Salagean-Geom Plan Com

Cuprins
1 Folosirea numerelor complexe ı̂n geometria plană 9

1.1 Definiţia numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Aplicaţii geometrice simple ale proprietăţilor numere-
lor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Transformări geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.4 Utilizarea numerelor complexe ı̂n geometria plană . . . 27
1.5 Geometrie analitică ı̂n planul complex . . . . . . . . . 46
1.6 Aplicaţii ı̂n rezolvarea unor probleme . . . . . . . . . . 54
1.7 Proprietăţi ale poligoanelor ı̂nscrise ı̂ntr-un cerc . . . . 62
2 Funcţii omografice 71
2.1 Definiţie şi proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.2 Mulţimi importante de transformări omografice . . . . 82
2.3 Puncte fixe. Clasificarea funcţiilor
omografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.4 Un model de geometrie neeuclidiană . . . . . . . . . . 94
2.5 O generalizare a Lemei lui Schwarz . . . . . . . . . . . 125
7
8 Cuprins
3 Elemente de teoria geometrică a funcţiilor

de o variabilă complexă 129
3.1 Funcţii univalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.2 Clase de funcţii univalente . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.3 Teoreme de deformare şi acoperire clasice . . . . . . . 136
3.4 Subordonare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
3.5 Funcţii stelate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
3.6 Funcţii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
3.7 Funcţii α-convexe (funcţii Mocanu) . . . . . . . . . . . 158
3.8 Funcţii aproape convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
3.9 Subordonări diferenţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
3.10 Funcţii cu coeficienţi negativi . . . . . . . . . . . . . . 165
3.11 Funcţii n-stelate de ordin α şi tip β . . . . . . . . . . . 169
Capitolul 1
Folosirea numerelor
complexe ı̂n geometria
plană
1.1 Definiţia numerelor complexe
Cititorul a ı̂ntâlnit prima dată definiţia numerelor complexe ı̂n

timpul liceului şi de aceea suntem siguri că putem să considerăm că
este cunoscută. Totuşi dacă cineva doreşte o reı̂mprospătare sau o
abordare cât mai profundă a acestei definiţii, atunci ı̂i recomandăm
[HMN], [May], [Cha]. În continuare vom preciza unele notaţii şi
vom reaminti unele proprietăţi, insistând mai mult pe cele vectorial-
geometrice.
Notăm cu C corpul numerelor complexe, iar un număr complex
z din C poate fi scris sub forma z = (x, y) = x + iy, putând fi
9
10 Folosirea numerelor complexe ı̂n geometria plană
considerat ca un element din R2 , adică este un punct al spaţiului

aritmetic real bidimensional. Deoarece R2 se identifică cu spaţiul
euclidian bidimensional (planul euclidian), limbajul geometric rela-
tiv la R2 se transferă ı̂n mod natural asupra corpului C. Elemen-
tul z din C este şi punctul z din planul complex, iar o mulţime
de numere complexe poate fi privită şi ca o figură geometrică. Ast-
fel mulţimea {x; x = Re z, z = x + iy ∈ C} este axa reală, iar
{y; y = Im z, z = x + iy ∈ C} este axa imaginară. Semiplanul drept
este mulţimea {z ∈ C : Re z > 0}, ı̂n timp ce {z ∈ C : Re z <
< 0}, {z ∈ C : Im z > 0} şi {z ∈ C : Im z < 0} sunt semiplanul
stâng, superior, respectiv inferior. Mulţimea {x : x = Re z > 0} este
semiaxa reală pozitivă.
În continuare, cu z din C se va nota: numărul complex z, punctul
−→
z din planul complex sau vectorul Oz. Se va mai folosi notaţia M (z)
(spunând că z este afixul lui M ) sau M (x, y). Dacă z = x + iy, atunci
z = x−iy este conjugatul său. Reprezentându-l pe z ı̂n planul complex
p
(Fig.1.1), modulul lui |z| = x2 + y 2 este distanţa euclidiană până la
originea reperului; dacă z ∈ C∗ = C \ {0}, unghiul θ pe care vectorul
−→
Oz ı̂l face cu semiaxa reală pozitivă este un argument al lui z. El
poate fi obţinut ca soluţie a ecuaţiei
cos θ + i sin θ = z/|z|.
Deci unui z din C∗ ı̂i corespund o infinitate de argumente, care

diferă cu un multiplu de 2π. Mulţimea argumentelor lui z o notăm cu
Argz. Funcţia arg : C∗ → (−π, π], arg z = θ, iar θ este soluţia unică
din (−π, π] a ecuaţiei eiθ = z/|z|, se numeşte argumentul principal al
lui z. Observăm că Argz = {arg z + 2kπ; k ∈ Z}.
Capitolul 1 11
y z

-
O x
Fig.1.1.
Următoarele proprietăţi pentru z, z1 şi z2 din C pot fi uşor veri-

ficate (a se vedea de exemplu [HMN]):
1 1
(1.1) Re z = (z + z), Im z = (z − z)
2 2i
(1.2) z1 + z2 = z 1 + z 2 , z1 z2 = z 1 z 2
(1.3) |z| = |z|, |z|2 = zz, z=z

z1
(1.4)
1 z
= 2, = |z1 | când z 6= 0
z |z| z |z2 |
2
(1.5) −|z| ≤ Re z ≤ |z|, −|z| ≤ Im z ≤ |z|
(1.6) |z| ≤ |Re z| + |Im z|
(1.7) |z1 z2 | = |z1 ||z2 |, |z| = 0 ⇔ z = 0
(1.8) |z1 ± z2 |2 = |z1 |2 ± 2Re (z1 z 2 ) + |z2 |2
(1.9) |z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 |, ||z1 | − |z2 || ≤ |z1 − z2 |
(1.10) |z1 + z2 | = |z1 | + |z2 | şi ||z1 | − |z2 || = |z1 − z2 | ⇔

⇔ arg z1 = arg z2
(1.11) |z1 + z2 |2 + |z1 − z2 |2 = 2(|z1 |2 + |z2 |2 )
(1.12) Arg(z1 z2 ) = Argz1 + Argz2

z1
(1.13) Arg = Argz1 − Argz2
z2
(1.14) arg z = 0 ⇔ Re z > 0 şi Im z = 0
(1.15) arg z = π ⇔ Re z < 0 şi Im z = 0.
Desigur că proprietăţile (1.12)-(1.15) au sens pentru z1 6= 0 şi

z2 6= 0.
Utilizând modulul şi argumentul, un număr complex din C∗ se
poate reprezenta sub forma trigonometrică
(1.16) z = |z|(cos θ + i sin θ), unde θ ∈ Argz.
Adeseori se foloseşte notaţia:
(1.17) cos θ + i sin θ = eiθ .
Combinând (1.16) şi (1.17) putem scrie z = reiθ , unde r = |z| şi
θ ∈ Argz.
Pentru z1 , z2 ∈ C∗ , din (1.7), (1.12) şi (1.16) obţinem
(1.18) z1 z2 = |z1 ||z2 |[cos(θ1 + θ2 ) + i sin(θ1 + θ2 )]
sau, folosind şi (1.17),
z1 z2 = |z1 ||z2 |ei(θ1 +θ2 )
unde θk ∈ Argzk , k ∈ {1, 2}.

Capitolul 1 13
Dacă z ∈ C∗ , θ ∈ Argz şi n ∈ N, atunci
(1.19) z n = |z|n einθ .
Ecuaţia binomă z n = a, a ∈ C∗ are ı̂n C soluţiile

1 arg a + 2kπ arg a + 2kπ
zk = |α| n cos + i sin ,
n n
k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.
Dacă z1 , z2 ∈ C∗ sunt priviţi ca vectori, atunci suma, diferenţa,
produsul şi câtul lor este reprezentat de vectorii z3 , z4 , z5 şi z6 din
Fig.1.2-1.5, mai precis z4 = z1 − z2 şi z6 = z2 /z1 .
6 6
z2
z3
z2 7

* z1
: z1
- -
s
z4
Fig.1.2. Fig.1.3.
z5
6 6
z2
7
z2

z6
>
z1 z1
1 1
- -
O 1 O 1
Fig.1.4. Fig.1.5.
În Fig.1.4 triunghiurile (O, 1, z1 ) şi (O, z2 , z5 ) s-au construit ase-
menea, de unde rezultă
Argz5 = Argz1 + Argz2 ,
|z5 | |z1 |
= sau |z5 | = |z1 ||z2 |,
|z2 | 1
deci z5 = z1 z2 .
În Fig.1.5 triunghiurile (O, 1, z1 ) şi (O, z6 , z2 ) s-au construit ase-
menea, de unde rezultă printr-un raţionament de acelaşi fel, că
z6 = z2 /z1 .
În diverse cazuri este necesară extinderea mulţimii C a numere-
lor complexe cu un nou element (un număr impropriu) notat cu ∞
(infinit). Prin definiţie C∞ = C ∪ {∞} şi ∞ 6∈ C. Unele operaţii cu
numere complexe pot fi extinse la C∞ convenind ca:
a + ∞ = ∞ + a = ∞, pentru a ∈ C∞ ,
Capitolul 1 15
a · ∞ = ∞ · a = ∞, pentru a ∈ C∞ \ {0},
a a
∞ = 0 pentru a ∈ C∞ şi 0 = ∞ pentru a ∈ C∞ \ {0},
|∞| = +∞, unde +∞ este unul dintre cele două elemente care se
ataşează lui R.
Nu au sens operaţii precum: ∞ − ∞, 0 · ∞, 0/0, ∞/∞.
C∞ se numeşte planul complex extins (ı̂nchis, compactificat, pla-
nul lui Gauss). Convenim să considerăm pe ∞ ca aparţinând oricărei
drepte din C∞ şi neaparţinând vreunui cerc sau semiplan.
Convenţiile de mai sus referitoate la elementul ∞ (şi altele care
vor fi făcute ulterior) pot fi ı̂n bună parte justificate prin apelarea
la un model geometric al lui C∞ . Pentru aceasta raportăm spaţiul
euclidian R3 la sistemul de axe rectangulare ξ, η şi ζ, iar axele ξ şi η
le considerăm suprapuse cu axele x şi y ale planului complex. Fie S2
sfera unitate din R3 de ecuaţie:
S2 : ξ 2 + η2 + ζ 2 = 1
(Fig.1.6). Fiecărui punct P (ξ, η, ζ) ∈ S2 ı̂i ataşăm un număr din C∞

prin relaţia z = φ(ξ, η, ζ) unde φ : S2 → C∞ , φ(ξ, η, ζ) = ξ+ıη1−ζ dacă
(ξ, η, ζ) 6= (0, 0, 1) şi φ(0, 0, 1) = ∞.
Se demonstrează (v. [HMN]) că aplicaţia φ este o aplicaţie omeo-
morfă (bijectivă şi bicontinuă) de la S2 la C∞ . Această aplicaţie
se numeşte proiecţie stereografică de centru N , iar S2 ı̂nzestrată cu
omeomorfismul φ se numeşte sfera lui Riemann. Deci planul C se
poate identifica (abstracţie făcând de un omeomorfism) cu S2 \ {N },
iar C∞ cu S2 .
3
6
N (0, 0, 1)
P (ζ, 2, 3)
2
O - y
/
x ζ
Fig.1.6.
Se poate verifica uşor că prin proiecţia stereografică cercurile de

pe S2 care nu trec prin N , corespund cercurilor din C şi reciproc, iar
cercurile care trec prin N corespund dreptelor din C∞ .
1.2 Aplicaţii geometrice simple ale pro-

prietăţilor numerelor complexe
1.2.1. Fie z1 şi z2 două puncte distincte din planul complex;
segmentul [z1 , z2 ] este format din punctele z de forma
(1.20) z = (1 − t)z1 + tz2 , t ∈ [0, 1].
Acest fapt rezultă imediat observând că (Fig.1.7) vectorul

z se obţine adunând la z1 o parte din vectorul z2 − z1 , deci
z = z1 + t(z2 − z1 ).
Capitolul 1 17
z1 6
z3
O
t(z2 − z1 )
z
z2 − z1
j
*z z′
2
z
-
O
z1 z2
Fig.1.7. Fig.1.8.
Relaţia (1.20) se mai poate scrie
z = k1 z1 + k2 z2 , unde k1 , k2 ∈ [0, 1] şi k1 + k2 = 1.
În particular punctul z = (z1 + z2 )/2 este mijlocul segmentului

[z1 , z2 ].
1.2.2. Centrul de greutate al triunghiului (z1 , z2 , z3 ) este
z1 + z2 + z3
z= .
3
Într-adevăr, din Fig.1.8 şi conform Teoremei medianelor, z = z1 +

+ 23 (z ′ − z1 ), unde z ′ = (z2 + z3 )/2, deci z = (3z1 + z2 + z3 − 2z1 )/3.
În 1.6.1 se obţine acest rezultat fără a folosi Teorema medianei.
1.2.3. Punctul z care ı̂mparte segmentul [z2 , z3 ] ı̂n raportul k este
z1 − kz2
(1.21) z= .
1−k
M (z)
M2 (z2 )
M1 (z1 )
Fig.1.9.
M M1
Dacă M M2 = k, atunci relaţia aceasta este echivalentă cu
z − z1
(1.22) = k,
z − z2
deoarece arg(z − z1 ) = arg(z − z2 ) sau arg(z − z1 ) = − arg(z − z2 ),
iar din (1.22) rezultă (1.21).
Observăm că (1.21) se poate scrie
1 k 1 k
z= z1 − z2 , unde − = 1.
1−k 1−k 1−k 1−k
Am obţinut astfel că
1.2.4. Punctele z, z1 şi z2 sunt coliniare dacă satisfac condiţia
(1.23) z = k1 z1 + k2 z2 , k1 , k2 ∈ R, k1 + k2 = 1.
De aici rezultă
1.2.5. Ecuaţia dreptei care conţine punctele z1 şi z2 este
z = (1 − t)z1 + tz2 , t ∈ R.
1.2.6. Condiţia necesară şi suficientă ca z1 , z2 , z3 şi z4 să fie

vârfurile unui paralelogram este
z1 + z3 = z2 + z4 .
Capitolul 1 19
Această condiţie rezultă din faptul că mijloacele diagonalelor

[z1 , z3 ] şi [z2 , z4 ] coincid.
1.2.7. Ecuaţia cercului cu centrul ı̂n a ∈ C şi de rază
r ∈ R, r > 0 este
(1.24) |z − a| = r.
Rezultatul este imediat, pe baza definiţiei cercului şi a observaţiei

că distanţa dintre două puncte z1 şi z2 se poate exprima cu |z1 − z2 |.
Pe de altă parte, apelând la geometria analitică, dacă z = x + iy
iar a = p + iq, atunci ecuaţia (1.24) prin ridicare la pătrat devine
(x − p)2 + (y − q)2 = r 2 ,
deci binecunoscuta ecuaţie a cercului cu centrul (p, q) şi raza r.

1.2.8. Măsura unghiului dintre două puncte z1 , z2 şi originea
reperului O se exprimă cu argumentul astfel (v. Fig.1.10):
z2
m(z2 ,d
O, z1 ) = arg = arg z2 − arg z1 .
z1
Măsura unghiului determinat de trei puncte z1 , z2 şi z3 este
z1 − z2
m(z1 ,d
z2 , z3 ) = arg
z3 − z2
z2 , z3 ) = −m(z3 ,d
(v. Fig.1.11). Observăm că α = m(z1 ,d z2 , z1 ).
z1
6 z2 6

z3
z1 1
* α

z2
6 - -
Fig.1.10. Fig.1.11.
1.2.9. O condiţie necesară şi suficientă ca punctele distincte
z1 , z2 , z3 să fie coliniare este
z3 − z1
arg ∈ {0, π}.
z3 − z2
Această condiţie este echivalentă cu
z3 − z1
(1.25) = t ∈ R,
z2 − z1
de unde, considerând pe z3 drept un punct variabil z, se regăseşte
ecuaţia dreptei de la 1.2.5.
Tot din (1.25) se obţine o altă formă a ecuaţiei dreptei.
1.2.10. Ecuaţia dreptei care conţine punctele z1 şi z2 este
z − z1
Im = 0.
z2 − z1
1.2.11. Dacă [z1 , z2 ] ⊥ [z3 , z4 ], atunci
z1 − z2
Re =0
z3 − z4
Capitolul 1 21
şi reciproc.

Într-adevăr, arg zz13 −z π π
−z4 ∈ − 2 , 2 , deci
2 z1 −z2
z3 −z4 este un număr com-
plex pur imaginar.
Definim biraportul a 4 puncte distincte (sau raportul anarmonic)
prin
z1 − z3 z1 − z4
(1.26) (z1 , z2 , z3 , z4 ) = : , z1 , z2 , z3 , z4 ∈ C.
z2 − z3 z2 − z4
Definiţia se extinde şi ı̂n cazul când unul din puncte este ∞; de
exemplu
z1 − z3
(1.27) (z1 , z2 , z3 , ∞) = .
z2 − z3
Se observă uşor că (1.27) se obţine din (1.26) dacă z4 → ∞ sau
dacă ı̂nlocuim cu 1 binoamele din membrul drept ı̂n care apare z4 .
Aceeaşi regulă se aplică şi dacă z4 este pe altă poziţie.
Numim cerc ı̂n sens larg un cerc sau o dreaptă. Această denu-
mire este bine motivată de faptul că cercurilor şi dreptelor din planul
complex extins le corespund cercurile de pe sfera lui Riemann.
1.2.12. Fie z1 , z2 , z3 , z4 patru puncte distincte din C∞ ; atunci
(z1 , z2 , z3 , z4 ) ∈ R dacă şi numai dacă z1 , z2 , z3 , z4 sunt pe un cerc ı̂n
sens larg.
Pentru a verifica această proprietate presupunem mai ı̂ntâi că
(z1 , z2 , z3 , z4 ) ∈ R şi toate punctele sunt din C. Atunci
(1.28) arg(z1 , z2 , z3 , z4 ) ≡ 0 (modπ)
şi din definiţia (1.26) rezultă
z1 − z3 z1 − z4
(1.29) arg ≡ arg ≡ α (modπ).
z2 − z3 z2 − z4
Dacă α ≡ 0 (modπ), atunci z1 , z2 , z3 şi z1 , z2 , z4 sunt situate pe

câte o dreaptă (v. proprietatea 1.2.9) şi deoarece z1 şi z2 sunt pe
ambele drepte, rezultă că aceste drepte coincid, deci z1 , z2 , z3 , z4 sunt
coliniare.
Dacă α 6≡ 0 (modπ), atunci z1 , z2 , z3 determină un cerc (ne-
fiind coliniare); din congruenţa (1.29) şi folosind proprietatea 1.2.8
obţinem
z3 , z2 ) ≡ m(z1 ,d
m(z1 ,d z4 , z2 ) (modπ).
În acest caz m(z1 ,d z3 , z2 ) = m(z1 ,d

z4 , z2 ) sau m(z1 ,d z3 , z2 ) =
m(z1 ,dz4 , z2 ) + π. În ambele cazuri rezultă că z1 , z2 , z3 , z4 sunt pe un
cerc, având una din situaţiile din Fig.1.12 sau Fig.1.13.
z2
z1
z1 ?
z3

z4 z4 z2
z3
Fig.1.12. Fig.1.13.
Dacă (z1 , z2 , z3 , z4 ) ∈ R şi, de exemplu z4 = ∞, atunci având
z1 − z3
arg(z1 , z2 , z3 , z4 ) = arg ≡0
z2 − z3
rezultă că z1 , z2 , z3 sunt pe o dreaptă şi deoarece ∞ aparţine tuturor

dreptelor obţinem coliniaritatea celor 4 puncte.
Capitolul 1 23
Reciproc, dacă punctele sunt pe o dreaptă sau pe un cerc, atunci

se verifică uşor că are loc (1.28).
1.2.13. Triunghiurile (z1 , z2 , z3 ) şi (z1′ , z2′ , z3′ sunt direct asemenea
dacă şi numai dacă
z2 − z1 z ′ − z1′
(1.30) = 2′ .
z3 − z1 z3 − z1′
Fie A(z1 ), B(z2 ), C(z3 ), A′ (z1′ ), B ′ (z2′ ), C ′ (z3′ ). Triunghiurile ABC

şi A′ B ′ C ′ sunt direct asemenea dacă şi numai dacă
( ′ ′
AB
AC =A B
A′ C ′
(1.31)
d = m(B ′d
m(BAC) A′ C ′ ).
Folosind afixele z1 , z2 , . . . ale punctelor A, B, . . ., egalităţile (1.31)

se pot exprima sub forma
(
|z2 − z1 |/|z3 − z1 | = |z2′ − z1′ |/|z3′ − z1′ |
z1 , z3 ) = arg(z2′ ,d
arg(z2 ,d z1′ , z3′ )
ceea ce este echivalent cu (1.30).

Observăm că (1.30) se mai poate scrie sub una din următoarele
două forme:
z −z z −z
2 1 3 1
′ =0
z − z′ z′ − z′
2 1 3 1
sau
1 1 1

(1.32) z1 z2 z3 = 0.

′
z1 z2′ z3′
În particular, dacă triunghiul ABC este echilateral, atunci el este

asemenea cu triunghiul BCA şi (1.32) devine:

1 1 1

z1 z2 z3 = 0

z2 z3 z1
de unde deducem succesiv
(1.33) z1 z2 + z1 z3 + z2 z3 = z12 + z22 + z32 ,
(1.34) (z1 − z2 )2 + (z2 − z3 )2 + (z3 − z1 )2
Am obţinut astfel
1.2.14. Triunghiul (z1 , z2 , z3 ) este echilateral dacă şi numai dacă
este verificată una din condiţiile (1.33) sau (1.34).
Din (1.33) se poate obţine următoarea proprietate
1.2.15. Triunghiul (z1 , z2 , z3 ) este echilateral dacă şi numai dacă
verifică o relaţie de forma
(1.35) z1 + εz2 + ε2 z3 = 0
unde ε este una din cele două rădăcini complexe de ordinul 3 ale
unităţii (ε = 1, ε 6= 1).
Observăm că dacă ε este una dintre rădăcini, atunci ε2 este cea-
laltă şi ε + ε2 = −1. Relaţia (1.33) este echivalentă cu
z12 + z22 + z32 + (ε + ε2 )(z1 z2 + z1 z3 + z2 z3 ) = 0
iar această ultimă egalitate se mai poate scrie
(z1 + εz2 + ε2 z3 )(z1 + ε2 z2 + εz3 ) = 0.

Capitolul 1 25
1.3 Transformări geometrice

Fie ϕ : C → C o funcţie complexă. Din punct de vedere geome-
tric ea ataşează unui număr complex z transformatul său z ′ = ϕ(z).
Unele dintre aceste funcţii au proprietăţi geometrice remarcabile şi
de aceea se mai numesc şi transformări geometrice.
1.3.1. Translaţia. Fie b ∈ C; funcţia ϕ(z) = z + b translatează
pe z cu vectorul b ı̂n z ′ = z + b.
1.3.2. Rotaţia. Fie a ∈ C, |a| = 1; funcţia ϕ(z) = az transformă
punctul z ı̂n z ′ care se obţine prin rotirea lui z faţă de centrul O cu
unghiul arg a. Mai general, dacă z0 ∈ C, atunci ϕ(z) = z0 + a(z − z0 )
este o rotaţie a lui z pe cercul cu centrul ı̂n z0 şi rază |z − z0 |, ı̂n z ′
(Fig.1.14).
6 6 z′
z′
K z
arg a
1 z
z0
z0
- -
O O
Fig.1.14. Fig.1.15.
1.3.3. Omotetia. Dacă z0 ∈ C şi a ∈ R \ {0}, atunci
ϕ(z) = z0 +a(z−z0 ) este o omotetie de centru z0 şi raport a. Ea trans-
formă pe z ı̂n z ′ = z0 +a(z −z0 ) (Fig.1.15), unde (z0 −z ′ )/(z0 −z) = a
(v. 1.2.3).
1.3.4. Inversiunea. Geometric o inversiune de pol O şi modul

k ∈ R, k > 0, transformă un punct M ı̂ntr-un punct M ′ situat pe
semidreapta OM astfel ca
(1.36) OM · OM ′ = k.
Dacă afixele lui O, M şi M ′ sunt z0 , z şi z ′ , atunci condiţia (1.36)

devine:
(1.37) |z − z0 ||z ′ − z0 | = k
iar din faptul că M ′ este pe dreapta OM rezultă
arg(z − z0 ) = arg(z ′ − z0 )
sau
(1.38) arg[(z − z0 )(z ′ − z0 )] = 0.
Combinând (1.37) cu (1.38) obţinem (z − z 0 )(z ′ − z0 ) = k, deci
k
(1.39) z ′ = z0 + .
z − z0
Dacă C(z0 ; r) este cercul cu centrul ı̂n z0 şi raza r, iar r 2 = k,

spunem că z şi z ′ sunt inverse faţă de cercul C, iar din motive ce vor fi
prezentate ulterior (v. 2.1.12) ı̂n analiza complexă se mai spune că z şi
z ′ sunt simetrice faţă de cercul C. Construirea lui z ′ este ilustrată ı̂n
Fig.1.16, folosindu-se asemănarea triunghiurilor dreptunghice OM T
şi OT M ′ .
Capitolul 1 27
6
-z z
T M ′ (z ′ )
-
O
M (z)
O
z
−z
Fig.1.16. Fig.1.17.
1.35. Simetrii. Transformările z = z, z ′ = −z şi z ′ = −z sunt
′
simetria faţă de axa reală, axa imaginară, respectiv originea axelor

de coordonate (Fig.1.17).
1.4 Utilizarea numerelor complexe ı̂n geome-

tria plană
Multe din rezultatele geometriei plane pot fi obţinute sau
reobţinute folosind numerele complexe, adeseori metodele utilizate
fiind mai simple, mai elegante. În acest paragraf vom susţine această
afirmaţie prin câteva exemple.
1.4.1. Teorema lui Ptolemeu. Dacă M este un punct oarecare
din planul triunghiului ABC, atunci
M A · BC ≤ M B · CA + M C · AB
M B · CA ≤ M C · AB + M A · BC
M C · AB ≤ M A · BC + M B · CA.
Egalitatea are loc ı̂n una din relaţii dacă M se găseşte pe cercul cir-
cumscris triunghiului ABC. Egalitatea are loc ı̂n două relaţii dacă
M se găseşte ı̂n unul din vârfurile triunghiului.
Demonstraţie. Fie A(a), B(b), C(c) şi M (z). Din relaţia
(1.40) (z − a)(b − c) + (z − b)(c − a) + (z − c)(a − b) = 0,
care se verifică prin calcul direct, obţinem
(1.41) |z − a||b − c| ≤ |z − b||c − a| + |z − c||a − b|
care este tocmai prima inegalitate din teoremă. Celelalte două se

obţin din (1.40) ı̂n mod analog.
În (1.41) avem egalitate (v. (1.10)) dacă şi numai dacă
arg[(z − b)(c − a)] = arg[(z − c)(a − b)]
sau
arg[(b − z)(a − c)] = arg[(c − z)(b − a)].
Dacă folosim notaţiile din Fig.1.18 şi proprietăţile argumentului,

atunci ultima egalitate se poate scrie
β + β ′ = γ + γ ′ + 2π
sau
(β − γ) + (β ′ − γ ′ ) = 2π.
Capitolul 1 29
6 A
C
B
M
γ ′′ γ β β′
6 -
O
γ −1
Fig.1.18.
Ţinând cont şi de γ ′ = γ ′′ − π avem
(β − γ) + (β ′ − γ ′′ ) = π
adică
dC) + m(BAC)
m(BM d =π
ceea ce ı̂nseamnă că M aparţine cercului circumscris triunghiului

ABC.
Dacă ı̂n primele două relaţii din teoremă are loc egalitatea, atunci
prin adunarea lor obţinem M C · AB = 0, de unde rezultă M = C.
Invers, dacă M = C, atunci M C = 0 şi primele două relaţii sunt
verificate cu egalitate.
1.4.2. Teorema lui D. Pompeiu pentru triunghiul echi-
lateral ([Pom], [Mih]). Fie ABC un triunghi echilateral şi M un
punct din planul său. Cu segmentele [M A], [M B] şi [M C] se poate
construi un triunghi. Acest triunghi este degenerat (are vârfurile

coliniare) când M se află pe cercul circumscris triunghiului ABC
şi are o latură egală cu zero când M coincide cu unul din vârfurile
A, B sau C.
Demonstraţie. Apelăm la 1.4.1. Avem AB = AC = BC şi in-
egalităţile lui Ptolemeu devin M A ≤ M B + M C, M B ≤ M C+
+M A, M C ≤ M A + M B, deci se poate construi un triunghi.
Dacă M aparţine cercului circumscris, atunci cel puţin o relaţie
este verificată cu egalitate şi reciproc. Fie M A = M B + BC; atunci
[M A], [M B] şi [M C] trebuie să fie pe aceeaşi dreaptă.
Ultima afirmaţie este evidentă.
Teoremei lui Pompeiu 1.4.2 i s-au dat diverse generalizări; o parte
dintre ele sunt prezentate ı̂n această carte.
1.4.3. Teorema lui Pompeiu pentru paralelogram. Cu
distanţele unui punct la vârfurile unui paralelogram din acelaşi plan
se poate forma un patrulater.
Demonstraţie. Fie paralelogramul A(a), B(b), C(c) şi D(d).
Atunci (v. 1.2.6) a+c = b+d, de unde avem (a−z)+(z −b)+(c−z)+
(z −d) = 0; prin trecerea unei paranteze ı̂n membrul celălalt, aplicând
modulul şi utilizând proprietăţile lui obţinem patru inegalităţi, cum
este de exemplu
|z − a| ≤ |z − b| + |z − c| + |z − d|.
Observaţie. Teorema rămâne adevărată ı̂n cazul unui hexagon

ABCDEF format din două triunghiuri ACE şi BDF cu acelaşi cen-
tru de greutate.
1.4.4. Teorema lui Angheluţă. Cu distanţele unui punct P la
vârfurile unui poligon regulat se poate forma un poligon.
Capitolul 1 31
Demonstraţia acestei teoreme o omitem, ca rezultând din

următoarea teoremă.
1.4.5. Teoremă ([Din], [DiC]). Dacă A1 A2 . . . An şi B1 B2 . . . Bn
sunt două poligoane regulate ı̂n acelaşi plan şi la fel orientate, atunci
numerele
(A1 B1 )p , (A2 B2 )p , . . . , (An Bn )p , p ∈ N, p ≤ n − 2,
sunt lungimile laturilor unui poligon.

Demonstraţie. Alegem originea ı̂n centrul poligonului
B1 B2 . . . Bn şi semiaxa reală pozitivă trecând printr-un vârf al
poligonului, de exemplu B1 .
Fie εk , k ∈ {0, 1, . . . , n − 1} rădăcinile de ordinul n ale unităţii
2kπ
(εk = e n ). Dacă bk este afixul lui Bk , atunci el este de forma
bk = bεk−1 , unde b ∈ R şi k ∈ {1, 2, . . .}. Pentru al doilea poligon,
dacă ak este afixul lui Ak , atunci el este de forma ak = µ + aεk−1 ,
unde µ, a ∈ C, k ∈ {1, . . . , n}. În acest caz µ este centrul poligonului,
|a| este raza cercului circumscris poligonului, iar − arg a dă rotaţia ce
se face pentru a suprapune pe a1 − µ pe semiaxa reală pozitivă Ox.
Avem
n
X n
X
εk−1 (ak − bk )p = εk−1 [(a − b)εk−1 + µ]p =
k=1 k=1
 
n
X p
X
= εk−1  Cpj (a − b)j εjk−1 µp−j 
k=1 j=0
sau
n
X p
X n
X
(1.42) εk−1 (ak − bk )p = (a − b)j µp−j Cpj εj+1
k−1 .
k=1 j=0 k=1
Din faptul că εk−1 = εk−1

1 obţinem
n n n
X X X 1 − (εj+1
1 )
n
εj+1
k−1 = (εk−1
1 )
j+1
= (εj+1
1 )
k−1
=
k=1 k=1 k=1 1 − εj+1
1
deci n
X 1 − (εn1 )j+1
(1.43) εj+1
k−1 = , j ∈ {0, 1, . . . , p}
k=1 1 − εj+1
1
unde observăm că εj+1

1 6= ε0 = 1, deoarece 0 < j + 1 ≤ p + 1 < n, iar
n
ε1 = 1.
Din (1.42) şi (1.43) rezultă
n
X
(1.44) εk−1 (ak − bk )p = 0
k=1
iar de aici, prin trecerea câte unui termen ı̂n membrul celălalt şi
aplicând modulul obţinem n inegalităţi, cum este de exemplu

n
X Xn
p p
|εk−1 ||ak − bk | ≥ εk−1 (ak − bk ) = |ε0 ||a1 − b1 |p

k=2 k=2
iar deoarece |εk−1 | = 1 aceasta devine

n
X
|ak − bk |p ≥ |a1 − b1 |p
k=2
care ı̂nseamnă
(A2 B2 )p + · · · + (An Bn )p ≥ (A1 B1 )p ;
analog se obţin şi celelalte inegalităţi.

Observaţii. Dacă ı̂n teorema 1.4.5 alegem B1 = B2 = . . . =
= Bn = B, obţinem teorema: dacă A1 A2 . . . An este un poligon regu-
lat, atunci cu segmentele de lungime (BAi )p , i ∈ {1, . . . , n}, p ∈ N,
Capitolul 1 33
p ≤ n − 2, se poate forma un poligon. Pentru p = 1 se obţine Teorema

lui Angheluţă 1.4.4, iar pentru p = 1 şi n = 3 se obţine Teorema lui
D. Pompeiu 1.4.2.
În cazul Teoremei lui Angheluţă se poate indica un procedeu sim-
plu de construire a poligonului cu laturile BAi . Ne plasăm ı̂n condiţiile
demonstraţiei teoremei 1.4.5, deci B = 0 (originea reperului). Relaţia
(1.44) devine
n
X
(1.45) εk−1 ak = 0
k=1
2kπ
şi deoarece εk = e n i , k ∈ {0, . . . , n − 1}, deducem că ε1 a2 se obţine
prin rotirea lui a2 cu unghiul 2π ′
n ; să notăm cu A2 punctul care are
afixul ε1 a2 (Fig.1.19).
A′′3
I
6
6 A′2 A′′2
7
A′2
7
A′3
* A2
K

2π/n A1
:
- -
O O
Fig.1.19. Fig.1.20.
4π
Analog A′2 (ε2 a3 )se obţine din A3 prin rotirea cu n ş.a.m.d. Din
(1.45) avem
−→ −→ −→ −→
(1.46) OA1 + OA′2 + OA′3 + · · · + OA′n = 0.
−→ −→ −→
Construim acum A1 A′′2 echipolent cu OA′2 , A′2 A′′3 echipolent cu
−→ −→ −→
OA′3 , . . . , A′′n−1 A′′n echipolent cu OA′n . Relaţia (1.46) spune că acest
contur este ı̂nchis, mai exact A′′n = O. Deci poligonul căutat este
OA1 A′′2 . . . A′′n−1 .
Prezentăm ı̂n continuare o ultimă generalizare a Teoremei lui
D. Pompeiu.
1.4.6. Teorema lui M. Dincă. Fie poligoanele regu-
late A1 A2 . . . An şi B1 B2 . . . Bn orientate ı̂n acelaşi fel. Dacă
Aj Bj = xj , j ∈ {1, . . . , n}, atunci cu segmentele care au
lungimile egale cu produsele x1 x2 . . . xk , x2 x3 . . . xk+1 , . . . ,
xn x1 x2 . . . xk−1 se poate construi un poligon convex, unde
1 ≤ k ≤ n − 2.
Demonstraţia se găseşte ı̂n [DiC, pag. 88].
Următoarele două teoreme sunt reciproce ale Teoremei lui
Pompeiu.
1.4.7. Teoremă. Fiind dat un triunghi ABC, dacă cu distanţele
la orice punct M la vârfurile triunghiului se poate forma un triunghi,
eventual degenerat, atunci triunghiul ABC este echilateral.
Demonstraţie ([DiC]). Fie A(a), B(b), C(c) şi M (z); au loc ine-
galităţile
(1.47) |z − a| + |z − b| ≥ |z − c|,
(1.48) |z − b| + |z − c| ≥ |z − a|,
(1.49) |z − c| + |z − a| ≥ |z − b|.
Punând z = a ı̂n (1.47) şi (1.49) obţinem
|a − b| ≥ |a − c| şi |a − c| ≥ |a − b|,
Capitolul 1 35
de unde rezultă
(1.50) |a − b| = |a − c|.
Analog punând z = b ı̂n (1.47) şi (1.48) rezultă
(1.51) |a − b| = |b − c|.
Din (1.50) şi (1.51) avem |a − b| = |b − c| = |c − a|, deci triunghiul

ABC este echilateral.
1.4.7. Teorema lui A. Angelescu ([Ang], [Mih]). Fiind dat un
triunghi ABC putem să găsim totdeauna un punct M ı̂n planul unui
triunghi echilateral P QR, astfel ca distanţele M P, M Q, M R să fie
egale cu laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC.
Punem originea reperului O ı̂n centrul triunghiului P QR iar axa reală
ı̂n aşa fel ı̂ncât să conţină punctul P . Dacă P are afixul r, atunci Q şi
R au afixele εr şi ε2 r, r fiind raza cercului circumscris triunghiului,
2πi
iar ε = e 3 . Notăm cu z afixul punctului căutat M şi cu u, v, w
−→ −→
unghiurile făcute cu semiaxa reală pozitivă de vectorii P M , QM şi
−→
RM . Cerem ca |z − r| = a. Avem
(1.52) z − r = aeiu , z − εr = beiv , z − ε2 r = ceiw .
Înmulţim cu ε şi ε2 a doua şi respectiv a treia egalitate din (1.52)

şi apoi le adunăm; obţinem
aeiu + bεeiv + cε2 eiw = z(1 + ε + ε2 ) − r(1 + ε2 + ε4 )
deci, deoarece ε4 = ε şi 1 + ε + ε2 = 0,
(1.53) aeiu + bεeiv + cε2 eiw = 0.

−→ −→ −→
Fie α, β şi γ unghiurile pe care BC, CA şi AB le fac cu semiaxa
−→ −→ −→
reală pozitivă. Deoarece BC, CA şi AB formează o linie poligonală
ı̂nchisă
−→ −→ −→
AB + BC + CA= 0,
avem
(1.54) aeiα + beiβ + ceiγ = 0.
Comparând (1.53) cu (1.54) rezultă că putem alege u = α, v =

β− 2π
3 , w = γ− 4π
3 , apoi din (1.52) obtı̂nem că z este soluţia sistemului
(1.55) z = r + aeiα , z = εr + bε2 eiβ , z = ε2 r + cεeiγ

2π 4π
(am folosit că e− 3 i = e 3 i = ε2 etc.).
Arătăm că (1.55) este compatibil. Pornind de la sistemul (1.55)
au loc echivalenţele

 iα
 z = r + ae

r + aeiα = εr + bε2 eiβ ⇔


 r + aeiα = ε2 r + cεeiγ

 iα
 z = r + ae

⇔ r(1 − ε) = bε2 eiβ − aeiα ⇔


 r(1 − ε2 ) = cεeiγ − aeiα

 iα
 z = r + ae

⇔ r(1 − ε2 ) = cεeiγ − aeiα ⇔


 0 = cεeiγ − aeiα − (1 + ε)[bε2 eiβ − aeiα ]

 iα
 z = r + ae

⇔ r = (cεeiγ − aeiα )/(1 − ε2 ) ⇔


 0 = cεeiγ + aεeiα − (ε + 1)bε2 eiβ
Capitolul 1 37

 iα
 z = r + ae

⇔ r = (cεeiγ − aeiγ )/(1 − ε2 )


 0 = (ceiγ + aeiα + beiβ )ε
Ultimul sistem fiind compatibil existenţa lui z este demonstrată,

el putând fi luat ı̂n oricare din exprimările (1.55).
Observaţie. Nu totdeauna soluţiile bazate pe utilizarea nume-
relor complexe sunt cele mai simple. În continuare vom prezenta o
demonstraţie a teoremei 1.4.7 folosind metodele geometriei sintetice
([Ion]).
Fie ABC triunghiul dat şi pe latura BC construim triunghiurile
echilaterale BCR şi BCR′ ca ı̂n Fig.1.21 şi apoi construim triunghiu-
rile echilaterale ARQ şi AR′ Q′ . Renotând B cu M şi A cu P vom
arăta că punctul M şi triunghiurile P QR şi P ′ Q′ R′ satisfac cerinţele
teoremei.
Într-adevăr M R = BC, (ABC echilateral), M P = M A =
AB. Pe de altă parte triunghiurile ACR şi BRQ sunt congruente
(CR = BR, AR = QR, m(CRA) d = m(QRB) d = π/3 − m(ARB), d de
unde rezultă şi
M Q = AC.
Analog se verifică şi ı̂n cazul triunghiului P ′ Q′ R′ .

1.4.8. Problemă. Fie M1 , M2 , M3 trei puncte arbitrare situate pe
laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi A1 A2 A3 . Să se arate
că cercurile A1 M2 M3 , A2 M3 A1 , A3 M1 M2 au un punct comun.
A1
R′
Q′
A, P
Q M( z) M2
M, B C
M3
A2 M1 A3
R
Fig.1.21. Fig.1.22.
Soluţie. Fie Ak (ak ) şi Mk (zk ), k ∈ {1, 2, 3} (Fig.1.22). Faptul că
A1 , M1 şi A3 sunt coliniare este echivalent cu (v. 1.2.9)
z1 − a3
(1.56) ∈ R.
z1 − a2
Analog
z2 − a1
(1.57) ∈R
z2 − a3
z3 − a2
(1.58) ∈ R.
z3 − a1
Vom folosi notaţia C(A1 M2 M3 ) pentru cercul determinat de
A1 , M2 şi M3 . Din 1.2.12 avem că dacă z ∈ C(A1 M2 M3 ), atunci
z − z2 z − z3
(1.59) (z, a1 , z2 , z3 ) = : ∈ R.
a1 − z2 a1 − z3
Capitolul 1 39
Analog, dacă z ∈ C(A2 M3 A1 ), atunci

z − z3 z − z1
(1.60) : ∈R
a2 − z3 a2 − z1
iar dacă z ∈ C(A3 M1 M2 ), atunci

z − z1 z − z2
(1.61) : ∈ R.
a3 − z1 a3 − z2
Înmulţim toate rapoartele care apar ı̂n relaţiile (1.56)-(1.61) şi

obţinem
z1 − a3 z2 − a1 z3 − a2 z − z2
(1.62) · · · ·
z1 − a2 z2 − a3 z3 − a1 a1 − z2
a1 − z3 z − z3 a2 − z1 z − z1 a3 − z2
· · · · · = 1.
z − z3 a2 − z3 z − z1 a3 − z1 z − z2
Deci dacă M ∈ C(A1 M2 M3 ) ∩ C(A2 M3 M1 ), atunci (1.56)-(1.60)
sunt adevărate (expresiile sunt reale) şi din (1.62) rezultă că şi (1.61)
este adevărată, deci M este şi pe cercul A3 M1 M2 .
Are loc şi o proprietate reciprocă: dacă M este punctul comun
al celor trei cercuri şi M2 ∈ A1 A3 , M3 ∈ A1 A2 , atunci deoarece
(1.57)-(1.61) sunt adevărate rezultă că şi (1.56) este adevărată, deci
M2 ∈ [A2 A3 ].
1.4.9. Teorema lui Miquel ([Mih]). Fie M1 , M2 , M3 punctele
ı̂n care o dreaptă intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui
triunghi A1 A2 A3 . Atunci cercurile A1 M2 M3 , A2 M3 M1 , A3 M1 M2 ,
A1 A2 A3 au un punct comun.
Demonstraţie. Considerăm triunghiul M1 M2 A3 (Fig.1.23).
Atunci A1 ∈ M2 A3 , A2 ∈ M1 A3 , M3 ∈ M1 M2 . Conform 1.4.8 re-
zultă că există punctul P astfel ca P ∈ C(M1 A2 M3 ) ∩ C(M2 A1 M3 ) ∩
C(A3 A1 A2 ).
Considerăm triunghiul A1 A2 A3 ; ı̂n mod analog obţinem că există

un punct Q astfel ca Q ∈ C(A1 M2 M3 ) ∩ C(A2 M3 M1 ) ∩ C(A3 M1 M2 ).
Dar deoarece cercurile M1 A2 M3 şi M2 A1 M3 apar ı̂n ambele grupe
obţinem M3 , P, Q ∈ C(M1 A2 M3 ) ∩ C(M2 A1 M3 ), iar aceste două cer-
curi fiind distincte rezultă P = Q.
1.4.10. Teorema lui Iaglom ([Mih]). Fie patru cercuri
C1 , C2 , C3 şi C4 care se taie două câte două ı̂n punctele zi şi wi astfel:
C1 ∩C2 = {z1 , w1 }, C2 ∩C3 = {z2 , w2 }, C3 ∩C4 = {z3 , w3 }, C4 ∩C1 =
{z4 , w4 }. Dacă zi sunt patru puncte conciclice, atunci şi wi sunt con-
ciclice.
Demonstraţie. Avem z1 , z2 , w1 , w2 ∈ C2 , deci (z1 , w2 , z2 , w1 ) ∈
∈ R. Analog: (z2 , w3 , z3 , w2 ), (z3 , w4 , z4 , w3 ), (z4 , w1 , z1 , w4 ) ∈ R. Un
calcul simplu arată că
(z1 , w2 , z2 , w1 )(z3 , w4 , z4 , w3 )
= (z1 , z2 , z3 , z4 )(w1 , w2 , w3 , w4 ).
(z2 , w3 , z3 , w2 )(z4 , w1 , z1 , w4 )
Din faptul că membrul stâng al acestei egalităţi este real, dacă
z1 , z2 , z3 , z4 sunt conciclice, atunci (z1 , z2 , z3 , z4 ) ∈ R şi deci şi
(w1 , w2 , w3 , w4 ) ∈ R, de unde rezultă că şi w1 , w2 , w3 , w4 sunt conci-
clice.
1.4.11. Să se arate că punctele de contact a patru cercuri tangente
câte două sunt conciclice ([Mih]).
Soluţie. Fie cercul C2 tangent la C1 şi C3 ı̂n z1 şi z2 (Fig.1.24).
Capitolul 1 41
A3
C4
C1
W Z4
Z1 Z3
M2
C
A2 C3
Z2
M3
C2
A1
M1
Fig.1.23. Fig.1.24.
Construim cercul C prin z1 şi z2 . El mai taie C1 ı̂n z4 şi C3 ı̂n
z3 . Ducem apoi cercul C4 tangent ı̂n z3 la C3 şi care trece prin z4 .
El retaie C1 ı̂n w, distinct sau nu de z4 . Arătăm că w = z4 . Avem
următoarea situaţie
C1 ∩ C2 = {z1 }, C2 ∩ C3 = {z2 }, C3 ∩ C4 = {z3 }, C4 ∩ C1 = {z4 , w}.
Deoarece z1 , z2 , z3 , z4 ∈ C (sunt conciclice), din Teorema lui Ia-

glom 1.4.10 rezultă că şi z1 , z2 , z3 , w sunt conciclice, deci w ∈ C. Mai
mult, w ∈ C ∩C1 ∩C4 şi deoarece z4 ∈ C ∩C1 ∩C4 obtı̂nem că w = z4 .
1.4.12. Fie A(a), B(b), C(c), D(d) patru puncte distincte din plan.
Unghiul sub care se taie cercurile ABC şi ABD este
α = arg(a, b, c, d).
Soluţie. Din Fig.1.25 avem
d − m(BCA)
d = arg b−d b−c
α = m(BDA) − arg =
a−d a−c

a−c a−d
= arg : = arg(a, b, c, d).
b−c b−d
A
α
C
D
Fig.1.25.
Observăm că dacă biraportul este real, atunci cercurile sunt tan-
gente, iar dacă este pur imaginar, atunci cercurile sunt ortogonale.
1.4.13. Fie ABCD şi A′ B ′ C ′ D′ două paralelograme. Să se arate
că punctele A1 , B1 , C1 şi D1 care ı̂mpart ı̂n acelaşi raport segmentele
[AA′ ], [BB ′ ], [CC ′ ] şi [DD′ ] sunt vârfurile unui alt paralelogram.
Soluţie. Fie A(a), . . . , A′ (a′ ), . . . , A1 (a1 ), . . . , D1 (d1 ). Deoarece
ABCD şi A′ B ′ C ′ D′ sunt paralelograme avem relaţiile (v. 1.2.6)
(1.63) a + c = b + d, a′ + c′ = b′ + d′ .
Capitolul 1 43
Dacă notăm raportul cu k obţinem (v. 1.2.3)
a − ka′ b − kb′ c − kc′ d − kd′

a1 = , b1 = , c1 = , d1 = ,
1−k 1−k 1−k 1−k
de unde, folosind (1.63),
a + c − k(a′ + c′ ) b + d − k(b′ + d′ )
a1 + c1 = = = b1 + d1 .
1−k 1−k
1.4.14 (D.V. Ionescu [Ion]). Fie ABC şi A′ B ′ C ′ două triunghiuri
asemenea (direct) şi O un punct ı̂n planul lor. Prin A′ , B ′ şi C ′ du-
cem segmentele [A′ A1 ], [B ′ B1 ], [C ′ C1 ] paralele şi de acelaşi sens
cu [OA], [OB], [OC] astfel ca A′ A1 = k · OA, B ′ B1 = k · OB,
C ′ C1 = k · OC, k ∈ R. Triunghiul A1 B1 C1 astfel obţinut este aseme-
nea cu triunghiurile date.
Soluţie. Fie O originea, A(a), . . . , C1 (c1 ). Avem a1 − a′ = ka,
b1 − b′ = kb, c1 − c′ = kc.
Din asemănarea triunghiurilor ABC şi A′ B ′ C ′ obţinem (v. 1.2.13,
relaţia (1.32)) condiţia necesară şi suficientă

1 1 1

a b c = 0,

′
a b′ c′
condiţie echivalentă cu
a′ (b − c) + b′ (c − a) + c′ (a − b) = 0.
Atunci
a1 (b − c) + b1 (c − a) + c1 (a − b) =
(a′ + ka)(b − c) + (b′ + kb)(c − a) + (c′ + kc)(a − b) =

a′ (b − c) + b′ (c − a) + c′ (a − b) + k[a(b − c) + b(c − a) + a(b − c)] = 0
deci triunghiul A1 B1 C1 este asemenea cu ABC.

1.4.15. Fie ABC şi A′ B ′ C ′ două triunghiuri cu centrele de
greutate G, respectiv G′ ; punctele A1 , B1 , C1 care ı̂mpart segmentele
[AA′ ], [BB ′ ] şi [CC ′ ] ı̂n raportul k formează un triunghi al cărui cen-
tru de greutate G1 este situat pe segmentul [GG′ ] pe care-l ı̂mparte ı̂n
raportul k.
Soluţie. Folosind 1.2.2 şi 1.2.3 avem
a1 + b1 + c1 a + b + c − k(a′ + b′ + c′ ) g − kg′
g1 = = = .
3 3(1 − k) 1−k
1.4.16. ([Mih]). Condiţia ca 4 simetrii succesive să inchidă figura

este ca centrele lor să fie vârfurile unui paralelogram.
Soluţie. Fie Ai (ai ), i ∈ {1, . . . , 4} centrul de simetrie, M (z) un
punct ı̂n plan, M1 (z1 ) simetricul lui M faţă de A1 etc. Avem
z + z1 = 2a1 , z1 + z2 = 2a2 , z2 + z3 = 2a3 , z3 + z4 = 2a4 .
Condiţia de ı̂nchidere este z4 = z. Calculăm pe z4 ı̂n funcţie de ai
z4 = 2a4 − z3 = 2(a4 − a3 ) + z2 = . . . = 2(a4 − a3 + a2 − a1 ) + z.
De aici z4 = z dacă şi numai dacă
a1 + a3 = a2 + a4
care este condiţia ca A1 A2 A3 A4 să fie paralelogram.

1.4.17 ([Pin]). Se dau ı̂n plan punctele distincte Ai ,
i ∈ {1, . . . , n}, n ≥ 3; se construiesc triunghiurile echilaterale
Capitolul 1 45
A1 A2 B1 , A2 A3 B2 , . . . , An A1 Bn de aceeaşi orientare. Să se demon-

streze că sistemele {A1 A2 . . . An } şi {B1 B2 . . . Bn } au acelaşi centru
de greutate.
Dacă avem Ai (ai ), i ∈ {1, . . . , n}, atunci centrul de greutate este
(a1 + a2 + · · · + an )/n (v. şi Observaţia de la 1.7.2).
Soluţie. Folosim condiţia (1.2.15) ca un triunghi să fie echilateral.
Considerând Bi (bi ) avem
a1 + εa2 + ε2 b1 = 0,
a2 + εa3 + ε2 b2 = 0,
....................
an + εa1 + ε2 bn = 0,
de unde, prin adunare obţinem
(a1 + a2 + · · · + an )(1 + ε) + (b1 + b2 + · · · + bn )ε2 = 0.
Dar 1 + ε = −ε2 , deci
a1 + a2 + · · · + an − (b1 + b2 + · · · + bn ) = 0.
1.4.18. Comoara din insulă. Soluţie. Suntem acum ı̂n măsură

să prezentăm o soluţie simplă a problemei enunţate ı̂n introducerea
acestei cărţi. Desigur că cititorul poate descoperi, dacă nu o comoară,
cel puţin alte soluţii, chiar mai frumoase.
Alegem reperul astfel ca stâncile să fie ı̂n A(−r) şi B(r) (Fig.1.26).
Punctul S(z) este neprecizat; ı̂n funcţie de el avem
a1 = (z − (−r))i − r = (z + r)i − r
b1 = (z − r)(−i) + r
(am folosit doar translaţii cu −r, respectiv r şi rotaţii cu −π/2 şi
π/2).
A1 (a1 )
S(z)
] C(c) *]
B1 (b1 )
*
-
A(−γ) B(Γ)
Fig.1.26.
Punctul C are afixul

a1 + b1
c= = ri.
2
Deci poziţia lui C nu depinde de a lui S, ci doar de A şi B.
1.5 Geometrie analitică ı̂n planul complex

Dacă z = x + iy, din relaţiile x = z+z z−z
2 şi y = 2i rezultă că orice
expresie ce depinde de x şi y poate fi transformată ı̂ntr-una ce depinde
de z şi z. De aceea geometria analitică plană se poate transpune ı̂n
complex.
Capitolul 1 47
1.5.1. Dreapta. Trecând de la (x, y) la (z, z) ı̂n ecuaţia dreptei
αx + βy + γ = 0, α, β, γ ∈ R
obţinem
α(z + z) − βi(z − z) + 2γ = 0
deci o ecuaţie de forma
(1.64) az + a z + b = 0, a ∈ C, b ∈ R.
Ecuaţia (1.64) se mai numeşte şi ecuaţia autoconjugată a dreptei.

Se ştie că ecuaţia dreptei ce conţine punctele z1 şi z2 este (v. 1.2.5)
(1.65) z = (1 − t)z1 + tz2 , t ∈ R.
Dacă cerem ca z, z1 şi z2 să verifice ecuaţia (1.64), atunci obţinem

sistemul 

 az + a z + b = 0

az1 + a z 1 + b = 0


 az + a z + b = 0
2 2
Condiţia ca să existe a, a şi b care să verifice sistemul fără a fi

toate nule duce la
z z 1

(1.66) z1 z 1 1 =0

z2 z 2 1
(ecuaţia dreptei ce conţine punctele z1 şi z2 forma cu determinant).

Din (1.64) folosind a = α − iβ, a = α + iβ, de unde α = (a + a)/2,
β = (a − a)i/2, putem obţine panta (reală) a dreptei
α a+a
(1.67) m = tg u = − = i.
β a−a
Pentru a determina unghiul u observăm că
sin u eiu − e−iu e2iu − 1

tg u = = − iu i = − i.
cos u e + e−iu e2iu + 1
Din
e2iu − 1 a+a
− 2iu
i= i
e +1 a−a
rezultă e2iu = −a/a, de unde unghiul u făcut de dreapta (1.64) cu
semiaxa reală pozitivă este

i a
(1.68) u= log − .
2 a
Unghiul dintre dreptele d şi d′ , dacă
d: az + a z + b = 0 şi d′ : a′ z + a′ z + b′ = 0
este
i aa′
(1.69) θ = u′ − u = log ′ .
2 aa
În particular, d este paralelă cu d′ dacă şi numai dacă
aa′ a a′
(1.70) = 1 sau = ′,
aa′ a a
iar d este perpendiculară pe d′ dacă şi numai dacă
aa′ a a′
(1.71) = −1 sau + = 0.
aa′ a a′
Dacă pornim de la ecuaţia dreptei sub forma (1.66) şi dezvoltăm
determinantul obţinem
z(z 1 − z 2 ) − z(z1 − z2 ) + z1 z 2 − z 1 z2 = 0
Capitolul 1 49
sau echivalent
z(z 1 − z 2 ) − z(z1 − z2 ) − z(z1 − z2 ) + z 1 (z1 − z2 ) = 0,
de unde ajungem la noi forme ale ecuaţiei dreptei prin z1 şi z2

z2 − z1
(1.72) z − z1 = (z − z 1 )
z2 − z1
sau
z − z1 z − z1
(1.73) = .
z2 − z1 z2 − z1
Expresia
z2 − z1
(1.74) χ=
z2 − z1
se numeşte panta complexă a dreptei ce trece prin z1 şi z2 . Astfel
obţinem ecuaţia unei drepte ce trece printr-un punct z1 şi are panta
complexă χ
(1.75) z − z1 = χ(z − z1 ), |χ| = 1.
Comparând (1.64) cu (1.72) obţinem
a
(1.76) χ=− ,
a
iar legătura dintre panta dreptei şi panta complexă este
1−χ
(1.77) m = tg u = i.
1+χ
Din (1.68) şi (1.76) rezultă
i
(1.78) u = − log χ.
2
Dacă avem dreptele d : z −z1 = χ(z −z 1 ), d′ : z −z2 = χ′ (z −z 2 ),

|χ| = |χ′ | = 1, atunci unghiul dintre ele θ se poate exprima cu χ şi
χ′ astfel
√ √ ′
′ i χ χ χ
(1.79) θ = u − u = log ′ = i log √ ′ = arg √ .
2 χ χ χ
În particular, condiţia de paralelism a dreptelor d şi d′ este
(1.80) χ = χ′ ,
iar cea de perpendicularitate este
(1.81) χ + χ′ = 0.
Aceste condiţii se pot obţine şi din (1.76) ı̂mpreună cu (1.70),

respectiv (1.71).
Vom deduce ı̂n continuare o formulă pentru calculul distanţei de
la punctul z0 la dreapta d : az + a z + b = 0, (a ∈ C, b ∈ R). Panta
complexă a dreptei d fiind χ = −a/a, rezultă că dreapta d1 ce trece
prin z0 este perpendiculară pe d are panta a/a, iar ecuaţia ei este
a
d1 : z − z0 = (z − z 0 ).
a
Intersectând d cu d1 (rezolvând sistemul format cu cele două
ecuaţii ale dreptelor) obţinem
az0 − a z 0 − b
z′ = ,
2a
de unde distanţa de la z0 la d este
|az0 + a z 0 + b|
(1.82) |z0 − z ′ | = .
2|a|
Capitolul 1 51
Aria triunghiului determinat de punctele zk = xk + iyk ,

k ∈ {1, 2, 3} este
x y1 1
1
1
(1.83) A = x2 y2 1 =
2
x3 y3 1

z +z z1 − z 1 1 z z
1 1 1 1 1
1 i
= z + z2 z2 − z 2 1 = z2 z 2 1 .
8i 2 4
z3 + z 3 z3 − z 3 1 z3 z 3 1
Desigur că A poate fi pozitivă sau negativă, depinzând de ordinea

ı̂n care sunt luate punctele.
1.5.2. Cercul. Ecuaţia cercului cu centrul ı̂n a ∈ C şi raza r este
(v. 1.2.7)
|z − a| = r.
Prin ridicare la pătrat această ecuaţie devine
(z − a)(z − a) = r 2
zz − az − az + aa − r 2 = 0.
Notăm c = −a şi d = aa − r 2 ; atunci ecuaţia cercului este de
forma
(1.84) zz + cz + c z + d = 0, c ∈ C, d ∈ R.
Dacă z = x + iy, c = α − iβ, atunci ecuaţia (1.84) corespunde ı̂n
cazul real ecuaţiei
x2 + y 2 + 2αx + 2βy + d = 0.
Puterea punctului z0 faţă de cercul |z − z0 | = r este
p = |z − z0 |2 − r 2 ,
iar dacă se consideră ecuaţia de forma (1.84), atunci
p = z0 z 0 + cz0 + c z 0 + d.
Se ştie că axa radicală a două cercuri este locul geometric al punc-
telor care au aceeaşi putere faţă de cele două cercuri. Fie cercurile de
ecuaţii (1.84) şi
zz + c′ z + c′ z + d′ = 0.
Puterea punctului z0 faţă de al doilea cerc este
p′ = z0 z 0 + c′ z0 + c′ z 0 + d′ .
Cerem p = p′ şi obţinem ecuaţia axei radicale
(c − c′ )z + (c − c′ )z + d − d′ = 0.
1.5.3. Conicele. Ecuaţia generală a unei conice
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0
devine ı̂n complex
(1.85) f (z, z) = bz 2 + 2azz + b z 2 + 2cz + 2c z + d = 0,
unde a, d ∈ R, b, c ∈ C.
Legătura ı̂ntre cele două ecuaţii este dată de egalităţile
4b = a11 − 2ia12 − a22 ,

2c = a13 − ia23 ,
(1.86)
4a = a11 + a22 ,
d = a33 .
Capitolul 1 53
Conica (1.85) este cerc dacă b = 0. Dacă a = 0, atunci ecuaţia

(1.85) este a unei hiperbole echilatere.
Avem relaţiile
∂f ∂f ∂z ∂f ∂z ∂f ∂z
= + = + ,
∂x ∂z ∂x ∂z ∂x ∂z ∂z

∂f ∂f ∂z ∂f ∂z ∂f ∂f
= + =i − ,
∂y ∂z ∂y ∂z ∂y ∂z ∂z
de unde centrul conicei se poate obţine din sistemul
∂f ∂f
(1.87) = 0, = 0.
∂z ∂z
Din (1.85) şi (1.87) obţinem
(1.88) bz + az + c = 0, az + b z + c = 0.
Fie z ∈ C, t ∈ R şi
F (z, z, t) = az 2 + 2bzz + a z 2 + 2czt + 2c zt + dt2 = 0;
avem egalitatea
∂F ∂F ∂F
z +z +t = 2F (z, z, t).
∂z ∂z ∂t
Când centrul conicei este pe conică (ı̂n caz de degenerare) afixul
lui verifică pe lângă (1.87) şi ecuaţia
∂F
(1.89) = 0 sau cz + c z + d = 0
∂t
(deoarece el verifică F (z, z, 1) = 0).
Cerând ca sistemul (1.88)-(1.89) să fie compatibil ı̂n z şi z obţinem

b a c

∆ = a b c = 0.

c c d
Conica este parabolă când (1.88) nu are soluţii finite, adică atunci
când
a b

δ= = a2 − bb = 0.
b a
Folosind (1.86) deducem

1
δ = a2 − bb = (a11 a22 − a212 ).
4
În cazul cercului b = 0 şi δ = a2 > 0. Deci δ > 0 când ecuaţia
(1.85) este a unei elipse, iar δ < 0 ı̂n cazul hiperbolei.
1.6 Aplicaţii ı̂n rezolvarea unor probleme
1.6.1. Fie (a, b, c) un triunghi. Să se arate că zG = (a + b + c)/3

este punctul de intersecţie a medianelor, fără a apela la Teorema
medianelor.
Soluţie. Fie ma mediana ce trece prin vârful a şi prin mijlocul
segmentului [bc]; ea are ecuaţia (v. (1.72))
b+c
2 −a
ma : z−a= (z − a).
b+c
2 −a
Prin calcul direct se vede că zG verifică această ecuaţie, deci zG ∈ ma .
Analog se arată că zG se găseşte şi pe celelalte două mediane.
Capitolul 1 55
1.6.2. Fie (a, b, c) un triunghi al cărui cerc circumscris are centrul

ı̂n originea axelor şi raza r = 1. Să se determine punctul de intersecţie
a ı̂nălţimilor triunghiului (ortocentrul triunghiului).
Soluţie. Ecuaţia dreptei ce trece prin b şi c are panta complexă
χ = c−bc−b
(v. 1.5.1). Panta ı̂nălţimii ha din a pe această dreaptă este
χ = −χ (v. (1.81)), deci χ′ = (c − b)/b − c). Deoarece a, b, c sunt
′
pe cercul cu centrul ı̂n origine şi raza 1, |a| = |b| = |c| = 1. De aici
deducem
c−b c−b
χ′ = = 1 1 = bc.
b − c
bb cc
b − c
Deci ecuaţia ı̂nălţimii ha este:
(1.90) z − a = bc(z − a).
Analog (sau prin permutări circulare) ı̂nălţimea hb are ecuaţia:
(1.91) z − b = ca(z − b).
Dacă eliminăm pe z ı̂ntre (1.90) şi (1.91) obţinem
(1.92) z = a + b + c,
el reprezentând ortocentrul ı̂n acest caz.

1.6.3 ([Mod]). Se dă un triunghi oarecare ABC. Pe cercul
C(ABC) se ia punctul M . Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile ortogonale ale
lui M pe dreptele BC, CA, AB. Să se arate că punctele A1 , B1 şi C1
sunt coliniare. Luând cercul C(ABC) ca cerc unitate şi presupunând
că z1 , z2 , z3 , z0 sunt afixele punctelor A, B, C, M , să se scrie ecuaţia
dreptei A1 B1 C1 .
Dreapta prin A1 B1 C1 se numeşte dreapta lui Simson pentru punc-
tul M ı̂n raport cu triunghiul ABC.
Soluţie. Observăm că putem presupune de la ı̂nceput că C(ABC)

este cercul unitate, fără a se pierde din generalitate.
Ecuaţia dreptei prin B şi C este (v. Fig.1.27)
BC : z − z2 = χ(z − z 2 ),
unde
z3 − z2 z3 − z2
χ=
z3 − z2
= 1 1 = −z2 z3 ,
z3 − z2
deci BC : z − z2 = −z2 z3 (z − z 2 ).
Perpendiculara din M pe BC are ecuaţia
M A1 : z − z0 = z2 z3 (z − z 0 ).
Determinăm afixul a1 al punctului A1 prin eliminarea lui z ı̂ntre

ecuaţiile dreptelor BC şi M A1 . Obţinem
1
(1.93) a1 = (z0 + z2 + z3 − z2 z3 z 0 ).
2
A
C1 A1 C
B
B1
Fig.1.27.
Capitolul 1 57
Analog obţinem şi

1
b1 = (z0 + z1 + z3 − z1 z3 z 0 ).
2
Panta dreptei prin A1 şi B1 este χA1 B1 = (a1 − b1 )/(a1 − b1 ). Dar
1
a1 − b1 = [z2 − z1 − z3 z 0 (z2 − z1 )] =
2
1 z3
= (z2 − z1 ) 1 − =
2 z0
(z2 − z1 )(z0 − z3 )
= ,
2z0

z0 1 1 1 1 1 1
a1 − b1 = − − = (z2 − z1 )(z0 − z3 ) ,
2 z2 z1 z0 z3 2 z1 z2 z3
deci
z1 z2 z3
(1.94) χA1 B1 = = z1 z2 z3 z 0
z0
Analog se obţine
χA1 C1 = z1 z2 z3 z 0 ,
de unde rezultă că A1 , B1 şi C1 sunt coliniare.
Ecuaţia dreptei Simson este z − a1 = χA1 B1 (z − a1 ); ı̂mpreună cu
(1.93) şi (1.94) deducem

1 1 1 1 1 z0
z− (z0 +z2 +z3 −z2 z3 z 0 ) = z1 z2 z3 z 0 z − + + − .
2 2 z0 z2 z3 z2 z3
Folosim notaţiile
(1.95) σ1 = z1 + z2 + z3 , σ2 = z1 z2 + z1 z3 + z2 z3 , σ3 = z1 z2 z3
şi obţinem

1 z2 z3 σ3 z1 z3 − z1 z2
z − σ3 z 0 z = z0 + z2 + z3 − − 2 − + z1
2 z0 z0 z0
1
(1.96) z − σ3 z 0 z = (z0 + σ1 − σ2 z 0 − σ3 z 20 ).
2
1.6.4 ([Mod]). Fie ABC un triunghi ı̂nscris ı̂n cercul unitate.
Fie z1 , z2 , z3 afixele punctelor A, B, C. Numim punct Boutain pen-
tru triunghiul ABC un punct cu proprietatea că dacă se alege repe-
rul astfel ca el să fie punctul unitate (adică z = 1), atunci are loc
egalitatea
σ3 = z1 z2 z3 = 1.
Să se arate că pentru un triunghi ABC dat ı̂nscris ı̂n cercul uni-
tate există trei puncte Boutain şi acestea formează un triunghi echi-
lateral.
Soluţie. Fie α punctul de pe cercul unitate (|α| = 1) care ı̂n
urma rotirii reperului devine noul punct unitate. Atunci noile afixe
ale punctelor ABC sunt z1 /α, z2 /α şi z3 /α. Punctul α va fi punct
Boutain dacă
z1 z2 z3
= 1 sau σ3 = α3 .
α3
√ √ √ √
Deci α ∈ 3 σ3 , ε 3 σ3 , ε2 3 σ3 , unde 3 σ3 este una dintre cele trei
valori ale rădăcinii cubice a lui σ3 , iar ε3 = 1. Este evident că cele
trei puncte α formează un triunghi echilateral.
1.6.5. Să se arate că dacă se ia ca punct unitate punctul Bou-
tain M ı̂n raport cu triunghiul ABC ı̂nscris ı̂n cercul unitate,
atunci dreapta Simson corespunzătoare punctului M va fi coliniară cu
diametrul cercului unitate ce trece prin M .
Soluţie. Dacă z0 = 1 este punct Boutain, atunci σ3 = 1 şi ecuaţia
dreptei Simson (1.96) devine
1
z − z = (σ1 − σ2 ),
2
Capitolul 1 59
deci panta dreptei Simson este χ = 1.

Ecuaţia diametrului (dreptei ce conţine punctele 0 şi 1) este
z−0 z
(1.97) =
1−0 1
deci cu aceeaşi pantă.
1.6.6. Dacă dreapta Simson corespunzătoare punctului M si
triunghiului ABC este paralelă cu diametrul cercului ce conţine punc-
tul M , atunci M este un punct Boutain.
Soluţie. Fie z0 = 1; atunci panta dreptei Simson, care are ecuaţia
(1.96), este σ3 , iar din faptul că această dreaptă este paralelă cu
diametrul de ecuaţie (1.97), a cărui pantă este 1, rezultă σ3 = 1, deci
z0 este punct Boutain.
1.6.7 ([Mod]). Fie ABC un triunghi ı̂nscris ı̂n cercul unitate. Să
se arate că:
a) Punctul P de afix σ2 = z1 z2 + z1 z3 + z2 z3 (unde zi este afixul
lui Ai ) este simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de
diametrul δ al cercului unitate care este paralel cu dreapta Simson a
punctului M şi triunghiului ABC.
b) Punctul Q de afix σ3 = z1 z2 z3 este simetric cu punctul unitate
ı̂n raport cu acelaşi diametru.
Soluţie. Ecuaţia dreptei Simson pentru punctul z0 = 1 este
1
z − σ3 z = (1 + σ1 − σ2 − σ3 ),
2
deci
δ: z − σ3 z = 0
(este ecuaţia dreptei prin O şi de pantă χ = σ3 ).

Se ştie că (v. (1.92)) afixul ortocentrului H este σ1 = z1 + z2 + z3 .

Ecuaţia dreptei d ce trece prin H şi este perpendiculară pe δ este
d: z − σ1 = −σ3 (z − σ 1 ).
Fie λ = d ∩ δ; observând că σ 1 = σ2 /σ3 obţinem λ = (σ1 + σ2 )/2.

Afixul µ al simetricului lui H faţă de δ verifică relaţia
µ + σ1 σ1 + σ2
= ,
2 2
deci µ = σ2 .
b) Fie d1 perpendiculara din 1 pe δ; ea are ecuaţia
d1 ; z − 1 = −σ3 (z − 1).
O intersectăm cu cercul unitate, care are ecuaţia zz = 1 şi obţinem

1
z − 1 = −σ3 −1
z
sau
z 2 − (1 + σ3 )z + σ3 = 0
cu soluţiile 1 şi σ3 , deci simetricul lui 1 faţă de δ este σ3 .

1.6.8. Teorema lui Ţiţeica ([Mih]). Fie trei cercuri congruente
(de aceeaşi rază), care au un punct comun O şi care se mai intersec-
tează două câte două ı̂n A, B şi C. Atunci cercul circumscris triun-
ghiului ABC este congruent cu cercurile date.
Demonstraţie. Fie O originea axelor, M (m), N (n) şi P (p) cen-
trele celor trei cercuri şi presupunem alegerea unităţii reperului astfel
ca raza acestor cercuri să fie 1 (Fig.1.28).
Capitolul 1 61
A(a)
P N
B(b) C(c)
Fig.1.28.
Evident că ı̂n acest caz |m| = |n| = |p| = 1.

Deoarece ON AP este romb (laturile sunt congruente), el este
paralelogram şi
a = p + n.
Analog b = p + m şi c = m + n. Arătăm că A, B şi C sunt pe

cercul cu centrul ı̂n h = m + n + p (ortocentrul triunghiului M N P )
şi de rază r = 1, deoarece a, b şi c verifică
|z − h| = 1.
Într-adevăr
|a − h| = |p + n − (m + n + p)| = |m| = 1,
şi la fel b şi c.

Se poate arăta ı̂n plus că O este ortocentrul triunghiului ABC.

Pentru aceasta translatăm axele astfel ca noul centru să fie ı̂n cen-
trul cercului circumscris. În noul reper avem O(−h), A(a − h) etc.
Ortocentrul triunghiului ABC ı̂n noul reper este
(a − h) + (b − h) + (c − h) = a + b + c − 3h = 2(m + n + p) − 3h = −h,
unde am folosit că a = p + n, b = p + m, c = m + n şi h = a + b + c.
1.7 Proprietăţi ale poligoanelor ı̂nscrise

ı̂ntr-un cerc
1.7.1. Teoremă (Cercul lui Euler) ([Ţiţ, problema 235],

[Mih]). Mijloacele laturilor unui triunghi, picioarele ı̂nălţimilor, mij-
loacele segmentelor ce unesc vârfurile cu ortocentrul sunt nouă puncte
situate pe un cerc, cu centrul ı̂n mijlocul segmentului care uneşte cen-
trul cercului circumscris triunghiului dat cu ortocentrul şi cu raza
egală cu jumătate din raza cercului circumscris, numit cercul lui Eu-
ler.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC (Fig.1.29), O centrul cer-
cului circumscris, H ortocentrul, M, N, P mijloacele laturilor, D
mijlocul segmentului AH, E mijlocul segmentului OH; notăm cu
litere mici afixele corespunzătoare punctelor considerate. Alegem
reperul cu centrul ı̂n O şi astfel ca raza cercului circumscris să
fie 1.
Capitolul 1 63
A
B1
D
C1
N
P H
E O
B A1 M C
Fig.1.29.
Avem
b+c a+h
m= , d= , h = a + b + c.
2 2
Obţinem
b+c
d=a+
2
de unde (m + d)/2 = (a + b + c)/2, iar deoarece e = h2 , avem
a+b+c
(1.98) e= .
2
De aici rezultă că E este mijlocul segmentului M D,
DE = EM.
Patrulaterul A1 M OH fiind trapez dreptunghic avem şi
A1 E = EM.
Deci A1 , M, D sunt pe cercul cu centrul ı̂n E şi de rază

b + c a + b + c a 1

EM = |m − e| = −
2 2 = 2 = 2.
Din simetrie (expresia (1.98) este simetrică ı̂n a, b şi c), sau făcând
acelaşi raţionament ı̂n continuare, rezultă că şi celelalte şase puncte
sunt pe acelaşi cerc.
Observaţie. Apartenenţa lui A1 la cercul lui Euler se poate de-
monstra folosind exprimarea lui a1 ı̂n funcţie de afixele vârfurilor
triunghiului ABC, ca la problema 1.6.3; astfel conform formulei (1.93)
avem a1 = (a + b + c − bc/a)/2 şi

a + b + c a+b+c bc bc 1
A1 E = |e − a1 | = − + = = .
2 2 2a 2a 2
1.7.2. Teoremă (ortocentrul poligonului ı̂nscris) ([Mih]).

Fie A1 A2 . . . An un poligon cu n laturi ı̂nscris ı̂n cercul C(O; r). Dacă
cu patru vârfuri oarecare se formează triunghiuri (ı̂n număr de patru),
cele patru cercuri cu centrul ı̂n ortocentrul câte unui triunghi şi de
rază r trec printr-un punct, numit ortocentrul patrulaterului ı̂nscris.
Luând cinci vârfuri, cercurile cu centrele ı̂n ortocentrele celor cinci
patrulatere formate şi de rază r trec printr-un punct, pe care ı̂l numim
ortocentrul pentagonului ı̂nscris. Continuând procedeul se obţine un
punct H, pe care ı̂l numim ortocentrul poligonului ı̂nscris.
Demonstraţie. Mai ı̂ntâi observăm că având k puncte (k ≥ 4)
se pot obţine k poligoane cu k − 1 laturi, deoarece Ckk−1 = Ck1 = k.
Capitolul 1 65
Fără a pierde generalitatea putem alege originea axelor ı̂n centrul

O al cercului şi unitatea de măsură r (deci r = 1). Atunci ecuaţia
cercului C(0; 1) se poate scrie |z| = 1. Notăm cu a1 , . . . , an afixele
punctelor A1 , . . . , An . Ortocentrul triunghiului A1 A2 A3 are afixul
a1 + a2 + a3 .
Fie patrulaterul ı̂nscris A1 A2 A3 A4 ; ecuaţia cercului de rază r = 1

şi centrul ı̂n ortocentrul triunghiului A1 A2 A3 este
|z − (a1 + a2 + a3 )| = 1,
pentru cercul cu centrul ı̂n ortocentrul triunghiului A1 A2 A4 şi de rază

1 este
|z − (a1 + a2 + a4 )| = 1
ş.a.m.d.
Punctul z4 = a1 + a2 + a3 + a4 verifică ecuaţiile tuturor acestor
patru cercuri, deoarece |ai | = 1, Ai fiind pe cercul |z| = 1. Punctul
z4 este deci ortocentrul patrulaterului ı̂nscris.
În cazul pentagonului se procedează analog şi se obţine ortocen-
trul z5 = a1 + a2 + a3 + a4 + a5 , dacă ne referim la pentagonul
A1 A2 A3 A4 A5 .
Rezultă că unui poligon ı̂nscris ı̂i putem asocia un punct H, de
afix n
X
(1.99) h= ai .
i=1
Observaţie. Punctul G de afix
n
1X
(1.100) g= ai
n i=1
se numeşte centroidul sau centrul de greutate al poligonului

A1 A2 . . . An . Deci are loc relaţia
1 1
g= h sau OG = OH.
n n
1.7.3. Teoremă (cercul Euler al poligonului ı̂nscris) ([Mih]).

Fie A1 A2 . . . An un poligon de n laturi ı̂nscris ı̂n cercul C(O; r). Dacă
se iau patru vârfuri, atunci cercurile Euler (v. 1.7.1) ale celor patru
triunghiuri formate au un punct comun, iar centrele aceloraşi cer-
curi sunt situate pe un cerc; acest cerc se numeşte cercul Euler al
patrulaterului ı̂nscris. Se continuă procedeul; atunci cercurile Euler
ale poligoanelor formate din n − 1 vârfuri au un punct comun E, iar
centrele acestor cercuri sunt situate pe un cerc Ce (E; r/2), pe care ı̂l
numim cercul Euler al poligonului ı̂nscris.
Demonstraţie. Folosim notaţiile de la 1.7.2. Din (1.98) rezultă
că centrul cercului Euler al triunghiului A1 A2 A3 este (a1 +a2 +a3 )/3,
iar ecuaţia lui se poate scrie

z − a1 + a2 + a3 = 1 .
3 2
Punctul (a1 + a2 + a3 + a4 )/2 verifică această ecuaţie (deoarece

|ai | = 1). La fel el verifică şi ecuaţiile cercurilor Euler ale triunghiu-
rilor A1 A2 A4 , A1 A3 A4 şi A2 A3 A4 .
Invers, centrele cercurilor Euler respective, de exemplu al triun-
ghiului A1 A2 A3 , se găsesc pe cercul

z − a1 + a2 + a3 + a4 = 1 .
2 2
Capitolul 1 67
Prin inducţie rezultă că cercul Euler pentru poligonul A1 A2 . . . An

este
1X n 1

(1.101) z − ai = .
2 i=1 2
Centrul E al acestui cerc este la jumătatea segmentului [OH],

unde H este ortocentrul poligonului, iar raza este 1/2 din cea a cer-
cului ı̂n care este ı̂nscris poligonul (este deci omoteticul cercului cir-
cumscris ı̂n raport cu ortocentrul H, de raport 1/2).
1.7.4. Teoremă (dreapta Euler a poligonului ı̂nscris). În
condiţiile teoremei 1.7.3, dacă H este ortocentrul, G centroidul, E
centrul cercului Euler şi O centrul cercului circumscris poligonului,
atunci O, E, G şi H sunt coliniare. Dreapta lor comună se numeşte
dreapta Euler a poligonului ı̂nscris.
Demonstraţie. Avem (v. (1.99-1.101))
n n n
1X 1X X
o = 0, e= ai , g= ai , h= ai ,
2 i=1 n i=1 i=1
de unde
1 1
o = 0 · h, e=
h, g= h,
2 n
deci cele patru puncte sunt coliniare.
1.7.5. Teorema lui Iaglom pentru poligonul ı̂nscris ([Mih]).
Fie A1 A2 . . . An un poligon ı̂nscris şi E centrul cercului Euler.
1) Ortocentrele poligoanelor formate din k vârfuri ale poligonului
ı̂nscris şi din cele n − k rămase sunt simetrice ı̂n raport cu E.
2) Perpendicularele duse din centrele cercurilor Euler ale poligoa-
nelor formate din n − 2 vârfuri pe latura opusă (rămasă) trec prin
E.
Demonstraţie. 1) Fie Ai (ai ), i ∈ {1, 2, . . . , n} vârfurile po-

ligonului ı̂nscris ı̂n cercul cu centrul ı̂n O si raza 1 (prin alege-
rea convenabilă a reperului). Notăm cu Hk şi Hn−k ortocentrele
considerate. Afixele lor sunt
k
X n−k
X
hk = asi şi hn−k = atj ,
i=1 j=1
unde si , tj ∈ {1, 2, . . . , n}, si 6= tj , i ∈ {1, 2, . . . , k}, j ∈ {1, 2, . . . , n −

k}. Mai exact as1 , as2 , . . . , ask sunt k vârfuri, iar at1 , at2 , . . . , atn−k
sunt cele rămase. Deci
n
X
hk + hn−k = ai = 2e
i=1
ceea ce ı̂nseamnă că Hk şi Hn−k sunt simetrice faţă de E.

2) Demonstrăm mai ı̂ntâi cazul n = 4. Poligoanele cu n−2 vârfuri
sunt segmente şi centrul cercului Euler este jumătatea segmentului.
Ecuaţia dreptei care trece prin mijlocul segmentului [A1 A2 ] şi este
perpendiculară pe segmentul opus [A3 A4 ] (Fig.1.30) este
1
z = a2 + (a1 − a2 ) + (a3 − a4 )ti, t∈R
2
sau
a1 + a2
z− = (a3 − a4 )ti, t ∈ R,
2
deci ecuaţia se poate scrie
z − a1 +a
2
2
(1.102) Re = 0.
a3 − a4
Capitolul 1 69
A1 A4
O
A2
A3
Fig.1.30.
Centrul cercului Euler este e = (a1 + a2 + a3 + a4 )/2; atunci e se

află pe dreapta (1.102) dacă şi numai dacă
a3 + a4
Re =0
a3 − a4
deci dacă şi numai dacă a3 + a4 şi a3 − a4 sunt vectori perpendicu-

lari (v. 1.2.11), ceea ce este adevărat deoarece originea axelor este şi
centrul cercului pe care se află a3 şi a4 .
În concluzie centrul cercului Euler e verifică ecuaţia (1.102) a
perpendicularei din mijlocul segmentului [A1 A2 ] pe [A3 A4 ].
În cazul general perpendiculara dusă prin centrul cercului Euler
al poligonului A1 A2 . . . An−2 , adică prin (a1 + a2 + · · · + an−2 )/2, pe
latura [An−1 An ] este
z − (a1 + a2 + · · · + an−2 )/2

Re = 0,
an−1 − an
iar punctul z = e = (a1 + a2 + · · · + an )/2 verifică această ecuaţie,

care ı̂n acest caz devine
an−1 + an
Re = 0,
an−1 − an
ceea ce este echivalent cu perpendicularitatea vectorilor an−1 + an şi

an−1 − an .
Capitolul 2
Funcţii omografice
2.1 Definiţie şi proprietăţi

2.1.1. Numim funcţie omografică (circulară, Möbius, liniară, li-
niar fracţionară) o funcţie h : C∞ → C∞ de forma
az + b
(2.1) h(z) = , a, b, c, d ∈ C, ad − bc 6= 0,
cz + d

d a
h − =∞ şi h(∞) = când c 6= 0;
c c
h(∞) = ∞, când c = 0.
2.1.2. Se poate verifica uşor că funcţia omografică este bijectivă

şi dacă w = h(z) este de forma (2.1), atunci
dw − b
(2.2) z = h−1 (w) =
−cw + a
şi h−1 este de asemenea o funcţie omografică (ad − bc 6= 0).
71
72 Funcţii omografice
Orice funcţie omografică este un omeomorfism de la C∞ la C∞ .

2.1.3. Fie D = C \ {−d/c} când c 6= 0 şi D = C când c = 0;
funcţia omografică h este olomorfă pe D. Punctul z0 = −d/c, când
c 6= 0, respectiv z0 = ∞ (c = 0) poartă numele de pol al funcţiei
omografice. În plus
ad − bc
h′ (z) = 6= 0, z ∈ D,
(cz + d)2
deci h este conformă ı̂n D ([HMN]). Se ştie că o transformare con-
formă conservă (păstrează) unghiurile, proprietate pe care o are şi
funcţia omografică ı̂n D. Această proprietate poate fi extinsă la
C∞ ı̂n modul următor: fie γ1 şi γ2 două drumuri care trec prin ∞
(γi : [0, 1] → C∞ , γi continue, i ∈ {1, 2}) şi presupunem că imaginile
lor pe sfera lui Riemann au tangenta ı̂n punctul N (polul nord) (v.
Fig.1.6); prin unghiul lor ı̂n z = ∞ ı̂nţelegem unghiul imaginilor lor
T1 şi T2 prin funcţia
1
z→Z=
z
ı̂n punctul Z = 0. Spunem că o funcţie este conformă la infinit, dacă
păstrează unghiurile la infinit.
Fie acum γ1 şi γ2 două drumuri care trec prin z0 = −d/c şi se
taie după unghiul α (admitem că aceste drumuri au tangente ı̂n z0 ).
Unghiul imaginilor lor γ1∗ şi γ2∗ prin h ı̂n w = ∞ = h(z0 ) este deci prin
definiţie unghiul imaginilor Γ∗1 şi Γ∗2 ale lui γ1∗ şi γ2∗ prin W = 1/w ı̂n
W = 0. Dar W = (cz + d)/(az + b), deci Γ∗1 şi Γ∗2 pot fi tratate ca
imaginile lui γ1 şi γ2 prin această aplicaţie. Unghiul dintre Γ∗1 şi Γ∗2
ı̂n W = 0 este α, deoarece derivata
dW bc − ad
=
dz (az + b)2
Capitolul 2 73
există ı̂n z0 şi nu se anulează. Analog se arată şi pentru z = ∞,

utilizând h−1 . În concluzie, funcţia omografică este conformă ı̂n C∞ .
Deoarece omeomorfismele conforme sunt reprezentări conforme,
funcţiile omografice sunt reprezentări conforme de la C∞ la C∞ , sau
mai exact sunt automorfisme conforme ale lui C∞ .
2.1.4. Compunând două funcţii omografice se obţine tot o
funcţie omografică; ı̂ntr-adevăr, dacă hk (z) = (ak z + bk )/(ck z + dk ),
ak , bk , ck , dk ∈ C, ak dk − bk ck 6= 0, k ∈ {1, 2}, atunci
az + b
(h1 ◦ h2 )(z) = ,
cz + d
unde
a = a1 a2 + b1 c2 , b = a1 b2 + b1 d2 , c = c1 a2 + d1 c2 ,
d = c1 b2 + d1 d2 şi ad − bc = (a1 d1 − b1 c1 )(a2 d2 − b2 c2 ).
Se poate demonstra uşor că mulţimea H a funcţiilor omografice

ı̂nzestrată cu operaţia de compunere este grup (v. de exemplu [Cha]).
Acest grup, notat (H, ·) este necomutativ. De asemenea grupul (H, ·)
este izomorf cu grupul matricelor pătratice de dimensiune 2 × 2, ne-
singulare, cu elementele numere complexe, ı̂nzestrat cu ı̂nmulţirea
matricelor.
Grupul (H, ·) se mai numeşte grupului lui Möbius.
2.1.5. Funcţiile omografice păstrează birapoartele (pentru
definiţia biraportului v. (1.26) şi (1.27)). Mai exact
(z1 , z2 , z3 , z4 ) = (h(z1 ), h(z2 ), h(z3 ), h(z4 )).

Verificarea acestei proprietăţi se face prin calcul direct, observând

că dacă wk = h(zk ), k ∈ {1, 2, 3, 4} atunci
(ad − bc)(z1 − z3 )
w1 − w3 = , ş.a.m.d.
(cz1 + d)(cz3 + d)
2.1.6. Orice funcţie omografică este o compunere de funcţii omo-
grafice elementare. Funcţiile omografice elementare sunt cele care rea-
lizează transformările geometrice (v. 1.3) şi anume
- translaţia: w = z + b, care se obţine din (2.1) ı̂n cazul a = d =
1, z = 0;
- rotaţia: w = az, ı̂n cazul |a| = 1, b = c = 0, d = 1;
- omotetia: w = az, ı̂n cazul a ∈ R \ {0}, b = c = 0, d = 1;
- inversiunea şi simetria: w = 1z , ı̂n cazul a = d = 0, b = c = 1;
inversiunea este faţă de cercul unitate C(0; 1), iar simetria este faţă
de axa reală.
Fie c 6= 0; atunci funcţia h de forma (2.1) se poate scrie
a bc − ad
w = h(z) = +
c c2 (z + d/c)
deci este compusă din z1 = z + d/c (o translaţie), z2 = z11 (inversiune
şi simetrie), z3 = bc−ad
c2 z2 (rotaţie şi omotetie), w = z3 + a/c (din nou
o translaţie).
Dacă c = 0, atunci w = ad z + db , transformarea fiind compusă
din translaţia z1 = z + b/a şi din w = ad z1 , care este o rotaţie şi o
omotetie.
2.1.7. Funcţiile omografice transformă cercurile ı̂n sens larg ı̂n
cercuri ı̂n sens larg (conservă cercurile).
Reamintim că un cerc ı̂n sens larg este un cerc sau o dreaptă, pe
sfera lui Riemann corespunzându-i un cerc (v. 1.2.11 şi 1.1).
Capitolul 2 75
Un cerc ı̂n sens larg are ecuaţia (v. 1.64 şi 1.84)
(2.3) azz + bz + bz + c = 0, a, c ∈ R, b ∈ C.
Dacă ı̂n (2.3) se ı̂nlocuieşte z din (2.2) se obţine o ecuaţie de forma

′
a′ ww
+ b′ w + b w + c′ = 0, cu a′ , c′ ∈ R şi b′ ∈ C.
Proprietatea de conservare a cercurilor rezultă şi din proprietăţile
(2.1.5) şi (1.2.12). Ea se mai poate verifica direct prin intermediul
funcţiilor omografice elementare; astfel este evident că translaţiile,
rotaţiile şi omotetiile păstrează cercurile. Mai rămâne să verificăm
pentru inversiune şi simetrie.
1 1
Fie w = z şi facem ı̂n (2.3) ı̂nlocuirea z = w; obţinem
cww + bw + bw + a = 0, c, a ∈ R, b ∈ C
deci tot ecuaţia unui cerc (c 6= 0) sau a unei drepte (c = 0).

2.1.8. Observaţie. Deoarece dreptele (spre deosebire de cercuri)
conţin punctul ∞ din C∞ , o funcţie omografică de forma (2.1) cu
c 6= 0 transformă cercurile şi dreptele care conţin polul z0 = −d/c ı̂n
drepte, iar cercurile şi dreptele care nu conţin polul transformării, ı̂n
cercuri.
2.1.9. Transformarea w = h(z) de forma (2.1) depinde efectiv
de trei parametri complecşi (şi anume de rapoartele a trei dintre
coeficienţi faţă de al patrulea, ales dintre cei nenuli).
Fie z1 , z2 , z3 ∈ C∞ distincte şi la fel w1 , w2 , w3 ∈ C∞ . Ne propu-
nem să determinăm funcţia omografică h (deci coeficienţii a, b, c, d)
astfel ı̂ncât wk = h(zk ), k ∈ {1, 2, 3}. Obţinem sistemul
(2.4) azk + b − czk wk − dwk = 0, k ∈ {1, 2, 3}

care este un sistem de trei ecuaţii cu patru necunoscute (a, b, c, d)

liniar şi omogen.
1) Presupunem c 6= 0. Luăm ca necunoscute ac , bc , dc ; determinan-
tul sistemului este

1 z w1
1
z2 − z1 w2 − w1
∆ = 1 z2 w2 =
.
z3 − z1 w3 − w1
1 z3 w3
∆ = 0 dacă şi numai dacă

w2 − w1 w3 − w1
(2.5) = = λ.
z2 − z1 z3 − z1
Observăm că λ 6∈ {0, ∞}.
Presupunem ∆ = 0. În (2.4) scădem prima ecuaţie din
următoarele două sı̂ folosim (2.5); obţinem
(
(z2 − z1 )(a − λd) = c(z2 w2 − z1 w1 )
(2.6)
(z3 − z1 )(a − λd) = c(z3 w3 − z1 w1 ).
Dar
z2 w2 − z1 w1 = z2 w2 − z2 w1 + z2 w1 − z1 w1 =
= z2 (w2 − w1 ) + w1 (z2 − z1 ) =
= (z2 λ + w1 )(z2 − z1 ).
Analog
z3 w3 − z1 w1 = (z3 λ + w1 )(z3 − z1 )
şi (2.6) devine
c(z2 λ + w1 ) = a − λc, c(z3 λ + w1 ) = a − λc,

Capitolul 2 77
de unde
(2.7) cλ(z3 − z2 ) = 0,
dar z3 6= z2 , λ 6= 0, c 6= 0, deci am ajuns la o contradicţie. Înseamnă

că ∆ = 0 şi sistemul are soluţia unică a/c, b/c, d/c.
2) Presupunem c = 0. În acest caz sistemul (2.4) este de trei
ecuaţii cu trei necunoscute omogen, iar determinantul lui este tot ∆.
Reluând procedeul de la punctul 1) ajungem la faptul că ∆ = 0 dacă
şi numai dacă (2.7) are loc. Dar (2.7) are loc totdeauna, deoarece
c = 0. Deci sistemul este compatibil nedeterminat. În acest caz
a b
h(z) = αz + β, α= , β=
d d
şi h este o transformare afină.
Condiţia ad−bc 6= 0 este asigurată ı̂n ambele situaţii din faptul că
neı̂ndeplinirea ei ar implica h(z) ≡ const., ori acest fapt este imposibil
ı̂n condiţiile date.
2.1.10. Observaţie. Dacă se cunosc imaginile a trei puncte dis-
tincte prin funcţia omografică h, atunci ea se poate determina prin
procedeul sugerat mai sus. O altă cale, chiar mai simplă, decurge din
proprietatea funcţiilor omografice de păstrare a biraportului. Astfel
dacă wk = h(zk ), k ∈ {1, 2, 3}, atunci corespondenţa dintre z şi w,
deci w = h(z) este dată de relaţia
(2.8) (w, w1 , w2 , w3 ) = (z, z1 , z2 , z3 ).
2.1.11. Orice funcţie omografică h transformă punctele inverse

faţă de un cerc ı̂n puncte inverse faţă de cercul imagine.
Demonstraţie. Vom demonstra mai ı̂ntâi două proprietăţi geo-
metrice:
P1. Fie M şi M ′ inverse faţă de cercul C (v. definiţia de la 1.3.4);

atunci orice cerc Γ care conţine punctele M şi M ′ este ortogonal pe
C.
În Fig.2.1 M şi M ′ sunt inverse faţă de cercul C cu centrul ı̂n O
şi raza r; fie Γ cercul care conţine punctele M şi M ′ , iar P ∈ C ∩ Γ,
unul din punctele de intersecţie a celor două cercuri.
P
M′
M
O
P′ Γ
C
Fig.2.1.
Deoarece M şi M ′ sunt inverse faţă de C rezultă relaţia
OM · OM ′ = r 2
care se poate scrie sub forma proporţiei

OM OP
= .
OP OM ′
Dar această proporţionalitate, ı̂mpreună cu Pd OM ≡ P OM d ′ arată

că △P OM ∼ △M ′ OP , iar de aici rezultă OP dM ≡ OM d′ P , ceea ce
ı̂nseamnă că raza [OP ] a cercului C este tangentă la Γ, deci C ⊥ Γ.
Capitolul 2 79
P2. Dacă fasciculul de cercuri care trec prin M şi M ′ este orto-
gonal pe C, atunci M şi M ′ sunt inverse faţă de C.
Folosim tot Fig.2.1. Din faptul că fasciculul de cercuri ce trec prin
M şi M ′ este ortogonal pe C rezultă că M şi M ′ se găsesc pe aceeaşi
semidreaptă ce porneşte din O. Fie acum Γ un cerc din fascicul şi
P ∈ Γ ∩ C. Deoarece Γ ⊥ C rezultă că raza [OP ] a cercului C este
dM ≡ OM
tangentă la Γ, deci OP d′ P , de unde △P OM ∼ △M ′ OP şi
de aici OM · OM ′ = r 2 , deci M şi M ′ sunt inverse faţă de C.
Demonstrăm acum proprietatea 2.1.9. Fie M şi M ′ inverse faţă de
C. Din P1 deducem că toate cercurile Γ care trec prin M şi M ′ sunt
ortogonale pe C. Aplicând transformarea h, care conservă cercurile
ı̂n sens larg şi păstrează unghiurile (v. 2.1.3 şi 2.1.7), cercurile h(Γ)
formează un fascicul de cercuri care trec prin h(M ) şi h(M ′ ) şi sunt
ortogonale pe h(C). Pe baza proprietăţii P2 rezultă că h(M ) şi h(M ′ )
sunt inverse faţă de h(C).
2.1.12. Observaţie. Dacă polul transformătii h este pe C, atunci
h(C) este o dreaptă, iar h(M ) şi h(M ′ ) sunt simetrice faţă de ea
(deoarece fasciculul de cercuri h(Γ) este ortogonal pe dreapta h(C)).
Iată motivul pentru care inversiunea faţă de cerc se mai numeşte şi
simetrie faţă de cerc.
2.1.13. Am văzut (2.1.7) că o funcţie omografică transformă cer-
curile ı̂n sens larg ı̂n cercuri ı̂n sens larg. Dar un cerc (sau dreaptă)
ı̂mparte planul ı̂n două domenii; ı̂n continuare aducem unele pre-
cizări privitoare la imaginile acestor domenii. Considerăm un cerc C
determinat de punctele z1 , z2 şi z3 . Cu ajutorul acestor puncte pu-
tem stabili un sens pe C şi putem caracteriza interiorul şi exteriorul
cercului. Dacă z ∈ C descrie un arc (z1 , z2 ), atunci m(z2 ,d z, z1 ) are
o valoare constantă α, iar dacă z descrie celălalt arc, atunci unghiul

este α − π (Fig.2.2), unde α ∈ (0, π).
z
C -
α−π
^ z1 W

z2 /
Y z1] 7 z2 z3
α
? -
z3
z
Fig.2.2. Fig.2.3.
Pentru un cerc determinat de z1 , z2 , z3 se vede că dacă z este
interior, atunci m(z2 ,d z, z1 ) ∈ (−π, α − π) ∪ (α, π) iar când z este
exterior, atunci m(z2 ,d z, z1 ) ∈ (α − π, α).
Presupunem că z3 se află pe acel arc de cerc astfel ca
m(z2 , z3 , z1 ) = α. În acest caz spunem că sensul este direct faţă de
interior (interiorul se află la stânga faţă de sensul de parcurs al cer-
cului). Dacă z este interior, atunci
z1 − z3 z1 − z
arg(z1 , z2 , z3 , z) = arg : =
z2 − z3 z2 − z
z2 − z z2 − z3
= arg − arg =
z1 − z z1 − z3
z, z1 ) − m(z2 ,d
= m(z2 ,d z3 , z1 ) ∈ (0, π)
iar dacă z este exterior, atunci
arg(z1 , z2 , z3 , z) ∈ (−π, 0).

Capitolul 2 81
Dacă sensul z1 z2 z3 este direct exteriorului cercului, atunci

z3 , z1 ) = α − π şi dacă ı̂n plus z este interior cercului, obţinem
m(z2 ,d
z, z1 ) − m(z2 ,d
arg(z1 , z2 , z3 , z) = m(z2 ,d z3 , z1 ) ∈ (−π, 0)
iar dacă z este exterior cercului obţinem
arg(z1 , z2 , z3 , z) ∈ (0, π).
Când z1 , z2 , z3 sunt coliniare, sensul ı̂l considerăm direct dacă

z3 6∈ [z1 , z2 ] (Fig.2.3). Atunci m(z2 ,d z3 , z1 ) = 0, iar dacă z se găseşte
la stânga sensului de parcurs (sensul este direct faţă de semiplanul
respectiv), atunci m(z2 ,d z, z1 ) ∈ (0, π) şi
arg(z1 , z2 , z3 , z) ∈ (0, π).
z, z1 ) ∈ (−π, 0) şi
Dacă z este la dreapta, atunci m(z2 ,d
arg(z1 , z2 , z3 , z) ∈ (−π, 0).
Toate aceste rezultate se pot concentra ı̂n următoarea

Proprietate. Fie C cercul (sau dreapta) determinat de punctele
z1 , z2 , z3 ; atunci

 dacă z ∈ C
 =0

Im (z1 , z2 , z3 , z) > 0 dacă z este la stânga sensului de parcurs


 < 0 dacă z este la dreapta sensului de parcurs
(2.9)
2.1.14. Proprietate. Funcţia omografică h care transformă

punctele z1 , z2 , z3 ı̂n w1 , w2 , w3 face să corespundă acele domenii
determinate de cercurile (sau dreptele) ce trec prin z1 , z2 , z3 şi

w1 , w2 , w3 , faţă de care sensurile z1 z2 z3 şi w1 w2 w3 sunt la fel.
Consecinţă. O funcţie omografică transformă interiorul unui cerc
ı̂n interiorul cercului imagine dacă şi numai dacă sensurile faţă de
aceste domenii coincid.
Proprietatea de la 2.1.14 rezultă din proprietatea de la 2.1.13
(relaţia (2.9)) şi proprietatea funcţiei omografice h de a păstra bira-
portul (2.1.5).
2.2 Mulţimi importante de transformări

omografice
Am văzut la punctul 2.1.14 că o funcţie omografică transformă un

disc sau semiplan ı̂ntr-un disc sau semiplan. În continuare studiem
câteva cazuri particulare mai importante.
2.2.1. Grupul transformărilor care aplică semiplanul su-
perior pe el ı̂nsuşi. Considerăm funcţiile omografice de forma
az + b
(2.10) h(z) = , ad − bc > 0, a, b, c, d ∈ R.
cz + d
Din faptul că a, b, c, d ∈ R rezultă că z ∈ R este transformat ı̂n

w = h(z) ∈ R, deci h transformă axa reală ı̂n axa reală. Reciproc,
dacă h transformă axa reală ı̂n ea ı̂nsăşi, atunci luând trei puncte
reale z1 , z2 , z3 , imaginile lor w1 , w2 , w3 sunt tot reale şi funcţia h se
obţine dintr-o relaţie de forma (2.8), deci are coeficienţii a, b, c, d reali.
Condiţia ca z = x + iy să fie ı̂n semiplanul superior este y > 0; pe
Capitolul 2 83
de altă parte, dacă h(z) = w = u + iv, atunci
(ad − bc)y
v= ,
(cx + d)2 + c2 y 2
iar condiţia v > 0, are loc numai dacă ad − bc > 0.

Mulţimea funcţiilor omografice de forma (2.10) este un subgrup
al grupului (H, ◦), fapt ce se poate uşor verifica. Subgrupuri şi ale
acestui subgrup se pot obţine considerând funcţiile de forma (2.10)
cu condiţia mai restrictivă ad − bc = 1, respectiv ad − bc = 1 şi
a, b, c, d ∈ Z.
2.2.2. Mulţimea transformărilor omografice care aplică
semiplanul superior pe discul unitate. Fie a un punct din semi-
planul superior (Im a > 0); atunci simetricul lui faţă de axa reală este
a. Vom determina funcţiile omografice h care transformă semiplanul
superior ı̂n discul unitate U (0; 1) = {z, |z| < 1} astfel ca h(a) = 0.
Dacă z şi z ′ sunt inverse faţă de cercul unitate, atunci z ′ = 1/z (v.
(1.39), cu a = 0 şi k = r 2 = 1); ı̂n particular inversul lui 0 este
∞. Dar deoarece funcţiile omografice păstrează proprietatea de in-
versiune, trebuie ca h(a) = ∞. Notând cu w0 imaginea unui punct
oarecare z0 prin h, din
(w, w0 , 0, ∞) = (z, z0 , a, a),
obţinem
z0 − a z − a
w = w0 · ,
z0 − a z − a
sau
z−a
w=k , k ∈ C.
z−a
Vom determina parametrul k cerând ca funcţia să transforme axa

reală ı̂n cercul unitate. Fie z ∈ R; atunci |w| = |h(z)| = 1, deci

z − a
|k| = 1.
z − a
Dar |z − a|/|z − a| = 1 deoarece z este real. Rezultă |k| = 1, deci
k = eiθ .
Am obţinut astfel că funcţiile
z−a
(2.11) h(z) = eiθ , θ ∈ R, a ∈ C, Im a > 0
z−a
transformă semiplanul superior ı̂n discul unitate.
2.2.3. Grupul transformărilor omografice de la discul uni-
tate la el ı̂nsuşi. Vom determina funcţiile omografice de la discul
U (0; r) = {z : |z| < r}, la discul U (0; ρ). Fie a ∈ U (0, r) care se trans-
formă ı̂n centru; inversul lui a faţă de cercul C(0; r) este r 2 /a. Deter-
minăm funcţia omografică h cu condiţiile h(a) = 0, h(r 2 /a) = ∞ şi
h(z0 ) = w0 (z0 6= a, z0 6= r 2 /a şi w0 ∈ C∗ ), având succesiv
(w, w0 , 0, ∞) = (z, z0 , a, r 2 /a),
z0 − r 2 /a z−a
w = w0 · ,
z0 − a z − r 2 /a
z−a
w=k 2 , k ∈ C.
r − az
Cerem acum ca funcţia să transforme cercul C(0; r) ı̂n C(0; ρ).
Avem |z| = r şi cerem |w| = ρ, deci
(z − a)(z − a)
ρ2 = |w|2 = |k|2 =
(r 2
− az)(r 2 − az)
zz − az − az + aa
= |k|2 4 =
r − azr 2 − azr 2 + aazz
r 2 − aa − az + aa |k|2
= |k|2 2 2 = 2 ,
r (r − aa − az + aa) r
Capitolul 2 85
de unde k = ρreiθ , θ ∈ R.
Am obţinut că funcţiile omografice care transformă U (0; r) ı̂n
U (0; ρ) sunt
z−a
(2.12) h(z) = rρeiθ , a ∈ C, |a| < r, θ ∈ R.
r 2 − az
În particular transformările omografice de la discul unitate la el

ı̂nsuşi sunt
z−a
(2.13) h(z) = eiθ , a ∈ C, |a| < 1, θ ∈ R.
1 − az
Se verifică uşor că mulţimea transformărilor (2.13) ı̂nzestrată

cu compunerea funcţiilor este un grup numit grupul automorfisme-
lor discului unitate. Acest grup se notează cu A(U ) sau H1 . Se
poate demonstra folosind Lema lui Schwarz (2.5.1), că aceste trans-
formări sunt singurele reprezentări conforme ale discului unitate pe
el ı̂nsuşi (v. [HMN, p. 147]). Mai general mulţimea Hr = {h; h(z) =
r 2 eiθ rz−a
2 −az , a ∈ C, |a| < r, θ ∈ R} ı̂nzestrată cu compunerea
funcţiilor este grupul automorfismelor discului cu centrul ı̂n origine

şi rază r, disc notat Ur .
2.2.4. Un invariant diferenţial al grupului Hr . Se ştie că
dacă z = γ(t) este un drum neted, atunci elementul de arc este ds =
|γ ′ (t)|dt = |dz|. Fie h ∈ Hr , ζ ∈ Ur şi ζ1 = h(ζ). Vom calcula raportul
ds1
ds al elementelor de arc ı̂n ζ1 şi ζ. Pentru aceasta descompunem h
ı̂n două transformări din Hr , h = h1 ◦ h2 , astfel ca h2 (ζ) = 0 şi
h1 (0) = ζ1 . Avem
z−ζ
z2 = h2 (z) = r 2 2
r − ζz
iar când z = z(t) (z = γ(t)), z2 = z2 (z(t)). De aici obţinem

dz2
ds2 dt dz2 r2

= = = |h′ (ζ)| = .
ds dz dz 2
r 2 − |ζ|2
dt
Dar avem şi

z − ζ1
z2 = h−1
1 (ζ1 ) = r
2
,
r2 − ζ 1z
de unde obţinem
ds2 r2
= 2 .
ds1 r − |ζ1 |2
Din cele două egalităţi de mai sus rezultă
ds1 r 2 − |ζ1 |2
= 2 ,
ds r − |ζ|2
iar dacă ı̂nlocuim ζ cu un z oarecare, atunci

ds1 ds
= 2 .
r2 − |z1 |2 r − |z|2
Deducem de aici că expresia

ds
(2.14) dσ =
r2 − |z|2
este un invariant diferenţial pentru Hr .

Un invariant de acelaşi fel se poate deduce şi pentru grupul auto-
morfismelor semiplanului superior (v. [Sto, p. 79], [Cha, p. 57-58]).
Capitolul 2 87
2.3 Puncte fixe. Clasificarea funcţiilor

omografice
Numim punct fix (sau punct dublu) al funcţiei h un punct care

coincide cu transformatul său, deci o soluţie a ecuaţiei z = h(z).
Dacă h(z) = (az + b)/(cz + d), atunci ecuaţia devine
cz 2 + (d − a)z − b = 0,
de unde deducem că o funcţie h are:

- două puncte fixe distincte, când (d − a)2 + 4bc 6= 0;
- două puncte fixe confundate, când (d − a)2 + 4bc = 0;
- unul din punctele duble ∞, când c = 0;
- ambele puncte duble ı̂n ∞, când c = 0 şi a = d;
- toate punctele fixe, când c = b = 0, d = a, adică atunci când
transformarea este identică. În continuare vom exclude acest caz.
În cazul c = 0 funcţia omografică poate fi scrisă sub forma w =
h(z) = az + b şi se numeşte funcţie omografică ı̂ntreagă.
În cazul c 6= 0 funcţia omografică se numeşte fracţionară.
2.3.1. Funcţii omografice ı̂ntregi. Deosebim două cazuri.
2.3.1.1. Ambele puncte fixe la ∞: c = 0, a = d = 1
w =z+b
deci funcţia este o translaţie de vector b.

2.3.1.2. Un singur punct fix la ∞: c = 0, d = 1, a 6= 1
w = az + b.
Fie λ celălalt punct fix, deci λ = aλ+b; eliminăm pe b ı̂ntre aceste

relaţii şi obţinem
(2.15) w − λ = a(z − λ).
I. Dacă a ∈ R şi |a| =

6 1, atunci transformarea este o omotetie de
centru λ şi raport a (v. (1.3.3)).
II. Dacă a ∈ C \ R şi |a| = 1 sau a = −1, atunci transformarea
este o rotaţie de centru z0 şi unghi arg a (v. 1.3.2).
III. Dacă a ∈ C \ R şi |a| =
6 1, atunci transformarea este ı̂n acelaşi
timp o rotaţie şi omotetie de centru λ, unghi arg a şi raport |a|.
Observaţii. Cele patru cazuri dau toate categoriile de asemănări
directe. O translaţie păstrează dreptele paralele cu vectorul ei şi
schimbă ı̂ntre ele dreptele care formează un unghi dat cu cele dintâi.
O omotetie păstrează dreptele prin centru şi schimbă unul ı̂n altul
cercurile cu centrul ı̂n centrul de omotetie. O rotaţie păstrează cercu-
rile cu centrul ı̂n centrul de rotaţie şi schimbă ı̂ntre ele dreptele prin
acest centru. O transformare de forma III (numită şi asemănare di-
rectă generală) nu păstrează nici o dreaptă (reală) şi nici un cerc, dar
păstrează spiralele logaritmice de acelaşi pol, având ecuaţia polară
ρ = Kemθ
sau
(2.16) |z − λ| = Kem arg(z−λ)
unde m este determinat prin condiţia
(2.17) |a| = em arg a
şi K ∈ (0, ∞) este arbitrar (v. [May, p. 140]).

Capitolul 2 89
Într-adevăr, prin (2.15) curba (2.16) se transformă ı̂n
|w − λ| = |a| · |z − λ| = |a| · K · em arg(z−λ)
unde |a| este dat de (2.17), deci
|w − λ| = Kem[arg a+arg(z−λ)] ,
|w − λ| = Kem[arg(z−λ)] ,
sau folosind iar (2.15),
|w − λ| = Kem arg(w−λ) ,
care este tot ecuaţia (2.16).

2.3.2. Funcţii omografice fracţionare.
Fie λ şi µ punctele fixe. Distingem de asemenea două situaţii.
2.3.2.1. Punctele fixe sunt confundate, λ = µ. În acest caz trans-
formarea se numeşte parabolică.
Notăm
1 1
(2.18) Z = hλ (z) = şi W = hλ (w) = .
z−λ w−λ
Dacă h este funcţia omografică fracţionară cu punctul fix confun-

dat λ, atunci tot o funcţie omografică este şi funcţia h1 = hλ ◦ h ◦ h−1
λ
ce stabileşte o corespondenţă de la planul (Z) la planul (W ).
Observăm că dacă z = w = λ, atunci Z = W = ∞ (v. (2.18)) şi
∞ este singurul punct fix al funcţiei h1 , deci
W = h1 (Z) = Z + b,
de unde obţinem că ecuaţia unei transformări parabolice cu punctul

fix z = λ este
1 1
= + b.
w−λ z−λ
Evidenţiem ı̂n continuare o proprietate geometrică importantă a
acestei transformări. Pentru aceasta descompunem funcţia omogra-
fică h = h−1λ ◦ h1 ◦ hλ astfel (z) → (Z) → (W ) → (w) (Fig. 2.4-2.7), ı̂n
final considerând planele (z) şi (w) suprapuse. Observăm că fasciculul
de drepte din (Z) care sunt paralele cu vectorul de translaţie b este
imaginea prin hλ a unui fascicul de cercuri din (z) care trec prin λ
(Fig. 2.4-2.5). Aceleaşi drepte din (Z) sunt transformate ı̂n (W ) prin
h1 ı̂n ele ı̂nsele, iar apoi h−1
λ duce aceste drepte din (W ) ı̂n fasciculul
de cercuri din (w) care coincide cu cel din (z). Observăm că fascicu-
lului de drepte egal ı̂nclinate faţă de vectorul translaţiei b din planul
(Z) ı̂i corespunde fasciculul de cercuri tangente ı̂n λ izogonale fas-
ciculului precedent. În concluzie transformarea parabolică păstrează
cercurile primului fascicul şi duce unul ı̂n altul cercurile celui de al
doilea.
(z) 6 (Z) 6 3 4
2
1
λ
b
- -
4 O 3 O
1
2
Fig.2.4. Fig.2.5.
Capitolul 2 91
3 6 6
(W ) 4 (w)
2
1
λ
- 4 -
O O
1 3
2
Fig.2.6. Fig.2.7.
2.3.2.2. Punctele fixe λ şi µ sunt distincte. În acest caz dacă
funcţia omografică h duce z0 ı̂n w0 , atunci
(z, z0 , λ, µ) = (w, w0 , λ, µ),
z−λ w−λ
k1 = k2
z−µ w−µ
w−λ z−λ
(2.19) =k , k ∈ C∗ , k 6= 1.
w−µ z−µ
Cazul k = 1 corespunde funcţiei identice w = z.
Notăm
z−λ w−λ
Z = h1 (z) = , W = h1 (w) = .
z−µ w−µ
Se vede că funcţia liniară W = h2 (Z) = kZ are punctele fixe 0 şi

∞. Transformarea h se poate exprima
(2.20) h = h−1
1 ◦ h2 ◦ h1 ,
şi ea are proprietăţi distincte ce depind de parametrul k (v. 2.19).

I. k ∈ R \ {−1, 0, 1}: transformarea h se numeşte hiperbolică. Fo-
losim (2.20) şi reprezentările (z) → (Z) → (W ) → (w). Prin omotetia
W = h2 (Z) = kZ dreptele prin centru din planul (Z) sunt păstrate,
iar cercurile cu centrul ı̂n origine sunt transformate unele ı̂n altele.
Dreptele sunt imaginea prin h1 a fasciculului de cercuri ce trec prin
λ şi µ din (z), iar cercurile din (Z) sunt imaginea cercurilor ortogo-
nale pe primele (Fig.2.8-2.11). În concluzie transformarea hiperbolică
păstrează cercurile ce trec prin λ şi µ şi transformă unele ı̂n altele cer-
curile ortogonale pe acestea.
(Z) 6
(z) 6
2
5
4
λ 4 2
5
u -
- 1 3
O 3 O
1
1
Fig.2.8. Fig.2.9.
Capitolul 2 93
(W ) 6
(w) 6
5
2 λ
4
5 4 u
-
1 3 -
O
1 3
1
Fig.2.10. Fig.2.11.
II. k ∈ C \ {0, 1}, |k| = 1: transformarea se numeşte eliptică.

Procedând ca ı̂n cazul precedent şi observând că de data aceasta h2
este o rotaţie obţinem că o transformare eliptică transformă unele ı̂n
altele cercurile ce trec prin punctele fixe λ şi µ şi păstrează cercurile
ortogonale pe acestea.
III. k ∈ C∗ , |k| =
6 1: transformare loxodromică. Această transfor-
mare nu păstrează nici un cerc.
Observaţie. Dacă parametrul k = −1, atunci transformarea elip-

tică h păstrează ambele fascicule de cercuri. Din acest motiv unii con-
sideră această transformare eliptică. Transformarea h pentru k = −1
mai are proprietatea h = h−1 , deci este o transformare involutivă.
2.4 Un model de geometrie neeuclidiană

Prima prezentare axiomatică a geometriei poate fi considerată
Elementele lui Euclid. Încercările de demonstrare a postulatului pa-
ralelelor au dus ı̂n cele din urmă la evidenţierea independenţei lui şi
apoi la construirea riguroasă a geometriei. În acelaşi timp au apărut
alte construcţii de geometrii care prin axioma paralelelor diferă de
geometria euclidiană. Geometriile neeuclidiene nu contrazic geome-
tria clasică, aceasta putând apărea ca un caz limită [Mih1], [Sâm].
După cum se ştie primii matematicieni care au formulat idei noi care
stau la baza geometriilor neeuclidiene sunt C. Gauss, J. Bolyai şi
N.J. Lobacevski.
În construcţia axiomatică a geometriei se dau ca elemente pri-
mare punctele, dreptele, planele, relaţiile de incidenţă dintre puncte
şi drepte şi puncte şi plane (ı̂n cazul geometriilor ı̂n spaţiu), relaţia
de ordine şi relaţiile de congruenţă.
Relaţiile sunt descrise ı̂n axiome, care sunt ı̂mpărţite ı̂n cinci
grupe:
1) axiomele de incidenţă;
2) axiomele de ordine;
3) axiomele de congruenţă;
4) axioma de paralelism;
5) axiomele de continuitate.
În 1882 H. Poincaré a propus un model euclidian de geometrie a
lui Lobacevski bazat pe proprietăţile funcţiilor omografice. În acest
model planul lui Lobacevski este reprezentat de semiplanul superior,
iar mişcările (sau deplasările, care sunt transformările care păstrează
lungimile şi unghiurile) sunt automorfismele omografice ale semipla-
Capitolul 2 95
nului superior studiate la 2.2.1. Acest model este prezentat ı̂n [HMN],
[Mih], [Mih1].
În continuare vom descrie un alt model, de aceeaşi natură, datorat
pe lângă lui H. Poincaré şi lui F. Klein. În acest model drept plan al
lui Lobacevski, considerăm discul cu centrul ı̂n origine şi de rază r,
pe care-l mai notăm şi Ur .
Numim punct al lui Lobacevski, sau mai scurt L-punct orice punct
din Ur , iar L-dreaptă este orice arc de cerc din Ur ortogonal pe cercul
frontieră Γr , inclusiv diametrele cercului Γr . Deplasările (mişcările)
din cadrul acestei geometrii (pe care le mai numim şi L-mişcări sau
L-deplasări) sunt funcţiile omografice din Hr (v. 2.2.3), deoarece
acestea transformă L-planul Ur ı̂n el ı̂nsuşi, L-punctele ı̂n L-puncte,
L-dreptele ı̂n L-drepte şi din punct de vedere euclidian păstrează un-
ghiurile dintre arcele de cerc ce constituie L-dreptele. Măsura unghiu-
rilor şi lungimea segmentelor vor fi astfel definite ı̂ncât transformările
din Hr de asemenea le vor păstra invariante.
În continuare vom enunţa cele cinci seturi de axiome şi
vom vedea că modelul satisface toate aceste axiome. Formularea
axiomelor urmează calea din [Sâm], inspirată la rândul ei de lucrarea
lui D. Hilbert Grundlagen der Geometrie, 1899.
2.4.1. Axiomele de incidenţă.
I1 (axioma de determinare a dreptelor). Oricare ar fi
L-punctele A şi B din L-plan există o L-dreaptă incidentă cu ele.
I2 (axioma de unicitate a dreptelor). Pentru orice pereche
de L-puncte A, B există cel mult o L-dreaptă incidentă cu punctele A
şi B.
I3 (axioma de consistenţă şi dimensiune ı̂n plan). Pentru
orice L-dreaptă există două L-puncte cu care este incidentă; există

cel puţin trei L-puncte care nu aparţin aceleiaşi L-drepte (nu sunt
incidente cu nici o dreaptă).
Observaţii. Dacă se adoptă definiţia că trei puncte sunt coliniare
când există o dreaptă incidentă cu ele, atunci a doua parte a axiomei
I3 se enunţă ”există cel puţin trei puncte necoliniare”.
Verificăm primele două axiome. Distingem două cazuri.
Cazul a). L-punctul A = 0 (este ı̂n centrul O al lui Ur ), ca ı̂n
Fig.2.12. Atunci există o dreaptă euclidiană ce trece prin A şi B şi
este perpendiculară pe Γr . În acest caz I1 şi I2 sunt evidente.
B
A
O
Γr
Fig.2.12.
Cazul b). Atât A cât şi B diferă de O. Fie a afixul lui A. Atunci
prin transformarea h ∈ Hr , h(z) = r 2 eiθ rz−a ′
2 −az obţinem A = h(A) = 0
şi B ′ = h(B), iar A′ şi B ′ verifică I1 şi I2. Cu h−1 se revine la A şi B.
Dar h şi h−1 fiind din Hr (deci reprezentări conforme care transformă
pe Γr ı̂n Γr , Ur ı̂n Ur ) transformă arcele de cerc (şi segmentele) or-
togonale pe Γr ı̂n arce de cerc (sau segmente) ortogonale pe Γr , deci
transformă L-dreptele ı̂n L-drepte. Obţinem că A şi B de asemenea
verifică I1 şi I2.
Capitolul 2 97
În acelaşi mod se verifică şi axioma I3.

2.4.2. Axiomele de ordine.
Fiecare L-dreaptă este ı̂nzestrată ı̂n mod natural cu o relaţie de
ordine totală, care se confundă cu cea euclidiană. Dacă sunt date trei
puncte A, B, C, atunci ordinea lor ABC se exprimă şi sub forma: ”B
este ı̂ntre A şi C”.
II1. Dacă A, B, C sunt punctele unei L-drepte şi B este ı̂ntre A
şi C, atunci B este ı̂ntre C şi A.
II2 (axioma exteriorului). Dacă A şi C sunt L-puncte ale unei
L-drepte, atunci există cel puţin un L-punct B astfel ı̂ncât C să fie
ı̂ntre A şi B.
II3 (axioma antisimetriei). Dintre trei L-puncte ale unei
L-drepte cel mult unul este ı̂ntre celelalte două.
Numim L-segment orice pereche de puncte distincte A, B. Îl
notăm cu (AB) sau (BA); punctele A şi B se numesc capetele seg-
mentului.
Fie dAB dreapta incidentă punctelor A şi B. Punctul C se numeşte
interior L-segmentului (AB) dacă este pe dAB şi dacă este ı̂ntre A şi
B (sau ı̂ntre B şi A). Punctul C se numeşte exterior L-segmentului
(AB) dacă este incident cu dAB şi B este ı̂ntre A şi C sau A este
ı̂ntre C şi B.
Se numeşte L-triunghi orice triplet ABC de puncte necoliniare;
L-segmentele (AB), (AC), (BC) sunt laturile triunghiului, iar L-
punctele A, B, C sunt vârfurile triunghiului.
Observăm că definiţiile de mai sus au un caracter mai general
decât cel al modelului de geometrie a lui Lobacevski.
II4 (axioma lui Pasch). Fie A, B, C trei L-puncte care nu
aparţin aceleiaşi L-drepte şi d o L-dreaptă neincidentă cu A, B sau

C; dacă dreapta d este incidentă cu un punct al L-segmentului (AB),
atunci ea este incidentă sau cu un punct interior L-segmentului (AC)
sau cu un punct interior L-segmentului (BC).
Verificarea acestor patru axiome se reduce la verificarea aceloraşi
axiome ı̂n geometria euclidiană. În cazul axiomei II4 se obţine o sim-
plificare dacă unul din vârfurile triunghiului ABC este ı̂n O sau ı̂n
caz contrar dacă se foloseşte o transformare din Hr astfel ca un vârf
(de exemplu A) să fie adus ı̂n O. Atunci L-segmentele imagine (A′ B ′ )
şi (A′ C ′ ) din punct de vedere euclidian sunt situate pe două raze ale
cercului Cr .
2.4.3. Axiomele de congruenţă.
Fie E o mulţime de puncte din L-plan şi E simetrica ei faţă de axa
reală (mulţimea punctelor conjugate). Fie F de asemenea o mulţime
de puncte din L-plan; spunem că E este congruentă cu F ı̂n sensul
lui Lobacevski (sau L-congruentă) şi notăm E ≡ F dacă există o
L-mişcare h ∈ Hr astfel ı̂ncât h(F ) = E sau H(F ) = E.
Arătăm că relaţia de L-congruenţă astfel definită este o relaţie de
echivalenţă.
1) Dacă E ⊂ Ur , atunci este evident că E ≡ E (şi E ≡ E).
2) Presupunem că E ≡ F . Atunci există h ∈ Hr astfel ı̂ncât
h(F ) = E sau h(F ) = E.
Dacă h(F ) = E, atunci h−1 (E) = F , deci F ≡ E.
Dacă h(F ) = E, atunci h−1 (E) = F , de unde h−1 (E) = F .
Dar dacă h−1 (z) = (az + b)/(cz + d), atunci
az + b
(2.21) h−1 (z) = = h−1 (z)
cz + d
Capitolul 2 99
este tot o funcţie omografică. Deci h−1 (E) = F , ceea ce ı̂nseamnă că
F ≡ E.
3) Presupunem că E ≡ F şi F ≡ G; arătăm că E ≡ G. Dacă

E ≡ F , atunci ı̂nseamnă că există h ∈ Hr astfel că h(F ) = E sau
h(F ) = E. Din F ≡ G obţinem că există k ∈ Hr astfel ı̂ncât k(G) = F
sau k(G) = F . Pot avea loc unul din următoarele patru cazuri:
a) h(F ) = E şi k(G) = F ; rezultă (h ◦ k)(G) = E, deci E ≡ G;
b) h(F ) = E şi k(G) = F ; rezultă (h ◦ k)(G) = h(F ) = h(F ) = E,

deci E ≡ G; (s-a folosit o proprietate analogă cu cea din relaţia (2.21);
c) h(F ) = E şi k(G) = F ; rezultă (h ◦ k)(G) = E, deci E ≡ G;
d) h(F ) = E şi k(G) = F ; rezultă (h ◦ k)(G) = h(F ) = h(F ) = E,

deci E ≡ G.
Următoarele cinci axiome (axiomele de congruenţă) utilizează

relaţia de L-congruenţă care am văzut că este o relaţie de echivalenţă.
III1 (axioma de congruenţă a segmentelor). Dacă A şi B

sunt două L-puncte pe L-dreapta d şi A′ un L-punct pe L-dreapta
d′ (diferită sau nu de L-dreapta d), atunci pe una dintre semidrep-
tele determinate de A′ pe d′ există un singur L-punct B ′ astfel ı̂ncât
L-segmentul (AB) să fie L-congruent cu (A′ B ′ ).
Verificăm axioma III1. Fie A, B, C ∈ d, unde C este şi pe Γr

(Fig.2.13). Spunem că punctul C este un capăt al dreptei d. Fie
h ∈ Hr transformarea lui Ur pe el ı̂nsuşi astfel ı̂ncât h(A) = A1 = 0
şi h(C) = C1 (OC1 = r). Atunci h(d) = δ este diametrul euclidian
al cercului frontieră Γr , iar L-semidreapta (AC este transformată ı̂n
L-semidreapta (OC1 .
C
Γr
B
d
A
δ
C1
A′ A1 B1
d′ B′
B ′′
C′
Fig.2.13.
Dacă (AB) ⊂ (AC, atunci B1 = h(B) ⊂ (OC1 .

Fie (A′ C ′ ⊂ d′ şi fie k ∈ Hr L-mişcarea cu proprietatea că trans-
formă pe d′ ı̂n δ şi k((A′ C ′ ) = (OC1 . Notăm cu B ′ punctul de pe d′
care este contraimaginea lui B1 prin k (k(B ′ ) = B1 ).
Observăm că L-segmentul (A′ B ′ ) ⊂ d′ , mai exact (A′ B ′ ) este pe
semidreapta (A′ C ′ , iar (h−1 ◦ k)(d′ ) = d şi (h−1 ◦ k)((A′ B ′ )) = (AB),
deci (AB) ≡ (A′ B ′ ).
Mai trebuie verificat că B ′ este singurul punct care verifică
axioma. Pentru aceasta presupunem că există un L-punct B ′′ , B ′′ 6=
B ′ , B ′′ ∈ (A′ C ′ astfel ı̂ncât (AB) ≡ (A′ B ′′ ). Rezultă că există l ∈ Hr
cu proprietatea că sau a) l((A′ B ′′ )) = (AB), sau b) l((A′ B ′′ )) =
(AB).
În cazul a) avem (h ◦ l)((A′ B ′′ )) = h((AB)) = (OB1 ), dar
k((A′ B ′′ )) = (OB2 ) şi deoarece B ′ 6= B ′′ rezultă B1 6= B2 .
Capitolul 2 101
Pe de altă parte (h ◦ l)(d′ ) = δ = k(d′ ), ceea ce ı̂nseamnă că

există o funcţie ϕ ∈ Hr astfel că h ◦ l = ϕ ◦ k şi ϕ((OB2 )) = (OB1 ).
Distingem două cazuri.
I. ϕ(0) = 0 şi ϕ(B2 ) = B1 , deci w = ϕ(z) = r 2 eiθ z/r 2 = eiθ z de
unde obţinem |w| = |z|.
Dacă B1 (b1 ), B2 (b2 ), atunci |b1 | = |b2 | şi pe de altă parte
b1 , b2 ∈ R şi B1 6= B2 cere ca b1 6= b2 , deci am ajuns la o contradicţie.
II. ϕ(b2 ) = 0 şi ϕ(0) = b1 , deci w = ϕ(z) = r 2 eiθ rz−b 2 −b z . Dar
2
2
b1 = ϕ(0) = −eiθ b2 , deci |b1 | = |b2 | şi la fel cu cazul I se ajunge iar la
o contradicţie.
În cazul b) se foloseşte l ı̂n locul lui l, deci (h◦l)((A′ B ′′ )) = (OB1 )
şi mai departe se procedează ca la cazul a).
III2 (axioma de clasă). Dacă L-segmentele (A′ B ′ ) şi (A′′ B ′′ )
sunt L-congruente cu L-segmentul (AB), atunci sunt congruente ı̂ntre
ele.
Această axiomă urmează direct din proprietăţile relaţiei de
L-congruenţă (simetria şi tranzitivitatea).
III3 (axioma de compatibilitate). Fie (AB) şi (BC) două
L-segmente pe L-dreapta d fără puncte interioare comune şi fie (A′ B ′ )
şi (B ′ C ′ ) două L-segmente pe L-dreapta d′ (diferită sau nu de d), de
asemenea fără puncte interioare comune. Dacă (AB) ≡ (A′ B ′ ) şi
(BC) ≡ (B ′ C ′ ), atunci şi (AC) ≡ (A′ C ′ ).
Fie h ∈ Hr o L-deplasare astfel ı̂ncât L-dreapta d merge ı̂n
L-dreapta δ (care este diametrul euclidian real al cercului Γr ), h(d) =
δ, şi ı̂n plus h(B) = B1 = 0 şi h(C) = C1 , C1 (c1 ), c1 > 0 (Fig.2.14).
În acest caz, dacă A1 = h(A) şi a1 este afixul lui A1 , atunci a1 < 0.
Analog fie k ∈ Hr o L-mişcare astfel ı̂ncât k(d′ ) = δ, k(B ′ ) =
B2 = 0, k(C ′ ) = C2 , C2 (c2 ) şi c2 > 0; atunci A2 = h(A), A2 (a2 ) are

proprietatea că a2 < 0.
C Γr
d B
A
A1 B1 C1
A2 OB2 C2
A′
d′ B′
C′
Fig.2.14.
Din alegerea funcţiilor h şi k şi din definiţia şi proprietăţile

L-congruenţei, rezultă (AB) ≡ (A1 B1 ) şi (A′ B ′ ) ≡ (A2 B2 ); ı̂mpreună
cu (AB) ≡ (A′ B ′ ) obţinem (A1 B1 ) ≡ (A2 B2 ), adică
(2.22) (A1 O) ≡ (A2 O).
Analog obţinem şi
(C1 O) ≡ (C2 O).
Avem că A1 , A2 sunt pe semiaxa reală negativă, dar presupunem

A1 6= A2 . Atunci din L-congruenţa (2.22) rezultă că există L-mişcarea
ϕ din Hr astfel ı̂ncât are loc unul din următoarele două cazuri:
1) ϕ(a2 ) = a1 şi ϕ(0) = 0, de unde w = ϕ(z) = eiθ z şi |a1 | = |a2 |,
deci a1 = a2 , ceea ce contrazice presupunerea;
Capitolul 2 103
2) ϕ(a2 ) = 0 şi ϕ(0) = a1 , de unde w = ϕ(z) = r 2 eiθ (z − a2 )/(r 2 −

−a2 z) şi se ajunge tot la |a1 | = |a2 |, deci contradicţie.
Din cele de mai sus deducem că A1 = A2 . La fel se deduce şi
egalitatea C1 = C2 ; din cele două egalităţi rezultă
(2.23) (A1 C1 ) ≡ (A2 C2 ).
Dar (A1 C1 ) = h((AC)), de unde obţinem
(2.24) (AC) ≡ (A1 C1 ).
La fel (A2 C2 ) = k((A′ C ′ )), ceea ce implică
(2.25) (A′ C ′ ) ≡ (A2 C2 ).
Comparând (2.23) cu (2.24) şi (2.25) şi folosind tranzitivitatea

L-congruenţei obţinem ı̂n final
(AC) ≡ (A′ C ′ ).
Numim L-unghi ansamblul a două L-semidrepte p şi q care por-

nesc dintr-un acelaşi punct A şi aparţin la două L-drepte oarecare.
L-unghiul se notează pd , q sau qd
, p; A se numeşte vârful, iar p şi q
laturile L-unghiului.
Laturile L-unghiului ı̂mpart L-planul ı̂n două mulţimi - una con-
vexă şi cealaltă neconvexă (mulţimea convexă este cea care are pro-
prietatea că oricare ar fi două L-puncte ale ei există un L-segment
care le uneşte şi este situat ı̂n mulţime). Verificarea acestei situaţii
este uşor de făcut dacă ţinem seama că există o L-mişcare care duce
vârful A al L-unghiului ı̂n O şi laturile p şi q ı̂n raze. Mulţimea con-
vexă se numeşte interior al L-unghiului, iar cealaltă - exterior.
Observăm că un L-unghi poate fi definit (precizat) cu trei

L-puncte necoliniare (care nu aprţin aceleiaşi L-drepte).
Două unghiuri spunem că sunt L-congruente dacă interioarele lor
sunt L-congruente.
III4 (axioma de congruenţă a unghiurilor). Fie dat
L-unghiul pd , q, L-dreapta d′ şi L-semidreapta ei p′ ce pleacă din A′ ;
atunci de o anumită parte a dreptei d′ există o unică L-semidreaptă
q ′ ce pleacă din A′ astfel ca pd ′, q′ ≡ p
d , q (altfel spus: de o anumită
′ d
parte a dreptei d există un L-unghi p , q ′ congruent cu pd
′ , q).
Pentru verificarea acestei axiome considerăm h ∈ Hr astfel ı̂ncât
h(A) = A1 = 0, h(p) = p1 , h(q) = q1 şi p1 şi q1 sunt raze, p1 fiind
situată pe semiaxa reală pozitivă.
q
P
A
O P1 B1
A1
A′
B′ q1
q′
p′
Fig.2.15.
Fie k ∈ Hr astfel ı̂ncât k(A′ ) = 0 şi k(B ′ ) = B1 , iar B1 > 0

(b1 fiind afixul lui B1 ). L-punctul B ′ este astfel ales ı̂ncât L-segmentul
(A′ B ′ ) determină semidreapta p′ . În acest caz k(p′ ) = p1 .
Capitolul 2 105
Notăm q ′ = k−1 (q1 ). Avem (pd

′ , q ′ ) = pd
1 , q1 , de unde
d
′ ′
(2.26) 1 , q1 ≡ p , q
pd
şi h(pd
, q) = pd
1 , q1 , de unde
(2.27) 1 , q1 ≡ p
pd d , q.
Din (2.26) şi (2.27) obţinem pd ′, q′ ≡ p d, q.

′
Unicitatea L-semidreptei q rezultă din faptul că L-mişcările
păstrează mărimea (ı̂n sens euclidian) a unghiurilor. Dacă ar exista o
altă L-semidreaptă q ′′ astfel ı̂ncât pd ′ , q ′ ≡ pd′ , q ′′ , cele două L-unghiuri
să aibă acelaşi vârf, iar q ′ şi q ′′ să fie de aceeaşi parte a dreptei d′ (care
conţine L-semidreapta p′ ), atunci măsura euclidiană a celor două un-
ghiuri ar trebui să fie aceeaşi, deci q ′ = q ′′ .
Fie (AB), (BC) şi (CA) trei L-segmente care aparţin unor
L-drepte distincte; ele formează un L-triunghi (care a fost definit
la 2.4.2). Dacă p şi q sunt L-semidreptele ce pleacă din A şi conţin
L-segmentele (AB) şi (AC), atunci L-unghiul pd , q se numeşte unghiul
L-triunghiului ABC cuprins ı̂ntre (AB) şi (AC) sau care este opus
segmentului (BC); notăm acest unghi cu BAC d sau A. b În interiorul
acestui unghi sunt toate punctele interioare ale triunghiului.
III5 (axioma de compatibilitate a relaţiilor de congruen-
ţă). Fie date triunghiurile ABC şi A′ B ′ C ′ ; dacă (AB) ≡ (A′ B ′ ),
(AC) ≡ (A′ C ′ ) şi BAC d ≡ B ′d A′ C ′ , atunci ABC d ≡ A′d d ≡
B ′ C ′ şi ACB
≡ A′d C ′B′.
Pentru verificare deplasăm triunghiurile ABC şi A′ B ′ C ′ (folosind
L-mişcările h şi k din Hr ) astfel ı̂ncât A1 = h(A) = A′1 = k(A′ ) = 0,
iar h((AB)) şi k((A′ B ′ ) ⊂ (OD (Fig.2.16).
C1′
C1
δ A′1 B1′
O A1 D
B1
Γr
Fig.2.16.
Deci imaginile laturilor (AB), (A′ B ′ ), (AC), (A′ C ′ ) sunt segmente

pe raze ce pornesc din O. Dacă h((AC)) şi k((A′ C ′ )) sunt de aceeaşi
parte a diametrului d al cercului Γr , din BAC d ≡ B ′d A′ C ′ rezultă
că h((AC)) = (A1 C1 ) şi k((A′ C ′ )) = (A′1 C1′ ) sunt pe aceeaşi
L-semidreaptă ce pleacă din O şi deoarece (AC) ≡ (A′ C ′ ) rezultă
că C1 = h(C) = k(C ′ ) = C1′ , de unde obţinem
(2.28) (A1 C1 ) = (A′1 C1′ )
adică cele două segmente coincid.

Din (AB) ≡ (A′ B ′ ) rezultă egalitatea
(2.29) (A1 B1 ) = (A′1 B1′ ).
De aici obţinem B1 = B1′ şi ı̂mpreună cu C1 = C1′ rezultă
(2.30) (B1 C1 ) = (B1′ C1′ ).

Capitolul 2 107
Din (2.29) şi (2.30) obţinem A1d B1 C1 ≡ A′1d B1′ C1′ , din (2.28) şi
(2.30) obţinem A1d C1 B1 ≡ A′1dC1′ B1′ , iar din aceste congruenţe rezultă
d ≡ A′d
şi ABC d ≡ A′d
B ′ C ′ , respectiv ACB C ′B ′ .
Dacă (A1 C1 ) şi (A′1 C1′ ) sunt pe laturi diferite ale diametrului d,
atunci printr-o transformare simetrică faţă de O se ajunge la cazul
deja studiat.
2.4.4. Măsura unghiurilor şi segmentelor.
Măsura (unghiurilor, segmentelor) trebuie să fie aleasă ı̂n aşa fel
ı̂ncât pe lăngă axiomele care definesc o măsură (să fie nenegativă, să
aibă proprietatea de simetrie şi pe cea de aditivitate - adică să verifice
inegalitatea triunghiului) ea trebuie să fie invariantă la L-deplasări,
cu alte cuvinte unghiurile, respectiv segmentele congruente să aibă
aceeaşi măsură.
Definim măsura L-unghiului pd , q drept măsura euclidiană a un-
ghiului dintre arcele de cerc p şi q, adică unghiul dintre tangentele la
cercurile ce conţin arcele p şi q, ı̂n punctul lor de intersecţie. Notăm
măsura L-unghiului pd , q cu m(pd , q).
Este evident că această măsură ı̂ndeplineşte toate condiţiile enu-
merate mai sus, inclusiv cea de invarianţă la L-mişcări (deoarece
L-mişcările sunt funcţii omografice şi acestea au proprietatea de con-
servare a mărimii unghiurilor - v. 2.1.3).
Pentru a defini o măsură a L-segmentelor observăm că lungimea
euclidiană a unui arc de cerc este un număr real nenegativ, verifică
inegalitatea triunghiului şi are proprietatea de simetrie, dar nu este
ı̂n general invariantă la L-mişcări. Dar se ştie că funcţiile omografice
ı̂n general şi L-mişcările ı̂n particular păstrează biraportul şi acest
fapt este folosit ı̂n definiţia lungimii segmentelor.
Fie L-segmentul (AB) cu A(a), B(b) şi fie α şi β afixele

intersecţiei arcului de cerc pe care se află (AB) cu Γr (Fig.2.17).
Cele patru puncte le considerăm neapărat ı̂n ordinea α, a, b, β.
β
b
α a B
A
β′ b′ a′ α′
Γr
−r O δ r
Fig.2.17. Fig.2.18.
Fie h ∈ Hr o L-mişcare. Atunci α′ = h(α) şi β ′ = h(β) rămân pe

cercul Γr , iar ordinea rămâne aceeaşi, adică α′ , a′ = h(a), b′ = h(b)
şi β ′ (v. 2.1.14). Nu se schimbă de asemenea biraportul, adică
(2.31) (α, β, b, a) = (α′ , β ′ , b′ , a′ ).
Vom vedea ı̂n plus că (α, β, b, a) este un număr real mai mare ca 1.
Pentru aceasta considerăm acea L-mişcare h care face ca L-dreapta
ce conţine segmentul (AB) să se transforme ı̂n diametrul real δ astfel
ca h(α) = r, h(a) = 0, h(b) = −r. Fie b′ = h(b) (Fig. 2.17); deoarece
prin h se păstrează ordinea α, a, b, β rezultă că b′ ∈ (−r, 0). Obţinem
r − b′
(2.32) (α, β, b, a) = (r, −r, b′ , 0) = ∈ (1, ∞)
r + b′
deoarece b′ ∈ (−r, 0).
Capitolul 2 109
Fie C ∈ (A, B), C(c); avem printr-un calcul simplu
(2.33) (α, β, b, c)(α, β, c, a) =

α−b α−c α−c α−a
= : : = (α, β, b, a).
β−b β−c β−c β−a
Deci biraportul corespunzător L-segmentului (AB) este egal cu
produsul birapoartelor L-segmentelor (AC) şi (CB).
Definim L-lungimea segmentului (AB) prin
(2.34) l(AB) = ln(α, β, b, a).
Evident că l(AB) > 0 (v. (2.32)), l(BA) = ln(β, α, a, b) =

ln(α, β, b, a) = l(AB) deci măsura are proprietatea de simetrie, este
invariantă la L-mişcări (v. (2.31)) şi verifică inegalitatea triunghiului,
cum arată (2.33).
Observaţii. Dacă A = B, atunci (α, β, b, a) = 1 şi l(AB) = 0.
Dacă a → α, atunci ln(α, β, b, a) → ln(α, β, b, α) = +∞ şi analog
dacă b → β. Cu alte cuvinte l(AB) → ∞ când a → α. Deci punctele
de pe Γr pot fi tratate ca puncte improprii, de la infinit, pentru planul
lui Lobacevski. De aceea cercul frontieră Γr se numeşte absolutul şi
corespunde elementului ∞ din planul complex extins C∞ .
Fie A(a) şi B(b); ı̂n cele ce urmează vom deduce o formulă ce va
permite calculul lungimii l(AB) ı̂n funcţie de a şi b.
Considerăm mai ı̂ntâi cazul a = 0, b = x > 0; atunci
r+x
l(A, B) = l(0, x) = ln(−r, r, x, 0) = ln .
r−x
Dacă a = 0 şi b ∈ Ur , printr-o rotaţie obţinem
r + |b|
(2.35) l(0, b) = ln .
r − |b|
În cazul general apelând la mişcarea h ∈ Hr , h(z) = r 2 rz−a 2 −az

2 b−a
aceasta transformă pe a ı̂n 0, iar pe b ı̂n h(b) = r r2 −ab , deci

1 + r rb−a
2 −ab
(2.36) l(A, B) = l(a, b) = ln .

1 − r rb−a
2 −ab
Observaţie. Elementul de arc dσ definit de relatı̂a (2.14) se poate

lua prin definiţie drept elementul de arc lobacevskian. Cu ajutorul lui
putem de asemenea defini L-lungimea unui L-segment, apelând ı̂nsă
la integrală. Fie A(a) şi B(b) pe L-dreapta d. Aplicăm o deplasare
h ∈ Hr astfel ı̂ncât h(a) = 0 şi b′ = h(b) ∈ (0, r). Datorită invarianţei
lui dσ lungimea segmentului (A′ B ′ ), A′ = h(A), B ′ = h(B) este
aceeaşi. Definim atunci
Z
′ ′
b′ dx r + b′
l(AB) = l(A B ) = 2 = ln .
0 r 2 − x2 r − b′
Dar (r + b′ )/(r − b′ ) = (α, β, b, a), unde α şi β au semnificaţia din

Fig.2.17. Am regăsit astfel definiţia lungimii dată de (2.34).
Pentru elementul de arie neeuclidiană se poate lua invariantul
dω
dΩ = (r2 −|z| 2 )2 , unde dω este elementul de arie euclidiană.
2.4.5. Axiomele de continuitate

Vom prezenta mai ı̂ntâi axiomele de continuitate, lăsând la urmă
axioma de paralelism.
V1 (axioma de continuitate a lui Cantor). Dacă pe
o L-dreaptă există două şiruri de puncte A1 , A2 , . . . , An , . . . şi
B1 , B2 , . . . , Bn , . . . astfel ı̂ncât Bq ∈ (Ap Bq−1 ) şi Ap ∈ (Ap−1 Bq ) ori-
care ar fi p, q ∈ N∗ , atunci pe această L-dreaptă există cel puţin un
punct M situat ı̂ntre Ap şi Bq , C ∈ (Ap Bq ), pentru oricare p şi q.
Capitolul 2 111
Proprietatea prevăzută de V1 are loc ı̂n geometria euclidiană pe

drepte şi cercuri şi prin intermediul unor funcţii omografice convena-
bil alese se vede că ea are loc şi ı̂n acest model de geometrie a lui
Lobacevski.
V2 (axioma lui Arhimede). Fie A1 un punct oarecare situat
pe o L-dreaptă ı̂ntre punctele oarecare date A şi B; construim punc-
tele A1 ∈ (AA2 ), A2 ∈ (A1 A3 ) ş.a.m.d. ı̂n aşa fel ı̂ncât segmen-
tele (AA1 ), (A1 A2 ), (A2 A3 ), . . . să fie congruente ı̂ntre ele. Atunci
ı̂n şirul punctelor A2 , A3 , A4 , . . . totdeauna există un punct An astfel
ı̂ncât punctul B să fie ı̂ntre A şi An (B ∈ (A, An )).
Pentru verificarea acestei axiome este suficient să observăm că
l(AAn ) = nl(AA1 ), iar dacă notăm y = l(AB), x = l(AA1 ), atunci
conform Axiomei lui Arhimede pentru numerele reale rezultă că există
un număr n ∈ N astfel ı̂ncât y < nx, iar faptul că l(AB) < l(AAn )
este acelaşi lucru cu B ∈ (AAn ).
Observaţie. Axiomele V1 şi V2 pot fi ı̂nlocuite cu axiomele
V1′ . Orice L-dreaptă este o mulţime separabilă.
V2′ . Orice L-dreaptă este o mulţime conexă.
Se ştie că pentru a defini o topologie pe dreapta reală R se poate
alege ca definiţie a vecinătăţii unui punct a ∈ R orice segment
(BC) ⊂ R cu proprietatea A ∈ (BC) (B, C 6∈ (BC)). Pe aceeaşi
cale se poate defini o topologie şi pe o L-dreaptă.
De asemenea se ştie (v. de exemplu [Col]) că un corp comutativ
total ordonat care verifică Axioma lui Arhimede şi Axioma lui Cantor
este un sistem al numerelor reale. Deci atât dreapta cât şi L-dreapta
sunt modele ale sistemului numerelor reale.
Funcţiile omografice fiind continue, păstrează conexitatea şi sepa-
rabilitatea, de unde rezultă echivalenţa axiomelor V1 şi V2 cu V1′

şi V2′ . Pentru detalii se pot consulta [Sâm, pag. 234-236], [Col. pag.
134-135].
Axiomele enumerate până ı̂n prezent - de incidenţă, de ordine, de
congruenţă şi de continuitate - coincid cu cele din geometria eucli-
diană, deci tot ce se poate demonstra ı̂n geometria euclidiană fără a
folosi axioma paralelelor rămâne valabil şi ı̂n geometria lui Lobace-
vski.
2.4.6. Axioma paralelelor
IV. Prin fiecare L-punct al L-planului care nu aparţine L-dreptei
date d pot trece o mulţime nedeterminată de L-drepte neincidente cu
d.
Observăm că dintre aceste L-drepte două au o situaţie specială,
după cum se vede şi ı̂n Fig.2.19.
β η
A
α
Fig.2.19.
Capitolul 2 113
Fie d cu extremităţile α şi β pe Cr . Cele două cazuri speciale

corespund dreptelor prin A care conţin L-semidreptele (Aα şi (Aβ.
Numim L-paralele la dreapta d prin L-punctul A cele două L-drepte
care conţin (Aα şi (Aβ (din punct de vedere euclidian cele două
⌢
cercuri sunt tangente cu cercul ce conţine arcul αβ ı̂n α şi ı̂n β). Se
observă uşor că fiecare L-dreaptă care trece prin A şi este conţinută ı̂n
L-unghiul dintre L-paralele (partea haşurată ı̂n figură) nu are puncte
comune cu d. Aceste drepte se numesc drepte nesecante. Observăm
că prin intermediul geometriei euclidiene putem extinde noţiunea de
L-unghi şi măsură a lui şi la infinit şi astfel putem spune că măsura
unghiului făcut de L-dreapta d cu cele două l-paralele este de măsură
zero, pe când ı̂n cazul nesecantelor noţiunea uzuală de unghi nu mai
poate fi extinsă.
2.4.7. Consecinţe ale Axiomei paralelelor
Datorită Axiomei IV se obţin desigur o serie de proprietăţi diferite
de cele din geometria euclidiană. În continuare vor fi prezentate câteva
dintre cele mai simple asemenea proprietăţi.
2.4.7.1. Teoremă. Suma măsurilor unghiurilor unui L-triunghi
este mai mică decât π.
Demonstraţie. Fie A′ B ′ C ′ un L-triunghi (Fig.2.20) cu măsurile
unghiurilor α, β, γ, unde α = m(C ′d A′ B ′ ), β = m(A′d B ′ C ′ ) şi γ =
m(B ′dC ′ A′ ). Notăm cu M ′ şi N ′ punctele de intersecţie ale cercului
care conţine L-dreapta ce trece prin B ′ , C ′ cu cercul Γr . Aplicăm
o L-deplasare h care are proprietatea că h(A′ ) = A = O. Atunci
(AB) = h((A′ B ′ )) şi (AC) = h((A′ C ′ )) sunt segmente şi ı̂n geometria
euclidiană (sunt situate pe raze ale cercului Γr ). Dacă M = h(M ′ ) şi
N = h(N ′ ), atunci L-segmentul (BC) se află pe cercul euclidian ce
trece prin M şi N , ortogonal pe Γr , segmentele (razele) [AM ], [AN ]

fiind tangente la cercul M BCN . Măsura unghiului făcut de segmentul
⌢
[AB] cu arcul BC este β, fiind măsura L-unghiului ABC, d care este
congruent cu A′d d = h(A′d
B ′ C ′ , deoarece ABC B ′ C ′ ).
N′ Γr
C′
A′
B O, A
M′
C B
N M
Fig.2.20.
Notăm cu m(B) b măsura unghiului euclidian ABC (din triunghiul

euclidian ABC); atunci β < m(B). b Analog obţinem γ < m(C).b Din
m(A)b + m(B)
b + m(C) b = π (rezultat cunoscut ı̂n geometria euclidiană
ca o consecinţă a axiomei paralelelor din această geometrie) şi din
cele de mai sus rezultă α + β + γ < π.
2.4.7.2. Teoremă. Două L-triunghiuri cu unghiurile
L-congruente sunt L-congruente.
Demonstraţie. Fie ABC şi A1 B1 C1 triunghiurile cu unghiurile
congruente, deci dacă notăm α = m(BAC), d d
β = m(ABC), γ =
d
m(BCA), α1 = m(B1d A1 C1 ), β1 = m(A1dB1 C1 ), γ1 = m(B1d C1 A1 ),
Capitolul 2 115
atunci α = α1 , β = β1 , γ = γ1 . Fie h, h1 ∈ Hr două L-mişcări astfel

ı̂ncât
h(A) = h1 (A1 ) = 0,
h((AB)) = h1 ((A1 B1 )) ⊂ [OR],
unde segmentul euclidian [OR] este o rază a cercului Γr (Fig.2.21 şi

2.22).
O B′ O B′ B1′
B1′ R R
C1′ D C′ D
C′ C1′
Fig.2.21. Fig.2.22.
Dacă (AC) şi (A1 C1 ) nu se transformă pe aceeaşi rază, atunci ele
se transformă pe raze simetrice faţă de [OR] deoarece α = α1 . În
acest caz compunând h1 cu o simetrie faţă de [OR], (AC) şi (A1 C1 )
vor aparţine aceleiaşi raze. Din cele de mai sus rezultă că poate avea
loc unul din următoarele trei cazuri:
1) Triunghiurile imagine coincid (se suprapun), deci sunt con-
gruente şi la fel şi triunghiurile iniţiale ABC şi A1 B1 C1 .
2) (B ′ C ′ ) ∩ (B1′ C1′ ) = D sau C ′ = C1′ = D sau B ′ = B1′ = D.
În prima situaţie se formează două L-triunghiuri B ′ DB1′ şi C ′ DC1′ .
Studiem unghiurile primului L-triunghi B ′ DB1′ ; avem
d
m(DB ′ ′ m(B1′d
B ′ D) = π − β, m(B ′d
DB1′ ) > 0,
1 B ) = β1 ,
de unde rezultă
d ′ ′ ′d′ ′d ′ ′d ′
m(DB1 B ) + m(B1 B D) + m(B DB1 ) = β1 + π − β + m(B DB1 ) =
= π + m(B ′d
DB1′ ) > π.
Am ajuns la concluzia că suma măsurilor unghiurilor triunghiului

B ′ DB1′ este mai mare ca π, ceea ce contrazice Teorema 2.4.7.1.
Dacă C ′ = C1′ = D se procedează analog. Dacă B ′ = B1′ = D,
atunci se consideră triunghiul C ′ DC1′ şi se ajunge la o contradicţie
de acelaşi fel cu prima situaţie.
3) (B ′ C ′ ) ∩ (B1′ C1′ ) = ∅; ı̂n acest caz considerăm L-patrulaterul
B ′ C ′ C1′ B1′ cu măsurile unghiurilor
m(B1′d
B ′ C ′ ) = π − β, m(C1′ d
B1′ B ′ ) = β1 ,
m(B ′d
C ′ C1′ ) = π − γ, m(C ′ d
C1′ B1′ ) = γ1 ,
de unde rezultă
(2.37) m(B1′d
B ′ C ′ ) + m(C1′ d
B1′ B ′ ) + m(B ′d
C ′ C1′ )+
+m(C ′ d
C1′ B1′ ) = 2π.
Dar dacă ducem L-diagonala (C ′ B1′ ) şi considerăm L-triunghiurile

B1′ C ′ C1′ şi B1′ B ′ C ′ obţinem că suma măsurilor unghiurilor celor două
triunghiuri este mai mică decât 2π, pe baza Teoremei 2.4.7.1, dar
aceasta contrazice egalitatea (2.37).
Capitolul 2 117
În concluzie cazurile 2) şi 3) duc la contradicţii, deci nu poate

avea loc decât cazul 1).
2.4.7.3. Teoremă (Pitagora-Lobacevski). Fie ABC un
d
L-triunghi cu m(BAC) = π/2. Notăm a = l(BC), b = l(CA),
c = l(AB). Atunci
(2.38) ch a = ch b ch c.
Demonstraţie. Aplicăm mişcarea h ∈ Hr care are proprietăţile

h(A) = O, h(B) = B ′ şi B ′ (β) cu β > 0. Atunci evident că h(C) = C ′ ,
unde C ′ (iγ), γ ∈ R. Folosind relaţia (2.36) obţinem

1 + rβ−iγ
2 +iβγ r r+γ r+β
(2.39) a = ln , b = ln , c = ln .
r−γ r−β
1 − rβ−iγ
2 +iβγ r
Reamintim câteva definiţii şi formule referitoare la funcţiile hiper-

bolice.
ex + e−x ex − e−x ex − e−x
(2.40) ch x = , sh x = , th x =
2 2 ex + e−x
1 + th2 x2
(2.41) ch x =
1 − th2 x2
(2.42) ch x ≈ 1 + x2 pentru x ∈ R,
aproximarea fiind bună pentru x suficient de mic.

Utilizând (2.40) relaţiile (2.39) se pot exprima sub forma
s
c b β2 + γ2 a
(2.43) β = r th , γ = r th ; r 4 2 2
= th .
2 2 r +β γ 2
Formula (2.41), utilizând ultima egalitate din (2.43) şi apoi iar
(2.41), devine:
r 4 + β 2 γ 2 + r 2 (β 2 + γ 2 ) (r 2 + β 2 )(r 2 + γ 2 )
ch a = = = ch b · ch c
r 4 + β 2 γ 2 − r 2 (β 2 + γ 2 ) (r 2 − β 2 )(r 2 − γ 2 )
care este tocmai relaţia (2.38).
2.4.7.4. Observaţie. Pentru a, b, c suficient de mici, dacă folosim
(2.42), din relaţia (2.38) obţinem
(1 + a2 ) ≈ (1 + b2 )(1 + c2 ),
de unde
a2 ≈ b2 + c2
(neglijând b2 c2 care devine foarte mic), relaţie ce are loc dacă laturile
L-triunghiului ABC sunt suficient de mici. Acest fapt duce la conclu-
zia (la care se poate ajunge şi pe alte căi): geometria lui Lobacevski
este identică local cu geometria lui Euclid.
2.4.8. Unghiul de paralelism
Fie d o L-dreaptă şi A un L-punct ce nu aparţine dreptei. Du-
cem prin A cele două L-drepte paralele cu d (v. 2.4.6) şi o L-dreaptă
perpendiculară pe d (Fig.2.23). (Spunem că două L-drepte incidente
sunt perpendiculare dacă măsura unghiului format de ele este π/2.
Dintr-un punct exterior unei L-drepte se poate totdeauna duce o
unică L-dreaptă perpendiculară; transformând printr-o L-mişcare
această L-dreaptă ı̂ntr-un diametru al cercului Cr , afirmaţia de mai
sus rezultă din aceeaşi proprietate a geometriei euclidiene).
Unghiurile pe care L-dreptele din A L-paralele la L-dreapta d
le fac cu L-dreapta perpendiculară pe d se numesc unghiuri de
paralelism.
Capitolul 2 119
Vom demonstra că aceste unghiuri depind numai de l-distanţa δ

de la A la dreapta d, δ = l(AB) (Fig.2.23).
β′
B -
N
β 7A A′ B′
ρ C
O
r
α′
Fig.2.23. Fig.2.24.
Fie h L-deplasarea din Hr care are proprietatea că h(A) = A′ = 0
şi h(B) = B ′ , unde afixul b′ al lui B ′ este real pozitiv (Fig.2.23). Ob-
servăm că cele două unghiuri de paralelism sunt congruente (deoarece
imaginile lor prin h sunt congruente). Notăm măsura unui unghi de
paralelism cu Π.
Deoarece prin h distanţele se păstrează, folosind formula (2.35)
avem:
r + b′
(2.44) δ = l(A′ B ′ ) = ln ,
r − b′
de unde
eδ − 1
(2.45) b′ = r .
eδ + 1
Observăm că egalităţile (2.44) şi (2.45) stabilesc legătura ı̂ntre
b′ ,
care este lungimea euclidiană a segmentului A′ B ′ şi δ, care este
lungimea lobacevskiană a aceluiaşi segment.
În punctul β ′ = h(β) ducem tangenta la cercul Γr ; aceasta inter-

sectează semiaxa reală pozitivă ı̂n C. Punctul C este centrul cercului
pe care se află B ′ = h(B), deci pe el se află şi arcul ce este ima-
ginea lui d prin transformarea h. Notăm cu ρ lungimea euclidiană
⌢
a segmentului [B ′ C] (raza cercului ce conţine arcul α′ B ′ β ′ ). Scriem
puterea punctului A′ faţă de acest cerc (cu centrul ı̂n C şi raza ρ)
r 2 = A′ B ′ (A′ B ′ + 2ρ)
sau
r 2 = b′ (b′ + 2ρ),
de unde, folosind (2.45),

δ
2
−1
r 2 − b′2 r 2 − eeδ +1 r2 2reδ r
ρ= ′
= δ −1 = 2δ
= .
2b e
2 δ r e −1 sh δ
e +1
Din triunghiul dreptunghic A′ β ′ C rezultă

β′C ρ
Π = Π(δ) = m(β ′d
A′ C) = arctg ′ ′
= arctg ,
βA r
deci unghiul de paralelism are mărimea
1
(2.46) Π = Π(δ) = arctg .
sh δ
Observăm că Π(δ) ∈ (0, π/2). Dacă δ → 0, atunci Π(δ) → π/2;
dacă δ → ∞, atunci Π(δ) → 0.
2.4.9. Cercul ı̂n geometria lui Lobacevski
Analog cu geometria euclidiană definim un L-cerc drept locul
geometric al punctelor situate la aceeaşi L-distanţă de un punct fix
din L-plan, punct numit centru.
Capitolul 2 121
Fie L-cercul CL = CL (z0 ; r); aplicăm o deplasare h care are pro-

prietatea h(z0 ) = 0. Atunci h(CL ) este un cerc ı̂n sensul euclidian,
cu centrul ı̂n O. De aici deducem că şi CL (z0 ; r) este tot un cerc
euclidian, dar centrul cercului euclidian diferă de cel al cercului loba-
cevskian (cu excepţia cazului când z0 = 0).
2.4.9.1. Centrul z0 al L-cercului CL are proprietatea că inversul
lui faţă de cercul CL coincide cu inversul lui faţă de cercul Γr .
Pentru a demonstra această proprietate observăm că o funcţie
omografică h conservă proprietatea de inversiune faţă de un cerc (v.
2.1.11). Fie z0′ inversul lui z0 faţă de cercul CL . Alegem o funcţie
omografică h din Hr cu proprietatea că h(z0 ) = 0. Fie z ′ inversul lui
z0 faţă de CL ; atunci 0 = h(z0 ) şi h(z0′ ) sunt inverse faţă de cercul
imagine h(CL ), care este un cerc concentric cu Γr . Rezultă că O şi
h(z0′ ) sunt inverse şi faţă de Γr . Aplicând acum h−1 , aceasta invariază
cercul Γr , dar h−1 (0) = z0 şi h−1 (h(z0′ )) = z0′ , deci z0 şi z0′ sunt inverse
faţă de h−1 (Γr ) = Γr .
2.4.10. Proprietăţi ale funcţiilor eliptice, hiperbolice sau
parabolice din Hr
Funcţiile din Hr invariază cercul Γr . Rezultă de aici că funcţiile
din Hr nu pot fi decât eliptice, hiperbolice sau parabolice, deoarece
celelalte funcţii omografice nu invariază vreun cerc (v. 2.3).
Fie h ∈ Hr ; atunci ea este de forma
z−a
h(z) = r 2 eiθ , |a| < 1, θ ∈ R.
r 2 − az
Punctele fixe (duble) ale acestei transformări λ şi µ sunt soluţiile
ecuaţiei
θ θ
az 2 + 2ir 2 sin ei 2 z − ar 2 eiθ = 0
2
şi pentru a 6= 0 ele sunt egale cu

 s 
θ
rei 2  θ θ
−ir sin ± |a|2 − r 2 sin2  .
a 2 2
Deoarece |λµ| = |ar 2 eiθ /|a|| = r 2 rezultă că sau ambele puncte
fixe sunt pe cercul absolut Γ r , sau unul este interior şi celălalt exterior.

Dacă λ = µ, atunci |a| = r sin θ2 şi |λ| = r, deci λ se află de asemenea
pe cercul absolut Γr .
I. Presupunem că h din Hr este o transformare eliptică. Atunci
λ 6= µ şi h transformă unul ı̂n altul cercurile ce trec prin λ şi µ şi
invariază cercurile ortogonale pe acestea. Deci Γr este un cerc ortogo-
nal pe acestea, iar λ şi µ sunt inverse faţă de Γr , deoarece fasciculul
de cercuri prin λ şi µ este ortogonal pe Γr .
2
Fie λ ∈ Ur , deci |λ| < r; atunci µ = rλ . Deoarece fasciculul de
cercuri ce trec prin λ şi r 2 /λ sunt ortogonale pe Γr , iar h transformă
aceste cercuri unele ı̂n altele, rezultă că şi cercurile imagine sunt or-
togonale pe Γr . Dar cercurile din acest fascicul definesc L-drepte şi
anume sunt L-dreptele care trec prin L-punctul λ. Prin h ele sunt
transformate tot ı̂n L-drepte ce trec prin λ. Deci h acţionează ca o
rotaţie din cadrul geometriei euclidiene şi de aceea spunem că orice
funcţie eliptică h din Hr este o L-rotaţie de L-centru λ, unde λ este
punctul fix al lui h din L-planul Ur .
Curbele pe care o transformare h le invariază le vom numi tra-
iectorii. În cazul de faţă traiectoriile transformării h din L-planul Ur
sunt L-cercurile cu centrul ı̂n λ. Aceasta rezultă din faptul că h inva-
riază cercurile ortogonale pe cele ce trec prin λ şi µ, deci faţă de care
λ şi µ sunt inverse, conform proprietăţilor 2.4.9.1 şi 2.1.11 (Fig.2.25).
Capitolul 2 123
Se poate include aici şi cazul a = 0 şi atunci funcţia h(z) = eiθ z
este ı̂n acelaşi timp o L-rotaţie şi o rotaţie (euclidiană), ambele cu
centrul λ = 0.
λ
µ
d
λ
µ
Γr
Γr
Fig.2.25. Fig.2.26.
II. Fie h din Hr o transformare hiperbolică. Atunci λ 6= µ şi h
invariază cercurile ce trec prin λ şi µ şi transformă unele ı̂n altele
cercurile ortogonale pe primele. Rezultă că λ, µ ∈ Γr şi ı̂n particular
h invariază şi cercul ce trece prin λ şi µ şi este ortogonal pe Γr , deci
care defineşte o L-dreaptă d cu extremităţile λ şi µ (Fig.2.26). Rezultă
că h transformă unele ı̂n altele L-dreptele ortogonale pe d. De aceea
aceste transformări se numesc L-translaţii de-a lungul dreptei d (ı̂n
Fig.2.26 L-dreptele fasciculului sunt desenate ı̂ntrerupt). Traiectoriile
transformării sunt arcele de cercuri cu extremităţile λ şi µ. Se poate
arăta ([Cha, pag.61]) că aceste traiectorii sunt locurile geometrice ale
L-punctelor situate la aceeaşi L-distanţă de L-dreapta d. De aceea
ele se numesc echidistante (se mai numesc şi hipercicluri).
III. Fie h ∈ Hr o transformare parabolică, deci λ = µ. Ea inva-

riază cercurile dintr-un fascicul de cercuri ce sunt toate tangente ı̂n λ,
deci printre acestea este şi absolutul Γr . Cu alte cuvinte traiectoriile
acestei transformări sunt cercurile din Ur tangente interior la Γr ı̂n
punctul λ (Fig.2.27).
Γr
Fig.2.27.
Cercurile euclidiene ortogonale pe acestea şi pe Γr ı̂n λ conţin o fa-

milie de L-drepte L-paralele (desenate cu linie ı̂ntreruptă ı̂n Fig.2.26).
Funcţia h duce unele ı̂n altele L-dreptele acestui fascicul.
O transformare h cu proprietăţile de mai sus se spune că este o
L-translaţie limită, iar traiectoriile ei se numesc oricicluri.
Capitolul 2 125
2.5 O generalizare a Lemei lui Schwarz
2.5.1. Lema lui Schwarz. Fie f o funcţie olomorfă pe discul

unitate U (U = U1 = U (0; 1)) şi care verifică următoarele condiţii:
f (0) = 0, |f (z)| < 1, z ∈ U ; atunci
1) |f (z) ≤ |z|, oricare ar fi z ∈ U şi |f ′ (0)| < 1,
2) dacă există un z0 ∈ U astfel ı̂ncât |f (z0 )| = |z0 |, sau dacă
|f ′ (0)|
= 1, atunci există un θ ∈ R astfel ı̂ncât f (z) = eiθ z, z ∈ U
(f este o rotaţie cu centrul 0).
Interpretarea geometrică a lemei este următoarea: dacă f este o
funcţie olomorfă ı̂n U , f (0) = 0 şi f (U ) ⊆ U , atunci f (Ur ) ⊆ Ur ,
pentru orice r ∈ (0, 1), iar f (Ur ) = Ur pentru un anumit r dacă şi
numai dacă f (z) = eiθ z, θ ∈ R.
Demonstraţia acestei leme, precum şi o serie de aplicaţii care-i
arată importanţa, pot fi găsite ı̂n majoritatea cărţilor care tratează
funcţii de o variabilă complexă (de exemplu [HNM, pag. 103], [Cha],
[May], [Căl]). De asemenea se cunosc şi diverse generalizări ale aces-
tei leme. În cele ce urmează vom da o generalizare utilizând distanţa
lui Lobacevski (l-lungimea segmentelor definită la 2.4.4). Această
generalizare permite o interpretare geometrică mai profundă decât
cea dată lemei de mai sus.
2.5.2. Lema lui Schwarz generalizată. Fie f o funcţie olo-
morfă ı̂n U şi care are proprietatea că f (U ) ⊆ U . Fie punctele zk ∈ U
şi wk = f (zk ), k ∈ {1, 2}; atunci
(2.47) l(w1 , w2 ) ≤ l(z1 , z2 ),
unde l este distanţa lui Lobacevski pentru discul de rază r = 1.

În plus, dacă ı̂n (2.47) egalitatea are loc pentru o pereche (z1 , z2 )
din U , atunci f ∈ H1 , adică este de forma f (z) = eiθ (z − a)/(1−
−az), |a| < 1, θ ∈ R (ı̂n acest caz rezultă că egalitatea ı̂n (2.47) are
loc pentru orice pereche de puncte z1 , z2 din U ).
Demonstraţie. Considerăm funcţia f drept o transformare de la
planul (z) la planul (w); această transformare o realizăm prin inter-
mediul planelor (Z) şi (W ) astfel:
f
(z) −→ (w)
 x
 
hy kyk−1
(Z) −→ (W )
F
unde
z − z1 w − w1
Z = h(z) = , W = k(w) = .
1 − z1z 1 − w1w
Avem F = k ◦ f ◦ h−1 , deci F (Z) = W . Funcţia F astfel definită
verifică Lema lui Schwarz 2.5.1; ı̂ntr-adevăr F este olomorfă ı̂n U
(compunerea de funcţii olomorfe este olomorfă), dacă Z ∈ U , atunci
|F (Z)| = |(k ◦ f )(x)| = |k(w)| < 1 (deoarece w ∈ U ) şi F (0) =
(k ◦ f )(z1 ) = k(w1 ) = 0. Pe baza Lemei lui Schwarz rezultă
|W | = |F (Z)| ≤ |Z|.
În particular, dacă Z2 = h(z2 ) şi W2 = k(w2 ), atunci avem
(2.48) |W2 | ≤ |Z2 |

Capitolul 2 127
inegalitate ce arată că distanţa euclidiană ı̂ntre O şi W2 este cel mult
egală cu cea de la O la Z2 .
Din (2.35) deducem
1 + |Z|
l(O, Z) = ln
1 − |Z|
şi observând că funcţia ϕ : [0, 1) → R, ϕ(t) = (1 + t)/(1 − t) este

crescătoare, obţinem că l(O, Z) creşte odată cu |Z|, deci odată cu
distanţa euclidiană a lui Z la O. Obţinem că |W2 | ≤ |Z2 | dacă şi
numai dacă
(2.49) l(O, W2 ) ≤ l(O, Z2 ).
Dar l este invariantă la deplasările h şi k (din H1 ), deci
l(w1 , w2 ) ≤ l(z1 , z2 ).
Dacă pentru o pereche z1 , z2 are loc egalitatea ı̂n (2.47), atunci

ea are loc şi ı̂n (2.49) şi (2.48) şi aplicând din nou Lema lui Schwarz,
partea a doua, din (2.48) rezultă F (Z) = eiθ Z, deci F ∈ H1 , de unde
ı̂n final obţinem f = k−1 ◦ F ◦ h ∈ H1 .
Interpretarea geometrică ce se poate da Lemei generalizate a lui
Schwarz este: funcţia f care satisface condiţiile Lemei 2.5.2 scur-
tează distanţa lobacevskiană dintre două puncte. Ea invariază această
distanţă dacă şi numai dacă f ∈ H1 .
Lema generalizată a lui Schwarz 2.5.2 mai este cunoscută şi sub
numele de Teorema lui Pick.
Capitolul 3
Elemente de teoria
geometrică a funcţiilor de
o variabilă complexă
Pentru a putea parcurge cu uşurinţă acest capitol cititorul trebuie

să posede cunoştinţele de bază de analiză complexă, cunoştinţe ce se
găsesc ı̂n orice manual consacrat acestui domeniu al matematicii, cum
sunt [HMN], [Căl], [Cha], [May].
3.1 Funcţii univalente
3.1.1. Definiţie. O funcţie olomorfă şi injectivă pe un domeniu D

din C se numeşte univalentă pe D. Mulţimea funcţiilor olomorfe pe D
129
o notăm cu H(D), iar a celor univalente pe D cu Hu (D). (Reamintim

că un domeniu este o mulţime deschisă şi conexă).
O funcţie olomorfă pe D care ia orice valoare a sa ı̂n cel mult m
puncte distincte din D şi există cel puţin o valoare luată ı̂n exact m
puncte distincte se numeşte multivalentă de ordinul m sau m-valentă.
Exemple. 1) Funcţiile omografice sunt univalente pe D = C \
{z0 }, unde z0 este polul funcţiei.
2) Dacă f ∈ Hu (D), g ∈ Hu (E) şi f (D) ⊂ E, atunci g ◦ f ∈
Hu (D).
3) f (z) = z 2 este univalentă ı̂n semiplanul superior şi este biva-
lentă (2-valentă) ı̂n discul unitate U .
4) Funcţia
z
(3.1) k(z) = , z ∈ U,
(1 − z)2
numită funcţia lui Koebe, este univalentă ı̂n U , fapt ce se verifică uşor
prin calcul direct.
Dacă Γ este frontiera lui U (Γ este cercul unitate), atunci k(Γ) =
(−∞, −1/4] ∪ {∞}. Într-adevăr aceasta rezultă uşor observând că
pentru t ∈ [−π, π],
1 1 1
k(eit ) = 2 = =− ,
−i 2t i 2t t 2 4 sin2 2t
e −e 2i sin 2
deci k(eit ) ∈ (−∞, −1/4] când t ∈ [−π, π) \ {0} şi k(1) = ∞.

3.1.2. Teoremă. Dacă f ∈ Hu (D), atunci f ′ (z) 6= 0 pentru orice
z din D.
Demonstraţia teoremei se găseşte ı̂n [HMN, pag.143-144], [Căl,
pag. 159-160] etc.
Capitolul 3 131
Reciproca acestei teoreme nu este adevărată, după cum este ı̂n

cazul funcţiei f (z) = ez unde f ′ (z) 6= 0 ı̂n C, dar ez = ez+2πi .
Din teorema 3.1.2 rezultă că funcţiile univalente sunt reprezentări
conforme.
Primul matematician care a obţinut condiţii necesare şi suficiente
de univalenţă este G. Călugăreanu [Căl1]. În cele ce urmează vor
fi prezentate unele criterii de univalenţă (criteriile conţinând doar
condiţii suficiente de univalenţă). Următoarea teoremă este un ase-
menea criteriu datorat lui S. Ozaki şi W. Kaplan ([Kap], [HMN]).
3.1.3. Teoremă. Dacă D este un domeniu simplu conex, f ∈
H(D) şi dacă există g ∈ Hu (D) astfel ı̂ncât g(D) este un domeniu
convex şi
f ′ (z)
Re ′ > 0, z ∈ D,
g (z)
atunci f ∈ Hu (D).
Demonstraţie. Notăm ∆ = g(D). Deoarece g este univalentă
rezultă că există g−1 : ∆ → D, care este o funcţie olomorfă pe dome-
niul convex ∆, iar funcţia h = f ◦ g−1 este de asemenea olomorfă pe
∆. Avem
f ′ (z)
Re h′ (w) = Re ′ > 0, w = g(z) ∈ ∆.
g z)
Fie w1 , w2 ∈ ∆, w1 6= w2 şi γ : [0, 1] → C, γ(t) = w1 + t(w2 − w1 );
atunci integrând de-a lungul drumului liniar de la w1 la w2 care are
suportul ı̂n domeniul convex D obţinem
Z w2 Z 1
h(w2 ) − h(w1 ) = h′ (w)dw = (w2 − w1 ) h′ [γ(t)]dt,
w1 0
de unde Z
h(w2 ) − h(w1 ) 1
Re = Re h′ [γ(t)]dt > 0,
w2 − w1 0
deci h(w1 ) 6= h(w2 ), adică h este injectivă şi la fel şi f = h ◦ g.

3.1.4. Corolar. Dacă funcţia f este olomorfă ı̂n domeniul con-
vex D şi verifică Re f ′ (x) > 0, pentru orice z din D, atunci f este
univalentă.
3.1.5. Corolar. Dacă f ∈ H(U ) şi satisface condiţia Re [(1 −
2
z )f (z)] > 0, z ∈ U , atunci f este univalentă.
Demonstraţie. Fie g(z) = log 1+z 1−z , z ∈ U \ {0} şi g(0) = 0. Dacă
notăm h(z) = (1 + z)/(1 − z), atunci h(U ) este semiplanul drept, iar

g(U ) = log h(U ) = w; − π2 < Im w < π2 este o mulţime convexă.
Se verifică uşor şi univalenţa funcţiei g, deoarece h este o funcţie
omografică (deci univalentă) şi funcţia logaritmică este univalentă ı̂n
semiplanul drept. În plus g′ (z) = 1/(1 − z 2 ), de unde
f′
Re = Re [(1 − z 2 )f ′ (z)] > 0, z ∈ U,
g′
iar din Teorema 3.1.3 rezultă f ∈ Hu (U ).
3.2 Clase de funcţii univalente
Notăm
(3.2) A = {f ∈ H(U ); f (0) = f ′ (0) − 1 = 0}
şi
(3.3) S = {f ∈ A; f univalentă}.
Observăm că o funcţie f din A are o dezvoltare ı̂n serie Taylor ı̂n
U de forma
(3.4) f (z) = z + a2 z 2 + · · · + an z n + · · · , z ∈ U,
Capitolul 3 133
iar S = A ∩ Hu (U ) = {f ∈ Hu (U ); f de forma (3.4)} = {f ∈

Hu (U ); f (0) = f ′ (0) − 1 = 0}. Vom vedea ı̂n continuare că ”nor-
malizarea” f (0) = f ′ (0) − 1 = 0 este mai mult o simplificare decât o
restricţie.
3.2.1. Teorema lui Riemann. Fie D ∈ C, D 6= C un domeniu
simplu conex şi fie w0 ∈ D şi α ∈ [−π, π); atunci există o funcţie
unică ϕ ∈ Hu (U ) astfel ı̂ncât ϕ(U ) = D, ϕ(0) = w0 şi arg ϕ′ (0) = α.
3.2.2. Fie D ⊂ C, D 6= C un domeniu simplu conex şi fie w0 ∈
D; atunci există o funcţie unică g ∈ Hu (D), normată cu condiţiile
g(w0 ) = 0, g′ (w0 ) = 1, astfel ı̂ncât g(D) = U (0; r0 ) (g reprezintă
conform domeniul D pe un disc cu centrul ı̂n origine). Raza acestui
disc se numeşte raza conformă a domeniuluio D ı̂n punctul w0 .
Teorema lui Riemann se găseşte ı̂n orice carte de Analiză com-
plexă, iar sub forma 3.2.1 este, de exemplu, ı̂n [Ahl, pag. 222];
consecinţa 3.2.2 este demonstrată ı̂n [HMN, pag. 150], [Mar1, pag.
384-385].
Fie ϕ din 3.2.1 funcţia ce reprezintă conform U pe D. În gene-
ral ea nu este din S. Ei ı̂i putem asocia funcţia f de forma f (z) =
[ϕ(z) − ϕ(0)]/ϕ′ (0) şi se verifică imediat că f ∈ S. Se vede astfel că
alegerea discului unitate şi a condiţiilor de normare nu restrânge ı̂n
mod esenţial studiul general al funcţiilor univalente ı̂ntr-un domeniu
simplu conex oarecare D, D 6= C.
Adeseori este necesar să se considere domenii simplu conexe D ⊂
C∞ , cu ∞ ∈ D. Presupunând că D 6= C∞ \{a} rezultă că E = C∞ \D
este o mulţime conexă şi compactă care are mai mult decât un punct.
Transformarea w∗ = 1/(w − c), unde c ∈ E, transformă domeniul D
ı̂ntr-un domeniu D ∗ care ı̂ndeplineşte condiţiile Teoremei lui Riemann
3.2.1. Cum ı̂n cazul acestei teoreme s-a luat U ca domeniu standard,
pentru domeniile de acest tip (∞ ∈ D) considerăm
U − = {z ∈ C∞ ; |z| > 1},
deci C∞ din care s-a scăzut discul unitate compactificat.

3.2.3. Teoremă. Fie D ⊂ C∞ , ∞ ∈ D, un domeniu sim-
plu conex; atunci există o unică funcţie g din Hu (U − ) astfel ı̂ncât
g(U − ) = D şi g(z) = z + b0 + b1 /z + b2 /z 2 + · · ·, unde b > 0.
Demonstraţie. Funcţia l(z) = 1/z transformă U − ı̂n U , iar
h(w) = 1/(w − c), cu c ∈ C∞ \ D transformă D ı̂n D ∗ . Con-
form Teoremei lui Riemann 3.2.1 există f ∈ Hu (U ) astfel ı̂ncât
f (U ) = D ∗ , f (0) = 0 şi f ′ (0) = a1 > 0, deci f (z) = a1 z + a2 z 2 + · · ·.
Definim g = h−1 ◦ f ◦ l; atunci g ∈ Hu (U − ) şi g(U − ) = D. Dacă
w∗ = h(w), atunci w = h−1 (w∗ ) = c + w1∗ , obţinem
1 1
g(z) = h−1 ◦ f ◦ l(z) = c + =c+ =
f (1/z) a1 z + a2 z −2 + · · ·
−1

z/a1 z c2
= c+ =c+ 1− + ··· =
1 + c2 /z + · · · a1 z
= bz + b0 + b1 z −1 + · · · ,
unde am folosit notaţiile

a2 c2 1
c2 = , b0 = c − , b= .
a1 a1 a1
Observând că a1 > 0, deci b > 0, demonstraţia este completă.

Pe baza celor de mai sus este motivată introducerea clasei
Σ = {g ∈ Hu (U − ); g(z) = z + b0 + b1 z −1 + b2 z −2 + · · ·}.
Capitolul 3 135
3.2.4. Observaţie. Fie f ∈ S, f (z) = z + a2 z2 + · · ·; atunci

funcţia
1 1 z
g(z) = = −1 −2
= =
f (1/z) z + a2 z + · · · 1 + a2 z −1 + · · ·
= z − a2 + · · · ∈ Σ
şi g(z) 6= 0 pentru orice z ∈ U − , deoarece f fiind din S, nu are poli.

Reciproc, dacă g ∈ Σ, g(z) = z+b0 +b1 z −1 +· · · şi c ∈ C∞ \g(U − ),
atunci funcţia
1 z
f (z) = = = z + (c − b0 )z 2 + · · · ∈ S.
g(1/z) − c 1 + (b0 − c)z + · · ·
Dacă g ∈ Σ şi g(z) 6= 0 pentru orice z ∈ U − , atunci f (z) =

1/g(1/z) ∈ S, deci se poate stabili o bijecţie ı̂ntre S şi {g ∈ Σ; g(z) 6=
0, z ∈ U − }.
Aplicând criteriile 3.1.3 şi 3.1.4 la funcţii din clasa A obţinem
condiţii suficiente de apartenenţă la clasa S. Următoarea teoremă
prezintă condiţii suficiente de apartenenţă la clasa Σ.
3.2.5. Teoremă. Fie g ∈ H(U − ), g(z) = z+b0 +b1 z −1 +· · ·. Dacă
mulţimea L = {w; w = lim g(z)} este mărginită, nu are puncte
|z|→1
interioare şi nu desparte ı̂n două planul C, atunci g ∈ Σ şi g(U − ) =
C∞ \ L.
Demonstraţia acestei teoreme se poate găsi ı̂n [Pomm, pag. 13-14].
3.2.6. Exemplu. Fie g(z) = z + b0 + e2iβ /z definită ı̂n U − ;
avem g(eiθ ) = b0 + 2eiβ cos(θ − β), deci L = {g(z); |z| = 1} =
[b0 − 2eiβ , b0 + 2eiβ ]. Rezultă conform Teoremei 3.2.5 că g ∈ Σ.
Funcţia g din Exemplul 3.2.6 este o generalizare a funcţiei lui
Jukowski (v. [HMN, pag. 43]).
3.2.7. Exemplu. Fie f (z) = z/(1−2z cos α+z 2 ), unde α ∈ (0, π),
definită ı̂n U . Funcţia
1 1
= z − 2 cos α + ∈ Σ,
f (1/z) z
după cum rezultă din exemplul 3.2.6. În plus punând |z| = 1 obţinem
1/f (1/z) ∈ [−2 cos α − 2, −2 cos α + 2],
de unde deducem 1/f (1/z) 6= 0, deci f ∈ S (conform Observaţiei

3.2.4) şi
# " !
1 1
C \ f (U ) = −∞, − α ∪ α ,∞ .
4 cos2 2 4 sin2 2
3.3 Teoreme de deformare şi acoperire clasice
Primele rezultate ce le vom prezenta ı̂n continuare sunt pentru

clasa Σ, urmând apoi să fie utilizate şi pentru evidenţierea unor pro-
prietăţi ale clasei S.
Fie g o funcţie cu dezvoltarea ı̂n serie Laurent de forma
∞
X
(3.5) g(z) = z + bn z −n , z ∈ U −.
n=0
3.3.1. Teorema ariei (Gronwall-Bieberbach). Dacă funcţia

g de forma (3.4) este din Σ, atunci
∞
X
(3.6) n|bn |2 ≤ 1.
n=1
Capitolul 3 137
Vom demonstra mai ı̂ntâi următoarea proprietate.

Lemă. Fie ϕ o funcţie olomorfă ı̂ntr-un domeniu care conţine
cercul Γr , cu centrul ı̂n O şi rază r. Dacă ϕ este univalentă pe Γr şi
ı̂ntr-o coroană circulară ce conţine cercul Γr are dezvoltarea ı̂n serie
Laurent ∞
X
ϕ(z) = αn z n ,
n=−∞
atunci aria imaginii prin ϕ a discului U (0; r) este
∞
X

(3.7) A(r) = π n|αn |2 r 2n > 0.

n=−∞
Demonstraţie. Deoarece ϕ este univalentă pe Γr , ϕ(Γr ) este o

curbă ı̂nchisă care nu conţine elementul ∞ şi care nu are puncte
multiple. Dn faptul că ϕ(∞) = ∞ rezultă că dacă z descrie cercul Γr
astfel ca exteriorul cercului să fie la dreapta, atunci şi curba ϕ(Γr )
este parcursă astfel ca exteriorul să fie tot la dreapta, deci ı̂n acelaşi
sens.
Aria A(r) este aria ı̂nchisă de curba ϕ(Γr ) = γr . Notăm w =
ϕ(reiθ ) = u(θ) + iv(θ), θ ∈ [0, 2π). Avem
∞
1 X
u(θ) = αn einθ + αn e−inθ r n ,
2 n=−∞
∞
1 X
v(θ) = αn einθ − αn e−inθ r n ,
2i n=−∞
iar pe baza formulei lui Green (v. de exemplu [Stă, pag. 384]) deducem

Z Z 2π
′

A(r) = u dv =

u(θ)v (θ)dθ =
0
γr
Z " ∞ #
1 2π X
niθ −niθ

n
= αn e + αn e r ·
4 0 n=−∞
" #
∞
X
imθ −miθ n
· m αm e + αm e r dθ .

m=−∞
Dar (
Z 2π
ikθ 0, k ∈ Z \ {0},
e dθ =
0 2π, k = 0
şi
∞
X ∞
X
nαn α−n = nαn α−n = 0,
n=−∞ n=−∞
deci

π X ∞ h i
2n 2n
A(r) = αn (−nα−n + nαn r ) + αn (nαn r − nαn ) =
2
n=−∞
∞
X

= π n|αn |2 r 2n .

n=−∞
Din această ultimă egalitate şi din faptul că A(r) > 0 rezultă
(3.7).
Demonstraţia Teoremei 3.3.1. Aplicăm Lema ı̂n cazul funcţiei
g cu dezvoltarea (3.5) şi care este din Σ, deci este olomorfă şi uni-
valentă ı̂n coroana U − şi α1 = 1, αn = b−n , n ≤ 0. Fie r > 1, deci
Γr ⊂ U − . Pe baza Lemei rezultă

X 1

A(r) = π m|b−m |2 r 2m =

m=−∞

∞
2 X 2 −2n
= π r − n|bn | r > 0.

n=1
Capitolul 3 139
Considerăm funcţia ψ : (1, ∞) → R,

∞
X
2
ψ(r) = r − n|bn |2 r −2n .
n=1
Funcţia ψ este continuă şi ψ(r) > 0 pentru r > 1, deoarece pentru
r suficient de mare ψ(r) > 0 şi ψ(r) 6= 0 pentru r > 1 (deci este
continuă şi nu se anulează). Atunci
lim ψ(r) ≥ 0
r→1
şi această ultimă inegalitate este tocmai (3.6).

3.3.2. Consecinţă. Fie g din Σ de forma (3.5); atunci |b1 | ≤ 1
şi egalitatea are loc dacă şi numai dacă g(z) = z + b0 + e2iθ /z, unde
b0 ∈ C şi θ ∈ R.
3.3.3. Consecinţă. Fie f din S cu dezvoltarea (3.4); atunci
|a3 − a22 | ≤ 1. În plus dacă f este impară, atunci |a3 | ≤ 1, iar |a3 | = 1
dacă şi numai dacă f (z) = z/(1 + e2iθ z 2 ), θ ∈ R.
Demonstraţie. Funcţia g(ζ) = 1/f (ζ −1 ) este din Σ (v.
Observaţia 3.2.4), g(ζ) = ζ − a2 + (a22 − a3 )ζ −1 + · · ·, ζ ∈ U − şi
g(ζ) 6= 0 când ζ ∈ U − . Din consecinţa 3.3.2 rezultă |a3 − a22 | ≤ 1.
Dacă f este impară, atunci a2 = 0 şi |a3 | ≤ 1. Tot din 3.3.2
rezultă |a3 | = 1 dacă şi numai dacă g(ζ) = ζ + e2iθ ζ −1 , de unde
f (z) = z/(1 + e2iθ z 2 ).
3.3.4. Teoremă (Bieberbach). Dacă f ∈ S şi f (z) = z+a2 z 2 +
· · · , z ∈ U , atunci |a2 | ≤ 2 şi |a2 | = 2 dacă şi numai dacă f = kθ ,
unde
X∞
z
kθ (z) = =z+ ne(n−1)iθ z n , z ∈ U, θ ∈ R.
(1 − eiθ z)2 n=2
Demonstraţie. Construim funcţia

q 1
f ∗ (z) = z f (z 2 )z −2 = z(1 + a2 z 2 + · · ·) 2 =
a2
= z + z 3 + · · · , z ∈ U \ {0}
2
şi f ∗ (0) = 0. Funcţia f ∗ este impară şi olomorfă ı̂n U . Arătăm că este
şi injectivă:
f ∗ (z1 ) = f ∗ (z2 ) ⇒ f (z12 ) = f (z22 ) ⇒ z1 = z2 sau z1 = −z2 .
Dar deoarece f ∗ este impară rezultă că f ∗ (−z2 ) = −f ∗ (z2 ) şi

singurul caz posibil rămâne z1 = z2 .
Construim acum funcţia g prin
1 1 1
g(z) = = z − a2 + · · · , z ∈ U −.
f ∗ (z −1 ) 2 z
Deoarece g ∈ Σ, din Consecinţa 3.3.2 obţinem |a2 /2| ≤ 1 şi |a2 | =
2 pentru gθ (z) = z − eiθ z −1 . Rezultă
f ∗ (z) = 1/gθ (z −1 ) = (z −1 − eiθ z)−1 = z/(1 − eiθ z 2 )
şi
f (z 2 ) = [f ∗ (z)]2 = z 2 /(1 − eiθ z 2 )2 ,
deci f = kθ .
Observăm că funcţia kθ este o ”rotaţie” a funcţiei lui Koebe (3.1),
mai exact
kθ = e−iθ k(eiθ z).
Teorema 3.3.4 a fost demonstrată de L. Bieberbach ı̂n 1916.

Atunci el a formulat:
Capitolul 3 141
3.3.5. Conjectura lui Bieberbach - Teorema lui de Bran-

ges. Dacă f ∈ S şi are dezvoltarea ı̂n serie de forma (3.4), atunci
|an | ≤ n, n ∈ {2, 3, . . .} şi cei mai mari coeficienţi ı̂n modul ı̂i sunt
ai funcţiilor kθ , θ ∈ R (funcţia lui Koebe şi rotaţiile ei).
Această conjectură incitantă a impulsionat cercetările din dome-
niul teoriei geometrice a funcţiilor, ducând la obţinerea multor rezul-
tate interesante şi la dezvoltarea unor noi metode. Ea a fost ı̂n cele
din urmă demonstrată de L. de Branges ı̂n 1984 [Bra]. Mai precis el a
obţinut un rezultat care implică şi conjectura lui Bieberbach (se mai
poate vedea [Caz, pag. 35-42]).
3.3.6. Teorema de acoperire (Koebe-Bieberbach). Fie f
din S şi w0 un punct ce nu aparţine domeniului imagine f (U ); atunci
|w0 | ≥ 1/4 şi |w0 | = 1/4 dacă şi numai dacă f = kθ , unde θ verifică
egalitatea w0 = −e−iθ /4.
Demonstraţie. Fie f (z) = z + a2 z 2 + · · · şi construim funcţia

w0 f (z) z
ϕ(z) = = (z + a2 z 2 + · · ·) 1 + + ··· =
w0 − f (z) w0

1
= z + a2 + z2 + · · ·
w0
Funcţia ϕ este univalentă şi normată, deci ϕ ∈ S. Pe baza Teore-
mei 3.3.4, pentru ϕ şi f , rezultă

(3.8) a2 + 1 ≤ 2 şi |a2 | ≤ 2,
w 0
de unde avem

1 1 1
=
w w + a2 − a2 ≤ w + a2 + |a2 | ≤ 4,
0 0 0
deci |w0 | ≥ 1/4.

Dacă |w0 | = 1/4, atunci ambele inegalităţi (3.8) sunt verificate cu

egalitate; din a doua deducem f = kθ , iar prima devine |2eiθ +1/w0 | =
2, ea fiind verificată pentru w0 = − 14 e−iθ .
Teorema 3.3.6 are următoarea interpretare geometrică: discul
U (0; 1/4) este discul maxim cu centrul ı̂n origine care este acope-
rit de imaginea discului unitate prin orice funcţie din clasa S. Mai
precis
\
U (0; 1/4) = f (U );
f ∈S
U (0; 1/4) se numeşte domeniul lui Koebe al clasei S, iar 1/4 este
constanta lui Koebe a clasei S.
3.3.7. Teorema de acoperire şi de deformare. Dacă z este
un punct fixat din U şi r = |z|, atunci pentru orice f ∈ S au loc
delimitările exacte
r r
(3.9) ≤ |f (z)| ≤
(1 + r)2 (1 − r)2
1−r 1+r
(3.10) ≤ |f ′ (z)| ≤
(1 + r)3 (1 − r)3

1 − r zf ′ (z) 1 + r
(3.11) ≤ ≤ .
1 + r f (z) 1 − r
Egalitatea ı̂n oricare din delimitările de mai sus are loc dacă şi
numai dacă f = kθ , pentru o alegere convenabilă a lui θ.
Demonstraţie. Considerăm funcţia ϕ (numită transformarea lui
Koebe)
f ((ζ + z)/(1 + zζ)) − f (z)

(3.12) ϕ(ζ) = = ζ + b2 ζ 2 + · · ·
f ′ (z)(1 − |z|2 )
Capitolul 3 143
Funcţia ϕ este olomorfă, univalentă şi normată, deci ϕ ∈ S. Un

calcul elementar arată că
" #
ϕ′′ (0) 1 (1 − |z|2 )f ′′ (z)
b2 = = − 2z .
2 2 f ′ (z)
Din Teorema 3.3.4 avem |b2 | ≤ 2, deci

zf ′′ (z) 2|z|2 4|z| 4r

(3.13) ′ − ≤ =
f (z) 1 − |z|2 1 − |z|2 1 − r2
de unde deducem uşor
2r 2 − 4r zf ′′ (z) 2r 2 + 4r
(3.14) ≤ Re ≤ .
1 − r2 f ′ (z) 1 − r2
Deoarece f este univalentă are loc f ′ (z) 6= 0 (z ∈ U ) şi astfel

putem considera logaritmul lui f ′ (z); alegând determinarea log 1 = 0
avem
log f ′ (z) = ln |f ′ (z)| + i arg f ′ (z).
În această egalitate considerăm z = reiθ , fixăm pe θ şi derivăm

ı̂n raport cu r (având ∂z/∂r = z/r)
∂ 1 zf ′′ (z) ∂ ∂
log f ′ (z) = ′
= ln |f ′ (z) + i arg f ′ (z).
∂r r f (z) ∂r ∂r
Obţinem
zf ′′ (z) ∂
Re ′
= r ln |f ′ (z)|.
f (z) ∂r
Înlocuim această expresie ı̂n (3.14)
2r − 4 ∂ 2r + 4
2
≤ ln |f ′ (z)| ≤
1−r ∂r 1 − r2
şi apoi integrăm de la 0 la z şi obţinem

1−r 1+r
(3.15) ln ≤ ln |f ′ (z)| ≤ ln .
(1 + r)3 (1 − r)3
Din inegalităţile (3.15) rezultă (3.10).

Pentru demonstrarea părţii drepte a inegalităţii (3.9) folosim par-
tea dreaptă a inegalităţii (3.10) şi egalitatea
Z z
f (z) = f ′ (ζ)dζ.
0
Când ζ parcurge segmentul [0, z], dacă notăm ζ = ρeiθ , unde

θ = arg z (este constant) şi ρ ∈ [0, r], atunci avem
Z r Z r 1+ρ r
|f (z)| ≤ |f ′ (ζ)|dρ ≤ 3
dρ = .
0 0 (1 − ρ) (1 − r)2
Pentru a stabili partea stângă a inegalităţii (3.9) folosim expri-

marea f (z) = Reiϕ . Dacă R ≥ 1/4, atunci |f (z)| ≥ 1/4 > r/(1 + r)2 .
Presupunem ı̂n continuare că R < 1/4. Atunci (din Teorema 3.3.6)
segmentul Γ = [0, Reiϕ ] este inclus ı̂n f (U ) şi este deci imaginea unui
arc γ din U . Avem
Z R Z Z
|f (z)| = R = ds = |dw| = |f ′ (ζ)||dζ| ≥
0
Γ γ
Z r 1−ρ r
= 3
dρ = ,
0 (1 + ρ) (1 + r)2
unde am folosit partea stângă a inegalităţilor (3.10) pentru ζ = ρr it .

Pentru a demonstra (3.11) utilizăm (3.12) cu t = −z:
f (0) − f (z)
ϕ(−z) = ,
f ′ (z)(1 − |z|2 )
Capitolul 3 145
de unde obţinem:
′
zf (z) r

f (z) = |ϕ(−z)|(1 − r 2 ) .
Dar ϕ ∈ S, deci verifică (3.9); rezultă

r (1 − r)2 zf ′ (z) r (1 + r)2
2
≤ ≤
1−r r f (z) 1 − r2 r
şi cu aceasta este stabilită şi (3.11).

Presupunem acum că ı̂n una din inegalităţile (3.10) are loc ega-
litate. Atunci tot egalitate are loc şi ı̂n (3.15), (3.14), (3.13), deci
|b2 | = 2 şi conform Teoremei 3.3.4 ϕ = kθ , cu θ ∈ R ales convenabil.
Revenind la exprimarea transformării lui Koebe (3.12) pentru z = 0
obţinem
f (ζ) − f (0)
ϕ(ζ) = kθ (ζ) = = f (ζ).
f ′ (0)
Reciproc, dacă f = kθ este o rotaţie a funcţiei lui Koebe potrivită,
atunci ı̂n (3.10) are loc egalitatea.
Deoarece (3.9) şi (3.11) se deduc pe baza relaţiilor (3.10) rezultă
că şi ı̂n cazul lor au loc egalităţi dacă şi numai dacă f = kθ , cu θ
potrivit ales.
3.3.8. Observaţii. Notând r1 = r/(1 + r)2 şi r2 = r/(1 − r)2 ,
inegalităţile (3.9) au următoarea interpretare geometrică:
\ [
U (0; r1 ) = f (U (0; r)); U (0; r2 ) = f (U (0; r)).
f ∈S f ∈S
Pe baza delimitării superioare din (3.10) se poate deduce uşor că

S este o clasă compactă de funcţii analitice.
Inegalităţile (3.10) sunt delimitări ale deformării liniare ı̂n z prin

funcţiile din clasa S.
Determinarea unghiului de rotaţie ı̂n z prin funcţiile din S este
dată de următoarea teoremă.
3.3.9. Teorema rotaţiei (Goluzin). Dacă z este un punct fixat
din U şi r = |z|, atunci pentru orice f din S are loc delimitarea exactă
( √
′ 4 arcsin r, r ≤ 1/ 2,
| arg f (z)| ≤ r2
√
π + log 1−r 2, 1/ 2 < r < 1.
Demonstraţia teoremei poate fi găsită ı̂n [Gol, pag. 115].
3.4 Subordonare
Fie f, g ∈ H(U ). Spunem că f este subordonată lui g şi notăm
f ≺g sau f (z) ≺ g(z),
dacă există o funcţie ϕ din H(U ) astfel ı̂ncât ϕ(0) = 0, |ϕ(z)| < 1,
z ∈ U şi f = g ◦ ϕ.
3.4.1. Proprietate. Dacă f ≺ g, atunci f (U r ) ⊆ g(U r ), pentru
orice r ∈ (0, 1) şi f (U ) ⊆ g(U ), unde U r = {z; |z| ≤ r}.
Demonstraţia acestei proprietăţi rezultă din definiţia subordonării
şi din faptul că ϕ este o funcţie ce verifică condiţiile Lemei lui Schwarz
2.5.1, deci |ϕ(z)| ≤ |z|, z ∈ U .
3.4.2. Teoremă. Fie f, g ∈ H(U ) şi presupunem că g este uni-
valentă. Atunci
f ≺ g ⇔ f (0) = g(0) şi f (U ) ⊆ g(U ).

Capitolul 3 147
Demonstraţie. Fie f, g ∈ H(U ), cu f (0) = g(0) şi f (U ) ⊆ g(U ).

Deoarece g este univalentă rezultă că există g−1 ∈ H(g(U )). Definim
ϕ din H(U ) prin ϕ(z) = g−1 (f (z)) (definirea este posibilă deoarece
f (U ) ⊆ g(U )). Dar g−1 (g(U )) = U , deci |ϕ(z)| < 1 şi f (z) = g(ϕ(z)).
În plus f (0) = g(0) implică ϕ(0) = 0.
Implicaţia inversă rezultă imediat din definiţia subordonării şi din
3.4.1.
3.4.3. Principiul subordonării. Fie g ∈ Hu (U ) şi f ∈ H(U ).
Dacă f (0) = g(0) şi f (U ) ⊆ g(U ), atunci f (Ur ) ⊂ g(Ur ), r ∈ (0, 1).
Egalitatea f (Ur ) = g(Ur ) pentru un r ∈ (0, 1) are loc dacă şi numai
dacă f (z) = g(eiθ z), z ∈ U, θ ∈ R, deci dacă f (U ) = g(U ).
Demonstraţie. Din ipoteză şi 3.4.2 rezultă f ≺ g, iar 3.4.1 im-
plică f (Ur ) ⊆ g(Ur ).
Dacă f (Ur ) = g(Ur ), atunci ϕ(Ur ) = g−1 (f (Ur )) = g−1 (g(Ur )) =
Ur şi de aici rezultă că există cel puţin un z0 astfel ca |ϕ(z0 )| = |z0 |,
deci ϕ(z) = eiθ z, z ∈ U conform Lemei lui Schwarz.
3.4.4. Definiţie. Numim clasa funcţiilor cu partea reală pozitivă
mulţimea
P = {p ∈ H(U ); p(0) = 1, Re p(z) > 0, z ∈ U }.
Observăm că
1+z
p ∈ P ⇔ p(z) ≺ .
1−z
3.4.5. Proprietate. Fie p ∈ P, a(r) = (1 + r 2 )/(1 − r 2 ) şi
ρ(r) = 2r/(1 − r 2 ), r ∈ (0, 1). Atunci
p(U r ) ⊆ U (a(r), ρ(r))

şi egalitatea are loc pentru un r ∈ (0, 1) dacă şi numai dacă
1 + eiθ z
p(z) = , z ∈ U, θ ∈ R.
1 − eiθ z
Demonstraţie. Fie funcţia omografică h(z) = (1 + z)/(1 − z).

Atunci h(U r ) = U (a(r), ρ(r)) (este discul cu centrul ı̂n a(r) şi raza
ρ(r)) şi proprietatea rezultă din principiul subordonării 3.4.3.
3.4.6. Consecinţă. Dacă p ∈ P, pemtru z ∈ U , cu |z| = r, au
loc delimitările exacte
1−r 1+r
≤ |p(z)| ≤
1+r 1−r
1−r 1+r
≤ Re p(z) ≤ .
1+r 1−r
În continuare sunt prezentate câteva clase speciale de funcţii uni-

valente cu proprietăţi geometrice remarcabile.
3.5 Funcţii stelate
Funcţia f din H(U ) se numeşte stelată ı̂n U dacă este univalentă,

f (0) = 0 şi f (U ) este un domeniu stelat ı̂n raport cu originea, adică
(3.16) w ∈ f (U ), t ∈ [0, 1) ⇒ tw ∈ f (U ).
3.5.1. Teoremă. Fie f ∈ H(U ); f este stelată ı̂n U dacă şi

numai dacă f (0) = 0, f ′ (0) =
6 0 şi
zf ′ (z)
(3.17) Re > 0, z ∈ U.
f (z)
Capitolul 3 149
Demonstraţie. a) Fie f stelată ı̂n U . Din (3.16) şi principiul

subordonării 3.4.3 rezultă că
{tf (z); |z| < r} ⊆ {f (z); |z| < r} = f (Ur ), t ∈ [0, 1], r ∈ (0, 1)
deci domeniul f (Ur ) este de asemenea stelat. Dacă γr este cercul cu

centrul ı̂n origine şi rază r, atunci Γr = f (γr ) este frontiera domeniu-
lui f (Ur ), deci este o curbă stelată ı̂n raport cu originea. Din conside-
rente geometrice (v. şi Fig.3.1), dacă z = reiθ , atunci ϕ = arg f (reiθ )
este o funcţie crescătoare de θ, θ ∈ [0, 2π), deci
(3.18) ∂ϕ/∂θ > 0, θ ∈ [0, 2π).
w = f (z)

z = reiθ
ϕ
O r 1 O
γr
Fig.3.1.
Dar
∂ ∂ ∂
log f (reiθ ) = ln |f (reiθ )| + i arg f (reiθ ),
∂θ ∂θ ∂θ
∂ ∂reiθ f ′ (z)
log f (reiθ ) = (log f (z))′z = iz,
∂θ ∂θ f (z)
de unde obţinem egalitatea
zf ′ (z) ∂
(3.19) Re = arg f (z), z = reiθ .
f (z) ∂θ
Din (3.19) şi (3.18) rezultă (3.17), iar din definiţia stelarităţii lui
f şi 3.1.2 rezultă f (0) = 0 şi f ′ (0) 6= 0.
b) Presupunem că f verifică (3.17), f (0) = 0 şi f ′ (0) = 1. Din
(3.17) şi (3.19) rezultă că arg f (reiθ ) este o funcţie crescătoare de θ,
θ ∈ [0, 2π), iar ordinul funcţiei f ı̂n orice Ur ([HMN, p. 135-136])
este 1, deoarece z = 0 este rădăcină simplă a ecuaţiei f (z) = 0 (cum
rezultă din f (0) = 0, f ′ (0) 6= 0). Din Teorema variaţiei argumen-
tului ([HMN, p. 136-137]) rezultă că Γr este o curbă simplă ı̂nchisă
(imaginea prin f a lui γr ocoleşte o singură dată originea) şi această
proprietate are loc pentru orice r din (0, 1). Obţinem astfel că f este
univalentă ı̂n U (v. şi [Pomm, p. 13]).
Din considerente geometrice analoge cu cele de la punctul a), din
(3.17) rezultă stelaritatea oricărui domeniu f (Ur ), r ∈ (0, 1). Deci f
este stelată ı̂n U .
3.5.2. Observaţie. Teorema precedentă poate fi enunţată şi ı̂n
următoarea formă: Fie f ∈ H(U ); f este stelată ı̂n U dacă şi numai
dacă p(z) = zf ′ (z)/f (z) ∈ P.
Demonstraţia acestui rezultat se face la fel cu demonstraţia Teo-
remei 3.5.1, cu următoarele completări: La punctul a), deoarece
f (0) = 0 şi f ′ (0) 6= 0 rezultă p ∈ H(U ) şi p(0) = 0; ı̂mpreună cu
(3.17) implică p ∈ P.
La punctul b) mai trebuie verificat că f (0) = 0 şi f ′ (0) 6= 0.
Din p ∈ P rezultă f (z) 6= 0, z ∈ U \ {0}, căci ı̂n caz contrar p ar
Capitolul 3 151
avea poli. Apoi deoarece p(0) = 1 obţinem f (0) = 0. Înseamnă că

f (z) = am z m + · · ·, unde m ≥ 1. Avem
zf ′ (z) mam z m + · · ·
p(z) = = = m + p1 z + · · · ,
f (z) am z m (1 + · · ·)
iar p(0) = 1 implică m = 1, de unde obţinem f (z) = a1 z + · · ·, deci
f ′ (0) 6= 0.
3.5.3. Definiţie. Numim clasa funcţiilor stelate mulţimea
funcţiilor din S care sunt stelate şi notăm această clasă cu S ∗ .
Din Teorema 3.5.1 obţinem
zf ′ (z)
S ∗ = {f ∈ H(U ); f (0) = 0, f ′ (0) = 1, Re > 0, z ∈ U }.
f (z)
3.5.4. Dacă f ∈ H(U ), atunci condiţia zf ′ (z)/f (z) ∈ P este o
condiţie suficientă de univalenţă. De asemenea, dacă f ∈ A (v. (3.2)),
atunci (3.17) este o condiţie suficientă de univalenţă.
3.6 Funcţii convexe
Funcţia f din H(U ) se numeşte convexă ı̂n U dacă este univalentă

ı̂n U şi dacă f (U ) este un domeniu convex.
3.6.1. Teoremă. Funcţia f din H(U ) este convexă dacă şi numai
dacă f ′ (0) 6= 0 şi
zf ′′ (z)
(3.20) Re + 1 > 0, z ∈ U.
f ′ (z)
În plus, dacă f este convexă, atunci

2zf ′ (z) z+ζ
(3.21) Re − ≥ 0, ∀ z, ζ ∈ U.
f (z) − f (ζ) z − ζ
Demonstraţie. a) Fie f convexă. Arătăm că Γr = f (γr ), unde

γr = {z; |z| = r}, r ∈ (0, 1), este convexă.
Fie z1 , z2 ∈ U astfel ca |z1 | ≤ |z2 | < r; atunci

z1
(3.22) tf · z + (1 − t)f (z) ∈ f (Ur ), z ∈ U, t ∈ [0, 1].
z2
Din principiul subordonării 3.4.3 obţinem şi
(3.23) tf (z1 ) + (1 − t)f (z2 ) ∈ f (Ur ).
(Observăm că membrul stâng din (3.23) se obţine din membrul

stâng din (3.22) pentru z = z2 .) Condiţia (3.23) este tocmai condiţia
de convexitate a lui f (Ur ), deci Γr , care este frontiera lui f (Ur ), este
convexă.
Notăm
2zf ′ (z) z+ζ
(3.24) g(z, ζ) = − , z, ζ ∈ U.
f (z) − f (ζ) z − ζ
Funcţia g este olomorfă ı̂n raport cu fiecare variabilă deoarece f

este univalentă şi
zf ′′ (z)
(3.25) lim g(z, ζ) = 1 + , z ∈ U.
ζ→z f ′ (z)
Într-adevăr
2zf ′ (z)(z − ζ) − (z + ζ)[f (z) − f (ζ)]
lim g(z, ζ) = lim =
ζ→z ζ→z (z − ζ)[f (z) − f (ζ)]
−2zf ′ (z) − [f (z) − f (ζ)] + (z + ζ)f ′ (ζ)

= lim =
ζ→z −f (z) + f (ζ) − (z − ζ)f ′ (ζ)
Capitolul 3 153
2f ′ (ζ) + (z + ζ)f ′′ (ζ) zf ′′ (z)
= lim = 1 + .
ζ→z 2f ′ (ζ) − (z − ζ)f ′′ (ζ) f ′ (z)
Din convexitatea curbei Γr rezultă că (v. Fig.3.2) arg[f (reit )−
−f (reiθ )] este o funcţie crescătoare ı̂n raport cu t ∈ (θ, θ + 2π) şi de
aici
∂
arg[f (reiθ ) − f (reiθ )] ≥ 0, t ∈ (θ, θ + 2π).
∂t
6
f (re}
it )
γr
f (reiθ )
-
O O
Fig.3.2.
Pentru z = reiθ 6= ζ = reit avem

∂ ∂ zf ′ (z)
arg[f (ζ) − f (z)] = Re i log =
∂t ∂t f (ζ) − f (z)

∂ zf ′ (z) ζf ′ (ζ)
= Re i log · iζ = Re ≥ 0, ζ 6= z.
∂ζ f (ζ) − f (z) f (ζ) − f (z)
Obţinem de aici
zf ′ (z)
(3.26) Re ≥ 0, |ζ| = |z| = r, ζ 6= z.
f (z) − f (ζ)
De asemenea pentru z = reiθ 6= ζ = reit avem
z+ζ eit (ei(θ−t) + 1) cos θ−t

2 θ−t
= it i(θ−t) = θ−t
= −ictg ,
z−ζ e (e − 1) i sin 2 2
de unde
z+ζ
(3.27) Re = 0, |z| = |ζ| = r, z 6= ζ.
z−ζ
Din (3.24)-(3.27) rezultă Re g(z, ζ) ≥ 0, |z| = |ζ| = r < 1.
Aplicăm principiul extremumului pentru funcţii armonice ([Cha, pag.
290]) pentru |z| < r, apoi pentru |ζ| < r şi obţinem Re g(z, ζ) ≥ 0
pentru z, ζ ∈ Ur . Cerem acum ca r → 1 şi avem
(3.28) Re g(z, ζ) ≥ 0, z, ζ ∈ U,
care este tocmai (3.21).

Combinăm acest ultim rezultat cu (3.25) şi obţinem ı̂n final (3.20).
În (3.20) nu poate avea loc egalitatea cu zero tot datorită principiului
extremumului.
b) Invers, presupunem că f ′ (0) 6= 0 şi este ı̂ndeplinită inegalitatea
(3.20). Considerând din nou curba Γr = g(γr ), unde γr este cercul cu
centrul ı̂n origine şi de rază r ∈ (0, 1), observăm că unghiul tangentei
la Γr ı̂n w = f (reiθ ) este
π π
ψ(θ) = + arg zf ′ (z) = + θ + arg f ′ (reiθ ), θ ∈ [0, 2π),
2 2
deoarece se obţine prin rotirea tangentei la γr ı̂n z, care face unghiul
θ + π2 , cu unghiul de rotaţie arg f ′ (reiθ ) (v. Fig.3.3).
Avem
" #
∂ f ′′ (reiθ )
ψ ′ (θ) = 1 + [Im log f ′ (reiθ )] = 1 + Im · ireiθ
∂θ f ′ (reiθ )
Capitolul 3 155
de unde, din (3.20),
reiθ f ′′ (reiθ )
ψ ′ (θ) = 1 + Re >0
f ′ (reiθ )
şi această inegalitate arată că unghiul tangentei este o funcţie
crescătoare de θ.
6
}
ψ
z = reiθ
f (z)
Iθ
-
O r O
Γr
γr
Fig.3.3.
Din considerente geometrice obţinem că Γr este convexă, pentru

orice r ∈ (0, 1), deci şi f (U ) este o mulţime convexă.
Tot din (3.20) şi din condiţia f ′ (0) 6= 0 rezultă că f ′ nu are zerouri
ı̂n U . Integrând avem
Z Z Z
2π
′
2π f ′′ (z)
ψ (θ)dθ = dθ + Re −i dz = 2π,
0 0 f ′ (z)
|z|=r
deci când z parcurge γr , unghiul tangentei ψ la Γr creşte cu 2π, ceea

ce ı̂nseamnă că f este univalentă pe γr , r ∈ (0, 1) şi la fel ca la 3.5.1
rezultă că f este univalentă ı̂n U .
Univalenţa ı̂n U a funcţiei f şi convexitatea domeniului imagine

f (U ) arată că f este convexă.
3.6.2. Observaţie. Teorema 3.6.1 are loc dacă şi numai dacă se
ı̂nlocuiesc condiţiile f ′ (0) 6= 0 şi (3.20) cu condiţia
zf ′′ (z)
(3.29) p(z) = 1 + ∈ P.
f ′ (z)
3.6.3. Definiţie. Numim clasa funcţiilor convexe mulţimea
funcţiilor din S care sunt convexe şi notăm această clasă cu S c .
Din Teorema 3.6.1 obţinem
zf ′′ (z)
S c = {f ∈ H(U ); f (0) = 0, f ′ (0) = 1, Re + 1 > 0, z ∈ U }.
f ′ (z)
Dacă f ∈ H(U ), atunci (3.29) este o condiţie suficientă de

univalenţă. Dacă f ∈ A, atunci (3.20) este de asemenea o condiţie
suficientă de univalenţă.
3.6.4. Teorema de dualitate a lui Alexander ([Ale]). Fie
f ∈ A şi g(z) = zf ′ (z); atunci f ∈ S c dacă şi numai dacă g ∈ S ∗ .
Demonstraţia este imediată dacă se folosesc teoremele 3.5.1 şi
3.6.1.
Fie operatorul integral IA : A → A, f = IA (g), g ∈ A, unde
Z z g(t)
f (z) = dt, z ∈ U.
0 t
Operatorul IA este numit operatorul lui Alexander. Cu ajutorul
lui, Teorema 3.6.4 se poate reformula astfel: S c = Ia (S ∗ ) şi IA sta-
bileşte o bijecţie ı̂ntre S ∗ şi S c .
Între S ∗ şi S c se pot stabili şi alte relaţii, cum este cea din Teo-
rema lui A. Marx şi E. Strohhäcker ([Marx], [Str]): Dacă f ∈ A,
Capitolul 3 157
atunci
zf ′′ (z) zf ′ (z) 1
(3.30) Re ′
+ 1 > 0, z ∈ U ⇒ Re > , z ∈ U.
f (z) f (z) 2
Implicaţia (3.30) este demonstrată la 3.9.7.c. În particular, din

(3.30) se deduce că S c ⊂ S ∗ .
Notând p(z) = zf ′ (z)/f (z), ı̂n limbajul subordonărilor implicaţia
(3.30) devine
zp′ (z) 1+z 1

(3.31) p(z) + ≺ ⇒ p(z) ≺ .
p(z) 1−z 1−z
Fie operatorul diferenţial D n : A → A, n ∈ N = {0, 1, . . .} definit

de
(3.32) D0 f (z) = f (z), D1 f (z) = Df (z) = zf ′ (z),
Dn f (z) = D(D n−1 f (z)).
În anumite situaţii acest operator permite studierea simultană a

funcţiilor stelate şi convexe, precum şi a unor subclase ale acestora,
deoarece inegalitatea
D n+1 f (z)
Re > 0, z∈U
Dn f (z)
este relaţia (3.17) pentru n = 0 şi (3.20) pentru n = 1 (v. de ex.

[Săl]).
3.7 Funcţii α-convexe (funcţii Mocanu)
Fie α un număr real dat. Funcţia f din A se numeşte α-convexă

([Moc]) dacă

zf ′ (z) zf ′′ (z)
(3.33) Re (1 − α) +α +1 > 0, z ∈ U.
f (z) f ′ (z)
Folosind notaţiile de la 3.6 şi 3.7 din punct de vedere geometric

relaţia (3.33) arată că unghiul
χα (θ) = (1 − α)ϕ(θ) + αψ(θ) = ϕ(θ) + α[ψ(θ) − ϕ(θ)],
pe care ı̂l face cu semiaxa reală pozitivă vectorul cu originea ı̂n f (reiθ )
şi care ı̂mparte unghiul dintre raza vectoare şi tangenta la Γr ı̂n
f (reiθ ) ı̂n raportul α este o funcţie crescătoare ı̂n raport cu θ ∈ [0, 2π).
Dacă notăm cu Mα clasa funcţiilor α-convexe, din (3.33) deducem
M0 = S ∗ , M1 = S c . Au loc şi următoarele teoreme
3.7.1. Teoremă ([MMR]). Pentru orice α real Mα ⊆ M0 = S ∗ .
În plus Mα ⊂ Mβ , oricare ar fi β cuprins ı̂ntre α şi 0.
3.7.2. Teoremă ([Moc]). Dacă α ≥ 0 şi f ∈ A, atunci f ∈ Mα
dacă şi numai dacă g ∈ S ∗ , unde
α
zf ′ (z)
g(z) = f (z) .
f (z)
Teorema 3.7.1 arată că pentru α ∈ [0, 1], α-convexitatea este o

proprietate intermediară intre stelaritate şi convexitate, fiind o trecere
continuă de la una la cealaltă.
Capitolul 3 159
3.8 Funcţii aproape convexe

Funcţia f din A se numeşte aproape convexă dacă există o funcţie
g ∈ S c astfel ı̂ncât
f ′ (z)
(3.34) Re ′ > 0, z ∈ U.
g (z)
Clasa funcţiilor aproape convexe se notează cu K.
Din 3.1.3 rezultă că funcţiile aproape convexe sunt univalente,
mai precis K ⊂ S.
Din Teorema de dualitate a lui Alexander 3.6.4 o funcţie f din A
este din K dacă şi numai dacă există o funcţie h din S ∗ astfel ı̂ncât
zf ′ (z)
Re > 0, z ∈ U.
h(z)
De aici deducem că S ∗ ⊂ K.
Alte proprietăţi ale claselor S c , S ∗ , K, Mα , S pot fi găsite ı̂n
[Pomm], [Good], [Gol], [Caz], [Dur]. În [Pomm] sunt prezentate şi
funcţii stelate sau convexe ı̂n U − (exteriorul discului unitate).
3.9 Subordonări diferenţiale

După cum s-a putut observa, o serie de probleme din cadrul teo-
riei geometrice a funcţiilor complexe conţin subordonări diferenţiale.
Pentru asemenea probleme P.T. Mocanu şi S.S. Miller au pus bazele
unei noi metode - metoda subordonărilor diferenţiale (cunoscută şi
sub numele de metoda funcţiilor admisibile). Această metodă are un
mare merit atât ı̂n demonstrarea mult mai simplă a unor rezultate
cunoscute deja şi sistematizarea acestora, cât şi ı̂n obţinerea multor
rezultate noi ([MiMo], [MiMo1], [MiMo2], ş.a.).
Fie Ω şi ∆ două submulţimi ale planului complex C, fie p ∈ H(U )

cu proprietatea p(0) = a şi fie F : C3 × U → C. Metoda este utiliza-
bilă ı̂n rezolvarea a trei probleme privind implicaţia
(3.35) {F (p(z), zp′ (z), z 2 p′′ (z); z); z ∈ U } ⊆ Ω ⇒ p(U ) ⊆ ∆.
Aceste probleme sunt:

Problema 1. Fiind date Ω şi ∆, să se găsească condiţii asupra
funcţiei F astfel ca (3.35) să aibă loc. O astfel de funcţie F se numeşte
funcţie admisibilă.
Problema 2. Fiind date F şi Ω să se determine ∆ astfel ca (3.35)
să aibă loc. De obicei este important să se determine ”cea mai mică”
mulţime ∆ cu această proprietate.
Problema 3. Fiind date F şi ∆ să se găsească Ω astfel ı̂ncât
să aibă loc (3.35). Se caută ”cea mai mare” mulţime Ω cu această
proprietate.
Dacă ∆ şi Ω sunt domenii simplu conexe din C diferite de C
şi a ∈ ∆, atunci (v. Teorema 3.2.1) există reprezentările conforme
q, h ∈ H(U ), q(U ) = ∆, q(0) = a, h(U ) = Ω, h(0) = F (a, 0, 0; 0)
astfel ı̂ncât când F este olomorfă implicaţia (3.35) se poate scrie cu
subordonări
(3.36) F (p(z), zp′ (z), z 2 p′′ (z); z) ≺ h(z) ⇒ p(z) ≺ q(z).
3.9.1. Definiţie. Fie F : C3 × U → C şi h ∈ Hu (U ). Dacă

p ∈ H(U ) satisface subordonarea
(3.37) F (p(z), zp′ (z), z 2 p′′ (z); z) ≺ h(z),
atunci p se numeşte soluţie a subordonării diferenţiale (3.37). Funcţia

q ∈ Hu (U ) se numeşte dominantă a subordonării diferenţiale dacă
Capitolul 3 161
p ≺ q oricare ar fi p care satisface (3.37). Dominanta q̃ cu proprietatea

q̃ ≺ q oricare ar fi dominanta q pentru (3.37) se numeşte cea mai
bună dominantă a subordonării diferenţiale. Ea este unică, abstractţie
făcând de o rotaţie ı̂n U .
Metoda subordonărilor diferenţiale se bazează pe trei leme (v.
[MiMo]); prezentăm aici una dintre ele.
3.9.2. Lemă. Fie f (z) = an z n +an+1 z n+1 +· · · o funcţie continuă
pe U r0 şi olomorfă pe Ur0 ∪ {z0 }, 0 < |z0 | = r0 < 1, cu f (z) 6≡ 0 şi
n ≥ 1. Dacă |f (z0 )| = max{|f (z)|; z ∈ U r0 }, atunci există m ≥ n
astfel ı̂ncât
(i) z0 f ′ (z0 )/f (z0 ) = m şi
(ii) Re [z0 f ′′ (z0 )/f ′ (z0 )] + 1 ≥ m.
Demonstraţia proprietăţii (i) este atribuită lui J. Jack [Jac], iar
(ii) se datorează lui S.S. Miller şi P.T. Mocanu [MiMo]. Lema se
găseşte şi ı̂n [HMN, pag. 103-105].
3.9.3. Definiţie. Fie Q clasa funcţiilor q olomorfe şi injective ı̂n
U \ E(q), unde E(q) = {ζ; |ζ| = 1 şi lim q(z) = ∞} şi astfel ı̂ncât
z→ζ
q ′ (ζ) 6= 0 pentru ζ ∈ U \ E(q).
Fie Ω ⊂ C, q ∈ Q şi n ∈ N∗ = N \ {0}. Definim clasa funcţiilor
admisibile Fn [Ω, q] drept mulţimea acelor funcţii F : C3 × U → C
care satisfac următoarea condiţie de admisibilitate:

 ′
 F (r, s, t; z) 6∈ Ω când r = q(ζ), s = mζq (ζ)

(3.38) Re [1 + t/s] ≥ mRe [1 + ζq ′′ (ζ)/q ′ (ζ)] şi z ∈ U,


 pentru ζ ∈ C \ E(q), |ζ| = 1 şi m ≥ n.
Dacă Ω 6= C este un domeniu simplu conex şi h ∈ Hu (U ), h(U ) =

Ω, atunci clasa funcţiilor admisibile o notăm cu Fn [h, q].
3.9.4. Teoremă. Fie F ∈ Fn [Ω, q] şi q(0) = a. Dacă p ∈ H(U ),

p(z) = a + pn z n + · · · şi satisface condiţia
F (p(z), zp′ (z), z 2 p′′ (z); z) ∈ Ω, z ∈ U,
atunci p ≺ q.
3.9.5. Teoremă. Fie F ∈ Fn [h, q], cu q(0) = a şi
F (a, 0, 0; 0) = h(0). Dacă p ∈ H(U ), p(z) = a + pn z n + · · ·,
F (p(z), zp′ (z), z 2 p′′ (z); z) este olomorfă ı̂n U şi
F (p(z), zp′ (z), z 2 p′′ (z); z) ≺ h(z),
atunci p ≺ q.
Teoremele 3.9.4 şi 3.9.5 sunt demonstrate ı̂n [MiMo], [MiMo2]. Ele
au particularizări importante. Prezentăm o asemenea particularizare
ı̂n cazul ı̂n care q(U ) este semiplanul drept P = {z ∈ C; Re z > 0}.
Funcţia q(z) = (a + az)/(1 − z) cu Re a > 0 are proprietăţile
q(U ) = P şi q(0) = a. Avem E(q) = 1 şi q ∈ Q. Particularizăm
condiţia de admisibilitate (3.38): când |ζ| = 1, ζ 6= 1 avem r = q(ζ) =
iσ, σ ∈ R, s = 2mRe aζ(1 − ζ)−2 . Dar din iσ = (1 + aζ)/(1 − ζ)
obţinem ζ = (iσ − a)/(iσ + a) şi 1 − ζ = 2Re a/(iσ + a), deci
iσ − a (iσ + a)2 |a − iσ|2 n|a − iσ|2

s = 2mRe a · · = −m ≤ − .
iσ + a 4(Re a)2 2Re a 2Re a
De asemenea avem Re [1+ζq ′′ (ζ)/q ′ (ζ)] = 0, deci Re (1+t/s) ≥ 0,

de unde Re [(s + t)/s] ≥ 0 devine s + Re t ≤ 0. Astfel condiţia de
admisibilitate ia forma
(
F (iσ, τ, µ + iν; z) 6∈ Ω, z ∈ U,
(3.39) 2
σ, τ, µ, ν ∈ R, τ = − n|a−iσ|
2Re a , τ + µ ≤ 0.
Capitolul 3 163
Continuăm particularizările; astfel a = 1 şi h(z) = q(z) =

= (1 + z)/(1 − z). Atunci Ω = ∆ = P (semiplanul drept) şi din
Teorema 3.9.5 şi condiţia (3.39) obţinem următoarea consecinţă:
3.9.6. Consecinţă. Fie F : C3 × U → C, F (1, 0, 0; 0) = 1,
Re F (iσ, τ, µ + iν; z) ≤ 0 când z ∈ U , σ, τ, µ, ν ∈ R, τ ≤
≤ −n(1 + σ 2 )/2, τ + µ ≤ 0, n ≥ 1.
Fie p ∈ H(U ), p(z) = 1 + pn z n + · · ·. Are loc implicaţia
Re F (p(z), zp′ (z), z 2 p′′ (z); z) > 0 ⇒ Re p(z) > 0, z ∈ U.
3.9.7. Exemple. a) Fie F (r, s, t; z) = r + s + t. Avem

F (1, 0, 0; 1) = 1 şi Re F (iσ, τ, µ + iν; z) = τ + µ ≤ 0. Astfel dacă
p(z) = 1 + p1 z + · · · ∈ H(U ), atunci (v. 3.9.6)
Re [p(z) + zp′ (z) + z 2 p′′ (z)] > 0 ⇒ Re p(z) > 0.
b) Fie F (r, s, t; z) = t + 3s − r 2 + 2. Avem F (1, 0, 0; 0) = 1 şi

Re F (iσ, τ, µ + iν; z) = µ + 3τ + σ 2 + 2 = µ + τ + 2τ + σ 2 + 2 ≤
−2n(1 + σ 2 )/2 + σ 2 + 2 = 2 − n + (1 − n)σ 2 < 0 pentru n ≥ 2. Deci
F ∈ F2 [h, q], unde h(z) = q(z) = (1 + z)/(1 − z). Din 3.9.6 obţinem
că dacă p ∈ H(U ), p(z) = 1 + p2 z 2 + · · ·, atunci
Re [z 2 p′′ (z) + 3zp′ (z) − p2 (z) + 2] > 0 ⇒ Re p(z) > 0.
c) Vom demonstra rezultatul clasic al lui A. Marx şi E.

Strohhäcker (3.30). Definim p ∈ H(U ) prin

zf ′ (z) 1
(3.40) p(z) = 2 − , z ∈ U.
f (z) 2
Deoarece f ∈ A, rezultă p(z) = 1+p1 z+· · ·. Prin derivarea relaţiei

(3.40) după rescrierea sub forma
f (z)p(z) = 2zf ′ (z) − f (z)
obţinem
f ′ (z)p(z) + f (z)p′ (z) = 2zf ′′ (z) + f ′ (z),
de unde
zp′ (z) zf ′′ (z)
p(z) + =2 +1
zf ′ (z) f ′ (z)
f (z)
şi folosind din nou (3.40) deducem
p(z) + 1 zp′ (z) zf ′′ (z)
(3.41) + = ′ + 1.
2 p(z) + 1 f (z)
r+1 s
Alegem funcţia F (r, s, t; z) = 2 + r+1 . Avem F (1, 0, 0; 0) = 1 şi
1 1
+ τ Re
Re F (iσ, τ, µ + iν; z) = =
2 iσ + 1
1 τ 1 n
= + ≤ − ≤ 0,
2 1 + σ2 2 2
pentru n ∈ N∗ .
Funcţia F este deci admisibilă şi din 3.9.6 obţinem

p(z) + 1 zp′ (z)
Re + > 0 ⇒ Re p(z) > 0, z ∈ U
2 p(z) + 1
şi această implicaţie, conform relaţiilor (3.40) şi (3.41) este tocmai
(3.30).
3.9.8. Subordonări diferenţiale de tip Briot-Bouquet. Fie
β, γ ∈ C, h ∈ Hu (U ), p ∈ H(U ) de forma p(z) = h(0) + p1 z + · · · şi
care satisface
zp′ (z)
(3.42) p(z) + ≺ h(z).
βp(z) + γ
Capitolul 3 165
Subordonarea de mai sus se numeşte de tip Briot-Bouquet.

Folosind metoda subordonărilor diferenţiale s-au obţinut multe
rezultate interesante privind subordonările de forma (3.42) sau
generalizări ale lor (v. [MiMo], [EMMR], etc.).
3.9.9. Teoremă. Fie h convexă ı̂n U , cu Re [βh(z) + γ] > 0, z ∈
U . Dacă p ∈ H(U ), p(0) = h(0) şi p satisface (3.42), atunci p ≺ h.
3.9.10. Teoremă. Fie h convexă ı̂n U şi presupunem că ecuaţia
diferenţială
zq ′ (z)
q(z) + = h(z), q(0) = h(0),
βq(z) + γ
are o soluţie univalentă q, care satisface q ≺ h. Dacă p ∈ H(U ) şi
satisface (3.42), atunci p ≺ q şi q este cea mai bună dominantă (v.
Definiţia 3.9.1).
Pe baza acestei ultime teoreme rezultatul lui A. Marx şi E.
Strohhäcker sub forma (3.31) se obţine ca o simplă verificare, luând
h(z) = (1 + z)/(1 − z), q(z) = 1/(1 − z), β = 1 şi γ = 0.
3.10 Funcţii cu coeficienţi negativi

Am văzut (Teorema 3.3.5 Bieberbach - de Branges) că dacă f ∈
S şi are dezvoltarea Taylor (3.4), adică
∞
X
f (z) = z + an z n , z ∈ U,
n=2
atunci |an | ≤ n (n ∈ N, n ≥ 2). Deci această condiţie asupra

coeficienţilor apare ca o condiţie necesară de apartenenţă la clasa
S. Vom determina uşor o condiţie asupra coeficienţilor care să fie
suficientă pentru apartenenţa la S.
Fie z1 , z2 ∈ U, z1 6= z2 ; avem
∞
X
f (z2 ) − f (z1 ) = z2 − z1 + (z2n − z1n )an =
n=2
" ∞
#
X
= (z2 − z1 ) 1 + (z2n−1 + z2n−2 z1 + ··· + z1n−1 )an 6= 0
n=2
∞
P
dacă 1 − n|an |r n−1 > 0, pentru |z1 | ≤ r, |z2 | ≤ r.
n=2
Deci condiţia
∞
X
(3.43) n|an | ≤ 1
n=2
este suficientă pentru ca f de forma (3.4) să aparţină lui S.

Observăm că deoarece
∞
X ∞
X
′ n−1
Re f (z) = 1 + nRe an z ≥1− n|an |r n−1
n=2 n=2
ı̂ndeplinirea condiţiei (3.43) implică Re f ′ (z) > 0, z ∈ U , care este

de asemenea o condiţie suficientă de univalenţă (v. Corolarul 3.1.4).
Pe de altă parte
P
∞ n−1
∞
P
′
zf (z)

n=2
(n − 1)a n z
(n − 1)|an |
≤ n=2
f (z) − 1 = ∞ ∞ ,
1 + P a z n−1 1−
P
|an |
n
n=2 n=2
iar
∞
P
(n − 1)|an | ∞
X
n=2
∞
P
≤1 ⇔ n|an | ≤ 1,
1− |an | n=2
n=2
Capitolul 3 167
deci (3.43) implică

′
zf (z)
(3.44) − 1 ≤ 1, z ∈ U,
f (z)
ceea ce ı̂nseamnă că zf ′ (z)/f (z) ∈ U (1; 1), z ∈ U , de unde rezultă

Re [zf ′ (z)/f (z)] > 0. De aici avem că (3.43) implică f ∈ S ∗ , cu alte
cuvinte condiţia (3.43) este suficientă pentru apartenenţa la S ∗ .
În cele ce urmează vom considera o clasă pentru care (3.43) este
şi o condiţie necesară. Notăm cu T submulţimea funcţiilor f din S
de forma
∞
X
(3.45) f (z) = z − an z n , an ≥ 0, n ∈ N2 = N \ {0, 1}, z ∈ U.
n=2
Dacă (3.43) nu ar fi ı̂ndeplinită pentru f din T , atunci f ′ (r) =

∞
P
1− nan r n−1 < 0 pentru r suficient de apropiat de 1. Din f ′ (0) = 1
n=2
rezultă că există un r0 ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât f ′ (r0 ) = 0; dar acest fapt
contrazice univalenţa funcţiei f .
Am obţinut astfel că pentru f de forma (3.45) condiţia (3.43) este
necesară pentru apartenenţa la T . Fiind suficientă pentru apartenenţa
la S, ı̂mpreună cu (3.45) ea este suficientă şi pentru apartenenţa la
T.
Notăm
T ∗ = T ∩ S ∗ = {f ∈ T ; f ∈ S ∗ }
Td∗ = {f ∈ T ; |zf ′ (z)/f (z) − 1| < 1, z ∈ U }.
Evident că Td∗ ⊆ T ∗ (v. Teorema 3.5.1). Am mai obţinut că

(3.43) este o condiţie suficientă de apartenenţă la Td∗ şi T ∗ (v. (3.44)).
Arătăm că este şi necesară pentru apartenenţa la T ∗ (deci şi la Td∗ ).
Fie f ∈ T ∗ ; atunci
∞
P
1− nan z n−1
zf ′ (z) n=2
Re = Re ∞
P
> 0, z ∈ U,
f (z) 1− an z n−1
n=2
de unde avem
∞
P
1− nan
zf ′ (z) n=2
lim Re = ∞
P
≥0
z→1
z∈(0,1)
f (z) 1− an
n=2
şi aceasta implică (3.43).

De asemenea dacă f este de forma (3.45) şi Re f ′ (z) > 0, atunci
are loc (3.43).
Am demonstrat astfel următoarea teoremă.
3.10.1. Teoremă. Pentru f cu dezvoltarea ı̂n serie Taylor (3.45)
următoarele afirmaţii sunt echivalente:
∞
P
(i) nan ≤ 1; (ii) f ∈ T ; (iii) f ∈ T ∗ ;
n=2
(iv) f ∈ Td∗ ; (v) f ′ (z) 6= 0, z ∈ U ; (vi) Re f ′ (z) > 0, z ∈ U .
Funcţiile extremale sunt f (z) = z − z n /z.
Clasa T ∗ a funcţiilor stelate cu coeficienţi (ai dezvoltării ı̂n serie
Taylor) negativi a fost definită şi studiată de H. Silverman [Sil]. În
aceeaşi lucrare este definită şi studiată clasa T ∩S c a funcţiilor convexe
cu coeficienţi negativi. Rezultate referitoare la aceste clase şi mai ales
o serie de probleme deschise sunt prezentate ı̂n [Sil1].
Capitolul 3 169
3.11 Funcţii n-stelate de ordin α şi tip β

În 3.6 am văzut că utilizând operatorul D n definit de (3.32) ı̂n
anumite situaţii funcţiile stelate şi convexe pot fi studiate simultan.
În cele ce urmează sunt prezentate clase de funcţii definite cu ajutorul
acestui operator şi care sunt generalizări ale claselor de funcţii stelate
sau convexe cu coeficienţi negativi.
Definiţie. Fie α ∈ [0, 1), β ∈ (0, 1] şi n ∈ N. Definim clasa
Sn (α, β) a funcţiilor n-stelate de ordin α şi tip β prin
Sn (α, β) = {f ∈ A; |J(f, n, α; z)| < β},
unde
Dn+1 f (z) − D n f (z)

J(f, n, α; z) = , z ∈ U.
Dn+1 f (z) + (1 − 2α)D n f (z)
Observăm că S0 (0, 1) = S ∗ , S1 (0, 1) = S c . S0 (α; 1) şi S1 (α; 1) sunt

clasa funcţiilor stelate, respectiv convexe, de ordin α. Clasa Sn (α, β)
a fost definită şi studiată ı̂n [Săl], iar unele proprietăţi ale ei sunt
evidenţiate şi ı̂n [Săl2]. Astfel ı̂n [Săl] este arătat, printre altele, că
Sn (α, β) ⊂ Sn (α, 1), iar deoarece se poate vedea imediat că Sn (α, 1) ⊂
S ∗ , rezultă că funcţiile n-stelate de ordin α şi tip β sunt stelate, deci
şi univalente.
Definiţie. Fie α ∈ [0, 1), β ∈ (0, 1] şi n ∈ N; definim clasa
Tn (α, β) a funcţiilor n-stelate de ordin α şi tip β cu coeficienţi nega-
tivi prin
(3.46) Tn (α, β) = Sn (α, β) ∩ T,
unde T este clasa definită la 3.10 (relaţia 3.45).

3.11.1. Teoremă. Fie f o funcţie de forma (3.45). Atunci

f ∈ Tn (α, β) dacă şi numai dacă
∞
X
(3.47) j n [j − 1 + β(j + 1 − 2α)]aj ≤ 2β(1 − α).
j=2
Rezultatul este exact şi funcţiile extremale sunt
2β(1 − α)
(3.48) fj (z) = z − zj , j ∈ N2 .
j n [j − 1 + β(j + 1 − 2α)]
Demonstraţie. 1) Presupunem că (3.47) are loc. Este uşor de

arătat că dacă f ∈ A şi este de forma (3.45), atunci (v. [Săl])
∞
X
Dn f (z) = z − j n aj z j , z ∈ U.
j=2
Avem

X∞ X∞

|J(f, n, α; z)| = z − j n+1 j
aj z − z + n j
j aj z :
j=2 j=2

∞ ∞
X X

: z − j n+1 j
aj z + (1 − 2α)z − (1 − 2α) n j
j aj z =
j=2 j=2

X
∞ n X∞
= j (j − 1)aj z j 2(1 − α)z − j n (j + 1 − 2α)aj z j .
j=2 j=2
Fie |z| = 1; atunci, folosind (3.47) rezultă

∞ ∞
X n X
j
j (j − 1)aj z − β 2(1 − α)z − n j
j (j + 1 − 2α)aj z ≤

j=2 j=2
Capitolul 3 171
∞
X
≤ j n [(j − 1) + β(j + 1 − 2α)]aj − 2β(1 − α) ≤ 0
j=2
iar de aici deducem
|J(f, n, α; z)| ≤ β, |z| = 1, deci |J(f, n, α; z)| < β, z ∈ U,
ceea ce ı̂nseamnă că f ∈ Tn (α, β).

2) Reciproc, presupunem că f ∈ Tn (α, β). Atunci
(3.49) |J(f, n, α; z)| < β, z ∈ U.
Pentru z ∈ [0, 1) (z real) inegalitatea (3.49) se poate rescrie

∞
P
j n (j − 1)aj z j−1
j=2
(3.50) −β < ∞
P
< β.
2(1 − α) − j n (j + 1 − 2α)aj z j−1
j=2
∞
P
Observăm că E(z) = 2(1 − α) − j n (j + 1 − 2α)aj z j > 0,
j=2
z ∈ [0, 1), deoarece E(z) 6= 0 când z ∈ [0, 1) şi E(0) = 2(1 − α) > 0.
Înmulţim fiecare membru din (3.50) cu E(z) şi dacă z → 1−
(z ∈ [0, 1)), atunci deducem
∞
X
j n (j − 1)aj ≤ βE(1)
j=2
şi de aici rezultă (3.47).

Un calcul simplu arată că funcţiile extremale pentru care (3.47)
se verifică cu ” = ” sunt funcţiile fj date de (3.48).
3.11.2. Corolar. Dacă f ∈ Tn (α, β) este de forma (3.45), atunci
2β(1 − α)
aj ≤ , j ∈ N2 .
j n (j − α) + β(j + 1 − 2α)]
Rezultatul este exact şi funcţiile extremale sunt fj date de (3.48).

Folosind Teorema 3.11 se pot evidenţia mai multe proprietăţi ale
clasei Tn (α, β).
3.11.3. Teorema de deformare. Dacă f ∈ Tn (α, β), atunci
pentru |z| = r < 1
r − ϕ(α, β, n)r 2 ≤ |f (z)| ≤ r + ϕ(α, β, n)r 2
1 − 2ϕ(α, β, n)r ≤ |f ′ (z)| ≤ 1 + 2ϕ(α, β, n)r,
unde ϕ(α, β, n) = 21−n β(1 − α)/[1 + β(3 − 2α)]. Rezultatul este exact.
Demonstraţia nu este dificilă şi poate fi găsită ı̂n [Săl].
3.11.4. Teoremă. Tn+1 (α, β) ⊂ Tn (γ0 , β) ∩ Tn (α, δ0 ), unde
(1 + β)(1 − α) β
γ0 = 1 − , δ0 = .
2(1 + 2β − αβ) 2 + 3β − 2αβ
Rezultatul este exact, funcţia extremală fiind
β(1 − α)z 2
f2 (z) = z − ∈ Tn+1 (α, β).
2n (1 + 3β − 2αβ)
Demonstraţie. Fie f ∈ Tn+1 (α, β) de forma (3.45); atunci din

Teorema 3.11.1, cu relaţia (3.47) pentru Tn+1 (α, β), avem
∞ n+1
X j [j − 1 + β(j + 1 − 2α)]
(3.51) aj ≤ 1.
j=2
2β(1 − α)
Determinăm cel mai mare γ astfel ca

∞ n
X j [j − 1 + β(j + 1 − 2γ)]
(3.52) aj ≤ 1.
j=2
2β(1 − γ)
Bibliografie 173
Observăm că dacă

j − 1 + β(j + 1 − 2γ) j[j − 1 + β(j + 1 − 2α)]
(3.53) ≤ , j ∈ N2 ,
1−γ 1−α
atunci (3.51) implică (3.52). Dar inegalităţile (3.53) sunt echivalente

cu
(1 + β)j − (1 − β)(1 − α)
(3.54) γ≤ =
(1 + β)j + 2β(1 − α)
(1 + β)(1 − α)
=1− , j ∈ N2 .
(1 + β)j + 2β(1 − α)
Din inegalităţile
(1 + β)j + 2β(1 − α) ≥ 2[(1 + β) + β(1 − α)], j ∈ N2 ,
obţinem că γ = γ0 din teoremă satisface (3.54), deci pe baza inega-

lităţii (3.52) rezultă că f ∈ Tn (γ0 , β).
Analog, sau prin verificare directă, se poate verifica apartenenţa
lui f şi la Tn (α, δ0 ).
3.11.5. Cazuri particulare. 1) Un calcul simplu arată că γ0 > α
şi δ0 < β, deci Tn+1 (α, β) ⊂ Tn (α, β).
2) Dacă α = 0 şi β = 1 obţinem

2 1
Tn+1 (0, 1) ∈ Tn , 1 ∩ Tn 0, .
3 5
3) Dacă α = 0, β = 1 şi n = 0, ţinând cont că T1 (0, 1) este

clasa funcţiilor convexe cu coeficienţi negativi şi T0 (2/3, 1) este clasa
funcţiilor stelate de ordin 2/3 cu coeficienţi negativi, obţinem că ı̂n
cazul funcţiilor cu coeficienţi negativi orice funcţie convexă este ste-
lată de ordinul 2/3. Teorema lui A. Marx şi E. Strohhäcker spune că
174 Bibliografie
o funcţie convexă (oarecare, nu neapărat cu coeficienţi negativi) este

stelată de ordinul 1/2.
Alte proprietăţi ale funcţiilor cu coeficienţi negativi pot fi găsite
ı̂n [Sil], [Săl2], [Săl3], [BNS] ş.a.
Bibliografie
[Ahl] L.V. Ahlfors, Complex analysis, McGraw-Hill New York, 1966.
[Ale] I.W. Alexander, Functions which map the interior of the unit
circle upon simple regions, Ann. of Math. 17(1915/1916), 12-22.
[Ang] A. Angelescu, Bul. Polit. Bucureşti, 9(1937), 7.
[BNS] T. Bulboacă, M.A. Nasr, G.S. Sălăgean, Functions with nega-

tive coefficients n-starlike of complex order, Studia Univ. Babeş-
Bolyai, Math., 36, 2(1991), 7-12.
[Bra] L. de Branges, A proof of the Bieberbach conjecture, Acta

Math., 154, 1-2(1985), 137-152.
[Caz] Cabiria Andreian Cazacu (ed.), Analiză complexă. Aspecte cla-

sice şi moderne, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
[Căl] G. Călugăreanu, Elemente de teoria funcţiilor de o variabilă

complexă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963.
[Căl1] G. Călugăreanu, Sur la condition nécessaire et suffisante pour

l’univalence d’une fonction holomorphe dans une cercle, C.R.
Acad. Sci. Paris, 193(1931), 1150-1153.
175
176 Bibliografie
[Cha] B. Chabat, Introduction à l’analyse complexe, Tome I, Fonc-

tions d’une variable, Édition Mir Moscou, 1990.
[Col] I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Peda-

gogică, Bucureşti, 1963.
[Din] M. Dincă, Gazeta Matematică A, 3-4(1984).
[DiC] M. Dincă, M. Chiriţă, Numere complexe ı̂n matematica de li-

ceu, All Educational, Bucureşti, 1996.
[Dur] P.L. Duren, Univalent functions, Springer Verlag, Berlin Hei-

delberg, 1994.
[EMMR] P.J. Eenigenburg, S.S. Miller, P.T. Mocanu, M.O. Reade,

On a Briot-Bouquet differential subordination, General Inequa-
lities, 3, International Series of Numerical Mathematics Vo. 64
Birkhäuser Verlag, Basel (1983), 339-348.
[Gol] G.M. Goluzin, Geometric theory of functions of a complex va-

riable, Transl. Math. Mon., Amer. Math. Soc., 1969.
[Good] A.W. Goodman, Univalent functions, Mariner Publishing

Company Inc., 1984.
[HMN] P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiză matema-

tică (Funcţii complexe), Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982.
[Ion] D.V. Ionescu, Complemente de matematici pentru licee, Ed. Di-

dactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.
Bibliografie 177
[Kap] W. Kaplan, Close-to-convex schlicht functions, Michigan

Math. J. 1, 2(1952), 169-185.
[Mar] A.J. Markushevich, Theory of functions of a complex variable,

vol. I, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J. 1965 (ı̂n l. rusă: Ed.
Nauka, Moscova, 1967).
[Mar1] A.J. Markushevich, The theory of analytic functions: a brief

course, Mir Publ., Moskow, 1983.
[Marx] A. Marx, Untersuchungen über schlichte Abbildungen, Math.

Ann., 107(1932/33), 40-67.
[May] O. Mayer, Teoria funcţiilor de o variabilă complexă, Ed. Aca-

demiei R.S.R., Bucureşti, 1981.
[Mih] N. Mihăileanu, Utilizarea numerelor complexe ı̂n geometrie,

Ed.Tehnică, Bucureşti, 1968.
[Mih1] N. Mihăileanu, Geometrie neeuclidiană, Ed. Academiei

R.S.R., Bucureşti, 1954.
[MiMo] S.S. Miller, P.T. Mocanu, Second order differential inequali-

ties in the complex plane, J. Math. Anal. Appl. 65(1978), 289-
305.
[MiMo1] S.S. Miller, P.T. Mocanu, Differential subordinations and

univalent functions, Michigan Math. J. 28(1981), 157-171.
[MiMo2] S.S. Miller, P.T. Mocanu, The theory and applications of

second-order differential subordinations, Studia Univ. Babeş-
Bolyai, Math., 34, 4(1989), 3-33.
178 Bibliografie
[MMR] S.S. Miller, P.T. Mocanu, M.O. Reade, All α-convex func-
tions are univalent and starlike, Proc. Amer. Math. Soc., 37,
2(1973), 553-554.
[Moc] P.T. Mocanu, Une propriété de convexité généralisé dans

la théorie de la représentation conforme, Mathematica (Cluj),
11(34), 1(1969), 127-133.
[Mod] P.S. Modenov, Problems in geometry, Mir Publishers, Moscow,

1981.
[Pin] A. Pinciu, Gazeta Matematică A, VI nr. 1-2, 1985.
[Pom] D. Pompeiu, Bul. Mat. Sc. Polit. Bucureşti, 6(1936), 6-7.
[Pomm] C. Pommerenke, Univalent functions, Vanderhoek Ruprecht

in Göttingen, 1975.
[Săl] G.S. Sălăgean, Subclasses of univalent functions, Lect. Notes in

Math., 1013, Springer Verlag 1983, 362-372.
[Săl1] G.S. Sălăgean, On some classes of univalent functions, Sem.

of Geometric Function Theory, Babeş-Bolyai Univ., Res. Sem.
4/1982, 142-158.
[Săl2] G.S. Sălăgean, On univalent functions with negative coeffi-

cients, Babeş-Bolyai Univ., Res. Sem., 7/1991, 47-54.
[Săl3] G.S. Sălăgean, Analytic functions with negative coefficients,

Mathematica (Cluj), 36(59), 2(1994), 219-224.
[Sâm] G. Sâmboan, Fundamente de matematică, Ed. Didactică şi Pe-

dagogică, Bucureşti, 1974.
Bibliografie 179
[Sil] H. Silverman, Univalent functions with negative coefficients,

Proc. Amer. Math. Soc. 51(1975), 109-116.
[Sil1] H. Silverman, A survey with open problems on univalent func-

tions whose coefficients are negative, Rocky Mountain J. of
Math., 21, 3(1991), 1099-1125.
[Stă] O. Stănăşilă, Analiză matematică, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1981.
[Str] E. Strohhäcker, Beiträge zur Theorie der schlichten Funktionen,

Math. Z., 37(1933), 356-380.

Salagean-Geom Plan Com

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Salagean-Geom Plan Com

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

Cuprins

1 Folosirea numerelor complexe ı̂n geometria plană 9

3 Elemente de teoria geometrică a funcţiilor

1.1 Definiţia numerelor complexe

Cititorul a ı̂ntâlnit prima dată definiţia numerelor complexe ı̂n

considerat ca un element din R2 , adică este un punct al spaţiului

cos θ + i sin θ = z/|z|.

Deci unui z din C∗ ı̂i corespund o infinitate de argumente, care

Următoarele proprietăţi pentru z, z1 şi z2 din C pot fi uşor veri-

(1.3) |z| = |z|, |z|2 = zz, z=z

(1.5) −|z| ≤ Re z ≤ |z|, −|z| ≤ Im z ≤ |z|

(1.6) |z| ≤ |Re z| + |Im z|

(1.7) |z1 z2 | = |z1 ||z2 |, |z| = 0 ⇔ z = 0

(1.8) |z1 ± z2 |2 = |z1 |2 ± 2Re (z1 z 2 ) + |z2 |2

(1.9) |z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 |, ||z1 | − |z2 || ≤ |z1 − z2 |

(1.10) |z1 + z2 | = |z1 | + |z2 | şi ||z1 | − |z2 || = |z1 − z2 | ⇔

(1.11) |z1 + z2 |2 + |z1 − z2 |2 = 2(|z1 |2 + |z2 |2 )

(1.12) Arg(z1 z2 ) = Argz1 + Argz2

(1.15) arg z = π ⇔ Re z < 0 şi Im z = 0.

Desigur că proprietăţile (1.12)-(1.15) au sens pentru z1 6= 0 şi

(1.16) z = |z|(cos θ + i sin θ), unde θ ∈ Argz.

Adeseori se foloseşte notaţia:

(1.17) cos θ + i sin θ = eiθ .

(1.18) z1 z2 = |z1 ||z2 |[cos(θ1 + θ2 ) + i sin(θ1 + θ2 )]

sau, folosind şi (1.17),

z1 z2 = |z1 ||z2 |ei(θ1 +θ2 )

unde θk ∈ Argzk , k ∈ {1, 2}.

Dacă z ∈ C∗ , θ ∈ Argz şi n ∈ N, atunci

(1.19) z n = |z|n einθ .

Ecuaţia binomă z n = a, a ∈ C∗ are ı̂n C soluţiile

Argz5 = Argz1 + Argz2 ,

(Fig.1.6). Fiecărui punct P (ξ, η, ζ) ∈ S2 ı̂i ataşăm un număr din C∞

Se poate verifica uşor că prin proiecţia stereografică cercurile de

1.2 Aplicaţii geometrice simple ale pro-

(1.20) z = (1 − t)z1 + tz2 , t ∈ [0, 1].

Acest fapt rezultă imediat observând că (Fig.1.7) vectorul

z = k1 z1 + k2 z2 , unde k1 , k2 ∈ [0, 1] şi k1 + k2 = 1.

În particular punctul z = (z1 + z2 )/2 este mijlocul segmentului

Într-adevăr, din Fig.1.8 şi conform Teoremei medianelor, z = z1 +

1.2.6. Condiţia necesară şi suficientă ca z1 , z2 , z3 şi z4 să fie

Această condiţie rezultă din faptul că mijloacele diagonalelor

Rezultatul este imediat, pe baza definiţiei cercului şi a observaţiei

deci binecunoscuta ecuaţie a cercului cu centrul (p, q) şi raza r.

(1.28) arg(z1 , z2 , z3 , z4 ) ≡ 0 (modπ)

şi din definiţia (1.26) rezultă

Dacă α ≡ 0 (modπ), atunci z1 , z2 , z3 şi z1 , z2 , z4 sunt situate pe

În acest caz m(z1 ,d z3 , z2 ) = m(z1 ,d

rezultă că z1 , z2 , z3 sunt pe o dreaptă şi deoarece ∞ aparţine tuturor

Reciproc, dacă punctele sunt pe o dreaptă sau pe un cerc, atunci

Fie A(z1 ), B(z2 ), C(z3 ), A′ (z1′ ), B ′ (z2′ ), C ′ (z3′ ). Triunghiurile ABC

Folosind afixele z1 , z2 , . . . ale punctelor A, B, . . ., egalităţile (1.31)

ceea ce este echivalent cu (1.30).

În particular, dacă triunghiul ABC este echilateral, atunci el este

asemenea cu triunghiul BCA şi (1.32) devine:

de unde deducem succesiv

(1.33) z1 z2 + z1 z3 + z2 z3 = z12 + z22 + z32 ,

(1.34) (z1 − z2 )2 + (z2 − z3 )2 + (z3 − z1 )2

z12 + z22 + z32 + (ε + ε2 )(z1 z2 + z1 z3 + z2 z3 ) = 0

iar această ultimă egalitate se mai poate scrie

(z1 + εz2 + ε2 z3 )(z1 + ε2 z2 + εz3 ) = 0.

1.3 Transformări geometrice

1.3.4. Inversiunea. Geometric o inversiune de pol O şi modul

Dacă afixele lui O, M şi M ′ sunt z0 , z şi z ′ , atunci condiţia (1.36)

iar din faptul că M ′ este pe dreapta OM rezultă