Miezul iernii

n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par ngheate, cerul pare oelit, Iar zpada cristalin pe cmpii strlucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scrie sub picioare. Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios Ca naltele coloane unui templu maiestos, i pe ele se aeaz bolta cerului senin, Unde luna i aprinde farul tainic de lumin. O! tablou mre, fantastic!... Mii de stele argintii n nemrginitul templu ard ca vecinice fclii. Munii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivtul ptrunde, scotnd note-ngrozitoare. Totul e n neclintire, fr via, fr glas; Nici un zbor n atmosfer, pe zpad - nici un pas; Dar ce vd?... n raza lunii o fantasm se arat... E un lup ce se alung dup prada-i spimntat!

Lcrimioare *
Multe flori lucesc n lume, Multe flori mirositoare! Dar ca voi, mici lcrimioare, N-are-n lume nici o floare Miros dulce, dulce nume! Voi suntei lacrimi de ngeri Pe pmnt din cer picate, Cnd prin stele legnate A lor suflete curate Zbor vrsnd duioase plngeri. Suntei fragede i albe Ca iubita vieii mele! Cu voi, scumpe strugurele, Albe mrgritrele, Primvara-i face salbe. Dar deodat vntul rece Fr vreme v cosete! Astfel soarta crunt rpete Tot ce-n lume ne zmbete... Floarea piere, viaa trece!