

AC
Nz 365, (63.2)
CA

unde:
N% = nevoia de finanĠare exprimată procentual,
AC = valoarea activelor circulante,
CA = cifra de afaceri,
Nz = nevoia de finanĠare exprimată în zile.

În aceste relaĠii variabila AC poate fi înlocuită cu oricare din elementele ei


componente. Astfel, dacă luăm în considerare valoarea stocului de materii prime ca
nevoie de finanĠare, atunci din relaĠia (63.1) se obĠine expresia procentuală a
acestei nevoi, iar din relaĠia (63.2) rezultă expresia în zile. În cazul creanĠelor se
obĠine durata în zile a acestora:

C
Cz 365 (64)
CA

cu notaĠiile utilizate mai sus, exprimând, în mare, durata în zile a creditului


comercial acordat de firmă.
86 Finanþe
În cazul datoriilor către furnizori, se obĠine durata în zile a acestora:

F
Fz 365, (65)
VA

unde VA = valoarea achiziĠiilor.

Indicatorul Fz exprimă, în mare, durata în zile a creditului comercial primit de


firmă.
Potrivit relaĠiilor (60) úi (61), necesarul de finanĠare poate fi negativ. Acest
lucru înseamnă că sursele degajate temporar din activitatea normală a firmei sunt
mai mari decât necesarul de active circulante (respectiv necesarul de active de
exploatare). SituaĠia este favorabilă deoarece reflectă existenĠa unor surse de
finanĠare disponibile. Practica financiară arată că o astfel de situaĠie este normală
dacă volumul disponibilului de surse este în limita a 5% din valoarea activului. Se
consideră că depăúirea acestei limite atestă o tendinĠă de neplată a datoriilor.
Diminuarea nevoii de finanĠare a activelor circulante (respectiv a nevoii de
finanĠare a exploatării) este un obiectiv de tactică financiară pe care firmele úi-l
propun în mod constant úi firesc pentru diminuarea costurilor presupuse de aceasta.
Una din practicile curente folosite în acest scop este acordarea unui rabat clienĠilor
care achită pe loc contravaloarea livrărilor. Rabatul trebuie astfel stabilit încât să
fie cel mult la nivelul dobânzii pe care firma furnizoare ar trebui să o plătească unei
bănci comerciale pentru a obĠine un credit de mărimea valorii livrării făcute
clientului ei, în cazul că acesta nu ar plăti pe loc. În cazul unei livrări de valoare V,
a unei amânări a plăĠii de n zile úi a unei rate de dobândă i, solicitată de banca
creditoare, mărimea rabatului r rezultă din relaĠia de echilibru:

n
V r V i (66.1)
365

n
r d i (66.2)
365

În măsura în care cuantumul rabatului este mai mare decât dobânda care ar fi
plătită băncii, firma furnizoare iese în pierdere când acceptă plata pe loc în
schimbul unui rabat. Dacă firma ar accepta amânarea plăĠii, completându-úi sursa
de finanĠare prin creditul bancar, costul constituirii sursei ar fi mai mic.
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 87

2.7 Surse de finanĠare a activelor circulante

Nevoia de finanĠare a activelor circulante poate fi satisfăcută din două surse


principale: fondul de rulment úi creditele de trezorerie. Fondul de rulment (FR)
este o sursă proprie, parte a capitalului permanent (subcapitolul 1.8 relaĠia (18)), iar
creditele de trezorerie sunt surse împrumutate de la bănci sub forma creditelor pe
termen scurt (Cts).
Nevoia de finanĠare a activelor circulante trebuie să fie valoric egală cu suma
celor două surse:

Nfac FR  Cts (67)

În caz contrar fie există surse în exces (Nfac  FR + Cts), fie nu se poate
face finanĠarea activelor circulante (Nfac ! FR + Cts). În primul caz, vor trebui
suportate costuri suplimentare, majorate, pentru asigurarea finanĠării, astfel că se
vor diminua rezultatele finale. În al doilea caz, nu vor putea fi asigurate mijloacele
(activele circulante) necesare desfăúurării activităĠii, astfel că se vor înregistra
pierderi din diminuarea acestora úi, eventual, din nerespectarea contractelor de
livrare (penalizări, daune, despăgubiri).
Nevoia pentru finanĠarea activelor circulante úi fondul de rulment se
calculează distinct (vezi subcapitolul 1.8, relaĠia (18), respectiv subcapitolul 2.6,
relaĠiile (59) úi (61)). Astfel, din relaĠia (67) se determină creditele de trezorerie
necesare completării surselor de finanĠare a activelor circulante.

A. Fondul de rulment se determină valoric din relaĠia menĠionată, dar


poate fi exprimat úi procentual (FR%) sau în zile (FRz):

FR
FR % 100 (68.1)
CA

FR
FRz 365 (68.2)
CA

În expresie temporală, fondul de rulment arată numărul de zile pentru care


este asigurată finanĠarea activelor circulante din resurse proprii.
O chestiune de decizie financiară privind fondul de rulment este stabilirea
nivelului său. Această problemă este conĠinută în politica de structură financiară
prezentată în subcapitolul 1.8.
Determinarea nevoii de finanĠare a activelor circulante úi a fondului de
rulment se face nu numai pentru perioada de gestiune (de obicei – anul), ci úi pe
subperioade de gestiune (lună, trimestru) pentru a putea corela nevoile cu resursele
pentru fiecare dintre acestea.
88 Finanþe
Stabilirea unui fond de rulment la nivel minim generează pentru n – 1
subperioade de gestiune nevoia de credite de trezorerie. EficienĠa unei asemenea
decizii de finanĠare este determinată de raportul între rentabilitatea asigurată de
activitatea firmei (rentabilitatea economică, re) úi rata de dobândă aferentă
creditelor de trezorerie (d):

Ø re ! d asigură un plus efectiv de profit deoarece creditul folosit


în „afacerea” firmei produce un rezultat mai mare decât costul
utilizării lui;

Ø re  d produce o pierdere efectivă de profit.

Decizia de stabilire a unui fond de rulment la nivel maxim face ca în n – 1


subperioade de gestiune să existe resurse de finanĠare disponibile, adică apare o
nevoie de plasamente pe termen scurt. EficienĠa unei asemenea decizii de finanĠare
depinde de raportul între rentabilitatea economică a firmei úi rata plasamentelor
(p):

Ø re ! p produce o pierdere prezumtivă de profit; pierderea apare pentru că


utilizarea disponibilului se face într-o „afacere” care dă un câútig
sub cel asigurat de propria firmă; pierderea este prezumtivă
pentru că, din cauza deciziei de finanĠare la nivel maxim, resursa
proprie este în exces faĠă de nevoia efectivă, deci ea nu era,
oricum, folosită în propria „afacere”; pentru a nu deveni o resursă
total nefolosită, respectivul disponibil este folosit aducând un
profit efectiv p úi o pierdere prezumtivă r – p.

Ø re  p se produce un câútig efectiv de profit.

Decizia cel mai des întâlnită în practica financiară este cea care prevede
finanĠarea prin fondul de rulment la un nivel mediu (vezi úi subcapitolul 1.8).
Decizia este inclusă în politica financiară a firmei úi se referă la aspectele de
structură financiară. Obiectul ei este de a preciza dacă firma foloseúte sau nu
capital împrumutat úi, dacă da, în ce măsură. Parametrii ce condiĠionează această
decizie sunt rata rentabilităĠii economice a firmei, rata plasamentelor úi rata
dobânzii pe piaĠa monetară.

În analiza economico-financiară úi în aprecierea calităĠii activităĠii financiare


a unei firme, fondul de rulment este puternic legat de caracteristica de lichiditate,
adică de capacitatea firmei de a-úi putea transforma, rapid úi fără pierdere de
valoare, mijloacele materiale, creanĠele, titlurile comerciale, monetare sau
financiare pe care le posedă în monedă, bani lichizi sau mijloace agreate pentru a
face plăĠi.
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 89

Pentru caracterizarea lichidităĠii sunt utilizaĠi mai frecvent următorii


indicatori:

a) rata lichidităĠii generale:

AC
rlg= , (69)
Dts

unde:
AC = active circulante,
Dts = datorii pe termen scurt.

Acest indicator arată în ce măsură împrumuturile pe termen scurt, creditele


de trezorerie sunt acoperite, garantate, prin mijloace existente în firmă. Dacă
rlg  1, înseamnă că firma nu are garanĠie materială suficientă pentru masa
creditelor de trezorerie pe care a angajat-o. SituaĠia este nefavorabilă pentru firmă,
deoarece creditorii recepĠionează lipsa de garanĠie materială úi îúi atenuează
înclinaĠia de a acorda credite sau înăspresc condiĠiile de creditare. Pe de altă parte,
corelaĠia nefavorabilă între resursele úi utilizările pe termen scurt înseamnă
încălcarea „regulii de aur” a relaĠiei temporale între acestea (subcapitolul 1.5).

b) rata de finanĠare a activelor circulante:

FR
rfac (70)
AC

Acest indicator arată în ce măsură activele circulante sunt finanĠate din


fondul de rulment, adică din sursele cu caracter permanent. Complementara faĠă de
unitate a acestui indicator arată măsura în care activele circulante sunt finanĠate din
surse împrumutate pe termen scurt. Structura finanĠării activelor circulante include
două componente: surse permanente úi surse pe termen scurt, iar raportul între ele
se calculează astfel:

rfac
sfac (70.1)
1  rfac

c) rata de acoperire a stocurilor:

FR
ras , (71)
S

unde S = valoarea stocurilor.


90 Finanþe
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 91

Acest indicator arată în ce măsură stocurile sunt finanĠate din surse


permanente. Stocurile reprezintă, în mod normal, componenta cea mai importantă a
activelor circulante: materii prime, materiale, producĠie în curs de fabricaĠie,
ambalaje, produse finite. Practica financiară a selectat în timp, ca valoare uzuală,
normală a acestui indicator, valoarea de 0,65 – 0,7, ceea ce înseamnă că finanĠarea
stocurilor este bine să se facă în proporĠie de 65 – 70% din surse permanente.
Sub această valoare stocurile ar fi finanĠate în prea mare măsură din surse pe
termen scurt; în situaĠia în care circuitul economic ar fi perturbat, firma s-ar
confrunta cu împrejurarea că nu ar putea returna la scadenĠă creditele luate pentru
a-úi finanĠa activele circulante. Perturbarea circuitului economic are în vedere
amânarea momentului la care sunt realizate (vândute úi încasate) produsele finite
rezultate din acest circuit. Or, amânarea acestui moment înseamnă lipsa, la data
scontată, a încasărilor prezumate prin vânzări, ceea ce implică imposibilitatea
rambursării cel puĠin a unei părĠi din creditele de trezorerie. Valori sub 65 – 70%
măresc riscul de insolvabilitate.
Peste valoarea considerată normală, stocurile ar fi finanĠate în prea mare
măsură din sursele permanente, cu efectele negative pe care le presupune
încălcarea „regulii de aur”.

B. Creditele sunt o altă sursă importantă pentru finanĠarea activelor


circulante. Determinarea cuantumului lor se face pe întreaga perioadă de gestiune
úi pe subperioade de gestiune, de regulă conform relaĠiei (67). În măsura în care se
iau în considerare pasivele stabile (sursele atrase), necesarul pentru finanĠarea
activelor circulante se diminuează cu dimensiunea acestora, astfel încât úi
cuantumul creditelor necesare se va diminua corespunzător.
Sursele pentru acoperirea necesarului finanĠării activelor circulante, peste
nivelul asigurat prin fondul de rulment, sunt în cea mai mare parte împrumutate de
la bănci sub forma creditelor. Durata mobilizării lor este de regulă 30 – 90 de zile,
putând ajunge până la un an. Rambursarea acestor credite se face din rezultatele
obĠinute la încheierea operaĠiunilor de exploatare (vânzarea unor mărfuri,
lichidarea unui stoc, livrarea unui lot de produse finite etc.) pentru care au fost
solicitate respectivele credite. De exemplu: vânzarea unor mărfuri, lichidarea unui
stoc, livrarea unui lot de produse finite etc. Dobânzile aferente sunt incluse în
costul bunurilor respective úi sunt astfel recuperate prin însăúi operaĠiunea de
vânzare úi încasare. În cazul creditelor pe termen lung rambursarea, incluzând úi
dobânzile aferente, se face din rezultatele financiare finale ale fiecărui an de
gestiune, adică din profit.
În categoria creditelor este inclus úi creditul comercial, dar în general acesta
are o pondere redusă úi este în contrapartidă cu creanĠele pe care le acceptă agentul
economic în relaĠia cu clienĠii săi (acceptarea unei livrări cu plata ulterioară),
respectiv cu furnizorii (vărsarea unui avans în contul unei viitoare livrări).
Creditele bancare pe termen scurt rămân baza surselor împrumutate. Aceste
credite sunt diversificate ca durată, obiect, garanĠie etc.
92 Finanþe
Pentru completarea disponibilităĠilor băneúti care lipsesc temporar sau sunt
insuficiente se apelează la aúa-numitele credite generale. Obiectul lor este
îmbunătăĠirea situaĠiei de casă (a trezoreriei) úi nu se dau, în general, cu garanĠie, ci
numai pe baza calităĠii lichidităĠii pe termen scurt, respectiv a calităĠii activităĠii
financiare a firmei. Sunt practicate mai multe forme ale acestor credite, dintre care
mai uzuale sunt:

x credite pentru facilităĠi de casă, cu durata de 1 – 5 zile, pentru ca firma să


nu intre în lipsă de lichidităĠi;

x credite pentru descoperire, cu durata de 30 – 60 zile, pentru ca firma să


nu intre în lipsă de disponibil în contul de la bancă;

x credite releu, acordate pentru a crea disponibilităĠi de plată în contul unor


intrări sigure, dar mai târzii; de exemplu, încasări din vânzarea unor titluri
financiare.

Pentru completarea surselor necesare derulării activităĠii curente se apelează


la creditele pentru activitatea de exploatare. Obiectul lor este refacerea surselor
de finanĠare úi se acordă fie în baza unor efecte comerciale deĠinute de solicitatorul
de credit, fie în baza unor stocuri materiale pe care acesta le are. Efectele
comerciale sunt documente care atestă o datorie a unui terĠ faĠă de solicitatorul de
credit: bilet de ordin, trată, cambie, scrisoare de schimb, poliĠă etc. Sunt practicate
mai multe forme ale acestor credite, dintre care uzuale sunt:

x creditul de scont, prin care solicitatorul cedează băncii un efect


comercial, înainte de scadenĠă, primind în schimb contravaloarea efectului,
diminuată cu o sumă (numită scont) reprezentând interesul băncii pentru intervalul
în care creditul îi este în sarcină; la scadenĠă banca îúi recuperează banii de la
emitentul efectului, iar în caz de nesolvabilitate a acestuia se poate „întoarce”
asupra celui căruia i-a scontat efectul; o variantă particulară a acestei forme de
credit este scontarea unui efect comercial cumulativ emis de un agent economic ce
deĠine mai multe efecte comerciale primare; banca preia efectul cumulativ úi oferă
un credit în baza existenĠei garanĠiei că emitentul acestuia are de făcut încasări
viitoare certificate de portofoliul de efecte mobilizat în efectul cumulativ; la
scadenĠă banca pretinde rambursarea de la emitentul respectivului efect cumulativ
úi nu se poate „întoarce” către emitenĠii efectelor primare;

x creditul pe stocuri, prin care solicitatorul de credit dispune de un stoc de


marfă în care úi-a imobilizat propriile resurse, astfel încât la un moment dat are
nevoie de disponibilităĠi pe care nu úi le poate regenera sau nu doreúte încă să le
degajeze din respectivul stoc; documentul specific acestui tip de credit se numeúte
warant; stocul se poate afla într-un depozit propriu al solicitatorului de credit sau
într-un depozit specializat agreat de bancă; condiĠia esenĠială este ca stocul să poată
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 93

fi verificat oricând de către bancă úi orice miúcare a acestuia să fie făcută numai cu
acordul băncii.

Pentru alte tipuri de operaĠiuni completarea resurselor financiare se poate


face apelând la credite pentru operaĠii speciale, dintre care uzuale sunt:

x creditul documentar pentru operaĠiuni de comerĠ internaĠional, în care


exportatorul solicită plata pe loc la livrarea mărfii; importatorul solicită de la banca
sa un credit, pe care aceasta îl face disponibil la banca exportatorului; aceasta din
urmă virează banii în contul exportatorului în baza prezentării de către acesta a
documentelor de expediere a mărfii; când marfa ajunge la importator, acesta stinge
creditul;

x creditul pentru nevoi sezoniere, care este solicitat pentru aprovizionări


care nu pot fi făcute decât într-un anumit interval de timp, pentru nevoi care se
întind pe o perioadă mult mai lungă (de exemplu aprovizionarea cu seminĠe de
floarea soarelui, la recoltarea acestora, pentru producerea de ulei pe tot parcursul
anului) sau pentru producerea unui bun pe parcursul unei perioade mai lungi de
timp, urmând ca vânzarea să se facă sezonier; creditul se eliberează în baza
documentelor ce atestă aprovizionarea sau finalizarea unui lot de producĠie;
rambursarea se face pe măsura valorificării producĠiei fabricate cu materii
prime/materiale aprovizionate prin credit, respectiv a vânzării în sezon a producĠiei
stocate;

x creditul pentru nevoi pasagere, de durată maximă de 90 zile, rezultate


independent de voinĠa debitorului, ca urmare a apariĠiei unei obligaĠii de plată peste
cele prevăzute în planul de casă lunar sau trimestrial; de exemplu, o marfă
comandată cu termen de livrare fixat úi expediată de furnizor în avans, în alt(ă)
trimestru (lună) decât cel (cea) convenit(ă) cu clientul; rambursarea creditului se
face la data prevăzută în planul de casă pentru efectuarea plăĠii în cauză.

C. Acoperirea nevoii de finanĠare a activelor circulante se poate face úi din


surse atrase, alături de cele proprii (fondul de rulment) úi cele împrumutate
(creditele). Aceste surse, numite pasive stabile, sunt reprezentate de datoria
minimă pe care o are o firmă, pe un interval de timp dat, ca rezultat al decalajului
în timp între data creării unei obligaĠii úi data stingerii acesteia. Astfel de obligaĠii
apar în legătură cu plata salariilor, plata impozitelor úi taxelor la buget, plata unor
furnizori etc.
În legătură cu salariile, plata acestora se face, de regulă, chenzinal. ObligaĠia
firmei faĠă de salariaĠi se constituie zilnic, ca urmare a faptului că aceútia „produc”
în fiecare zi. Salariul datorat de firmă pentru activitatea prestată de salariaĠii săi în
ziua z, între două chenzine, rămâne la dispoziĠia firmei până la data chenzinei,
fie c, adică un număr de c – z zile úi poate fi folosit pentru finanĠarea unor nevoi
temporare pe tot acest interval.
94 Finanþe
În legătură cu plăĠile fiscale, datele de plată sunt stabilite prin lege úi, până la
scadenĠă, firma poate utiliza sumele respective pentru finanĠarea activităĠii ei
curente. De pildă, impozitul pe profit trebuie vărsat lunar, la finele lunii. Firma
vinde produse zilnic úi încasează zilnic profit pentru care ar trebui să plătească
impozit, dar face acest lucru doar o singură dată, la finele lunii; astfel, pentru
vânzările din ziua z a unei luni impozitul datorat pe profit rămâne la dispoziĠia
firmei un timp de 30 – z zile.
În legătură cu plata unor furnizori, pasivele stabile apar în cazul furnizorilor
de utilităĠi (energie, telefon, abur, apă industrială, apă caldă, gaze etc.). Prestarea
acestor servicii se face zilnic, dar firma plăteúte lunar, la o dată stabilită prin
contractul de prestare. Contravaloarea prestaĠiilor zilnice rămâne la dispoziĠia
firmei până la data scadentă de plată a facturii.
Definirea pasivelor stabile la nivelul datoriei minime este motivată de faptul
că aceasta úi numai aceasta poate fi luată în considerare ca sursă de finanĠare cu
caracter stabil pe parcursul unei perioade / subperioade de gestiune (an, trimestru,
lună). Sumele ce depăúesc minimul nu sunt disponibile decât pe fracĠiuni ale unei
astfel de perioade; or, determinarea necesarului de finanĠare nu se face pe fracĠiuni
ale acesteia úi, de aceea, sumele care nu sunt disponibile pe întregul ei nu pot fi
folosite pentru acoperirea respectivului necesar.
Calculul pasivelor stabile se poate face după mai multe procedee, din care
vom aminti două mai uzuale: procedeul numărului de zile úi procedeul soldurilor
zilnice.

Procedeul numărului de zile presupune cunoaúterea mărimii obligaĠiei de


plată (O) úi a numărului de zile (t) ce trec între momentul creării acestei obligaĠii úi
data plăĠii. Valoarea pasivului stabil este:

t
PS O, (72)
z

unde z = numărul de zile din perioada de gestiune (30 sau 90 sau 365).

Un astfel de procedeu este direct pentru cazul în care obligaĠia de plată


(suma úi data limită) se notifică firmei printr-un act emis de beneficiarul încasării:
o factură a societăĠii de energie electrică, o înútiinĠare de plată a unui impozit pe
clădiri etc. În alte cazuri, ca de exemplu obligaĠiile de plată a salariilor, aplicarea
procedeului trebuie să Ġină seama că pasivul stabil este datoria minimă. În fiecare
din zilele unei chenzine obligaĠia de plată este alta, ca úi timpul în care firma poate
folosi sumele datorate. Astfel, în ziua imediat următoare chenzinei, obligaĠia de
plată este fondul de salarii zilnic (fsz), iar disponibilitatea lui este de 14 zile. Pe zi
ce trece obligaĠia se amplifică (2 fsz; 3 fsz etc.), iar disponibilitatea se reduce
(13 zile, 12 zile etc.). Potrivit relaĠiei (72) minimul obligaĠiei este cel din prima zi
de după chenzină úi numai acesta trebuie considerat în cuantumul pasivelor stabile
ale firmei. Într-adevăr,
Finanþarea investiþiilor ºi a activelor circulante 95

14 13 12 14
min [ fsz ; 2 fsz ; 3 fsz ; …] = fsz
15 15 15 15

La nivelul firmei, pentru un interval de gestiune dat (lună, trimestru, an),


pasivele stabile se determină prin însumarea valorilor determinate distinct pentru
fiecare din obligaĠiile de plată ce apar pe parcursul respectivului interval. În
practica financiară pasivele stabile se determină pentru fiecare lună úi sunt luate ca
sursă de finanĠare pentru luna pentru care au fost calculate. Pentru un trimestru se
consideră drept cuantum trimestrial al pasivelor stabile nivelul lor minim între cele
trei luni ce formează trimestrul, iar pentru un an se consideră drept cuantum anual
al lor nivelul minim între cele patru trimestre ce formează anul.

Procedeul soldurilor zilnice este mai elaborat úi mai exact. Calculul se


efectuează pentru trimestrul cu activitate minimă, acceptându-se ipoteza că
obligaĠiile de plată sunt minime în acest trimestru. Se determină tipurile de
obligaĠii, identificabile prin indicele j (j = 1, 2, …, J), cuantumul lor trimestrial, fie
OTj, úi obligaĠia medie zilnică, fie Oj:

OT j
Oj (73)
90

Pentru fiecare zi z (z = 1, 2, …, 90) din trimestru pot fi definite două grupe


de obligaĠii:

x cele care sunt scadente în ziua z, identificabile prin indicele j  Jzs;


x cele care nu sunt scadente în ziua z, identificabile prin indicele j  Jzn,

între cele două mulĠimi existând relaĠia:

Jzs  Jzn = M J ,

unde M J este mulĠimea în care indicele j poate lua valori úi al cărei cardinal este
J. Întrucât zilnic se modifică obligaĠiile scadente, structura mulĠimilor Jz se
modifică în mod corespunzător de la o zi la alta.
Pentru fiecare zi din lună se determină cuantumul obligaĠiilor care sunt
disponibile în respectiva zi:

Oz ¦O j nj  ¦O j nj , (74)
j J zn j J zs
96 Finanþe
unde:
Oz = cuantumul obligaĠiilor în ziua z, z = 1, 2,…, 30,
nj = numărul de zile scurse de la data ultimei plăĠi pentru obligaĠia de tip j.

Să observăm că pentru obligaĠiile scadente în ziua z (j  Jzs) numărul de zile


nj este durata în zile a intervalului între două scadenĠe; pentru obligaĠiile nescadente
în ziua z (j  Jzn) numărul de zile nj este durata în zile a intervalului scurs între
ultima scadenĠă úi data curentă (adică ziua z).
Pasivele stabile aferente lunii l (l = 1, 2, 3) din trimestru se determină după
relaĠia:

PSl = min Oz (74.1)

iar pasivele stabile aferente trimestrului (să ne reamintim că este trimestrul cu


activitate minimă) se determină după relaĠia:

PSt = min PSl (74.2)

úi reprezintă pasivele stabile anuale.


Bugetul de stat

Activitatea economică se desfăúoară în fiecare Ġară potrivit unui mecanism


propriu, numit mecanism economic. Acesta reprezintă un sistem de metode de
conducere economică, de obiective ce determină conducerea úi de structuri
organizatorice (instituĠionale, suprastructurale, juridice) prin care se
efectuează conducerea.

În acest sistem de conducere se includ: principiile fundamentale de


conducere, organizarea economiei úi conexiunile între componentele acesteia,
sistemul pieĠei, criteriile de eficienĠă, pârghiile economice, sistemul informaĠional.
Principala funcĠie a acestui mecanism este cea de conducere úi reglare a
proceselor economice, condiĠionate de raporturile de interese. Un rol important
în realizarea acestei funcĠii revine pieĠei concurenĠiale, pe care se reglează raportul
de interese prin participarea agenĠilor economici la formularea cererii úi ofertei, la
înfăptuirea lor úi a echilibrului economic. În acest context un rol însemnat revine úi
statului, în două ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de ceea ce
reprezintă (ca drepturi, atribuĠii úi obligaĠii) oricare alt agent economic, dar úi ca
autoritate publică ce crează úi execută cadrul legislativ úi poate influenĠa derularea
mecanismului economic prin însăúi forĠa sa economică, precum úi prin pârghiile
economico-financiare la care poate apela, ca de exemplu: pârghia fiscală, pârghia
vamală, pârghia cheltuielilor publice. Aceste pârghii se adaugă la cele generate de
piaĠa însăúi, respectiv preĠul, costul, profitul, dobânda ú.a.

Cuantificarea bănească, financiară a acestor mijloace de conducere,


control úi reglare a proceselor economice arată de fapt existenĠa unui
mecanism financiar care îl reflectă pe cel economic. Mecanismul financiar
cuprinde sistemul de metode, obiective úi structuri de factură financiară prin
care se efectuează conducerea: sistemul financiar, metodele de conducere
financiară úi în domeniul financiar, cadrul instituĠional cu atribuĠii în
domeniul financiar, jurisdicĠia financiară, pârghiile financiare (în primul rând
ale statului).

Sistemul financiar include finanĠele corporatiste (ale întreprinderii),


asigurările sociale de stat, asigurările de bunuri, de persoane úi răspundere civilă,
98 Finanþe
creditul, piaĠa capitalurilor, bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor
speciale.
Bugetul de stat este una din componentele majore ale sistemului financiar
prin ponderea mare – 25-30% – pe care o reprezintă în produsul intern brut, dar úi
prin rolul pe care îl are în funcĠionarea unor pârghii financiare (fiscală, vamală, a
cheltuielilor publice), ca úi în acĠiunile de predicĠie úi planificare macroeconomică
realizate cu ajutorul unor instrumente cum sunt:
x programele de dezvoltare economică, cu durate de 5 ani úi peste,
x balanĠele financiare de sinteză, cu durate de 3-5 ani, vizând resursele
financiare úi destinaĠia lor, consumul public, transferurile în exterior,
etc.,
x bugetul economiei naĠionale, cu orizont de 2 ani, vizând resursele
financiare ale societăĠii úi simularea efectelor unor măsuri economico-
financiare.

3.1 Bugetul ca instrument financiar

Bugetul de stat este o categorie fundamentală a útiinĠei finanĠelor, legată de


existenĠa statului úi a mecanismului pieĠei.
Sub aspect formal, bugetul de stat este o listă de venituri úi cheltuieli ale
statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regulă un an.
Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezintă o lege care prevede úi
autorizează veniturile úi cheltuielile statului pe durata unui an. Această definire a
bugetului de stat evidenĠiază caracterul de act normativ (adică necesitatea aprobării
lui în parlament), caracterul previzional (fiind vorba de un interval de timp viitor)
úi caracterul obligatoriu (ca de altfel al oricărei legi).
Sub raport economic, bugetul de stat exprimă în formă bănească relaĠiile
economice care apar în legătură cu formarea úi repartiĠia, cu nivelul úi evoluĠia
produsului intern brut, dar úi cu îndeplinirea funcĠiilor statului. Bugetul de stat
reflectă opĠiunile de politică economică, socială úi financiară ale statului referitoare
la un interval de un an. RelaĠiile economice pe care le exprimă se manifestă dual,
pe de o parte ca relaĠii de mobilizare a resurselor băneúti anuale ale statului, iar pe
de altă parte ca relaĠii de repartizare a acestor resurse.
Aspectul formal al bugetului de stat rămâne, în economia modernă, o
chestiune literalmente secundară, deoarece conceperea úi utilizarea lui îi conferă
poziĠia de instrument financiar de predicĠie úi planificare macroeconomică.
Componenta de program pe termen scurt este adesea completată cu cea de program
financiar pe termen mediu, ca urmare a includerii cheltuielilor publice de investiĠii,
al căror orizont este de cel puĠin 2-3 ani.
În fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, alcătuind un
sistem al bugetelor, diferenĠiat ca structură de la stat la stat în raport cu structura
Bugetul de stat 99

organizatorică a respectivului stat: stat unitar (România, FranĠa, Japonia ú.a.) sau
stat federal (Germania, ElveĠia, SUA, Rusia ú.a).
În România în sistemul unitar de bugete se includ, potrivit Legii finanĠelor
publice (nr. 72/1996): bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele altor
instituĠii cu caracter autonom. Acest sistem unitar de bugete constituie bugetul
general consolidat.

Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente:
financiară úi economică; alocativă, redistributivă úi de reglare.

¾ Rolul financiar se referă la formarea úi utilizarea resurselor financiare


necesare statului în exercitarea funcĠiilor sale. În acest sens rolul financiar poate fi
nuanĠat pe o componentă alocativă úi pe o componentă redistributivă.

¾ Rolul economic se referă la influenĠarea dezvoltării economico-sociale,


respectiv la stimularea sau frânarea proceselor úi fenomenelor economice. Rolul
economic vădeúte o pronunĠată componentă de reglare a economiei naĠionale.
Bugetul de stat deĠine o pondere însemnată în mecanismul de autoreglare a
sistemului economiei naĠionale, mecanism în care, împreună cu pârghiile bugetare,
se regăsesc úi cele monetare úi cele ale pieĠelor muncii, capitalurilor, bunurilor úi
serviciilor, precum úi cele ale pieĠei valutare.

¾ Rolul alocativ se referă la finanĠarea serviciilor publice, decurgând din


funcĠiile pe care úi le asumă statul. ConĠinutul acestui rol constă în repartizarea
resurselor fiecărui an bugetar pe destinaĠii ce rezultă din îndeplinirea funcĠiilor
statului ca instituĠie suprastructurală, dar, cel puĠin parĠial, úi din postura sa de
agent economic.

¾ Rolul redistributiv are în vedere utilizarea unor părĠi din produsul intern
brut mobilizate prin impozite úi taxe úi distribuite prin intermediul cheltuielilor pe
care le face statul. ConĠinutul acestui rol constă în deplasarea unor cote de putere
de cumpărare între componentele structurale ale societăĠii în general, respectiv ale
economiei în particular. Impozitul pe dividente, de exemplu, afectează negativ
puterea de cumpărare a posesorilor de titluri. Adică a unui segment de populaĠie
despre care se poate presupune că, făcând investiĠii, úi-a putut asigura consumul pe
care ei înúiúi îl consideră satisfăcător sau, cel puĠin, îl considerau satisfăcător la un
moment trecut, atunci când au economisit. Din surplusul de venit generat de
investiĠie (dividendele) statul preia o cotă, un anumit cuantum de putere de
cumpărare, pe care o transferă către alte segmente de populaĠie, în general
defavorizate, cărora le amplifică astfel puterea de cumpărare fie prin alocaĠii,
indemnizaĠii, ajutoare băneúti etc., fie prin complinirea în natură a unora dintre
nevoi.
100 Finanþe
¾ Rolul de reglare se referă la înfăptuirea politicii economice a statului, adică
la susĠinerea sau promovarea unor acĠiuni prin înseúi orientările bugetului
sau, dimpotrivă, la descurajarea unor activităĠi. Acest rol se realizează atât prin
veniturile sau cheltuielile bugetului, cât úi prin soldul acestuia.

Instrumentele fiscale cum sunt cotele de impunere, deducerile úi scutirile,


termenele de plată, eúalonarea sarcinii anuale pe scadenĠe subanuale, câtimea de
plată la astfel de scadenĠe ú.a., precum úi tipurile de impozite în funcĠiune sunt
modalităĠi prin care se pot stimula sau frâna activităĠile economice, se poate relansa
dinamica acestora în ansamblu, pe domenii/ramuri sau pe zone/regiuni geografice.
Impozitul pe profit este un puternic factor de influenĠă pentru dimensiunea
investiĠiilor, pentru autofinanĠarea firmelor, pentru crearea de noi locuri de muncă
úi pentru menĠinerea celor existente. Taxa pe valoarea adăugată, dar mai ales
accizele determină în bună măsură dimensiunea cererii úi dinamica acesteia úi
implicit mărimea ofertei úi a angajării factorilor de producĠie, inclusiv a forĠei de
muncă. Impozitele pe terenul agricol úi pe veniturile agricole determină într-un
grad însemnat dimensiunea activităĠii în agricultură úi, în consecinĠă,
ocuparea/neocuparea unui segment important din populaĠia activă, dimensiunea úi
presiunea úomajului. În egală măsură este influenĠat importul de produse agricole úi
prin aceasta balanĠele comercială úi de plăĠi.
Cheltuielile publice constituie pârghii de reglare în special pentru consum úi
producĠie. O cotă relativ însemnată a acestor cheltuieli o reprezintă cele salariale
prin care se poate influenĠa consumul privat, implicit cererea úi în consecinĠă
producĠia. Similar funcĠionează o altă cotă însemnată reprezentând cheltuielile
pentru consumul public, precum úi cea reprezentând investiĠiile publice. Pe de altă
parte, cheltuielile publice au influenĠă asupra importului úi inflaĠiei.
Soldul bugetului, deficit sau excedent, are influenĠă în primul rând asupra
masei monetare (dimensiune, dinamică, putere de cumpărare), iar, prin intermediul
pieĠei monetar-valutare, asupra preĠului banilor, a raportului între cererea úi oferta
de bani, a cursului de schimb etc. Teoria economică modernă evidenĠiază impactul
variaĠiei soldului bugetului asupra creúterii economice, dinamicii investiĠiilor úi
dinamicii balanĠei comerciale (Keynes), asupra ratei úomajului úi gradului de
ocupare a forĠei de muncă (Philips), asupra consumului (Slutski) etc. Reglarea prin
soldul bugetului stă la baza teoriei bugetului ciclic, inspiraĠie după efectele
economico-financiare generate de fazele ciclului economic: deficitul fazei de
recesiune este susĠinut (finanĠat) prin excedentul fazei trecute de expansiune/boom
sau ca o prelevare asupra excedentului viitoarei faze de expansiune/boom. În anii
c70 ai veacului al XX - lea, ùcoala din Chicago, mai ales prin Milton Friedman, a
reluat ideea liberalismului economic criticând intervenĠionismul statal bugetar úi
sugerând dereglementarea economică drept soluĠie a încurajării dezvoltării
economice: privatizarea, respectiv diminuarea sectorului economic de stat,
reducerea fiscalităĠii, libertatea preĠurilor, diminuarea cheltuielilor bugetare de
factură economică, diminuarea deficitelor bugetare.
Bugetul de stat 101

3.2 Principii bugetare

Principiile bugetare reprezintă o sinteză a experienĠei practicii bugetare, dar


úi a cerinĠelor úi exigenĠelor presupuse de procesul elaborării úi execuĠiei bugetului
de stat. Principiile bugetare sunt riguros formulate úi sunt parte a patrimoniului
universal de cunoútinĠe úi învăĠăminte care Ġin de útiinĠa finanĠelor. LegislaĠia
bugetară se bazează pe aceste principii úi le include ca norme juridice. Reflectarea
lor juridică nu poate fi însă rigidă, ci adaptată intereselor úi particularităĠilor
economice caracterizând nu doar statul de referinĠă, ci chiar orientarea regimului de
stat, a organului legislativ sau a guvernelor. Acest lucru nu poate fi interpretat ca o
abdicare de la rigoarea útiinĠei, deoarece prin însăúi natura ei útiinĠa economică
reprezintă summumul verificat, ordonat úi sistematizat al cunoútinĠelor privind
relaĠiile economice din care s-a sintetizat ceea ce este peren úi repetitiv, ceea ce se
produce în majoritatea cazurilor în astfel de relaĠii, recunoscând aceasta ca o regulă
úi nu ca un dat absolut. Dacă, de pildă, echidistanĠa dreptelor paralele în geometria
euclidiană este un adevăr strict, total nerelativ, în finanĠe, de exemplu, echilibrul
bugetar este un principiu exprimând un adevăr recomandabil, înĠelept, „cuminte” úi
„cu minte”, dar nicidecum absolut úi strict. De aceea, recunoscând úi afirmând
principiile bugetare, economiútii, finanĠiútii, specialiútii în buget au formulat úi
motivat excepĠii pe care conjunctura economico-financiară le poate impune,
excepĠii care, în anumite circumstanĠe, sunt necesare, tolerabile úi acceptabile,
eficiente chiar.

3.2.1 Universalitatea bugetului

Principiul universalităĠii stipulează înscrierea în buget a tuturor


veniturilor úi cheltuielilor, fără nici o excepĠie, sub forma unor sume brute úi nu
a unor solduri rezultate din eventuale compensări.

De pildă, dacă în legătură cu impozitul A cuantumul acestuia este x, iar cheltuielile


de stabilire, urmărire, recoltare úi control sunt y, atunci în buget se înscrie la partea
de venituri x, iar la partea de cheltuieli y, adică se recomandă să nu se înscrie la
venituri cuantumul net al impozitului A, respectiv x-y.
MotivaĠia acestui principiu rezidă în :
x cunoaúterea cuantumului efectiv al veniturilor, respectiv cheltuielilor;
x orientarea exactă privind „povara fiscală” de un anumit tip úi măsura
suportabilităĠii ei pentru diferite segmente ale structurii sociale;
x destinaĠia efectivă a resurselor;
x facilitatea controlului financiar.
102 Finanþe

Bugetul de stat elaborat úi executat strict în limita acestui principiu se


numeúte buget brut.

Practica bugetară a evidenĠiat câteva situaĠii, constituite ca excepĠii, în care


abaterea de la principiul universalităĠii conduce la simplificarea úi fluidizarea exe-
cuĠiei bugetare în special prin eliminarea fluxurilor paralele vărsăminte – alocaĠii:
x relaĠia buget general al statului – bugete locale, în care acestea din urmă
sunt preluate în cel dintâi cu soldul lor;
x relaĠia bugetului de stat cu întreprinderile/regiile autonome publice, în
care cele din urmă sunt incluse în cel dintâi cu soldul venit net minus
eventuale subvenĠii;
x includerea în bugetul de stat a alocaĠiilor nete pentru unele instituĠii
publice, adică numai a soldului cu care cheltuielile lor de funcĠionare
depăúesc eventualele lor venituri;
x alte situaĠii, cum sunt donaĠiile în beneficiul statului sau al unor
comunităĠi publice, fondurile de sprijin (resurse alocate de particulari în
beneficiul unor administraĠii publice în vederea realizării unor obiective
de interes public), reconstituirea creditelor bugetare ú.a.

Bugetul de stat elaborat úi executat cu acceptarea cel puĠin a unei


excepĠii se numeúte buget mixt.

3.2.2 Unitatea bugetului

Principiul unităĠii presupune existenĠa unei singure liste de venituri úi


cheltuieli bugetare.

MotivaĠia acestui principiu rezidă în necesitatea de a cunoaúte importanĠa


relativă a diferitelor categorii de venituri úi cheltuieli, dar úi starea bugetului, finală
sau la un moment dat: excedentar, deficitar, echilibrat. Posibilitatea realizării
acestui principiu este dată, în zilele noastre, de utilizarea sistemului conturilor
naĠionale, sistem în care atât veniturile úi cheltuielile statului, cât úi ale
colectivităĠilor locale úi ale asigurărilor sociale de stat sunt grupate în conturile
administraĠiei publice.
Practica bugetară a evidenĠiat adesea insuficienĠa veniturilor ordinare pentru
realizarea obiectivelor úi programelor dorite, adoptate úi aprobate de legislativ.
SoluĠiilor clasice de creútere a fiscalităĠii (uneori neeficientă, aúa cum rezultă
din modelul Laffer) sau de angajare prin credite a veniturilor viitoare li se alătură în
zilele noastre debugetizarea.
Bugetul de stat 103

Debugetizarea constă în angajarea unor surse complementare,


alternative pentru realizarea unora din obiectivele sau programele dorite.

Practic, aceasta se realizează prin:


x înlocuirea finanĠării publice cu cea privată;
x trecerea unor cheltuieli din bugetul de stat către alte categorii de bugete.

Sunt cunoscute trei categorii de bugete semnificând excepĠii de la principiul


unităĠii, uzuale în contextul debugetizării.

a) Bugetele autonome sunt elaborate de entităĠi publice cu caracter


comercial sau instituĠional care au personalitate juridică úi o largă
autonomie funcĠională: întreprinderi publice, instituĠii publice, servicii
publice (financiare, sociale, culturale, educaĠionale) úi administraĠii
locale.
Această procedură are avantajul că nu condiĠionează independenĠa
juridică de cea financiară, ceea ce permite o diminuare a centralizării úi
stimulează iniĠiativa nivelurilor funcĠionale úi decizionale dinspre baza
piramidei structurii statale. EntităĠile menĠionate, în limitele legale de
permisivitate, îúi constituie venituri, angajează cheltuieli, se gestionează
financiar úi pot apela la suportul/susĠinerea bugetului de stat. Statul este
degrevat astfel, la nivel macro, de sarcini úi preocupări discordante ca
importanĠă în raport cu cele strategice, de interes general sau impact
naĠional.

b) Bugetul extraordinar este cel ce individualizează situaĠii deosebite:


crize sau recesiuni economice, calamităĠi naturale, stări de conflict armat
etc. Veniturile necesare sunt provenite din impozite instituite special, din
împrumuturi dedicate sau din emisiunea suplimentară de monedă.
Cheltuielile vizează necesităĠi specifice situaĠiei ce a generat
introducerea bugetului extraordinar. Din punct de vedere terminologic,
denumirea acestui buget este introdusă antonim celei a bugetului curent,
căruia i se zice ordinar.

c) Bugetele anexă sunt elaborate de instituĠii sau societăĠi comerciale


publice care nu au în mod necesar personalitate juridică. Aceste bugete
sunt distincte de cel ordinar úi sunt incluse în legea bugetului imediat
după acesta. Soldurile lor se regăsesc în bugetul de stat fie la venituri
(dacă acesta este excedent), fie la cheltuieli (dacă este deficit).
De regulă, cheltuielile incluse sunt cele de funcĠionare a entităĠii
ce elaborează bugetul, iar veniturile sunt cele rezultate din această
funcĠionare sau din împrumuturi publice lansate de respectiva entitate.
104 Finanþe
În afara acestor bugete úi tot ca excepĠie de la principiul unităĠii se practică,
de asemenea, utilizarea conturilor speciale de trezorerie. Acestea includ venituri
úi cheltuieli care nu au caracter definitiv úi care, în condiĠiile executării
angajamentului care le-a generat, se soldează. Folosirea lor este posibilă în
contextul existenĠei sistemului trezoreriei publice. Avantajul adus de aceste conturi
este că se evită încărcarea execuĠiei bugetare cu rulaje de venituri úi cheltuieli care,
în mod normal, se soldează; de pildă: garanĠii băneúti cerute mânuitorilor de bani
publici, avansuri pentru livrări în contul statului, crearea (în momente
conjuncturale favorabile) a unor stocuri pentru consumul de stat, gestionarea
deficitelor temporare în cadrul unui buget nedeficitar. Principalele tipuri de conturi
speciale de trezorerie sunt:
x conturi cu afectare specială – evidenĠiază venituri care nu se
depersonalizează, adică sunt instituite pentru un anumit gen de cheltuieli,
pentru un anumit obiectiv;
x conturi de comerĠ – pentru operaĠiuni ocazionale de vânzare-cumpărare;
x conturi de reglementare – deschise pe baza unor acorduri
guvernamentale privind probleme cu caracter confidenĠial;
x conturi de operaĠiuni monetare – operaĠiuni cu FMI sau alte organisme
financiare internaĠionale, utilizarea unor beneficii sau acoperirea unor
pierderi din operaĠiuni de emisiune monetară;
x conturi de avans – deschise pentru a finanĠa bugete locale până la
constituirea propriilor lor venituri disponibile, ulterior momentului în
care trebuiau efectuate unele cheltuieli.

3.2.3 Neafectarea veniturilor

Principiul neafectării înseamnă depersonalizarea veniturilor, adică


faptul de a nu cunoaúte nici la instituirea lor, nici la încasarea lor care este
destinaĠia expresă/punctuală ce li se rezervă.

Venitul este destinat acoperirii unei nevoi publice, dar nu se útie (úi este
posibil să nici nu se útie vreodată) pentru care nevoie anume.
MotivaĠia acestui principiu rezidă în faptul că este greoi úi incomod să se
instituie câte un venit distinct, special pentru o anume nevoie. Neafectarea
generează o mare flexibilitate în utilizarea veniturilor, deoarece oricare dintre ele
sau în varii câtimi poate contribui în general sau la un moment dat la acoperirea
unor nevoi.
ExcepĠia de afectare, adică de nedepersonalizare, apare pentru bugetele
extraordinare úi pentru fondurile speciale.
Bugetul de stat 105

3.2.4 Anualitatea bugetului

Principiul anualităĠii menĠionează anul drept intervalul de timp la care se


referă bugetul.

În sensul acestui principiu, anul este un interval de 12 luni care poate să


coincidă sau nu cu anul calendaristic. Acest interval delimitează perioada de timp
pentru care se elaborează úi se aprobă bugetul, precum úi pentru care este autorizată
încasarea veniturilor úi efectuarea cheltuielilor.
MotivaĠia acestui principiu rezidă în faptul că intervalul de un an prezintă
avantajul unei perioade pentru care predicĠiile (propunerile privind venituri úi
cheltuieli) au o úansă bună de realizare úi evită prelungirea urmăririi úi controlului
pe un interval prea mare (de pildă, 2-3 ani sau mai mult).
Una din criticile recente aduse acestui principiu se referă la faptul că, cel
puĠin pentru cheltuielile de investiĠii, intervalul de un an este relativ scurt. Acest
neajuns apare úi în cazul unor programe vizând obiective a căror realizare necesită
mai mulĠi ani. De aceea, în practica bugetară au apărut legile-program prin care
sunt aprobate cheltuieli pentru obiective plurianuale, cu defalcarea anuală a cotei
de cheltuială úi a surselor de venituri ce pot fi folosite în acest scop.
Anualitatea bugetului nu înseamnă că valabilitatea temporală a acestuia este
1 ianuarie – 31 decembrie. Acest interval este destul de răspândit, dar în practica
bugetară internaĠională se întâlnesc úi intervale 1 aprilie – 31 martie (Marea
Britanie, Japonia, unele Ġări din Commonwealth-ul britanic ú.a.), 1 iulie – 30 iunie
(Suedia, Australia, Egipt, Pakistan ú.a.) sau 1 octombrie – 30 septembrie (SUA úi
Thailanda). Factorii acestei diversităĠi sunt, printre alĠii: caracterul economiei,
tradiĠia, organizarea activităĠii parlamentare etc.
În acelaúi context al temporalităĠii este de menĠionat că poate sau nu să existe
identitate între perioada pentru care se elaborează úi se aprobă bugetul úi cea în care
acesta se execută. Există în practica bugetară două sisteme distincte de execuĠie:

a) sistemul de gestiune, potrivit căruia bugetul se încheie la finele


intervalului anual pentru care bugetul a fost aprobat. Aceasta înseamnă
că bugetul se execută numai pentru veniturile încasate până la finele
respectivului interval, iar cheltuielile se efectuează, de asemenea, până la
acest moment. Celelalte venituri úi cheltuieli aprobate în buget, dar
neîncasate sau neefectuate, nu sunt reportate în bugetul următorului an.
Dacă vor fi totuúi realizate, ele sunt incluse în execuĠia anului în care
s-au realizat. Acest sistem are dezavantajul de a nu se putea úti (decât
eventual cu dificultate) în ce măsură s-au realizat în cele din urmă cifrele
aprobate prin bugetul anului încheiat. Avantajul acestui sistem este că la
data închiderii anuale se útie clar cum s-a încheiat bugetul (care este
soldul rezultat) úi în ce măsură (procentual) s-au realizat în intervalul dat
106 Finanþe
veniturile úi cheltuielile aprobate iniĠial. Acest sistem se utilizează în
practica bugetară din Ġara noastră.

b) sistemul de exerciĠiu, potrivit căruia, după încheierea anului bugetar, se


acordă un termen de execuĠie de 3-6 luni în care să se realizeze integral
veniturile úi cheltuielile aprobate prin buget:

Anul bugetar + Termenul de execuĠie = ExerciĠiu bugetar


(12 luni) (3-6 luni) (15-18 luni)

În acest sistem, pe parcursul exerciĠiului bugetar, funcĠionează două bugete:


unul al anului în curs úi altul al anului expirat, ceea ce generează unele dificutăĠi de
evidenĠă úi control. Avantajul acestui sistem constă în faptul că, la finele
exerciĠiului, se útie dacă úi în ce măsură s-a realizat integral cuantumul aprobat al
veniturilor úi al cheltuielilor.
Aprobarea legii bugetului se face în anul curent pentru anul viitor. De regulă,
cu acest prilej, se aprobă úi contul de execuĠie bugetară preliminată pentru anul în
curs, precum úi contul de execuĠie bugetară pentru anul precedent.

3.2.5 Echilibrul bugetar

Principiul echilibrului bugetar prevede acoperirea integrală, în intervalul


anului bugetar, a cheltuielilor din veniturile ordinare.

Principiul capătă astfel conotaĠia echilibrului bugetar anual úi, prin extensie, a
echilibrului bugetar pe tot parcursul anului bugetar.

În practica economică s-au întâlnit úi se întâlnesc adesea situaĠii în care


dificultăĠile economiei, conjunctura nefavorabilă, amploarea angajării cheltuielilor
publice etc. au făcut úi fac imposibilă aplicarea principiului echilibrului bugetar.
Acest neajuns a fost dublat în unele Ġări de prevederi legislative care interzic
aprobarea unui buget ordinar deficitar.
Bugetul de stat 107

De aceea, s-au formulat úi utilizat soluĠii de compromis, cum sunt:


x întocmirea echilibrată a bugetului ordinar úi, în paralel, a unui buget
extraordinar deficitar pentru a cărui echilibrare sunt prevăzute venituri
extraordinare: împrumuturi interne sau externe, emisiune monetară;
x debugetizarea (vezi subcapitolul 3.2.2);
x elaborarea unor bugete echilibrate pe durata unui ciclu economic,
compensând deficitele înregistrate în fazele de criză úi depresiune cu
excedentele obĠinute în fazele de relansare úi expansiune.
Această ultimă soluĠie contravine principiului anualităĠii numai în ce priveúte
realizarea echilibrului bugetar, deoarece aprobarea veniturilor úi cheltuielilor,
implicit a soldului bugetului, continuă să se facă anual.

Practica bugetară evidenĠiază trei tehnici de asigurare a echilibrului bugetar:

a) fondul de rezervă, care se constituie în perioadele economice favorabile,


în care masa impozitelor poate creúte fără a spori cota de impunere,
deoarece baza de impozitare (în principal veniturile, dar úi consumul)
este mai mare. Din acest fond se vor finanĠa deficitele înregistrate în
perioadele economice nefavorabile. Neajunsul acestei tehnici constă în
faptul că nu se útie aprioric data, momentul în care vor debuta perioadele
nefavorabile úi nici cuantumul deficitului ce se va înregistra atunci.

b) fondul de egalizare, care presupune finanĠarea deficitului bugetar


printr-un împrumut sau prin emisiune monetară suplimentară.
Dimensiunea finanĠării este evidenĠiată în conturi distincte, pe surse de
finanĠare folosite, urmând ca, în perioade sau conjuncturi favorabile, să
se stingă treptat obligaĠiile asumate. În cazul împrumuturilor stingerea se
face prin rambursări din excedentele bugetare curente ale anilor „buni”;
în cazul emisiunii monetare stingerea se face prin însăúi creúterea
economică, ce ar presupune (faĠă de nivelul anterior al tranzacĠiilor) o
masă monetară suplimentară, care nu se va mai emite, având în vedere
că emisiunea s-a făcut anticipat în anii „slabi” pentru a finanĠa deficitul
bugetar.

c) amortizarea alternativă presupune manevrarea dinamicii rambursării


datoriei publice úi a cheltuielilor publice. Astfel, în anii favorabili, din
veniturile fiscale obĠinute suplimentar (cu sau fără majorarea cotelor de
impunere) se accelerează rambursarea datoriei publice, iar cheltuielile
bugetare se măresc doar în limita diferenĠei între suplimentul de venituri
úi serviciul majorat al datoriei publice. În anii nefavorabili, se
diminuează rambursarea datoriei publice úi se restrâng cheltuielile
bugetare. Dezavantajul acestei tehnici este că modificarea
clauzelor/condiĠiilor pentru datoria publică necesită acordul creditorilor
statului, care uneori nu se poate obĠine în cazul creditorilor externi.
108 Finanþe
3.2.6 Specializarea bugetară

Principiul specializării bugetare se referă la introducerea úi aprobarea


în buget a veniturilor pe surse de provenienĠă úi a cheltuielilor pe tipuri de
nevoi úi destinaĠii. Această grupare, efectuată după criterii acceptate în
practica bugetară, poartă denumirea de clasificaĠie bugetară.

MotivaĠia acestui principiu rezidă în ordinea structurală pe care o generează


gruparea, respectiv clasificaĠia, din care rezultă posibilitatea unor analize pertinente
referitoare la aportul diferitelor surse, la repartizarea „poverii” fiscale, la raportul
relativ între destinaĠii sau între nevoi, la rolul pe care diferite categorii de
contribuabili îl joacă în susĠinerea nevoilor publice etc.
Principalele criterii utilizate în clasificaĠia bugetară sunt:
x administrativ sau departamental, prin care se identifică instituĠia de unde
provine venitul sau pentru care se face cheltuiala;
x economic, prin care sunt identificate tipurile de venituri (impozit
pe profit, taxe vamale etc.) sau de cheltuieli (curente sau de capital);
x funcĠional, prin care se realizează o clasificare după funcĠii, sarcini
úi obiective.

3.2.7 Publicitatea bugetului

Principiul publicităĠii are în vedere informarea naĠiunii, a fiecărui


cetăĠean, despre veniturile úi cheltuielile incluse în buget.

Publicitatea se realizează, pe de o parte, în timpul elaborării bugetului, în


timpul discutării proiectului în comisiile de specialitate ale Parlamentului úi în
timpul dezbaterii acestui proiect în organul legislativ, iar pe de altă parte, după
aprobarea legii bugetului prin publicarea acesteia în Monitorul oficial, în presa
scrisă úi audio-vizuală. MotivaĠia acestui principiu rezidă în nevoia de informare a
contribuabului (componenta internă), dar úi a celor interesaĠi din afara Ġării
(componenta externă): organisme financiare internaĠionale, Ġările cu care se întreĠin
relaĠii economice, institute de cercetare, agenĠii de rating (evaluare) internaĠional,
agenĠi economici interesaĠi în afaceri sau în plasamente pe piaĠa de capital.
Bugetul de stat 109

3.3 Metode de dimensionare a componentelor bugetului

Dimensionarea veniturilor úi cheltuielilor bugetare este o operaĠiune de


predicĠie. OperaĠiunea este deosebit de complexă, deoarece are în vedere nu numai
indicatorii úi parametrii bugetului, dar úi pe cei ai economiei întrucât bugetul
statului se bazează nu numai pe dorinĠele úi aspiraĠiile guvernului úi pe cadrul
juridic generat de organul legislativ, ci, cel puĠin în aceeaúi măsură, pe
performanĠele economiei, pe capacitatea acesteia de a susĠine prin eficienĠă
dezideratele sociale.

Printre premisele unei predicĠii realiste se înscriu:

¾ posibilitatea de măsurare a caracteristicilor cantitative ale fenomenelor úi


proceselor economice, posibilitate creată de teoria economică úi de
útiinĠa finanĠelor;
¾ existenĠa unor informaĠii de referinĠă sub forma seriilor dinamice,
rezultat în general al statisticii úi în particular al statisticii financiare;
¾ fundamentarea unor metode úi tehnici de calcul úi analiză, rod al
matematicii, statisticii teoretice, analizei economico-financiare, teoriei
financiare úi practicii bugetare.

Schema predicĠiei bugetare include:

¾ formularea obiectivelor urmărite a fi realizate prin buget úi evaluarea


efortului financiar implicat;
¾ pregătirea informaĠiilor pentru determinarea tendinĠelor ce caracterizează
cheltuielile úi veniturile bugetare, dar úi evoluĠia economiei úi, în primul
rând, a surselor de venituri;
¾ analiza calitativă a acestor tendinĠe, a consinstenĠei úi coerenĠei lor,
precum úi a úansei (probabilităĠii) de producere a lor;
¾ elaborarea propunerilor de venituri úi cheltuieli bugetare, mai precis a
variantelor pe care se va fundamenta propunerea de proiect de buget.

Practica bugetară a conturat mai multe metode pentru dimensionarea


veniturilor úi cheltuielilor bugetare. Unele se referă strict la elaborarea
propunerilor, unele au în vedere componenta tendenĠională, iar altele circumscriu úi
aspectele corelative cu evoluĠia economiei.

Metoda automată constă în estimarea veniturilor úi cheltuielilor bugetare în


anul t+1 (următor celui în curs) pe baza execuĠiei bugetare în anul t-1 (anterior
celui în curs). Baza de referinĠă este motivată prin faptul că în anul în curs bugetul
este încă în execuĠie úi nu se cunosc rezultatele efective ale acestuia. VariaĠia
indicatorilor bugetari sintetici (venituri úi cheltuieli) este, în mare măsură,
110 Finanþe
rezultatul modului în care s-a executat bugetul úi, doar în mică măsură, al
contextului economic în care s-a produs această execuĠie.
Metoda este simplă, dar foarte aproximativă úi în mare măsură puĠin realistă,
deoarece extrapolează tendinĠe care sunt de cele mai multe ori depăúite de realitatea
economică. Regula pe care se bazează această metodă este:

Vt 1 PVt 1 sau C t 1 PC t 1 , (75)

unde:
V = venituri conform execuĠiei bugetare,
C = cheltuieli conform execuĠiei bugetare,
PV = predicĠie de venituri,
PC = predicĠie de cheltuieli.

Metoda nu ia în considerare cauzele care au determinat o realizare Vt 1 sau


C t 1 a veniturilor/cheltuielilor în anul t-1 faĠă de predicĠia PVt 1 sau PC t 1 . De
asemenea, nu ia în considerare evoluĠia economiei în cei 2 ani ce despart anul de
referinĠă de cel de predicĠie. Ceea ce se útie cu certitudine este raportul de ordine
între predicĠia úi execuĠia anului t-1, adică I V ! 1 , I V 1 sau I V  1 , unde:

IV Vt 1 / PVt 1 (76)

Pe baza acestei informaĠii se asumă premisa exprimată prin relaĠia (75),


adică „automatismul” realizării în viitor a unei situaĠii certe în trecut.

Metoda majorării (diminuării) se bazează pe extrapolarea unei tendinĠe


relativ consolidate, rezultată din dinamica pe 5-8-10 ani a veniturilor úi cheltuielilor
bugetare. Ritmul de evoluĠie al acestora este asumat ca realizabil úi în viitor. Pe
baza lui se corectează nivelul veniturilor/cheltuielilor în anul curent, rezultând
predicĠia pentru anul următor:

t n
r n 3 , t / t 1  1 (77.1)
t 1

, t / t 1 St / St 1 , t = 1,2,....n (77.2)
Sn 1 Sn (1  r ) , (77.3)
Bugetul de stat 111

unde:
n = orizontul statistic de informare (de pildă 5 ani),
I t / t 1 = indicele de creútere a venitului/cheltuielii bugetare în anul t faĠă de anul
t-1,
r = ritmul mediu de evoluĠie a venitului/cheltuielii bugetare pe n ani,
Sn = nivelul venitului/cheltuielii bugetare în anul curent,
Sn 1 = predicĠia pentru anul n+1 a venitului/cheltuielii bugetare.

Metoda are comun cu precedenta supoziĠia păstrării tendinĠei, dar este relativ
mai bună, deoarece generează o tendinĠă multianuală. Metoda nu dă rezultate în
cazul în care contextul economic este „frământat” (au avut loc schimbări repetate
de viteză sau de sens pe parcursul orizontului statistic) sau în cazul în care
conjunctura anului de predicĠie (n + 1) se modifică sensibil faĠă de a anilor incluúi
în orizontul statistic.

Metoda evaluării directe se bazează pe estimarea veniturilor úi cheltuielilor


anului t + 1 (următor celui curent), pornind de la preliminarea execuĠiei bugetare pe
anul t (anul curent) úi de la predicĠiile privind evoluĠia economică úi eventualele
modificări legislative ce vor intra în vigoare în anul t + 1. Metoda este aplicabilă nu
global, ci pentru fiecare categorie de venit úi cheltuială în parte.
Într-o formă simplificată, predicĠia veniturilor poate fi realizată după relaĠia:

PVt 1 Vp t  BI t 1 'l , (78.1)

unde:
Vp t = venitul preliminat în anul t, în condiĠiile legislaĠiei curente,
BI t 1 = baza de impozitare în anul t + 1,
modificări legislative în anul t + 1 faĠă de anul t, altele decât cele
'l =
privind baza de impozitare,
* = semnifică o aplicaĠie adecvată úi nu o operaĠie de înmulĠire.

Reprezentarea în fond a metodei poate fi redată formal prin relaĠia:

PVt 1 Vp t f (l, e, s, p, c) , (78.2)

unde f este o funcĠie corectivă care concentrează eventualele modificări privind


legislaĠia (l) úi influenĠa factorilor de natură economică (e), socială (s), politică (p)
úi de conjunctură externă (c), iar semnul semnifică de data aceasta o operaĠie
de înmulĠire.
112 Finanþe

În ce priveúte evaluarea cheltuielilor, metoda este similară, doar că


eventualele corecĠii sunt determinate predominant în raport cu produsul intern brut
(PIB), rata inflaĠiei (ri) úi cursul de schimb al monedei naĠionale (cs):

PC t 1 Cp t g (PIB t 1 , ri t 1 , cs t 1 ), (79.1)

unde Cp t sunt cheltuielile preliminate pentru anul t, iar g este o funcĠie corectivă
concentrând impactul evoluĠiei factorilor de influenĠă menĠionaĠi.

Într-o formă simplificată, predicĠia cheltuielilor se poate realiza după relaĠia:

PC t 1 Cp t I PIB (1  ri t 1 ) , (79.2)

unde I PIB este indicele PIB în anul t + 1 faĠă de anul t, în preĠuri deflatate, adică
neinfluenĠate de procesul inflaĠionist.

Metoda este mai complexă, dar mai aproape de realitate, iar eventualele
nesincronizări úi imperfecĠiuni pot fi ajustate pe parcursul execuĠiei bugetare a
anului t + 1 prin procedura rectificării bugetare.

Metoda PPBS are în vedere elaborarea unui buget pe baza unor propuneri
optime la nivelul instituĠiilor centrale beneficiare. Metoda, numită „planificare,
programare, bugetizare”, a fost iniĠiată în practica bugetară a SUA. Cele trei
componente ale metodei se referă la:

¾ planificarea- elaborarea obiectivului de realizat într-o


perspectivă pe termen lung în contextul unei
strategii administrative date;
¾ programarea - definirea obiectivelor anuale, conform unei tactici
administrative date; pentru realizarea acestor
obiective sunt formulate programe alternative, din
care este ales cel mai avantajos sub raportul cost –
avantaje; programarea presupune, în consecinĠă,
inclusiv evaluarea costurilor úi a rezultatelor
prezumate;
¾ bugetizarea - includerea în proiectul de buget a costurilor mai
sus menĠionate; această operaĠiune se face anual
pentru fiecare an din orizontul strategic presupus
de realizarea obiectivului dorit.
Bugetul de stat 113

Metoda este mult mai precisă úi are în plus avantajul de a propune cheltuieli
bugetare în contextul unor obiective plurianuale, precum úi de a integra selecĠia
unei propuneri dintr-o mulĠime de variante, uzând de o metodă specifică, metoda
cost-avantaj. Această metodă (cost-avantaj) prezintă forĠă de argumentaĠie,
deoarece compară cheltuielile cu rezultatele, adică permite folosirea indicatorilor
de eficienĠă úi, de asemenea, dă posibilitatea introducerii alegerii multicriteriale.

În ce priveúte eficienĠa, aceasta este evidenĠiată în două din formele ei cele


mai expresive:

x efect obĠinut la unitatea de cost;

e1 = A / C (80.1)

x cheltuiala (efortul) necesară pentru obĠinerea unei unităĠi de avantaj;


e2 = C / A, (80.2)
unde C este costul necesar pentru realizarea obiectivului, iar A este avantajul
generat de realizarea respectivului obiectiv.
Într-o analiză mai detaliată, costurile pot fi defalcate pe
componente/tipuri/categorii, de pildă: costuri de capital (investiĠii), costuri
materiale, costuri salariale. La rândul lor, avantajele pot fi evidenĠiate prin
indicatori specifici, cum sunt: elevi/studenĠi úcolarizaĠi, săli de clasă etc. (pentru
obiective de învăĠământ), număr de unităĠi spitaliceúti sau de paturi de spital,
bolnavi îngrijiĠi etc. (pentru obiective de sănătate), număr de locuri de muncă
create, număr de úomeri asistaĠi sau integraĠi etc. (pentru obiective sociale),
creúterea PIB-ului, valoarea prezentă netă etc. (pentru obiective economice) ú.a.
În ce priveúte alegerea multicriterială, aceasta permite definirea unor criterii
de apreciere calitativă, úi implicit de selecĠie, specifici diferitelor obiective. Pentru
aceasta este necesar să se identifice indicatori cantitativi cât mai expresivi pentru
fiecare criteriu în parte, să se genereze o procedură de coerenĠă între aceútia úi, în
sfârúit, un algoritm care să permită concentrarea impactului cumulativ al tuturor
acestor indicatori. Să presupunem un obiectiv pentru realizarea căruia pot fi avute
în vedere j = 1,2....,J variante. Criteriile calitative de apreciere a obiectivului (a
rezultatelor obĠinute prin realizarea lui) sunt identificate cu indicele k = 1,2,....,K.
În limita unui criteriu dat, proiectele pot fi ierarhizate în ordine, de pildă
descrescătoare. Rezultă astfel locul l jk pe care varianta j îl ocupă în ierarhia
generată de criteriul k. Această informaĠie poate fi cumulată pe mulĠimea criteriilor
k, rezultând un rang pentru fiecare proiect j, astfel:
K
rj ¦l
k 1
jk j = 1,2,...J (81)
114 Finanþe
Cu cât acest rang este mai mic, cu atât proiectul respectiv este mai bine situat
în ierarhia multicriterială. Procedura poate fi îmbunătăĠită prin introducerea unor
ponderi de importanĠă pentru fiecare criteriu în parte, fie Pk

¦P
k 1
k 1 (81.1)

Aceste ponderi aduc „în joc” subiectivismul decidentului, adică importanĠa


pe care el o acordă diferitelor criterii de apreciere. În acest caz relaĠia (81) devine:

K
rj ¦l
k 1
jk Pk j = 1,2,...J (81.2)

Unul din criteriile luate adesea în calcul este valoarea actuală a avantajului
net rezultat din realizarea obiectivului pentru care s-au efectuat cheltuielile
bugetare. Acceptăm ipoteza unui obiectiv realizat în etape anuale t = (1, T1 ) în care
se efectuează cheltuieli de realizare CB t úi cheltuieli de funcĠionare CFt , acestea
din urmă nu neapărat finanĠate din buget. După realizarea obiectivului, acesta
continuă să funcĠioneze timp de T2 – T1 ani ( T2 ! T1 ). În tot intervalul de
funcĠionare se obĠin avantaje (beneficii) anuale de mărime A t . Datorită perenităĠii
realizării úi funcĠionării obiectivului, evaluarea avantajului net trebuie efectuată în
condiĠiile procedurii de actualizare, pentru a asigura echivalenĠa puterii de
cumpărare a monedei naĠionale, indiferent de anul în care a fost efectuată cheltuiala
sau s-a obĠinut avantajul. Fie i rata de actualizare. În aceste condiĠii avantajul net
actual este:

T2 T1
ANA ¦ (A t  CFt ) (1  i)  t  ¦ CB t (1  i)  t (82)
t 1 t 1

Metoda prezintă, cu toate avantajele ei, unele puncte slabe sau discutabile.
Bugetul de stat reuneúte cheltuieli pentru obiective din domenii diverse.
Criteriile care conduc diferite instituĠii la propunerea unei cheltuieli sunt extrem de
diverse úi incongruente. Metoda este bună în perimetrul unei instituĠii, dar nu are
relevanĠă pentru a alege între două propuneri, una făcută de o instituĠie, cealaltă de
o alta. De exemplu, cultură úi ordine publică. Pentru aceasta sunt necesare criterii
generale, greu de formulat úi, probabil, mai greu de cuantificat. Pentru această
selecĠie „orizontală” prevalează adesea opĠiunile rezultând din programele politice
de guvernare, din ideologii, din obiúnuinĠe, din conjuncturi.
Un element discutabil în utilizarea acestei metode îl reprezintă asumarea
premisei că mulĠimea optimelor subsistemelor generează optimul sistemului.
Bugetul de stat 115

InstituĠiile care fac propuneri de cheltuieli pentru buget pot fi privite ca subsisteme
ale sistemului economico-social pe care bugetul, în unitatea úi unicitatea sa, îl
reprezintă. Or, teoria sistemelor úi teoremele optimului (optimul global,
suboptimul, optimul parĠial) demonstrează clar că premisa menĠionată nu este
adevărată. Depăúirea acestui aspect discutabil a fost încercată prin tehnica
managementului prin obiective (MBO). Aceasta presupune o planificare globală pe
un termen suficient de bine acoperitor al orizonturilor de realizare a obiectivelor
propuse de diferite instituĠii centrale. Resursele identificate pentru respectivul
orizont sunt distribuite între obiective, astfel încât să asigure o cotă de realizare cât
mai ridicată.

Metoda ZBB are în vedere evaluarea variantelor de realizare a unui obiectiv


în raport cu costurile presupuse cele mai mici pentru atingerea acestui scop.
Metoda, numită „baza bugetară zero”, consideră drept etalon, origine sau caz de
referinĠă acea variantă ce asigură costuri minime pentru realizarea unui obiectiv,
dar úi avantaje pe măsură. Metoda este izomorfă problemei de optim a agentului
economic ce-úi propune să obĠină un nivel dat al producĠiei cu costuri minime. Prin
compararea unei variante oarecare cu una „de origine” metoda are valenĠe
marginaliste. Variantele pot fi selectate pe seama costului lor marginal, adică a
cheltuielii suplimentare presupuse pentru obĠinerea unei unităĠi suplimentare de
avantaj.
Metoda permite analiza iterativă (anuală) a eficienĠei realizării unui proiect
prin prisma modificării premiselor legislative sub autoritatea cărora urmează să se
deruleze în fiecare an proiectul în cauză. În acest fel se obĠin în plus informaĠii
privind valenĠele stimulative sau de frână pe care le generează modificările
legislative intervenite faĠă de momentul de debut al proiectului, oferind organului
legislativ o măsură a caracterului stimulativ sau nu a ajustărilor pe care le adoptă
sau le-a adoptat în legătură cu una sau alta din prevederile legale în vigoare.
Dezavantajele metodei sunt legate mai ales de dificultăĠile de identificare úi
evaluare a rezultatelor (avantajelor) pe care le conferă ralizarea unui obiectiv sau
proiect finanĠat prin buget.

Metoda RCB are în vedere corectarea pe parcurs a cheltuielilor necesare


pentru realizarea unui obiectiv peren (de regulă de termen mediu) în raport cu
condiĠiile nou apărute. Metoda, numită a „raĠionalizării opĠiunilor bugetare”, are
caracter sistemic prin faptul că este utilizată la reformularea, în condiĠii noi, date,
atât a obiectivului, cât úi a mijloacelor de realizare a lui, astfel încât ansamblul
efortului bugetar să fie mai convenabil (cheltuieli bugetare mai mici fără a renunĠa
neapărat la proiecte deja iniĠiate, în curs de desfăúurare).
În fiecare iteraĠie úi pentru fiecare proiect este necesară parcurgerea unor
etape stricte de analiză, úi anume: studiu, decizie, execuĠie úi control, fapt ce dă o
consistenĠă mai solidă argumentaĠiei privind angajarea cheltuielilor publice.
116 Finanþe
Dezavantajele metodei sunt legate de caracterul relativ complex al procesului
de analiză úi de excepĠiile pe care le presupune faĠă de principiile bugetare ale
anualităĠii úi neafectării.

3.4 Procesul bugetar

Procesul bugetar reprezintă mulĠimea structurată a acĠiunilor úi


măsurilor iniĠiate úi derulate de instituĠiile statale competente în scopul
realizării politicii financiare promovate de autoritatea guvernamentală în
domeniul bugetar.

Baza legală a acestui ansamblu de atribuĠii, competenĠe, responsabilităĠi,


obligaĠii úi drepturi instituĠionale o constituie ConstituĠia úi legile specifice. Toate
aceste reglementări au ca obiect final veniturile úi cheltuielile statului.

Procesul bugetar are câteva caracteristici majore:

¾ este decizional, deoarece are ca scop formularea, realizarea úi controlul


formării resurselor bugetare úi al alocării lor (inclusiv decizia privind
recunoaúterea nevoilor úi a cuantumului lor, a priorităĠii, oportunităĠii úi
stringenĠei acestora);
¾ este democratic, fiind rezultat al exercitării atributelor statului de drept úi
al exerciĠiului puterii de stat pe seama opĠiunilor liber exprimate prin vot
de către cetăĠeni;
¾ este preponderent politic, deoarece conĠinutul său se referă la politica
financiară a cărei formulare reprezintă decizia politică a forĠelor
majoritare în parlament;
¾ este tehnic în ce priveúte formularea, execuĠia úi controlul, deoarece,
dincolo de opĠiunile politice, trebuie respectate cerinĠele funcĠionării
mecanismului economic úi principiul raĠionalităĠii;
¾ este ciclic, deoarece se reia anual;
¾ are larg impact public, deoarece sfera sa de cuprindere úi efectele
generate se regăsesc în macro úi microeconomie, precum úi în toate
domeniile vieĠii social-economice.

Procesul bugetar cuprinde patru etape: elaborarea, aprobarea, execuĠia úi


controlul. Legea prevede conĠinutul acestor etape, graficul temporal al derulării lor,
instituĠiile abilitate, competente úi răspunzătoare.
Bugetul de stat 117

În procesul bugetar sunt angrenate mai multe instituĠii: Parlamentul,


Guvernul, Ministerul FinanĠelor, toate celelalte ministere, toate instituĠiile bugetare,
Trezoreria Statului, organele autortăĠii locale, Curtea de Conturi.

3.4.1 Elaborarea proiectului de buget

În această etapă sunt angajate toate instituĠiile publice de orice nivel în


vederea propunerii de resurse financiare úi de obiective pentru care să se prevadă
cheltuieli din buget. InstituĠia specializată este Ministerul FinanĠelor. Pe baza unei
activităĠi prospective a acestuia úi în colaborare cu alte organisme de specialitate
(statistică, prognoză, cercetare economică etc.) sunt formulate, în principiu, nivelul
úi structura veniturilor.
Pe de altă parte, toate instituĠiile finanĠate din buget îúi formulează
propunerile privind necesarul de cheltuieli pentru anul al cărui buget este în curs de
elaborare. Aceste propuneri sunt cumulate la nivelul instituĠiilor centrale
(ministere, agenĠii guvernamentale) úi prezentate apoi, până la 1 iunie, Ministerului
FinanĠelor. Acesta, după consultarea primului ministru asupra cadrului bugetar
general, formulează nivelurile de cheltuieli propuse pentru fiecare instituĠie
centrală în parte úi le comunică acestora până la 1 iulie. Acestea defalcă cheltuielile
pe structurile care le sunt subordonate, definitivează proiectul lor de buget úi îl
prezintă Ministerului FinanĠelor până la 1 august, care, la rândul său, trebuie să
înainteze Guvernului, până la 25 septembrie, proiectul de buget úi proiectul legii
bugetare. Tot acest circuit este caracterizat prin repetate consultări úi concilieri
între unităĠile bugetare de orice nivel úi direcĠiile de specialitate din ministerele în
structura cărora se află, între aceste ministere úi Ministerul FinanĠelor, între
ministrul finanĠelor úi conducătorii instituĠiilor centrale. Obiectul acestora îl
constituie de regulă creúterea alocaĠiilor bugetare, în limita prevederilor legale úi a
normelor metodologice ale Ministerului FinanĠelor. DivergenĠele nesoluĠionate la
cele trei niveluri menĠionate sunt rezolvate în Guvern cu prilejul discutării úi
adoptării de către acesta a proiectului de buget în vederea supunerii spre aprobare
în Parlament. Proiectul de buget adus în dezbaterea Parlamentului include mai
multe documente:
1. expunerea de motive;
2. proiectul propriu-zis de buget (pe categorii mari de venituri úi cheltuieli);
3. propuneri de eventuale amendări legislative privind veniturile úi
cheltuielile bugetare;
4. anexele la proiectul de buget, cu detalierea veniturilor úi cheltuielilor úi,
eventual, cu propunerile de venituri úi cheltuieli ale fondurilor speciale
(extrabugetare);
5. informaĠii de fundamentare.
118 Finanþe
Documentele 2, 3 úi 4 (din înúiruirea precedentă) sunt cuprinse în proiectul
de lege privind bugetul de stat. Depunerea la Parlament a proiectului de buget úi a
proiectului legii bugetare trebuie făcută de Guvern până la data de 10 octombrie.

3.4.2 Aprobarea bugetului

Aprobarea bugetului se face de către Parlament, astfel încât bugetul să aibă


caracter de lege. Acest lucru este important pentru instituirea obligativităĠii
contribuabililor de a vărsa veniturile pe care guvernul contează în realizarea
politicii sale, dar úi pentru stabilirea dimensiunii efortului (cheltuielilor) care se fac
pentru un anumit domeniu, proiect, obiectiv.
Aprobarea bugetului este de fapt actul final dintr-o procedură destul de
complexă, menită să asigure analiza atentă a deciziei bugetare úi alegerea celei mai
adecvate opĠiuni privind constituirea úi utilizarea resurselor bugetare. În cadrul
acestei proceduri se întâlnesc, în principal, următoarele etape:
¾ prezentarea în plenul Parlamentului, de către primul ministru sau de
către ministrul finanĠelor, a proiectului de buget însuúit de Guvern;
¾ examinarea acestui proiect în comisiile permanente ale Parlamentului
(educaĠie, sănătate, cultură, apărare etc.), comisii care pot formula
amendamente; fiecare comisie trebuie să se pronunĠe în legătură cu
acordul privind respectivul proiect;
¾ examinarea proiectului de buget în comisia de buget, finanĠe, bănci
(comisia de specialitate a Parlamentului), care, în plus faĠă de alte
comisii, este chemată să se pronunĠe asupra amendamentelor formulate
de acestea; recomandarea acestei comisii privind proiectul de buget úi
menĠionatele amendamente sunt înaintate plenului Parlamentului pentru
dezbatere úi aprobare;
¾ dezbaterea în plenul Parlamentului a proiectului de buget;
¾ aprobarea prin vot a fiecărui articol din legea bugetului, inclusiv a
amendamentelor aferente provenite de la comisii, precum úi a legii
bugetului în ansamblu;
¾ promulgarea legii bugetului de către Preúedintele Ġării;
¾ publicarea în „Monitorul Oficial” a legii privind bugetul.

3.4.3 ExecuĠia bugetului

Bugetul devine operaĠional numai după publicarea sa în „Monitorul oficial”.


ExecuĠia bugetului începe din prima zi a anului bugetar (vezi subcapitolul 3.2.4),
care în România este 1 ianuarie. În măsura în care legea bugetului nu este aprobată
Bugetul de stat 119

cu cel puĠin 3 zile înainte de începutul anului bugetar, atunci, potrivit Legii
finanĠelor publice, Guvernul poate încasa venituri úi le poate cheltui, până la
aprobarea noului buget, în conformitate cu prevederile legii bugetului pe anul
anterior.
ExecuĠia bugetului înseamnă încasarea veniturilor úi efectuarea cheltuielilor
potrivit legii bugetului, ca limită minimă în ceea ce priveúte veniturile úi ca limită
maximă în ceea ce priveúte cheltuielile. La execuĠia bugetului participă Ministerul
FinanĠelor, Trezoreria Statului (ca instituĠie specializată a Ministerului FinanĠelor úi
subordonată acestuia; în unele state nu există această instituĠie), toate instituĠiile
bugetare (în calitate de ordonatori de credite bugetare), unităĠile administrativ-
teritoriale, bănci angajate în operaĠiunile bugetare, organisme internaĠionale
angajate în transferuri monetare cu bugetul.
Ministerul FinanĠelor, respectiv Trezoreria Statului au ca obiectiv să
cunoască úi să urmărească permanent starea încasării úi cheltuirii resurselor
bugetare, ca úi echilibrul bugetar, să efectueze încasările úi plăĠile bugetare. Dacă
nu există instituĠia trezoreriei, atunci încasările úi plăĠile se fac printr-o bancă
comercială sau printr-un grup de bănci în baza unui contract de service încheiat de
aceasta/acestea cu Ministerul FinanĠelor.

¾ ExecuĠia veniturilor se face prin operaĠiuni specifice, adesea diferite după


tipul de venit: impozit direct, impozit pe consum, taxă vamală, venit nefiscal,
împrumuturi ú.a.

Pentru impozitele directe, execuĠia se realizează prin:

a) operaĠiuni efectuate de aparatul fiscal al Ministerului FinanĠelor:


x aúezarea impozitului, adică identificarea úi dimensionarea materiei
impozabile a fiecărui contribuabil;
x lichidarea, adică determinarea mărimii impozitului ce trebuie plătit de un
contribuabil úi înscrierea acesteia ca debit dintr-un rol fiscal deschis
pentru fiecare dintre aceútia;
x emiterea titlului de percepere, adică documentul care autorizează
încasarea; acesta poate fi:
ƒ dispoziĠie de încasare, emisă atunci când contribuabilul plăteúte
impozitul din proprie iniĠiativă;
ƒ ordin de încasare, emis pentru a-l anunĠa pe contribuabil de obligaĠia
de plată sau pentru executarea silită a acestuia;

b) operaĠiuni efectuate de Trezorerie sau de băncile încasatoare:


x perceperea impozitului, adică încasarea efectivă a acestuia; operaĠiunea
presupune úi urmărirea onorării integrale úi la timp a obligaĠiilor fiscale
de către fiecare contribuabil în parte.
120 Finanþe
¾ ExecuĠia cheltuielilor presupune úi ea unele particularităĠi, în special pentru
transferuri în beneficiul bugetelor locale úi pentru rambursări de împrumuturi.

Pentru cheltuielile bugetare ordinare (curente úi de capital), execuĠia se


realizează prin:

a) operaĠiuni în sarcina ordonatorilor de credite, adică a conducătorilor


de instituĠii publice sau a celor mandataĠi de ei úi care, în practica
bugetară a Ġării noastre, sunt:
Ž de gradul I, miniútrii úi conducătorii agenĠiilor guvernamentale
subordonate direct Guvernului;
Ž de gradul II, conducătorii instituĠiilor publice din structura teritorială a
ministerelor úi agenĠiilor guvernamentale subordonate nemijlocit
Guvernului (direcĠii, inspectorate judeĠene);
Ž de gradul III, conducătorii instituĠiilor publice operaĠionale (spitale,
úcoli, unităĠi militare, muzee, teatre etc.).

În cadrul acestor operaĠiuni se includ:

x angajarea, adică decizia pe baza căreia se autorizează efectuarea unei


plăĠi de către instituĠia bugetară în beneficiul unui terĠ; la baza deciziei
stă întotdeauna un document legal de angajare: contract, ordin al
ministrului, hotărâre judecătorească, prevederile unor legi;
x lichidarea, adică recepĠia bunurilor/serviciilor contractate úi
determinarea sumei datorate furnizorilor;
x ordonanĠarea, adică emiterea documentului prin care se va face plata:
dipoziĠie de plată sau ordin de plată;

b) operaĠiuni în sarcina serviciului financiar al instituĠiei ordonatoare


de credit:
x plata, adică achitarea sumei datorate;
x evidenĠa plăĠilor.

Încheierea anului bugetar este marcată prin operaĠiuni úi documente care să


ateste încheierea execuĠiei bugetare úi este diferenĠiată după sistemul de execuĠie:
de exerciĠiu sau de gestiune (vezi subcapitolul 3.2.4).
La nivelul unităĠilor bugetare se întocmesc dări de seamă contabile úi conturi
privind execuĠia de casă a bugetului aferent úi, de asemenea, se închid conturile de
alocaĠii bugetare, astfel încât veniturile neutilizate să fie returnate bugetului de stat.
La nivelul Ministerului FinanĠelor, ca administrator general al execuĠiei
bugetare, se întocmeúte contul de execuĠie bugetară pe baza căruia se determină
modul în care au fost realizate veniturile, cheltuielile úi soldul bugetului, aúa cum
au fost ele aprobate prin legea bugetului sau prin legea/legile de rectificare a
acestuia. O lege de rectificare a bugetului poate fi aprobată de Parlament, dar
Bugetul de stat 121

nu mai târziu de 30 noiembrie, în cazul în care, din diferite motive (în primul rând
din cauza inflaĠiei), alocările prevăzute prin legea iniĠială a bugetului au devenit
insuficiente.
Contul de execuĠie bugetară întocmit de Ministerul FinanĠelor este numit úi
cu apelativul general (cont general de execuĠie bugetară) întrucât cumulează prin
agregare conturile de execuĠie ale tuturor ordonatorilor de credite. Acest cont
general este prezentat de Ministerul FinanĠelor pentru a fi discutat de Guvern, iar
acesta îl prezintă Parlamentului spre discuĠie úi aprobare, după care execuĠia
bugetului se consideră închisă.
Dezbaterea în Parlament úi Guvern a contului general de execuĠie bugetară
se face pe baza unui raport elaborat de Ministerul FinanĠelor, precum úi a unui
proiect de lege privind execuĠia bugetului. În Parlament aceste documente sunt în
prealabil discutate în comisia de specialitate, care prezintă plenului Parlamentului o
recomandare asupra lor. Pe lângă aceste documente, Parlamentul ia cunoútinĠă,
audiază úi dezbate, de asemenea, un raport al CurĠii de Conturi privind execuĠia
bugetului. Toate aceste operaĠiuni necesită o perioadă de timp, la care se adaugă úi
cea de elaborare a proiectului, astfel încât durata procesului bugetar este mult mai
mare decât a exerciĠiului propriu-zis. Pentru condiĠiile legislative din România,
acest proces durează între 30 úi 42 de luni: elaborarea începe în luna mai a anului
t-1, execuĠia se produce pe parcursul anului t, contul de execuĠie este întocmit până
în iunie anul t+1, controlul CurĠii de Conturi se exercită de regulă din iulie anul t+1
până în ianuarie-iunie anul t+2, pregătirea dezbaterii parlamentare a contului de
execuĠie bugetară mai durează încă 1-2 luni, astfel încât procesul bugetar vizând
anul t se încheie în martie-septembrie anul t+2.

3.4.4 Controlul execuĠiei bugetului

Controlul execuĠiei bugetului este efectuat de Curtea de Conturi, organism


subordonat (în Ġara noastră) direct Parlamentului. Curtea de Conturi este instituĠia
supremă de control al finanĠelor publice úi care exercită un control de tip ulterior.
În unele Ġări această instituĠie poate avea úi atribuĠii de control preventiv. Controlul
CurĠii de Conturi vizează:
¾ legalitatea úi realitatea datelor cuprinse în dările de seamă contabile úi în
conturile de execuĠie de casă a bugetului la oricare ordonator de credite,
precum úi în raportul úi contul general de execuĠie întocmite de
Ministerul FinanĠelor;
¾ eficienĠa, eficacitatea úi economicitatea execuĠiei bugetare, respectiv
calitatea gestionării banilor publici la toate nivelurile;
¾ depistarea utilizării nelegale a banilor publici, evaluarea eventualelor
pagube úi recuperarea lor prin organe jurisdicĠionale proprii sau prin
instanĠe din sfera puterii judecătoreúti;
¾ propunerea către Parlament a unor eventuale modificări/ajustări/
îmbunătăĠiri a legislaĠiei privind bugetul, execuĠia úi controlul execuĠiei
acestuia.
122 Finanþe
Controlul execuĠiei bugetului este efectuat úi pe filiera Guvernului, de la
nivelul acestuia, de la nivelul Ministerului FinanĠelor úi de la nivelul diferiĠilor
ordonatori de credit. Acesta este un control intern (spre deosebire de cel al CurĠii
de Conturi, care este extern) úi se exercită úi preventiv úi ulterior. Fiecare din
nivelele menĠionate are organ propriu de control financiar intern. CompetenĠele de
control sunt qvasigenerale pentru controlul financiar al Guvernului (adică se
exercită la orice nivel al administraĠiei de stat, de la Guvern, inclusiv, în jos) úi
pentru controlul financiar al Ministerului FinanĠelor (adică se exercită la orice nivel
al administraĠiei de stat, de la nivelul ministerelor, inclusiv al FinanĠelor, úi
judeĠelor în jos) úi sunt circumscrise doar unităĠilor în subordine pentru ceilalĠi
ordonatori de credite.
Acest control (al CurĠii de Conturi, al Guvernului, al Ministerului FinanĠelor
úi al celorlalte organisme menĠionate) este un control tehnic, adică de natură
financiară. În afara acestuia, Parlamentul execută un control politic asupra oricărei
etape a procesului bugetar prin faptul că dezbate úi aprobă bugetul úi legea
bugetului, contul de execuĠie bugetară, documentele pendinte úi legea execuĠiei
bugetului.

3.5 Structura bugetului de stat al României

Bugetul de stat al României este aprobat anual printr-o lege specială numită
„Legea bugetului de stat pe anul ....”. Legea cuprinde mai multe articole, grupate
pe capitole, úi anexe.
Capitolele legii se referă la :
¾ dispoziĠii generale, în care sunt menĠionate cuantumul cheltuielilor, al
veniturilor úi al soldului bugetar (deficit/excedent);
¾ structura úi regimul veniturilor bugetare, în care se fac precizări
referitoare la colectarea veniturilor bugetare sau la unele modificări/
ajustări pe care le introduce legea bugetului; de asemenea, este
prezentată o sinteză a veniturilor pe principalele componente (tabelul 1);
¾ regimul úi destinaĠia cheltuielilor, în care se fac precizări privind modul
de efectuare a cheltuielilor bugetare, precum úi unele atribuĠii/
responsabilităĠi ale ordonatorilor de credite, în general úi pe domenii de
activitate; de asemenea, este prezentată structura economică a
cheltuielilor bugetare (tabelul 1);
¾ deficitul/execedentul bugetar, datoria publică úi împrumuturile
guvernamentale;
¾ dispoziĠii referitoare la agenĠii economici;
¾ dispoziĠii referitoare la bugetele locale;
¾ bugetele fondurilor speciale;
Bugetul de stat 123

¾ responsabilităĠi în aplicarea legii;


¾ dispoziĠii finale.

Anexele legii bugetului de stat includ sinteza bugetului, detalierea pe articole


a cheltuielilor, lista impozitelor, taxelor úi altor venituri ale anului bugetar, sumele
defalcate în beneficiul bugetelor locale sau ca subvenĠii pentru populaĠie provenite
din impozite úi taxe colectate la bugetul de stat, alte prevederi vizând cheltuielile
bugetare, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetele fondurilor speciale.
Tabelul 1 (mld. lei)
VENITURI - TOTAL CHELTUIELI – TOTAL
din care: din care:
I. Venituri curente I. Cheltuieli curente
din care: din care:
1. Venituri fiscale 1. cheltuieli de personal
din care: 2. cheltuieli materiale úi de servicii
a) impozite directe 3. subvenĠii
din care: 4. prime acordate producătorilor agricoli
- impozit pe profit 5. transferuri
- impozit pe salarii 6. dobânzi aferente datoriei publice úi alte
b) impozite indirecte cheltuieli
din care: 7. sume prevăzute în poziĠii globale ca
- taxa pe valoare adăugată rezerve
- taxe vamale din care:
- accize úi impozit pe circulaĠie - fond la dispoziĠia Guvernului din
2. Venituri nefiscale vărsăminte din privatizare

II. Venituri din capital II. Cheltuieli de capital

III.Încasări din rambursarea împrumuturilor III. Împrumuturi acordate

IV.Rambursări de credite, plăĠi de dobânzi úi


comisioane la credite
din care:
1. rambursări de credite externe
2. plăĠi de dobânzi úi comisioane la plăĠi
externe
3. rambursări de credite interne
4. plăĠi de dobânzi úi comisioane la credite
interne

În sinteza bugetului, veniturile, exprimate în mii lei, sunt prezentate pe cele


trei componente principale menĠionate în tabelul 1, fiecare cuprinzând capitole úi
subcapitole.
Cheltuielile, exprimate tot în mii lei, sunt prezentate pe total úi pe părĠi, cu
menĠionarea capitolului, subcapitolului, titlului/articolului úi aliniatului în care se
încadrează respectivele cheltuieli.
124 Finanþe
PărĠile reprezintă sectorul public sau tipul de acĠiune pentru care se face
cheltuiala, astfel:

x partea I „Servicii publice generale”, autorităĠi publice;


x partea II „Apărare, ordine publică, siguranĠa naĠională”, pe total úi
defalcat pe cele trei domenii;
x partea III „Cheltuieli social-culturale”, pe total úi pe domenii:
învăĠământ; sănătate; cultură, religie úi acĠiunii privind activitatea
sportivă úi de tineret; asistenĠă socială, alocaĠii, pensii, ajutoare úi
indemnizaĠii;
x partea IV „Servicii, dezvoltare publică, locuinĠe, mediu úi ape”, pe total
úi pe două componente (servicii úi dezvoltare publică; locuinĠe, mediu úi
ape);
x partea V „AcĠiuni economice”, pe total úi defalcat pe industrie,
agricultură úi silvicultură, transporturi úi comunicaĠii, alte acĠiuni
economice;
x partea VI „Alte acĠiuni”, pe total úi defalcat pe cercetare útiinĠifică úi alte
acĠiuni;
x partea VII „Transferuri”;
x partea VIII „Împrumuturi acordate”;
x partea IX „PlăĠi de dobânzi úi alte cheltuieli aferente datoriei publice”;
x partea X „Fonduri de rezervă”.

Pentru fiecare indicator bugetar de cheltuială, înscris în buget, se


menĠionează cuantumul prevăzut din resursele interne, cuantumul finanĠării
dintr-un eventual credit úi totalul (suma celor două).
Lista privind veniturile menĠionează, pentru fiecare venit în parte,
legea/legile pe baza cărora acesta este introdus (perceput úi colectat).
Defalcarea cotei părĠi din impozitul pe salarii pentru autorităĠile locale se
face pe judeĠe, menĠionându-se pentru fiecare judeĠ în parte totalul sumei,
cuantumul pentru bugetul propriu al judeĠului úi cuantumul pentru subdiviziunile
teritoriale (comună, oraú, municipiu). Legea bugetului prevede, de asemenea,
criteriile după care se face defalcarea.
Pentru bugetele locale, legea bugetului menĠionează distinct categoriile de
venituri proprii úi cheltuieli ale bugetelor judeĠelor, precum úi, separat, ale
bugetelor comunelor, oraúelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureúti úi
Consiliului General al municipiului Bucureúti.
Pentru bugetele locale sunt afectate practic toate cheltuielile de învăĠământ
preuniversitar ocazionate de unităĠile de învăĠământ în subordinea Ministerului
EducaĠiei NaĠionale, cu excepĠia celor privind învăĠământul special, transportul
elevilor plătit în regim forfetar úi alte câteva. Tot în sarcina acestor bugete revin úi
cheltuielile din domeniul asistenĠei sociale privind căminele, căminele-spital úi
căminele-atelier pentru toate categoriile de defavorizaĠi, ajutorul social úi
indemnizaĠiile de naútere. Sunt prevăzute, de asemenea, unele cheltuieli
Bugetul de stat 125

în domeniul sănătăĠii (drepturile donatorilor de sânge úi cheltuielile nesanitare ale


creúelor) úi al agriculturii (prevenirea úi combaterea dăunătorilor úi bolilor).

Printre fondurile speciale menĠionate în buget s-au inclus în timp:

x fondul special pentru sănătate, pe total úi pe cele două ministere


administratoare: Ministerul SănătăĠii úi Ministerul Transporturilor;
x fondul de asigurări sociale de sănătate, în administrarea Ministerului
SănătăĠii;
x fondul de risc úi accident, în administrarea Secretariatului de Stat pentru
persoane cu handicap;
x fondul special pentru dezvoltarea úi modernizarea punctelor de control
pentru trecerea frontierei, precum úi a celorlalte unităĠi vamale, în
administrarea Ministerului FinanĠelor;
x fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, în administrarea
Ministerului Industriei úi ComerĠului;
x fondul special al drumurilor publice, în administrarea Ministerului
Transporturilor;
x fondul special pentru protejarea asiguraĠilor, în administrarea
Ministerului FinanĠelor;
x fondul special pentru promovarea úi dezvoltarea turismului, în
administrarea AutorităĠii NaĠionale pentru Turism;
x fondul special al aviaĠiei civile, în administrarea Ministerului
Transporturilor.

Dintre alte prevederi privind cheltuielile bugetare, apărute în timp în


bugetele noastre de stat, menĠionăm competenĠele de aprobare a investiĠiilor, care,
pentru anul 1999, de exemplu, au fost stabilite la maxim 8 miliarde de lei pentru
ordonatorii de credite secundari úi terĠiari cu avizul prealabil al ordonatorului
principal, la maxim 80 de miliarde de lei pentru ordonatorii principali de credite cu
acordul prealabil al Ministerului FinanĠelor úi la peste 80 miliarde de lei pentru
Guvern.
În bugetul pe anul 2001 se includ, de pildă, valorile maxime pe judeĠe ale
numărului de posturi în învăĠământul preuniversitar de stat úi în aparatul propriu al
consiliilor locale úi judeĠene, ca úi valorile sumelor defalcate din impozitul pe venit
pentru subvenĠionarea energiei termice livrate populaĠiei, ca úi din TVA pentru
finanĠarea cheltuielilor în învăĠământul preuniversitar de stat, creúe úi centre locale
de consultanĠă agricolă. În ce priveúte alte categorii de bugete incluse ca anexe în
bugetul de stat, în anul 2001 se regăsesc:
¾ bugetul pentru asigurări sociale de sănătate;
¾ fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic;
¾ fondul special al drumurilor publice;
¾ fondul special pentru protejarea asiguraĠilor.
126 Finanþe
3.6 Sistemul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conĠinut îl reprezintă


exprimarea în formă bănească a relaĠiilor economico-sociale apărute între stat (pe
de o parte) úi persoane fizice úi juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii
resurselor financiare ale statului úi în scopul exercitării funcĠiilor úi atribuĠiilor
acestuia.
Conceptul de cheltuieli publice este legat de îndeplinirea funcĠiei de alocare
a finanĠelor publice úi anume de componenta ei privind repartizarea úi utilizarea
resurselor financiare ale statului.
În sfera de cuprindere a acestor cheltuieli se includ, după criteriul instituĠiei
care le efectuează:

1. cheltuieli publice efectuate de administraĠiile publice centrale de stat,


care pot fi particularizate după sursa de finanĠare în:
a. finanĠate din bugetul de stat (bugetul central de stat, în cazul
statelor federative),
b. finanĠate din bugetul asigurărilor sociale de stat,
c. finanĠate din fonduri speciale (bugetare sau extrabugetare);

2. cheltuieli publice efectuate de administraĠiile publice locale, care, în


cazul statelor federative, se regăsesc pe două niveluri ale ierarhiei
structurii administrativ-teritoriale:
a. efectuate de organele administrativ-teritoriale intermediare (state,
provincii, regiuni ú.a.),
b. efectuate de organele administrativ-teritoriale locale (oraúe,
comune etc.);

3. cheltuieli publice efectuate de organisme/administraĠii internaĠiona-


le/supranaĠionale.

Unele din aceste cheltuieli pot fi transferuri între componentele sistemului


naĠional de bugete. Dacă luăm drept criteriu includerea sau nu a acestor
transferuri în cheltuielile publice, acestea se clasifică în:

1. cheltuieli neconsolidate, care cuprind respectivele transferuri, fiind deci


totalul cheltuielilor publice din sistemul naĠional de bugete:

TCP = Cc + Ci + Cl, (83.1)

unde:
TCP = total cheltuieli publice,
Cc = cheltuielile publice ale administraĠiilor publice centrale,
Bugetul de stat 127

Ci = cheltuielile publice ale organelor administrativ-teritoriale intermediare,


Cl = cheltuielile publice ale organelor administrativ teritoriale locale;

2. cheltuieli consolidate, care nu cuprind respectivele transferuri:

CPC = TCP – T, (83.2)


unde:
CPC = cheltuieli publice consolidate,
T = transferuri între administraĠiile publice centrale úi cele intermediare
úi locale.

DestinaĠia cheltuielilor publice generează o structură a lor pe două


componente:

1. avans de produs intern brut, reprezentând cheltuieli ale instituĠiilor


publice pentru formarea brută de capital;

2. consum definitiv de produs intern brut, reprezentând orice alte cheltuieli


ale instituĠiilor publice, numite în mod obiúnuit úi curente sau de
funcĠionare.

Cheltuielile publice pot fi structurate úi după criteriul sursei formale de


finanĠare:

1. cheltuieli bugetare, finanĠate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor


sociale de stat, din bugetele locale/intermediare sau din bugetele
instituĠiilor publice autonome;

2. cheltuieli finanĠate din fonduri cu destinaĠie specială;

3. cheltuieli extrabugetare, finanĠate din resurse financiare neincluse în


bugetele administraĠiilor/instituĠiilor publice; veniturile care se pot
constitui ca extrabugetare sunt menĠionate sau decurg din prevederi
legale; cheltuielile efectuate din aceste venituri sunt stabilite în mod
autonom de administraĠia/instituĠia publică ce a realizat venituri
extrabugetare; atât veniturile, cât úi cheltuielile respective sunt definite
într-un plan de venituri úi cheltuieli extrabugetare úi sunt supuse
controlului financiar privind legalitatea constituirii/utilizării lor;

4. cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice (în statele în care


legea prevede execuĠia bugetului de stat prin Trezoreria publică).
128 Finanþe
Toate aceste patru criterii de structurare a cheltuielilor publice au în vedere
conĠinutul lor. Din acest conĠinut rezultă evident deosebirea între cheltuielile
publice úi cheltuielile bugetare:

1. Sfera cheltuielilor publice o include pe cea a cheltuielilor bugetare, adică


acestea din urmă sunt parte a celor dintâi úi le includ numai pe cele
efectuate din bugetul de stat, din bugetele locale/intermediare úi din
bugetul asigurărilor sociale de stat. Cheltuielile publice le includ pe
acestea úi, în plus, pe cele efectuate din fonduri extrabugetare, din
fondurile autorităĠilor/instituĠiilor internaĠionale/supranaĠionale sau din
veniturile proprii obĠinute de instituĠiile publice.

2. Cheltuielile bugetare se efectuează strict pe baza creditelor bugetare, în


timp ce cheltuielile publice se efectuează úi pe baza altor surse financiare
decât creditele bugetare. Aceasta înseamnă că efectuarea cheltuielilor
bugetare se poate face strict în limita úi pe baza aprobării lor de către
Parlament sau de către autoritatea intermediară/locală investită de acesta
pentru a aproba bugete. Aceasta mai înseamnă úi că efectuarea
cheltuielilor bugetare este determinată nu numai de constituirea/existenĠa
resurselor de finanĠare, ci úi, în mod neapărat, de existenĠa aprobării din
partea organului legislativ pentru efectuarea lor.

3.7 Clasificarea cheltuielilor publice

Varietatea cheltuielilor publice a făcut necesară introducerea unor criterii


pentru structurarea lor. Necesitatea decurge din nevoile de analiză ante sau
postfactum, dar úi din cerinĠele procesului de elaboarare a bugetelor/programelor/
planurilor financiare úi de definire a indicatorilor bugetari.
ClasificaĠia cheltuielilor publice se poate face pe baza criteriilor de conĠinut,
deja menĠionate, dar úi pe baza unora operaĠionale rezultate din practica financiară,
în primul rând bugetară, úi din practica statistică a diferitelor state. În prezent sunt
uzuale, de asemenea, criterii rezultate din practica úi cerinĠele unor organisme cu
vocaĠie internaĠională sau mondială.

Principalele criterii de clasificaĠie operaĠională sunt:

1. ClasificaĠia administrativă, bazată pe instituĠiile prin care se efectuează


cheltuielile publice: minister, departament, judeĠ etc. MotivaĠia acestei
clasificaĠii rezultă din faptul că asigură o repartizare a cheltuielilor pe
o structură existentă, bine ierarhizată úi care permite identificarea
comodă a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor úi a legăturilor lor
Bugetul de stat 129

„pe verticală”. Dezavantajul rezidă în aceea că structura administrativă


suferă modificări relativ dese, ceea ce îngreunează analizele comparative
în dinamică; de pildă, o comună/instituĠie este arondată „azi” unui
judeĠ/minister, iar „mâine” altuia, astfel încât dinamica cheltuielilor
trebuie ajustată în cazul unei analize a evoluĠiilor plurianuale.
2. ClasificaĠia economică presupune două grupări:
A. după natura cheltuielii:
a) cheltuieli curente sau de funcĠionare, adică acelea care asigură
întreĠinerea activităĠii instituĠiei publice beneficiare, reprezentând
consumuri definitive úi care anual trebuie reînoite;
b) cheltuieli de capital, numite úi de investiĠii, care au în vedere dezvoltarea
úi modernizarea instituĠiei beneficiare;
B. după tipul de cheltuială:
c) cheltuieli privind serviciile publice, care presupun existenĠa unei
contraprestaĠii aferente, ca de exemplu remunerarea unui serviciu
(munca unui funcĠionar, o reparaĠie efectuată de un depanator), plata
unor furnituri etc.;
d) cheltuieli de transfer, care nu presupun contraprestaĠie; ele reprezintă
trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziĠia unor:
x persoane fizice (pensionari, studenĠi, elevi úomeri etc.), în care caz
cheltuielile au caracter social pentru că au în vedere susĠinerea lor ca
indivizi făcând parte din categorii sociale defavorizate sau cu
handicap;
x administraĠii locale (judeĠ, municipiu, oraú, comună), în vederea
completării resurselor lor financiare, în care caz au caracter mixt (úi
social úi economic);
x altor persoane juridice (instituĠii, întreprinderi ú.a.), sub formă de
subvenĠii (de costuri, de export, de restructurare, de redresare
financiară etc.), în care caz au caracter economic.

3. ClasificaĠia funcĠională, care are în vedere structura de activitate:


domenii, ramuri, sectoare, zone, regiuni. Această clasificaĠie este
favorabilă realizării obiectivelor de politică economică úi financiară a
statului deoarece permite identificarea unor activităĠi sau spaĠii
geografice care sunt cele mai recomandabile pentru
stimulare/descurajare prin pârghiile fiscală, vamală, a cheltuielilor
guvernamentale.
130 Finanþe
4. ClasificaĠia financiară are în vedere momentul în care este efectuată
cheltuiala úi modul în care sunt afectate resursele financiare publice:
a) cheltuieli definitive, care se finalizează prin plăĠi la scadenĠe certe, astfel
încât sting angajarea statului pentru realizarea unui anumit obiectiv;
de pildă, plata salariilor angajaĠilor unui spital public sau virarea unei
sume în contul unei lucrări de investiĠie la o primărie;
b) cheltuieli temporare, reprezentând operaĠiuni de trezorerie, reflectate în
conturi speciale, vizând rambursarea unor împrumuturi publice sau
regularizarea unor avansuri;
c) cheltuieli virtuale, reprezentând cheltuieli care se pot declanúa numai
condiĠionat de producerea unui eveniment/risc; de exemplu: garanĠii de
stat (statul va suporta cheltuieli numai în măsura în care cel garantat nu
îndeplineúte anumite clauze/condiĠii pe care úi le-a asumat faĠă de cel
faĠă de care statul a garantat); de asemenea, cheltuieli din rezerve (din
rezerva bugetară, de exemplu, se acordă ajutor financiar unor zone
calamitate).
5. ClasificaĠia ONU, folosită inclusiv de insituĠiile sale specializate,
poate fi:
a) funcĠională, identificând cheltuielile după destinaĠia lor:

x servicii publice generale (aparatul úi administraĠia celor trei puteri în stat:


legislativ, executiv, jurisdicĠional),
x apărare,
x educaĠie,
x sănătate (inclusiv cercetare fundamentală),
x securitate socială úi bunăstare (asistenĠă, asigurări, protecĠie, toate de
natură socială),
x acĠiuni economice,
x locuinĠe úi servicii comunale,
x recreaĠie, cultură, religie,
x alte cheltuieli;
b) economică, identificând cheltuielile după implicarea produsului intern
brut:

x consum final,
x formarea brută de capital (investiĠii în capital fix, creúterea stocurilor
materiale, achiziĠii de terenuri, active necorporale, transferuri de capital).
Bugetul de stat 131

3.7.1 Structura cheltuielilor bugetare în România

În practica bugetară a României, structura cheltuielilor bugetare, ca parte a


celor publice, a cunoscut modificări pronunĠate úi alerte mai ales după 1990.
Reformarea economiei úi a statului a necesitat úi o reformă a bugetului în toate
componentele procesului bugetar. Se regăsesc în aceasta: reforma fiscală, elemente
ale reformei administrative úi instituĠionale, aspecte ale reformei legislative etc.
În planul structurii cheltuielilor bugetare, bugetul de stat, aúa cum a fost el elaborat
pentru anul 2002, include la cheltuieli o structură pe trei criterii.

¾ ClasificaĠia economică grupează cheltuielile în capitole, subcapitole, articole


úi aliniate, ceea ce permite definirea conturilor din contabilitatea publică în măsură
să reflecte fidel alocarea fondurilor úi execuĠia bugetară.
Structura cheltuielilor bugetare, conform acestei clasificaĠii, se prezintă
astfel:

I. Cheltuieli curente, din care:


1. Cheltuieli de personal
2. Cheltuieli materiale úi servicii
3. SubvenĠii
4. Prime
5. Transferuri, din care:
a) consolidabile: de la bugetul de stat către bugetele locale úi
fondurile speciale;
b) neconsolidabile: burse, alocaĠii, pensii, ajutoare, indemnizaĠii,
contribuĠii, cotizaĠii, subvenĠii la unele dobânzi
bancare ú.a. pentru studenĠi úi elevi copii,
IOVR, alte persoane defavorizate/handicapate,
organisme internaĠionale etc.
6. Dobânzi aferente datoriei publice
7. Rezerve

II. Cheltuieli de capital

III. Împrumuturi acordate

IV. Rambursări de credite úi plăĠi de dobânzi úi comisioane, din care:


a) privind creditele externe;
b) privind creditele interne.
132 Finanþe
¾ ClasificaĠia funcĠională grupează cheltuielile pe părĠi, ceea ce permite
identificarea sectoarelor de activitate, astfel:

I. Servicii publice generale, în care se include sectorul „AutorităĠi


publice”: PreúedinĠia, autorităĠile legislative, cele judecătoreúti, cele
executive úi alte organe ale autorităĠilor publice

II. Apărare, ordine publică úi siguranĠă naĠională, în care se includ


armata, poliĠia, protecĠia úi paza contra incendiilor, jandarmeria,
instituĠiile siguranĠei naĠionale ú.a.
III. Cheltuieli social-culturale, în care se includ sectoarele „ÎnvăĠământ”,
„Sănătate” úi „AsistenĠă socială”

IV. Servicii úi dezvoltare publică, locuinĠe, mediu úi ape

V. AcĠiuni economice, care includ marile sectoare din economie:


industrie, agricultură úi silvicultură, transporturi úi comunicaĠii, alte
sectoare economice

VI. Alte acĠiuni, în care se includ cercetarea útiinĠifică ú.a.

VII. Transferuri

VIII. Împrumuturi acordate

IX. PlăĠi de dobânzi úi alte cheltuieli privind datoria publică

X. Fonduri de rezervă

¾ ClasificaĠia administrativă sau instituĠională grupează cheltuielile pe


instituĠii publice centrale autonome, cum sunt ministerele, agenĠiile
guvernamentale ú.a. Toate acestea au statut de ordonator de credite principal, care
primeúte resurse úi le defalchează pentru nevoi proprii úi pentru instituĠiile care le
sunt subordonate (ordonatori de credite secundari, care, în plan bugetar, au atribuĠii
similare faĠă de unităĠile care le sunt subordonate – adică ordonatorii de credite
terĠiari).
În buget, cheltuielile apar întâi pe total, conform clasificaĠiei economice. În
continuare apar cheltuielile defalcate pe părĠi, conform clasificaĠiei funcĠionale,
prezentate distinct pe sectoare úi, în cadrul lor, detaliat pe capitole, subcapitole,
articole úi aliniate, prevăzute în clasificaĠia economică. În final apar cheltuielile
defalcate conform clasificaĠiei administrative, adică pe fiecare minister, în cadrul
fiecăruia detaliat pe sectoare, conform clasificaĠiei funcĠionale, úi pe capitole,
subcapitole, articole úi aliniate, prevăzute în clasificaĠia economică.
Bugetul de stat 133

Astfel, de exemplu, la partea a III-a, sectorul „ÎnvăĠământ” sunt înscrise


toate cheltuielile făcute în acest scop, indiferent de ministerul/instituĠia care le face,
defalcat pe capitole de cheltuieli „Curente” (de personal, materiale úi servicii úi
altele, dacă este cazul) úi „De capital”. Practic, celelalte capitole (împrumuturi
úi rambursări) nu apar, nefiind specifice acestui sector de activitate. Aceste
cheltuieli reprezintă totalul cheltuielilor pentru învăĠământ, prevăzute în clasificaĠia
administrativă la fiecare minister în parte, deoarece astfel de cheltuieli tipice pentru
Ministerul EducaĠiei úi Cercetării sunt efectuate ca úi cheltuieli netipice de către
alte ministere, cum sunt: Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul
Transporturilor ú.a.

3.8 Analiza structurală úi dinamică a cheltuielilor publice

Acest gen de analiză se practică în mod curent pentru a depista tendinĠele úi


orientările privind evoluĠia cheltuielilor publice úi, în particular, a celor bugetare,
precum úi pentru efectuarea unor comparaĠii internaĠionale. Principalele grupe de
indicatori utilizaĠi în acest scop sunt:
1. mărimea (cuantumul, volumul) cheltuielilor în expresie nominală
úi reală;
2. structura cheltuielilor, ca pondere a componentelor în total;
3. indicii de creútere a cheltuielilor;
4. ponderea cheltuielilor în produsul intern brut;
5. cuantumul per capita.

1. Pentru calculul în expresie reală a cuantumului cheltuielilor este necesar


să se definească anul de referinĠă, adică cel ale cărui preĠuri sunt considerate ca
etalon într-o analiză dinamică, preĠuri numite „constante”. Fie 0 (zero) indicele prin
care identificăm acest an într-o succesiune temporală pentru care se efectuează
analiza úi t indicele prin care identificăm un an oarecare în respectiva serie
dinamică (t = 1,2,...T). Fie Cn cuantumul cheltuielilor în expresie nominală úi Cr
cuantumul lor în expresie reală. Oricare din aceúti doi indicatori sunt indexabili
temporal cu indicele t úi avem în plus că:

Cn 0 Cr0 (84)

Se defineúte indicele de preĠuri al anului t în raport cu cel de referinĠă


IGPt / 0 , numit deflator. Cuantumul cheltuielilor în expresie reală în anul t este:

Crt Cn t / IGPt / 0 (84.1)


134 Finanþe
Pentru informaĠiile statistice privind bugetul, pe care o Ġară le furnizează, în
baza convenĠiilor internaĠionale, unor instituĠii/organizaĠii internaĠionale, se
practică raportarea nu numai în moneda naĠională, ci úi într-o monedă străină
acceptată în cadrul acestor convenĠii, de regulă USD, iar mai recent EURO.
În acest caz se utilizează cursul mediu de schimb al anului la care se referă
informaĠiile în cauză:

Cm = Cn / cs, (84.2)

unde:
Cm = cheltuiala exprimată în moneda străină convenită,
cs = cursul de schimb exprimat în lei / unitatea străină convenită (lei / USD sau
lei/ EURO).

2. Indicatorul de structură este ponderea, exprimând procentul (cota) ce


revine unui anume gen de cheltuială din cheltuielile totale:

Cn i
Di , (85)
TCn

în care:
i = indice pentru identificarea tipului de cheltuială (i= 1,2,...n),
Cn i = cheltuiala de tip i în expresie nominală,
TCn = total cheltuieli în expresia nominală.

Aceste ponderi pot fi calculate în dinamică pe orizontul de analiză


t = 1,2,...T. Adesea, deflatorul este acelaúi pentru toate categoriile de cheltuieli. De
aceea, ponderea acestora în total nu este diferită, indiferent de expresia în care
cuantificăm cheltuielile (reală sau nominală). În analizele mai riguroase se
utilizează deflatori diferiĠi pentru diferite categorii de cheltuieli, caz în care
ponderile apar diferite pentru expresia nominală úi cea reală a cheltuielilor. Astfel,
pentru cheltuielile de personal sau pentru achiziĠii de bunuri de consum se poate
utiliza deflatorul pentru bunuri úi servicii de consum, pentru cheltuielile de reparaĠii
úi de capital se poate utiliza deflatorul pentru bunuri de capital.

3. Pentru analiza evoluĠiei cheltuielilor sunt utilizaĠi indicii de creútere,


calculaĠi fie după expresia nominală, fie după cea reală:

Cn t
ICn t / t  j 100 j = 1,2,...t (86.1)
Cn t  j
Bugetul de stat 135

Cr
ICrt / t  j 100 , j = 1,2,...t (86.2)
Crt  j

unde :
ICn t / t  j = indicele de creútere a cheltuielii în expresie nominală în anul t faĠă de
anul t-j,
ICrt / t  j = similar în expresie reală.

Între cei doi indici poate fi calculat un raport de devansare, a cărui mărime
este egală cu cea a indicelui general al preĠurilor în anul t faĠă de anul t-j:

ICn t / t  j IGPt / 0
IGPt / t  j (86.3)
ICrt / t  j IGPt / t  j

Raportul de devansare poate fi calculat úi între o cheltuială oarecare i úi


totalul cheltuielilor sau între o cheltuială (fie ea oarecare sau totală) úi produsul
intern brut. Raportul arată de câte ori creúte mai repede un indicator (cel aflat la
numărătorul raportului de devansare) faĠă de celălalt (cel aflat la numitorul
raportului de devansare) între două momente de timp considerate, fie t úi t-j:

ICn i , t / t  j D i,t
kd (Cn i TCn ) (86.4)
ITCn t / t  j D i,t  j

ICn i ,t / t  j
kd (Cn i PIB) , (86.5)
IPIB t / t  j

unde:
kd (Cn i / x ) = coeficientul (raportul) de devansare al creúterii cheltuielilor de
tip i în expresie nominală faĠă de creúterea cheltuielilor totale în
expresie nominală (TCn), respectiv faĠă de produsul intern brut
(PIB), între cele două momente de timp t úi t-j,
ICn i ,t / t  j = indicele de creútere a cheltuielii de tip i în expresie nominală
între anii t úi t-j,
ITCn t / t  j = similar pentru cheltuielile totale în expresie nominală,
IPIB t / t  j = similar pentru produsul intern brut.

Între indicatorii pentru care au fost definiĠi coeficienĠii de devansare, se


poate introduce úi o relaĠie de tip elasticitate, exprimând numărul de procente
136 Finanþe
cu care creúte un indicator (cel a cărui variaĠie se află la numărătorul raportului de
elasticitate) la creúterea cu un procent a celuilalt indicator (cel a cărui variaĠie
se află la numitorul raportului de elasticitate) între două momente considerate, fie
t úi t-j:

ICn i , t / t  j  1 J i,t / t  j
E (Cn i / TCn ) (86.6)
ITCn t / t  j  1 D i,t  j

ICn i , t / t  j  1
E (Cn i / PIB) , (86.7)
IPIB t / t  j  1

unde:
E (Cn i / x ) = elasticitatea cheltuielilor de tip i în expresie nominală faĠă de
cheltuielile totale în expresie nominală (TCn), respectiv faĠă de
produsul intern brut (PIB), între cei doi ani t úi t-j,
J i ,t / t  j = ponderea variaĠiei cheltuielilor de tip i în expresie nominală în
variaĠia cheltuielilor totale în expresie nominală între cei doi ani t úi
t-j, adică:

Cn i , t  Cn i , t  j
J i,t / t  j (86.8)
TCn t  TCn t  j

4. Ponderea cheltuielilor în produsul intern brut arată ce cotă din acesta


revine unei anumite categorii de cheltuială, fie ea oarecare sau însuúi totalul
cheltuielilor sau deficitul/excedentul bugetar:

Cn i
Ei , i = 1,2,...n, n+1, n+2 (87)
PIB

unde componenta n+1 a indicelui i semnifică totalul cheltuielilor, iar componenta


n+2 semnifică deficitul/excedentul bugetului. Acest indicator poate fi úi el indexat
temporal în cazul analizei unei serii statistice dinamice. Cei doi indicatori valorici
sunt exprimaĠi în preĠuri curente, adică ale anului la care ei se referă.

Coeficientul de devansare menĠionat de relaĠia (86.5) poate fi calculat úi în


forma:

E i,t
kd (Cn i / PIB) i = 1,2,...n, n+1,n+2 (86.5.1)
E i,t  j
Bugetul de stat 137

după cum elasticitatea menĠionată în relaĠia (86.7) poate fi calculată úi în forma:

J i,t / t  j
E (Cn i / PIB) i = 1,2,...n, n+1,n+2 (86.7.1)
D i,t  j

5. Cuantumul cheltuielilor per capita exprimă volumul de cheltuieli de un


anumit tip i sau totale ce revin în medie pentru un locuitor:
C Cx/L, (88)

unde:
C = cheltuieli per capita,
C x = cuantumul cheltuielilor în expresie nominală (Cn) sau în expresie reală
(Cr) sau exprimate într-o monedă străină (Cm),
L = numărul de locuitori în anul de calcul.

Pentru identificarea tipului de cheltuială, se poate indexa C úi C x cu


indicele i = 1,2,...n, n+1,n+2.

3.9 Caracteristicile principalelor cheltuieli publice

Principalele categorii de cheltuieli publice includ cheltuieli privind: acĠiuni


social-culturale, asigurările sociale, asigurările sociale pentru sănătate, acĠiuni
economice úi servicii publice (generale, apărare, siguranĠă naĠională, ordine
publică).

3.9.1 Cheltuieli publice pentru acĠiuni social-culturale

În epoca contemporană (după 1950), efectuarea acestor cheltuieli se bazează


pe concepĠia „statului bunăstării” (welfare state), ale cărui principii sunt:
x garantarea unui venit minim, independent de forma de proprietate;
x creúterea securităĠii sociale în special pentru categoriile defavorizate
(bolnavi, bătrâni, handicapaĠi, orfani, úomeri ú.a.);
x asigurarea unui standard de viaĠă ce evoluează pozitiv, pe baza unor
servicii sociale predeterminate de regimul politico-statal, de tradiĠii, de
nivelul de cultură úi civilizaĠie deja atins ú.a.
Realizarea acestei concepĠii generează cheltuieli social-culturale,
reprezentând servicii gratuite sau parĠial gratuite de care beneficiază întreaga
138 Finanþe
populaĠie sau o parte a ei. ImportanĠa acestor eforturi sociale rezidă în faptul că ele
se finalizează într-un nou nivel, mai ridicat, al culturii úi civilizaĠiei
ce caracterizează societatea/statul în cauză úi care, la rândul lor, contribuie la
dezvoltarea economică a statului respectiv.
În cadrul acestei concepĠii s-au individualizat acĠiuni vizând securitatea
socială úi acĠiuni vizând protecĠia socială.
Securitatea socială se referă la acĠiuni cu adresă, directe, de care beneficiază
cei stabiliĠi prin lege.
ProtecĠia socială se referă la acĠiuni de orice natură, directe sau indirecte,
specifice sau generale, iniĠiate de stat faĠă de fenomene sau activităĠi cu efect
negativ asupra populaĠiei.
De exemplu, cheltuielile în infrastructura úcolară (úcoli noi, clase noi, dotări,
etc.) sunt incluse în protecĠia socială, deoarece au un caracter general, vag,
neidentificabil pe un anumit beneficiar, dar cu posibil efect favorabil pentru oricare
cetăĠean al Ġării : copil  pentru că este sau va fi elev, tânăr  pentru că ar putea
deveni student, adult – pentru că ar putea beneficia pentru copiii săi sau chiar
pentru sine însuúi în contextul educaĠiei continue. Cheltuielile de învăĠământ pentru
burse sunt incluse în securitatea socială pentru că au ca adresă directă numai pe cei
care îndeplinesc anumite condiĠii legale : sunt elevi/studenĠi, au anumite rezultate
în pregătire, au un anumit statut social etc.

Principalele surse utilizate pentru finanĠarea cheltuielilor social-culturale


sunt:
¾ fondurile bugetare, care constituie în multe cazuri sursa principală úi
care, în România, include bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugete locale úi unele fonduri speciale;
¾ cotizaĠii sau contribuĠii ale persoanelor fizice sau juridice, care
alimentează unele fonduri predestinate cum sunt fondul de asigurări
sociale, fondul pentru ajutor de úomaj, fondul pentru sănătate ú.a.;
¾ fondurile proprii ale întreprinderilor publice sau private, pentru acĠiuni
privind protecĠia muncii, perfecĠionarea pregătirii profesionale a
angajaĠilor, acĠiuni sociale iniĠiate de respectivele firme ;
¾ venituri ale unor instituĠii social-culturale din propria lor activitate ;
¾ veniturile populaĠiei, din care aceasta suportă prin tarife/preĠuri etc.
costul unor servicii/bunuri de factură social-culturală ;
¾ fondurile organizaĠiilor nelucrative (fundaĠii, aúezăminte, societăĠi
filantropice, organizaĠii neguvernamentale, instituĠii de cult ú.a.);
¾ surse externe din partea unor organizaĠii internaĠionale (Banca Mondială,
OrganizaĠia Mondială a SănătăĠii, UNICEF), organisme regionale
(UNESCO, Uniunea Europeană) sau state.

Între cheltuielile social-culturale úi dezvoltarea economică există o relaĠie de


tip feed-back: dezvoltarea economică asigură crearea de resurse (materiale úi
financiare) pentru susĠinerea sau amplificarea susĠinerii cheltuielilor
Bugetul de stat 139

social-culturale; aceste cheltuieli asigură un nivel de educaĠie úi de sănătate în


creútere, care măreúte capacitatea creativă a populaĠiei úi, prin aceasta, perpetuează
dezvoltarea economică. În această relaĠie, cheltuielile social-culturale pot fi
interpretate ca o investiĠie pe termen lung úi foarte lung pe care societatea o face
pentru a-úi asigura dezvoltarea viitoare; de aceea, aceste cheltuieli sunt denumite
investiĠii în resurse umane. Termenul a fost introdus de Gary S. Becker
(SUA, Premiul Nobel pentru economie, 1992) care a dezvoltat analiza economică
la comportamentul úi relaĠiile umane, după care alĠi mari economiúti (Philipe
Salomon, Milton Friedman ú.a.) au completat cu propriile contribuĠii acest nou
domeniu al cercetării economice. În prezent, investiĠiile în resurse umane sunt
definite a fi orice cheltuieli care conduc la creúterea aptitudinilor fizice úi
intelectuale ale indivizilor, consideraĠi agenĠi producători actuali úi/sau viitori. În
structura acestor investiĠii se regăsesc trei componente principale : investiĠia
intelectuală, investiĠia de sănătate úi investiĠia culturală.
Ulterior deschiderii acestui domeniu nou al cercetării economice, a fost
introdus un concept care îl circumscrie úi îl defineúte ca dezvoltare umană, pentru
care PNUD (Programul NaĠiunilor Unite pentru Dezvoltare) a introdus un indicator
complex de evaluare : indicatorul dezvoltării umane (IDU) :

¦R
j 1
j

IDU , (89.1)
3

unde:
R j este rangul indicatorului specializat al dezvoltării umane.

PNUD defineúte trei astfel de indicatori specializaĠi : longevitatea, nivelul


de educaĠie, standardul (nivelul) de viaĠă.

1. Longevitatea este speranĠa de viaĠă la naútere exprimată în ani, cu alte


cuvinte durata medie de viaĠă la care poate spera un nou-născut.
Determinarea acesteia se face pe baza statisticii demografice, dar úi a
unor estimări privind evoluĠia mediului economico-social.

2. Nivelul de educaĠie este exprimat prin:

2.1 gradul de alfabetizare (ponderea cunoscătorilor de carte în total


populaĠie);
2.2 gradul de cuprindere în învăĠământ (ponderea celor ce urmează
cursuri de educaĠie/instruire/formare profesională în total
populaĠie, într-un interval de timp dat, de regulă un an).
Nivelul de educaĠie este, aúadar, un indicator compus pe baza celor doi
menĠionaĠi.
140 Finanþe
3. Standardul (nivelul) de viaĠă este exprimat prin produsul intern brut
(PIB) pe locuitor, exprimat în USD úi corectat anual cu puterea de
cumpărare (cota inflaĠiei pe care o suportă USD).

Rangul indicatorului specializat este determinat după o relaĠie care permite


exprimarea mărimii respectivului indicator într-o scară cuprinsă între zero úi unu:

ISDU j  Vmin j
Rj j = 1 úi 3, (89.2)
VMAXj  Vmin j

în care:
ISDU j = indicatorul j (1 sau 3) al dezvotării umane,
Vmin j = valoarea minimă a ISDU j (pentru ISDU 1 = 25 ani,
ISDU 3 = 100 USD),
VMAXj = valoarea minimă a ISDU j (pentru ISDU 1 = 25 ani,
ISDU 3 = 100 USD)

Pentru cel de-al doilea indicator se calculează, potrivit relaĠiei (89.2), rangul
indicatorilor ce-l compun: R 2.1 úi R 2.2 , considerându-se pentru ambii indicatori că
valorile minime sunt 0% úi cele maxime 100%. Rangul nivelului de educaĠie se
determină după relaĠia:

2 R 2.1  R 2.2
R2 (89.3)
3

3.9.1.1 Cheltuieli publice pentru învăĠământ

Cheltuielile publice pentru învăĠământ reflectă politica educaĠională a


statului.

Dimensiunea acestor cheltuieli este determinată de trei categorii de factori:

a) demografici, cu impact preponderent direct proporĠional; în această


categorie de factori se include úi strucutra pe vârste a populaĠiei, care
atenuează impactul direct al numărului populaĠiei; pe de altă parte, în
multe Ġări s-a iniĠiat úi extins sistemul de educaĠie/învăĠare numit
Bugetul de stat 141

„al formării continue”, care atenuează impactul invers al acelor structuri


demografice în care predomină contingentele „în vârstă”;
b) economici, cu impact preponderent direct proporĠional; dezvoltarea
economică úi progresul tehnic necesită muncă bine calificată úi, prin
aceasta, generează cerere pentru activitatea educaĠională; în acelaúi timp,
crează úi posibilităĠi financiare sporite pentru susĠinerea învăĠământului;
c) sociali úi politici, incluzând politica educaĠională, legislaĠia referitoare la
învăĠământ (durata învăĠământului obligatoriu, gradul de cuprindere a
populaĠiei de vârstă úcolară, crearea resurselor de finanĠare etc.), normele
de dotare pentru învăĠământ etc.

Dimensiunea finanĠării úi sursele de provenienĠă au specificitate în raport cu


nivelul úi tipul de învăĠământ. ClasificaĠia UNESCO prevede următoarele categorii
de învăĠământ: preúcolar, primar, secundar (general, tehnic, profesional, pedagogic
úi postliceal), superior úi alte tipuri. Practic, în multe state, la toate aceste categorii
de învăĠământ se întâlnesc atât sectorul public (învăĠământ public), cât úi sectorul
privat (învăĠământul privat).
FinanĠarea învăĠământului privat se face din taxe de úcolarizare suportate de
beneficiari, respectiv de familiile lor, dar nu sunt excluse sursele alternative
(donaĠii, sponsorizări, contravaloarea unor prestaĠii efectuate de respectivele
unităĠi).
FinanĠarea învăĠământului public se face, pentru nivelele preuniversitare, în
principal din bani publici: bugetul de stat úi bugetele locale, precum úi, în mai mică
măsură, din surse alternative de genul celor menĠionate mai sus.
FinanĠarea învăĠământului public universitar este mai diversificată: surse
bugetare, credite bancare pentru studii, surse extrabugetare (contravaloarea unor
servicii de cercetare útiinĠifică, expertiză, consultanĠă ú.a.), sponsorizări, donaĠii,
burse acordate de unele instituĠii, fundaĠii etc. Diversitatea finanĠării este
determinată în principal de caracterul opĠional (în toate Ġările) pe care îl are
pregătirea de acest nivel, astfel încât statul se implică în mai mică măsură úi numai
prin bugetul central, nu úi prin cele locale.

În organizarea învăĠământului universitar acĠionează două principii care


au impact inclusiv asupra finanĠării:
¾ egalitatea de úansă, adică toĠi aspiranĠii să aibă úansa reuúitei úi toĠi
studenĠii să aibă úansa absolvirii, ambele independent de statutul lor
etnic, rasial, religios, familial etc.;
¾ echitatea, adică toĠi studenĠii să se bucure de efecte similare
decurgând din alocaĠiile bugetare.

Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (de personal, pentru


servicii úi pentru materiale generale, dar úi specific didactice, burse, subvenĠii) úi
cele de capital (investiĠii).
142 Finanþe
Pentru determinarea cuantumului cheltuielilor se folosesc indicatori
specifici, cum sunt: contingentul úcolar, costul unitar de úcolarizare, norme de
învăĠământ etc., precum úi indicatori comuni, cum sunt: normele de întreĠinere úi
funcĠionare, chetuielile anilor precedenĠi etc. În Ġările dezvoltate, cheltuielile
unitare de úcolarizare la nivelul învăĠământului superior sunt de circa
1500 USD/an student (la nivelul anului 1996), iar în România se tinde pentru
asigurarea unui astfel de cost la nivelul a circa 900 USD/an student pentru anul
universitar 2000/2001.
EficienĠa acestor cheltuieli poate fi evidenĠiată prin indicatori de mare
sinteză, cum sunt: gradul de cuprindere a populaĠiei úcolare, numărul de studenĠi la
100.000 de locuitori, durata medie a instrucĠiei úcolare ú.a. Sunt utilizaĠi úi
indicatori de natură financiară, cum sunt: costul formării profesionale (suma
actualizată a costurilor unitare anuale de úcolarizare), sporul de PIB sau venit
naĠional la o unitate monetară de cost ú.a.

3.9.1.2 Cheltuielile publice pentru sănătate

Cheltuielile publice pentru sănătate reflectă politica monetară a statului.

Dimensiunea acestor cheltuieli este determinată, în principal, de factori cu


acĠiune directă, între care cei mai importanĠi sunt:

a) factorii demografici, respectiv numărul populaĠiei úi structura ei pe


vârste; tendinĠa creúterii numerice este qvasigenerală úi este însoĠită de o
creútere a ponderii populaĠiei de vârsta a III-a; între aceste tendinĠe úi
calitatea actului medical (atât preventiv, cât úi curativ) există o relaĠie
pozitivă, al cărui efect, în plan financiar, este creúterea cheltuielilor
publice pentru sănătate;
b) factorii sociali, în primul rând nivelul de trai úi gradul de instruire, care
determină o preocupare mai intensă a individului pentru conservarea
propriei sănătăĠi, dar úi exigenĠe sporite faĠă de actul medical úi de modul
în care statul se implică în problemele de sănătate;
c) creúterea preocupărilor privind prevenirea;
d) creúterea costurilor atât în faza preventivă, cât úi în cea curativă, datorită
perfecĠionării úi modernizării asistenĠei medicale úi a tratamentelor, a
amplificării caracterului sofisticat al analizelor medicale, al aparaturii úi
al medicamentelor.

Sistemul de ocrotire a sănătăĠii include un sector public (majoritar sau


puternic majoritar în cele mai multe state) úi un sector privat. FinanĠarea diferă
între cele două sectoare, pentru cel de-al doilea fiind qvasiexclusiv din tarifele
Bugetul de stat 143

percepute de la beneficiarii serviciilor, dar úi din valorificarea brevetelor de


cercetare, de tehnică medicală etc., ca úi din donaĠii sau subvenĠii.
FinanĠarea sectorului public se face din următoarele surse: fonduri alocate
din buget, cotizaĠii de asigurări de sănătate (plătite atât de persoane fizice, cât úi de
persoane juridice), resursele populaĠiei (în special de la cei neasiguraĠi) úi ajutoare
externe (OrganizaĠia Mondială a SănătăĠii, Crucea Roúie InternaĠională, Semiluna
Roúie InternaĠională, Banca Mondială ú.a.).
FinanĠarea acĠiunilor privind sănătatea prezintă o mare varietate de forme
(sisteme), dintre care trei sunt mai frecvente:
a) sistemul Bismark, practicat în mai multe Ġări din Uniunea Europeană, în
care finanĠarea publică este secundară úi cea prin cotizaĠii este
predominantă; cotizaĠiile sunt plătite úi de salariaĠi úi de întreprinderi úi
sunt gestionate de case de asigurări de boală; acestea acoperă toate
cheltuielile de îngrijiri medicale, indiferent că sunt prestate de unităĠi sau
medici din sectorul privat sau din cel public, statul suportând salariile
personalului medical angajat în cadrul celui din urmă; exterior sistemului
funcĠionează asigurările private de sănătate, a căror pondere în finanĠare
este redusă;
b) sistemul Beveridge, practicat în Anglia, în care finanĠarea se face din
impozite, iar gestiunea banilor este în sarcina Ministrului SănătăĠii;
finanĠarea din sursele bugetare este puternic predominantă, completările
făcându-se din plăĠi efectuate de bolnavi, în special pentru o cotă din
contravaloarea medicamentelor;
c) sistemul american, practicat în SUA, bazat în principal pe asigurările
private de sănătate; statul finanĠează asistenĠa medicală pentru
persoanele de vârsta a III-a (peste 65 de ani) úi pentru cele cu venituri
sub pragul sărăciei.
În România, sistemul de finanĠare a ocrotirii sănătăĠii a intrat, începând cu
anul 1998, într-un proces de reformă prin instituirea asigurărilor sociale de sănătate
(un sistem asemănător celui german).
CotizaĠiile sunt suportate de către salariaĠi (prin impozitul pe salarii) úi de
către persoanele juridice (prin cote calculate la fondul de salarii); din aceste surse
se acoperă plata medicamentelor, a serviciilor medicale úi cheltuielile
administrative úi de funcĠionare a prestatorilor de servicii medicale. Gestionarea
acestui fond revine Casei NaĠionale de Asigurări de Sănătate úi unităĠilor similare
judeĠene úi a municipiului Bucureúti.
Din bugetul de stat sunt finanĠate: funcĠionarea unităĠilor sanitare publice, a
instituĠiilor administrative de sănătate, a unităĠilor sanitare speciale
(TBC, psihiatrie ú.a.), a instituĠiilor de cercetare pentru sănătate, precum úi
investiĠiile în sectorul sanitar public.
144 Finanþe
În plus, există câteva fonduri speciale extrabugetare pentru sănătate (vezi
subcapitolul 3.5) dintre care „Fondul de asigurări sociale de sănătate” se utilizează
în beneficiul unităĠilor finanĠate integral din resurse bugetare, este gestionat de
Ministerul SănătăĠii úi se constituie din :
x o taxă de 10% din veniturile obĠinute din publicitatea pentru produse din
tutun, Ġigări úi băuturi alcoolice;
x o taxă de 1% din veniturile producătorilor de astfel de produse;
x cotă din veniturile policlinicilor cu plată ú.a.

Cheltuielile publice pentru sănătate includ două mari categorii de destinaĠii:


organizarea, întreĠinerea úi funcĠionarea instituĠiilor sanitare (atât cheltuieli
generale, cât úi cheltuieli medicale); prevenirea úi educaĠia sanitară.

EficienĠa acestor cheltuieli se determină pornind de la principalele categorii


de efecte pe care acestea le generează:

¾ efecte medicale, cu caracter individual, extrem de importante deoarece


vizează refacerea sănătăĠii, esenĠială úi mai presus de orice pentru
persoanele bolnave úi familiile lor;
¾ efecte sociale, care reflectă starea generală de sănătate a întregii
populaĠii, cum sunt: speranĠa medie de viaĠă, morbiditatea, mortalitatea
generală úi cea infantilă, gradul de asistenĠă medicală a populaĠiei
(număr de locuitori la un medic, la un pat de spital, arondaĠi unei unităĠi
sanitare etc.);
¾ efecte economice, care reflectă în general „neproducĠia” datorată stării
nesatisfăcătoare a sănătăĠii: perioada medie de incapacitate de muncă,
eradicarea unor boli, creúterea duratei medii a vieĠii active ú.a.

3.9.1.3 Cheltuieli publice pentru cultură

Cheltuielile publice pentru cultură au în vedere organizarea, funcĠionarea úi


întreĠinerea instituĠiilor culturale legate de orice artă (biblioteci, muzee, teatre,
filarmonici, operă-operetă, patrimoniu cultural), dar úi presă, edituri, case de film
ú.a. Aceste cheltuieli reflectă politica culturală a statului.
Principalele surse de finanĠare sunt fondurile bugetare, încasările proprii ale
instituĠiilor respective, donaĠii, sponsorizări.
Bugetul de stat 145

Specificul finanĠării este legat de modul în care se finalizează activitatea


acestor instituĠii:

a) în cazul finalizării în bunuri (cărĠi, librete, partituri, filme, picturi,


sculpturi ú.a.), acestea presupun vânzarea în condiĠii economice, adică
astfel încât preĠurile practicate să acopere costurile úi să rezulte chiar
un profit; în acest caz finanĠarea este de tipul autofinanĠării, iar bugetul
intervine numai în măsura în care preĠul nu acoperă costul sau când
doreúte să subvenĠioneze unele dintre aceste bunuri pentru a încuraja
consumul lor;
b) în cazul finalizării prin servicii (audiĠii, vizionări, concerte, spectacole
ú.a.), acestea se fac adesea cu titlu gratuit (vizite la muzee, concerte
pentru copii) sau cu tarife modice; în acest caz finanĠarea se face
preponderent prin buget în completarea încasărilor proprii respectivelor
instituĠii sau prin constituirea acestor încasări în venituri extrabugetare.

FinanĠarea acestor activităĠi se face în cea mai mare parte din bugetele
locale. Principala lor destinaĠie o reprezintă activităĠile curente (salarii, materiale,
servicii úi utilităĠi generale) úi investiĠii în infrastructură (construcĠii), iar ca
excepĠie investiĠii în opere de artă.
În multe Ġări (inclusiv România) în categoria acestor cheltuieli se includ úi
cele pentru culte, activitatea sportivă, acĠiuni pentru tineret úi recreare/divertisment.
FinanĠarea prin sponsorizare, în Ġara noastră, este stimulată prin faptul că
sponsorul poate beneficia de reducerea cu 5-10% a bazei impozabile a impozitului
pe profit, în funcĠie de tipul de activitate (culturală, de culte, sportivă, pentru
tineret, pentru recreare) pe care a sponsorizat-o.

3.9.2 Cheltuieli publice pentru acĠiuni economice

În cadrul acestei categorii de cheltuieli se includ, în mod frecvent, úi


cheltuielile pentru protecĠia mediului úi cele pentru cercetare-dezvoltare.

1. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACğIUNI ECONOMICE


sunt efectuate de stat în contextul funcĠiei sale de reglare a proceselor economice.
IntervenĠia statului prin astfel de cheltuieli are efecte preponderente asupra
echilibrului intern, deoarece măreúte cererea pe piaĠa internă prin
cererea/consumul public, sperând ca prin aceasta să se producă o relansare
economică ce va avea efecte ulterioare în echilibrul bugetului (prin creúterea
veniturilor fiscale).
Beneficiarul principal al acestor cheltuieli este sectorul economic public úi,
în mai mică măsură, sectorul economic mixt úi cel privat. Dimensiunea sectorului
146 Finanþe
public este, de aceea, unul din factorii ce determină mărimea acestor cheltuieli, la
care se adaugă orientarea politică a legislativului úi executivului privind necesitatea
úi eficienĠa unui sector public. Teoria economică consideră, în general, neeficientă
funcĠionarea sectorului economic public, deoarece tendinĠa de a-l susĠine prin buget
(chiar în pofida unei puternice ineficienĠe) este o capcană în care guvernanĠii cad
adesea, încercând să evite nemulĠumirile sociale consecutive unei atitudini
neintervenĠioniste din partea guvernului. J.K. Galbrith atrăgea atenĠia asupra
efectelor negative ale acestei modalităĠi de intervenĠie, care modifică nefast
mecanismul „mâinii invizibile” (piaĠa úi concurenĠa), deoarece creează un regim
inechitabil în tratamentul agentului economic privat în comparaĠie cu cel public,
în pofida faptului că apartenenĠa la un sector de proprietate nu trebuie să devină
criteriu de preferenĠialitate sau discriminare.
În Ġările dezvoltate europene ponderea sectorului economic public nu
depăúeúte 25% din producĠia ramurilor neagricole, iar în cele din America de Nord,
Oceania úi Asia de sud-est (inclusiv Japonia) este până la 10-15%. În toate aceste
Ġări nu există practic sector economic public agricol, întrucât proprietatea publică
asupra pământului este de foarte mică întindere. În timp, în toate aceste Ġări,
dimensiunea sectorului public a oscilat, urmare a unor legiferări privind etatizarea
sau, respectiv, privatizarea, ulterioare unor conjuncturi din care parlamentele sau
guvernele au tras concluzii privind oportunitatea unei sporiri/diminuări a
respectivului sector.
Din punct de vedere al conĠinutului economic, cheltuielile publice pentru
acĠiuni economice includ cheltuieli curente (de întreĠinere úi funcĠionare, subvenĠii,
avansuri rambursabile, dobânzi subvenĠionate, cheltuieli financiare) úi cheltuieli de
capital (investiĠii pentru înfiinĠare, restructurare, modernizare, amenajări ú.a.).
Din punctul de vedere al formei pe care le îmbracă, aceste cheltuieli se
constituie în cea mai mare parte în ajutoare financiare: directe sau indirecte.

Ajutoarele financiare directe sunt: subvenĠii, investiĠii, avansuri


rambursabile, finanĠarea informării/publicităĠii.
Ajutoarele financiare indirecte sunt: avantaje fiscale, garanĠii.

A. SubvenĠiile reprezintă ajutoare financiare acordate de stat pentru agenĠi


economici în dificultate (activitate economică ineficientă). SubvenĠiile se
clasifică în trei mari categorii:

a) subvenĠii de funcĠionare/exploatare, care au în vedere acoperirea


diferenĠei între preĠul de vânzare al unui produs/serviciu (mai mic) úi costul
acestuia (mai mare)
Dacă preĠul de vînzare (mai mic) este rezultatul unei măsuri administrative a
statului, atunci de astfel de subvenĠii pot beneficia úi agenĠii economici privaĠi;
Bugetul de stat 147

b) subvenĠii pentru export, care iau cel mai adesea forma primei de export
úi au ca scop susĠinerea puterii competitive a agenĠilor economici naĠionali pe pieĠe
străine
Cuantumul primei este stabilit astfel:

PE pi max  pe min , (90)

unde:
pi max = preĠul cel mai mare pe piaĠa internă,
pe min = preĠul cel mai mic pe piaĠa externă.

SubvenĠiile pentru export pot apărea úi sub alte forme: restituirea unor
impozite plătite de exportatori (restituirea TVA pentru produsele exportate este
generalizată în Ġările ce practică această taxă de consum), facilităĠi la transport,
avantaje valutare.

c) subvenĠii pentru dobânzi, care au în vedere diminuarea costurilor


presupuse de apelul la credit al agenĠilor economici
Acest lucru se poate realiza printr-o convenĠie cu o bancă comercială sau un
consorĠiu/grup de bănci comerciale privind stabilirea unei dobânzi sub nivelul
pieĠei, urmând ca diferenĠa să o suporte statul din buget. Accesul la credite cu
dobânzi subvenĠionate poate fi plafonat sau nu, condiĠionat sau nu, pentru toĠi
agenĠii economici sau numai pentru cei publici. Pe de altă parte, se mai poate
realiza prin deschiderea de către stat a unor linii de credit cu dobânda sub nivelul
pieĠei, prin constituirea în buget sau într-un fond special a unor surse financiare
dedicate acestui scop.

B. InvestiĠiile reprezintă ajutoare financiare acordate de stat pentru


dezvoltarea sectorului public în general sau, mai ales, în ramuri sau zone
(regiuni) defavorizate. Obiectivele de investiĠii pot fi: crearea de noi
unităĠi economice, extinderea unora existente, modernizări, restructurări,
infrastructură (căi de comunicaĠie úi utilităĠi).

C. Avansurile rambursabile reprezintă ajutoare financiare pentru finanĠarea


în coparticipare cu agentul economic organizator a unor acĠiuni externe
de prospectare a pieĠei sau de prezentare de produse. Aceste avansuri
sunt restituite de agentul organizator din vânzările rezultate în urma
respectivelor acĠiuni.

D. FinanĠarea informării/publicităĠii reprezintă ajutoare financiare


destinate difuzării de informaĠii, studiilor de marketing sau de
fezabilitate, organizării de expoziĠii, târguri, saloane etc. de prezentare
sau participării la astfel de manifestări.
148 Finanþe
E. Avantajele fiscale reprezintă obligaĠii fiscale pe care agenĠii economici
(publici sau privaĠi) le au faĠă de stat úi la care acesta renunĠă în
beneficiul lor. Cele mai uzuale forme sunt: amortizarea accelerată,
reducerea impozitului pe profitul reinvestit, creditul fiscal, diminuarea
sau scutirea de unele impozite/taxe pentru investiĠiile realizate în ramuri
de interes major sau în zone considerate defavorizate ú.a.
F. GaranĠiile reprezintă obligaĠii de plată pe care úi le asumă statul faĠă de
creditori úi în beneficiul unui agent economic ce a solicitat acestora
un împrumut, în cazul în care acesta din urmă nu poate onora sarcinile
de rambursare convenite cu creditorii.
Sursa de finanĠare a tuturor acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat. În
bugetul României aceste cheltuieli se regăsesc în partea a V-a, „AcĠiuni
economice”, defalcat pe ramuri, úi în partea IV-a pentru servicii úi dezvoltare
publică úi locuinĠe.

2. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU PROTECğIA MEDIULUI


reflectă politica ecologică a statului úi sunt efectuate de acesta pentru menĠinerea
parametrilor ecologici în contextul efectelor negative pe care dezvoltarea
economică le-ar putea avea asupra mediului natural. Această concepĠie, apărută la
începutul anilor ’70 úi menĠionată în lucrarea „Limitele dezvoltării” (Clubul de la
Roma, 1972), este cunoscută azi ca dezvoltare durabilă úi presupune
concomitenĠa dezvoltării economice cu, cel puĠin, păstrarea parametrilor de mediu.
IntervenĠia statului în această chestiune este determinată de caracterul public
al mediului înconjurător úi de faptul că alterarea lui afectează întraga comunitate.
Statul intervine, dar nu este echitabil úi nici raĠional ca eforturile de
refacere/păstrare a caracteristicilor de mediu natural să fie suportate de întreaga
societate în mod solidar. De aceea, în finanĠarea acestor acĠiuni, primează
principiul „poluatorul plăteúte”.
Sursele financiare pentru astfel de cheltuieli sunt: fonduri provenite de la/
cheltuite de agenĠii economici (penalităĠi pentru pagube produse mediului, investiĠii
pentru protejarea mediului/combaterea poluării, impozite/taxe/redevenĠe pentru
consumul factorilor de mediu), fonduri ale bugetului, fonduri speciale pentru
protecĠia mediului/combaterea poluării, credite/ajutoare de la organisme
internaĠionale.
Principalele cheltuieli suportate din buget sunt: investiĠii în mediu, avantaje
fiscale úi subvenĠii pentru agenĠii economici care se implică în protecĠia mediului,
finanĠarea cercetării útiinĠifice efectuate în beneficiul mediului.
3. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU CERCETARE-DEZVOLTARE
reflectă politica statului în domeniul útiinĠei úi sunt efectuate de acesta pentru a
susĠine úi încuraja inovarea.
Bugetul de stat 149

FinanĠarea acestui domeniu se face cu anumite diferenĠieri, în raport cu


forma pe care o îmbracă cercetarea:
a) cercetarea fundamentală, al cărei scop este inovarea teoretică,
extinderea limitelor cunoaúterii; este finanĠată în mare măsură de către
stat;
b) cercetarea aplicativă, al cărei scop este inovarea practică, respectiv
crearea de produse/servicii/tehnologii/tehnici/reĠete noi sau îmbunătăĠite;
este finanĠată în mare măsură de agenĠii economici;
c) cercetarea de dezvoltare, al cărei scop este aplicarea cercetării úi/sau
transferul ei în economie úi societate úi care este finanĠată în mare
măsură de agenĠii economici.
Principalele surse de finanĠare sunt: bugetul de stat, fondurile de cercetare-
dezvoltare ale agenĠilor economici, sursele externe.
O poziĠie aparte úi un rol deosebit în acest domeniu revine universităĠilor,
care efectuează cercetări pe bază de contract (cu statul sau cu agenĠi economici) úi
care îúi constituie fonduri proprii pe care, în mare măsură, le folosesc pentru
finanĠarea infrastructurii cercetării universitare (laboratoare, dotări, echipamente,
aparatură etc.), pentru întreĠinerea unui mediu de documentare, de comunicare úi de
schimb de informaĠii de înaltă operativitate, ca úi pentru formarea resursei umane
de cea mai înaltă calificare pentru desfăúurarea cercetării útiinĠifice.
FinanĠarea bugetară (úi nu numai) a cercetării are la bază principiul selecĠiei,
al competivităĠii între oferte de cercetare similare sau apropiate, din care este aleasă
una pe baza programului propus finanĠatorului.

3.9.3 Cheltuieli pentru servicii publice generale, apărare, ordine publică


úi siguranĠă naĠională

Cheltuielile de acest tip sunt ocazionate de necesitatea existenĠei unor organe


specializate, rezultate din însăúi existenĠa statului. Acestea sunt:

a) organe ale puterii úi administraĠiei publice, în care se includ:


x instituĠia prezidenĠială sau monarhică;
x organele puterii legislative centrale sau locale (parlamentul úi
camerele sale, consilii locale);
x organele puterii judecătoreúti; în Ġara noastră, aici se includ
Ministerul JustiĠiei úi structura sa de tribunale, judecătorii úi curĠile
de apel, Curtea Supremă de JustiĠie úi Ministerul Public;
x organele executive centrale sau locale (guvern, ministere,
prefecturi, primării); în Ġara noastră, aici se includ úi Curtea
de Conturi, Curtea ConstituĠională, Comisia NaĠională a Valorilor
Mobiliare, Avocatul Poporului, alte agenĠii úi oficii
guvernamentale;
150 Finanþe
b) organele úi organismele militare de apărare;

c) organele de ordine publică, în care se includ:


x poliĠia;
x jandarmeria;
x securitatea naĠională;
x servicii de informaĠii;
x servicii speciale de pază úi protecĠie;
x în Ġara noastră, aici se mai includ grănicerii, paza úi apărarea contra
incendiilor, penitenciarele, arhivele statului ú.a.

Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt: mărimea úi structura aparatului


de stat (în care un rol important revine birocraĠiei, regimului politic, aderării la
organisme supranaĠionale sau cu vocaĠie internaĠională sau mondială), nivelul
salarizării funcĠiilor publice, factorii sociali (crima organizată, terorismul, corupĠia,
tensiunile sociale, urbanizarea etc.) înzestrarea tehnică ú.a.
FinanĠarea cheltuielilor se face din buget, din venituri proprii, din donaĠii úi
din credite externe. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (ponderea
puternic majoritară), incluzând salarii úi cheltuieli administrative úi gospodăreúti úi
cele de capital (pondere mică, efectuate úi din credite externe), incluzând
construcĠii, dotări informatice, mijloace de transport ú.a.

În ce priveúte cheltuielile de apărare se face distincĠia între:

¾ cele directe, referitoare la întreĠinerea forĠelor de apărare, dotarea lor,


drepturile de personal, hrană úi echipament/cazarmament, cercetare
útiinĠifică militară úi/sau pentru apărare; cheltuielile acestea sunt
prevăzute pentru Ministerul Apărării úi sunt gestionate de către el;
¾ cele indirecte, referitoare la iniĠierea unor acĠiuni militare de forĠă sau
lichidarea urmărilor acestora, care sunt prevăzute distinct în buget sau în
fonduri speciale úi sunt gestionate direct de Guvern sau de alte ministere
úi organisme guvernamentale.

3.9.4 Cheltuieli publice privind asigurările sociale

Asigurările sociale sunt o formă de protecĠie úi sprijin, organizată de


societate, pentru cazul în care membrii ei sunt în incapacitate temporară sau
permanentă de a-úi câútiga prin muncă existenĠa lor úi a familiilor lor.
În noĠiunea de „societate” se includ: statul, companiile naĠionale, regiile
autonome, societăĠile comerciale, unităĠile úi organizaĠiile cooperatiste, asociaĠiile,
Bugetul de stat 151

întreprinzătorii particulari úi înseúi persoanele fizice, care, toate, apar în calitate de


contribuabili pentru fondurile de asigurări sociale.
Beneficiarii asigurărilor sociale sunt salariaĠii úi pensionarii, membrii
cooperaĠiei úi asociaĠiilor agricole, agricultorii, întreprinzătorii particulari úi
meúteúugarii cu ateliere proprii, slujitorii cultelor, avocaĠii, personalul casnic sau de
serviciu al persoanelor fizice úi asociaĠiilor de locatari ú.a., unii dintre ei automat,
în virtutea legii, alĠii în măsura în care au fost úi/sau sunt contribuabili.
În afara lor, beneficiari sunt úi membrii familiilor lor, ca úi copiii orfani, persoanele
fără nici un sprijin, familiile cu mulĠi copii ú.a.
Riscurile de incapacitate de muncă includ o paletă foarte largă, cum sunt:
accidentările, bolile, maternitatea, invaliditatea, vârsta sub sau peste limita legală
de muncă, lipsa susĠinătorilor legali, alte situaĠii deosebite.
MulĠimea úi diversitatea contribuabilor, beneficiarilor, riscurilor, surselor de
finanĠare conferă asigurărilor sociale caracterul de sistem.

În Ġara noastră, sistemul asigurărilor sociale cuprinde următoarele


componente:

a) asigurările sociale de stat, cu caracter general, gestionate în principal de


Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale úi de Casa NaĠională a
Asigurărilor Sociale;

b) asigurările sociale profesionale, gestionate fie de un organism


guvernamental, fie de unul profesional úi care includ:
x asigurările sociale din cooperaĠia meúteúugărească úi ale
meúteúugarilor cu ateliere proprii;
x asigurările sociale din asociaĠiile agricole;
x asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie;
x asigurările sociale ale avocaĠilor;
x asigurările sociale ale slujitorilor cultelor;
x asigurările sociale ale artiútilor (plasticieni, muzicieni,
compozitori, scriitori).

c) asigurările sociale pentru sănătate, dedicate exclusiv acestui scop úi


care sunt gestionate de Casa NaĠională de Asigurări pentru Sănătate úi de
casele judeĠene úi a municipiului Bucureúti.

3.9.4.1 Asigurările sociale de stat

Organizarea acestei componente a sistemului asigurărilor sociale este


realizată pe baza unor principii care exprimă caracterul legal, general, garantat de
stat, echitabil al acestora.
152 Finanþe

1) principiul unicităĠii, potrivit căruia sistemul naĠional de asigurări


sociale este unic, expresie a solidarităĠii sociale generale úi între
generaĠii, dar úi a minimizării riscurilor pe care le incumbă organizarea
unor sisteme private sau facultative sau delimitate, pe care totuúi nu le
respinge;
2) principiul obligativităĠii, potrivit căruia obligaĠiile contribuabililor úi
drepturile beneficiarilor nu sunt facultative, fiind stabilite prin lege;
3) principiul generalităĠii, potrivit căruia sistemul are drept contribuabili
pe toĠi realizatorii de venituri din propria activitate úi drept beneficiari
întreaga populaĠie activă a Ġării, inclusiv membrii familiilor fiecărui
cetăĠean activ, pentru toate riscurile úi situaĠiile deosebite ce pot genera
incapacitate de muncă úi de asigurare a existenĠei;
4) garantarea de către stat, ceea ce înseamnă că, în condiĠiile legii,
deficitele fondurilor de asigurări sociale sunt acoperite din bugetul de
stat;
5) echitatea socială, potrivit căreia sunt contribuabili toĠi cei ce au
posibilitatea să contribuie úi sunt beneficiari toate personale fizice care
au contribuit úi/sau suferă unul din riscurile menĠionate de lege;
6) scutirea de taxe úi impozite, aplicabilă petiĠionării pentru dobândirea
drepturilor de asigurărilor sociale, dar úi unora dintre veniturile
dobândite în acest context (pensii, ajutoare, unele indemnizaĠii);
7) principiul imprescriptibilităĠii, potrivit căruia dreptul de asistenĠă prin
sistem nu se pierde în timp, indiferent când s-a produs riscul acceptat
prin lege;
8) principiul incesibilităĠii, potrivit căruia drepturile dobândite prin sistem
sunt considerate drepturi personale ce nu pot constitui obiect de
tranzacĠie sau cedare, nici măcar parĠial;
9) principiul autonomiei úi descentralizării, potrivit căruia asigurările
sociale se realizează de către asiguraĠi prin organizaĠii proprii,
competente.

Constituirea surselor financiare în sistemul asigurărilor sociale de stat se face


din venituri dedicate (afectate), úi anume:

i) contribuĠia pentru asigurările sociale se plăteúte de către persoanele


juridice úi fizice care au salariaĠi, de regulă diferenĠiat după mai multe
criterii, cum sunt grupa de muncă, numărul angajaĠilor ú.a. ContribuĠia se
calculează după relaĠia:

CAS TFSB c , (91)


Bugetul de stat 153

unde:
CAS = contribuĠia pentru asigurări sociale,
TFBS = total fond de salarii brut,
c = cota de asigurări sociale.

În TFBS se includ: fond de salarii brut (inclusiv pentru cei scoúi din
activitate pentru perfecĠionare/specializare sau pentru îndeplinirea unor obligaĠii de
stat sau obúteúti), drepturi de concedii, sporuri de salarii (vechime, ore
suplimentare, muncă de noapte, periculozitate, nocivitate, toxicitate etc.),
indemnizaĠii de conducere, participarea salariaĠilor la profit úi prime.

Cota de asigurări sociale este stabilită pentru angajaĠi la 11,67% asupra


venitului salarial lunar, iar pentru angajator la 23,33% asupra fondului lunar de
salarii, cu unele diferenĠieri pentru grupele de muncă I úi II.
Grupele de muncă I (condiĠii foarte vătămătoare sau foarte grele) úi II
(condiĠii grele sau vătămătoare) includ activităĠi pentru care riscurile muncii sunt
mai mari (accidente, îmbolnăviri etc.) úi care conferă unele avantaje la pensionare
(vârsta de pensie mai mică, vechime în muncă minimă necesară pensionării mai
redusă, cota pensiei din salariu mai mare).

ii) contribuĠia asiguraĠilor pentru tratament balnear úi odihnă se plăteúte


de către cei ce beneficiază de trimiteri la tratament balnear úi odihnă prin
sistemul asigurărilor sociale. ContribuĠia se stabileúte diferenĠiat pe tip
de trimitere, staĠiune, sezon, durata sejurului, categoria de confort,
mărimea salariului tarifar/pensiei, costul trimiterii. Pentru anumite
categorii de beneficiari se acordă reduceri ale contribuĠiei, calculată după
criteriile de mai sus, astfel:
x 100% pentru pensionarii IOVR neangajaĠi, beneficiari de ajutor social,
pensionarii de asigurări sociale úi pensionarii militari cu pensie minimă;
x 75% pentru suferinzii de silicoză úi fibroză pulmonară;
x 50% pentru suferinzii de boli profesionale.

iii) contribuĠia pentru úomaj se plăteúte de către orice persoană fizică sau
juridică având sediul în România úi care angajează cetăĠeni români, în
cotă de 5% din TFBS, precum úi de salariaĠii úi membrii cooperatori, în
cotă de 1% din salariul lunar brut/venitul brut obĠinut în cooperativă.
Această contribuĠie este destinată plăĠii ajutorului de úomaj, ajutorului de
integrare profesională úi alocaĠiei de sprijin pentru persoanele ce nu s-au
putut angaja până la expirarea ajutorului de úomaj.
iv) alte venituri, în care se includ lichidări de debite, dobânzi, majorări sau
amenzi pentru neonorarea la timp a obligaĠiei de contribuĠie, excedentul
anului bugetar anterior, transferuri din bugetul de stat.
v) contribuĠia pentru pensia suplimentară, care se plăteúte de către salariaĠi
în cotă de 5% din salariul brut lunar, în care se includ, pe lângă salariul
154 Finanþe
tarifar, orice fel de spor úi indemnizaĠie cu caracter permanent, precum úi
salariul de merit. Plata acestei contribuĠii dă dreptul ca, la ieúirea la
pensie, contribuabilul să primească pe lângă pensia de bază úi o pensie
suplimentară, calculată în cote procentuale din venitul luat ca bază de
pensionare úi diferenĠiată după numărul de ani de contribuĠie.

Drepturile de asigurări sociale ale beneficiarilor sunt de mai multe feluri.

A. PENSIILE se plătesc pe toată durata vieĠii de după pensionare


persoanelor care îúi încetează activitatea datorită atingerii limitei de vârstă;
persoanelor invalide úi soĠului supravieĠuitor al pensionarului (începând de la o
anumită vârstă úi dacă nu are alt venit); precum úi, până la o anumită vârstă,
copiilor urmaúi ai salariatului sau pensionarului decedat.

A.1 Pensia pentru muncă depusă úi limită de vârstă se acordă


persoanelor care, salariate fiind, au atins vârsta de pensionare úi au o vechime
minimă în muncă. Derogări de vârstă úi vechime în muncă sunt prevăzute pentru
grupele de muncă I úi II, personal didactic universitar úi de cercetare, maternitate
(mame ce au născut cel puĠin 3 copii úi i-au crescut până la cel puĠin vârsta de 10
ani), anumite handicapuri fizice (nevăzători), anumite funcĠii (personal navigant
din aviaĠia civilă, dansatori, acrobaĠi, balerini, unii salariaĠi din căile ferate ú.a.).
Pensionarea se face la cerere, la 60 de ani pentru bărbaĠi úi 55 de ani pentru
femei (cu variaĠiile date prin derogări), sau, din oficiu, la 62 de ani pentru bărbaĠi úi
57 de ani pentru femei (cu variaĠiile date de derogări).
Vechimea în muncă minimă pentru pensionare este de 30 de ani pentru
bărbaĠi úi 25 de ani pentru femei (cu variaĠiile date de derogări) úi urmează să
crească treptat în următorii 10 ani până la 35 úi, respectiv, 30 de ani. Pentru anii de
muncă prestaĠi peste vechimea minimă se acordă un spor de pensie (calculat la
venitul luat ca bază de pensionare) de câte 1% pentru fiecare din primii 5 ani úi de
câte 0,5% pentru fiecare din anii în plus peste primii cinci.
În cazul în care nu este îndeplinită condiĠia de vechime minimă în muncă,
dar nu mai puĠin de 10 ani vechime, pensia se calculează proporĠional cu durata
vechimii în muncă. Pentru cei cu vechime sub 10 ani se acordă un ajutor social.

A.2 Pensia de invaliditate se acordă pentru pierderea capacităĠii de muncă


din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, precum úi celor ce
úi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli/accidente nelegate de
muncă, însă condiĠionat de faptul că au o anumită vechime în muncă úi o anumită
vârstă. Cuantumul pensiei se stabileúte în raport cu salariul, dar úi cu gradul de
invaliditate, care poate fi:
x I, când capacitatea de muncă este pierdută în totalitate úi este necesară
îngrijirea úi supravegherea invalidului de către o altă persoană;
x II, când cpacitatea de muncă este total sau în cea mai mare măsură
pierdută, dar invalidul nu necesită îngrijire din partea altei persoane;
Bugetul de stat 155

x III, când capacitatea de muncă este pierdută cel puĠin 50%, dar invalidul
poate presta aceeaúi muncă sau o muncă mai uúoară.

Pensia pentru gradul I de invaliditate dobândită din riscuri legate de muncă


se calculează în raport cu salariul luat ca bază de pensionare, diferenĠiat pe grupe
de muncă: 33-85% pentru grupa I de muncă (la care se adaugă o sumă fixă lunară
pentru îngrijire); 31-80% pentru grupa a II-a de muncă; 29-75% pentru grupa a
III–a de muncă. Pentru invaliditatea de gradul II se acordă 85%, iar pentru
invaliditatea de gradul III se acordă 60% din cuantumul pensiei aferente gradului I
de invaliditate.
Gradul de invaliditate se stabileúte úi se confirmă periodic, până la împlinirea
vârstei de 60, respectiv 55, de ani, de către o comisie de expertiză de pe lângă
Serviciul judeĠean de expertiză medicală.
Pensia de invaliditate dobândită din riscuri nelegate de muncă se acordă ca úi
precedenta, numai că pentru gradul I de invaliditate cota de pensie este, în raport cu
grupa de muncă, între 27 úi 70% din salariul luat ca bază de pensionare.

A.3 Pensia de urmaú se acordă copiilor úi soĠului supravieĠuitor, dacă la


data decesului asiguratului acesta era pensionar sau întrunea condiĠii pentru
obĠinerea unei pensii.
Copiii au dreptul la pensie de urmaú până la împlinirea vârstei de 16 ani sau
până la terminarea studiilor, dar nu peste vârsta de 25 de ani sau 26 de ani (dacă
durata studiilor superioare este de peste 5 ani).
SoĠia supravieĠuitoare are dreptul la pensie de urmaú începând de la 55 de ani
úi dacă a convieĠuit cu soĠul minim 15 ani (între 10 úi 15 ani pensia se calculează
proporĠional cu numărul de ani de convieĠuire).
Cuantumul pensiei de urmaú se calculează la pensia de care ar fi beneficiat
decedatul, în cotă de 50% în cazul unui singur urmaú, 75% în cazul a doi urmaúi úi
100% în cazul a trei sau mai mulĠi urmaúi.

A.4 Pensia suplimentară se acordă asiguraĠilor care au plătit contribuĠia de


5% (vezi punctul v) la venituri). Cuantumul ei se stabileúte în raport cu salariul luat
ca bază de pensionare, diferenĠiat pe ani de contribuĠie: 7% pentru un interval de
contribuĠie de [5; 10] ani; 10% pentru (10; 15] ani; 13% pentru (15; 20] de ani;15%
pentru (20; 25] de ani; 16% pentru peste 25 de ani. Contribuabililor sub 5 ani li se
restituie, la data pensionării, sumele cu care au contribuit, fructificate cu o anumită
dobândă.

B. TRIMITERILE LA TRATAMENT BALNEAR ùI ODIHNĂ sunt


drepturi pe care le primesc beneficiarii sub forma unor servicii de tratament balnear
úi odihnă, ale căror costuri sunt suportate în proporĠie de 70% (în medie) de către
asigurările sociale, restul fiind suportat de către beneficiar. La aceste costuri se
adaugă úi cele rezultate din reducerile de care se bucură unii beneficiari (vezi ii) de
la venituri). Trimiterile se fac pe baza unor prescripĠii medicale, cu prioritate pentru