ECONOMETRIA CA METODA DE CERCETARE CANTITATIVA

Irimia Bogdan Constantin Grupa 1311 Seria A

Scurt istoric

Un studiu asupra genezei econometriei ne-ar conduce la nceputurile secolului al XVII-lea cand englezul W.Petty pune bazele unui soi de aritmetica politica prin care se foloseau sistematic fapte si cifre in elaborarea unor studii legate de finante comert exterior sau procesul de impunere.La finele secolului mentionat(1699) Gregory King se refera la o relatie intre pretul graului si volumul recoltei obtinute din acest produs in anul respectiv.Aceeasi relatie este cunoscuta sub numele de Legea lui King(care in realitate evidentiaza un paradox). Incepand cu secolul al XVIII-lea preocuparile de a descoperi noi legi cu privire la desfasurarea proceselor economice s-au stins.Ele urmareau sa confere economiei un statut similar celui obtinut in fizica prin formularea legilor newtoniene.In acea vreme va avea loc un masiv transfer de metoda de fizica in economie ( de unde si viziunea neoclasicista).Probleme ca elasticitatea sau analzia spectrala si-au gasit rezonante in zona economicului. La mijlocul secolului al XVIII-lea (1759,1762) apare forma simpla si extinsa a Tablolui economic propus de seful scolii fiziocrate din franta,medicul lui Ludovic al XIVlea, Francois Quesnay.Pentru prima data procesul reproductiei este ilustrat prin legaturi numerice. Tot din acea periaoda econometria a beneficiat de cunoscutele lucrari ale pastorului englez Th.Bayes prin care se asimileaza concepte de genul:postulat bayesian ,probabilitatea subiectiva si inferenta bayesiana, etc. Un moment de referinta l-a constituit descoperirea leii Gauss-Laplace care exprima repartitia normala.Aceasta lege a fost precedata de unele descrieri ale lui A.Moivre. Matematicianu francez A.Cournot va incerca sa formuleze la inceputul secolului al XIX-lea conceptul de legatura functionala (de genul cauza-efect existenta in economie.Ultimul titan al liberalismului economic clasic, J.S Mill analizeaza raportul cerere-oferta subliniind importanta ecuatiilor ascoaite acestuia.Cu timpul, analiza relatiilor dintre formulele economice a luat amploare.S-au construit diverse functi prin care se evidentiaza aceste relatii.O astfel de functie simpla este ecuatia(normala) a dreptei: y=a+bx , ce poate exprima legatura dintre vanzari si pret sau dintre cerere si venit . Relatiile dintre variabile Prima idee fundamentala pe care o intalneste un student in stiinte economice se refera la realtia dintre variabilele economice.De exemplu a) Cantinatea (Q) ceruta dintr-o marfa pe piata este privita drept o functie de pret(p) adica: Q=f(p) b) Costurile de productie (CT) ale unui bune economic sunt intelese ca functii care depind de cantitatile produse:CT=f(Q) Exemplele de mai sus se refera la relatii dintre doua variabile.Dar in realitate aceste realtii sunt intre mai mult variabile.Astfel cantitatea ceruta(Q) poate fi privita ca functie de: -pret(p); - venitul disponibil(Yd); -pretul marfurilor subsituibile si/sau complementare(4 adica :Q=f(pi, Yd,4  sau costurile de productie pot fi abordate ca functii in raport cu :-rata productiei(r); -pretul factorilor(pi) i=1...n; -rata marginala de substitutie(Rms).
2

La fel cheltuielile de consum(C) pot fi exprimate ca functii de venit,de active lichide si niveluri anterioare ale acestora.

Modele economice Pasul urmator in dezvoltarea teoriilor economice este gruparea relatiilor(dintre variabile) pentru a forma un model.Numarul de relatii incluse intr-un model economic depinde de obiectivele pentru care modelul este construit si gradul de explicare pe care-l presupune.Spre exemplu,modelul traditional al cererii si ofertei incerca sa explice combinatiile pret-cantitate pe o piata anume.Acestea consta din trei ecuatii,adica: -ecuatia cererii; -ecuatia ofertei; -ecuatia de ajustare a pietei. Aceste ecuatii vor contine alte variabile in plus fata de cantitatea si pretul marfii Despre care este vorba,cum ar fi venitul disponibil(Yd) in ecuatia cererii si preturile inputurilor(factorilor) in ecuatia ofertei. Explicatia realizata de catre model este atunci conditionata de valorile acestor alte variabile si in acest sens ,modelul este unul partial sau conditional. Modelele mai putin ambitioase contin mult mai multe variabile, totusi cele mai multe modele sunt conditionale,in sensul ca ele contin unele variabile care nu sunt determinate sau explicate de catre model. Toate modelele economice, indiferent daca sunt macro sau micro, o firma sau o piata, au anumite caracteristici fundamentale in comun. Prima este presupunerea ca comportamentul varibabilelor economice este determinat de catre existenta cumulata si simultana a unui numar de relatii economice. A doua este presupunerea ca modelul,chiar daca se admite ca este o simplificare a realitatii complexe,va surprinde trasaturi fundamentale ale sectorului economic sau ale sistemului studiat,iar a treia este speranta ca,din intelegerea pe care modelul o da asupra sistemului,vom putea previziona evolutii viitoare ale sistemului si poate vom reusi sa controlam acele evolutii pentru a imbunatatii bunastarea economica. Rolul econometriei Rolul esential al econometriei este estimarea si testarea modelelor. Primul pas al procesulului consta in traspunerea modelului intr-o forma matematica(formalizarea acestuia) deoarece, asa cum am vazut, restrictiile apriori derivate din teoria economica nu sunt deseori suficiente pentru a oferi o forma matematica precisa. Al doilea pas ar consta in asamblarea de date corespunzatoare si relevante din economia sau sectorul pe care modelul isi propune sa descrie. In al treilea rand,folosim datele pentru a estima parametrii modelului si, in final, efectuam teste pe modelul estimat in scopul aprecierii gradului in care el se apropie suficient de realitatea economica studiata sau in scopul stabilirii necesitatii stabiliri unei noi specificatii. Ce este econometria? Econometria a fost definita ca aplicarea statisticii matematice la datele economice pentru a furniza suport empiric modelelor construite cu ajutorul economiei matematice si pentru a obtine estimari numerice (P.A Samuelson si altii, 1954). Mai succint.principala
3

sarcina a econometriei este de a pune carne si sange empirice pe structurile teoretice (Johnston, 1984) Teoria economica,deduce sau prezice diverse realitati dintre variabile. Exemple apar imediat in minte-o curba a cererii, o functie de productie, o functie de consum. Un econemetrician este preocupat de urmatoarele probleme: a) Sa masoare astfel de raltii si sa estimeze parametrii pe care ii implica; b) Sa testeze ideile teoretice reprezentate de astfel de relatii; c) Sa utilizeze asemenea relatii pentru efectuarea unor predictii cantitative. Econometria presupune inlantuirea dintre economia matematica, statistica economica si inferenta statistica. Economia matematica cupridne teoriile si ideile din economie in forma matematica. In orice caz, aceste forme matematice sunt mai degraba calitative decat cantivative, adica nu implica cifre. Statistica economica presupune culegerea si procesarea datelor economice si exprimarea lor intr-o forma usor de inteles. Econometria ia ecuatiile din economia matematica si prin confruntarea acestora cu datele econmice, cauta sa foloseasca tehnicile de inferenta statistica pentru a da o forma cantitativa acestor ecuatii.

Precizari conceptuale Termenul de econometrie este atribuit unei notiuni a carei sfera de cuprindere se refera la o disciplina stiintifica foarte complexa, nascuta din domeniile de interferenta ale matematicii, statisticii si economiei. Aria sa de studiu o constituie realitatea economica(la nivel micro sau macro),dar sub un aspect particular,cel cantitativ. Aici am putea aduga ca limitele extreme ale domenilui sun definite de Econimie in sensul cel mai general. A. Obiectul de studiu al Econometriei il constituie legaturile dintre ansamblul economiei nationale si elementele sale componente (secoare,ramuri etc), respectiv comportamentul acestora. Desi se aplica si la nivel micro, metodele econometrice viseaza cu predilectie subistemele economiei nationale. Economia intreprinderi intra de regula in atentia cercetarii operationale. B. Domeniul econometriei este definit de modelele economiei matematice. Aceasta traduce problemele economiei in limgajul matematicii (formalizarea) pentru o mai usoara manipulare a sistemului complex de notiuni ale teoriei economice si a disciplinelor subordonate. Econometria incerca sa indentifice valori numerice pentru parametrii modelelor economiei matematice. Ea se ocupa de masurarea obiectelor economice avand ca echivalente analoge modele matematico-economice. C. Metoda econometriei este cea definita de statistica matematica. Aceasta este prima delimitare importanta ce o facem intre econometrie si economia cantitativa, in general. Nu orice date sau informatii, rezultate in urma activitarilor de masurare, pot fi stapanite de statistica matematica. In modelele economico-matematice se pot folosi date ce provin din domeniul tehnic, din evaluari intuitive sau din inregistrari statistice primare. Dar, uneori datele tehnice pot lipsi sau sunt viciate de diversi factori iar cele statistice(obtinute prin observatii nemijlocite) nu corespund structurii reale a fenomenului sau procesului studiat. In acest caz, statistica matematica va cauta sa identifice legatura dintre datele provenite din observatii astfel incat sa

dezvaluie adevaratul raport structural sau cauzal din cadrul obiectului economic de unde provin aceste date.
Cteva obiective propuse

Cursul de fata nu va insista pe o prezentare exhaustiva a metodelor econometrice, ci mai degraba pe o analiza critica a lor. In buna masura ea va fi determinata de nevoile cercetatorilor economiei cantivative. De aceea fiind vorba de o analiza critica, ne vom referi, printre altele la: a) o estimare comparativa a posibilitatilor si limitelor cognitive ale metodelor econometrice; b) o evaluare a gradului de incredere a cercetatorului referitoare la utilizarea unui model sau altul; c) o explicitate a fundamentelor probalistice ale metodelor econometrice.