html
Televiziunea manipulează ! De unde ştim ? O spune toată lumea. Şi ca acele adevăruri asupra
cărora, odată formulate, nu se mai apleacă nimeni decât cu riscul de a fi ars pe rug ( pământul e
plat, soarele se învârte în jurul pământului, cu cât un lucru este mais cump, cu atât valoarea lui
adevărată e mai mare ), şi axioma televiziunea manipulează s-a înfipt straşnic în conştiinţele
oamenilor. Deşi pentru marea masă a telespectatorilor, noţiunea de manipulare este confuză şi
le-a fost transmisă, culmea, prin mijloace mass-media, axioma aceasta a dat bătăi de cap în
primul rând ziariştilor. Din dorinţa de obiectivitat , jurnaliştii au început să construiască cu
atâta atenţie emisiunile încât rezultatul este, de multe ori, o capodoperă de manipulare
inconştientă, care reflectă toate percepţiile, convingerile şi motivaţiile realizatorului. Puţini ştiu
exact cum şi mai ales, de ce manipulează televiziunea, prin ce mijloace şi cu ce rezultate. Puţini
se simt manipulaţi, crezând cu tărie în superioritatea lor intelectuală datorată simplului fapt că
ştiu că televiziunea manipulează. E ca şi când un om nu s-ar îngrăşa mâncând dulciuri pentru
simplul fapt că ştie că dulciurile îngraşă. Cel mai greu lucru pentru un telespectator este să
accepte că este manipulat de ceea ce vede. Distrugerea încrederii în televiziune ar duce ,
automat, la renunţarea la aceasta şi, implicit, la motivaţiile care îl fac să o rpivească : nevoia de
siguranţă, de explicaţii, de sfaturi.
Manipularea se face în mai multe feluri. Cele mai uzitate sunt folosirea argumentelor
falsificate sau folosirea unor adevăruri parţiale aranjate în secvenţe false şi
combinarea mesajului cu acele elemente care fac apel la centrele emoţionale non-
raţionale ale conştiinţei umane. În timp ce prima formă de manipulare este grosieră şi
este folosită cu grupuri mari de oameni cu nivel coborât de inteligenţă şi cultură, cea de-a doua
este pusă în practică de profesionişti care încearcă să-i influenţeze pe cei mai greu de indus în
eroare cu minciuni relativ uşor de descoperit prin folosirea logicii, a bunului simţ, al culturii şi al
informaţiilor.
Din păcate, şi oamenii cei mai inteligenţi sunt uşor de stimulat într-o anumită direcţie prin
acţiunea directă şi calculată asupra centrelor menţionate anterior. În ultimul timp, prin
înmulţirea fantastică a surselor de informaţii s-a apelat din ce în ce mai puţin la manipularea
prin propagarea de minciuni sau de construcţii false care cuprind adevăruri parţiale şi s-a folosit
cea de-a doua tehnică, uneori în combinaţie cu prima. De ex. : o lucru ( presupus de noi fals )
spus de un copil într-o emisiune de ştiri ( într-un reportaj ) pare mult mai verosimil decât rostit
într-un context asemănător de un matur. În ambele cazuri este vorba de transmiterea unei
informaţii false, elementul care ajută la acceptarea lui fiind specific manipulării subliminale.
Apelarea la stereotipul copiii sunt puri, ei nu prea mint decât învăţaţi de cei mari
existent la nivel inconştient, combinată cu stimularea centrilor de emoţionare în
faţa unui copil fac mult mai uşor de transmis o informaţie falsă.
Spre deosebire de metodele de convingere raţională, prin manipulare nu se urmăreşte
determinarea celuilalt de a înţelege mai corect şi mai profund problema discutată ci, dimpotrivă,
inocularea senzaţiei de înţelegere ( superficială ) şi obţinerea unei reacţii
inconştiente, instinctuale, rezultat al eficacităţii mesajelor relaţionale.
Se poate observa cu uşurinţă că cei mai de succes oameni care apar în televiziune ( politicieni,
afacerişti, realizatori sau moderatori de programe , intelectuali ) sunt aceia care stăpânesc
capacitatea de a explica orice cu cuvinte puţine şi simple, pe înţelesul tuturor. Folosirea unui
limbaj popular, uşor decodificabil, indiferent de gradul de instrucţie , îl fac pe cel de acasă să
aibă senzaţia că înţelege în profunzime problema discutată şi să acţioneze în consecinţă. Se
poate manipula şi prin crearea intenţionată de confuzii dar rezultatele sunt imprevizibile
de cele mai multe ori, din cauza labilităţii unui sistem uman aflat în cumpănă. De aceea, de cele
mai multe ori, pasul 1 în manipulare este explicarea foarte simplă, care să prindă imediat
fără să mai permită apariţia necesităţii de a pune întrebări suplimentare. Cei mai buni
manipulatori ştiu dinainte ce întrebări i-ar putea pune ( sau îşi pun ) telespectatorii şi răspund la
acestea înainte de a fi chiar conştientizate de aceştia.
Aşa cum spuneam la început, un ingredient absolut necesar reţetei de manipulare este tehnica
de disimulare a acesteia.
5. Transferul de
specializare. se practică în televiziunile din România invitarea unor personalităţi pentru
a dezbate subiecte din domenii cu care nu sunt familiari ( sau cu care nu sunt percepuţi a avea
vreo legătură ). Telespectatorul va privi cu interes, amuzat sau nu, cu simpatie sau nu, afirmarea
concepţiilor invitatului despre subiectul abordat şi va da o mai mică atenţie replicilor colaterale,
ironiilor îndreptate spre adversarii acestuia din alt domeniu , aluziilor şi analogiilor. Considerate
a avea importanţă minimă în contextul abordării subiectului ( cine se uită la o emisiune cu
vânători se aşteaptă să se vorbească de vânătoare şi are atenţia concentrată în special asupra
elementelor din mesaje care au legătură directă cu subiectul care-l interesează ) elementele
colaterale pătrund mult mai uşor în subconştientul telespectatorului decât dacă ar fi fost lansate
într-o altfel de emisiune. De ex. ironiile politice ale lui Adrian Năstase intercalate în cadrul unor
dezbateri pe marginea vânătorii vor fi mult mai uşor acceptate de un vânător, chiar dacă, în mod
obişnuit, acestuia nu-i plac glumele lui şi-l consideră un arogant. Există o metodă
de disimulare a manipulării extrem de periculoasă
folosirea unor tehnici de manipulare vizibile pentru a
ascunde o manipulare mult mai subtilă. În general, această tehnică
este folosită de cei care nu-şi pot camufla ( sau n-au făcut-o până în acel moment ) opiniile .
Folosirea exagerată a argumentelor în favoarea sau
defavoarea unei poziţii duce la respingerea sau
acceptarea acelei poziţii în mod instinctual. Într-o astfel de luare
de poziţie, orice propoziţie care ar devia puţin de la linia cunoscută de telespectatori ar fi
receptată de aceştia ca o dovadă de bun simţ şi de trezire la realitate. Chiar dacă modificarea va
fi numai în formă, telespectatorii o vor considera extrem de importantă şi o vor accepta ca
adevărată.
- folosirea unui ton sau a unei mimici care să dea o greutate nejustificată
informaţiei transmise.
- exagerarea.