PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
PROIECTUL RO -0047
„FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND
PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
MANUALUL FORMATORILOR
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
BRAŞOV
Februarie – Martie 2011
Acest MANUAL AL FORMATORULUI, a fost realizat prin grija colegilor Adriana ALMĂŞAN, Maria RADU,
Irina – Oana NĂFORNIŢĂ şi Radu NĂFORNIŢĂ, cu sprijinul dedicat al colegelor Doina NIŢĂ şi Paula
FRUSINOIU.
Manualul conţine materiale în vederea susţinerii unui curs de formare de formatori cu o durată de 70 de ore
de formare (40 ore teoretice şi 30 de ore practice).
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
CUPRINS:
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Pentru realizarea oricărui program, una din etapele care trebuie parcurse este de a stabili:
● scopul;
● obiectivele;
● indicatorii de măsurare a rezultatelor;
Scopul unui program este o afirmaţie generală cu privire la rezultatele instruirii pe care o realizăm;
formularea lui este cuprinzătoare şi legată de o nevoie sau mai multe ale comunităţii, ale unei instituţii, ale unui
grup.
Obiectivul unui program
• este rezultatul anticipat care urmează să fie atins. Este obligatoriu ca fiecare program să aibă cel
puţin un obiectiv – un rezultat concret la care se doreşte să se ajungă.
• afirmaţie privitoare la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile pe care participanţii trebuie să le
demonstreze la sfârşitul cursului; acestea îl conduc la realizarea scopului.
Indicatorii de măsurare a rezultatelor (a performanţelor) sunt de trei tipuri:
• indicatori ai resurselor (financiare, umane, materiale);
• indicatori ai rezultatelor (cantitativi şi calitativi);
• indicatori ai eficienţei (raportează costurile la rezultate).
În acest moment al planificării instruirii vă întrebaţi „De ce”, nu „Ce”. La întrebarea „Ce” veţi răspunde când
începeţi să vă organizaţi conţinutul instruirii. Acum vă gândiţi de ce faceţi instruirea unui anumit grup ţintă. Trebuie
să vă gândiţi ce vor putea participanţii să facă, să demonstreze sau să explice până la sfârşitul sesiunii de instruire.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Obiectivele unei activităţii de instruire răspund la întrebarea “Ce vrem să fie capabili participanţii să facă
în urma instruirii, în plus faţă de ceea ce erau deja capabili?”, evidenţiind în acelaşi timp "beneficiile pe care le-
ar avea participanţii dacă ar veni la sesiunea dumneavoastră de instruire”.
Obiectivele sunt importante deoarece:
● vă oferă dumneavoastră, ca instructor, un punct central în jurul căruia să vă construiţi sesiunea
de instruire;
● oferă participanţilor un punct în jurul căruia să-şi construiască învăţarea;
● oferă o bază pentru evaluarea dumneavoastră;
● oferă participanţilor un ghid despre ce trebuie să ştie pentru a stăpâni ceea ce învaţă în timpul
instruirii;
● dacă "nu" aveţi obiective, de ce formaţi şi ce formaţi?
În formare avem două tipuri de obiective: obiective de referinţă şi obiective operaţionale
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
În stabilirea obiectivelor de referinţă ale unui program de formare bazat pe un standard ocupaţional, cel care
elaborează programul va examina competenţele pentru a determina deprinderile şi cunoştinţele corespunzătoare.
Obiectivele de referinţă constituie o detaliere a informaţiilor conţinute în standardul ocupaţional, având în vedere
faptul că aceste informaţii au fost formulate, la scrierea standardului, la un nivel mai general.
Pentru a redacta obiectivul de referinţă trebuie să cunoaştem Domeniul de competenţă a
Standardului ocupaţional, Unitatea de competenţă şi elementele de competenţă.
Exemplu de competenţă pentru ocupaţia de redactor radio
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Exemplu
Domeniu de competenta =
INTERVIEVAREA
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
La sfârşitul programului
de formare, participantul
va fi capabil sa prezinte
o emisiune radiofonica
în direct intr-o varietate
de condiţii, fără pauze
neprogramate intre
secvenţele acesteia.
Din rubrica de cunoştinţe şi raţionamente se determină obiectivele operaţionale care duc la atingerea
obiectivului de referinţă.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
●Explicăm relevanţa activităţilor din timpul instruirii, în special pe cea a exerciţiilor, astfel încât
participanţii să înţeleagă exact de ce li se cere să facă: un anumit lucru, legând activităţile de obiective.
● La sfârşitul sesiunii de instruire
● Revenim la obiective şi stabilim împreună cu participanţii în ce măsura au fost ele atinse.
● Revenim la aşteptările iniţiale ale participanţilor şi stabilim împreună cu ei în ce măsura au fost ele
atinse. Cele care nu au fost satisfăcute în totalitate de sesiunea de instruire curentă, pot fi luate în
considerare pentru o activitate următoare.
● După sesiunea de instruire
Dacă obiectivele au fost atinse cu succes, felicitări! Totuşi, nu vă gândiţi că aceste obiective vor fi valabile
pentru orice sesiune de instruire pe tema dată. Totdeauna revizuiţi şi ajustaţi obiectivele în funcţie de
auditoriu.
Dacă obiectivele nu au fost atinse, încercaţi să determinaţi cauza. Cauza, poate să rezide în unul din
următoarele motive:
● Obiectivele nu au fost potrivite participanţilor sau nu au fost posibil de atins;
● Conţinutul şi informaţia instruirii nu au ajutat participanţii să atingă obiectivele propuse.
Acest proces de evaluare a obiectivelor poate să fie destul de dificil uneori dar induce, totdeauna, o
perfecţionare a dumneavoastră, ca instructor. Folosiţi învăţămintele fiecărei sesiuni de instruire pentru a elabora
obiective mai bune pentru instruirile viitoare.
Cu cât aţi aflat mai mult despre audienţă puteţi defini scopul şi obiectivele prezentării. Pentru orice
seminar, prezentare sau formare trebuie definite: scopul, obiectivele de atins şi rezultatele de obţinut. Dacă nu ştiţi
rezultatele dorite, nu veţi putea evalua seminarul la sfârşit.
Definirea rezultatelor presupune:
● Elaborarea obiectivelor şi a activităţilor;
● Aranjarea în timp a activităţilor;
● Confirmarea aşteptărilor participanţilor;
● Elaborarea de planuri de acţiune.
Activitate înseamnă ceea ce faceţi practic pentru atingerea unui obiectiv: prezentare propriu-zisă, discuţii
conduse, activităţi structurate, lucru în grupuri, joc de rol. Alegerea activităţilor depinde de mulţi factori. Un factor
foarte important este legat de abilităţile şi experienţa emiţătorului.
De asemenea foarte importante sunt: contextul în care are loc prezentarea, profilul audienţei, obiectivele
cursului, elementele de teorie, timp, spaţiul, logistică, alte resurse, etc.
In urma analizei nevoilor de instruire se recomandă să rezumăm datele colectate într-un document care va
cuprinde:
● numărul persoanelor care au nevoie de instruire şi localizarea lor (meseria şi postul pe care îl
ocupă în organizaţie);
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
● grupurile de instruire .Un grup de instruire este format din persoane care au nevoi de instruire
similare şi vor participa la acelaşi tip de instruire.
● durata necesară pentru instruirea fiecărui grup;
● disponibilitatea angajaţilor de a participa la instruire. Se iau în consideraţie cerinţele operaţionale
ale activităţii lor şi se caută perioadele de timp în care lipsa lor de la locul de muncă nu afectează
procesele de lucru.
● disponibilitatea instructorilor adecvaţi tipului de instruire. Dacă nu avem în organizaţie persoane cu
calificarea necesară, căutam în exterior specialişti pentru nevoile specifice de instruire detectate.
● bugetul disponibil pentru dezvoltarea resurselor umane şi implementarea programului de instruire.
Instruirea este o activitate de învăţare planificată şi sistematică, destinată să răspundă unor nevoi de
învăţare bine precizate. Activitatea sistematică de instruire a participanţilor implică o succesiune de patru faze
principale prezentate în schema următoare:
PLANIFICAREA FORMĂRII
ORGANIZAREA
FORMĂRII
EVALUAREA
FORMĂRII
● Procesul de evaluare
● Metode de evaluare
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
● Livrarea cursului
● Utilizarea mijloacelor de prezentare
DESFĂŞURAREA FORMĂRII
De ce trebuie să planificăm?
Pentru a putea să furnizăm o sesiune de instruire eficientă, avem nevoie de mai mult decât cunoştinţe şi
abilităţi de instructor. Trebuie să avem un plan detaliat al procesului de instruire.
În faza de planificare a unui proces de învăţare (curs, seminar, formare, etc. ) trebuie să obţineţi
următoarele informaţii:
● Participanţi (număr, componenţa grupului, aşteptări);
● Context (cine finanţează cursul, ce aşteptări au cei care te contractează, detalii cu privire la agenda
cursului);
● Resurse (timpul avut la dispoziţie, coechipieri, materiale necesare);
● Logistică (echipamente, materiale, sala – aranjament, poziţie, lumină, acustică, ventilare, temperatură,
prize, spaţiu pentru afişare - săli disponibile pentru lucru în grupuri mici, etc.)
● Documentare (asupra subiectelor de prezentat, bibliografie, etc.).
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
A. Identificarea problemei
În funcţie de obiectivele majore pentru care se solicită formarea şi de strategiile de dezvoltare pe termen
lung, formarea va fi structurată astfel încât să răspundă cu precădere obiectivelor prioritare. De asemenea sarcinile
individuale asociate locului de muncă (activităţi, acţiuni, competenţe) vor fi tratate în sesiunea de formare.
Instrumente recomandate pentru identificarea şi delimitarea problemei:
● Interviul;
● Chestionarul;
● Observarea activităţilor practice desfăşurate în mod curent;
● Cercetarea;
● Rapoartele existente;
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
● Autoevaluarea individuală aduce informaţii utile, dacă este bine structurată. Informaţiile cele
mai importante pot veni, de exemplu, ca răspuns la următoarele întrebări:
Ce funcţie (poziţie) ocupaţi în organizaţia în care lucraţi?
Care sunt sarcinile, activităţile dvs. cele mai importante?
Ce nemulţumiri vă aduce îndeplinirea acestora?
Ce activităţi v-ar plăcea să desfăşuraţi?
Ce lucruri noi vă interesează?
Aveţi vreo idee despre ce se poate schimba în activitatea dvs. curentă?
Dar în cea a colegilor, colaboratorilor dvs.?
Pornind de la răspunsurile la aceste întrebări se vor extrage nevoile de instruire, pentru că vor fi identificate
acele activităţi (acţiuni) care fie nu sunt asumate ca importante, fie nu sunt corect îndeplinite.
Nevoia de instruire va fi evaluată în acest sens, ca diferenţa dintre situaţia actuală a cunoştinţelor,
deprinderilor şi atitudinilor dovedite de o persoană şi nivelul cerut pentru corecta îndeplinire a activităţilor.
Diferenţele dintre calificările (competenţele) curente şi cele necesare constituie decalajul care va fi acoperit
prin instruire / formare.
Standardul ocupaţional poate fi de asemenea un instrument pentru analiza nevoii de instruire: clarificarea
competenţelor individuale fiind primul pas în stabilirea nevoii de instruire.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Pentru a obţine aceste răspunsuri formatorul se va întoarce la evaluările care au avut drept rezultat
obţinerea nevoii individuale de instruire. În urma detectării nevoilor de instruire, vor fi stabilite obiectivele procesului
de instruire, care vor conţine secvenţele şi seturile de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini ce vor fi transmise cursanţilor,
astfel încât nevoile detectate să fie pe deplin acoperite.
Este de aşteptat ca grupul participanţilor la sesiunea de formare să fie compus din persoane cu experienţa
foarte diversă, cunoştinţe şi chiar comportament diferit. Aceste diferenţe sunt de obicei suficient de semnificative
pentru a justifica modificările ulterioare aduse conţinutului, sau programului de formare. Formatorii vor fi puşi în
situaţia de a face modificări pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor şi nevoilor participanţilor. Formatorul va trebui
să cunoască care sunt diferenţele cele mai semnificative şi cum să modifice materialele de studiu, ordinea sau
profunzimea tratării subiectelor prinse în planul formării. Dacă vor exista diferenţe mari între participanţi, formatorul
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
13. Careeste nivelul de toleranţă al participanţilor faţă de prezentările mai lungi comparativ cu
prezentările scurte urmate de discuţii de grup?
14. Are nevoie cineva de condiţii speciale de cazare, cum ar fi camere mai spaţioase şi cu uşi mai largi
pentru scaun cu rotile sau cadru de mers?
● Planificarea sesiunii de instruire propriu-zise
15. Cât timp aveţi pentru sesiune?
16. Ce subiecte pot fi acoperite rezonabil în acest timp? (Gândiţi-vă: care subiecte sunt cele mai
importante pentru a fi dezbătute? Ce subiecte pot fi prezentate mai succint? Cine vă va ajuta să
alegeţi ce subiecte să prezentaţi detaliat şi pe care să le prezentaţi succint sau să le eliminaţi?)
17. Cum veţi stabili ordinea subiectelor? (Amintiţi-vă că modulele cel mai puţin interactive sau mai
complexe trebuie să fie programate în prima parte a zilei, când participanţii pot asculta mai eficient.
Nu plănuiţi să „scăpaţi” de subiectele dificile prin reducerea timpului de discuţie.)
18. Ce doriţi să facă participanţii (ex. Doar să asculte, să lucreze în grupuri mici, să producă ceva, să
vă dea feedback)?
19. Veţi distribui materiale? Care sunt acestea? De câte copii aveţi nevoie? Cine va fi responsabil
pentru elaborarea şi multiplicarea lor?
20. Cât timp puteţi dedica modulului de întrebări şi răspunsuri? Cum doriţi să abordaţi întrebările şi
răspunsurile? (ex. Puteţi răspunde la întrebări pe măsura ce parcurgeţi subiectele; să le răspundeţi
doar după ce aţi terminat de discutat subiectul respectiv; să aveţi sesiuni dedicate întrebărilor şi
răspunsurilor; să solicitaţi participanţilor să noteze întrebările şi să vi le înmâneze în pauze).
21. Veţi dori să faceţi un proces verbal sau un rezumat al sesiunii de instruire? Cine va face acest
lucru? Va fi rezumatul distribuit ulterior participanţilor? Cum? Cum obţineţi lista participanţilor?
22. Ce tip de evaluare a instruirii doriţi să faceţi? (De exemplu, puteţi dedica un timp special la sfârşitul
sesiunii de instruire pentru ca fiecare participant să completeze formularul de evaluare, sau puteţi
distribui formularul sperând ca participanţii să vi-l returneze completat).
23. Cine va elabora formularul de evaluare şi îl va analiza apoi?
24. Ce „paşi viitori” doriţi să rezulte din sesiune?
● Logistica sesiunii de instruire
25. Când se va desfăşura instruirea?
26. De ce tip de facilităţi este nevoie şi ce aranjamente trebuie făcute pentru instruire?
27. Cine va fi responsabil pentru găsirea şi rezervarea spaţiului necesar instruirii (sala de curs, săli de
lucru pe grupe, cazare)?
28. Veţi oferi mâncare, gustări, băuturi răcoritoare/cafea/ceai? Ce anume, mai precis? Cine va fi
responsabil pentru coordonarea acestei activităţi?
● Cu două săptămâni înainte de instruire
29. Revedeţi materialele şi planul. Parcurgeţi lista detaliată pe care aţi elaborat-o atunci când aţi
parcurs întrebările de mai sus. Aţi uitat ceva?
30. Dacă este posibil, vizitaţi locul unde se va desfăşura instruirea. Notaţi orice posibilă problemă sau
necesitate şi elaboraţi strategii de rezolvare. Dacă nu puteţi vizita locul dumneavoastră înşivă,
rugaţi pe cineva să o facă sau sunaţi pe cei care va pun la dispoziţie spaţiul şi puneţi-le întrebări
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
AVANTAJE DEZAVANTAJE
● practică ● este puţin formală; necesită “spargerea gheţii”
● instructorul poate merge în interiorul U –ului ● participanţii din spatele sălii pot fi prea
● în general vizibilitate bună a participanţilor
departe de ecran sau de flipchart (în
● standard, în consecinţă neameninţătoare
funcţie de dimensiunea sălii)
AVANTAJE DEZAVANTAJE
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
AŞEZAREA “BISTRO”
AVANTAJE DEZAVANTAJE
●ideală pentru sesiunile de construire a echipelor şi ● unii participanţi pot să nu aibă vizibilitate bună sau în
pentru work-shopurile în grup mic mod constant sunt într-un anumit unghi faţă de ecran
● informală: încurajează maxima participare / identificare a sau flipchart
participanţilor ● încurajează scindarea grupului
● încurajează creativitatea ● poate sprijini lipsa de atenţie şi încuraja discuţiile care
nu au legătură cu instruirea
- instructorul poate circula uşor
AŞEZAREA ÎN CERC
AVANTAJE DEZAVANTAJE
●dificultatea de a găsi mese care să poată fi aşezate
- încurajează maxima implicare a participanţilor
pentru a forma cercul
- se realizează un excelent contact instructor/ participanţi ● unii participanţi pot să nu aibă vizibilitate bună
● fără mese adecvate participanţii se pot simţi “expuşi”
● au loc un număr minim de conversaţii ce nu au legătura
cu instruirea
● nu se formează grupuri informale
REPETAREA PREZENTĂRII
Reuşita unei prezentări constă atât în prestaţia formatorului cât şi în calitatea materialului prezentat. Este
important pentru un formator să fie încrezător în abilităţile şi cunoştinţele sale, să emane energie şi optimism şi mai
cu seamă, să reuşească să interacţioneze cu participanţii pe toată durata prezentării.
Repetaţi-vă prezentarea:
● Cereţi feed-back-ul colegilor, repetaţi în oglindă, analizaţi casete video
● Verificaţi-vă timpii prezentării
● Autoevaluaţi-vă postura, gesturile, vocea
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
● Evaluaţi conţinutul materialelor împreună cu o persoană care nu este implicată în acţiunea dvs.
REPETIŢIA:
● Repetarea cu voce tare
Recapitularea cu voce tare a notiţelor, va duce la decodificarea ideilor. Repetarea în gând nu aduce acelaşi câştig
pentru cel care prezintă.
● Repetarea pe secţiuni
Este mult mai eficace acest gen de repetare.
● Repetarea la locul prezentării
Se va face în prezenţa întregii echipe de instructori.
Prezenţa şi a altor prieteni va face ca prezentarea să se apropie de condiţiile reale în
care aceasta se va desfăşura.
● Repetarea cu ajutorul transparentelor sau a altor mijloace vizuale
Ajută la măsurarea timpului necesar prezentării unui transparent sau slide şi a timpului necesar întregii prezentări.
În cele mai multe cazuri, transparentele îl ajută pe cel care prezintă, deoarece printre altele, va canaliza atenţia
auditoriului din timp în timp de la cel care prezintă, reducând astfel tensiunea la care este supus. Mişcarea pe care
o face instructorul pentru schimbarea transparentelor ajută la relaxarea corpului lui.
● Repetarea răspunsului la întrebări
În cadrul repetiţiei pot fi identificate întrebările posibile.
● Repetiţie înregistrată pe casetă video
Vor fi scoase în evidenţă punctele tari şi cele slabe ale instructorului. Odată observate de instructor, elementele
dificile vor fi estompate şi corectate.
● Repetarea stărilor emoţionale
Se poate face prin auto-vizualizarea pozitivă a instructorului în faţa tuturor, incluzând ce va face auditoriul, cum
răspunde. Sentimentul de eficienţă şi confort imaginat va crea o prezentare de succes.
Lista de verificare pentru organizarea unui curs de formare
VERIFICAREA OPERAŢIONALĂ
● Verificare generală
Nr.
Activitatea Observaţii
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Crt.
1.
Stabiliţi data, ora şi agenda sesiunii de instruire
2.
Stabiliţi locul sesiunii de instruire
3.
Stabiliţi hotelul unde vor locui invitaţii şi faceţi rezervările necesare
4.
Întocmiţi bugetul sesiunii de instruire şi asiguraţi-vă că aveţi fondurile necesare
8.
Identificaţi şi verificaţi întrerupătoarele şi prizele. Asiguraţi-vă că veţi avea
prelungitoare destul de lungi pentru a ajunge la prize. Asiguraţi-vă că
becurile din sală funcţionează şi dau destulă lumină.
9.
Verificaţi dacă puteţi afişa pe pereţi afişele sesiunii de instruire (dacă puteţi
folosi blue-tack, bandă adezivă, etc.). Atenţie că unele zugrăveli pot fi grav
afectate de materialele folosite pentru prinderea afişelor.
10.
Întrebaţi unde/dacă se poate fuma în clădire.
11.
Verificaţi unde se pot servi cafeaua şi aperitivele din pauze.
12.
Pregătiţi postere indicatoare pentru accesul în sală.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Nr.
Materialul Observaţii
Crt.
13. Flipchart
Nr.
Materialul Observaţii
Crt.
20. Ecusoane
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Pentru elaborarea materialelor şi metodelor de curs cele mai potrivite pentru participanţii la instruire, trebuie
să vă familiarizaţi cu auditoriul dumneavoastră. Aceasta implică comunicarea cu participanţii sau gazda instruirii
înainte de a începe planificarea efectivă a cursului. De câte ori este posibil, întrebaţi participanţii ce speră să obţină
de la instruire înainte de a începe elaborarea materialelor şi metodelor pe care le veţi folosi în instruire.
Nu confundaţi aceasta etapă cu analiza nevoilor de instruire care vă este utilă pentru a stabili
scopul instruirii şi care sunt obiectivele cele mai potrivite pentru participanţii la instruire.
Din analiza auditoriului puteţi afla particularităţile grupului ţintă şi puteţi stabili care sunt cele mai
potrivite metode şi tehnici pe care le puteţi utiliza în timpul instruirii astfel încât formarea să aibă o eficienţă
maximă.
Puneţi-vă în locul celor ce vor reprezenta auditoriul, gândiţi din perspectiva participanţilor!
Este foarte uşor să presupuneţi că toata lumea ştie tot atât de mult despre subiectul în discuţie ca şi
dumneavoastră, dar ţineţi cont de faptul că:
● Informaţia ce pare nouă sau dificilă pentru dumneavoastră, poate părea foarte familiară şi uşoară pentru
altcineva;
● Informaţia care pare uşoară pentru dumneavoastră, poate părea dificilă pentru alţii.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
privire la curs, care sunt preocupările lor, dacă se află acolo de bunăvoie, sau că au fost constrânşi să
participe, dacă au fost selectaţi înainte de a participa la curs, etc.;
● Fiecare om are un set de valori personale, prejudecăţi sau convingeri care îi influenţează modul de
comunicare. Identificaţi care sunt aceste valori.
Numărul de participanţi
Cunoscând exact numărul participanţilor, veţi decide care este cel mai potrivit stil de prezentare, cele mai bune
mijloace de prezentare, formatul sălii, modul de aranjare a participanţilor.
Astfel:
● Un auditoriu format din 5-10 persoane reprezintă un grup restrâns.
În acest caz trebuie să comunicăm cu fiecare în parte şi nu numai cu grupul luat ca întreg.
● Un auditoriu de 10-30 de oameni necesită o abordare mai oficială.
În acest caz trebuie ca fiecare persoană să vă preocupe.
Mijloacele vizuale trebuie să aibă dimensiuni mari şi va trebui să acordaţi o atenţie specială modului în care vor fi
puse întrebările.
● De la 30-100 de persoane, auditoriul apare sub forma unei mase amorfe, necunoscute şi mult mai greu de
abordat.
Raportul de comunicare cu fiecare persoană este dificil şi greu de stabilit, iar mijloacele de prezentare trebuie să fie
ireproşabile. Se foloseşte microfonul.
● În cazul unui auditoriu de peste 100 de oameni, pregătiţi-vă să fiţi actor pe scenă.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Încheierea
● Se încheie “în forţă” ( prima şi ultima impresie sunt cele mai puternice);
● Se trece bibliografia care a stat la baza elaborării suportului de curs.
Secţiunile de bază ale unui suport de curs sunt:
● Pagina de capăt
● Cuprinsul
● Informaţiile specifice temei
Pagina de capăt/Coperta
Conţine titlul, cine a pregătit cursul, cine sunt participanţii (dacă ei sunt dintr-un singur departament sau din întreaga
organizaţie), locul de desfăşurare a cursului şi perioada în care se va desfăşura cursul.
Cuprinsul
Conţine titlurile capitolelor, subcapitolelor, secţiunilor şi numărul paginii la care acestea încep.
Informaţiile specifice temei/Conţinutul
Este "corpul" suportului de curs şi reprezintă temele structurate pe capitole.
Planul de învăţare descrie amănunţit, pentru fiecare subiect ce va fi abordat în cadrul prezentării următoarele:
● timpul alocat
● titlul
● descrierea amănunţită a procesului folosit
● metoda folosită
● materialele necesare
● persoana care va prezenta subiectul.
Schema redactării unui plan de învăţare
Obiectivele organizatiei
Analiza nevoilor
Motivatia
Formatorului
Scopul cursului
Resurse prognozate
Umane, tehnice, locatie, financiare
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
D
E
E
V
A
L
U
A
R
E
C
O
M
U
N
I
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
C
A
R
E
A
F
O
R
M
A
T
O
R
I
L
O
R
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Responsabil Oana
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
09:20- 45 Elem Exerciţiul “Ordonarea paşilor” – lucrul în grupuri mici Lucrul în Trei seturi
10:05 entele grupuri de carduri
Desfăşurare:
campaniei mici care
de 1. Împărţirea participanţilor în 3 echipe. conţin
advocacy element
2. Distribuirea seturilor de carduri de advocacy pentru ele unei
fiecare echipa, având grija ca acestea sa nu fie în ordinea campanii
corecta. de
3. Explicarea a ceea ce conţin cardurile: fiecare card din set advocacy.
are scris pe o parte un element al campaniei iar pe cealaltă
o scurta definiţie a acestuia.
Sarcina:
Fiecare echipa primeşte sarcina de a citi cardurile şi de a
cădea de acord asupra ordinii de urmat pentru a planifica
şi implementa o campanie de advocacy. Echipele pun
cardurile pe podea, astfel încât sa fie vizibile întregului
grup. Cele 3 seturi vor fi plasate unul lângă celalalt, a.i.
participanţii sa poată face comparaţii.
Timp de lucru: 20 de minute.
Timp de prezentare: 5 minute/echipa – 15 minute.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
analiza
strategia
mobilizarea
evaluarea
continuitatea
actiunea
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Misiunea este raţiunea de a exista a organizaţiei şi acţionează ca o lanternă, ca o ancoră şi ca o conştiinţă a organizaţiei
Formator: Misiunea este raţiunea de a exista a organizaţiei şi acţionează ca o lanternă, ca o ancoră şi ca o conştiinţă a organizaţiei
FLIPCHART 1
MISIUNEA ORGANIZAŢIEI
Pentru ca misiunea să fie formulată corect trebuie să fie:
scurtă – misiunea scurtă şi simplă este mai uşor de înţeles şi de ţinut minte. Simplitatea şi sintetizarea sunt dovezi ale unei gândiri clare
şi coerente. Un exemplu ar fi misiunea Fetelor Scouts „De a ajuta orice fată să ajungă la cel mai înalt potenţial al său”
FLIPCHART 2
flexibilă – pentru a rezista cât mai mult timp. Misiunea „de a asigura necesarul de apă cetăţenilor comunei X,” ar fi valabilă doar până
la punerea la punct a sistemului de alimentare cu apă, moment în care organizaţia cu o astfel de misiune nu şi-ar mai avea rostul şi ar
dispărea. Misiunea Macintosh, spre exemplu, este „de a îmbunătăţi creativitatea şi productivitatea oamenilor”. Nu va ceda niciodată.
FLIPCHART 3
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Procesare:
Care sunt elementele care conţin misiunea organizaţiei?
9.10-9.45 sarcina 2 Exerciţiu Redactarea misiunii 25’
Obiectiv: exersarea abilitaţilor de redactare a misiunii organizaţiei
Metoda: exerciţiu
Materiale: 4 coli Handout 1, 3 pixuri
DESFĂSURAREA ACTIVITĂTII
Se împarte grupul mare în 3 grupe mici, fiecare grupă primeste hand-out-ul cu sarcina şi meniul de redactare a misiunii. Timp de 10 minute
fiecare grupa va redacta misiunea organizatiei în care activează. După 10 minute rugati participanţii
Hand out (Fisa de lucru) 1
Cu ajutorul meniului de mai jos formulaţi un enunţ de misiune pentru organizaţia dumneavoastră care să exprime un rezultat (un
mijloc de realizare), un enunţ scurt şi succint, unic şi concentrat. Acest « meniu » nu este perfect deci, dacă consideraţi că nu
conţine cuvintele ce vă exprimă cel mai bine gândurile, le puteţi adăuga dvs.
Alegeţi un punct din coloana A, unul din coloana B şi unul din coloana C. Introduceţi prepoziţiile necesare între B şi C. După
redactarea primei versiuni puteţi schimba ordinea cuvintelor pentru ca enunţul misiunii să sune cât mai limpede.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Activităţi/
Repere orare
ateliere de lucru
Deschiderea cursului
17.00 - 19.00 ● Prezentarea participanţilor şi a formatorilor
● Prezentarea scopului şi obiectivelor cursului
● Prezentarea agendei
Exerciţiu de deschidere
Raportare
● Ce s-a întâmplat în cursul zilei
Închiderea Zilei 1
19.00 – 19.10
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Cele mai dificile momente pentru un formator sunt primele 10-15 minute când nu cunoaşte grupul, când nu
ştie ce aşteptări au de la el, când nu ştie cât de isteţi sunt sau cât de lipsiţi de cunoştinţe.
Pentru a depăşi cu succes aceste momente:
● Câştigă credibilitatea
Prezentaţi-vă, oferiţi participanţilor motive să aibă încrederea în ceea ce spuneţi. Uneori este bine
să fiţi prezentat de o persoană cu autoritate în faţa participanţilor.
● Prezentările
Alegeţi o metodă interactivă de prezentare care să asigure o minimă comunicare între cei prezenţi.
Nu este indicat să forţaţi în această etapă dezvăluirea unor aspecte personale, ci chestiuni
convenţionale: de exemplu: nume prenume, localitatea, ocupaţia.
● Identificaţi aşteptările participanţilor
Aflaţi motivul pentru care sunt prezenţi la curs. Este bine să aflaţi şi temerile lor legate de curs.
Notaţi toate aceste informaţii şi comentaţi-le: veţi avea ocazia să demonstraţi aşteptările sau
temerile inutile, aşa încât participanţii vor ştii clar la ce să se aştepte.
● Anunţaţi obiectivele seminarului şi agenda
Faceţi legătura între aşteptările lor şi obiectivele seminarului precum şi subiectele agendei. Dacă
aşteptările lor nu se regăsesc deloc în obiectivele şi agenda cursului, puteţi negocia agenda cu
participanţii în aşa fel încât să răspundeţi la cât mai multe aşteptări.
● Negociaţi regulile de funcţionare a grupului
Nu uitaţi să le afişaţi în loc vizibil.
● Anunţaţi diferite detalii administrative (pauză de cafea, masă, program de lucru, etc.).
Prima impresie este foarte importantă, ea îşi va pune amprenta asupra întregului curs. Aşa că,
atunci când intraţi în sala de curs, veţi avea o stare de spirit cu atât mai pozitivă cu cât veţi fi
convins de faptul că:
● Participanţii vor contribui la clădirea unei atmosfere de lucru eficiente şi relaxante;
● Participanţii vor fi activi, cea mai mare parte din informaţii va veni de la ei;
● Participanţii îşi vor asuma responsabilitatea de a învăţa şi de a interacţiona eficient.
Pe parcursul prezentării, trebuie să aveţi în vedere tot timpul următoarele detalii:
● Ce s-a spus în sala până în momentul respectiv;
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
● Cum se leagă partea pe care urmează s-o prezentaţi cu ceea ce s-a spus deja;
● Care este punctul cheie al fiecărui subiect;
● Cum primeşte audienţa masajul: dacă a fost înţeles, dacă sunt lucruri neclare, dacă sunt întrebări,
dacă sunt relevante exerciţiile;
● Respectarea designului din punct de vedere al timpului;
● Unde ne aflăm cu agenda, la ce subiect am ajuns, ce urmează;
● Confortul sălii de curs, starea participanţilor.
Este important să oferim participanţilor un climat de grup formal, dar şi destins, care să faciliteze
exprimarea sinceră a problemelor de comportament ale copiilor şi a dificultăţilor personale în educarea acestora,
precum şi participarea activă la exerciţii, la discuţii şi la jocurile de rol. În acest sens, ne vom adresa participaţilor
la persoana I, încurajându-i să se adreseze unii altora pe numele de botez (scris pe ecuson). Aceasta facilitează
comunicarea, contribuind la crearea unei reţele de sprijin mutual între participanţi.
Avem o atitudine directivă (fermă, sigură) în realizarea activităţilor
Este important să fim naturali, să vorbim într-un mod sigur, clar şi concis, să utilizăm „noi” în loc de „eu”,
să menţinem contactul vizual cu participanţii, să avem grijă de expresia corporală, nonverbală, combinând
atitudinea generală senină şi liniştită cu un anumit grad de entuziasm în timpul realizării exerciţiilor.
Transmitem o viziune optimistă participanţilor
Adeseori putem oferi o viziune pozitivă asupra problemelor.
Transmitem eficient informaţiile participanţilor
Nu trebuie să memorăm „lecţia” înainte de fiecare activitate, deoarece acest lucru ar putea fi neproductiv.
Desigur, este indicat să fim bine familiarizaţi cu programul şi conţinutul activităţii. Este mai important să
transmitem grupului informaţiile fără a cădea în rigiditate sau artificialitate.
Gestionăm eficient timpul alocat activităţilor
Timpul propus pentru aplicarea diferitelor etape ale fiecărei activităţi este orientativ şi se bazează pe
fundamente raţionale
Designul de curs cuprinde secvenţial fiecare activitate desfăşurată.
În cadrul fiecărei secvenţe a unei activităţi(), în partea dreaptă a titlului este prevăzută o estimare a
timpului alocat pentru secvenţa respectivă precum şi timpul scurs de la începerea activităţii. Concret,
aceste informaţii se exprimă prin numărul de minute alocate pentru momentul respectiv al activităţii,
înscrise în paranteza rotundă şi cel cumulat de la început până la finalul momentului respectiv, înscris în
paranteza dreaptă. Aceste informaţii trebuie utilizate nu pentru a respecta strict timpul prevăzut ci pentru a
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
ajuta la gestionarea timpului disponibil, în sensul de a evita devierile de la subiect. Aceste devieri ar putea
prelungi şedinţa inutil şi ineficient şi ar pune prea mult la încercare răbdarea participanţilor.
În schimb, trebuie să fim foarte stricţi şi riguroşi în realizarea momentelor, îndeplinirea obiectivelor,
lămurirea tuturor aspectelor neclare şi a divergenţelor, pentru a finaliza tot ce ne-am propus.
Încurajăm implicarea tuturor participanţilor în activităţi
Fără îndoială, participantii care se implică activ în cadrul activităţilor au mai multe oportunităţi de
îmbunătăţire a abilităţilor educative şi de a atinge obiectivele programului. Pe de altă parte, doar simpla
prezenţă a participantilor la activităţi, fără a fi implicaţi activ, reprezintă o ameninţare de luat în seamă pentru
reuşita proiectului şi pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia. Pentru a stimula implicarea activă, directă a
participanţilor în activităţile programului, vom utiliza următoarele metode:
1. Explicăm scopul exerciţiilor propuse în cadrul activităţilor.
2. Subliniem importanţa de a participa activ la activităţi şi dezavantajele care apar atunci când nu
fac acest lucru.
3. Stimulăm şi încurajăm participarea şi încercările participantilor de a progresa. Privirea
încurajatoare şi aprobatoare, laudele, expresiile de consimţământ sunt modalităţi adecvate de
întărire a comportamentului.
4. Solicităm direct, din când în când, opinia sau intervenţia persoanelor care nu sunt obişnuite să
participe spontan.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Utilizarea unui icebreaker captează atenţia participanţilor, orientând-o spre curs şi spre ceilalţi
din grup.
Exemple de icebreakers:
● Două adevărate, unul fals
Participanţii se prezintă spunând despre ei trei lucruri: două adevărate şi unul fals. Ceilalţi trebuie să
ghicească ce e adevărat şi ce e fals.
● Prezentarea colegului
Se grupează participanţii câte doi. Li se acordă cinci minute în care să comunice între ei, apoi fiecare îl
prezintă pe celălalt.
● Fiţi flexibili!
Activităţile pe care le-aţi planificat pot să nu fie relevante pentru participanţi. Fiţi pregătiţi să le
modificaţi sau să le înlocuiţi astfel încât să răspundeţi nevoilor participanţilor.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Formare-ul bazat pe experienţa participanţilor şi pe acţiune este mai eficace şi mai memorabil.
Participarea activă generează schimbarea comportamentală şi creşterea performantei.
Pentru a încuraja participarea:
● Oferiţi-le participanţilor ocazia de a rezolva probleme în grupuri cât mai mici;
● Descurajaţi critica directă între participanţi. Feedback-ul eficient este acela care
încurajează dialogul productiv fără a personaliza problemele;
● Stabiliţi împreună cu participanţii "regulile jocului", astfel încât să-şi exprime
aşteptările pe care le au unii de la alţii în interesul succesului formare-ului.
● Oferiţi-le şansa să facă schimb de experienţă:
● Incurajaţi participanţii să ofere exemple şi studii de caz din propria experienţă;
● Plasaţi conceptele şi exemplele într-un context apropiat experienţei participanţilor.
● Permiteţi participanţilor să reflecteze asupra celor învăţate:
● Incurajaţi participanţii să discute acele aspecte ale muncii lor care sunt importante
sau dificile pentru ei. Este întotdeauna confortabil pentru participanţi să ştie că şi
alţii se confruntă cu aceleaşi situaţii;
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Stilul competitiv: Oamenii care tind catre acest stil adopta o pozitie ferma si stiu ce vor. Ei actioneaza de
pe o pozitie de putere, pe care si-o extrag din pozitie, rang, expertiza sau abilitati de persuasiune. Acest stil poate
fi folositor atunci cand exista o urgenta si trebuie luate repede decizii, atunci cand decizia luata este nepopulara
pentru majoritatea, sau atunci cand un membru al echipei incearca sa exploateze, in mod egoist, o anumita situatie.
In orice caz, acest stil ii poate determina pe oameni sa se simta nesatisfacuti si sa aiba resentimente, atunci cand
este folosit in situatii mai putin urgente.
Stilul bazat pe colaborare: Oamenii care tind catre acest stil incearca sa tina cont de nevoile celor
implicati. Acesti oameni au capacitati asertive, si, spre deosebire de cei competitivi, stiu sa coopereze si stiu ca
fiecare membru al echipei este important. Acest stil este folositor atunci cand e nevoie sa aducem impreuna o
varietate de puncte de vedere si sa gasim cea mai buna solutie; atunci cand au mai fost conflicte in grup sau cand
situatia este foarte importanta pentru intreaga echipa.
Stilul bazat pe compromis: Persoanele care prefera compromisul incearca sa gaseasca o solutie care
va satisface pe toata lumea, macar partial. In acest caz, fiecare se asteapta sa renunte la ceva. Compromisul este
folositor atunci cand costul conflictului este mai mare decat costul de a ceda, cand urmeaza un deadline, si nu e
suficient timp, etc.
Stilul bazat pe acomodare: Acest stil indica dorinta de a satisface nevoile unei parti din echipa,
sacrificand nevoile personale. Acesta persoana nu este asertiva, in schimb este foarte cooperanta. Acest stil este
potrivit atunci cand problema in cauza este mai importanta pentru echipa, cand linistea este mai importanta decat
cine castiga, sau cand esti in pozitia de a beneficia de pe urma acestui favor pe care l-ai facut echipei
Stilul bazat pe evitare: Oamenii care tind catre acest stil incearca sa scape de conflict. Acest stil este caracterizat
prin delegarea deciziilor controversate, acceptarea deciziilor altora din oficiu si dorinta de a nu rani sentimentele
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
nimanui. Acest stil poate fi luat in seama atunci cand e imposibil sa te impui intr-un conflict, sau atunci cand
altcineva se afla intr-o pozitie mai buna pentru a rezolva problema. In multe situatii insa, este o abordare ineficienta
a conflictului.
Odata intelese aceste stiluri, ne putem gandi la cea mai buna abordare, intr-o situatie anume in care ne
aflam.Te poti gandi la propria abordare instinctiva, sau poti invata cum sa schimbi anumite lucruri, daca e necesar.
O alta teorie referitoare la rezolvarea conflictelor se refera la abordarea relationala. Aceasta strategie de
rezolare a conflictelor respecta diferentele individuale si ajuta la evitarea situatiei in care oamenii sunt impotmoliti
intr-un punct de vedere fix.
Urmand aceste reguli, se poate ajunge adesea la discutii extrem de pozitive. Acest lucru ne ajuta sa combatem
starea de neplacere care poate interveni in urma unui conflict cu cineva.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Asigura-te ca oamenii inteleg faptul ca un conflict este o problema reciproca, care poate fi rezolvata prin
discutii si negocieri mai degraba decat prin agresiune.
Daca esti implicat intr-un conflict, evidentiaza faptul ca tu prezinti perceptia ta asupra problemei. Foloseste
tehnici de ascultare activa pentru a-i asigura pe ceilalti de faptul ca intelegi si parerea lor. Asigura-te de
faptul ca, atunci cand vorbesti, folosesti o abordare asertiva, si in nici un caz un stil agresiv.
Pasul doi: strange informatii
E nevoie sa afli care sunt interesele, nevoile, grijile celorlalti. Intreaba care este punctul de vedere al
celuilalt si asigura-l de faptul ca ii respecti opinia si ca ai nevoie de cooperarea lui pentru a rezolva
problema.
Incearca sa intelegi care sunt motivatiile si scopurile celeilalte persoane, si vezi cum pot fi ele afectate de
actiunile tale. Incearca sa intelegi conflictul in termeni obiectivi: Afecteaza performanta la locul de munca?
Intarzie livrarile catre clienti? Dauneaza muncii in echipa? Incetineste procesul de luare a deciziilor ?
Focalizeaza-te asupra acestor probleme si lasa in afara discutiei oamenii, personalitati si caracterele lor.
• Asculta empatic si vezi conflictul din punctul de vedere al celeilalte persoane
• Identifica problemele
• Foloseste fraze care incep cu “Eu”, evitand astfel comunicarea de tip claxon (tu-tu-tu-tu)
• Ramai flexibil
• Clarifica sentimentele
Pasul trei: stabileste care este problema
Inainte de a gasi o solutie acceptabila pentru ambele parti, este util sa ne asiguram ca avem aceeasi
problema de rezolvat.
Oameni diferiti vad probleme diferite- daca nu se poate ajunge la o perceptie comuna asupra problemei, e
nevoie ca macar sa intelegi ce intelege cealalta persoana prin problema respectiva. .
Pasul patru: gasirea unor posibile solutii
Fii deschis la toate ideile, chiar si la cele pe care nu le-ai luat in serios niciodata.
Conflictul poate avea efecte devastatoare in cadrul echipelor. Daca nu sunt aplanate corespunzator, diferentele
legitime dintre oameni pot scapa de sub control si pot degenera in situatii in care cooperarea si misiunea echipei
sa fie amenintate. Pentru a rezolva aceste situatii, e recomandat sa fie abordata o viziune pozitiva, focalizata pe
situatie, si nu pe indivizi, pe ascultare activa si explorare a solutiilor. Astfel, conflictul poate fi transformat dintr-o
problema intr-o provocare si apoi, intr-o oportunitate.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
DISCIPLINA
Durata (în ore de pregătire) :
Obiective generale :
Învăţarea nu reprezintă numai magia unei sesiuni de formare. În majoritatea cazurilor, din evaluare
rezultă tot atât de multă învăţare ca şi din activitatea însăşi. Aceste evaluări se bazează pe o observare realistă a
procesului şi conţinutului activităţii, pe care trebuie să se bazeze o analiză detaliată.
Momentele evaluării
- se poate realiza o evaluare parţială de proces la sfârşitul fiecărei zi de curs;
- evaluare finală la sfârşitul programului de formare;
Evaluarea programului este realizata de către propunători - elaborează un raport ce conţine rezultatele
desfăşurării programului şi recomandări de optimizare a unor activităţii viitoare.
In cadrul activităţii de evaluare se regăsesc doua concepte importante - eficacitate şi eficienţă.
Eficacitatea reprezintă măsura în care o activitate satisface o necesitate, realizează un obiectiv,
îndeplineşte o funcţie.
Eficienţa semnifică măsura rezultatelor unei activităţi prin raportare la eforturile făcute în timpul desfăşurării
activităţii respective. În sens general, a fi eficient înseamnă a face un lucru cât mai bine, cu costuri cât mai reduse.
Punctăm în continuare câteva aspecte legate de evaluarea în timp a impactului unui program de instruire/
formare continuă.
Evaluarea oferă un răspuns clar câteva întrebări de bază, ca de exemplu:
• Care este nivelul de satisfacţie privind calitatea desfăşurării activitatii?
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Chestionarele de Evaluare
Elaborarea întrebărilor au la baza premisa că un chestionar de evaluare trebuie să cuprindă o gamă cât
mai largă, care să poată surprinde şi evalua toate dimensiunile unei forme de pregătire.
Formularele de evaluare conţin trei seturi de întrebări distincte, care servesc celor trei funcţii ale evaluării -
diagnostică, informativă şi sumativă.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
gândi.
Recomandare: utilizaţi cu prudenţă acest tip de întrebări.
a2) întrebări deschise
● încep cu „Ce”, „Cât”, „Unde”, „Cum”, „Care”, „Când”;
● permit interlocutorului să-şi asume întreaga libertate în formularea
răspunsului;
● determină răspunsuri ample, care oferă informaţii numeroase;
● încurajează comunicarea informând interlocutorul că este realmente
ascultat şi că există interes faţă de problema lui;
● ajută persoana să ofere mai multe detalii despre experienţele,
comportamentele şi sentimentele sale.
Exemple: „Ce poţi să-mi spui despre problema ta?”; „Cum ai descrie situaţia respectivă?”; „Ce părere aveţi
în legătură cu...?; „Spuneţi-mi mai mult despre ..."
Dezavantaje:
● furnizează o cantitate mare de informaţii care necesită
timp mai îndelungat pentru prelucrare şi interpretare;
● unele informaţii pot fi irelevante pentru situaţia în cauză;
● apare pericolul divagării discuţiei.
Avantaje:
● permit analiza comportamentelor şi explorarea
sentimentelor;
● determină o atitudine deschisă care încurajează
comunicarea.
b. aspectele vizate
b1) întrebări ipotetice - sunt utile în momentul analizării soluţiilor, pentru a se decela posibilele
consecinţe ale fiecărei soluţii alese.
Exemplu:„Ce s-ar întâmpla dacă...”
b2) întrebări factuale – sunt întrebări care vizează faptele şi permit obţinerea unor informaţii
obiective
Exemplu: „Spune-mi când ai depistat problema.”
b3) întrebări care vizează opiniile - determină mai ales o interpretare subiectivă a situaţiei de fapt.
Exemplu: „Care este cauza problemei?”
c. alternativele de răspuns oferite
c1) întrebări cu răspunsuri dihotomice – de tipul da/nu (vezi punctul a1)
c2) întrebări cu baterie de răspunsuri – întrebări cu trei sau mai multe răspunsuri.
Respondentul este rugat să aleagă răspunsul corect în funcţie de anumite criterii numite scale:
● scala Likert: se construieşte pe baza unei afirmaţii faţă de care respondentul îşi manifestă acordul sau
dezacordul
Exemplu: „Acest curs de instruire a contribuit la dezvoltarea abilităţilor de comunicare”
□ dezacord total
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
□ dezacord
□ indiferent
□ acord
□ acord total
● scala importanţei: o scală pe care se apreciază importanţa unei anumite caracteristici.
Exemplu: „Consideraţi serviciile de formare furnizate de firma X ca fiind:”
□ extrem de importante
□ foarte importante
□ destul de importante
□ nu foarte importante
□ deloc importante
● scala de apreciere: o scală pe care o caracteristică este apreciată cu un calificativ.
Exemplu: „Serviciile de katering oferite de firma Y sunt: ”
□ excelente
□ foarte bune
□ bune
□ medii
□ slabe
d. modul de adresare
d1) întrebări directe - generează răspunsuri clare, la obiect
Exemplu: „Înţelegi?”
d2) întrebări indirecte – sunt utile pentru a culege informaţii într-un mod mai subtil.
Exemplu: „Dacă ar trebui să le explici asta celorlalţi ce le-ai spune?”
e. tipul de informaţie oferită
e1) întrebări primare - oferă informaţii în prima etapă.
Exemplu: „Cât de des vrei să utilizezi sistemul?”
e2) întrebări secundare - se formulează când răspunsul este incomplet, superficial, vag sau
irelevant.
Exemplu: „Spune-mi mai multe despre asta.”
Întrebările sunt cele mai importante surse pentru identificarea informaţiilor relevante care ar trebui
să fie solicitate în cazul în care nu sunt oferite spontan.
De exemplu, un cetăţean poate primi o somaţie. Natura somaţiei şi modul în care cetăţeanul
doreşte să acţioneze în continuare sunt necunoscute. Pentru a găsi informaţii utile pot fi adresate întrebări
relevante cum ar fi următoarele:
Ce fel de somaţie este?
Ai primit o scrisoare de avertizare?
Ai primit o notă informativă?
Când ai primit somaţia?
4. Adresarea întrebărilor
Modul în care puneţi întrebări va determina, într-o mare măsură, calitatea şi cantitatea răspunsurilor. Pentru
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
a vă asigura că obţineţi răspunsurile cele mai complete în ambele cazuri, nu uitaţi faptul că există unele
întrebări mai eficiente decât altele. Nu spun mai bune sau mai rele, pentru că şi o întrebare care era
nepotrivită într-un anumit context poate fi potrivită în altul.
Recomandări în formularea întrebărilor
● Formulaţi întrebările clar şi concis.
Cu cât întrebarea este mai lungă cu atât este mai greu de urmărit. în plus, la întrebările scurte se răspunde
mult mai uşor decât la cele lungi.
● Formulaţi mai curând întrebări deschise decât întrebări închise.
In felul acesta încurajaţi conversaţia şi oferiţi fiecărui participant posibilitatea să-şi argumenteze opinia.
● Puneţi întrebarea într-o maniera pozitivă.
Felul în care se pune întrebarea avea un efect favorabil sau nefavorabil asupra dorinţei celuilalt de a participa,
de a se exprima.
● Puneţi o singură întrebare o dată.
Punând mai multe întrebări odată creaţi confuzii. Ascultătorii nu vor şti la care să răspundă.
● Lăsaţi o pauză după ce aţi pus întrebarea.
Este nevoie de ceva timp pentru formularea răspunsurilor şi pentru a se gândi puţin la ceea ce se va răspunde.
Când o întrebare nu este urmată de un “ timp de gândire” suficient ascultătorii tind fie să evite răspunsul, fie
dau un răspuns general.
● Dacă nu primiţi răspunsul nu încercaţi să vă răspundeţi la propria întrebare, ci
reformulaţi-o.
Dacă vă răspundeţi singuri veţi face un monolog, iar participanţii vor simţi că le „vindeţi” o decizie sau că
părerea lor nu este de fapt importantă.
● Ascultaţi răspunsul cu răbdare până la capăt.
Când se formulează un răspuns verbal ascultaţi fără a-l întrerupe, priviţi persoana respectivă fără însă a-i
pierde din vedere pe ceilalţi membri ai grupului.
● Luaţi la cunoştinţă fiecare răspuns în parte arătând că ascultaţi prin limbajul non-verbal (aprobaţi din cap,
zâmbiţi, menţineţi contactul vizual).
● Nu acceptaţi răspunsuri incomplete sau neclare: puneţi întrebări clarificatoare. Astfel îi ajutaţi şi pe ceilalţi
cursanţi care, poate, nu au înţeles.
● Dacă este cazul, de exemplu dacă se face o listă de valori ale grupului, scrieţi răspunsurile pe flipchart,
folosind pe cât posibil cuvintele persoanei care a dat răspunsul şi fără să ignoraţi elementele valabile.
● Dacă credeţi că întrebarea pusă de un cursant poate găsi răspuns şi din partea grupului, nu răspundeţi
dvs., ci puneţi întrebarea grupului: ”Ce părere are grupul?”. Astfel să măreşte efectul de învăţare sau se
stimulează discuţia.
Întrebări contraindicate
● Întrebări multiple – a întreba despre mai multe lucruri la un moment dat înseamnă a dezorienta interlocutorul,
care nu mai ştie la ce anume să răspundă. Unele întrebări nu vor primi răspuns şi, dacă sunt relevante, vor
trebui repetate.
● Întrebări care orientează răspunsul – conţin răspunsurile aşteptate de cel ce pune întrebarea şi nu ajută
interlocutorul.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Chestionarul de evaluare finală a cursului este completat de participanţi la sfârşitul cursului şi reprezintă cel mai
utilizat instrument.
Acest instrument nu este în nici un caz singurul care trebuie folosit pentru a evalua complet activitatea de
formare. Rezultatele înregistrate de participanţi pe formularele respective pot să se bazeze pe sesiunile pe care le-
au apreciat cel mai mult sau pe carisma formatorului.
De aceea este util să folosiţi şi alte mijloace de evaluare prin care puteţi verifica relevanţa chestionarelor de
evaluare şi veţi putea obţine şi informaţii suplimentare.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Comentariile
Intr-un procedeu de evaluare pot fi folosite şi comentariile.
Se cere persoanelor implicate să-şi comunice reacţiile şi sentimentele faţă de diferite aspecte ale instruirii.
Aceasta se poate realiza prin:
● solicitarea, în scris, a unui punct de vedere în legătură cu anumite aspecte ale programului de instruire
(formularul clasic de evaluare);
● solicitarea ca grupele de lucru să pregătească unele comentarii;
● notarea comentariilor spontane făcute pe parcursul cursului.
Observaţiile practice
În majoritatea cazurilor, din evaluare rezultă tot atât de multă învăţare ca şi din activitatea însăşi. Aceste
evaluări se bazează pe o observare realistă a procesului şi conţinutului activităţii, pe care trebuie să se bazeze
o analiză detaliată. Este clar, aşadar, faptul că este esenţial să se observe ceea ce se întâmplă în procesul de
învăţare.
Există mai multe strategii alternative de observare a unei sesiuni de formare, iar detaliile se stabilesc în
funcţie de activitate, disponibilitatea şi capacităţile observatorilor, timpul alocat etc.
Cele două alternative sunt:
● Observarea de către formator
● Folosirea observatorilor
Observarea de către formator
Ipoteza imediată va fi aceea că această observare trebuie să fie cea mai eficientă, pentru că formatorul
este un observator calificat şi experimentat în aspectele observării. Aceasta nu înseamnă, însă, că observarea va
avea întotdeauna succes. Şi formatorii sunt oameni şi au judecăţi de valoare, plăceri, neplăceri şi partizanate şi,
conştient sau inconştient, pot permite acestor elemente să iasă la suprafaţă. Dacă acestea sunt foarte evidente,
observaţiile pot fi respinse de cursanţi, indiferent cât de corecte sunt de fapt.
Folosirea observatorilor
În loc să observaţi dvs. ca formator, rugaţi-i pe cursanţi să se observe unii pe alţii.
Pentru a vă asigura că observatorii-cursanţi sunt cât se poate de eficienţi, trebuie să îi sprijiniţi:
● Observatorii trebuie să fie informaţi înainte de începerea activităţii, despre ce trebuie să facă şi cum să
observe.
● Rugaţi observatorii să ia notiţe, pentru a nu fi probleme după aceea cu cine ce a spus.
● Rugaţi-i întotdeauna pe observatori să fie atenţi nu numai la conţinutul sesiunii, ci şi la proces
(ascultare, propuneri, informare, întreruperi etc.). Feedback-ul asupra procesului oferă grupului o
perspectivă asupra modului în care au ajuns la această concluzie (sau conflict).
● Într-o discuţie de grup puteţi chiar să prevedeţi o perioadă în care observatorii să facă comentarii.
Astfel membrii grupului vor avea ocazia de a învăţa imediat şi de a-şi schimba comportamentul sau
adopta noi puncte de vedere în aceste discuţii (sau, dimpotrivă, să aibă mai multă încredere în drumul
lor).
Iată un exemplu de listă de verificare pentru acţiunea membrilor în ce priveşte activitatea generală şi o listă
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Procesul de evaluare
Una dintre cele mai cunoscute metode de evaluare a formării este Modelul Kirkpatrik al celor 4 niveluri de evaluare.
Modelul a fost elaborat în anul 1994 şi vizează următoarele aspecte/niveluri:
● Reacţia
● Invăţarea
● Performanţa
● Impactul
Nivelul 1 (ce spun participanţii despre valoarea instruirii)
- plăcerea participării la instruire
- percepţia utilităţii instruirii
- percepţia dificultăţii instruirii
Nivelul 2 (identificarea nivelului de structurare a diferite deprinderi specifice; se realizează în acord cu o
pre-evaluare, necesară stabilirii diferenţelor)
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Este de remarcat ca desi cele 4 modele au în comun cateva aspecte, pun accentual usor diferit. Utilizarea lor
depinde de context, de nevoia de evaluare şi de gradul de aprofundare necesar evaluarii formareului.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Pentru a estima cât mai corect impactul programului de training asupra organizaţiei, aceasta ţine cont de toţi factorii
care contribuie la creşterea performanţei angajaţilor şi a productivităţii.
Aceşti factori sunt: produceri noi, tehnologie modernă şi cel mai important factor trainingul.
Organizaţia estimează să obţină prin programul de training:
- creşterea performanţei angajaţilor;
- reducerea costurilor de studio;
- reducerea costurilor de recrutare;
- reducerea accidentelor de muncă;
- satisfacerea cerinţelor clienţilor la cel mai înalt nivel;
- crearea unei atitudini mai receptive la schimbare;
- servicii îmbunătăţite oferite clienţilor;
- reducerea fluctuaţie de personal;
- motivarea angajaţilor;
- îmbunătăţirea procesului de comunicare;
- creşterea productivităţii.
La nivel individual.
Participanţii la programul de training pot să estimeze în ce măsură o îmbunătăţire a activităţii este legată de
training. Ei estimează ca programul de trainig va avea următoarele efecte:
- creşterea performanţei individuale;
- sporirea motivaţiei;
- creşterea satisfacţiei muncii;
- creşterea numărului de specializări;
- flexibilitate;
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Structura
1. Introducere - Scopul evenimentului
2. Profilul participantilor
3. Facilitatori
4. Design si desfasurare
a.Ante eveniment
b.Post eveniment:
5. Raportul evenimentului (proces verbal)
6. Analiza datelor culese de la personalulul instruit
a.Organizarea generala a trainingului.
b.Sustinerea prezentarii
c.Continutul ghidului de training editorial
d.In ce masura s-a raspuns la asteptarile publicului tinta
e.Interesul fata de activitatile de suport editorial.
f. Sugestii asupra subiectelor abordate la urmatoarea sesiune de trening
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
determinantii endogeni sau proveniti din interiorul individului. Accentul pus pe subiect, pe interioritatea lui, înteleasa
nu doar ca organizare care raspunde specific la anumite influente ci si ca organizare care modeleaza chiar
influentele, deci ca sistem de auto-organizare, nu ignora influentele externe asupra învatarii dar le configureaza
într-un alt context mai profund pentru explicarea lor. Întelegerea individului ca sistem extrem de complex, cu
maxima capacitate de auto-organizare, ofera noi fundamente pentru acceptarea si explicarea nevoii individului de a
învata continuu, independent toata viata.
Psihologia actuala a învatarii leaga de reusita, succesul si profunzimea acestei activitati, diferite atribute ale
autogestionarii resurselor învatarii precum:
● Auto-dirijare (self- directed learning)
● Auto- referinta (self-referenced learning)
● Auto-determinare (self-determinated learning.(în V. Negovan - Autonomia în învatarea
academica)
Se considera ca autodirijarea învatarii exprima cel mai bine libertatea individului cu privire la:
- deciziile privind propriile nevoi de învatare;
- prioritatile în domeniul nevoilor si al interesului de a învata;
- motivatia obiectivelor învatarii;
- alegerea unor stiluri si strategii de învatare;
- evaluarea rezultatelor învatarii.
În termeni contemporani, indivizii pot fi descrisi ca persoane auto-reglatoare în masura în care ei sunt
participanti activi, motivationali si comportamentali în propriul proces de învatare. ( J. Zimmerman, D. Schunk-Self-
regulated learning and academic achievement, 1989)
Conceptul de automanagement (self-management), semnifica autogestionarea propriilor resurse
adaptative, controlul asupra propriului comportament, implicarea individului în pasii de baza ai unui program de
modificare a comportamentului, fiind promovat de altfel, de una dintre cele mai recente aplicatii ale perspectivei
bahavioriste asupra învatarii si anume modificarea cognitiv comportamentala.
Studiile cu privire la automanagement au identificat în diamica acestuia mai multe faze:
- fixarea scopurilor activitatii,
- observarea propriei activitati,
- înregistrarea rezultatelor activitatii,
- evaluarea rezultatelor,
- întarirea, fixarea, utilizarea rezultatelor daca sunt apreciate ca reusite. (Woolfolk,
în V. Negovan- Autonomia în învatarea academica).
Definitii mai precise ale învatarii auto-reglatoare (SRL- self regulated learning), decât aceasta, tind sa
varieze pe baza perspectivelor teoretice ale cercetatorilor. Aceste definitii au în centrul lor studentul si activitatea lui
de învatare.
Majoritatea definitiilor cer utilizarea intentionata a proceselor specifice, strategiilor si raspunsurilor de catre student
pentru a-si îmbunatati realizarile. În toate definitiile indivizii trebuie sa fie înzestrati cu potentialul de utilitate al
proceselor de autoreglare.
A doua trasatura a majoritatii definitiilor auto-reglarii este un feed-back continuu de auto-orientare de-a
lungul învatarii. Acest circuit se refera la un proces ciclic în care individul îsi monitorizeaza eficacitatea metodelor
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
de învatare si strategiilor si raspunde acestui feed-back printr-o varietate de forme, transforma aspectele ascunse
din autoperceptie în schimbari clare în comportament si înlocuieste strategiile de învatare cu altele.
A treia trasatura comuna este descrierea a cum si de ce studentii descopera si folosesc un proces
particular auto-reglator, strategii sau raspunsuri. Parerile difera în privinta acestei teorii motivationale a învatarii
autoreglatoare. Teoriile operationale sustin ca toate raspunsurile auto-reglatoare de învatare sunt în fond sub
controlul recompenselor externe si al pedepselor neprevazute. Fenomenologii pe de alta parte vad indivizii si mai
ales studentii ca fiind motivati în primul rând de un simt global de autostima. Teoriile dintre acesti doi poli prefera ca
motive: îndeplinirea succesului, atingerea obiectivelor, propriul randament si conceptul de asimilare.
Învatarea autodirijata este o învatare autoresponsabila; adultii (dar si adolescentii) învata sa ia hotarâri si sa
raspunda pentru ele.
Pedagogia contemporana rastoarna un mit – al impunerii obiectivelor în învatare; se credea, pâna nu
demult, ca oamenii pot fi influentati astfel încât ei sa-si schimbe atitudinile. Aceasta conceptie nu mai este aplicabila
astazi. De fapt, oamenii se schimba numai daca ei însisi vor/îsi propun/accepta aceasta. Pentru pedagogie,
implicatia este radicala: intentiile normative (chiar paternaliste) de educare trebuie abandonate.
Ce este echipa?
Echipa este un grup de persoane care lucrează împreună pentru a realiza un obiectiv comun. Multe echipe
sunt la început un grup de străini care s-au reunit pentru a îndeplini o sarcină trasată de cineva.
Când o echipă tipică îşi începe activitatea coeziunea dintre membrii săi este mică, înţelegerea a ceea ce
trebuie făcut şi semnificaţia sa variază şi nu există nici o înţelegere cu privire la modul în care va lucra acest grup
pentru îndeplinirea sarcinii.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Înainte de rezolvarea acestor probleme echipa e mai puţin productivă şi creativă decât o singură persoană.
Aceste probleme odată rezolvate, echipa îşi dezvoltă un spirit de colaborare. Pe măsură ce membrii încep să se
folosească de contribuţia celorlalţi şi să vorbească despre cum lucrează împreună, se dezvoltă o sinergie (efectul
comun al tuturor membrilor este mai mare decât suma eforturilor tuturor membrilor luaţi separat)
Pe lângă îndeplinirea sarcinii trasate, membrii echipei vor simţi că echipa este eficientă, creativă.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
● Asumă-ţi riscuri
● Foloseşte expresii cu “noi”
● Sprijină-i pe ceialţi
● Angajează-te în a face lucrurile să meargă
● Foloseşte-ţi simţul umorului
● Fixează obiective / planificare în timp realiste
Comportament care pune în pericol o echipă:
● Fii critic / negativist
● Atacă la persoană
● Domină
● Manipulează
● Sari de la un subiect la altul
● Maschează toate afirmaţiile cu întrebări
● Interpretează selectiv
● Fii de acord cu toate
● Evită oprin sarcasm luarea deciziilor caută compasiunea celorlalţi
● Exprimă-ţi lipsa de sens, neajutorarea
● Retrage-te psihologic
● Reflectă plicitseala / nu acorda atenţie
● Fii îngust la minte
● Foloseşte expresii cu « voi »
● Nu comunica, coopera sau participa
● Judecă-i pe ceilalţi
● Nu asculta (angajează-te în conversaţii separate)
● Fă alte activităţi care distrag atenţia
● Stabileşte roluri bine definite
● Distribuie munca în mod egal
Paşi în eficientizarea echipei
● Pregătirea pentru lucrul în echipă: care conţine selctarea membrilor echipei, stabilirea primei întâlniri între
membrii echipei, aranjarea spaţiului unde se va desfăşura prima şedinţă, stabilirea resurselor necesare
● Organizarea pentru acţiune ce include: alegerea unui conducător al echipei, stabilirea regulilor pentru
luarea deciziei în echipă, stabilirea programului de lucru al echipei, organizarea pentru lucru
● Stabilirea unui climat de lucru: familiarizarea membrilor unii cu alţii, familiarizarea cu sarcinile,
autentificarea diferenţelor de opinie
● Clarificarea sarcinilor atât ale echipei ca un întreg cât şi a fiecărui membru al echipei
● Identificarea resurselor disponibile: se face un inventar asupra capacităţilor membrilor echipei, calificări,
inforamţii necesare, echipamente
● Lucrul în echipă: pe măsură ce lucraţi cercetaţi, cum merge traba, au fost îndeplinite sarcinile, cum se
lucrează împreună, câat de bine este organizată echipa. Luaţi şi măsurile necesare în caz dacă totul nu e
conform planificării: subdivizaţi echipa de exemplu.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Prezentarea
Prezentarea este expunerea realizată de formator, centrată pe elemente de conţinut – cunoştinţe declarative
Perspectiva interactivă este foarte uşor de realizat în condiţiile în care luăm în considerare următoarele:
Stimularea interesului participanţilor prin:
● intrarea în prelegere prin intermediul unei poante, poveşti, imagini captivante şi în deplină relaţie cu ceea
ce urmează să fie predat prin intermediul prelegerii;
● prezentarea unei probleme/ unui studiu de caz pe care se focalizează prezentarea;
● lansarea unei întrebări incitante (astfel încât participanţii să fie atenţi la prelegere pentru a afla răspunsul).
Aprofundarea înţelegerii participanţilor prin:
● folosirea de exemple şi analogii pe parcursul prezentării (pe cât posibil cu trimiteri la viaţa reală);
● dublarea verbalului cu alte coduri – oferirea de imagini, grafice şi alte materiale ilustrative; folosirea
limbajului corporal.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
PREZENTAREA
Trebuie sa aibă PIPER:
POVESTEA: - să aibă început, mijloc şi sfârşit
INFORMATIVĂ: - oferiţi informaţii noi; interpretări inedite;
PROASPĂTĂ: - impresia de nou; idei interesante; comparaţii de propoziţii
(ex: ,, toţi clienţii noştri încap într-un stadion de fotbal”);
ENTUZIASTĂ: - entuziasmul este atrăgător pentru audientă şi îmbunătăţeşte viteza şi vivacitatea
comunicării, să transmitem că ceea ce facem ne face plăcere;
RELEVANȚĂ: - să constituie un subiect de interes pentru audientă;
Demonstraţia
Recomandări pentru reuşită:
● exersează tu însuţi
● asigură-te că materialele şi echipamentul sunt în bune condiţii
● aranjează scaunele pentru o bună vedere şi audiţie
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Metoda puzzle
Este utilă de folosit în cazul în care participanţii au de stabilit împreună o listă de control, ai căror paşi sunt daţi deja
de către formator sau identificaţi prin braistorming de către participanţi; grupul va aranja aceste etape în succesiune
logică, sau în secvenţa lor cronologică, într-o anumită limită de timp. Ulterior se discută în grup procedura şi
concluziile.
Studiul de caz
Studiul de caz este o analiză a unei situaţii ipotetice prin care participanţii identifică variante de acţiune şi iau decizii
în conformitate cu propriul lor sistem de valori, opiniile şi sentimentele lor legate atât de situaţie cât şi de conţinutul
pe care şi l-au însuşit în timpul cursului de instruire. Un studiu de caz descrie pe scurt o situaţie unde există o
dilemă. Această dilemă constituie baza discuţiei. Se poate discuta în grupuri mici ce strategie se poate aborda. În
grupul mare se împărtăşesc diferitele păreri.
Utilizări:
● Discutarea problemelor comune într-o situaţie dată
● Promovarea discuţiilor de grup
● Rezolvarea problemelor şi schimbul de opinii în grup
● Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a diverselor probleme
Avantaje:
● Sunt situaţii ipotetice care nu implică riscuri personale
● Creşte motivaţia participanţilor de a face faţă situaţiilor problemă, pornind de la o abordare comună
● Creşterea implicării participanţilor
● Are un rol important în creşterea coeziunii în grup
Lucruri de care trebuie să se ţină seama:
● Cazul trebuie să fie familiar, să se încadreze în experienţa participanţilor
● Nu există întotdeauna o singură soluţie corectă
● Problemele sunt de obicei complexe şi au mai multe faţete
● Orice comentariu al participanţilor legat de caz este o reflecţie a propriilor puncte de vedere, valori,
credinţe deci formatorul trebuie să aibă grijă să nu existe cazuri de atac la persoană între participanţi.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
PROCES:
1. Prezentaţi cazul;
2. Daţi participanţilor timp suficient să se familiarizeze cu cazul;
3. Prezentaţi problema de rezolvat sau întrebările pentru discuţia finală;
4. Daţi participanţilor timp pentru rezolvarea problemei;
5. Participanţii prezintă soluţiile/răspunsurile;
6. Discutaţi toate răspunsurile/soluţiile posibile;
7. Întrebaţi participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu;
8. Rezumaţi.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Brainstorming-ul
Brainstorming-ul - (sau asaltul de idei) reprezintă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar putea
părea acestea - ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea.
Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai
mare.
O asemenea activitate presupune o serie de avantaje:
● Participarea activă a tuturor participanţilor;
● Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluţiei
optime;
● Exprimarea personalităţii;
● Eliberarea de prejudecăţi;
● Exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului;
● Dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi, în consecinţă, prin înţelegerea
calităţilor celor din jur);
● Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.
Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape:
● Alegerea temei şi a sarcinii de lucru;
● Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor
ideilor – chiar trăsnite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte, legate de rezolvarea
unei situaţii-problemă conturate. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua,
completa sau transforma ideile din grup dar, sub nici un motiv, nu se vor admite referiri critice.
Nimeni nu are voie să facă observaţii negative.
● Înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă, flipchart);
● Anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor (de la 15 minute până la o zi);
● Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini care
reprezintă diferite criterii etc.;
● Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contra - argumentarea ideilor emise anterior, la nivelul sălii de
curs sau al unor grupuri mai mici;
● Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă
atenţiei. în această etapă se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar;
● Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene,
cântece, joc de rol etc.;
● Încurajaţi exprimarea ideilor.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
rezolve probleme.
Utilizare
● Permite participanţilor să-şi prezinte ideile în grupul mic;
● Îmbunătăţeşte abilităţile de rezolvare a problemelor;
● Ajută participanţii să înveţe unul de la celălalt;
● Conferă participanţilor o responsabilitate mai mare în procesul de învăţare;
● Promovează munca în echipă;
● Clarifică valorile personale.
Avantaje
● Participanţii dezvoltă un control mai mare asupra celor ce au de învăţat;
● Participarea este încurajată;
● Cursanţii sunt mai puţin dependenţi de formator;
● Produce o consolidare şi clarificare a temei respective.
De ce trebuie să ţinem cont atunci când decidem să utilizăm discuţiile în grup mic:
● Sarcinile date grupului trebuie să fie foarte clare;
● Grupul trebuie să fie conştient de limitele de timp ale discuţiei;
● Participanţii trebuie să fie capabili să se asculte unii pe ceilalţi, chiar dacă nu sunt de acord cu ce spun
ceilalţi;
● Discuţiile de grup nu trebuie să fie dominate de o anumită persoană;
● Mărimea grupului trebuie să fie între 4-7 persoane;
● Întrebările permit ghidajul discuţiei;
● Fiecare este încurajat să participe.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
avansarea unor idei şi receptarea unei multitudini de alte idei, unele în acord, altele în dezacord cu părerile proprii,
dar tocmai această varietate este aceea care provoacă gândirea la acţiune.
Din această perspectivă, discuţia prezintă o serie de avantaje:
● Crearea unei atmosfere de deschidere;
● Facilitarea intercomunicăriii şi a acceptării punctelor de vedere diferite;
● Conştientizarea complexităţii situaţiilor în aparenţă simple;
● Optimizarea relaţiilor formator-cursant;
● Realizarea unui climat democratic la nivelul sălii de curs;
● Exersarea abilităţilor de ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog.
Etape
● Stabilirea regulilor discuţiei şi reamintirea acestor reguli (cu ocazia fiecărei noi discuţii sau pe parcursul
discuţiei)
● Dispunerea cursanţilor în cerc sau semicerc
● Prezentarea subiectului discuţiei cu claritate şi într-un mod care să încurajeze exprimarea ideilor
● Moderarea discuţiei facilitând exprimarea punctelor de vedere.
Intr-o discuţie, rolul formatorului este de facilitare a fluxului coerent de idei al cursanţilor ceea ce presupune
încurajarea lor de a se exprima – adecvat şi la obiect.
Următoarele acţiuni sunt de natură să faciliteze discuţia:
1.Parafrazarea – astfel încât participantul să simtă că a fost înţeles, iar colegilor săi să li se faciliteze
înţelegerea printr-un rezumat esenţializat a ceea ce a fost spus pe larg;
2. Verificarea înţelegerii – prin adresarea unei întrebări de clarificare astfel încât participantul să reformuleze
ceea ce a spus;
3. Complimentarea unui punct de vedere interesant sau pertinent;
4. Sugerarea unei noi perspective sau a unui contra exemplu pentru a contracara – fără a critica însă – un
punct de vedere nerealist;
5. Energizarea discuţiei folosind o glumă sau solicitând în mod explicit luarea de poziţii din partea celor tăcuţi;
6. Medierea divergenţelor prin reformularea punctelor de vedere opuse din perspectiva toleranţei;
7. Evidenţierea relaţiilor dintre intervenţiile diferiţilor participanţi – ceea ce va oferi coerenţă şi pertinenţă temei
de discutat şi comentariilor elevilor, facilitând înţelegerea conceptelor vehiculate;
8. Rezumarea ideilor principale.
De maximă importanţă pentru derularea unei discuţii profitabile este maniera de a adresa întrebări stimulative
pentru participanţi:
● Întrebări la care pot fi date mai multe răspunsuri, evitând întrebările cu răspuns Da/ Nu
● Întrebări de genul “de ce credeţi asta?”, “de ce credeţi că…?” (pentru a aprofunda problema pusă în
discuţie)
● “Ce s-a întâmplat?” (o astfel de întrebare îi ajută pe participanţi să-şi clarifice perspectiva asupra
problemei în discuţie)
● “De ce s-a întâmplat aceasta?” (se încurajează înţelegerea cauzelor şi a efectelor, se deplasează
accentul spre căutarea motivelor)
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
● “Se putea întâmpla şi altfel? Cum?” (se subliniază ideea că acţiunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri
sau sunt influenţate de faptul că nu s-a ales cea mai bună alternativă)
● “Ce ai fi făcut tu într-o astfel de situaţie? Ce crezi că a simţit persoana respectivă? Ce ai fi simţit tu într-
o astfel de situaţie?” (participanţii sunt antrenaţi să exprime empatie)
● “A fost corect? De ce” (sunt întrebări esenţiale pentru stimularea dezvoltării morale).
Acvariul
Constă în furnizarea unui context în care participanţii pot să exerseze observaţia care contribuie la dezvoltarea
spiritului critic şi a înţelegerii diferenţelor de opinie.
Utilizări:
● Luarea unei decizii
● Rezolvarea unei probleme
Avantaje:
● Permite focalizarea atenţiei participanţilor pe proces
● Arată aplicaţiile practice ale metodei
● Creşte implicarea cursanţilor prin participarea la testarea metodei
Lucruri de care să se ţină seama:
● Persoanele din interior pot trece în exterior şi invers
● Persoanele din grupul interior sunt activate, în timp ce cele din grupul exterior ascultă şi observă
● Este obligatorie oferirea feed-back-ului participanţilor
Proces:
1. Împărţiţi participanţii în două grupuri care vor fi aşezate ca două cercuri concentrice;
2. Precizaţi sarcina sau tema discuţiei;
3. Oferiţi fişe de observaţie persoanelor din exterior;
4. Invitaţi grupul interior să discute deschis sau să lucreze;
5. Invitaţi grupul din exterior să observe şi să noteze ceea ce se discută în cercul interior şi
interacţiunile care au loc între membrii săi;
6. Grupul exterior prezintă grupului interior observaţiile în legătură cu ceea ce s-a petrecut în timpul
exerciţiului;
7. Facilitaţi analizarea comportamentului participanţilor care au fost observaţi;
8. Rezumaţi.
JOCUL DE ROL
Două sau mai multe persoane joacă roluri într-un scenariu prestabilit.
Utilizări:
● Schimbare de atitudine;
● Oferă participanţilor oportunitatea de a “se pune în pielea altcuiva” (să exploreze cum se poate simţi şi
acţiona dacă este în situaţia altcuiva);
● Permite participanţilor să conştientizeze consecinţele anumitor comportamente asupra celorlalţi;
● Poate lua forma unui dialog pe care tinerii îl găsesc dificil (rezistenţa la presiunile asupra sa, conflicte
cu părinţii sau partenerii, exprimarea sentimentelor despre ceilalţi);
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
1. Formatorul urmareste in permanenta exprimarea coecta, coerenta si in limbaj adecvat din partea
participantilor la formare.
2. Participantii la formare sunt sprijiniti in insusirea limbajului de specialitate.
3. Participantii la formare sunt sprijiniti in orientarea pe piata muncii si societate.
4. Participantii sunt incurajati pentru folosirea celor mai diversificate mijloace de informare si comunicare.
5. Este incurajata activitatea de grup si in echipe de lucru.
6. Participanti si candidati la programe de formare primesc , la cerere, consiliere din partea formatorului in
privinta programului de formare adecvat nevoilor lor specifice si asupra dezvoltarii profesionale ulterioare.
7. Situatiile in care este nevoie de interventia unui alt expert sau unei alte institutii sunt identificate corect,
formatorul facilitand legatura persoanei consiliate cu specialistul/institutia respectiva.
Un formator de succes trebuie să aibă o serie de competenţe si capacităţi astfel încât să fie apt să
răspundă nevoilor fiecăruia dintre cursanţii săi.
Astfel de competenţe pot fi: didactice, psiho-sociale, metodologice, profesionale, personale.
Competenţe didactice
Transparenţă în • punctul de plecare pentru formator îl constituie o analiză a ceea ce organizatorul programului de
privinţa scopurilor formare doreşte şi proiectează
pregătirii în numele participanţilor;
• această analiză presupune înţelegerea progresului pe care training-ul ar trebui să-l producă;
• analiza presupune şi o evaluare, pentru fiecare individ, a cerinţelor sale de pregătire;
• evaluarea se poate realiza prin discuţii scurte sau prin chestionare poat o serie de informaţii despre
ce se aşteaptă de la el în timpul sesiunii de lucru.
Conceperea • un plan trebuie să ţină seama de o serie de probleme - precum
planului activitatii cele organizaţionale;
de formare • trebuie să fie destul de flexibil astfel încât să se adapteze unor
schimbări neprevazute (de exemplu - la nivelul compoziţiei
grupului de participanţi);
Competenţe psiho-sociale
Inţelegerea dinamicii • abilitatea de a sustine potentialul personal al fiecarui cursant;
grupului/managementul • abilitatea de a recunoaste si analiza dinamica grupului;
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Competenţe profesionale
Cunoştinţe din • cunoştinţe pedagogice de bază despre conceperea planului
domeniul pedagogiei de curs;
• cunoasterea caracteristicilor activitatilor de invatare –elemente metodologice, caracteristici
psihologice, caracteristicile procesului comunicarii etc;
Cunoştinţe despre • cunoasterea mediului de lucru si a contnutului activitatii cursantilor faciliteaza formatorulu sa
condiţiile de lucru ale inteleaga posibilele probleme si intrebari pe care participantii le pot ridica;
cursanţilor
Competenţe personale
Naturaleţea • datorita propriei lor experienţe de viaţă, adulţii pot manifesta o atitudine critică faţă de
personalitatea formatorului – astfel ei asteapta ca acesta sa fie “natural şi convingător”, să poata
adapta cunoştinţele şi informaţiile la situaţiile reale;
Creativitatea • un formator are nevoie de un potenţial creativ pentru a putea
reacţiona la diferite situaţii, solicitări sau stiluri de învăţare;
• va trebui să aibă o atitudine deschisă faţă de semnalele venite de la participanţi;
• Sa fie capabil să propuna planuri de pregătire innovative;
Stabilitate • un formator se va confrunta deseori cu situaţii dificile şi provocatoare din punct de vedere
emoţională emoţional – din acest punct de vedere este foarte important să se înţeleagă că a avea probleme în
sala de curs, cu un anume participant, nu înseamnă o înfrângere personală;
• astfel de situaţii trebuie anticipate ca probleme pedagogice ce trebuie considerate “provocări
profesionale” şi tratate cu înţelegere şi tact pedagogic;
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
Pregatirea unei actvitati in echipa presupune o comunicare eficientă înaintea de inceperea activitatii intre
cei doi si astfel pot fi eliminate multe dintre probleme:
• cădeţi de acord asupra modului în care veţi lucra împreună pe parcursul perioadei de pregătire
a seminarului respectiv;
• discutaţi şi comunicaţi orice fel de informaţii sau aşteptări pe care le aveţi în legătură cu grupul
participant;
• decideţi care vor fi rolurile fiecăruia în prima sau a doua a zi a seminarului de instruire;
• conveniţi asupra modului în care puteţi interveni în privinţa aspectelor legate de timp;
• stabiliţi ora întâlnirilor zilnice;
• decideţi în ce mod veţi aborda, ca echipă, diverse aspecte care pot interveni – de exemplu -
participanţii care vorbesc prea mult sau care nu vorbesc deloc, cei care întârzie etc.
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73
PROIECTUL RO -0047 „FORMARE FAMILIALĂ ÎN ABILITĂŢI EDUCATIVE PRIVIND PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI”
Subactivitatea 3.3. Formare de formatori
BIBLIOGRAFIE
● Bob Mosher, Lesley Darling, Ellen Fike “Trainig for Results”, 1996 Ziff-Davis Publishing company – Metode
utilizate în analiza nevoilor de formare
● Canadian Institute of Cultural Affairs, Toronto 2004 - Levels of formare evaluation
● Comisia Europeană şi Consiliul Europei - T-Kit Formare Essential
● Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor - Ghidul de utilizare a standardelor operaţionale/de
pregătire profesională în elaborarea programelor de formare profesională.
● David Kolb – Invăţarea expereinţială
● Invăţarea activă, Ghid pentru formatori, MEC-CNPP, 2001 - Adaptare după O. Păcurari (coord),
● Irwin L. Goldstein & J. Kevin Ford, Wadsworth, Belmont USA, 2001 - Formarea în organizaţiile actuale
● Leslie Rae, Kogan Page Limited London, 1996 - Folosirea activităţilor în formare şi dezvoltare
● Matthew Miles – Invăţarea în grupuri de lucru
● Nicki Stanton – Comunicarea
● Norman Longworth, W Keith Davis “Lifelong Learning”, 2002
● Opportnity Associates Romania - Formare of Formators (TOT)
● R.Brain Stanfield, Canadian Institute of Cultural Affairs, Totonto 2000 - Arta Conversaţiei cu ţintă
● The IT Formator Development Programe, Corporate Learning, Ltd - Metode utilizate în analiza nevoilor de
formare
● Suport de curs - Formator, Schultz Consulting
58
Braşov
FEBRUARIE – MARTIE 2011
73