Feodor Mihailovich Dostoievsky NOPTI ALBE Roman sentimental Din amintirile unui visitor A Jost cumva al sortii har, Megies al inimii gingase 1 Turgheniev ’ INTIIA NOAPTE Nuiti fie el 0 clipa doar ? Dup editia - O. M. ft CoOpamie conunenué ToM BTopoi MocKBa 1956 Era o noapte minunata, 0 noapte cum numai in tinerete pot fi noptile, iubite cititorule, Bolta instelat& era atit de luminoasa, in-cit, privind-o, te intrebai fara s vrei : cum e cu putinfa oare, ca sub firmamentul acesta de vrajai si mai existe si oameni posomorifi ori cu toane ? E foarte tinereascai, desigur, si aceasta intrebare, iubite cititorule, deie Domnul ca ea si-ti insenineze cit mai des sufletul | Alunecind ins& cu gindul la feluriti oameni imbufnafi si cu toane, mi-am amintit si de starea mea sufleteasca in tot cursul acelei zile. Un sentiment ciudat de instrainare puse pe nesimfite stapinire pe mine, chiar din zori incercam senzafia penibilé a omului insingurat care deodata se simte parasit $i uitat de tofi. Oricine este in rept, fireste, si mi intrebe : dar cine erau acesti ,tofi” ? de vreme ce, in cei opt ani de cind locuiese aici, Ja Pe-tersburg, n-am reusit s8 leg aproape nici o cunostinfa, $i ce rost ar avea, la ce mi-ar folosi de fapt asemenea cunostinfe, cind, fara sa fi cunoscut pe cineva direct, am ajuns s4 cunose aproape tot Petersburgul ! De aceea am si avut impresia c4 ma parasesc tofi, cind oragul intreg s-a ridicat deodata cu tot calaba-licul, pornind intr-un exod grabit spre localitatile de vilegiaturd din imprejurimile capital ingrozit la gindul c& ramin singur, am hoindtit trei zile la rind pe strazi, prada unei tristeti coplesitoare gi Grd a izbuti si-mi dau seama de ceea ce se petrece cu mine, Fie ci mergeam pe Bulevardul Nevski, fie ci strabiteam parcul sau ratéceam de-a lungul cheiului — nu mai intilneam acum nici un chip cunoscut, findul Ei nu ma cunoscusera, desigur, dar eu ti cunosteam... fi cunosteam de aproape, caci le studiasem atit do ni de-a nici unul din oamenii aceia cu care ma obignuisem a da ochii in cutare loc, la cutare or bine chipurile, incit am ajuns s& le admir cind sint voioase si ma simt tare abatut cind le vad intunecate. ‘Am ajuns chiar sa leg un fel de prietenie cu un batrinel, pe care, nu e zi de la Dumnezeu, si nu-l in inesc, Ja aceeasi ora, pe Fontanka. Are o infatisare atit de grava sie atit . de cufuindat in ginduri! Tot timpul mormiiie ceva pe sub nas, gesticuleaz& cu mina stinga, iar in dreapta fine un baston lung, noduros, cu maciulia aurita, Chiar si el m-a observat si manifesta fata de mine o simpatie sincera, Sint convins c, dacd s-ar intimpla si nu fiu la ora obignuita si pe locul stiut de pe Fontanka, Lar cuprinde ipohondria. lata de ce citeodaté aproape cA ne si salutim, mai ales cind amindoi sintem in bund dispozitie. Mai deunaz dupa ce nu ne vazusem doua zile la rind, intilnindu-ne a treia zi, printr-o pornire spontan, duseriminvoluntar mii ile la. palarie ; ne opririm totusi la timp, stipinindu-ne gestul si trecurim cu simpatie uunul pe lingd celdlalt. La fel de bine imi sint cunoscute si casele, Cind tree pe. stradi, fiecare xared m-ar intimpina cu aerul cd vrea si-mi asd in cale, ma priveste cu toate ferestrele si doar c& nu-mi spune Bund ziua ! Cum va mai simifi ? Cit despre mine, mulfumesc lui Dumnezeu, sint bine sindtoasd, iar pe fa inceputul lunii am sé mai capat un etaj" ; sau : ,Cum o duceti cu sinatatea ? Eu de miine intru in reparatie" ; sau : .Eram cit pe aci s& pier in flac&ri gi de-ai sti ce spaima am tras" etc. Printre ele — vorbesc de case — am si prietene mai apropiate : una are de gind sa urmeze un tratament in vara aceasta a un arhitect, Voi trece neaparat in fiecare zi pe acolo, ca nu cumva — fereasca sfintul! — s-o dea gata cu tratamentul lui. Sau, n-am si uit niciodata intamplarea cu. o cisufi foarte driguta, de culoare roz- pal, Era o cAsuta de zi , zvelta si cocheta, si ma privea cu atita prietenie, iar la vecinele ei grosolane si greoaie se uita atit de semeata, incit inima-mi tresalti de bucurie ori de cite ori mise intimpla sa trec pe lingd ea, Dar sptimina trecuta, avind drum pe acea strada si aruncindu-mi privirea spre prietena mea, o au: Barbat i clinindu-se amarnic : ,Priveste, m& vopsesc in galben 1" Mizerabilii! e ca un canar, De Nu-i crutasera nici coloanele, nici cornisele. Prietena mea se ingalben supirare, simfii in gur& gust de fiere si nici pind acum nu mi-am gasit puteri destule ca s& mai dau ochi cu sirmana mea prieten’, pe care o slutiserain chipul cel mai stupid zugravind-o in Culoarea Imperiuluicerese * Asadar, cititorule, cred c& intelegi cam in cel fel cunosc eu tot oragul Petersburg. Spuneam mai adineauri cd trei zile la rind m-a chinuit acea stranie neli te, pind cind si-mi dau seama de pricinile ei, Hai sa zicem pe stradi n-aveam cum si ma simt bine 1 (lipseste unul, nu mai apare altul, unde o fi cutare ?) — dar nici acasi nu ma simjeam in apele mele, Doug seri m-am perpelit ca pe jiratec, s& aflu ce nu-mi vine la socoteala in ungherul meu ? de ce acum ma simt atit de stingher acolo ? si cuo privire nedumerité cercetam peretii verzui, afumati, tavanul acoperit de paienjenisul pe care Matriona il ocrotea cu deosebit succes, intregul mobilier, fiecare scaun in parte, daci nu cumva aici e buba ? (Caci la mine in casa, chiar dac& un singur scaun nu sta pe locul unde-! stiam ieri, imi pierd indata tot echilibrul sufletesc gi nu mai sint in stare si-mi aflu locul.) Incercai si ma uit indelung si fix in lumina ferestrei — zadarnic....nu-mi era citusi de putin mai usor ! La un moment dat, am chemat-o pe Matriona si am dojenit-o parinteste pentru paienjenis si pentru lipsa de curdenie din casa, dar femeia m-a privit foarte nedumerita si a plecat fara si spuna un cuvint, iar pinzele de pAianjen au rmas pind azi in acelasi loc. in sfirsit, de abia in dimineafa aceasta am izbutit sé-mi dau seama de ceea ce se petrece cu mine, Asta-i, va si zicd ! Pur si simplu ei tofi fug de mine ; din cauza mea, deci, o sterg din oras, se carabanesc la vile. lertafi-mi expresia aceasta vulgard, dar acum, drept s& spun, chiar c& nu-mi arde de finefuristilistice... nu-mi arde de loc, pentru ca e cert cd tot ce exis in Petersburg fie ci a plecat, fie ci 0 s plece cit de curind in vilegiatura ; pentru cA in oricare domn onorabil, cu infatisarea grava, ce tocmeste un birjar, sint dispus s& vid indat un venerabil cap de familie, care, dupa obisnuitele-i indeletniciri de serviciu, se gribeste, ffrd si-si ia bagaje cu el, si ajungi in sinul familiei sale instalata in vreo vi pentru c& orice trecdtor prea acum si aiba o infatigare cu totul aparte, vrind parca si spuna fiecdrui now 2intilnit : Noi, domnilor, nu sintem aici decit asa, in trecere, iar cel mult peste dou ore sintem plecati in vilegiatura”. De se-ntimpla si se deschida o.fereastra in geamul cAreia mai intii ciocdniserd niste degefele subfiri si albe ca neaua, si si apard cApsorul unei fetije dragalase, care striga dupa vinzatorul de ghivece cu flori — nu-mi inchipui altceva decit cd florile nu se cumpara numai asa, ca o incintare de primavara sau pentru primenirea aerului unui apartament sufocant de oras, ci pentru ca, peste foarte putin timp, cu tofii se vor muta la vila, ducind cu ei acolo si florile, Mai mult decit ati, in statornica mea nazuinia de a descoperi mereu noi particularita siindicii de un anumit gen, obtinusem atitea succese remarcabile, incit constatai cu satisfactie c& ajunsesem sa ghicese fra gres, numai dupa infafisarea pictonilor, in ce vilt locuieste fiecare. Locuitorii ostroavelor Kamennii si Aptekarski, sau cei de pe soseaua Peterhof se deose- beau pr distinotia studiata a manierelor, prin eleganta hainelor de vara si prin luxoasele trasuri cu care veneau in oras. Cei din Pargolovo si de mai departe ,impuneau" de la prima vedere prin simful masurii si prin seriozitate ; vizitatorul ostrovului Krestovski sirea in ochi prin voiosia lui pe care nimic nu 0 putea tulbura, $i, lucru curios, fie cA mi se intimpla sd intilnese vreun convoi lung de edrufagi, cu hurile in miini, pasind agale pe linga carutele incarcate virf cu calabalic (mese, scaune, divane turcesti ori netur- cesti si felurite lucruri gospodaresti trintite claie peste grmada), deasupra cdrora trona — uneori chiar in frful gramezii de boarfe — cite o bucitareasa sftijita, pizitoare zeloasé a avutului boieresc ; fie c& urmaream indelung cu privirea luntrile greu incarcate cu tot felul de obiecte casnice, Iunecind agale pe Neva sau pe Fon-tanka, pind citre pirul Ciornaia sau catre ostroave — in imaginatia mea, carufele si luntrile se inzeceau, se insuteau se parea de fiecare dat c& totul s-a urnit din loc gi a pornit la drum, mi se pirea c& totul incepe si se mute, in caravane intregi, pe la vile ; cd Petersburgul e ameninfat si ajung’ un imens pustiu, asa inci, pind la urma, mi se f¥cea tare rusine, ma myeam jignit personal gi incepea si ma roada tristefea, pentru cA numai eu nu aveam unde gi de ce s& plec in vilegiaturd. As fi fost gata sa ma ure in oricare din aceste carufe gi sf insofesc bucuros orice domn cu infafisare respectabila, care ar fi tocmit o bir dar nimeni, absolut nimeni nu ma invita ; ca si cum m-ar fi uitat cu totii, ca cum ag fi fost intr-adevar un strain pentru ei ‘Am raticit astfel mult, pind cind — potrivit obiceiului meu — am izbutit s& uit cu desdvirgire unde ma aflu si m-am pomeni la marginea orasului, Rec&pitindu-mi deodata buna dispoz -, am trecut dincolo de barierd gi am apucat pe drumul dintre lanuri gi finefe, simtind cum dispare oboseala din médularele-mi osten e, cum inviorarea imi umple fiinfa intreaga si cum 0 povara apis de pe suflet. Tofi trecatorii ma priveau cu simpatie gi doar ¢& nu m& salutau ; tofi p&reau cupringi de o rari multumire si tofi, pind la iinui, fumau figdri de foi. Eu insumi ma simfeam coplesit de un inexplicabil sentiment de beatitudine, ceea ce nu mi se mai intmplase niciodata. Ca si cind m-as fi pomenit deodata undeva in Italia — atit de puternic navalea in sufletul meu natura, uimindu-ma, improspatind fortele inimii mele de ori-sean aproape bolnay, de om aproape sufocal re zidurile oragului O data cu sosirea primaverii, natura Petersburgului devine nespus de induiositoare ; cerul isi deschide belsugurile de puteri si rivne, iar de jur imprejur totul da in verde si se impodobeste cu fermecdtoare smalfuri de flor. Far si vreau, natura imi poart& atunci gindul, nu stiu cum, la efte o fata 3ofilita, plapinda, dintre cele la care situ, cititorule, privesti uneori cu mila, alteori cu un fel de dragoste si compitimire, sau pur si simplu nici nu o iei in seam, dar care se intimpla pentru cite o clip’, deodata, ca intr-o taind, s& se fact nespus de frumoasa, incit tu insufi rami mut de incintare gi, fra s& vrei, te intrebi ce putere a sliut stimi atta stralucire in acesti ochi tristi si inginduraji ? Ce mister a putut aprinde bujorii acestia in obrajii palizi si slabiti ? Cine a putut sa insufleteasca gingayele trasaturi ale chipului ei cu atita pasiune ? De ce tresalta aga de tulburator acest piept ? Ce anume si-a revarsat puterea, viata si frumusetea pe chipul sarmanei fete, si-lindu-I si straluceasca cu un zimbet atit de luminos, sa se invioreze de atita voie buna, de scinteietoare seninatate ? Daca vei privi imprejur, ca si cind ai cduta pe cineva, vei infelege... Dar clipa a trecut si e posibil ca miine chiar s& intilnesti din nou aceeasi privire cunoscutd, adincita in reverii si absenta ca si mai inainte, acceasi fafé palida, aceleasi miscari docile si timide, poate chiar regretul sau pind si urmele mihnirii i ale unei ucigdtoare tristeti pentru ratdcirea de o clipa... $i parere de rau in sufletul tau, & sa stins atit de repede si far de speranga frumusefea efemer’, atit de amigitoare, dezvaluita atit de zadarnic si de fulgerator, irosindu-se apoi sub pri rea ta uimitd, incit nici © indragesti cu adevarat nu ai avut timp. $i totusi, noaptea care a urmat a fost pentru mine mai bund decit ziua ! Iaté cum s-a intimplat. ‘Mam inapoiat in oras foarte tirziu gi poate ca trecuse de ora zece cind ma apropiasem de casa. Trebuia s& trec pe cheiul canalului, unde la ora aceea nu intilnesti de obicei fipenie de om. Ce-i drept, locuiese in partea cea mai perifericd a oragului. Mergeam cintind, pentru ci atunei cind sint feri numaidectt incep a fredona cite ceva, aga, pentru mine, ca oricare om fara prieteni $i ira cunoscuti apropiati, care in momentele lui de bucurie n-ard cui si-si deschida sufletul si de aceea cinta, Deodat 4 0 intim-plare cu totul neasteptata m-a scos din fagasul obisnuit Rezemata de balustrada cheiului, sta undeva mai la o parte o femeie ; se sprijinea de grilaj si ar fi parut cd priveste foarte atent spre apa tulbure a canalului. Purta o palarioar galbend nostima si o pele Wi cocheta, ,E o fata, nu o femeie, mi-am zis, si trebuie sa fie negresit bruneta.” Pasimite, nu-mi auzise pasii, fiindcd nu s-a clintit cind am trecut pe ling ea, cu rasuflarea oprita si inima batind sa-mi sparga pieptul, ,Ciudat ! m-am gindit apoi. Desigur cd e absorbit& de cine stie ce complicatie sufleteasca", si deodatii m-am oprit ca inlemnit. Mi s-a pirut cd aud un suspin indbusj Da ! nu ma ingelam : fata plingea, plingea din ce in ce mai tare, pin& cind izbucni in sughituri. Dumnezeule ! am simfit cum mi se stringe inima de durere. $i oricitA sfiiciune am fata de femei, in momentul acela am uitat de toate, M-am intors si am pornit spre ea, gata si-i strig : ,Doamn’", dar aducindu-mi aminte c& in toate romanele rusesti care zugravese aga-zisa ,inalt& societate" banalitatea aceasta e nelipsité, m-am oprit. Singurul lucru, de altfel, care m-a facut s& n-o rostesc, Dar in timp ce cautam un alt cuvint, mai potrivit, fata isi infrinse durerea, ma privi si, recapatindu-si stapi-nirea de sine, se strecurd pe ling mine cu ochii in pimint, de-a Jungul cheiului, M-am luat numaidecit dupa ea, insa fata, dindu-si seama de asta, parasi cheiul, traversii strada si trecu pe trotuar. Nu m-am incumetat sf traversez gi eu, imi batea inima in piept ca la o pastrica prins& in laf. O imprejurare imi veni atunci in ajutor Pe trotuar, nu departe de necunoscuta mea, risiri pe neasteptate un domn virstnic, in frac, dar cu 4tun mers sovaitor. Mergea clitinat, proptindu-se din cind in cind cu grija de perete. Fata ins mergea ca slgeata, gribit’ gi sfielnic’, aga cum e umbletul mai tuturor fetelor care nu dorese si accepte a fi conduse noaptea acasi si, fird indoiala, domnul care se clatina pe picioare n-ar fi ajuns-o nici n ruptul capului dacd destinul meu nu i-ar fi sugerat s4 recurga la anumite artificii, Bruse, fArd 8 scoatd o vorba, el se smulse din loc si alerga din rasputeri ca s-o ajunga din urma pe necunoscuta mea. Ea alerga ca vintul, dar domnul cel ametit de bautura se apropia tot mai mult de dinsa, iat c& o si ajunse, fata fipa — si binecuvintez providenfa pentru admirabilul ceatléu noduros pe care de data aceea se intimplase si-l am mina dreapta. Cit ai clipi din ochi, m-am pomenit de partea cealalta a strazii si pina s apuce a-i mai spune ceva, nepoftitul domn a si infeles, despre ce este vorba si, luind in consideratie ,argumente convingatoare - mina mea dreapta, se ddu la 0 parte, tacut; abia dupa ce ne-am departat, hat! incepu sa vocifereze, adresindu-mi o sumedenie de vorbe tari. Cuvintele lui in i la noi, abia dacd mai ajungeau pi __Dafi-mi mina, am spus necunoscut mele, si el nu va mai indrzni s& se lege de noi. Fra si scoata o vorba, ea imi intinse mina inca tremurind de emotie si de spaima. O, nepoftitule domn ! cum te binecuvintam in momentul acela | Am aruncat o privire fugard asupra ei: era foarte draguta si brunet — ghicisem ; pe genele ei negre mai straluceau inca lacrimile stirnite de spaima prin care trecuse sau de amardciunea de mai inainte, poate — greu de spus, Dar pe buze i MB privi si ea pe sub gene, rosindu-se usor si cobori du-si apoi ochii in pamint. Ei, vezi ? De ce m-ai alungat adineauri ? Daca as fi fost ing dumneata, nu s-ar fi intimplat nimic. — Dar nu te cunosteam ; credeam ca si dumneata... la fel — Sinici acum nu ma cunosti ? Ba da, am apucat sa te cunosc putin, lata, de pilda, de ce tremuri? — 0, dumneata mi-ai ghicit firea chiar din prima clipa | raspunsei eu, entuzias nat de faptul c& fata pe care o tineam de mind era desteapti, ceea ce, pe linga frumusefe, nu stricd niciodata. Da, ai ghicit de la intiia privire cu cine ai de-a face, Aga este —n-am si ascund — cu femeile sint un timid, sint tulburat cel putin tot atit de mult cit ai fost tulburata si dumneata cu citeva clipe mai inainte, cind acest dom te-a speriat... Uite, si acum mai sint parca infricosat. Mi se pare c& e un vis, desi nici in vis nu mi se nizirise cindva c& voi ajunge s& stau de vorba cu o femeie. — Cum ? Sa fie adevarat ce-mi spui ? — Crede-ma, si dacd mina imi tremura acum, asa cum bine ai observat, aceasta se datoreste faptului cd incd niciodata n-a cuprins-o o minufé atit de mica si de incintatoare ca a dumitale, Nu mai stiu de loc cum s& ma port cu femeile ; adic, de fapt, nici n-am stiut vreodata, sint un insingurat. Atita tot. Nu stiu nici macar cum trebuie si le vorbesc. lata, nici in momentul acesta nu stiu cum sé m& port mai bine. Poate ca 1m spus vreo nerozie ? Da? Vorbeste-mi deschis ; te asigur cA nu ma voi sim! jigs — Dar n-ai spus nimic, nimic riu ; dimpotriva. lar dac& imi si ceri si fiu sincera, as putea s8-ti spun cé femeilor nu le displace 0 asemenea tit si-n cazul c& ai dori sa sti mai mult, nici mie nu- mi displace i nu intentionez si te alung de ling’ mine pind nu ajung acast.— 0, dar felul dumitale de a vorbi cu mine, incepui eu, su-fpcindu-mi de fericire, va face sf-mi dispard indatd timiditatea, si atunci... adio toate armele mele | — Anmele... dumitale ? Ce fel de arme, adic ? Uite, asta incepe s& nu mai fie frumos, lart-ma, am gresit; mi-a scdpat fir si vreau aceast vorba ; dar cum iti inchipui dumneata cin asemenea momente nu se naste dorinta de. —De a plicea, nui asa? — Elda, intocmai ; dar te implor, pentru numele lui Dumnezeu, fii putin mai induratoare, Judec& si dumneata cu cine stai de vorba, Caci, uite, am douazeci si gase de ani gi... n-am cunoscut niciodata pe erite ? Sint nimeni, nici o fata. Cum ag putea, agadar, conversa in cuvinte mestesu si absolut convins c& ai prefera ca intre noi totul sa fie deschis, sincer... S vezi, eu nu stiu sa tac atunci cind inima din mine vorbeste... Dar, in sfirsit, asta n-are nici o important... Ma crezi ? N-am cunoscut nici o femeie, jodata ! Nici una ! Desi visez, in fiecare isez c4 totusi voi intilni cindva pe cineva... Ah, daca ai sti de cite ori m-am indragostit in felul acesta ! m aga? De cine ? De nimeni, de un ideal... de faptura care mi se va arata in vis, in visarile mele, plasmuiese romane intregi. O, dar nu ma cunosti inca ! Este adevarat — nici nu se putea altfel — c& am in-tilnit si eu in viata doud-trei femei, dar ce fel de femei ? dintre cele obignuite, gospodine, aga inci... Vei pufni in ris, poate, daca ii voi spune ci ma gindeam uneori sa intru pur gi simplu in vorba cu vreo aristocrata intilnita pe strada, fireste, cind e neinsoita ; si incep s8-i vorbesc, desigur, timid, respectuos, dar cu toati pa- siunea ; si-i spun cd ma mistui de singurdtate, ci o rog s4 nu ma goneasca din preajma ei, ci nu stiu cum si fac pentru a cunoaste o femeie, macar una ; s-o sugestionez ci delicatefea de a nu respinge sfielnica rugdminte a unui om atit de nefericit ca mine intra chiar in obligatiile femeilor. Ca, in sfirsit, tot ceea ce cer e si-mi spuna doar citeva cuvinte, oricare ar fi ele, cu infelegere si simpatie frateascd, s& nu ma alunge de la primul pas ; cd 0 implor sa ma creada pe cuvint, s& asculte ceea ce am sii vorbesc, s& rida de mine daca doreste, dar si-mi dea speranfe, si-mi spuna citeva vorbe, doar citeva vorbe, iar apoi, chiar nici s& nu ne mai intilnim niciodata, daca tine la asta |... Dar vad e& rizi... De altfel, pentru asta gi vorbese — Te rog si nu te superi ; rid pentru c& vad c& esti propriul dumitale dusman si c&, dacé ai fi incercat, fie chiar si pe strada, reugeai fara indoiala. in toate, cu cit alegi calea cea mai simpld, cu atit e mai bine... Nici o femeie cu but -simt, in afar de cazul oind e proasta sau tare suparaté in acea clip’, nu te-ar indeparta de lingd ea fré ofranda celor doua vorbe implorate cu atita sfioas& cldura. Dar ce spun eu ' Te-ar lua, desigur, drept un nebun, Judecasem dupa mine, De fapt, ce stiu eu despre viata si despre felul de-a fi si de-a se comporta al oamenilor ! 10 mulfumese, strigai eu, 1 stii ce-ai facut pentru mine in clipa asta ! — Bine, bine ! Dar ajuti-ma si pricep, dupa ce-ai putut Cunoaste c& eu ag i o astfel de femeie cu care... ma rog, pe care dumneata ai considera-o demna... de atengie si prietenie... intr-un cuvint, nu una din acelea ,obignuite”, cum le numesti dumneata. Ce te-a indemnat si te apropii de mine ? De ce ai fcut-o? 6— De ce ? Cum, de ce ? Pai... erai singura, domnul acela prea indriznet, afara era noapte : vei fi de acord, cred, cf era de datoria mea. — Nu. Nu atunci, ci mai inainte, acolo, nd inc nu trecusem de partea asta ? Doar ai incercat si te apropii de mine I — Pe partea cealalta ? Cind inca... Drept s spun, nu stiu cum sa raspund ; mi-e teama... $tii, azi am fost fericit ; mergeam, cin-tam ; am iesit afara din oras ; nu mi s-a mai intimplat niciodata s4 am clipe atit de fericite. Dumneata... mi s-a parut, dar poate ca gresesc... Te rog s mA ierti cA rascolesc... mi s-a parut cA plin-geai, $i eu... eu nu puteam sa indur asta... mi se sfigia inima, O, Doamne ! Dar, vazindu-te, nu-mi era ingduit sa fiu coplesit de mihnire ? S& fi sAvirsit oare, intr-adevar, un pacat atit de mare, numai Pentru c& un sentiment frajese de compatimire m-a indemnat si n linga dumneata ? Treci cu vederea c& am spus compatimire... ei ! da, intr-un cuvint, te-am jignit oare, lisindu-ma prada dorintei de-a ma apropia de durerea dumitale ? Gata... ajunge, nu mai continua... spuse fata, coborindu-si privirea si stringindu-mi mina, int singura vinovata ci am deschis discutia ; dar ma bucura, in ceea ce te priveste, c& n-ai fost pentru mine o deceptie... si acum, iat c& am ajuns si acas& ; trebuie s-o apuc pe ulicioara asta ; de aici, mai am doi pasi.... Adio, iti multumese — Dar, cum asa ? ! E posibil sa... ? Sa nu ne mai vedem niciodata ? E cu putinta ? Vezi, spuse fata cu un zimbet, la inceput spuneai ca te-ai fi mulfumit numai cu doua vorbe, iar acum... De altfel, nu-ti mai spun nimic... Poate c& ne vom mai intilni — Miine voi veni aici, negresit, am implorat-o eu, larta-ma, o ! iarti-ma cd iti cer. — Da, esti nerabdator... aproape c& pretinzi Asculti-ma, rogu-te, asculti-ma !_am intrerupt-o eu. Poate cd ifi voi spune iarasi ceva nelalocul lui, desi n-as dori-o... Dar... nu pot si nu vin mine aici. Sint un visitor ; traiesc atit de putin in realitate si atit de rar clipe ca aceasta de acum, incit nu pot s nu le repet in reveriile mele. iti voi purta chipul in visirile mele toata noaptea, o saptimina intreaga, tot anul! De aceea spun ca voi veni mine aici, negresit, chiar in acest loc gi la aceeasi ord, fericit de a-mi reaminti macar de cele ce-au fost azi, Locul 1m eu vreo doud-tr acesta a si inceput si-mi fie drag. M: locuri asemanatoare la Petersburg. O dati m- au podidit chiar lacrimile la aceasté aducere-aminte, exact ca pe dumneata, adineauri... Ce stiu eu, poate nu mi-o iei in dumneata, cu zece minute in urma, plingeai tot din pricina unei amintiri.. Te rog s nume de rau, dar m-am lsat in voia gindurilor ; poate c& aici, in acest loc chiar, ai fost cindva foarte, foarte fericita. — Bine, murmura fata, se prea poate si vin mine aici, tot la ora zece. Vad c& nu mai am cum sa te impiedic... Uite ce este : mine trebuie neaparat s4 fiu aici ; sa nu crezi ins& cumva cd iti fixez astfel 0 intilnire ; nicidecum, sa sti; trebuie sa fi aici pentru mine. $i, la urma urmei, de ce nu ti-as spune-o deschis... n-o sa se intimple nimic dacd vii si dumneata ; in primul rind, ca si nu survind iardsi nepliceri de felul aceleia de asta-seard, dar si lasdm toate astea la 0 parte... Pe scurt: as dori, pur si simplu, s& te vad... ca Si-ti spun... doud vorbe,.. Numai ca... dar nu ma vei condamna auzindu-ma vorbind astfel ? Te 7og sf nu-ti inchipui cumva c& dau intilniri cu atita usurinta.... Nici acum n-as fi admis-o, daca... dar asta rmine un secret al meu ! Cu o singur& condifie, ins’ — Primesc ! Spune, spune, te rog, pentru dumneata sint gata sa fac orice... Spune totul, am exclamat in culmea fericirii, pofi conta pe mine : voi fi ascult&tor, respectuos... m& cunosti doar. — Tocmai de aceea, pentru cd te cunose, te si invit mine, zise fata rizind, Te cunosc perfect. Dar, ‘nu ita : vii numai cu 0 conditie (si s& fim infelesi — vei respecta intocmai rugamintea mea ; dupa cum vezi, iti vorbesc deschis) s& nu te indragostesti de mine... Pentru cd aga ceva nu se poate, crede-ma, Sa fim prieteni — da, cu cea mai mare bucurie, uite mina mea... Dar sa nu te indragostesti, te rog ! Asta nu se poate ! — Ti-o jur! strigai eu, stringindu cu ardoare minuta intinsé. — Lasi jurimintele, stiu ci esti in stare si te aprinzi ca un explozibil, Nu-mi lua in nume de rau 8 ifi vorbese astfel. Daca ai sti... Ni eva cuvinte sau de la "u n-am pe nimeni cu care s& pot schimba re si cer un sfat. Desigur, nu pe strada iti caufi sfituitorii, dumneata insi esti o excepfie. Te cunose atit de bine, de parc am fi prieteni de doudizeci de ani... Nu-i aga cd n-o si ma tradezi ? Niciodata ! Ai sa te convingi... Nu stiu ins& daca nu mor pind mine... de emotia asteptarii — incearcé si dormi mai adine. Noapte bund ! $i tine minte c& eu am si dat dovada de incredere in dumneata, Doar ai exclamat adineauri atit de frumos : Sa fi savirgit oare, intr-adevar, un pacat atit de ‘mare, numai pentru ci un sentiment fraifesc de compatimire m-a indemnat si vin ling dumneata ?" Ai spus-o cu atita sinceritate, incit mi-ai sugerat ideea ca as putea sa ma destainui dumitale — Pentru Dumnezeu, dar cum ? in ce fel ? — Asadar, pe miine ! $4 ramin& deocamdati o tain’, E si in avantajul dumitale oarecum ; macar de departe se va asemina cu un roman, Poate cd ifi spun chiar miine, desi tot pe atit e posibil si spun... Va trebui si mai stim de vorba, si ne cunoastem si mai bine O, in ce ma priveste, o i povestese chiar miine totul despre mine ! Dar ce minune se petrece cu mine, Dumnezeule ? Visez ? Pe ce lume ma aflu ? Te rog, te implor, mai spune-mi o data: e chiar adevarat cA nu esti nemulfumita, 8, spre deosebire de cum ar fi ficut oricare alta, nu te-ai suparat pe mine facut fe si c& nu m-ai indepartat de la bun inceput ? Numai doud clipe, si m pentru totdeauna, Da ! fericit! Cine stie, poate c& m-ai impacat cu mine insumi, c& mi-ai spulberat indoielile,.. CAci am uneori niste momente.... Ei, bine, in sfirsit, miine iti povestesc totul, vei cunoaste totul, primul, — Bine, ne-am infeles ; asadar, incepi dumneata. De abia astept. La revedere ! — La revedere ! Ne despartirdm, Transportat in lumea visurilor mele, am raticit prin oras toat noaptea. Nu ma simfeam in stare si ma ‘tore in birlogul meu. $i am fost atit de fer A DOUA NOAPTE it... pina a doua zi! ic ai ajuns teaffr ! mA intimpina ea surizaitoare, stringindu-mi amindoud miinile Sint aici de dou ore, Nici nu-fi inchipui ce-a fost cu mine toatd ziua! 8— Stiu, imi inchipui... dar si ne intoarcem la ale noastre, Vrei si-ti spun de ce am venit ? Doar nu pentru a flecari amindoi, ca ieri, De-acum incolo trebuie si fim mai infelepfi. Asear& m-am gindit mult la toate acestea. Dar in ce fel, in ce fel erezi c& am putea fi mai injelepfi ? In ce ma priveste, sint gata si fac tot ce-mi spui; crede-ma, ins, c& in viata mea nu m-am simfit mai intelept ca acum — Adevarat ? Mai inti, te rog s4 nu-mi stringi asa de tare miinile, in al doilea rind, ifi marturisese sincer ca toata ziua m-am gindit numai la dumneata, — Si lace coneluzie ai ajuns ? Am ajuns la coneluzia ca totul trebuie luat de la inceput, flindcd, meditind bine dupa despartirea noastra de aseara, mi-am dat seama cd nu te cunose inca, ba nu te cunosc chiar de loc gi cd m- am purtat ieri ca un copil, ca o fetigcand fra minte, iar singura vinovati de tot ce a urmat este inima mea buna, cu alte cuvinte, mi-am facut din asta gi un titlu de merit, cum se int ipl mai intotdeauna cind incepem a ne judeca pe noi ingine. $i, de aceea, ca si-mi indrept oarecum greseala, am hotarit s4 cuno: cit mai amanuntit totul despre dumneata. $i cum n-am de la cine culege amanunte, nu-mi rimine decit s& te rog si-mi istorisesti singur, dar fara si- scape nimic, nimic. Ei, vorbeste-mi, dar, ce fel de om esti ? incepe mai repede, hai, spune-mi istoria vietii dumitale. — Istoria vietii mele ? strigai eu speriat. Istoria vietii ?.. Dar cine fi-a spus c& viata mea ar avea o istorie... Eu n-am nici o istorie. — Atunci, cum ai putut sa traiesti, daca n-ai si dumneata o istorie a dumitale ? intrebé ea surizind — Vite asa, absolut fird nici un fel de istorie | Am trait, adic, asa, cum s-ar spune la noi, de unul singur, absolut singur — sin-gur-cue — infelegi cum vine asta, si triesti singur ? Cum asa, singur ? Para si vezi chip de om, absolut pe nimeni, niciodati ? — Ba da, de vazut, vad eu, cu toate acestea, sint un insingurat Cum ? Dumneata nu stai de vorba niciodata cu nimeni ? — intr-un anumit fel, cu nimeni, ag putea spune —Dar ce soi de faptura esti ? Lamureste-ma, te rog | Dar ia tai, mi se pare c& incep s& infeleg ! Cred ci ai, ca si mine, o bunicd. A mea este oarba si, de cind ma stiu, nu ma lasi si ies nicdieri ineft aproape ci m-am dezobignuit s4 vorbese, Tar cind cu vreo doi ani in urma, am ficut o strengiirie, vizind A nu ma poate fine in fitu, m-a chemat lingi ea gi mi-a prins cu un bold rochia de-a ei, aga cA de atunci stim astfel agafate una de alta zile intregi ; bunica, desi oarb, impleteste la ciorap ; iar eu, asezata lings dinsa, ori cos ceva, ori ii citese vreo carte cu glas tare ; fi se va prea foarte ciudat, poate, dar uite ! aga imi petrec viata de doi ani de zile, agatata de poala bunicii O, Dumnezeule, ce nenorocire ! Dar eu, eu n-am o astfel de buni — Pai, dacd nu ai o buni ,atunci cum poti sta tot timpul acasa ? — Va sa zici, vrei cu tot dinadinsul si tii ce fel de om sint eu? ‘xact! Asta vreau sa stiu ! In sensul cel mai strict al cuvintului ?— jin sensul cel mai strict al cuvintului! Fie, daci-i asa ! Poftim : eu int un tip — Tip, tip ! ce fel de tip ? striga fata, izbuenind apoi intr-un hohot de ris, de pared un an reg nu mai avusese prilejul si rida. $tii c& ai haz, ma amuzi grozav | la s& ne aseziim pe banca asta, Pe aici nu prea umblai lumea si n-are cine sine auda, asa ci nu mai sta pe ginduri si incepe odata a-mi spune povestea viefii dumitale, pentru c& n-ai s| ma convingi niciodata cA viata dumitale nu are o istorie ; nu stiu de ce vrei sa mico tainuiesti. In primul rind, ce-i aia tip ? — Tip ? Tip inseamna un ins original, un om cam... ridicol! i-am raspuns izbucnind intr-o explozie de hohote, molipsit de risul ei copilirese. O fire de o anumita structura.... Spune-mi, stii ce este un visdtor ? — Un visitor ? i asta-i acum, cum s i nu stiu, cind eu insimi sint o visitoare. Uneori, stind linga bunica, cite si mai cite nu-fi vin in minte, te si miri de unde ! $i, pe nesimfite, te lasi furat& de ginduri, incepi sa visezi si plutesti asa, pe aripile inchipuirii, ca si ajungi uneori sé te marifi cu un prinf chinez. Citeodata e si bine si visezi! Desi... poate c& gresesc, cine stie ! Mai ales cind ai si fara asta la ce sa te gindesti, adauga fata, de asta data cu un aer destul de grav. — Admirabil! De vreme ce erai pe punctul de a te marita cu un pring chinez, sint sigur c& ma vei Intelege perfect. Asadar, incep... Dar asculta : nici nu-fi cunose inca numele, cum te cheama ? In sfirsit! Bine cd ti-ai adus aminte ! —Dumnezeule ! in gind nu mi-a trecut, ma simfeam bine gi asa, — Mi cheami... Nastenka. — Nastenka ! Numai atit ? Ait ! Ti se pare putin, om nesitios ce esti! — S&mi se para putin ? Dimpotriva, mult, mult, foarte mult, Nastenka, suflet fermecdtor de bun daci de la 1e doar Nastenka ! ce esti \ceput esti pentru — Cred sieu ! Asadar. — Asculta dar, Nastenka, ce poveste nostim® vreau si-ti spun. M-am asezat ling ea, am arborat un aer grav, de pedant, si am inceput ca din carte — Exi , Nastenka — poate n-ai stiut pind acum — existi in Petersburg niste fundaturi destul de stranii, Pe-acolo parca nu-si strecoara sulijele de aur acelasi soare care se revarsa luminos peste tofi camenii orasului, ci-si imprigtie privirea un altfel de soare, un soare poruncit parc anume pentru ungherele de care-ti vorbesc, si invaluie totul intr-o altfel de lumina, aparte. Prin ungherele astea, Nastenka drag, musteste parc o alta viati, cu totul diferita de cea care clocoteste in jurul nostru, 0 ata cum ar putea fi numai undeva intr-o far nestiuta, de peste mari si fari, si mu la noi, nu vremea noastra atit de cumpanita, mult prea serioas& si cumpanita. Ei bine, viata aceasta e un amestec de ceva pur fantastic, ceva inflacarat ideal, dar totodata (vai, Nastenka !) de ceva foarte-foarte prozaic, plat si banal, ca si nu spun de-a dreptul trivial 10— UF, Doamne ! ce mai introducere | imi inchipui ce-mi va fi dat si aud de aci incolo ! Ai si auzi, drag Nastenka, (cred cA nu voi obosi niciodata s8-ti spun Nastenka !) ai si afli ca in acele unghere igi duc existenta niste oameni ciudati — visitorii, Visditorul — daca e sa gisim definitie mai cuprinzatoare — nu este propriu-zis om, ci, cum si spun, un fel de fina hibrida. In general, el se aciuiaz undeva, intr-un ungher izolat, de parca s-ar ascunde acolo si de lumina zilei, iar 0 data instalat astfel, ¢ tot asa de nedezlipit de birlogul sau ca si un mele, sau seménind cel pufin in aceasta privinta cu acel interesant soi de vietate care este si fipturd, si casi la un loc, si care se numeste broascé estoasd, De ce crezi ca se complace atit de mult intre cei patru pereti, zugraviti negresit in verde, innegriti de funingine, de fumul de figara in care rizbate o dezolanti tristefe ? De ce oare acest individ ridicol, atunci cind vine si-I viziteze careva dintre rari lui cunoscuti (si s& udm aminte c&, pind 1a urma, tofi cunoscufii il pirdsesc), de ce huhurezul acesta isi in-timpina musafirul cu atita jena, schimbind feje- fee, de ce se zipiceste de parca cu citeva clipe inainte intre cei patru perefi ai lui ar fi faptuit vreo crima, parca ar fi fabricat bani falsi, ori ar fi comis niscai versulete, ca s& le trimita la o re scrisoare anonima alaturi, o scrisoare in care si arate ci — adevaratul autor fiind mort — el, ca prieten, a socotit de-a sa datorie sacra s& incredi {eze tiparului stihurile celui disparut ? De ce, spune-mi, draga Nastenka, intre cei doi oameni, gazda si vizitatorul, nu se poate infiripa nici o conversatie ? De ce nici risul, si nici o vorba de duh nu-si ia zborul de pe buzele prietenului picat pe neasteptate s_nedumerit, c&ruia, in alte oca: i, nu-i displac nici risul, nici vorbele cu haz ori discutiile despre sexul frumos si despre felurite alte subiecte placute ? De ce, oare, in fine, chiar $i acest musafir, probabil o cunostinta recenti, care vine pentru prima oara in viziti — flindci a doua oari cu siguranti n-o si mai calce pe-acolo — de ce el insusi se fisticeste in asa hal, isi pierde sirul vorbelor si citeodata inmarmureste cu toate c& altminteri este foarte spiritual (presupunind c& nu este lipsit de asemenea insusiri), de ce i se intimpla toate acestea numai privind la figura intoarsa pe dos a gazdei, care la rindul sau, a reusit si se \curce cu de: piarda cu totul, sa s sire, dupa atitea sfortari uriage si zadamice de a sparge gheaa si a incropi o conversatie cit de cit mai atractiva, ori de a arata, la rindul siu, ca nu e strain de bunele maniere ale lumii mondene, palivragind, bundoar’, despre farmecele sexului frumos, pentru ca macar printr-un astfel de siretlic si-i fie pe plac bietului om, nimerit din greseala in vizita acolo unde nu ii era locul ? De ce, la un moment dat, oaspetele pune bruse mina pe palirie gi se retrage in mare graba, prefficindu-se c& amintit chiar atunci de o chesti si ne foarte urgent — cu totul imaginara, inventata pe loc ca pretext — isi sloboade, cu chiu, cu vai 1a din staruitoarea strinsoare a miinilor gazdei, care, in felul acesta, cauta -si arate regretul, incearc& si remedieze iremediabilul, si recistige ce a pierdut ? De ce prietenul plecat atit de grdbit si atit de preocupat, departindu-se de usa inchis& in urma lui, izbucneste deodata in hohote de ris, jurindu-si in gind si nu mai calce niciodata pragul acestui om ciudat, desi bietul om ciudat mu-i in fond decit un tindr foarte cumsecade ; 5, totodati, nu-si poate refuuza nicicum imaginafiei un capriciu nevinovat : de a compara, macar pe departe, mutra recentului su interlocutor cu infafisarea unui pisoi nepricopsit, care dupa ce-a fost capturat migeleste de si tivalit, se refixgiaz, speriat si zipacit de zarva din jurul sau, sub un scaun, unde mult timp dupa aceea, ucu toata linistea din casa, simte nevoia sA se zbirleasca, si mirtie gi si pufheasca, spalindu si cu amindoud labutele botigorul lovit, iar apoi s& arunce priviri dusmanoase naturii, viefii si .chiar bucdtii gustoase mase de la prin-zul stipinilor, pe care o menajer’ miloasd o pastreaza pentru el? — Ascultéi-ma, intrerupse Nastenka, care mi ascultase pind atunci cu ochii uimifi si gurita deschis&, te rog s& ma crezi cd nu pricep de loc de ce s-au intimplat toate cite mi le-ai insirat, si nici nu stiu de ce-mi propui avalansa aceasta de intrebari pe cit de stranii, pe atit de hazlii; sint ins4 convins& c& toate astea te privese direct §i ti s-au intimplat chiar dumitale. —— Exact, am raspuns eu cu aerul cel mai serios din lume. puse Nastenka, fiindea tin foarte mult si eroul nostru sau, mai bine zis, ce ficeam eu, pentru c& eroul intregii istorisiri sint eu, propria si modesta mea persoand ; vf si stii, bineinteles, din ce pricina m-a rascolit, de ce nu mi-am mai revenit o zi intreaga in fire, dupa neasteptata vizit’ a acelui prieten ? Te intereseaz apoi motivul pentru care am fost atit de surprins, de m-am facut rosu ca racul, cind mi s-a deschis usa camerei ? Doresti s& afli, desigur, de ce anume n-am stiut sa primese aga cum se cuvine un musafir si, sub povara obligatiilor mele de pspitalitate, s mA prabusese neputincios, acoperit de rusine ? Ei da, da ; fireste ci da ! rispunse Nastenka, Am ins& o rugdminte : stii si povestesti admirabil, dar nu s-ar putea totusi si folosesti un limbaj mai pufin frumos, cas nu para c& vorbesti asa. a din carte ! — Nastenka ! am rostit eu cu vocea grava si sever’, abia sté-pinindu-mi risul, draga Nastenka, stiu cA povestese frumos, dar altfel nu pot, iarti-ma, Acum, draga mea Nastenka, ma simt aidoma spiritului regelui Solomon, care a stat o mie de ani intr-un ulcior, sub sapte peceti, dar de pe care, in sfirgit, s-au ridicat, una cite una, cele sapte pecefi. Acum, scumpa mea Nastenka, cind ne-am reintilnit dupa o despartire atit de lunga — caci eu te cunose de mult, fiindcd de mult céutam pe cineva si cel mai bun semn c& tocmai pe dumneata te cdutam e cA ne-a fost sortit si ne intilnim... in mintea mea s-au deschis o mie de supape si trebuie si ma revars printr-un suvoi de cuvinte, cici altfel ma indbus. Asadar, te rog si nu ma intrerupi, Nastenka, ci sii m& asculfi cu ribdare, cuminte, cfci altfel nu mai spun nimic. — Nu, nu, nu ! asta in nici im caz ! te rog sa continui, Nu mai scot nici 0 vorba. — Agadar, exist o orf din zi, buna mea prietend Nastenka, o ord care ma incinté cel mai mult, E ora la care, de obicei, se incheie aproape toate grijile mari, indatoririle de serviciu si toate obligatile zilei si cind tofi se grabese spre casele lor, pentru a lua prinzul si a se odihni, iar in drum spre cas& scornese tot felul de indeletniciri vesele pentru seara ori noaptea care urmeaz, adicd pentru restul timpului disponibil. La ora aceea si eroul nostru — pentru ca, permite-mi, Nastenka, s povestesc la modul impersonal, intrucit m-as simi tare stinjenit s-o fac la persoana intii -— la ora aceea si eroul nostru, ziceam, care, si el, ca multi Itii, avea 0 ocupatie, paseste urma altora, Pe fata lui palida, putin obosita, raticesc licdririle unei desfitari ciudate, Priveste emofionat vilvoa-rea crepusculara care se stinge lent pe 2cerul rece al Petersburgului, Cind spun priveste, gresese ; cuvintul priveste este prea putin potrivit, mai curind ag zice contempla, cu un aer putin absent, cu expresia omului cam obosit sau ale c&rui ginduri si atrase de altceva, mai interesant, care nu-i ingiduie decit in treacat si aproape involuntar s& cuprinda in disponibilitayile lui de timp lumea inconjuratoare, Este mulfumit de a fi sedpat pind a doua zi de plieti- seala freburilor cotidiene si se bucura ca un scolar scutit de a mai intirzia la pupitru, spre a se reintoarce la jocurile dragi si streng®-tiile care il asteapta, Daca l-ai privi cu oarecare diserefie in acest moment, drag observa numaidecit ca firicelul su de bucu Nastenka, strecurase prin nervii lui slabi si prin linistea bolnavicioasei sale fantezii ceva placut si inviorator. Iatd-l preocupat de ceva... Crezi cd se gindeste la masa ce-I asteapti ? Sau cum igi va petrece seara ? La cine se uiti oare ? Nu cumva la domnul acela cu tinutd impozanta care a salutat-o atit de ceremonios pe doamna din luxosul cupeu cu cai sprinteni, ce-a 4 lui acum de toate aceste nimicuri! Acum se simte trecut adineauri pe ling’ el ? Nu, Nastenka, nu-i pa bogat, pentru ci igi are viafa lui cw sorul aparte! E atit de bogat dintr-o data, incit si ultima razi a asfinfitului de soare nu in zadar i-a stralucit cu atita sprintend veselie pe fafd, stirnind in inima lui infierbintata un roi intreg de impresii, Abia daca mai ia in seama drumul, de-a lungul cdruia altadata cele mai marunte lucruri puteau si-l uimeasca. Acum, .zeifa fanteziei" (daca l-.ai citit pe Jukovski, draga Nastenka) a fesut, cu mina-i capricioasa, urzeala de aur si a prins a-i desfagura prin fata ochilor horbote maiestrite dintr-o altfel de viata, cu totul bizar, ba poate — cine stie ? —I-a saltat cu miraculo-isele-i puteri de pe acest splendid trotuar de granit, pe care merge spre cas, intr-al saptelea cer de clestar. inceared si-1 opres trebindu-I pe neasteptate : unde se afl, pe ce strazi a trecut ? si nu-si va aminti nimic — nici pe unde a mers, nici unde se afla acum, ci, rosindu-se de ciuda, va biigui mai mult ca sigur \eit doar c& n-a ceva pentru salvarea aparentelor. Vei pricepe, prin urmare, de ce a tresarit atit de tare, i {ipat, privind cu sfiala de jur imprejur, cind o batrinicd foarte venerabila |-a oprit politicoasa in mijlocul trotuarului, si-I intrebe de-o strada pe care n-o mai nimerea. Incruntindu-se suparat, el porneste apoi mai departe, fird si observe zimbetele cite unui trecdtor intilnit, care se opreste din drum uitindu-se dupa el, ori pe fetita aceea care s-a ferit cu teama dinaintea lui, ficindu-i loc si treaca, ca imediat dupa aceea si izbucneasca intr-un ris zglobiu, uitindu-se cu ochi mari de copil in ochii lui visdtori si urmarindu-i gesticulatia. $i tot aceeasi zeifé a fanteziei, din zborul ei sprintar, a adunat in acelasi nivod vrajit si pe batrinica, si pe treeatorii curiosi, si pe fetija numai bucle si zimbet, si pe barcagiii care cinau in barcile lor ce impinzesc Fontanka (si presupunem ca tocmai pe acolo trece eroul nostru) ; i-a prins sdgalnic pe tofi si totul in ghergheful ei, ca pe niste muste in paienjenis — si, cu intreg tezaurul acesta, visatorul nostru a itruns in vizuina sa tihni a asezat la masi, a prinzit si nu s-a trezit din reverie decit dupa ce ingindurata si vegnic posaca Matriona, care il servea, sttinsese totul de pe masi si-i intinsese pipa ; abia atunei s-a trezit, dumerindu-se-mirat c& luase masa, desi habar n-avea cind si cum se intimplase asta. De mult se strecurase in odaie sitrist ; of funericul; de mult sufletul lui vislea pu: paratic intreaga de inchipuiri se naruia in jur, disparea fra urma, fir zgomot, ca un vis din care el insusi nu-si mai amintea nimic. Dar iat c& 0 senzati vagi face si i se stringa si si-i palpite usor inima ; ceva ispititor, cao noua dorin(, ii rivageste gi-i ulburd inchipuirea, stringind acolo un roi intreg de fantome necunoscute inc’. In Bodaita lui domneste linistea, singuratatea, si o lene dezmierdatoare fi incinta imaginatia ; ea se aprinde usor, d& putin cite putin in clocot, intocmai ca apa din ceainicul batrinei Matriona, care deretica nepasdtoare alaturi, in bucatarie, pregatindu-si, ca de obicei, cafeaua, lata, pasii inchipuirii taie incetul cu incetul drum prin nelinistile lui si cartea luatd din raft, la intimplare si fra scop, alunecd din miinile visatorului nostru, mai inainte ca el sa fi ajuns cu lectura macar la a treia pagina. Si iarasi fantezia e avida, cAutatoare, si iardsi in gindurile lui apare o lume noua, cu o alt& viata, incarcata de farmee, ii impresoard inima cu planuci din ce in ce mai strilucitoare. Un nou vis — o noua fericire ! O noua doza de rafinata si voluptoasa otrava | Ce-i pasa lui de viata reald, de via{a noastra ! Dupa ingelatoarea sa parere, noi — eu si cu dumneata, Nastenka — trim intr-o molatecd lenevie, mult prea lent, cupringi parca de inertie ! Dupa credinja sa, noi toti sintem atit de nemulfumiti de soarta noastra, incit ni-e silé de viata ! Si, intr-adevar, priveste, priveste realitatea din jurul nostru : totul pare la prima vedere rece, mohorit si atit de sumbru. ..Sarmanii !" ne compati incearci asemenea neste gind visétorul meu. $i nici nu e de mirare c&- ginduri, Pe citt vreme, muti-ti ochii cAtre aceste fantome vrdjite, care se adund cu atitea drigalisenii gi capi sub fruntea lui, ca intr-un tablou rapitor, plin de insufletire, unde pe primul plan, primul personaj, desigur, este chiar el insusi, visatorul nostru, pretioasa-i persoand. Observa ce varietate de intimplat, ce roi nesfirsit de visuri ametitoare ! Ma vei intreba, poate, la ce viseaza ? Dar ce rost ar avea o asemenea intrebare ? Viseaza la toate... la menirea poetului necunoscut, incununat mai tirziu de lauri; la prietenia cu Hoffinann’, la noaptea sfintuiui Bartolomeu ; la Diana Vernon’, la rolul eroic al lui Ivan Vasilievici cel Groaznic in cucerirea banatului tatarase al Kazanului ; la Clara Mowbray ; la Eufia Dens ; la Soborul prelatilor care I-au judecat pe Jan Hus ; la rscoala mortilor din Rohert’ (ii amintesti muzica, are un iz de cimitir !) ; la Minna’ si Brenda; 1a lupta de la Berezina’ ; la lectura acelui poem din casa contesei V D* ; la Danton ; Cleopatra e i suoi amangi’, la cisuta din Kolomna"” ; la un cAmin al su, alituri de o fiinté dragi, care, intr-o seara de iarna, deschizind gurita si ochisorit asculte, asa cum m& asculfi dumneata acum pe mine, o ! ingerasul meu... Nu, Nastenka, ce-i pas lui ? Cufundat intr-o mreaja de lenese voluptafi, nu-i pas de loc de acea viaffi dupa care noi tinjim atita O astfel de viata i se pare sAraci, meschin8, neprevazind c&-i poate veni si lui odat& sorocul, ceasul nefast cind — pentru o singura zi din aceasta via, jalnicd si meschi fantastici, ba chiar si-i dfiuiasc& nu pentru vreo bucurie si nici pentru fericire, ci dintr-o istovitoare sfirseala, in ceasul acela de tristefe, de regret le nemarginiti amariciune, cind nu va mai st si aleaga. Dar atita timp cit n-a sosit inc& momentul acela cumplit, el nu doreste ni ic, pentru c& este mai presus de dorinji, pentru c& musteste de toate primaverile, pentru ed soarbe mereu din preaplinul propriei sale fiint, pentru cd el insusi este mesterul-faur al viefii sale, pe care o creeazA singur, clip& cu clipa, si mereu in alte forme, dupa vrerea inimii si bunul sau plac. $i doar, atit de lesne, atit de firesc se infiripa in el aceasta lume de basm, o lume a fanteziei! Parca nici n-ar fi vorba de niste naluciri Au, uneori este gata si creada cf viaja aceasta de fantome nu-i o simpla surescitare a cine gtie c&rui simy inaripat, c& nu-i doar un i! De miraj, doar o biat& amagire a imaginatiei exaltate, ci cd toate existé aievea, sint reale, palpabile, ce atunci, spune-mi, Nastenka, de ce totusi atunci, in asemenea clipe, i se taie respirafia ? De ce dintr- 4© data, ca prin farmec, ca printr-un tainic joc al hazardului, pulsul incepe si-i bata mai repede, din ochii visatorului jsnesc lacrimi, obrajii lui palizi, umeziti de plins se aprind, si toata fiinfa i se umple de o nvalnicd bucurie ? De ce oare nopti intregi de nesomn se scurg ca o clip, scaldate intr-o bucurie gi 0 fericire de nesecat, iar cind zorile trandafirii isi trimit primele raze, revarsindu-se in odaia sumbra gi invéluind-o cu draperii fantastice de lumina indoielnica, cum se intimpla la noi la Petersburg, visatorul nostru vidguit, stors de puteri, se arunca in pat si adoarme in voia spiritului stu bolnav, zguduit de extaz, cii_un fel de durere coplesi de dulce in inima. Da, Nastenka, te lasi amagit si tu, banuind fara sa vrei c& sufletul ii e tulburat de o pasiune adevarata, reala, ca in imaterialele, etericele lui visari exist ceva viu, sat, ca un navalnic torent ceva palpabil! Si de fapt, ce amigire ! Caci iat, de pilda, in inima lui s-a r al fericirii, dragostea, cu dulcile ei chinuri... E de ajuns s8-1 privesti, ca s nu mai ai nici o indoiala. Vei crede, oare, dragi Nastenka, privindu-l, c& el n-a cunoscut-o niciodatd pe iubita visurilor sale fantastice ? Socoti oare cu putingé ca el sé n-o fi vazut decit acolo, in ademenitoarele sale himere, ca o astfel de pasiune sf fi avut intruchipare numai in vis ? Oare nu este adevarat cd ei au trecut braf la braf, de-a lungul atitor ani ai primei lor tinereti, prin strazi si anotimpuri — singuri, in doi, nepasatori faté de lumea intreagi si impletindu-si fiecare universul séu propriu, propria sa viaf& cu viafa celuilalt? $in-a fost oare ea aceea care, in ceasul tirziu al despa {iri, statea la pieptul lui, plingind cu hohote si tinguindu-se fara s& mai stie nici de vijelia dezlanquita sub catapeteasma mohorité a cerului, nici de vintul care smulgea, ducind cu el, lacrimile de pe genele ei negre ? Sa fi fost oare toate acelea numai vis ? $i parcul plin de melancolie, in paraginé si parasire, cu aleile napadite de muschi, adincit in singuratate, mohorit, pe unde atit de des se plimbaseri impreun, speraseri si iubisera atit de mult, ,atit de mult si atit de duios" !? Sa fi fost oare numai vis si acea stranie casa batrineasca, retrasd, in care a trait ea singuraticd, inchisA in sine, atita vreme, alituri de un sof batrin si ursuz, vegnic cut gi veninos, care pe ei, indragostitii — sfielnici ca niste copii, as-cunzindu-si cu teama gi tristefe iubirea unul fata de celdlalt — i inspaiminta ? $} cit de neprihanita, cit de pura le era dragostea, ci intau, de se cit spaima le erau bintuite inimile fata de (se intelege de la sine, Nastenka !), fata de rautatea oamenilor. $i, Dumnezeule, oare nu era ea fiinta aceea pe care a intilnit-o mai tirziu, departe de farmurile patriei, sub cer strain, un cer meridional, fierbinte, in acel minunat oras etern, sub policandrele strilucitoare ale unui bal, cind sunetele muzicii se revarsau prin palatul (era, negresit, un palazzo !) incendiat de lumina, in balconul umbrit de mi sopt cupringi de extaz, imbrii si trandafiri, unde dinsa — recunoscindu- — si-a scos cu atita grab& mase: ndu-i; Sint libera” si tremurind, sfi at de hohotele ph sului, i s-a aruncat in braje, si amindoi, ‘indu us uitat intr-o clipité si amardciunile, si despartirea, si chinurile, si mohorité césuli de odinioard, si pe batrinul ei sot, si parcul cel posomorit din indepartata lor patrie si banca de pe care — cu o ultima sarutare pitimasa — ea se smulsese altidata din brafele lui incremenite intr-o desperat chemare ?... O, cred, dragi Nastenka, cf vei fi de acord si dumneata ci ¢ atit de firese si te tulburi, si-ti pierzi cumpaitul si si te rosesti pind-n virful urechilor, ca un scolar care de abia si-a ascuns in fundul buzunarului un mar furat din gradina vecinului, cind se iveste deodata un vlajgan oarecare, unul voinic, inalt, glumet si flecar — ca prietenul nepoftit de asear’ — care casca larg usa si striga aga, ca dinsenin : Fr ioare, am sosit in clipa asta din Pavlovsk!" Doamne, Doamne! Batrinul conte si-a dat duhul si-ncepe o fericire de nedescris, iar aici, poftim, dumnealui a sosit din Pavlovsk ! Dupa ce am rostit patetica mea perorafie, am tcut la fel de patetic. Nu uit nici azi cd in momentul acela doream nespus, bi-ruindu-ma pe mine insumi, s& izbucnese intr-un hohot de ris, risundtor, pentru c& simeam cum undeva, in tainitele adinei ale sufletului, incepea si m& ispiteasca acel diavol vrjmas, dracusorul neastimparat al inchipuirii, simjeam cum mi se pune un nod in git, imi tremura barbia, iar ochii mi se umezese din ce in ce mai mult.., Ma asteptam c Nastenka, rotunjindu-si ochigorii ei cuminti, dupa ce m-a ascultat, va izbueni intr-o cascada vesela de risete copilaresti $i parcd-mi prea rau ca am intins care de mult imi rodea i prea mult coarda, destiinuindu-i fara rost taina viet ima, riscolind-o néprasnic de aceea si vorbeam ca din carte, pentru cé-mi pregitisem de mult propriul meu verdict, iar acum nu m- 4 nu-l rostesc tare in auzul ei, sim am putut refine s destiinuiese fird a spera cel putin cA voi fi inteles ; spre mirarea mea, insa, fata nu spunea nimic, iar dupa un rastimp mi-a strins incetisor mina si, cu un fel de compatimire timida, m-a intrebat — Sf fie adevarat cA toata viata ti-ai trait-o asa cum mi-ai povestit ? Toat viata, Nastenka, toata viata, si mi se pare c& asa o voi sfirsi — Nu, asta nu se poate ! se nelinisti ea. Asa ceva nu se va intimpla ! Altminteri, ar insemna ca si cu si-mi petrec restul viefii prins& de poala bunicii, O, dar stii c& nu e de loc bine s& traiesti asa? Stiu, Nastenka, stiu ! am exclamat, nemaiputindu-mi refine simfimintele, Ba stiu mai mult decit atit — cA mi-am pierdut zadarnic cei mai frumosi ani ai mei! Acum stiu asta si sufar si mai dureros pentru ca insusi Dumnezeu mi te-a scos in cale, ingerul meu bun, ca si mi-o spui si si mi-o dovedesti Acum, cind stau ling dumneata sii vorbesc, ma cuprinde si groaza la gindul viitorului, pentru c& in viitor ma asteapti din nou singuratatea, din nou aceeasi viata mucegaita, inutila. La ce-am si mai pot visa de azi inainte, dupa ce in realitate, lingl dumneata, am cunoscut clipe atit de fericite ! Dumnezeu si te binecuvinteze, copilita scumpa, c& nu m-ai alungat de la inceput si cd acum pot spune cd am trait macar doua seri din viata mea aga cum mi le-am inchipuit in vis ! — Ah, nu, nu ! striga Nastenka gi o podidira lacrimile, nu se mai poate repeta ceea ce a fost pind acum ; nu ne vom desparti chiar asa 1 Ce vorbii-i asta : doua seri! — 0, Nastenka, Nastenka ! daca ai sti pentru citi vreme m-ai impcat cu mine insumi | ifi poti de azi 1a c& de aci incolo nu ma voi mai gindi cu atita sili la mine, ca-n alte dati ? infelegi inainte, mi se pare posibil si nu m& mai tortureze ideea c& am facut din viata mea o crima si un pacat, c&ci ce altceva este o astfel de viata decit o crima si un pAcat ? $i si nu crezi c& am exagerat, pentru numele lui Dumnezeu, s4 nu-{i treacd prin minte asa ceva, Nastenka! Pentru c& ma simt cuprins citeodata de o tristefe, de o melancolie atit de sfisietoare |... Pentru cA, in acele momente, incep s& cred ci niciodata nu voi mai fi in stare si triesc o viata adevarata, ci am pierdut de mult orice misura, orice senzatie a coneretului, eX nu mai am simul realitaii ; pentru cf, in sfirsit, m-am blestemat de atitea ori eu insumi, pentru c&, dupa noptile mele fantastice, imi revin la momentele de luciditate, care sint ucigatoare. Auzi cum in jurul tu hauie gi se fizl-mint& in virtejul vieii multimea urias& de flinfe vii ; 0 auzi, 0 vezi, te uifi 16cum traiesc oamenii, cum traiesc aievea ; vezi c& viata pentru ei nu este oprita, nu se va spulbera ca visul tau, ca 0 naluci oarecare, c& viafa lor se reinnoieste mereu, e mereu tindrd si nici o singurd ord de-a ei nu se aseamfnd cu alta ; in timp ce atit de tristd, atit de monoton’, monotona pind la banalitate, este sperioasa fantezie, sclava umbrei, a ideii, sclava primului nor care va acoperi soarele i va stringe dureros inima adevaratului_pe-tersburghez atit de indragostit de soare — iar in durerile acelea, ce fantezie mai poti c&uta ? O simfi cum oboseste, cum it 1-0 vesnic& incordare aceasta mesecatd fantezie se mistuie ; pentru ca te maturizezi, iti depasesti idealurile de pina atunci, supravietuindu-le; ele se prefac in pulbere si {andari, iar daca tu n-ai o alta viata, atunci trebuie s-o recladesti pe cea dintii din aceleasi hirburi, Dar, pe de alta parte, sufletul cere si vrea mereu altceva ! $i in zadar mai scurma visitorul, ca in cenu: visurile lui vechi, céutind sub maldarele de scrum 0 cit de mica scinteioara, ca sé afife din nou focul la care si incdlzeasca inima racita si acolo, in adincu-rile inimii, s& invie iaragi tot ce-i fusese atit de drag nainte, tot ce induiosa sufletul, infierbinta singele, smulgea lacrimi din ochi si amagea, dar amagea cu atita plenitudine ! $tii dumneata, oare, Nastenka, pind unde am ajuns ? Stii cd ma aflu in situatia de a sarbatori aniversarea tuturor trairilor mele imaginare, a ceea ce mi-a fost cindva atit de drag, dar n-a existat, de fapt, niciodata — pentru c& aici e vorba de sarbitorirea acelorasi reverii serbede si sterile, urzite din umbre si pareri — si sint nevoit s-o fac, pentru c& nu mai am nici macar asemenea vis desarte, iar pe cele de altadata n-am eu ce sa le birui, s& le extirpez — pentru ca si visurile pot fi biruite | infelegi oare cd imi mai place si acum sa trec din cind in cind prin locurile pe unde cindva imi inchipuiam, in felul meu, c&-s fericit ; c& simt o mare ispita si-mi urzesc viata de azi dupa amintirile trecutului, care niciodat& nu se mai intoarce si cd deseori, fird nici un rost, abaitut si trist, hoindrese pe strazile si prin fundaturile Petersburgului ca o umbra, fra nici un fel, Si-n definitiv, ce amintiri | Tata, de pilda, ma pomenese amintin-du-mi, ci acum un an, cam tot pe timpul asta, tot la ora asta si tot pe acest trotuar, ma plimbam in sus gi in jos, la fel de singuratic si de abatut ca acum ! Siti résare in gind ca si pe atunci area aducea cu ea tristete, cA desi nici mai inainte sufletului nu-i era din cale-afara de bine, simti totusi c& traiai parca mai usor si mai linistit, c& lipseau gindurile negre care au pus stapi-nire pe tine acum, nu erau aceste mustrari de constiingi, atit de chinuitoare, de tenebroase, sicare te urmarese zi si noapte. $i te intrebi : unde au disparut visurile ? $i, clitinind din cap, raspunzi altceva : vai, cum zboard anii! $i iar te intrebi : dar cu ani t&i ce-ai ficut ? Unde {i-ai inmormintat virsta cea mai frumoasa ? Ai trait, nu ai it? La seama, iti soptesti singur, observa cum peste lume se lasi frigul. Vor mai trece ined ani gi an dupa ei va veni singuratatea cu chipul ursuz gi schimonosit, apoi— in cirji — se va ivi tremuratoarea batrinele si dupa acestea — amérdciunea, tristetea. Va pali pufin cite pufin lumea inein- tatoarelor tale fantasme, se vor ofili visurile tale gi se vor scuturd ca frunzele galbene de pe copaci... O, Nastenka ! O... cit de coplesitoare e durerea de-a rimine singur, singur-cuc, fird si ai ce regreta macar. pentru c& tot ce-ai pierdut n-a insemnat nimic, nimic decit un zero stupid si gol, decit un vis | — Destul, nu-mi mai riscoli sufletul ! ma rug’ fata, stergindu-si o lacrima prelinsa printre pleoape. De aci inainte vom fi mereu impreun ! Orice s-ar intimpla cu mine de az incolo, nu ne vom desparji niciodata. Asculta si ia aminte. Sint o fata simpla, am invafat pufin, cu toate ci bunica imi luase 7profesor ; dar desi sint simpla, crede-ma, te injeleg, infeleg tot ce mi-ai povestit, pentru ca si eu — ind bunicd-mi i-a cAgunat s& ma agate cu un bold de poala ei — am trait cam la fel. Desigur, n-as fi fost stare s-o spun in vorbe la fel de alese ca dumneata, ci doar n-am cine stie ce carte, adduga ea timid, cuprinsd inci de un anume respect fafa de patetica mea spovedanie, ficut in cuvinte mestesugit insdilate, dar int foarte bucuroas ca mi-a fost dat sa-mi deschizi sufletul fara ascunzisuri. Acuma te cunose, te cunose deplin. $i, stii ce ? Vreau s8-{i istorisesc si eu povestea mea, fara si-fi ascund nimic, fra nici 0 vei da un sfat ? scipare, si dupa aceea iti voi cere un sfat. Esti tare ager la minte ; nu-i aga c&-mi Promite-mi! — Ah, Nastenka, i-am raspuns, desi n-am fost niciodata sfatuitorul cuiva, si cu atit in ‘mai putin — un povauitor iscusit, imi dau seama ci, dac& de azi inainte vom rmine prieteni pentru totdeauna — ceea ce va fi, intr-adevar, ceva foarte infelept — pe vitor, desigur, ne vom putea da unul altuia nenumarate sfaturi infelepte. Agadar, ineintitoarea mea Nastenka, spune-mi, de ce fel de povata ai nevoie ? Dar deschis, direct, c& sint acum atit de vesel, atit de feri it, de curajos si de ager la minte, ineit nu cred si-mi lipseasc& cuvintele ‘ind. Sfatul de care am nevoie trebuie s4 fie nu numai un — Nu, nu! m-a intrerupt Nastenka sfat ager, ci si cald, fratesc, asa cum mi Lai fi dat dacd m-ai fi iubit de o viata intreaga. — De acord, Nastenka, de acord ! am exclamat in culmea entuziasmului, Nici dacé te-as fi iubit de douazeci de ani, sentimentul meu n-ar fi fost mai putemic decit cel de-acum | Dé-mi mina dumitale, mi-a cerut Nastenka — Iat-o | i-am réspuns, intinzindu-i-o — Asadar, si incepem povestea mea — Iumatate din viafa mi-o si cunosti adiea, stit c& am o bunica batri Daca si cealalta jumatate este tot atit de scurta... am intrerupt-o eu rizind. — Taci si asculta, Sa ne intelegem insa chiar de la inceput asupra unui lucru : sa nu ma intrerupi, tfel ma incure. Asadar, stai cuminte si fii atent la ce-fi spun Am 0 bunica batrind, M-a crescut de cind eram micuta de tot, raminind orfana : si mama, si tata s- au pripadit de foarte tineri, Cred c& bunicd-mea fusese destul de bogata mai inainte, deoarece gi astizi isi mai aminteste de zilele mai bune de odinioar, M-a invatat mai intii si conversez frantuzeste, dupa care mica angajat un profesor. Pe la cincisprezece ani impliniti (acum am saptesprezece) am terminat-o eu invatitura, Cam tot pe atunci, izbutisem si fac si o pozni — ce anume ins voi spune ; ajunge doar sf stii c& greseala mea n-a fost prea mare, Numai c4 bunica m-a si chemat intr-o dimineaa la ea si mi-a spus c8, deoarece ea e oarba si nu ma poate supraveghea, a hotirit si-mi prindd rochia de-a ei cu un bold, cautind s-mi bage bine in cap cA, dacd n-am si ma fac mai cuminte, vom sta asa, agitate una de alta, toata viata, Asadar, la inceput n-am mai avut cum si ma desprind de ea ; lucreazA, citeste, invaté — linga poala bunicé-ti! O data am incercat un siretlic, convingind-o pe Fiokla sa se aseze in locul meu. Fiokla e femeia noastra de serviciu, cam fudula de ureche, Ea mi-a luat locul ; bunica adormise in fototiu, iar eu m-am repezit pina la o prietend care stétea prin apropiere. Dar si incercarea aceasta sa sfirsit rau Trezindu-se in lipsa mea si socotind cA stau linistitd linga ea, bunicd-mea a intrebat ceva, Fiokla gi-a dat 18seama c& bunica intreaba ceva, dar de auzit, n-a auzit ce anume ; s-a gin-dit ce s-a gindit ce are de facut, apoi a desprins ineetigor boldul sia rupt-o ia fuga Aici Nastenka s-a oprit, cuprins& de un ris molipsitor, la care m-am alaturat indatf si eu. Dar fata s-a oprit numaidecit. —Ia, te rog, si nu faci haz. de bunicd-mea ! daca eu rid, apoi rid de ridicolul situafiei... Cum si ma stapinesc, dac& bunica-i asa cum este ? Dar s& stii c& si fin la ea nifelus. Bi, dar atunci am pafit-o... am fost reintronata la locul meu, si-acum pofteste de mai fa o migcare. Aga-a, am uitat s2-ti spun ca bunioa avea, mai bine zis are o casi proprie, adica o cAsu{a numai cu 1 $i trei ferestre, toata din lemn si tot atit de batrina ca si ea ; iar sus, deasupra noastra, avem un mezai iat c se muta la mezanin un chirias nou. — Va si zicd ati avut si un chiriag vechi ? am remarcat eu in treacit. — Am avut, fireste, mi-a raspuns Nastenka, insa unul care stia sa tac&, nu ca dumneata, De altfel, omul de abia mai vorbea. Era un batrinel sfrijit, mut, chior, schiop, asa init, pind la urma, n-a mai putut tri pe lume si a murit. Deci, dupa moartea lui, a trebuit s& cdutam un nou chirias, cf ne trebuiau bani: bruma de chirie ce o primeam dimpreuna cu pensia bunicii alcdtuiau aproape intregul nostru venit. $i noul chirias s-a brodit parca intr-adins sa fie un tindr care nu era de prin parfile acestea, ci aflat la Pe- tersburg doa trebat trecere. Deoarece omul nu se tocmise, bunica I-a primit, iar apoi m-a ~Nastenka, mami, ia spune-mi : e tindr, ¢ bitrin 2" N-am voit s: mint gi i-am raspuns : ,Bunicut poate spune nici c@-i prea tind, nici c i batrin". ..Ei, dar are o infatisare placuta ?” ma mai Iarigi n-am vrut s-o mint ; Da, la infGtigare e plicut!" © aud ins pe bunicd-mea : ,Vai! ce nipasti, ce népasté ! Ti-o spun asta, nepofico, pentru ca si nu te uifi prea mult dupa el, Ce timpuri, Doamne, ce timpuri! inchipuieste-fi, un om atit de prépadit, incit vine s& inchirieze o chitimie ca asta si ind colo — poftim | — cu infitisare plicuta ; eh, nu ca pe vremuri !" Bunica era totdeauna cu gindul numai la cele de pe vremuri! Pe vremuri era si ea mai tindra, pe vremuri soarele era mai cald, pe vremur frisca nu se indcrea atit de repede, pe vremuri toate, toate erau altfel! Cum stim ticut, numai ce-mi da prin gind : ce i-o fi venit bunicii s8 ma intrebe despre chiriag dacii e frumos gi daca e tindr ca si-mi bage in cap o anumitd idee ? Mi-a trecut, asa, prin minte, o clip ; apoi gindul s-a risipit fri urma, si iardgi am Inceput s& numar ochiurile si s& impletesc la ciorap. Si iat c& intr-o zi, de dimineafa, a intrat la noi chiriasul, si vada ce-i cu igiduiala de a i se tapeta camera, Din vorba in vorba — bunica doar e foarte vorbareafi — imi spune : ,Du-te la mine in dormitor si adu-mi abacul, Nastenka, am de ficut niste socoteli". Am sirit cit ai bate din palme si, nu stiu de ce, m- am rosit toata ; uitind de tot c& eram agafata cu boldul de poala bunicii, in loc sé ma fi desprins pe furs ca si nu observe chiriagul, smucit asa de tare, cam tras dupa mine fotoliul bunici Tar dupa ce mi-am dat seama ca omul infelesese cum stau lucrurile, obrajii mi au aprins ca focul, am ineremenit locului si, fra sf. mai mai pot st&pini, am izbuenit in plins. De ciuda si de rusine, imi pierise orice gust de viafé in acel moment, Bunica imi str Dar eu hai, du-te ! Ce mai astepti plingeam gi mai tare, Vazind ci mi-e rusine de el, chiriagul a salutat si s-a retras nu-maidecit 19Din clipa aceea, orice zgomot ce venea din antreu ma infiora, ,,Vine chiriasul", m& gindeam eu, si, pentru orice eventualitate, desprindeam ineetigor boldul ; numai ci nu era el, n-a mai venit, Au trecut astfel dou siptimini, pind cind, intr-o zi, ne trimite vorba prin Fiokla c& are multe cArti frantuzesti, numai cArti bune, care pot fi citite, si dacd n-ar vrea cumva bunica si i le citese eu pentru a mai alunga uritul ? Bunica s-a invoit recunoscatoare, numai ca intreba mereu daca sint morale cartile, ci daca-s imorale, spunea bunica, fie, Nastenka, iti e cu desavirgire oprit ale citi, cAci de acolo poti deprinde cine stie ce nazbitii, — Dar ce nazbitii s4 deprind, bunicuto ? Ce poate sa serie acolo ? A! mica spus, in unele se descrie cum anumiti tineri ademenese fete binecrescute, cum, Rigiduindu-le cA se vor cAsatori cu ele, le rapese din casa parinteascd, apoi le parisesc — bietele fete Asfoit multe !...in voia soartei, iar ele se pierd in chipul cel mai jalnic. Eu, a adfugat bunica, am asemenea volume, in care totul e descris atit de frumos, incit pierzi nopti intregi citindu-le pe furis.... Asa tu, Nastenka, bagi de seam, si nu pui mina pe asa ceva ! Ce fel de cArti sint acelea pe care ji le-a nis ? Numai romane de Walter Scott, bunicuto. — Romane de Walter Scott, fii atenté! s4 nu cumva sa-mi umble cu siretlicuri.. Ia uita-te, s nu+{i fi strecurat pe undeva vreun bilefel de dragoste ! Nu, bunico,am domolit-o eu, nici pomeneala de vreun biletel. — Cauti si sub scoaryi ; potlogarii astia le vird uneori sub scoarfa ! — Nu, bunico, nici sub scoarfa nu e nimic. bine, daci-i asa ! Si astfel, am inceput si-l citese pe Walter Scott; in mai putin de o lund de zile, itisem aproape jumatate din cArfi. lar chiriagul ne trimitea mereu alte gi alte volume ; ni Ia trimis si pe Puskin ; acum ma obignuisem intr-atit cu cititul, c& nu ma mai puteam lipsi de el, si am incetat de a mai visa pind si la maritigul cu printul meu chinez. Aga stiteau lucrurile, cind 0 data dau nas in nas cu chiriagul nostru pe seara. Din intimplare. Ma imisese bunica dupa ceva, S-a oprit, eu m-am inrosit, sa inrosit si el ; totusi, a zimbit, m-a salutat, a intrebat de sfnitatea bunicii si dupa aceea : Ai citit cirfile pe care vi le-am trimis ?" Da." Ce fi-a picut mai mult 2" Am rispuns : ,,/vanhoe $i scrierile lui Puskin m-au incintat mai mult decit toate". $i cu aceasta s-a incheiat prima noastra conversatie. Nu ma mai trimisese bunica, ci ew Dar dupa o siptmina m-am nimerit iardsi in fata lui pe sca Insdmi iesisem s& caut ceva, Era ora trei, ord pe la care chiriagul se intorcea acasa. .Buné ziua !"" imi spuse. I-am raspuns : Buna ziua !" pune-mi, mA intreba, nu te plictisesti sa stai tot timpul ling bunica dumitale ? De cum mi-a pus intrebarea aceea, nu stiu nici azi de ce, m-am aprins la fafd, m-am fisticit si o jend teribila m-a cuprins iardsi, poate unde si alti incepusera si ma intrebe despre acest lucru, As fi vrut si nu-i rispund, sil las si si plec, dar n-am fost in stare s-o fac 20— Ascultii-ma, a continuat el, esti o fata tare bund, iarti-ma cf iti vorbese astfel, dar o fac, crede- ‘ma, numai pentru cd ji doresc binele mai mult decit bunica dumitale, cu mai multa ehibzuinfa. Nu ai nici © prietend pe la care s te duci din cind in cind s-o mai vizitezi ? [Lam rispuns cA n-am nici o prietend ; am avut una, pe Ma-senka, dar a plecat gi ea la Pskov — Asculti, zice : n-ai vrea si mergi cu mine la teatru — La teatru ? Dar ce-o sa-i spun bunicutei ? — Ei! fi-o aga... pe ascuns. — Pe ascuns ? Nici vorba ! Nu vreau s-o mint, La revedere! La revedere ! s-a multumit el si spund, fird a mai adiuga nimic. ‘Numai ca dupa prinz s-a si infiinfat la noi, a luat loc pe un scaun, a vorbit cu bunica indelung, a tot intrebat-o dac& obignuieste si faca vizite, daci primeste sau nu cunoscuti — si apoi deodata schimba vorba Pentru azi am luat o loj& la opera ; se joacd Barbierul din Sevilla ; urma s& merg cu cijiva prieteni de-ai mei, dar acestia au renunfat si am ramas cu biletele, singur pentru o loja intreaga Barbierul din Sevilla \ a tresarit bunica. O fi oare tot acel barbier care se juca pe vremuri ? — Desigur, spuse chiriasul, acelasi barbier. $i mi-a aruncat o privire pe furig. Am infeles totul ; m-am inrosit gi inima a inceput si-mi palpite de emoia asteptarii rAspunsului bunicii Cunose bine opera aceasta, spuse bunica. Cum si n-o cunose ! Chiar eu am interpretat_ pe vremuri rolul Rosinei intr-un spectacol jucat in familie — Minunat | in cazul acesta n-afi vrea si mergem diseara impreund ? intreba el, Ar fi plicat si ramin& locurile goale. Pai, da asa, 0 si mergem, incuviin{& bunica, de ce n-am merge ? Mai ales c& Nastenka mea 1a fost inca niciodata la teatru. Dumnezeule, ce bucurie ! incepuram indat& pregatirile, ne-am imbracat, ne-am mai aranjat... si ne- am dus. Desi oarba, bunicd-mea era dornica s8 asculte muzica, dar — peste toate astea — si stii cl “batrinica are o inima bund si cred c& a vrut mai mult s4 foloseasca prilejul pentru a ma distra pe mine, i, desigur, numai noi amindoui nu ne-am fi dus cit e veacul la opera. Impresia pe care mi-a produs-o Barbierul din Sevilla nu {i-o mai spun ; dar am observat ci in toat& seara aceea chiriagul nostru m-a urmit cu o privire atit de calda, a vorbit atit de frumos, incit nu mi-a trebuit mult ca sa infeleg ci dimineata a vrut doar sé m& pund la incereare, propunindu-mi si merg singura cu el la teatru, Dar, gindeste-te, ce bucurie pe mine ! M-am culcat beat de mindrie. Eram aga de vesela ! Inima-mi batea cu un ciudat neastimpar, am avut si putina febra, iar toatd noaptea n-am visat decit Barbierul din Sevilla. imi inchipuiam cd, dupa seara aceea, el se va abate pe la noi tot mai des ; dar n-a fost de loc aga Aproape ca nu I-am mai vazut. lar daca s timpla s treacd asa, o data pe lun, atunci tot cu vreo invitatie la teatru, In felul acesta, am mai fost in vreo dou rinduri cu toi la spectacole. $i totusi un sentiment de nemultumire se furisase in inima mea. Am infeles ca toate astea le faicea numai si numai pentru c& fi era mila de mine, stiindu-ma finut& prea sever de bunica, dar nimic, nimic mai mult. $iii mai aflam locul, de citit, nu mai lucrurile tot continuind aga, s-a petrecut in mine o schimbare ; nu: citeam, de lucrat — nu mai lucram, citeodat& ma apuca risul si-i ficeam bunicii in ciuda, alteori — ca din senin — ma podideau lacrimile, Slibeam pe zi ce trecea si nu ramasese mult s& ma imbolnavese grav. Stagiunea de oper’ se incheiase si chiriagul a incetat s& ne mai calce pragul. Cind ne mai intalneam ins& tot pe aceeasi scara, se intelege, ma saluta tacut si atit de grav, de parca nici n-ar fi dorit s stea de vorbi cu mine, iar dupa ce el cobora scara si ajungea in pridvor, eu mai ramineam la jumatatea treptelor, rosie ca o visina, pentru ca tot singele imi navalea in obraz cind ma intilneam cu el Numaidecit vine si sfirsitul. Exact cu un an in urma, prin luna mai, chiriagul de la mezanin a coborit Ia noi si i-a spus bunicii cd si-a terminat treburile la Petersburg, asa c& pleacd iarisi pentru un an la Moscova, La auzul vorbelor sale, prinse din zbor, am palit si am cAzut pe un scaun, strafulgerata, Bunica sat de seama nimic, iar el, dupa ce ne-a adus la cunostin{a c& pleaca de la noi, si-a luat ramas bun si-a iesit. Ce sa fac ? M-am frimintat si mi-am muncit creierul mult, si, pind la urmé, mi-am luat inima in dinfi, El urma si pardseasca orasul a doua zi, asa cli m-am hotatrit ca seara, dupa ce bunica se va duce la culcare, si Kimuresc totul. Zis si ficut. Mi-am adunat intr-o legaturicd rochiile, ruffiria de care aveam a trebuit 0 nevoie si, cu bocceluta in miini, mai mult moarta decit vie, m-am ureat la mezanin, Cred cA mi ord ca s& ajung pina la camera lui. Tar 1d am deschis in sfirsit usa, el scoase un strigat si rimase ne- migcat, cu ochii la mine, crezind cA sint vreo artare din alte lumi. Apoi s-a grabit si-mi dea si beau apa, deoarece abia mi mai fineam pe picioare, Inima imi zvicnea cu atita putere, ci simfeam dureri pind-n crestetul capului, iar judecata mi se tulburase. Re-venindu-mi dupa un timp, mi-am agezat in primul rind bocceluta pe patul lui, mi-am facut loc algturi de ea, si, acoperindu-mi fafa cu miinile, am izbucnit in plins ; lacrimile imi curgeau siroaie. Se pare c& din prima clipa el a infeles tot, fiinded statea palid in fafa mea gi mi privea cu o tristete care-mi sfisia inima Asculti-ma, a inceput el, ascult -ma, Nastenka, si incearca si infelegi cd e ceva care depageste puterile mele ; sint un om sirac, deocamdata nu am nimic, nici maar un post ca lumea ; cum ne-am putea descurca amindoi, daca te-as lua acum in casatorie ? Ceasuri intregi ne-au prins vorbind, si, in culmea desperarii, i-am spus pind la urma ci nu mai pot trai ling& bunica gi cd am s-o pairasesc, fiindcd nu vreau si stau toat’ viata agitatd cu boldul de poala ei, asa cd, indiferent dac& vrea sau nu, am si-I insofese la Moscova, deoarece nu mai pot fird el, $i rusinea, si dragostea, si mindria — toate vorbeau dintr-o data in mine si aproape zgiltita de spasme, m-am prabusit pe pat, Mi-era aga teama si rlu ma alunge ! ‘Omul a stat citva timp fr a scoate un cuvint, apoi s-a ridicat, s-a apropiat si m-a luat de mina, Buna si draga mea Nastenka ! a inceput el printre lacrimi — plingea $i el, ca si mine asculta-ma : iti jur c& daca voi vreodati in masura si ma cAsatoresc, atunci negregit la dumneata imi voi cduta fericirea ; fii ineredingata c& esti singura fipturd care m-ar face astizi fericit. Uite, plec la Moscova si voi sta acolo un an, Atit. Nici o zi mai mult. Sper si-mi pun Ia punet treburile, Dacd la reintoarcerea ‘mea vei mai fine la mine, ijijur c& vom fi fericiti, Acum, ins, acum e imposibil, nu pot si n-am dreptul 2nici macar s8-ti promit ceva. Tar daca visul acesta, repet, nici peste un an nu se va infaiptui, el va deveni totusi cindva cu sigurant& o realitate ; se Yelege, numai dac& dumneata n-o s& preferi intre timp pe altcineva in locul meu, cici a te impiedica prin vreun legd-mint oarecare n-o pot face gi nici n-as indr&zni lata ce mi-a spus el, si a doua zi a plecat. Ne infelesesem ca bunicii s& nu-i pomenim nimic. Aga voia el. $i cu asta aproape ca s-a terminat intreaga poveste a vietii mele. S-a scurs un an. Chiriagul a intors, sint trei zile de cind se afla in oras, gi... gi. — Si ce se intimpla ? am intrebat, nerabdator sa aud sfirsitul — Si pind acum n-a venit sa dea ochii cu mine { mi-a raspuns Nastenka, adunindu-si parca puterile. Nici un semn de viata. $-a oprit, a ticut putin, si-a plecat cipsorul si, deodata, acope-rindu-si fafa cu miinile, a izbucnit in plins ; mi se sfisia inima de atita potop de lacrimi ‘Nu ma asteptasem, fra indo! 1, nici pe departe la un asemenea deznodamint. Nastenka ! am strigat eu sfios, dar cu mult compasiune, Nastenka, pentru numele lui inca, Dumnezeu, nu mai plinge ! De unde poti sa stii ? Poate c& nici nu-i ai Ba da, ba da, e aici | $tiu foarte bine, e aici, Ne-am infeles inca de atunci, din seara aceea, in ajunul plecarii lui ; dupa ce ne spuseserdim atitea si atitea, adica tot ce ti-am povestit, si dupa ce ne infeleseserAm cum o sa fie, am iesit amindoi s& ne plimbam aici, pe acest chei, Era poate ora zece ; si am stat pe aceasti banc, eu nu mai plingeam, imi fiicea atita plicere si ascult ceea ce spunea el... M-a incredinfat c8, de cum va sosi la Petersburg, va veni pe la noi, si dacd nu voi fi renunfat pina atunci la dinsul, ii vom spune totul bunicii. Acum ¢ la Petersburg, stiu bine asta, si ined n-a venit si ma vada, inci nu! Si se porni din nou pe plins. Dumnezeule | $i sa nu te pot ajuta cu nimic intr-o astfel de nenorocire ? am izbucnit eu, ridicindu-ma bruse de pe baned, intr-un gest de suprem& deznadejde. Nastenka, nu s-ar putea s& caut macar eu sa-l intilnese ? — Crezi c& c posibil ? ridicd ca capul cu speranta reniscuta in ochi Nu, sigur c& nu ! retractai eu, dindu-mi seama de situatie. Dar putem face altceva : scrie-i o serisoare. — Nun ci asta nu se poate ! n la mine Cum, nu se poate ? De ce nu se poate ? am insistat eu. Stii ins’, Nastenka, stii cum trebuie s& fie scrisoarea, fiindcd exist& scrisori si scrisori.., Ah ! am gasit, am gasit |... Ai incredere in mine, Nastenka, atita iti cer : s& te bizui pe mine, N-am s&-ti dau un sfat rau. Totul se poate aranja. Ca doar dumneata ai facut atunci primul pas, de ce acum. — Nu, nu, nu se poate! Ar reiesi, totusi cA... ma tin scai de el — Ah, buna mea Nastenka ! am intrerupt-o eu, fara a-mi ascunde zimbetul, nici vorba de asa ceva ! De vreme ce ji-a fgaduit, inseamnd c& ai tot dreptul la o explicatie. De altfel, se vede cl e un om delicat 23sia flicut foarte bine ceca ce a ficut! m-am infierbintat eu, sedus de logica propriilor mele deductii si argumente. Pentru c&, definitiv, nu trebuie s& uitim felul cum a procedat el ! In ce-I priveste, a Rieut un Jegimint : c& daca va fi si se cdisdtoreasc’, apoi nu se va cAsditori decit cu dumneata, Ii-sindu-fi in schimb (in ceea ce te priveste) deplina libertate de alegere sau de renuntare la el... De aceea, poti face ira nici o ezitare acest prim pas, esti in dreptul dumitale, ai fafa de dinsul privi ul inifiativei, sa zicem, daca ai vrea, de pilda, sé-l dezlegi de cuvintul dat. — Dar daci ar fi sa-i seri dumneata, cum i-ai scrie? — Ce anume ? Ei, scrisoarea aceea. — Tas fi scris asa : ,Stimate domn, — Trebuie neapiirat inceput aga, cu : stimate domn ? — Neaparat ! Desi, cazul acesta, eu cred c& s-ar putea. Si... si... mai departe ! — Mai departe ? Stimate domn | Iertafi-ma ca... Adicd nu, nu e nevoie de nici un fel de scuze | Faptul in sine justificd totul, trebuie s& te adresezi pur si simplu asa a scriu, larti-mi nerabdarea ; dar un an intreg m-a incintat speranfa ; sint oare vinovata ci nu pot suporta acum nici macar 0 zi de indoialé ? De cind te-ai intors, poate ca intentiile dumitale sint altele. In cazul acesta, scrisoarea mea te va scuti de presupunerea ci ma pling sau c& te-as invinovati. Nu-fi gisese nici o vind c& n-am nici o putere asupra inimii dumitale ; poate c& aa mi-a fost destinul ! Aiun suflet nobil. $i cred c& nu vei zimbi gi nu te vei inciuda primind nerabdatoarele mele rinduri Nu uita ci le scrie o biata fata, care mu are pe nimeni si-i dea o povafa ori s-o indrume si care niciodata n- Dar te rog si ma ierti cé am lasat s& mi se strecoare in suflet, chiar si pentru o clipa, asemenea binuialé. Dumneata n-ai fi eapabil s-o jignesti, nici macar cu gindul, pe cea care te-a iubit atit si te mai iubeste inca.” — Da, da, e minunat ! intocmai cum ma gindisem si eu ! a strigat Nastenka, si ochii ei au inceput sa striluceasca de bucurie. Ah ! dumneata mi-ai limpezit indoielile, parc Dumnezeu insusi te-a trimis ! Iyi mulfumese, iti muljumese mult ! De ce ? pentru cd m-a trimis Dumnezeu ? am intrebat-o, privind cu nesaf cum i se lumina chipul Ps Pp Ipt — Da fie si pentru asta, Ah, Nastenka ! Vezi, citeodata le mulfumim unora dintre oameni pentru cd-si trdiesc zilele Jaolalta cu noi, Eu binecuvintez intimplarea ca te-am intilnit, pentru c& astfel voi aduce itreaga aminte de dumneata ! gata, gata, destul ! Vreau si-ti mai destainuiesc ceva : la despartire, ne-am injeles ca, de indati ce se va intoarce, si-mi dea de stire printr-o scrisoare trimist pe adresa unor cunoscuti ai mei, 4niste oameni tare cumsecade, buni si impli, care habar n-au ce si cum ; iar daci n-o si-mi poata scrie, fiindcd intr-o scrisoare nu totdeauna poti cuprinde totul, atunci si vin’ chiar in ziua sosirii la ora zece seara, aici, unde ne-am propus si ne intilnim, Despre sosirea lui am aflat, dar iata c& au trecut trei zile si nici scrisoarea, nici el nu mai apar. Ca s& plec dimineafa de linga bunica e cu neputingd. De aceea, am si te rog pe dumneata sa predai personal scrisoarea mea acelor oameni cumsecade de care ti-am vorbit. Ei o vor transmite, iar eventualul rispuns mi-l vei aduce la ora zece seara. — Dar scrisoarea, scrisoarea ? Mai intii trebuie ticluita sc area, Altfel, totul urmeaza si se amine abia pentru poimiine. Scrisoarea... a rspuns Nastenka, cam incurcata, sigur... dar... N-a terminat insi fraza. Ma inti si-a intors privirea in alta parte, s-a inrosit ca un trandatir si deodatd am simfit c8-mi strecoard in mina un plic inchis, vezi bine, cu scrisoarea pregatit’ incd de mult. O amintire foarte familiara gi ma, ineintator de gingasa si gratioas’ imi flutur& prin cap. Fara s& vreau, m-am pomenit articulind Ro-Ro-si na — Rosina ! am intonat dupa aceea impreund si eram gata s-o cuprind in brate de bucurie, iar ea se imbujorase grozav gi i se amestecau zimbetele cu lacrimile, care, adunate in stropi tremuratori pe genele ei negre, pareau niste mici perle. — Ei, haide, ajunge ! Destul! Te las cu bine acum, imi spuse ea grabita, Poftim scrisoarea, poftim si adresa unde trebuie dusi. La revedere, pe miine | Mi-a strins cu putere amindoua miinile, a dat energic din cap in semn de salut si a zbughit-o ca sfgeata pe ulicioara ei, Am rmas locului, petreeind-o cu privirea imi umbla prin minte, dup& ce fptura drag& s-a mistuit ini Pe miine ! Pe mine’ ATREIA NOAPTE Astazi a fost o zi trista, ploioasd, fra o raza de lumina, asa cum are sa fie si batrinetea mea. Ginduri stranii ma asalteaz, senzafiiatit de sumbre au poposit in mine, mintea mi-e napadité de un noian de intrebari tulburi — si nu stiu cum, parca puterile si vointa m-au parisit, nimic nu mai mi-ajutii si giisesc raspunsuri, Nu mie imi este dat si le dezleg pe toate ! Astazi nu ne vom vedea. Ieri, cind ne luam rimas bun, norii incepuserd si acopere cerul si cobora ceafa. Am presupus c& ziua urmatoare are s& fie o zi urit ; ea nu mi-a rispuns — ar fi fost poate ca si cum s-ar fi rostit impottiva ei in ; Clici pentru Nastenka ziua de azi nu-i de loc mohorita, e numai lumina, farima de nor nu umbreste fericirea asteptarii sale, Abia Da ntr-un tirziu a adiugat ‘0 si ploud, nu ne vom vedea ! N-am s& pot veni. {mi inchipuiam cA nici nu va lua in seama c& plow’, Cu toate acestea, n-a venit Teri a fost cea de-a treia intilnire a noastrd, a treia noapte alba... _ Cit de mult il infrumusefeazd pe om bucuria si fericirea I Cum clocoteste intreaga-i fiinta de iubire | Ai crede c& de abia asteapta inima si- si reverse preaplinul intr-altd inima si ai vrea s& vezi in jurul tau numai voiosie, numai suris. Cit de are € aceasta bucuri molipsit Teri era atita dragalasenie in cuvintele ei, atita bunatate revarsau privirile ei!... De cit tandrefe ma inconjura, cum imi dezmierda si-mi incuraja inima cu gesturi duioase ! O, citcochetarie naste fericirea ! Iar eu... eu am luat totul in serios ; am crezut ca Nastenka. Dumnezeule, cum de mi-am putut inchipui una ca asta ? Cum am reusit s& fiu atit de orb, cind totul apartine altuia, cind nimic nu era al meu ? Cind, in sfirgit, chiar si tandretea, chiar si dezmierdarea ri iubirea ei... iubirea ei fafa de mine — repet —n-a fost altceva decit o tresarire de veselie la gindul c& se va intilni cu celalalt, decit dorinta de a impartasi cuiva o particica dintr-o fericire prea mare... Cind s-a vazut c& el nu venise, iar noi il asteptam in zadar, n-am vazut-o oare incruntindu-se, descurajata, n-o cuprinsese oare teama ? Toate miscarile, toate cuvintele isi pierdusera naturaletea, sprinteneala si cintecul plecasera din ele. Si, ciudatenie, isi intefi delicatetea gingas& fafa de mine, vrind parca instinctiv si reverse asuprii-mi ceea ce isi dorea siesi, tot de ce ea insigi avea nevoie, dar de oare nu era sigura faci parte intimplarea, neprevazutul. $i atita sfiiciune a cuprins-o pe Nastenka mea, pau atit de speriata, incit a deslusit, pind la urma, cit imi vine mie de greu, cit o iubese, si i s-a ficut milf de srmana mea dragoste, Adesea, cind sintem nefericiti, simjim cu mai intens& durere nenorocirea altora ; in loc s& se disperseze si si se destrame, dimpotriva, sentimentul creste i devine mai puternic, mai adine, mai intens. pinare cu inima plina de iubire, si am agteptat nerabdator intilnirea, N-am. prevazut ce simtaminte imi vor napadi vijelios sufletul, c& totul va lua o alta intorsitura si se va termina intr-altfel, © vedeam stralucind de bucurie, era acolo, astepta raspunsul. Raspunsul trebuia si fie el insusi: chiriasul! Urma s& se arate, sf vind in fuga la chemarea ei, Nastenka sosise cu o ora inaintea mea. Dintii ridea fara noima, necontenit, la fiecare cuvint al meu. Vorbeam si simteam cum verva toata imi pi- Jeste si am amutit, jenat — Stii de ce sint atit de bucuroasa astizi ? de ce ma uit la dumneata cu atita plicere ? de ce te iubese atita ? De ce? Inima incepuse sa-mi palpite. — Te iubese mult pentru cA nu te-ai indragostit de mine. Caci, fir’ indoiala, un altul in locul dumitale ar fi inceput s& miorlaie, s4-mi facd ochi dulci, s& ofteze, si sufere, intr-un cuvint — sa m& plictiseasca, ficindu-mi curte, cu declaratii si suspine, pe citi vreme dumneata esti atit de dragut! Si, spunindu-mi aceste cuvinte, mi-a strins atit de tare mina, e& doar n-am tipat. A pufhit-o risul Doamne ! Ce prieten minunat esti ! incepu iar peste o clip, acum ins pe un ton grav. Numi Dumnezeu mi te-a scos in cale ! Ce m-as fi ficut dact nu erai acum aici, ling mine ? $i cu eit dezinteres m-ai ajutat! E ceva atit de frumos in dragostea pe care mi-o porfi ! Cind am si ma marit, vom fi cei mai buni prieteni ; ce prieteni ? vom fi ca frafii! $i am sa te iubese aproape tot atit de mult ca si pe el Am simtit in clipa aceea cum o tristefe apasdtoare imi invaluie sufletul, desi de undeva, din adine, didu sA razbeasca si s8 prindd glas ceva ce ar fi vrut s& fie probabil risul Ma tem c& faci o criza, i-am spus. Tire fricd de ceva... crezi, poate, ci el nu vine ? — Doamne fereste ! s a aparat ea. Daca n-as fi atit de fericit |, poate cA neincrederea si mustrarile dumitale m-ar fi ficut s& pling, Desi trebuie si-ti marturisese c mi-ai sugerat o idee care imi va da serios de gindit si voi reflecta la asta ceva mai tirziu. Deocamdati, vreau sii spun deschis c& n-ai gresit i temerile exprimate adineauri intr-adevar, parc nu-mi mai aparfin. E in mine un fel de asteptare si percep 26totul, nu stiu cum, superficial, din zbor. Dar si lism la © parte sentimentele, si nu mai vorbim de ele. in momentul acela s-au auzit niste pagi si un treciitor s-a desprins din intuneric : venea spre noi ‘Tremuram amindoi, ea doar ca n-a strigat cind |-a vizut. I-am lasat mina liberd si poate c& am schitat un gest ca de retragere; ne inselasem totusi : nu era el — De ce te-ai speriat ? $i de ce ai dat drumul miinii mele ? imi reprosa ea, intinzindu-mi-o din nou. Ei si? II vom intimpina impreuna. Vreau sa vada si el cum ne iubim ! — Cum ne iubim ! am bolborosit eu ,O, Nastenka, Nastenka ! gindii eu, cite ai rostit tu prin acest cuvint ! De la o astfel de dragoste, Nastenka, in anumite imprejurdiri, ti se sti nge ima de durere si sufletul ii atirna mai greu dectt plumbul. Mina ta ¢ rece, a mea dogoreste ca focul. Cit de orbita esti, Nastenka !... $i ce nesuferit poate deveni un om fericit in unele momente ! Dar nu puteam s& m& supar pe ne. in cele din urma nu m-am putut stipini — Daci ai sti, drag Nastenka, ce-a fost cu mine toata ziua | Ei, ce anume ? Hai, povesteste-mi repede ! De ce-ai tacut pind acum ? — in primul rind, Nastenka, dupa ce am indeplinit toate comisioanele pe care mi le-ai dat, dupa ce-am predat scrisoarea, dupa ce-am fost la bunii dumitale prieteni... m-am intors acasé si m-am culcat. Numai atit ? m-a intrerupt ea rizind. — Da, aproape tot... i-am raspuns célcindu-mi pe inima, deoarece simfeam ca ochii mi se impaienjenesc de lacrimi nedorite. M-am trezit ins cu o ora inainte de intilnirea noastra, ca si cind n-as fi dormit de loc. Nu stiu ce-a fost cu mine, Veneam s8-ti povestesc totul, de parca timpul se oprise cu desivirsire pentru mine si doar o singur& senzatie, doar un singur sentiment urma sé ri-mind in mine din acel timp, pentru totdeauna, de parc o singura clipa urma sa dainuie o vesnicie, de-ai fi zis ca insusi cursul viefii se oprise pentru mine... M-am trezit cu senzatia tulbure c& o melodie dulce si rascolitoare, auzita cine stie unde si cind, demult uitata, imi reinvie in memorie. Era ca si cum melodia aceea ar fi vrut de cind ma stiu s& evadeze din sufletul meu, i numai acum, Of, Doamne, Dumnezeule! izbucni Nastenka. Cum vine asta ? Nu pricep nici un cuvint. — O, Nastenka! Doream. ‘impartigesc cumva aceasta impresie stranie... incepui cu glas jalnic in care mai licdrea inc& o speranfi, desi foarte indepartatd, e-adevarat Te rog, nu trebuie, te rog mult ! stirui ea, uite cd intr-o clipa strengarita a si infeles despre ce este vorba, Deodata deveni neobisnuit de vorbareata, vesela si zglobie. Ma lua la brat rizind ; voia s& ma amuz si eu, iar fiecare cuvint sfielnic rostit de mine trezea la ea 0 cascada de hohote, prelung i, sonore. Cind simi c& sint gata si mA supar, a inceput s& cocheteze. — Daca vrei sa stii, incepu ea, mi-e cam necaz pe dumneata cd nu te-ai indragostit de mine, Ce ti: e si cu firea pirdalnica a omului, zu! Totusi, neinduplecatul meu domn, sar cuveni simi aapreciezi sinceritatea ! iti spun tot, tot, orice prostie mi-ar trece prin cap. T-auzi ! am tresfrit eu cind sunetul grav, ritmie al orologiului a risunat dintr-un turn indepartat al oragului, Se pare cf e unsprezece. Ea se opri brusc, inceta si mai rida si incepu si numere bataile Da, unsprezece, murmur in sfirsit, dar cu glasul pierit, sovaielnic. M-am cait indata pentru interventia aceasta brutala : o speriasem punind-o s4 numere bataile orologiului si m-am blestemat in clipa aceea pentru pornirea mea de rautate, O tristefe adinea m-a invaluit si ag fi dat orice ca sa-mi ispagesc pacatul. Am inceput s-o consolez, s& scornesc tot felul de motive care 8 justifice lipsa lui, sA ingir argumente si presupuneri Era cum nu se poate mai ugor s-o minfi in clipele acelea ; de altfel, oricine, in asemenea clipe, este dispus s& asculte orice vorbe de mingiiere si e bucuros la culme daca poate sa gaseasca fie si o umbri de justificare — De altfel, mi se pare chiar ridicola pretentia noastra, ma tot inflacdram eu admirind in acelasi timp claritatea extraordinara si inkinfuirea logicd a argumentarilor mele. Nici n-avea cind si vind ; dumneata, Nastenka, ai un fel de-a fi care m-a derutat pina si pe mine, facindu-ma si pierd cu totul nofiunea timpului. Gindes-te-te numai : omul abia daca a putut si primeasca scrisoarea pin acum. Sa presupunem totusi ci nu poate veni din cine stie ce motiv ; va raspunde tot prin scris, iar rispunsul lui va sosi abia miine, cel mai devreme. Miine, cu noaptea-n cap, ma due sa iau scrisoarea si numaidecit dupa aceea iti dau de stire ; dar poti presupune, la urma urmei, alte o mie de eventualititi : bundoara, n-a fost acasi cind a venit scrisoarea, si poate cd nici n-a citit-o pind acum. Orice se poate intimpla, —Da, da ! incuviinfa Nastenka, nu m-am gindit la toate acestea. Desigur, orice se poate intimpla, urma ea, dar in tonul ei resemnat distingeai ca o disonanfé supardtoare ecoul unui alt gind indepartat. Uite ce-am si te rog si faci, zise ea apoi: du-te mine cit mai devreme acolo si, dai primesti vreun raspuns, di-mi de stire. $tii unde locuiesc, nu-i asa ? Si-mi repeta adresa ei. O vedeam acum atit de duioasa si atit de sfielnica fata de mine... Ai fi zis cd asculta foarte atenti tot ce-i spui, insi era numai o aparenfa ; fiindca la o intrebare de-a mea, in legatura cu cele ce-i vorbisem, a ezitat, s-afisticit si a sfirsit prin a-gi intoarce cApsorul in alt& parte. Am privit-o in ochi : da, plingea, Ei, cum se poate ? Cum se poate una ca asta ? Ce copil esti ! N-are nici o noima. Gata! Te og, linisteste-te -a clznit si-mi surida, se vedea cd vrea si se linigteascd, dar barbia fi tremura si pieptul fi trida un zbucium ascuns, A urmat un moment de ticere, dupa care mi-a spus Mi gindesc la dumneata, cit esti de bun... As fi de piatra dacd n-as simfi-o... $tii ce mi-a trecut prin gind ? V-am asemuit pe amindoi, De ce nu este el — dumneata ? De ce nu e la fel cu dumneata ? El nu e atit de bun ca dumneata, si totusi il iubesc mai mult ‘N-am raspuns nimic, Era limpede c& asteptase si spun ceva. —- Desigur, n-ar fi de mirare ca eu s& nu-l infeleg ined pe deplin. Poate c& nici nu-l prea cunose. Dar stii, intotdeauna parc m-am temut de el ; era mereu atit de serios si atit de mindru ! imi dau seama c& nu era astfel decit in aparen(& si ci avea in suflet, poate, mai mult duiosie decit mine, dar... Nu pot s& uit 28cum im-a privit atunci cind, iti amintesti, am venit cu bocceluta la dinsul in odaie ; si, cu toate acestea, ti port oarecum un respect prea deosebit; nu vrea s& insemne asta c& parc’ n-am fi egali ? —Nu, Nastenka, nu, asta inseamni doar c&-l iubesti mai mult decit orice pe lume, mult mai mult chiar decit pe dumneata insti — Bine, sa zicem ca asa este, admise Nastenka naiva, dar uite la ce m-am gindit acum, si nu e vorba anume de el, ci vorbesc asa, in general ; toate acestea ma framint& de multa vreme, Spune-mi doar afit : de ce noi, noi tofi, nu ne purtam unii cu alfii cum s-ar purta fratii intre ei ? Oare de ce pina si omul cel mai bun are parca intotdeauna ceva de ascuns fafa de celalalt si tainuieste ceva, pastrind taceri ? De ce vorbele tale nu sint intr-o da sfinu spui deschis, fra ocoliguri, tot ce ai pe suflet, daci esti sigur aruncate in vint si nu sint spuse zadarnic ? Daci privesti in jur, poftim! fiecare pare mai aspru.decit ii ntimentele da este adevairata lui fire, ca si cind i-ar fi teama si nu-si jigneasca si le-ar destainui aga cum sint ele cu adevarat, Ah, Nastenka ! ai pus degetul pe rand ; ceea ce spui dumneata are o sumedenie de pricini, am sentimente, intrerupt-o, inabusind eu insumi in clipa aceea, mai mult decit oricind, propriile-n ©, nu, nu! ma opri ea, adine tulburata. Uite, dumneata, de pilda, nu esti la fel ca alfii ! Drept {i spun, nu stiu cum ag putea sa-ti arat tot ce simt, dar mi se pare... da, chiar si acum, mi se pare ca jertfesti ceva pentru mine, a incheiat ea timid, privindu-ma pe furig. Te rog s ma ierti daca iti vorbese astfel : sint doar o biatd fata simpl ; am vazut ined prea putin pe lumea asta si, drept si spun, citeodat. nu ainuit pot rosti ceea ce gindesc. Nu gasesc cuvintele necesare. Ii tremura glasul, poate din pricina acel val de simfaminte care o incerca in momentul acela, desi se silea sA-si acopere nelinistea cu un suris palid i sint recunoseatoare, c& toate acestea Am dorit numai sé-i spun, continua ea cu o vadita sfortare, c& iesc si in mine... O, pentru cit mi-ai fost de sprijin, s&-fi dea Dumnezeu fericire ! Dar ceea ce mi-ai povestit atunci, despre acel asa-zis visdtor, nu este citusi de puin adevarat; adic vreau s spun cA nu fi se potriveste de loc, c& n-are nici o legaturd chipul acela cu dumneata. Eu te vad altfel, te vad cu totul alt om, crede-ma, decit acela pe care mi I-ai descris, Si daca vreodata vei iubi pe cineva, si- ajute Dumnezeu si fii fericit. lar fingei aceleia nu-i urez nimic, pentru cd sint sigura ca va fi fericita cu dumneata. O stiu, sint doar femeie, si daca iti vorbesc astfel, trebuie si ma crezi Nastenka a ticut stringindu-mi mina cu putere. $i nici eu n-am fost in stare si ingiim ceva, atit eram de tulburat, A trecut asa un rastimp, Pe urma, indltindu-si frunte . a spus —Da, se vede cd azi nu mai vine ! E tirziu ! Va veni mine, am \credintat-o cu glasul cel mai convinggtor si ferm. — Da, a adaugat ea inviorindu-se, imi dau seama acum c& numai miine va veni. Prin urmare, la revedere ! Pe miine ! Daca ploua, voi lipsi poate. ins poimiine voi fi negresit aici, orice s-ar intimpla ; si e negresit 1 Vreau si te vid! Am si-ti istorisesc tot. ind ne-am luat rmas bun, mi-a intins mina, m-a privit cu seninatate si mi-a soptit — Doar de acum incolo, noi doi — nu-i asa ? raminem pentru totdeauna impreund, Ah, Nastenka, Nastenka ! Daca ai avea gi tu de unde sti eft de singur ma simt eu acum ! 2»Cind am auzit orologiul batind de noua ori, nu-mi mai gaseam locul in odaita mea ; am inceput s& ‘ma imbrac gi am iesit, cu toate c& era o vreme posomorité. M-am pomenit acolo, pe banca noastr’. Am paitruns apoi pe ulicioara lor, dar mi s-a ficut rusine de mine, m-am intors si nici macar la ferestre nu m- am uitat, desi eram doar la doi pasi de casa ei M-am inapoiat acasi atit de trist, cum n-am fost niciodata, niciodata ! Ce vreme umeda gi apisatoare ! Daca era timp frumos, m-as fi plimbat pe-acolo toata noaptea. Asadar — pe miine ! pe miine ! Miine ea imi va istorisi totul Dar scrisoarea n-a venit nici azi. De altminteri, era si firesc sa fie aga, Ei s-au si intilnit si acum sint impreuna. A PATRA NOAPTE 0 ! Doamne... cum au fost si se sfirgeasca toate acestea 1 cum au fost si se sfirgea Am venit la ora noua! Ea era acolo. Am z&rit-o inca de departe, Statea ca si intiia oara, ‘tunci, rezemata de parapetul cheiului si nici nu m-a auzit cind m-am apropiat. — Nastenka ! am strigat cind am fost la citiva pasi, stapinin-du-mi cu greu tulburarea. S-a intors repede spre mine — Hai! spuse ea. Hai, mai iute 1 Ma uitam nedumerit, — Unde e scrisoarea? Mi-ai adus scrisoarea ? m-a intrebat ea, apasind cuvintele si rami cu mina inclestati pe parapet. — Nu, n-am nici o scrisoare, i-am raspuns in cele din urma, Cum ? El n-a fost inca pe la voi ? S-a ficut alba ca varul si s-a uitat lung la mine. ii spulberasem ultima speranfa, — Si-l lism in plata Domnului ! reugi ea s& rosteasc’ in cele din urma cu glasul sugrumat. asim in plata Domnului, dacd a avut inima si ma lase isi pironise ochii in pamint, pe urma voi s4 ma priveasca, dar nici mcar atit nu izbuti. Citeva clipe mai lupta lacrimile ti biruie tulburarea, apoi deodata se risuci, se sprijini de balustrada cheiului snira siroaie. — Nu trebuie si plingi, linigteste-te, am incereat s-o consolez, dar n-am mai avut putere s& stirui; Ja urma urmei, ce i-as fi putut spune ? — Nu ma consola ! ma implori ea plingind. Nu-mi vorbi, te rog, despre el; nu-mi mai spune ca va veni, ci nu m-a pirisit cu atita cruzime omul acesta fiird inima. $i pentru ce ? Pentru ce a faicut-o? Ce a gist de neiertat in scrisoarea mea, in acea nenorocita scrisoare ? Aici, hohote de plins i-au curmat vorba ; simfeam cum mi se sfigie inima, privind-o. —- O, cité neomenie gi cruzime ! $i nici un rind macar, nici un singur rind nu mi-a trimis | Sa-mi fi rAspuns cel putin cd nu-i past de mine, c& se leapada de dragostea mea, cA nu are nevoie de ea ; dar asa... de trei zile, si si nu vind din partea lui macar un ygur rind | Cit de usor e pentru el si umileasca, s azvirle in fata unei sirmane fete fra aparare, a carei vind e doar c& I-a iubit, asemenea jignire.. Cit am suferit in aceste trei zie! Doamne, Doamne ! Cind mi-aduc aminte cum am urcat la el prima ara singura si nechematd, si m-am umilit in fafa Tui, si-am plins cersindu-i pujind dragoste... lar pe urma, 30pe urmal... Asculti-ma, mi se adresi ea din nou si ochigorii ei negri prinser a striluci, e de neconceput! E cu neputinga ! Negresit, lucrurile stau altfel, Sau dumneata, sau eu ne-am ingelat. Poate c& nici n-a primit pind acum scrisoarea ? Poate c& pind la ora asta nu stie nimic ? Cum e posibil, judeca singur, si spune-mi si mie, pentru numele lui Dumnezeu ! Lamureste-ma, fiindcd nu pot infelege, cum e posibil s& te porti asa de barbar si cu atita brutalitate cum a facut-o el cu mine ! S$ nu-mi scrie nici un cuvint! Dar si faté de cel mai umil om de pe lume se impune totusi o mai mare injelegere, Dar daca a ajuns ceva la urechile lui, i-o fi spus careva cine stie ce baliverne, ' m-o fi birfit ? Ce-ai spune de una ca asta ? mi se adresi ea aproape strigind ma duc chiar mii Euzic, Nastenka, ela el, ca din partea dumitale in — $i-i povestese totul, si aflu cum stau lucrurile. — sirsi? li vei trimite prin mine o scrisoare. Sa nu te impotrivesti, Nastenka, si nu spui nu ! Am si-l fac si se patrunda de respect pentru gestul dumitale, o si afle totul exact si daca Nu, prietene, nu stirui zadarnic ! ma intrerupse ea hotaritd. Nu mai are rost. Nici un cuvint mai mult, nici un singur cuvint, nici un rind de la mine, Ajunge ! Nu-l cunosc, nu-l mai iubesc, tre-bucie sa-1 uit Dar nu-si mai isprivi gindul steste-te, linisteste-te | Stai aici, Nastenka, spuneam eu asezind-o pe banc’. — Dar n-am nimic, sint foarte linistit. Nu te fiZiminta atita pentru mine, imi trece. Nu sint decit lacrimi, se vor usca... Crezi c& imi pun capat zilelor, c& ma inec ?. Inima-mi era plin& de clocot. Am vrut s& vorbese, dar nu eram in stare s& scot un cuvint. — Spune-mi, spune-mi (si din nou imi lua mina in mina ei), nu-i asa c4 dumneata n-ai fi facut la fel 2 Ne: i pardsit-o pe cea care ar fi venit si-ti marturiseasca singura dragostea ei si nu i-ai fi aruncat in fata batjocura nesimfirii, pe seama unei inimi naive gi slabe ? Ai fi stiut s-o cruti, ferind-o de suferinta umilirii, nu-i asa ? Te-ai fi gandit, desigur, c& e singura pe lume, c& n-a stiut cum si se fereasc& de acest sentiment al dragost. fata de dumneata, si, 0 data cizuta prada lui, nu stie cum si-si apere dragostea, cd, de fapt, nu are nici o vind, in sfirsit, ci nu e vinovata... c& n-a ficut nimie... 0, Doamne, Dumnezeule ! —N stenka ! am strigat, neizbutind si-mi inving tulburarea. Nastenka, nu ma chinui ! imi sfisii ima, Nastenka, nu pot s& mai tac, orice s-ar intimpla ! E timpul sa las s& se reverse tot ce mi s-a adunat aici, in piept $i cu aceste vorbe am dat sé ma ridic de pe banca. Ea m-a refinut, luindu-ma de mind gi uitindu-se mirat& la mine, —« cu dumneata ? m-a intrebat intr-un ti iu. — Asculti-mi! i-am spus plin de hotirire. Asculti-ma, Nastenka ! Ceea ce vei auzi acum nu-i de © aberatie, ceva irealizabil sau, dacd vrei, o plasmuire de-a mea prosteasca, Stiu bine c& aga ceva nu se poate implini niciodata, dar ticerea m& sugruma, trebuie si-mi descare sufletul. In numelesuferinfelor dumitale de acum, te rog dinainte si ma ierti! Dar ce este, ce ? ma cerceti ea, incetind s mai suspine gi afintindu-ma cu ochigorii mirati, strlucind de o stranie curiozitate, Ce se intimpla cu dumneata ? Este irealizabil , dar te iubesc, Nastenka ! Poftim : asta se intimpla cu mine ! lar prin marturisirea aceasta am spus totul ! am incheiat cu un gest scurt, dar hotarit. Abia de aci inainte vei vedea dacd mai pofi vorbi cu mine asa cum ai facut-o adineauri si daca, in sfirgit, mai face s& asculfi in continuare ceea ce as mai avea de spus. - Dar bine, bine, de ce atita zbucium ? Stiam doar de mult c& ma iubesti, dar mi se parea c& ma iubesti doar asa... pur si simplu, intr-un fel cu totul obisnuit... O, Doamne, Doamne | — Da, Nastenka dragi, dintii incepuse oarecum simplu, dar pe urma... pe urma....uite, acum sint (i urcat atunci in camera lui, Ba chiar mult mai Nastenka, pentru c& atunci el nu iubea pe nimeni, pe cit vreme dumneata iubesti pe altcineva. Pentru ce-mi spui asta? La urma urmei, nu te infeleg de loc. Bine, dar ce rost au toate acestea, adic nu ce rost au, yentru ce dumneata... aga... cum aga, deodaté.... Dumnezeule ! Spun prostii ! Doar, dumneata. $i Nastenka s-a incurcat de-a binelea, Obrajii fi ardeau, privirea i-a alunecat in jos. — Ce si fac, Nastenka, ce pot s& fac ? Sint vinovat, am abuzat de... adic mint, nu-mi apasa cugetul nici o vinov: ie. O simt, aud ce-mi sopteste inima gi inima imi sopteste ci am dreptate, pentru ci nas putea si te jignesc cu nimic, n-as putea si-ti fac nici un réu, Ti-am fost prieten, Iji sit si acum, N-am tradat prin nimic prietenia noastra, Numai c’, iat, mA podidesc lacrimile, Nastenka. Lasi-mi-le, nu stinjenesc pe nimeni, lasi-le s& curga, Nastenka, Se vor usca. Dar stai odata, stai jos ! incercd ea si ma convinga s ma agez pe banca. O, Doamne, Dumnezeule ! Nu, Nastenka, nu mai stau ; acum nu mai pot rmine aici ; si nici dumneata nu trebuie s& ma mai revezi. Citeva cuvinte numai si dupa aceea plec, Atita vreau sa: spun : n-ai fi aflat niciodata ci te iubese. inmormintam cit mai adine taina aceasta si n-ar fi aflat-o nimeni, niciodata, Nu te-ag mai fi torturat acum cu egoismul meu. Nu ! Dar acum n-am mai putut indura, chiar dumneata ai adus vorba despre aceasta — esti singura vinovat’, vina o porfi dumneata, eu n-am ce si-mi reprosez. $i n-ai dreptul si ma alungi de ling dumneata — Dar, nici gind, nici gind s& te alung, ce fi-a venit ? ingdima Nastenka, incereind, sfrmana, si-si ascunda pe cit putea profunda ei tulburare — Nu mi alungi, nu ? $i eu care am vrut s& ma indepartez singur, sa fug... $i am s& plec, bineinfeles. Am sa plec, dar nu mai inainte de a- i fi destainuit totul; pentru c& adineauri, cind dumneata vorbes ind ai izbucr , stiteam ca pe jaratec, iar in pl ns, cind te-am vazut cainindu-te din pricina (0 spun gi asta, Nastenka) cA ai fost respins®, cl iubirea dumitale a fost nesocotit’ — o | atunci mi-am simfit so adine’ inima plind de atita dragoste pentru dumneata, Nastenka ! Atita dragoste ! $i m-a cupri amiiriciune c& nu-fi pot fi de nici un sprijin cu dragostea mea! Biata mea inima prea plind n-a mai rezistat, 2a rupt 2igazurile stapinirii, de sine, ale cuminfeniei — si am vorbit, Trebuia si vorbesc, Nastenka ! Da, da! vorbeste-mi, Simt nevoia si te aud vorbind asa ! zise Nastenka, infioraté de un imbold Jauntric. O si-fi para ciudat poate ca ti-o cer, dar... te rog, continu: | Mai tirziu o s-ti explic totul mai pe~ ndelete — Iti este mila de mine, Nastenka ; de ces ne ascundem dupa degete ? Ti s-a ficut mila de mine, scumpa mea prietena ! Dar ce-ai pierdut 0 data, pierdut ramine, Cuvintul rostit nu-I mai poti intoarce, Nu- i aga oare ? Acum stii totul. Aici a fost punctul de plecare, pricepi ? Perfect! Acum totul e in ordine, Un singur lucru ag mai vrea s8-fi spun, Privindu-ti fafa inlacrimata, reflectam in sinea mea (0, lasi-ma s& spun si asta !) imi spuneam (stiu c& acest lucru e cu neputinfa, Nastenka), imi spuneam cA, poate... cumva, printr-un miracol, fara si-ti dai seama, vei fi incetat si-1 mai iubesti. In clipele acelea, Nastenka — jeri — eram in stare si fac orice, numai pentru c& banuiala asta m-a ros si jeri, si ala 1 ma indrigesti si dumneata ; mai ales de cind te-am auzit c& nu lipsea decit pusin ca s& ma iubesti. $i, m: leparte 7 E aproape tot ce am vrut si-{i spun ; imi rimine si mai adaug (dar asta doar pentru mine) : ce-ar fi fost dact dumneata m-ai fi indragit cu adevarat si incolo — nimic, atita tot! Mai asculta, dar, si asta, buna mea prietend, pentru cé, oricum, imi esti prietena : sint, desigur, un om simplu, un om sfrac, cu totul neinsemnat — desi nu despre asta este vorba (nu stiu cum, dar, de emofie, vorbese parc fara nici o noima, spun cu totul altceva decit as fi vrut s& spun) dai s& stii, Nastenka, te-as fi iubit att, ait de mult, incit chi daca ai fi nutrit aceleasi sentimente fati de el, daca ai fi continuat si-! iubesti pe cel pe care eu nu-l cunose, n-ai fi simfit nici 0 clipa c& dragostea mea te stinghereste in vreun fel, Ai fi auzit numa, ai fi simit in fiecare clipa ci undeva, pe-aproape, bate o inima recunoscatoare si devotata, o inima fierbinte, care pentru dumneata ar fi in stare... Ah, Nastenka, Nastenka! ce-ai faicut din mine ! Nu plinge, te rog, nu vreau si plingi, ma implora ea, ridi-cindu-se brusc de pe banc. Mai bine si mergem, haide, ridicd-te, s-o pornim impreuna, Potoleste-te, potoleste-te, repeta ea, ster mi obrajii cu batista ei. Bi, hi idea el m-a si mergem, poate c& am ti spun ceva... F uitat de mine, desi eu (nu vreau sa te amagesc) il mai jubesc ined... ag vrea si-mi raspunzi : daca, bundoara, te-as indragi pe dumneata, adicd daca as fi... numai... O, dragul meu prieten ! cit de ru imi pare cA te-am jignit atunci cind te liudam ci nu te-ai indrigostit de mine, fir si-mi dau seama cd te rineam in sentimentele dumitale |... 0, Doamne, cum a fost posibil si fiu atit de oarbi, si nu-mi dau seama de asta ? Cum a fost cu puting si nu prevad ? Cum de-am fost atit de naiva ? Dar... fie | Uite, m-am hot iti spun acum totul, tot ce am pe inima, Stii, Nastenka, cred cd e mai bine s& plec, si dispar. Acum, indati ! E limpede c& prezenta mea te chinuie. Pof m, acum ai mustrari de constiint& c& te-ai amuzat pe seama mea, Aga cA nu vreau, da, nu vreau ca, pe ling durerea pe care o incerci, s& mai adaug si eu... ma simt vinovat, desigur... Asadar, Nastenka, adio ! — Nu ma pardsi! Ascultd-ma : de ce nu vrei .si mai astepti putin ? > Hi astept ? Cum, ce si astept iliubesc, n-am cum s& neg, dar imi va trece’; trebuie s& treacd, nu se poate s& nu treac’, 0 Bsimt... Cine stie, poate c& nici nu-1 mai iubesc, poate c& astzi chiar se va termina cu totul, nu va mai fi decit un nor destramat; pentru c& simt c&-1 ursc acum ; pentru c& si-a batut joc de mine, in timp ce noi doi am plins aici impreuna si, sint sigura c&, in locul lui, nu m-ai fi respins, pentru c&i dumneata ma iubesti, iar el nu m-a iubit niciodata ; si pentru c&... da! pentru c& si eu te iubesc pe dumneata.... mult, mult! tot aga de mult cum ma iubesti si dumneata... Ti-am marturisit-o singur& inca inainte. $i te iubese pentru cd esti mai bun decit el, mai nobil, mai generos, si pentru c&, pentru c& el Emotia sarmanei fete era atit de mare, incit n-a mai fost in stare s@ termine ; cu fruntea rezemata de umarul meu, apoi de piept, si-a dat drumul ultimelor stavile ale amarnicelor ei lacrimi, O consolam, 0 conjuram, dar nu se putea opri, imi stringea intr-una mina, spunindu-mi printre sughituri : ,.Asteapt asteapt putin... 0 s8-mi treac numaidecit... Vreau si-ti spun... si nu crezi c& e din pricina firii mele slabe... doar o clip, pind ma linistesc..." in sfirsit, s-a mai potolit, si-a sters lacrimile si am continuat plimbam, Vroiam sa-i vorbesc, dar ea ma ruga intr-una sa mai ani rabdare, Am t&cut... $i, multé vreme am técut asa amindoi, pind cind, intr-un tirziu, s-a recules si a vorbit — Uite ce e... incepu ea cu glas slab si tremurator, in care ins am deslusit accentele unei simfiri care mi-a umplut inima cu o dulce si tulburatoare asteptare... sA nu-ti inchipui cumva ca sint nestatomnica sau usuraticd, inclinata s& uit atit de usor si de repede, ori si tradez. L-am iubit un an intreg gi, jur in fata lui Dumnezeu ca niciodaté nu i-am fost necredincioasa, nici macar cu gindul. El a desconsiderat toate astea, ba inci si-a bitut joc de mine — si-I lism, deci, in plata Domnului ! Dar el m-a si dispretuit, mi-a nit inima. De aceea, nu-I mai iubesc. Nu pot iubi decit un suflet marinimos, plin de generozitate si de infelegere fata de celdlalt ; pentru cd eu insimi sint astfel, iar omul acesta nu m-a meritat —+ ramind_ in plata Domnului! Totusi, e mai bine poate ca s-aintimplat asa de pe acum decit sa-mi fi ingelat mai tirziu increderea si si-l i cunoscut abia cine stiecind asa cum ein realitate... Dar s-a_sfirsit! $i, cine stie, bunul meu prieten, continua ea, stringindu-mi mina, cine stie dacd toata dragostea mea n-a fost decit o iluzie a simfurilor, o aprindere a inchipuirii mele pornita dintr-o zburdalnicie copilareasca, dintr-o gluma, poate din pricina supravegherii prea aspre din partea bunicii... Poate c& ar fi trebuit si iubese pe un altul, nu pe el, nu pe un asemenea om ; pe cineva care ar fi avut mild de mine, gi, gi... Dar si lisim, im toate astea, se intrerupse Nastenka sufocindu-se de emotie, tineam doar si-ti spun... sii spun ef, trecind peste faptul c¥-| iubese (ba nu : cd I-am iubit), trecind peste asta, daca vei crede... daci vei mai simti c& dragostea dumitale pentru mine e atit de mare, incit s4 poati alunga din inima mea, stearg’ din amintire cealalt& iubire, dacd-ti va fi mil& de mine gi nu vei dori s& m& lagi singurd in voia soartei, fr nici un sprijin si fra nici o speranta, de vei dori si m& iubesti totdeauna asa cum m& jubesti acum, atunci ifijur c& recunostinfa mea... c& dragostea mea va fi, in cele din urma, demni de dragostea dumitale... Mai vrei sa iei si acuma mina pe care {i-o intind ? — Nastenka ! am strigat eu inecindu-ma in lacrimi. Nastenka ! 0, Nastenka ! — Ajunge, ajunge ! mi ruga ea, acum s-a terminat, nu mai are nici un rost zbuciumul acesta. $i o vedeam cum cauta fa rindu-i sé se stpineascd. Ceea ce era de spus, s-a spus, nu-i asa ? Nu? Si dumneata esti fericit, si eu sint fericitd, si nu mai vorbim nimic despre asta ; asteapta, crup’- u‘mi... Vorbeste-mi acum despre altceva, pentru Dumnezeu, te implor ! Da, Nastenka, da! ajunge despre asta, acum. sint fericit, eu... dar, bineinjeles, Nastenka, sivvorbim despre altceva, Chiar acum, imediat, Hai, sint gata... sf vorbim Dar nu stiam cum sé incepem, ba rideam, ba plingeatn si indrugam tot felul de vorbe, mii de vorbe razlefe, fra noimé si fara nici o legatura intre ele ; mergeam ba pe trotuar, la intimplare, ba, deodata, ne Intorceam de unde o porniserdm, si iar traversam strada, si iar ne opream, pentru ca din nou s-o lum de-a Jungul cheiului, uitind cu totul de noi si de lume ; eram ca niste copii — Acum locuiese singur, Nastenka, am incercat eu sa innod 0 conversafie, dar mine... Sti, des sur, Nastenka, eu nu sint un om instarit : tot cistigul meu revine la o mie doua sute, dar mucin — Se infelege ca nu-i nimic, are si bunica pensia ei ; asa cd nu ne va sta povard. Fiindea pe bunica trebuie s-o lum neaparat cu noi. — Fireste, trebuie neaparat s-o lum pe bunica... Numai, nu stiu ce ma fac eu cu Matriona. Asa e, si noi o avem pe Fiokla ! — Matriona eo femeie de treaba, are ins un cusur ! i lipseste imaginatia, Nastenka ; nu are absolut nici un pic de imaginatie ! Dar nu-i nimic, cred. — Neare nici o importanta, Se vor descurca ele cumva impreuna ; chiar de miine ai putea sa te muti la noi, Cum asa ? la voi ? Bine, daca spui... Eu sint gata — Itiinchiriem noi o camera. Avem sus, m povestit eu, una la mezanin : e liberd, a stat acolo pina de curind o chiriasa, o batrinic’, o nobila scapatat, dar s-a mutat; iar bunica, o stiu eu, vrea s& inchirieze mezaninul unui domn tinar ; am intrebat-o : ,,De ce neap&rat unui domn tinar 2" $i mi-a rispuns .£ mai bine aga, eu sint batring, dar tu nu cumva te marit cu {i inchipui, Nastenka, c& ma gindese el". Am priceput, bineinfeles cd tocmai de aceea. Ah, Nastenka | am exclamat eu ineintat. $i amindoi am izbucnit in ris. — Ei, hai, hai, ce atita haz! Unde zici ca stai dumneata ? Am gi uitat — Pela podul N,, in casa lui Barannikov. Eo casa mare, nu-i aga? — Da, € 0 casi mare. — O stiu, o stiu, e foarte impunitoare | Dar asta n-ar fio piedicd sa pleci de acolo si si te mufi la noi, cit mai curind, Chiar miine, Nastenka, uite, chiar mine, desi aici unde stau am cam ramas in urmé cu chiria... Dar n-are a face. Voi primi in curind leafa gi. Sigur cA da, stii, poate cd si eu am si incep s& dau meditatii. Studiez singura ca s4 pot preda lectii — Foarte bine! ar eu voi cApata curind 0 gratificatie, Nastenka — Minunat! Prin urmare, de miine esti chiriagul meu. — Da, si vom merge impreuna la Barbierul din Scvilla, pentru c& in curind se va juca din nou. Sigur, sigur, vom merge, incuviingé amuzati Nastenka, clar mai bine sf ascultm alta oper, nutot Barbierul. Fie si alta, cum si nu! fireste, arfi si mai bine; cum de nu m-am gindit Si, sporovdind astfel, umblam an indoi aiurifi, ca intr-o ceajs amefitoare, de parca nici nu stiam ce se petrece cu noi, Ne opream locului, intr-o discutie lunga, aprinsa, si iar porneam, pomenindu-ne Dumnezeu stie unde, si din nou risete, din nou lacrimi... Pind cind o auzeam la un moment dat pe Nastenka spunind ca vrea s se inapoieze acasd, iar eu, neindraznind s-o refin, ziceam s-o conduc pind la poarta, ca dupa un sfert de ora de drum s ne pomenim din nou pe chei, ling banca noastra. $i iar suspine, si iar o lacrima stingherd, care ma cea s8-mi pierd curajul, simfind cum ma tree fiori reei, Dar fata imi stringea mina si ma atrigea iar dupa dinsa intr-o ratacire necontenita pe strazi, flecarind, hohotind, in-tristindu-ne gi iar lansindu-ne in discutii fara de inceput si fard de sfirsit ise Nastenka in cele din urma. Cred ca s-a ficut — E timpul, totusi, e timpul si plee a de tot si ajunge cit ne-am ficut de cap ca niste copii neastimparaji! De — Nici eu, cred, n-am sa fiu in stare si adorm, dar ai sé ma insotesti pind la poarta. , Nastenka, numai ci eu tot n-am s& pot adormi ; acasi nu ma due. Negresit! — De data aceasta, trebuie negresit si ajungem acasi —Negresit, negresit Pe cuvint de onoare ?... Caci trebuie odata si odat& si mA intore gi aca, nu-i aga ? nd — Pe cuvint de onoare ! am impacat-o — Atunci, si mergem ! — S&mergem ! Priveste, priveste cerul, Nastenka! Uiti-te ce senind si adincd este bolta. Mine va fi o zi splendida. Ah, ce coviltir albastru de smalf, ce luna ! Vezi norul acela galbui de colo ? E gata s-o acopere, veri ?... Acum |... Til... N-a acoperit-o, a trecut, ca atitia alti nori, pe alaturi. Priveste, te rog, priveste ! Dar Nastenka nu mai privea norul, statea muta si nemiscata ca o statuie ; in clipa urmatoare, am simfit-o cum prinde si se lipeasci de mine, inti sfioasi, pe urmi din ce in ce mi in mina mea ; am privit-o... Se sprijinise de mine cu toati greutatea trupului Tocmai atunci a trecut pe ling noi un tindr, L-am vazut oprindu-se brusc, privindu-ne fix, apoi si- a reluat drumul, si s-a departat cu citiva pasi Am avut o tresirire si cu jumatate de glas am intrebat-o temator — Nastenka, spune-mi, cine este? El! mi-a soptit, ghemuindu-se si mai mult in mine. Osi dideam seama ca mi se {team atit de aproape, incit fi auzeam batdile nauce ale inimii inmoaie picioarele. In clipa aceea, din urma noastra se auzi o voce Nastenka ! Nastenka, tu esti ?$i, in aceeasi clip§, tindrul inainta citiva pasi spre noi Doamne, ce strigit! N-am si-l uit toat viafa. $i cum a tresfrit ea cuprinsé de un tremur profund, cum s-a smuls apoi din miinile mele si cum a fignit ca o rindunic& in zbor citre el! 7i priveam inmarmurit, zdrobit. Totul a tinut cit o strafiulgerare : i-a intins mina, doar atit, s-a aruncat la pieptul lui, apoi s-a intors si, cu iuteala vintului, a fost ling mine, si mai inainte s& pot intelege bine ce se petrece, m-a imbratisat, cuprinzindu-mi gitul cu amin-doua brafele si m-a s&rutat fierbinte. Apoi, tot asa, fr’ sf-mi spund un cuvint, a fugit din nou la el, usoara ca o libeluld, 1-a luat de miini gi s-au dus. Am ramas mult timp nemiscat si priveam in urma lor. $i am stat aga, am stat pina cind amindoi s- au sters din fata ochilor mei DIMINEATA In dimineata aceea, noptile mele lua firsit. Era o 2i urita, Ploua, si stropii imi izbeau geamurile ca o muzic& trista, in odaifa mea era intuneric, afar mohorit. Ma durea capul si aveam amefeli ; prin toate midularele mi se furisa nelinistitoare febra. — Ti-a venit o scrisoare, maica, prin posta. A adus-o postasul, résuna deasupra urechii mele glasul Matrionei — O serisoare, zici ? de la cine ? am sarit eu de pe scaun. — Nu stiu, maicd, vezi acolo, poate ca scrie de la cine-i, Am rupt sigiliul. Era de la ea ! ~Ah, iarti-mi artd-mi 1 imi scria Nastenka : te implor in genunchi, iarta-ma! Ingelindu-ma pe mine, te-am ingelat si pe dumneata, A fost un vis, 0 ndlucire... Am suferit nespus astazi pentru dumneata ; iart&-mi, te conjur, iarti-ma ! Nu te grabi sd ma condamni, pentru c& fafa de dumneata nu m-am schimbat cu nimic ; am spus c& te voi iubi si te iubese si acum, ba iti port in suflet poate mai mult decit dragoste. O, Doamne ! D: putea iubi pe amindoi deodata 1 O, daca ai fi dumneata — el 1" ,O, daca el ar fi — dumneata !" imi trecu prin minte. Mi-am adus aminte cuvintele dumitale, Nastenka ! Dumnezeu mi-e martor, numai el stie ce-as fi in stare s& fac acum pentru dumneata ! Simt cit este de greu si de amar. Te-am ranit, dar atunci cind iubesti— stii bine ! — chiar si rdnile jignirii se uita repede, Iar dumneata ma iubestit If mulfumesc! dat ii mulfumes c nespus pentru dragostea aceasta, Ea s-a cuibirit in mine, e ca un vis dulce care nu te paraseste mult vreme dupa ce te-ai trezit ; si-mi voi aminti intotdeauna de acea scumpa clipd in care fi-ai deschis sufletul, frateste, primind cu atita marinimie in dar inima mea zdrobita, ca s-0 ocrotesti, s-0 mingii si s-o imaduiesti... Dacd ma vei ierta, amintirea ce {i-o port se va inconjura de nimbul inaltitor al unei recunostinfe nepieritoare, incit nu se va sterge niciodata din sufletul meu, Ramin credincioasa acestei ami tir, n-o voi trida, pentru ci nu-mi pot trada propria ima : este statornic legat de ceea ce i-a fost odata scump. Nu mai departe decit ier, inima aceasta s-a intors calda si fra pie de zAbava la cel cruii i se figiduise pe vecie Ne vom intilni, vei veni pe la noi, n-o si ne pardsesti, vei ramine prietenul, fratele meu de ”totdeauna... Si cind o si ne revedem, imi vei intinde mina... nu-i aga? imi vei intinde mina, fiinded m-ai iertat, nu-i asa ? $i ma iubesti ca inainte ? , te implor : iubeste nd, nu ma pads, pentru c& te iubese atit de mult in clipa aceasta, pentru c& ‘ma simt demn& de dragostea dumitale, pentru c& sper s-o merit... dragul meu prieten ! Sapt&mina viitoare ne casatorim ; el s-a intors la mine plin de tandrete si sint sigur c& nici o clip nu m-a dat uitarii. $a nu te superi cd ifi scriu despre el in rindurile acestea, Vreau ins& s4 vin la dumneata impreund cu el; il vei indragi si dumneata, nu-i asa ? Tarta-ne. S-o porti in amintire gi s-o iubesti intotdeauna pe a dumitale Nastenka" Am recitit de nenumarate ori scrisoarea ; din ochii incefosati doar ci nu-mi siroiau lacrimile. In cele din urma, mi-a c&zut din mina si mi-am infundat fafa in palme. — Auzi, maica, incepu Matriona — Ce s-aintimplat, matusico ? Si stii c& paienjenisul ala care nfpadise tavanul... nu mai e ! Am deretecat, de-,am ficut lund acum n-ai decit si te si insori, ba si-fi poftesti si oaspeti la nunta M-am uitat la Matriona... Batrind-batrina, dar o stiam in putere, agera in migcari — $i iat, dintr-o data, nu stiu cum mi-a aparut in fata ochilor zbircita, cu ochii stinsi, cocirjata si sleiti.... Am avut deodata impresia c& odaia mea a batrinit la fel ca Matriona, Peretii si podeaua se decolorasera, totul parea lipsit de viata, piienjenigul se labarfase din nou, intinzindu-si plasa in toate parfile. $i iat ci, fird si pricep de ce, cind m-am uitat pe geam, si casa de peste, drum imbatrinise parca, se pipernicise si-si pierduse culorile : tencuiala stilpilor de zid i se cojea, curgea din ea mortarul, comigele innegrite crapaserd, iar din galbenul-aprins al perefilor mai ramaseser& doar niste pete baljate Sau, poate, 0 raz de soare, privind o clip& de dup nori, se ascunsese din nou dupa norul acela cenusiu, aducator de ploaie, si in fata ochilor mei totul se intunecase iarasi, sau poate c& zirisem pentru o clipa panorama rece si mohorita a intregului meu viitor si cu penelul inchipuirii m-am surprins asa cum aveam si ajung cincisprezece ani mai tirziu, adicd imbatrinit, in aceeasi odaie mizera, la fel de singur, cu aceeasi Matriona, care in tofi acesti ani nu a prins nici un dram de minte. Dar cum te-ag putea tulbura cu ranile mele, Nastenka ? Cum as putea ingdui negrului nor al durerii mele si umbreascd senindtatea fericirii tale, oti si strecor reproguri zadarnice gi aducdtoare de mihniri in sufletul bat indurerat tocmai in 2 A-ti incerca inima cu remusciri ascunse, silind-o s culmile supremelor ei bucurii, ar fi ca si cum m-as porni sa cale in picioare gingasele flori pe care le-ai impletit in buclele tale negre, cind ai mers impreund cu el in fafa altarului...O, asta niciodata, niciodata ! Fie ca bolta instelata a cerului, pe sub care calatoresti, s& straluceasc& de-a pururi limpede ; fie ca zimbetul tau gingas sé fie mereu numai lumina si impacare ! Fii binecuvintata pentru acea clipa de fericire, de incintare sublima pe care ai daruit-o unei alte inimi \gurate si recunoscatoare ! Doamne ! 0 clipa doar ! O intreaga clipa de incintare sublima... Oare nu e de ajuns chiar si pentru 0 viata de om