Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept
Catedra Drept Penal și Criminologie

Referat
Disciplina: Criminologie
Tema:Criminalitatea ,,gulerelor albe’’

Profesor: Stanislav Copețchi,

magistru în drept,
lector universitar

Studentă: Lefter Rita,

gr.410
specializarea drept
penal

Chișinău 2010
 Cuprins:

1)Definirea conceptului de criminalitate a ,,gulerelor albe’’

2)Tipuri de infracțiuni comise de ,,gulerele albe’’

3)Corelația dintre criminalitatea ,,gulerelor albe’’ și alte tipuri de criminalitate

4),,Gulerele albe’’ în vizorul teoriilor criminologice

 Definirea conceptului de criminalitate a ,,gulerelor albe’’

Noțiunea de ,,gulere albe,, a fost utilizată pentru prima dată în anul 1939 de către
criminologul american Edwin Sutherland, când a văzut lumina tiparului articolul acestuia
White-Collar Criminality1. În viziunea lui, criminalitatea gulerelor albe este alcătuită din
ansamblul de infracţiuni „comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul
activităţii lor profesionale”. La această categorie de infracţiuni E. H. Sutherland clasa
încălcarea legislaţiei antimonopoliste, a legislaţiei cu privire la publicitate, a legislaţiei
muncii, a legislaţiei vizând dreptul de autor, brevete şi embleme comerciale, diferite fraude
financiare, economice, infracţiuni de corupţie, ecologice, escrocherii, sustrageri etc.
În știința criminologică, însă, termenul rămîne ambiguu și controversat. Criminalitatea
,,gulerelor albe,, se produce cel mai frecvent, susținea Sutherland, prin prezentarea eronată a
situației financiare a întreprinderilor, prin manipularea bursei și mituirea persoanelor publice
în scopul de a asigura contracte avantajoase, prin mita care se dă pentru realizarea unor
tranzacții comerciale, deturnarea de fonduri financiare și folosirea lor în alte scopuri ce
vizează încălcarea legii,cît și practicarea pe scară largă a bancrutei frauduloase.
Al Capone, gangsterul din Chicago, îi numea pe cei care practică astfel de fapte ,,racheti
legitimi,, în contrast cu cei care erau mult mai cunoscuți lumii interlope și care erau catalogați
drept ,,racheti violenți,,. Infractorii cu ,,gulerele albe,, comit fapte care sunt definite de catre
Sutherland ca fiind ,,o violare a legii penale de către persoane cu statut socio-economic de
înaltă clasă în cadrul activităților lor ocupaționale,,. Dacă prin metodele folosite este încălcată
legea, iar autorii acestor fapte sunt condamnați în cadrul unui proces penal, atunci ne aflăm în
fața unui gen specific de criminalitate, cunoscută sub denumirea de criminalitate a ,,gulerelor
albe,,. Termenul de criminalitate a gulerelor albe este deseori confundat cu unii termeni
apropiaţi ca sens, pe care unii autori îi consideră sinonime cu primul. Este vorba de
următoarele concepte: corupţia, criminalitatea de serviciu, criminalitatea persoanelor cu
funcţii de răspundere (a funcţionarilor publici), criminalitatea profesională, criminalitatea
elitei, criminalitatea respectabilă, criminalitatea corporativă, criminalitatea economică,
criminalitatea de gospodărie, criminalitatea de producţie şi criminalitatea de business
(business crime). Fără examinarea etiologiei şi a sensului acestor termeni, precum şi a
corelaţiei lor cu termenul de criminalitatea gulerelor albe nu vom putea stabili semnificaţia şi
oportunitatea ultimului.
De la bun început conceptul în cauză a stîrnit discuţii contradictorii, fiind însă în cele din
urmă recunoscut de marea majoritate a savanţilor occidentali. Mai jos vom prezenta doar
unele abordări ale problemei criminalităţii gulerelor albe de către criminologi din diferite ţări.
Astfel, Russ Long susţine că în prezent pot fi evidenţiate patru categorii de bază de
infracţiuni: criminalitatea de violenţă, infracţiunile împotriva proprietăţii, infracţiunile fără
victime şi criminalitatea gulerelor albe. În acest mod criminalitatea gulerelor albe este plasată
printre tipurile principale de criminalitate. De menţionat că în lucrarea sa Criminalitatea şi
contracararea Russ Long a rezervat spaţiu pentru acest tip de criminalitate mai mult decât
pentru toate celelalte împreună luate.Russ Long pledează pentru abordarea problemei în
varianta propusă de E. Sutherland. Totodată, sunt prezentate şi viziunile lui Richard
Appelbaum şi William Chambliss care divizează criminalitatea gulerelor albe în două tipuri:
1. Criminalitatea profesională (occupational crime) care include infracţiunile comise
pentru promovarea propriilor interese (de exemplu, falsul în documentaţie, umflarea
preţurilor, înşelarea clienţilor).
2. Criminalitatea corporaţiilor sau organizaţiilor (organizational, corporate crime) care
constă din infracţiunile săvârşite în interesul propriei companii (confecţionarea produselor de
o calitate joasă, poluarea mediului, fixarea preţurilor etc.).
n alt criminolog, Goode, susţine teza conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă
infracţiunile comise de persoanele influente, în cursul activităţii legate de antreprenoriat, în
mod corporativ prin utilizarea poziţiei lor în scopuri de profit. Uneori termenul de
criminalitate a gulerelor albe este extins pentru a include, de asemenea, criminalitatea păturii
medii (“middle-class” criminality) şi criminalitatea de tehnologii înalte (“high-tech” crime).
Se menţionează că criminalitatea gulerelor albe nu trebuie confundată cu crima organizată.
După cum indică Goode, criminalităţii gulerelor albe îi sunt proprii următoarele însuşiri:
- fapte comise conştient în scop de profit şi legate de cultura corporativă criminogenă şi
asociaţiile diferenţiale;
- posedă elemente de învăţare, e susţinută de semeni (cei din apropiere);
- victimizare difuză şi informaţie insuficientă;
- sancţionarea prin amenzi mici şi cercetarea cazurilor legate de resurse limitate şi insuficienţe
metodologice.
Conform viziunilor aceluiaşi savant, criminalitatea gulerelor albe include:
1) infracţiunile individuale comise împotriva corporaţiei;
2) sustragerea resurselor;
3) infracţiunile comise în numele corporaţiei;
4) profitarea ilicită cu încălcarea responsabilităţii etice, publice şi (sau) prin metode criminale
(fixarea preţurilor, înţelegerile ilicite, publicitate falsă);
5) producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru viaţă şi sănătate;
6) excrocherii;
7) criminalitatea profesională (legată de profesie);
8) infracţiunile politice şi guvernamentale;
9) corupţia (inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere, dirijarea abuzivă a fondurilor
publice);
10) abuzul de putere;
11) luarea de mită;
12) violenţa funcţionarilor publici (din poliţie, armată).
Infracţiunile gulerelor albe în viziunea criminologului american E. M. Schur sunt infracţiuni
profesionale săvârşite de persoane care ocupă o poziţie social-economică înaltă. Ca sinonim al
acesteia el operează şi cu termenul criminalitatea respectabilă. La această categorie Schur
atribuie astfel de fapte cum sunt infracţiunile legate de activitatea de antreprenoriat: fixarea
ilegală a preţurilor, publicitatea falsă, încălcarea prevederilor legii lui Scherman împotriva
trusturilor, a legii cu privire la controlul asupra confecţionării şi comercializării produselor
alimentare şi medicamentelor, a legii cu privire la raporturile în industrie şi soluţionarea
litigiilor de muncă, evaziunea fiscală, care sunt numite de E. Schur escrocherie
neprofesională (în sensul că este comisă de cetăţeni respectabili care nu fac parte din lumea
criminală obişnuită). În opinia lui, criminalitatea gulerelor albe cuprinde, totodată, şi
delapidări comise prin diferite metode – sustrageri directe, falsificarea actelor. O categorie
aparte, în viziunea lui Schur, o alcătuiesc furturile din magazine şi falsificarea bonurilor, care
sunt infracţiuni săvîrşite de amatori.
Încă un criminolog american, şi anume Veron Fox, alăturându-se definiţiei propuse de E.
Sutherland, susţine că în societatea americană există câteva feluri de criminalitate care poate
fi clasificată în felul următor:
1. criminalitatea obişnuită sau de stradă;
2. criminalitatea organizată;
3. criminalitatea gulerelor albe;
4. criminalitatea profesională;
5. criminalitatea politică”.
 Celebrul criminolog german Gunter Kaiser consideră că criminalitatea gulerelor albe este
alcătuită din infracţiunile comise de reprezentanţii păturilor social-economice înalte. Deşi la
categoria infracţiunilor gulerelor albe trebuie atribuite şi infracţiunile săvârşite de funcţionarii
publici şi funcţionari, totuşi, în primul rând, după părerea lui, această criminalitate se
manifestă prin infracţiuni economice, iar ultimele, la rândul lor, pot fi divizate în patru grupe
principale:
1. Înţelegerile despre neadmiterea concurenţei, încălcarea legislaţiei cu privire la concurenţă
şi preţuri, inclusiv cămătărie; încălcarea drepturilor de autor şi dreptului asupra mărcii
comerciale; escrocheriile legate de fondarea firmelor de construcţie, delictele săvârşite de
companii, abuzul de încredere şi falimentul fals.
2. Evaziunea fiscală; infracţiunile economice; obţinerea creditelor pe cale ilegală şi
mituirea.
3. Încălcarea legislaţiei cu privire la ocrotirea tineretului, a muncii, precum şi privitor la
asigurarea socială; încălcarea legislaţiei cu privire la folosirea şi ocrotirea mediului;
falsificarea produselor alimentare şi a mărfurilor industriale.
4. Escrocheriile legate de vânzarea mărfii (utilajelor, maşinilor de dactilografiat şi cusut…)
cu condiţia asigurării cu lucru la domiciliu; procurarea ilicită a casei particulare sau a vilei”.
Prezintă interes opinia lui Tarstagane conform căreia criminalitatea gulerelor albe
reprezintă conduita antisocială cu scop de îmbogăţire, practicată de persoane cu o poziţie
socială de prestigiu, în limitele profesiei lor, în aşa mod încât ele, în pofida premisei de
conduită legală a tuturor celorlalţi, ei singuri abuzează de încrederea socială de care se bucură
grupul lor .
Profesorul german Hans Joachim Schneider, la rîndul său susţine că “criminalitatea
gulerelor albe rezidă în criminalitatea de serviciu şi criminalitatea corporativă”, iar Daniel
Glaser apreciază infracţiunile gulerelor albe drept o formă de “jaf”.
La fel şi James Coleman şi Donald Cressey divizează infracţiunile gulerelor albe în două
categorii principale:
1. Infracţiuni comise în numele unei corporaţii.
2. Infracţiuni comise împotriva unei corporaţii. Şirul de definiţii şi de exemplele de
clasificări ale conceptului de criminalitate a gulerelor albe poate fi continuat. Însă important
este că problema criminalităţii gulerelor albe, pusă tranşant de E. Sutherland mai mult de
şaizeci de ani în urmă, rămâne a fi şi până în prezent un obiect de cercetări profunde în ţările
dezvoltate. Deşi există diferite opinii, savanţii nu pun la îndoială faptul existenţei acestui
fenomen social negativ.
Spre regret, în Republica Moldova până în prezent problema criminalităţii gulerelor albe
rămâne a fi nestudiată. Nu există nici un studiu, articol sau teză în acest domeniu, lipsesc chiar
aspectele istorice sau comparative. Există totuşi unele lucrări în care sunt abordate anumite
manifestări ale criminalităţii gulerelor albe, cum ar fi corupţia sau infracţiunile economice.
În România, problema criminalităţii gulerelor albe a fost abordată în mai multe manuale şi
studii, dar mai mult sub aspectul istoric sau comparativ.De asemenea, prezintă interes studiile
problemei corupţiei discutate de criminologii români.
Nici în ţările CSI conceptul criminalităţii gulerelor albe nu a fost cercetat, deşi există totuşi
unele articole şi referiri la această problemă în manuale şi dicţionare. Este necesar a menţiona
că diferite manifestări ale criminalităţii gulerelor albe în URSS şi apoi în Rusia au fost
cercetate destul de profund şi în acest domeniu au fost elaborate zeci de lucrări.
Astfel, devine evidentă oportunitatea şi importanţa atât ştiinţifică cît şi practică a unui studiu
vizând problema criminalităţii gulerelor albe în Republica Moldova.
 Tipuri de infracțiuni comise de ,,gulerele albe’’

Edwin Sutherland și D. Cressey au apreciat ca infracțiunile ,,gulerelor albe’’ sunt comise în

cursul activității desfășurate de către persoanele definite printr-o poziție înaltă și
,,respectabilă’’.Pentru acest motiv, ele mai pot fi denumite și delicte cu caracter
,,profesional’’. Unii sociologi extind aria acestor delicte pentru a include în cadrul lor actele
contra legii, care sunt săvîrșite de persoane care nu aparțin numai sferei puterii oficiale, dar și
altor arii de competență: funcționari ai unor companii industriale, comerciale, bancare,
funcționare ai guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici și juriști etc., în legătură directă
cu ocupațiile lor profesionale.
Există mai multe clasificări ale acestor infracțiuni pe care autorii americani le cuprind în
două categorii principale:
a)infracțiuni comise în numele unei corporații, printre care se pot menționa: mita plătită
unor oficiali în scopul obținerii unor avantaje economice sau politice, vînzarea unor produse
deficitare sau care pun în pericol sănătatea și viața populației, falsificarea datelor de fabricație
a unor produse în scopul menținerii lor pe piață, reclamele false fără acoperire reală,
modificarea unor prețuri peste valoarea lor reală în scopul obținerii unor beneficii
suplimentare, evitarea platei impozitelor către stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc.
Criminologii americani estimează că, în timp ce costul anual al tuturor celorlalte infracțiuni
valoreză circa 11 miliarde dolari, infracționalitatea gulerelor albe este de peste 18 ori mai
mare, depășind chiar cifra de 200 miliarde pe an. Cunoscuta corparație în domeniul
petrolului ,,Exxon Corporation’’ a fost găsită vinovată, de exemplu, de practicarea unor
supraprețuri pentru petrolul vîndut, în valoare totală de 900 milioane dolari, trebuind să
plătească pentru aceasta o amendă de peste 2 miliarde de dolari. În anul 1985, față de un cost
mediu de 628 de dolari a unei infracțiuni de jaf, în SUA. Un cunoscut speculator de bursă,
Ivan F. Boeski, a trebuit să plătească, el singur suma de 100 milioane de dolari drept amendă
pentru afacerile bursei sale ilegale. În anii 2000, statisticile Camerei de Comerț a Statelor
Unite evidențiau că întregul cost al infracțiunilor comise de ,,gulerele albe’’ valora circa 42
miliarde de dolari, adică mai mult decît cel al tuturor infracțiunilor de orice fel, evaluate de
F.B.I., implicînd, în același timp, pierderea mai multor vieți decît cea datorată criminalilor
care acționează pe ,,străzi’’ sau altor acte de violență.
Infracțiunile comise în numele corporații sunt încurajate de un gen de ,,cultură corporativă
criminogenă’’, care determină personalul unei corporații să desfășoare orice tip de activități
ilegale ce aduc profit chiar cu riscul de a produce moartea unor persoane. Această cultură
constă într-un ansamblu de norme și valori care stimulează succesul profesional, obținerea
profitului cu orice preț, exonerarea persoanelor cu funcții de conducere de responsabilități,
tocirea simțului etic etc. Criminalitatea gulerelr albe, nota Sutherland,în afaceri este
exprimată cel mai frecvent în forma falsificării bilanțurilor financiare ale corporațiilor,
manipularea bursei de valori, mita comercială, mituirea oficialilor publici, direct sau indirect,
pentru asigurarea unor contracte și a unei legislații favorabile, publicitatea falsă și vînzarea
contrafăcută. Toate acestea sunt ceia ce Al Capone numea ,,escrocherii legitime’’.
b)infracțiuni comise împotriva unei corporații, sunt cele care se săvîrșesc de către membrii
cu funcții administrative sau de conducere ai unei anumite societăți care lucrează pentru
profit.Dintre ele se pot menționa furturile, fraudele, delapidările și orice alte acte ilegale care
prejudiciază activitatea corporației respective. Majoritatea acestora sunt ținute sub tăcere și
,,rezolvate’’ cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabilă care ar
putea compromite interesele comerciale ale corporației. Printre alte infracțiuni comise
împotriva unei corporații se numără furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele mai
ingenioase delicate, facilitate de progresul ethnic al societăților contemporane. Un asemenea
delict este produs ca urmare a introducerii în memoria a unui dintre calculatoarele corporației
a unor date fictive, care are acces la datele cu privire la statele de salarii poate falsifica, în
anumite condiții, diferite informații, creindu-și, în felul aceste, resurse financiare proprii.
Estimată la un cost total între 3 pînă la 5 miliarde de dolari anual, frauda prin intermediul
computerelor reprezintă un caz ilustrativ al corelației dintre natura infracțiunilor și
schimbărilor cu caracter tehnologic.
Indiferent de categoria în care se încadrează, infracțiunile ,,gulerelor albe’’ sunt mai greu de
igentificat decît celelalte tipuri de infracțiuni și, în consecință, sunt mai puțin sancționate.
Deoarece o mare parte din aceste infracțiuni sunt săvîrșite de personae cu funcții oficiale
importante, care au o poziție socială privilegiată care le permite manipularea legii, acestea
reușesc să evite, în marea lor majoritate, sancțiunile legale. Așa cum au arătat Kenneth
Carlson și Jan Chaiken, într-un raport special întocmit pentru Biroul de Statistică Penală al
SUA, comparați cu infractorii ,,obișnuiți’’:,infractorii incluși în categoria ,,gulerelor albe’’ au
o probabilitate mai mare:
a)ca procurorul să respingă orice acțiune penală declanșată împotriva lor (între 25-40%),
b)să evite plata cauțiunii (între13-37%),
c)să fie eliberați condiționat, în loc de a fi privați de libertate (între 40-54%),
d)să primească, în condițiile legii sancțiuni constînd în privarea de libertate, numai o
pedeapsă minimă (între 29-50 luni).
Corelația dintre criminalitatea ,,gulerelor albe,,și alte tipuri de criminalitate

În cele mai dese cazuri, criminalitatea gulerelor albe este confundată cu criminalitatea
economică şi cu însăşi corupţia. În primul rând, termenul de criminalitate economică nu poate
fi utilizat în calitate de sinonim al termenului de criminalitate a gulerelor albe şi, cu atât mai
mult, nu-l poate înlocui. Deşi criminalitatea gulerelor albe, într-adevăr, include şi multe
infracţiuni economice, sensul termenului dat este însă cu mult mai larg. El înglobează unele
infracţiuni pe care le vom examina în continuare. În al doilea rând, şi sensul termenului
criminalitate de corupţie este cuprins în sensul termenului gulerelor albe, ultimul fiind însă
mai larg. De asemenea, sensul termenului criminalitate a gulerelor albe este mult mai larg, dar
uneori cuprinde, parţial, şi unele sensuri ale următoarelor tipuri de criminalitate: criminalitate
de business (business crime) – totalitatea infracţiunilor comise în procesul desfăşurării
activităţii de antreprenoriat de către antreprenori, manageri, posesori şi conducători ai
diferitelor agenţii economice şi criminalitate corporativă. Criminalitatea corporativă
constituie: „totalitatea infracţiunilor comise de conducători sau de alţi reprezentanţi ai
corporaţiilor, dar tot în numele conducerii corporaţiilor şi cu folosirea statutului oficial al
întreprinderii, în scopul de a-şi spori avuţia sau pentru protecţia altor interese” . După părerea
lui Clinard Yager criminalitatea corporativă este alcătuită din următoarele şase tipuri
principale:
1.Nerespectarea actelor şi deciziilor administrative, de exemplu, nerespectarea dispoziţiilor
Guvernului referitoare la rechemarea mărfurilor cu rebut sau refuzul de a construi instalaţii
pentru purificarea apei sau a aerului.
2. Violarea dispoziţiilor cu privire la ocrotirea naturii (purificarea apei şi aerului, purificarea
teritoriului intoxicat de petrol sau de alte produse chimice).
3. Încălcări financiare: de exemplu, sponsorizare ilicită a organizaţiilor politice, coruperea
politicienilor, violarea legislaţiei privind operaţiuni valutare.
4. Nerespectarea dispoziţiilor cu privire la protecţia muncii şi tehnicii securităţii, inclusiv
discriminarea angajaţilor după deosebire de rasa, de sex sau de religie; acţiuni care contravin
dispoziţiilor privitoare la muncă şi salariu, precum şi nerespectarea instrucţiunilor referitoare
la tehnica de securitate.
5. Infracţiuni de producţie: de exemplu, fabricarea şi vânzarea autoturismelor, avioanelor,
aparatelor etc. nesigure sau care pot crea pericol pentru viaţă; prepararea medicamentelor şi
produselor alimentare dăunătoare pentru sănătate; întreţinerea depozitelor de alimente în
condiţii antisanitare.
6. Activitatea de comerţ necinstită, de exemplu încălcarea condiţiilor de concurenţă, fixarea
preţurilor şi împărţirea ilegală a pieţei.
Criminalitatea de producţie şi criminalitatea de gospodărire sunt, de asemenea, în mare
măsură cuprinse de conceptul criminalităţii gulerelor albe. De menţionat totodată că termenul
criminalitate de gospodărire, la fel ca şi termenul criminalitate economică, este criticat de
mulţi criminologi. După cum scrie G. Kaiser: „În prezent sunt, totuşi, pronunţate dubii, este
oare, în genere, potrivită noţiunea de criminalitate de gospodărie (economică) în calitate de
noţiune juridico-penală colectivă (собирательное понятие)” . Astfel, şi următoarele tipuri de
criminalitate precum criminalitate de serviciu şi criminalitate a persoanelor cu funcţie de
răspundere (criminalitate a funcţionarilor publici) , sunt, de asemenea, integrate, după părerea
noastră, în conceptul de criminalitate a gulerelor albe. Infracţiunile de serviciu reprezintă
„atentate la activitatea normală a aparatului de administraţie publică comise de lucrători ai
acestui aparat, învestiţi cu împuterniciri corespunzătoare şi care abuzează de ele (funcţionari,
funcţionari publici, persoane cu funcţii de răspundere etc.)” . După părerea lui McKinney J.C.,
criminalitatea de serviciu este alcătuită din asemenea infracţiuni cum „irosirea, afacerile
comerciale de escroc, reclamă înşelătoare, fixarea preţurilor, tăinuirea veniturilor, operaţiunile
la piaţa neagră, încălcarea legislaţiei împotriva trusturilor”.
Potrivit lui Hans J. Schneider, criminalitatea de serviciu include toate infracţiunile comise de
persoane exercitând atribuţiile de serviciu, dar care nu sunt neapărat funcţionari. Aşa,
bunăoară, este „comercializarea nejustificată a deservirii medicale (efectuarea unor intervenţii
chirurgicale inutile, după diagnostice stabilite intenţionat imprecis; prescrierea
medicamentelor care nu sunt necesare), efectuarea lucrărilor care nu sunt necesare în cursul
reparaţiei automobilului, vânzarea produselor stătute (fructe, carne) în calitate de proaspete”
etc.
Unii autori identifică criminalitatea gulerelor albe cu criminalitatea profesională, având în
vedere drept criteriu de clasificare profesia, specialitatea infractorului. Astfel, Middendorf
încă în 1959 a propus ca criminalitatea gulerelor albe să fie denumită criminalitate
profesională care, după părerea lui, „este alcătuită din infracţiuni comise de persoane în viaţa
de afaceri, la serviciul public sau de reprezentanţi ai profesiilor libere”. Nu susţinem atare
opinie. Termenul de criminalitate profesională este utilizat din sec. XIX şi are o semnificaţie
distinctă: „Criminalitatea profesională constituie un tip de criminalitate ce se manifestă printr-
o permanenţă a activităţii criminale a participanţilor (practicarea sub formă de îndeletnicire),
activitate ce constituie principala sursă a veniturilor lor şi necesită o specializare a
cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor (metodelor şi mijloacelor de comitere a
infracţiunilor), precum şi apartenenţa criminalilor, care posedă o anumită specializare, la o
sublatură şi la un mediu criminal relativ închis şi ierarhizat” . Anume în acest sens şi este
utilizat termenul în discuţie de majoritatea criminologilor atât în ţările europene, cât şi în
SUA. În acelaşi timp, prezintă interes clasificarea infractorilor propusă de W. Reckless:
1. infractori obişnuiţi;
2. infractori organizaţi şi
3. infractori profesionişti
Prin ultimii termeni, îi are în vedere atât pe criminali profesionişti în sensul acceptat de toţi
autorii şi pe infractori pentru care corupţia este un mijloc de existenţă. La prima vedere, W.
Reckless are dreptate, într-adevăr, şperţari care desfăşoară o activitate criminală permanentă
în mod specializat, au anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi în domeniul lor criminal şi
pentru care infracţiunile constituie o sursă de bază a veniturilor. Lipseşte doar o trăsătură
necesară pentru a-i atribui la categoria infractorilor profesionişti, şi anume – integrarea în
mediul criminal. Nu trebuie să uităm însă că, pe lângă lumea criminală generală (tradiţională),
în prezent, există şi un mediu criminal (care poate fi numit „specializat”) al persoanelor
corupte. El este puţin studiat, dar se ştie că şi în cadrul lui sunt anumite tradiţii, obiceiuri,
norme de conduită şi uneori argou. Cu toate acestea, considerăm că clasificarea propusă de W.
Reckless, fiind interesantă sub aspectul teoretic pentru o examinare abstractă, ea nu este totuşi
oportună pentru cercetări criminologice empirice. Din acest punct de vedere, susţinem
abordarea tradiţională a conceptului de criminalitate profesională.
Uneori poate fi întâlnită utilizarea termenului de criminalitatea elitei care desemnează acelaşi
sens cu al criminalităţii gulerelor albe. Nu suntem de acord cu aceasta, deoarece persoanele
care alcătuiesc elita unei societăţi nu sunt neapărat persoane cu gulerele albe. Termenul elită
are un sens mai larg. Prin elita unei societăţi înţelegem, după cum scria V. Pareto, „acei
oameni care posedă calităţi de inteligenţă, de caracter, de capacitate de orice gen, de direcţie,
de nivel remarcabil. Exclud, în acelaşi timp, integral, orice apreciere asupra meritelor şi
autorităţilor acestor clase de oameni” . În acest sens, este corectă utilizarea termenului de
criminalitatea elitei politice (elitei de guvernare) utilizat de V.V. Luneev . Deosebirea acestuia
de termenul criminalitate a gulerelor albe constă în faptul că „elitei politice şi de guvernare îi
sunt „accesibile” toate infracţiunile existente” (inclusiv chiar infracţiunile de violenţă).
Criminologii germani utilizează un termen asemănător cu cel propus de V. Luneev:
criminalitatea deţinătorilor de putere, dar care totuşi diferă prin conţinutul său. Criminalitatea
deţinătorilor de putere este alcătuită din „totalitatea de infracţiuni, comise de către deţinătorii
de putere în scopul protecţiei sau extinderii privilegiilor sale – persoanele recunoscute, care
după o poziţie politică sau socială, legată de posibilităţile largi de asigurare a intereselor lor
personale".
Edwin Schur utilizează termenul de criminalitate respectabilă drept sinonim cu termenul de
criminalitate a gulerelor albe, însă el îi extinde sensul acestuia din urmă. În opinia lui,
termenul dat cuprinde, alături de infracţiunile indicate de Sutherland, şi multe alte infracţiuni
pe care le poate comite această categorie de cetăţeni (cum sunt, bunăoară, furturi, escrocherii,
falsificare de cecuri etc.) şi nu neapărat legate de serviciul lor. În ultimul timp în SUA circulă
şi termenul criminalitatea gulerelor de sidef. El exprimă o modalitate a criminalităţii gulerelor
albe, însă în acest caz infracţiunile sunt comise de reprezentanţi ai puterii de un înalt nivel şi
de cei mai influenţi businessmani.
Din toate cele expuse rezultă că criminalitatea gulerelor albe constituie un concept
criminologic distinct, care nu poate fi înlocuit prin celelalte concepte existente în prezent în
criminologie, care definesc diferite tipuri de criminalitate.
În acelaşi timp, menţionăm că există problema definirii conceptului în cauză. Majoritatea
autorilor fie că purced la descrierea însuşirilor criminalităţii gulerelor albe fără definirea ei, fie
că citează definiţia conceptului formulată de E. Sutherland, concept cu un conţinut destul de
larg. Uneori pot fi întâlnite şi tratări unilaterale, neadecvate noţiunii criminalităţii gulerelor
albe. Când ea este redusă doar la criminalitatea în domeniul activităţii de antreprenoriat
(asemenea abordări se bazează pe primele lucrări ale lui E. Sutherland, dar fără a le lua în
seamă pe cele ulterioare în care problema a fost lărgită) sau doar la criminalitatea persoanelor
cu funcţie de răspundere(ceea ce este tot eronat). Cu toate că problema criminalităţii gulerelor
albe a fost pusă încă în anul 1940, actualitatea ei, precum şi dimensiunile, şi pericolul ei social
deosebit au fost demonstrate cert de mai multe investigaţii ştiinţifice, până în prezent, după
părerea noastră, nu a fost deocamdată, găsită o definiţie adecvată pentru acest tip de
criminalitate. A defini un oarecare fenomen social este întotdeauna o chestiune complicată,
dar cu atât mai dificilă este, în special, definirea unui fenomen social complex cum este
criminalitatea gulerelor albe. Analizând mai multe definiţii ale fenomenului în discuţie, am
ajuns la concluzia că cea mai reuşită noţiune a fost propusă totuşi tocmai de Edwin
Sutherland, autorul conceptului. Şi anume „criminalitatea gulerelor albe reprezintă infracţiuni
comise de persoane respectabile cu-n înalt statut social în cursul activităţii lor profesionale”.
La drept vorbind, în criminologie sunt utilizaţi, destul de des, mulţi termeni, în special acei
care denumesc fenomene sociale permanent discutate. Bunăoară, atunci când se discută chiar
şi problema conceptului de criminalitate, majoritatea divergenţelor sunt bazate nu atât pe
însuşirile fenomenului, cât pe problema definirii lui. Dar aceasta totuşi nu înseamnă că nu
există criminalitatea sau nu merită a fi studiată
Susţinem că criminalitatea ca fenomen social complex poate fi divizată, în fond, în două
tipuri de bază:
1. criminalitatea obişnuită (de violenţă şi cupidantă);
2. criminalitatea gulerelor albe.
Desigur, sunt evidenţiate de specialişti şi multe alte tipuri de criminalitate. Când spunem că
cele două tipuri sunt numite de bază avem în vedere doar aceea că marea majoritate a
infracţiunilor este inclusă în una dintre aceste categorii mari. Criminalitatea tradiţională este
alcătuită din astfel de fapte concrete care sunt calificate ca infracţiuni aproape din momentul
apariţiei semnelor de criminalitate şi în mai multe state (omoruri, violuri, furturi, jafuri,
escrocherii, huliganism etc.).
Criminalitatea gulerelor albe ca fenomen social apare mai târziu, la o anumită etapă de
dezvoltare a societăţii (deşi unele manifestări ale acesteia au luat naştere odată cu apariţia
statului, de exemplu, corupţia), când în societate se formează o anumită categorie de
populaţie, numită convenţional „gulerele albe”. Din această categorie fac parte, în primul
rând, funcţionari publici, funcţionari, persoane cu funcţii de răspundere şi manageri de diferite
trepte şi domenii de activitate; persoane cu un înalt statut social ereditar (aristocraţie);
persoane cu un înalt statut social material (oligarhie); antreprenori şi intelectuali (savanţi,
profesori, medici, ingineri etc.). Nu orice infracţiune comisă de aceste persoane poate fi
inclusă categoriei infracţiunilor comise de gulerele albe. Trăsătura distinctivă a criminalităţii
gulerelor albe o constituie faptul că infracţiunile aparţinând tipului în cauză ţin neapărat de
profesia (ocupaţia) infractorului cu gulerul alb. Sintetizând toate cele expuse, vom prezenta
corelaţia diferitelor tipuri de criminalitate descrise mai sus.
Corelaţia dintre criminalitatea gulerelor albe şi alte tipuri de criminalitate apropiate poate fi
expusă în modul următor.
După cum se vede, criminalitatea gulerelor albe include pe deplin următoarele tipuri de
criminalitate: criminalitatea de corupţie, criminalitatea corporativă, criminalitatea de serviciu
imprudentă, criminalitatea bancară şi criminalitatea fiscală. În acelaşi timp, în unele cazuri (în
special când infracţiunea este comisă de o persoană din categoria celor cu gulerele albe), la
criminalitatea gulerelor albe se pot referi unele infracţiuni care fac parte din următoarele tipuri
de criminalitate: criminalitatea ecologică, criminalitatea informatică, criminalitatea politică şi
criminalitatea organizată.
Totodată, astfel de tipuri de criminalitate cum sunt: criminalitatea elitei politice, criminalitatea
respectabilă şi criminalitatea deţinătorilor de putere sunt doar parţial cuprinse de
criminalitatea gulerelor albe, deoarece, deşi subiectul infracţiunilor din aceste tipuri de
criminalitate este acelaşi, la primele trei categorii de criminalitate el poate comite, graţie
poziţiei sale, şi infracţiuni de viol, omor, huliganism, furt, adică acele infracţiuni care nu pot fi
incluse în categoria criminalităţii gulerelor albe.
 ,,Gulerele albe,, în vizorul teoriilor criminologice

Din punct de vedere al individului, crima gulerelor albe, ca- de altfel- și crima claselor de
jos, ar putea fi explicată de teoria asocierii diferențiate și, din punct de vedere social, ambele
ar putea fi explicate de teoria anomiei și de teoriile conflictului cultural. Sutherland a sesizat
acest lucru, iar explicațiile sale sunt și astăzi suficient de complete vizînd problema
menționată mai sus. El a adus în atenție mai multe cazuri care demonstrau că criminalitatea
,,gulerelor albe,, a fost inițiată într-un proces de asociere cu participanții care au definit un
astfel de comportament ca fiindu-le favorabil. Prin aceasta Sutherland a demonstrat că
practicile ilegale folosite de un individ sau de o firmă se răspîndesc foarte repede atît în
domeniul respectiv, cît și la competitorii care adoptă aceste practici în situații clare de stadiu
de învățare și deprindere a acestora.
Criminalii din categoria ,,gulerelor albe,, acționează total izolați de definițiile defavorabile
ale comportamentelor lor. Mai mult, oficialitățile guvernamentale care definesc
comportamentul oamenilor din păturile sociale sărace ca fiind crime, nu procedează similar și
în cazul ,,gulerelor albe,, desi ambele sunt angajate, de regulă, în comportamente similare
fiindcă ei sunt intim conectați într-o profitabilă rețea de alianțe cu criminalii care aparțin
,,gulerelor albe,,. Crima ,,gulerelor albe,, a apărut în momentul în care comunitatea
afaceriștilor era favorabilă violării legii, iar cea politică, care s-a opus, a fost mai puțin
puternică. Aceasta – afirmă Sutherland – explică prevalența crimei ,,gulerelor albe,, în
societate. Rezultatul a fost acela că practicile legale au continuat pînă cînd comunitatea
politică s-a putut reorganiza efectiv împotriva lor. Se poate afirma, fără teama de a greși, că
diferența de bază în impunerea legilor cu privire la tranzacțiile comerciale reflectă puterea pe
care un grup o poate avea în influențarea politicii sistemului de justiție penală.
În țările în care comunitatea afacerilor are o mai mică influență, vom găsi o situație diferită.
De exemplu, în China infractorii ,,gulere albe,, sunt executați pentru infracțiuni care în
America sunt ofense civile sau penale, dar care au o pedeapsă mai blîndă.
Sutherland explică eforturile de interzicere a consumului de alcool și producerea lui, precum
și intenția unor guverne de a controla prețurile prin conflictul de cultură care s-a produs în
acel moment. Astfel, aceste eforturi au eșuat deoarece aceste grupări care au organizat
violarea legii au fost atît de puternice încît, efectiv, i-au zdrobit pe aceia care li se opuneau.
În zilele noastre este greu de presupus că acestea efoturi de a impune legea celor cu ,,gulere
albe,, care o încalcă ar mai putea fi stopate. Aceasta, deoarece aportul public a crescut în
iltima perioadă de timp și este foarte probabil ca piedicile de impunere a legii să nu mai aibă
intr-un viitor apropiat suportul pe care l-au văzut în cazul prezentat mai sus.
Aceasta pe de o parte, fiindcă, pe de altă parte, ne așteptăm ca eforturile de impunere a legii
să devină atît de puternice, încît în mod sigur îi va copleși pe cei care sunt favorabili violării
legii.
Din perspectiva teoriilor clasice, criminalii cu ,,gulere albe,, sînt tratați ca niște criminali
raționali, care înainte de a-și desfășura activitatea delictuală, cîntăresc care sînt costurile și
benefiiciile pe care le vor obține. În acest caz este de așteptat că un criminal cu ,,guler alb,, va
deveni destul de calculat atunci cînd își va face socotelilie cu privire la cît pierde la cît cîștigă
dacă își va pune în aplicație intenția sa de fraudare a legii. Mai mult, dacă legiuitorul va fixa o
pedeapsă mult mai mare care să depășească beneficiile crimei, criminalii cu ,,gulere albe,,
care sînt niște indivizi raționali cu siguranță că vor decide să se supună legii.
Aceasta ar fi idealul, fiindcă, din păcate,din cauza puterii grupurilor ,,gulerelor albe,, ,
nivelul maxim al sancțiunilor este incomparabil mai mic decît nivelul anticipat al profiturilor
pe care aceste grupuri le ar obține prin comiterea infracțiunii(crimei).
 Desigur, teoriile clasice nu au luat în considerare –atunci cînd au fost emise- această putere
imensă pe care o au grupurile infractoare de a controla elaborarea, dar și aplicarea legilor. De
aceia, mi se pare oportun să susțin că eoriile clasice sînt pur și simplu inadecvate pentru a se
confrunta cu problema crimei ,,gulerelor albe,, așa cum există ea în lumea reală. Aceste teorii
clasice ignoră o realitate majoră a lumii contempoarane și anume acea că unele grupuri de
interese au mai multă putere dît altele.
Ca și în cazul crimei organizate teoriile comportamentului criminal nu par a fi cele mai
potrivite în cazul infracțiunulor comise de ,, gulerele albe,,.
Întrebarea majoră de ce infractorii cu ,,gulere albe se comportă în modul în care se
comportă?- are un răspuns dinainte previzibil: vor să realizeze profit.
Pentru cercetarea criminologică, în cazul crimelor comise de ,,gulerele albe,, ,se pare că,
cheia rezolvării problemei stă tot în aplicarea acestora pornind de la teoriile comportamentului
legii penale.
 Bibliografie

1. Tudor Amza, op. cit, p.296

2. Vezi S. Ilie, Criminalitatea economica ca concept în Analele Ştiinţifice ale Academiei de

Politie „Ştefan cel Mare”, Chişinău, 2000, pp. 97-102..

3. V. Bujor, O. Bejan, Criminalitatea profesională, Chişinău, 1999, p. 4..

4. Sutherland Edwin R, Gressey Ronald R., Criminology, 9 th ed., Philadelphia, 1974, p. 40.

5. Glaser D., Crime în our Changing Society, New-York, 1978, citat după Rădulescu S.,
Banciu D., Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, 1996, pag. 206.

6. Coleman J.W., Cressey D.K., Social problems, (seconded), New-York, 1990, pag. 218-
219. Citat după Rădulescu S. şi Banciu D., op.cit., pag. 206-209.

7. Vezi Rădulescu S.M., Banciu D., Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, 1996, pag.
205-214; Pitulescu I., Al treilea război mondial: crima organizată.

8. Bucureşti, 1996, pag. 302-324; Oancea I., Probleme de criminologie, Bucureşti, 1998, pag.
158-159; Amza T., Criminologie, Bucureşti, 1998, pag. 327-337 etc.