56

INDICATORI MICROBIOLOGICI
DE POLUARE A MEDIULUI AMBIANT

56.1. D E F I N I R E A INDICATORILOR M I C R O B I O L O G I C I
DE POLUARE

Examenul microbiologic al elementelor de mediu arc ca scop aprecierea prezenţei

sau lipsei In acestea a microorganismelor care prezintă pericol pentru sănătatea omului.
Aprecierea calităţii elementelor mediului ambiant se face nu direct, prin depistarea
agenţilor patogeni ai bolilor infecţioase (aceştia nu se întâlnesc permanent, sunt sensibili Iu
acţiunea multor factori, cantitatea lor este relativ mica), ci indirect, prin determinarea
gradului de contaminare cu reprezentanţi ai microflorci normale, care se elimina la mediu
cu excreţiile omului şt animalelor. E.g. depistând microorganisme care normal reprezintă
microflora intestinului, putem concluziona despre o poluare fecala si, deci, nu se exclude
posibilitatea eliminării cu materiile fecale a agenţilor patogeni ai dizenteriei, febrclor
lifoparatifoidice etc. Izolarea reprezentanţilor microflorei normale serveşte ca un indice al
stării sanitare a elementelor de mediu, ceea ce permite aprecierea pericolului potenţial al
acestor clemente pentru sănătatea omului. Asemenea microorganisme au fost numite in­
dicatori microbiologici.
Insa nu tnatp microorganismele din flora normală a corpului uman si animal pot fi
indicatori microbiologici. în urma unor multiple investigaţii au fost formulate o serie de
condiţii pe care trebuie să Ic Îndeplinească microorganismele indicatoare, şi anume:
• să fie prezente constant In excreţiile omului şi animalelor şi să se elimine In mediul
extern in cantităţi masive;
• să nu aibă alt rezervor natural decât organismul omului şi animalelor;
• să supravieţuiască In mediul ambiant timp mai îndelungat In comparaţie cu microbii
patogeni;
• să lipsească sau să fie redusă capacitatea de multiplicare In mediul extern;
• să fie mai rezistenţi la acţiunea factorilor din mediul extern decât microbii patogeni;
• să fie suficient de tipici, pentru a fi uşor diferenţiaţi şi să nu-şi modifice caracterele
biologice;
• să fie uşor depistaţi prin metode uzuale, simple şi accesibile.
Analizele de laborator se efectuează in conformitate cu standardele de stat (STAS),
indicaţiile şi recomandările metodice, care sunt strict obligatorii pentru toate laboratoarele.
Aceste documente prevăd:
a) metodele de recoltare a probelor;
b) cantitatea de produs recoltat;

395
 c) condiţiile de expediere;
d) melodica examinării;
e) criteriile de interpretare a rezultatelor analizei.
Fiecare probă recoltata e însoţită de o fişa. In care indicăm: denumirea probei, locul
recoltării şi cantitatea, dara recoltării (anul, luna, ziua, ora), scopul analizei, instituţia
care va efectua analiza, numele persoanei care a recoltat proba.
In prezent, In funejie de elementul de mediu examinat, indicatorii microbiologici
includ microorganisme ca Escherichia coli, coliformii, enterococii, Proteus, stafilococii,
Bactllus cereus, Pseudomonas ş.a.
Aprecierea calităţii elementelor mediului ambiant se face de asemenea prin deter­
minarea numărului total de microorganisme (NTM) pe unitate de volum sau suprafaţă.
Pentru fiecare element sunt stabiliţi indicatorii microbiologici, conform cărora se
apreciază starea sanitară a lui. E.g. pentru apă: E.coli, coliformii; pentru aer: stafilococii
şi streptococii etc.
In investigaţiile microbiologice sanitare trebuie să se respecte următoarele principii;
a) recoltarea, conservarea şi expedierea corectă a probelor;
b) efectuarea analizelor In serie (din diferite sectoare);
c) recoltarea repetată a probelor,
d) utilizarea metodelor standard de analiza;
e) aprecierea datelor tn coroborare cu alte rezultate ale examenului igienic (chimice,
fizice, organoleptice);
f) responsabilitatea medicilor pentru exactitatea analizelor şi motivaţia concluziilor
despre starea sanitară a elementului examinat.

56.2. C A R A C T E R I S T I C I A L E INDICATORILOR
MICROBIOLOGICI

5 6 . 2 . 1 . Grupul coliformilor

Noţiunea de coliformi sau coliformi totali include Enterobacteriaceae din genurile

Escherichia, Citrobacter, Enterobacter, Klebsiella ş.a., caracterizate ca bacili gramnegativi,
ncsporulaţi, oxidazonegativi, care degradează glucoza cu producere de acid şi gaz la
temperatura de 37°C In interval de 24—48 ore. Acest grup este prezent In cantitate mare
in fecalele omului şi animalelor cu sânge cald.
Bacteriile coliforme care Îşi manifestă caracterele metabolice şi la temperatura de
44 ± 0 , 5 ° C se numesc coliformi fecali sau termotoleranli. Coliformii fecali, care degradează
lactoza cu acid şi gaz la 44 ±0,5°C şi nu cresc pe mediul cu citrat (mediul Simmons), sunt
consideraţi a fi E.coli, un indicator incontestabil al unei poluări fecale recente. Diferenţierea
genului se Urnita, până nu demult, la testele IMVEC, care includeau următoarele caractere:
producerea indolului (I), reacţia cu roşu metil (M), reacţia Voges-Proskauer (V), creşterea
in mediul Eijkman (E) la temperatura de 43—44°C şi creşterea pe mediul cu citrat <C).
Aceste tesle s-au dovedit a fi insuficiente, deoarece coliformii izolaţi din apa clorinată nu
fermentează glucoza cu gaz la 43°C şi aceste teste nu prevăd testul oxidazei. Astăzi iden­
tificam coliformii prin următoarele caractere diferenţiale:

396
 a) 1 ni ii ba rea culturilor numai la 37°C.
b) Caracterul creşterii pe mediul Endo: se iau In consideraţie numai coloniile roşu-
închis cu sau fara luciu metalic.
c) Bacili gram nega tivi.
d) Testul oxidazei. Pentru identificarea ulterioara selectam numai colonii
oxidazonegative, pentru că cele oxidazopozitive includ bacterii gramnegative, care aparţin
pseudomonadclor, aeromonadelor sau vibrionilor.
c) Degradarea glucozei cu formare de acid şi gaz.

56.2.2. Enterococii (streptococii fecali)

Enterococii fac parte din microflora normală a intestinului omului şi animalelor şi

se elimină In mediu ambiant In cantităţi destul de mari, I0 8 ~" 9 UFC/g de fecale, dar
aproximativ de zece ori mai puţin In comparaţie cu coliformii. Enterococii sunt al doilea
indicator microbiologic, după coliformi, când examinăm apa din zonele de recreaţie, din
bazinele de inot, apele reziduale ş.a. După structura antigenicâ aceşti streptococi sunt
incluşi in grupul D Lancefield. Se deosebesc două specii: Enterococcus faecalis cu variantele
liuuefaciens şi zymogenes şi E. faecium cu varianta durans.
Enterococii aunt coci ovali, diapuai icotoţi, In perechi sau lanţuri acurtc, erampocitivi,
in general imobili şi nesporulaţi. Pe medii solide formează colonii mici, transparente,
bombate, rotunde, cu margini regulate şl suprafaţă lucioasă. Sunt catalazoncgativi. li
difri-clüicni de alţi streptococi prin următoarele teste:
a) Cresc In bulion biliat 4 0 % .
b) Se dezvoltă In prezenţa azidei de sodiu (inhibitor pentru coliformi şi alte bacterii
gramnegative).
c) Cresc la pH 9,6 şi in bulion cu 6 , 5 % clorura de sodiu.
d) Cresc intre 10 şi 45°C.
c> Reduc albastrul de metilen din lapte.
Sunt rezistenţi la acţiunea clorului, coloranţilor şi unor antibiotice.
E. faecalis şi E. faecium se diferenţiază după capacitatea de fermentare a giicerinei:
primul o descompune In condi|ii aerobe şi anaerobe, al doilea numai in condiţii aerobe. E.
faecalis reduce trifcniltcrazolcloridul (TTC), din care cauză pc medii cu TTC formează
colonii roşii-vişinii, pc când S. faecium creşte sub formă de colonii incolore (uneori cu
centrul roz).
Pentru că enterococii mor mai repede decât coliformii şi nici nu se multiplica In
mediul ambiant (exceptând unele alimente), ci sunt consideraţi ca indicator microbiologic
al unei poluări fecale recente.

56.2.3. Clostridii sulfitoreducâtoare

Clostridiile, ca şi enterococii şi coliformii, fac parte din microflora intestinală nor­

mală a omului şi unor animale cu sânge cald şi se elimină In mediu cu fecalele. Concentraţia
lor ajunge până la 10 UFC/g de fecale. Indicator microbiologic este specia C.perfhngcns,
capabilă să reducă sulfitul In sulfura feroasă la 45°C după 12—14 ore.
C.perfnngens aparţine familiei Bacillaceae şi apare ca bastonaşc lungi, imobile,
sporulate şi, ln organismul gazdă, capsulate. Cultivă pc medii uzuale. Intens zaharolilic,

397
degradează glucidele cu formare de acid şi gaz. Coagulează repede laptele <2—5 orc),
formând cheag spongios «aruncat» spre dopul eprubetei din cauza gazului. Avantajul acestei
specii ca indicator microbiologic este depistarea ei prin metode simple, rapide şi lipsa
necesitaţii identificării ulterioare. Totodată, C.perfringens fiind sporogen are rezistenţă
sporită in mediul extern, din care cauză este considerat ca indicator al poluării fecale mai
vechi. O cantitate crescută de clostridii depistată Insă alături de coliformi indică o poluare
fecala recenta.
Determinarea acestui indicator este recomandată la examenul microbiologic al
solului, apelor reziduale, depunerilor din bazinele acvatice, la selectarea sursei de
aprovizionare cu apă ş.a.

56.2.4. Stafilococii

Stafilococii sunt reprezentanţi ai microflorei normale a corpului uman. Colonizează

pielea, căile aerodigestive superioare, In special nasul; sunt prezenţi şi in intestin. In timpul
vorbirii, tusei, strănutului şi cu scuamele ei se elimină uşor in mediul înconjurător: în aer,
pe obiecte; In apă In timpul scăldatului.
Stafilococii sunt consideraţi ca un indicator al poluării aerului din încăperile Închise
(staţionar** chirurgicale, de copii, secţii de reanimare şi terapie intensivă, maternităţi).
Totodată, luând in consideraţie rezistenţa stafilococilor la substanţele dezinfectante, ei
sunt şi indicatori ai poluării apei In zonele de recreaţie, In bazinele de Înot, unde numărul
de stafilococi poate ajunge la zeci de mii UFC/litru.
Stafilococii aparţin familiei Micrococcaceae, genul Staphylococcus cu trei specii mai
frecvent izolate: S. aureus, 5. epidermidis şi S. saprophytics. Sunt coci sferici, gram-
pozitivi, aşezaţi In ciorchini, nesporulaţi, necapsulaţi şi imobili. Cresc pe medii uzuale. Pe
getoză-sânge unele tulpini sunt hemolitice. Formează colonii rotunde, bombate, netede,
lucioase şi pigmentate in auriu, galben sau alb. S. aureus, specia cu cel mai mare potenţial
patogen, produce coagulază, lecitinazâ, ADN-ază; unele tulpini elaborează enterotoxină
termorezistentă. Ca indicatori microbiologici, stafilococii se depistează uşor, prin metode
obişnuite.
Testele uzuale pentru identificarea stafilococilor sunt:
a) Capacitatea de a creşte in medii cu concentraţii sporite de NaCI ( 7 — 1 0 % ) .
b) Determinarea coagulazei.
c) Fermentarea manitei in condiţii anaerobe.
d) Determinarea sensibilităţii la novobiocină.
e) Producerea de lecitinază şi fosfatază.
In cazul investigaţiilor epidemiologice, pentru determinarea sursei de infecţie şi a
căilor de răspândire, se determină fagovarul cu ajutorul setului internaţional constituit din
20 fagi.

5 6 . 2 . 5 . Streptococii

Streptococii sunt găzduiţi In căile aerodigestive superioare ale omului şi multor

animale, mai ales la persoane cu infecţii respiratorii cronice, eliminându-se In aer cu saliva,
sputa. In timpul vorbirii, tusei, strănutului.
Genul Streptococcus include un mare număr de specii aia! saprofite, căt şi patogene,
în patologia omului importanţă mai mare arc S. pyogenes. Streptococii sunt coci sferici,

398
 grampozitivi, aşezaţi in lanţuri, imobili, nesporulaţi; unele tulpini patogene sunt capsulate.
Nu cresc pe medii uzuale. Cultivă in bulion glucoza! şi pe gcloză-sânge. In bulionul glucozat
cresc pe pereţii şi la fundul eprubetei, lăsănd mediul transparent. Pegeloză-sănge formează
colonii mici, albc-ccnuşii, opace. După capacitatea hemolitică deosebim:
• streptococii /3-hemolitici, cu coloniile înconjurate de o zonă largă de hemoliză
completă, clară;
• streptococii a-hemolitici, care transformă hemoglobina In mcthrmoglobinâ şi
Înverzesc mediul In jurul coloniilor;
• streptococii y sunt nehemolitid şi nu modifică mediul cu sânge.
Mai perfecta este clasificarea streptococilor după structura aniigcnicâ, propusă de
Lancefield. Sunt cunoscute 19 serogrupuri de streptococi şi un mare număr de serovaruri.
Majoritatea streptococilor piogeni aparţin grupului A cu 57 serovaruri.
In mediul ambiant streptococii sunt reprezentaţi de regula dc streptococii <r-
hcmolitici, pe care Ii găzduim constant. Streptococii ^-hemolitici se găsesc mai puţin frec­
vent in faringele oamenilor sănătoşi. Depistarea lor in aer are importantă sanitară şi
epidemiológica, pentru că indică prezenţa bolnavilor sau purtătorilor sănătoşi.
Depistarea şi identificarea streptococilor se face ceva mai complicat, dar utilizând în
mare parte testele descrise la identificarea enterococilor.

5 6 . 2 . 6 . Genul Proteus

Bacteriile din genul Proteus sunt foarte răspândite in natură, unde participă la
procesele dc descompunere. Se întâlnesc In ape poluate, alimente alterate, In special In
carne şi derivate. In cazul unei contaminări masive a produselor alimentare, aceste bacterii
pot cauza toxiinfeejii alimentare. Răspândirea bacteriilor din genul Proteus este posibilă
prin intermediul obiectelor de uz curent, prin acrul încăperilor In care sc găsesc bolnavi
cu procese inflamatorii sau infecţii intestinale cauzate de bacterii din acest gen.
Speciile de Proteus servesc ca indicator microbiologic in industria alimentară,
demonstrând o contaminare fecală recentă survenită In diferite etape ale circuitului alimen­
telor.
Genul Proteus cate inclus In familia Enterobacteriaceae şi sc disting 4 specii, dintre
care mai frecvent se izolează P. vulgahs şi P. mirabilis. Sunt bacili scurţi, gramnegativi,
dispuşi in perechi sau lanţuri mici, mobili cu cili peritrichi, nesporulaţi şi necapsulaţi. Cresc
pe medii uzuale. 0 particularitate tipică pentru aceste bacterii este capacitatea «de roirc*:
pe medii solide formează un văl fin, care se extinde pe toată suprafaţa mediului. Izolarea
se face uşor prin Insâmăn|area produsului de examinat în apa de condensare a tuburilor
cu geloză Înclinată (metoda Schukevici). Sc observă o creştere specifică serpinginoasă
(fenomen dc «căţârarc»).
Identificarea culturilor izolate se efectuează după unele teste biochimice: producerea
indolului şi H2S, prezenţa fenilalanindezaminazei, hidroliza ureei, creşterea pe mediul cu
citrat ş.a. Identificarea antigenicâ se face prin reacţii de aglutinare cu serurile specifice O
şi H.

56.2.7. Pseudomonas (¡eruginosa

Această specie, larg răspândită In natură, este inclusă In genul Pseudomonas, familia
Pstudomonadaceae. Se izolează din apele de suprafaţă şi reziduale, din sol, de pc plante,
din intestinul şi de pc tegumentele omului, din diverse preparate medicamentoase. Este

399
agentul infecţiei piocianice intraspitaliceşti. Cauzează la om diverse procese supurative:
otite, pielite, cistite, cheratite, meningoencefalite, septicemii, infectează plăgile şi arsurile.
In mai multe ţări s-au elaborat standarde pentru supravegherea calităţii apelor folosite
In scopuri recreaţionale in care ca indicator microbiologic este recomandată depistarea P.
¿¿eruginosa. Prezintă interes şi pentru aprecierea condiţiilor igienice de preparare in spitale
a unor forme medicamentoase, a alimentelor pentru nou-nâscuţi. Depistarea acestei specii
este recomandată şi pentru analiza calităţii apelor minerale îmbuteliate.
P.acruginosa este un bacii polimorf, gramnegativ, dispus izolat, In perechi sau lanţuri
scurte, foarte mobil, cu I—3 flageli polari, nesporulat şi, de regulă, necapsulat. tsste strict
aerob, cultivă pe medii uzuale, formând pe geloză colonii mari, S, pigmentate In verde-
albăstrui sau roşu-brun. Nefermenlativ, nu produce indol, lichefiază gelatina şi serul
coagulai, reduce nitraţii In nitriţi, esle oxidazopozitiv. Aceste caractere biochimice şi pig-
mentogeneza stau la baza identificării tulpinilor izolate In laborator.

56.2.8. Enterofagii

Enterofagii sunt virusuri care parazitează şi se reproduc In enterobacterii vii. Ajung

în mediul ambiant din intestinul omului. Aceasta permite să-i utilizăm ca indicatori ai
contaminării mediului şi cu enterobacterii patogene. Multiplele investigaţii sanitaro-
virusologice au demonstrat posibilitatea folosirii entcrofagilor şi ca indicator al poluării
virale cu enterovirusuri, virusul hepatitei A, adenovirusuri ş.a. Cu ajutorul enterofagilor
s-a studiat eficienţa diverselor metode de epurare şi dezinfecţie a apei potabile, apelor
reziduale şi se stabilesc criteriile pericolului epidemiologie al apelor pentru sănătatea
omului.
Enterofagii, ca şi coliformii şi enterococii, servesc ca indicator al poluării fecale a
apei.
In bazinele acvatice enterofagii pot fi şi indicatori ai proceselor de autoepurare; cu
ajutorul lor se pot depista sursele şi căile de răspândire a impurificării organice.
In examenul microbiologic sanitar al apei uzual se utilizează bacteriofagul antitific
Vi şi bacteriofagul anti-co/i. Izolarea bacteriofagilor respectivi, capabili să se multiplice
numai pe tulpinile omoloage de bacterii, demonstrează evident şi prezenţa acestor bacterii
In probele examinate cu o vădită importanţă epidemiológica.
Depistarea prezenţei enterofagilor In elementele mediului ambiant se poate face in
orice laborator bacteriologic, utilizând dotările obişnuite (medii de cultură uzuale etc.J.
Determinarea litrului enterofagilor se efectuează prin metoda bistratificată pe geloză, care
permite aprecierea cantitativă a fagilor In unităţi formatoare de plaje (UFP) într-o unitate
de volum sau masă a materialului de examinat (apă, sol ş.a.).

5 6 . 2 . 0 . M i c r o o r g a n i s m e termofile

In grupul microorganismelor termofile sunt incluse bacterii grampozitive, coci, bacili,

spirili, actinomicete şi unele specii de ciuperci care au capacitatea să se multiplice activ la
60°C sau mai mult, in majoritate fiind aerobe. Prezenţa acestui grup în elementele mediului
ambiant (sol, bazine acvatice, conserve ş.a.) indica o impurificare cu dejecte şi excreţii, cu
deşeuri solide menajere şi agricole In care pot fi depistate şi microorganisme patogene

400
periculoase pentru sănătatea omului. De aceea microorganismele termofile sunt considerate
ca un indicator microbiologic de poluare a mediului Înconjurător.
In materiile fecale ale omului si animalelor concentraţia lermofililor este dc regulă
redusă <I0 — germeni/g) şi nu servesc ca indicator al poluării fecale a mediului. Im-
purificarea solului şi a bazinelor acvatice cu germeni termofili are loc in cazul poluării cu
deşeuri menajere care conţin materie organică In diferite stadii de descompunere. Prezenta
microorganismelor termofile In sol demonstrează o impurificare mai veche cu deşeuri.
Despre o impurificare fecală recentă vorbeşte titrul Înalt al coliforrailor şi o concentraţie
mică de termofili.
Materialul prelucrat in laboratoarele de microbiologic conţine agenţi infecţioşi cu risc
pentru personalul de laborator şi pentru colectivitate. Clasificarea acestor agenţi infecţioşi
după gradul de risc a fost prezentată In partea Întâi, 1.5.