UMF Carol Davila BUCURETI

Lucrare de diplom
Starea de sntate a populaiei din judeul Prahova n relaie cu calitatea apei potabile distribuit n perioada 2008-2010

Coordonator tiinific: ef Lucrri Dr. Niescu Maria

Susintor: Burlacu Ivona- Roxana

CUPRINS PARTEA GENERAL

I. Necesarul de ap i modul de acoperire 1.1 nevoile de ap ale individului 1.2 nevoile de ap ale colectivitatilor Criterii de calitate ale apei de but 2.1 condiii organoleptice 2.2 criterii fizice 2.3 criterii chimice 2.4 criterii microbiologice ale apei de but 2.5 calitatea bacteriologic a apei de but 2.6 calitatea virusologic a apei de but 2.7 calitatea parazitologic a apei de but Indicatori microbiologici ai calitii apei 3.1 indicatori de contaminare fecal a apei 3.2 indicatori de evaluare a calitii apei si de evaluare a eficientei tratri a acesteia Patologia infectioas transmis prin ap 4.1 bolile bacteriene transmise prin ap 4.2 bolile virotice transmise prin ap 4.3 bolile parazitare transmise prin ap

II.

III.

IV.

PARTEA SPECIAL
I. II. III. IV. V. VI. Introducere Motivatia lucrarii Scop i obiective Material si metode Discuii i concluzii Recomandri

BIBLIOGRAFIE

PARTEA GENERAL
I. NECESARUL DE AP I MODUL DE ACOPERIRE

Apa reprezinta un element fundamental in conditionarea vietii si dezvoltarii colectivitatilor umane, fiind un constituent esenial al materiei vii. Rolul primordial in mentinerea vietii este dovedit de faptul ca apa este mediul in care se desfasoara toate procesele metabolice, iar tesuturile si organele tuturor vietuitoarelor contin o mare cantitate de apa. Se stie astazi ca apa e indispensabila in toate procesele fizice si chimice vitale si ca orice tulburare sau abatere, duce la tulburari grave si in cele din urma la moarte. Apa este vitala in procesul de absorbie, difuziune i excreie, n cauz, n meninerea echilibrului acido-bazic, n termoreglare, n metabolismul intermediar etc. Fr ap, toate funciile fiziologice ar deveni imposibile, de aceea se afirm, c omul, ca de altfel toate vieuitoarele, triete n ap sau este scldat de ap. Tabel nr. 1 Repartiia procentual a apei la diferite vrste Vrst % ap Embrion (de 3 zile) 97% Fetus (de 3 luni) 91% Sugar 70-75% Adult 60-65% Vrstnic 50-55%

Cantitatea totala de apa din organism reprezinta 60-70% din greutatea corporala a unui adult. In tesuturile tinere cantitatea de apa este mai mare (tabelul nr.1). Tabel nr. 2 Repartiia procentual a apei n diferite organe i esuturi Organe i esuturi % ap 20% 25-70% esut adipos esut osos esut conjunctiv 60% 70% 75% 80% 85% Pielea Muchi striai Plmn, ficat esut nervos Plasm sanguin 90%

Apa este repartizata inegal in diferitele organe si tesuturi ale corpului uman: esutul adipos i osos (fara maduva) sunt cele mai sarace, dar lichidele biologice contin cea mai mare cantitate (tabelul nr.2).

1.1 NEVOILE DE APA ALE INDIVIDULUI Mentinerea echilibrului stabil al apei in organism se realizeaza printr-un echilibru intre aport si pierderi. Cnd apa scade cu 0,5-1% din greutatea corpului apare senzatia de sete; aceasta contribuie la mentinerea volumului constant de apa din organism. Nevoia de apa a unui adult se estimeaza la 2,5 litri pe zi. Numai 1,5 litri sunt proveniti prin ingestie, restul este apa formata in cursul metabolismului diferitelor trofine n organism (Tabel nr. 3), dar si apa continuta in alimente ce variaza de la unul la altul. Tabel nr. 3 Apa produs prin metabolizarea trofinelor 100 g lipide 100 g proteine 100g amidon 100g alcool 107,3 ml ap 41,3 ml ap 55,1 ml ap 117,4 ml ap

Cantitatea de ap care intr n compoziia diverselor alimente variaz foarte mult n funcie de tipul acestora. Principalele alimente consumate conin ap n urmtoarele procente: laptele de vac- 87,50% ap, brnza telemea- 50% ap, carnea de vit slab 74% i cea gras 55%, petele slab- 79,50%, oule 74%, fasolea uscat 11%, pinea integral 44%, merele i perele 83,50%, castraveii 95,50%, strugurii 79%, pepenele verde 93%, nucile i alunele 7-8,50%, tomatele 92%, varza verde 80,50%, mierea 20% i zahrul 0,05%.

Organismul uman pierde zilnic aproximativ 2,5 litri de apa prin: urina (1,5 litri), tegumente, pulmoni, tub digestiv (tabel nr. 6). Calea renala reprezinta principala cale de excretie a apei. Pierderile de apa prin tegumente si pulmoni cresc in conditiile unui efort fizic intens sau al unei ambiante termice ridicate. Bilantul hidric al organismului este negativ cand eliminarea depaseste aportul si pozitiv cand aportul este mai mare decat pierderile. Primul, sau bilantul hidric negative, apare n cadrul muncii fizice intense sau al unui climat excesiv de cald. Bilantul hidric pozitiv se poate constata in graviditate, in perioada de crestere a organismului sau in convalescenta. In reglarea volumului de apa din organism intervin atat hipotalamusul- pe calea nervoasa, cat si hipofiza si glandele suprarenale- pe calea hormonala. Tabel nr. 5 Diverse modaliti de pierdere a apei Prin urin Prin piele Prin pulmon Prin dejecte 1500 ml/24 h 500 ml/24 h 350 ml/24 h 150 ml/24 h

Corpul uman necesita un aport minim de apa pentru a sustine viata. Efectele adverse ale deshidratarii variaza de la blande la severe si intr-un final fatale. Institutul National de Sanatate al SUA(2002) defineste deshidratarea usoara ca fiind pierderea de 3-5% din greutatea corporala, in cea medie se pierd 6-10%, iar in cea severa (urgenta medicala) 9-15%. Deshidratarea usoara poate fi corectata prin marirea cantitatii de lichide ingerate, la care se adauga utilizarea solutiilor saline. Deshidratarea severa necesita strategii de rehidratare ce implica administrarea de solutii osmolare, proces ce poate dura pana la 24 de ore. Deshidratarea poate fi efectul pe termen scurt al pierderii de fluide corporale cum se intampla in diareea severa care poate fi fatala. Deshidratarea pe termen scurt poate fi 6

de asemenea, rezultatul ingestiei excesive de alcool sau al cresterii temperaturii si altitudinii sau al scaderii umiditatii relative combinate cu un schimb inadecvat de fluide. Deshidratarea pe termen lung este adesea usoara si poate determina efecte asupra sanatatatii. Aceasta rezulta din schimbul inadecvat de fluide, frecvent consecin a deprimarii mecanismului setei si a perceptiei gustului. Deshidratarea usoara a fost asociata cu un numar de efecte adverse, inclusiv cresterea riscului la nivelul grupurilor susceptibile de a dezvolta calculi urinari, cresterea riscurilor de cancer de tract urinar si sanatate orala precara. Formarea calculilor este semnificativ crescuta daca volumul de urina excretata este sub un litru pe zi, volumele urinare mai mari de 2- 2,5 litri pe zi pot preveni recurenta formarii calculilor la pacientii afectati in trecut (Kleiner 1999). White a sugerat in 1972 ca, pentru a reduce riscul apariiei calculilor renali, minim 1.5 litri de urina trebuie sa fie excretata in fiecare zi. Un studiu efectuat in California, in anul 2002, intr-o comunitate de Adventisti, a demonstrat o puternica asociere negativ intre ingestia de apa si riscul de boli coronariene fatale atat pentru femei, cat si pentru barbati. Pentru a reduce riscul de boli coronariene fatale, este necesar consumul a minim 1.25 litri de persoana pe zi pentru barbati si 0.75 litri pentru femei, media fiind de un litru pe zi. Alte studii indic scaderea riscului de cancer colonic si de san cu cresterea cantitatii de lichide ingerate. Performantele cognitive cauzate de deshidratare necesita investigatii suplimentare. Tabel nr.6 (OMS): Valori de referinta pentru ingestia zilnica de fluide masurata in litri de persoana (IPCS, 1994) Conditii normale Temperaturi medii inalte ( 32C) Adulti 1.0- 2.4, media 1.9 (inclusiv lapte); 1.4 (exclusiv lapte) Adulti barbati Adulti femei Copii ( 10 ani) 2 1.4 1.0 2.8- 3.4 Activitate moderata 3.7

Pierderea hidrica a copiilor mici este considerabil mai mare decat cea a adultilor, 15% in comparatie cu 4% fluide pe zi. Aceste pierderi, proportional mai mari, explica 7

motivul pentru care un copil de 7 kg necesita 1 litru de lichide pe zi pentru a inlocui pierderile, in timp ce un brbat adult de 70 kg necesit 2,9 litri. Lichidele necesare pentru rehidratare sunt mult superioare cantitativ celor pentru ingestie deoarece acestea din urma includ toate formele de fluide utilizate pentru hidratare, din care, aproximativ 30% deriva din alimentatie. Femeile insarcinate i copiii cu greutate mic la natere necesit ingestia unei cantitati sporite de lichide pentru a asigura nevoile fetale, dar si cresterea lichidului din spatiul extracelular si a lichidului amniotic. Consiliul National de Cercetare al SUA sugereaza alocarea a inca 30 ml pe zi in timpul sarcinii. Femeile care alapteaza necesita n plus intre 750 ml si 1 litru ap pe zi in primele sase luni de lactatie. Tabel nr.7: Volumul de apa necesar pentru hidratare (OMS) Volume (litri/ zi) Conditii medii Efort fizic la temperature inalte Femei adulte 2.2 4.5 Nevoile totale in sarcina/ lactatie 4.8 ( in sarcina) 5.5 ( in lactatie) Barbati adulti Copii 2.9 1.0 4.5 4.5 -

Varstnicii pot sa nu necesite volume de apa aditionale, dat pot avea un mare risc de deshidratare din cauza scaderii senzatiei de sete. Studiile au demonstrat o legatura intre varsta si capacitatea corpului de a mentine functia renala in limite normale. In cazul bolnavilor aflati in stadiul terminal, deshidratarea are avantaje si dezavantaje. Principalele beneficii sunt: scaderea nivelului de stres, scaderea gradului de constientizare al durerii, scaderea frecventei de a urina cu durerea si disconfortul pe care aceasta il provoaca. Beneficiile hidratarii includ prevenirea dezhidratarii si a malnutritiei, ca si prelungirea vietii si evitarea problemelor de sanatate precum blocajul renal. Beneficiile derivate din consumul unor anumite tipuri de fluide constituie o problema de dezbatere. Kliner sugereaza in 1999 ca diureticele precum cafeaua pot determina o deshidratare usoara, pe cand un studiu realizat de Grandjean anterior, in 1990, nu gaseste diferente semnificative intre bauturi pentru a sustine hidratarea. Prin 8

urmare, sunt necesare studii ulterioare. In 2002, Chan a demonstrat statistic faptul ca exista riscul de a dezvolta boli coronariene in randul femeilor ce consuma zilnic alte fluide decat apa in cantitate mare (mai mult de 5 pahare in comparatie cu 2). Utilizarea apei pt. baut constituie o necesitate fiziologica pt orice organism viu, dar are multiple alte roluri: in mentinerea igienei corporale (apa calda), in calirea organismului si cresterea rezistentei nespecifice fata de infectii si alte agresiuni (apa calda si rece), Pt spalatul mainilor si fetei sunt necesari circa 3 litri de apa, pt dus 25 litri, iar pt baie 200-250 de litri. O.M.S. indica un minim de ap pentru nevoi individuale de 5 litri n 24 de ore, asigurnd exclusiv nevoile fiziologice; cantitatea optim fiind de 100 litri pe zi. Apa este utilizata in gospodarie pt: curarea alimentelor, prepararea mncrurilor, splatul vaselor, ntreinerea igienic a locuinei, a mbrcmintei i nclmintei etc. Apa necesar pentru prepararea hranei Apa este esentiala pentru gatit. Un studiu sugereaza ca apa utilizata pentru gatit este importanta in aparitia cazurilor de boala diareica la copiii peste 3 ani, desi cei sub 3 ani sunt cei mai expusi. Stabilirea normelor pentru apa utilizata pentru gatit este dificila, deoarece depinde de dieta si de rolul apei in prepararea hranei. Majoritatea culturilor au un tipar alimentar. O cerinta minima include existenta unei cantitati suficiente de apa pentru prepararea adecvata a hranei astfel incat sa se asigure beneficiile nutritionale. Stabilirea unui volum necesar este dificil.

Legatura dintre apa, igiena si boli Nevoia de apa pentru mentinerea si protectia sanatatii depaseste necesarul minim utilizat pentru baut si gatit. Sunt necesare volume aditionale de apa pentru pastrarea hranei si mentinerea igienei personale, pentru spalarea manilor si alimentelor, imbaiere si spalarea rufelor. Igiena defectuoasa poate fi determinate partial de lipsa unor cantitati suficiente de apa din gospodarie. Bolile legate de igiena precara includ boala diareica, boli cu transmitere fecal-orala, dar si infectii cutanate si oculare. Clasificarea bolilor in functie de agentul cauzal are valoare in intelegerea etiologiei bolilor infectioase. Pentru luarea unor decizii este eficienta gruparea agentilor infectiosi 9

pe categorii. Bradley a sugerat in 1977 existenta a patru categorii principale aflate in relatie cu apa: Boli transmise prin ap- determinate de consumul apei contaminate ( de exemplu boala diareica, hepatita, febra tifoida); Boli diseminate prin apa- determinate de utilizarea inadecvata a unor volume de apa pentru igiena personala ( se adauga celor dinainte ,infectiile cutanate si oculare); Boli care necesit o gazd intermediar din mediul acvatic pentru rspndire (de exemplu schistosomiaza); Boli ce necesit vectori- insecte pentru a se rspndi (de exemplu, pentru transmiterea malariei, vector este narul anofel). Alti autori sustin inlocuirea primei categorii cu notiunea de transmitere fecal- orala pentru a reflecta multiplele moduri de transmitere si restrictionarea categoriei bolilor diseminate prin apa numai la infectiile cutanate si oculare care sunt numai in legatura cu cantitatea de apa utilizata pentru igiena.

1.2 NEVOILE DE AP ALE COLECTIVITILOR Apa reprezinta o resursa naturala vitala pentru buna functionalitate a sistemelor antropice si tehnogene datorita multiplelor sale utilizari si combinatii chimice in care intra in procesul de productie. Are caracter inepuizabil si o anumita frecventa de refacere a stocului, aceasta fiind direct dependenta de factorul climatic. Nevoile de apa ale sistemelor antropice si tehnogene sunt foarte variate si depind de gradul de dezvoltare a acestora. Cantitatile de apa utilizate in centrele populate si in cadrul platformelor industriale nu sunt constante in timp. Necesarul de apa este maxim la anumite ore din zi si minim noaptea. Diferente insemnate apar cnd comparand necesarul de apa pentru asezari cu diverse marimi demografice. Astfel, variatia cea mai insemnata a debitului apare in cadrul asezarilor rurale, in care ritmul vietii si al activitatilor economice este asemanator pentru

10

majoritatea locuitorilor, iar o scadere a variatiei necesarului de apa apare odata cu cresterea numarului de locuitori ai asezarii (cazul asezarilor urbane) unde, datorita fluxului continuu al activitatilor economice, consumul are oscilatii mici intre zi si noapte.

Figura 1. Variatia orara a debitelor in cadrul asezarilor rurale si urbane cu diferite marimi demografice (procente din debitul zilnic al orei respective). Colectivitile umane utilizeaz mari cantiti de ap n diferite scopuri, dintre care cele mai importante sunt: a. Nevoile gospodaresti/ urbanistice ce cuprind consumurile de ap pentru: - nevoi publice (pentru institutii, unitati de invatamant de toate gradele, gradinite, crese, spitale, policlinici, cantine, camine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetarii, hale si piete de marfuri, etc.). Lipsa de apa in cladirile publice duce la focare de raspandire si mentinere a bolilor. Inexistenta apei in unitatile de alimentatie publica favorizeaza posibilitatea vehicularii agentilor patogeni si raspandirea diverselor boli infectioase in randul populatiei. In unitatile medicale, utilizarea unor ape nepotabile sau lipsa acestora determina aparitia infectiilor intraspitalicesti. Intre 25-60 litri/om sunt necesari zilnic pentru nevoile publice.

11

- pentru curenia strzilor i pieelor, stropirea spaiilor verzi, ameliorarea climatului, protecia fa de poluanii atmosferici sau pentru scopuri decorative. Cantitatea de apa utilizata in asemenea scopuri variaza intre 5-20 litri/ om pe zi in functie de zona climatic, gradul de dotare urban, obiceiurile populaiei, nivelul de civilizaie, etc.

Utilizarea apei in scop de agrement Grija principal in legatura cu utilizarea apei in scop de agrement este scaderea consumului apei in aceste scopuri cand accesul de baza este compromis. Aceasta este o problema cu care se confrunta multe tari dezvoltate unde se fac eforturi sustinute pentru educarea consumatorilor in privinta limitarii utilizarii apei in scop recreaional. Exista tari in care se percep tarife crescute in caz de depasire a anumitor limite stabilite pentru nevoile de baza, inclusiv spalarea hainelor. Folosirea unor cantitati mari de apa in scop recreational este intalnita in tarile dezvoltate, in special in zonele urbane, unde tiparele de consum ale persoanelor instarite au impact direct asupra disponibilitatii apei in randul celor cu venituri mici. Prin urmare, controland utilizarea in scop de agrement a apei, ne asiguram ca nevoile de baza sunt satisfacute in mod echitabil. Este important sa se ia in calcul si o eventual crestere a numarului populatiei. Exista nevoia de a controla consumul de apa pentru a proteja resursele.

b. Nevoile industriale de apa sunt foarte ridicate in marile orase, reprezentand principalul consumator. In aceasta categorie intra apa utilizata pentru: transportul materiilor prime, semifinite i finite, ca solvent sau separator pentru substante cu densitate diferita, pentru dizolvarea diferitelor componente care intr n procesul de fabricaie, ca materie prim sau constituent al diverselor produse, pentru splarea i ntreinerea aparatelor i ustensilelor sau ca simpl ap de rcire. In determinarea necesarului de apa se iau in calcul: apa pentru procesul de fabricatie, apa pentru nevoi igienico-sanitare si social- administrative si apa pentru combaterea incendiilor. Felul industriei, procesul tehnologic, nivelul produciei,posibilitile de recirculare i stocare sunt esentiale pentru a stabili cantitatea de apa utilizat.

12

Tabel nr. : Apa consumat n raport cu activitatea depus Activitatea depus Litri ap Crbune 6.00010.000 Spun 10.00020.000 Producerea unei tone de: Oel 12.00020.000 Font 15.00045.000 Plumb 40.00070.000 Zahr 100.000150.000

c. Nevoile agrozoootehnice includ : - apa pentru cresterea si ingrasarea animalelor, pentru curatenia lor, salubritatea si adapostul grajdurilor ( difera in functie de numarul animalelor, varsta si felul lor, etc); - udarea si stropitul in: sera, solar, gradini, livezi, vii. Tabel nr. 9 Consumul specific de ap pentru nevoi gospodreti i publice Necesar specific Folosina Unitate de masura Udarea si stropitul in sere si solarii Udarea si stropirea gradinilor Stropirea viilor si livezilor Stropirea viilor si livezilor in plantatii intensive m3/1000m2 si udare (stropire) m3/1000m2 si udare (stropire) m3/1000 ha si stropire m3/1000 ha si stropire Valori 1,0- 2,0 0,5- 1,0 1500

2000

- nevoile de intretinere a masinilor agricole si a atelierelor; -nevoile igienico-sanitare ale lucratorilor la locul de munca si ale personalului de intretinere si exploatare; - functionarea cantinei si a punctelor medicale;

13

- spalatul si stropitul spatiilor de circulatie si a apatiilor verzi; - combaterea incendiilor. Consumul specific de ap reprezinta cantitatea de ap,exprimata in litri, care este furnizat unei localiti mprit la numrul locuitorilor i numrul zilelor dintr-un an. Acesta difera de la o localitate la alta in functie de mrime, gradul de dezvoltare urban, nivelul produciei industriale etc. n Romnia, consumul specific de ap s-a stabilit n funcie de modul de alimentare cu ap (STAS 1343/1977) (Tabel nr. 9). n stabilirea cantitii de ap a unei localiti trebuie s se aib n vedere nu numai nevoile din momentul calculului ci i pentru viitor, n baza prognozei de dezvoltare social i economic pe o perioad de 25-30 de ani. Tabel nr. 8 Consumul specific de ap pentru nevoi gospodreti i publice Zone de alimentare cu ap Consum specific m3/zi/locuitor Mediu Apa se distribuie prin cimele publice, amplasate pe strzi Apa se distribuie prin cimele publice, amplasate n curi Cldiri racordate la reeaua de ap fr instalaie de ap cald Cldiri racordate la reeaua de ap cu instalaii locale de ap cald, nclzite prin crbune sau lemne Cldiri racordate la reeaua de ap cu instalaii locale de ap cald, nclzite prin gaze sau electricitate Cldiri racordate la reeaua de ap cu instalaii centrale electrice de ap cald 70 120 145 Maxim 100 155 180

195

235

235

280

360

415

14

Astazi exista o preocupare la nivel national si mondial de imbunatatire continua a calitatii apei potabile. Desi consumul de apa este in continua crestere, studiile efectuate in acest sens au demonstrat ca rezervele de apa ale planetei nu se vor epuiza in viitorul apropia, dar atentia trebuie sa se indrepte catre protejarea resurselor existente. Cantitatea si costurile: influenta asupra utilizarii n urma unor studii efectuate, s-a ajuns la concluzia c in zonele in care nu se gaseste suficienta apa, costul poate fi un factor care limiteaza volumul utilizat. In 1992, Cairncross si Kinnear au demonstrat faptul ca n Sudan, preul ridicat al apei a contribuit la subnutriie. Thompson sustine in 2001, ca in Africa de Est, costurile medii ale apei in gospodariile racordate la sisteme de aprovizionare cu apa in zonele urbane au scazut in ultimii 30 de ani cu 20% (in comparaie cu studiul realizat de White in 1972). Aceste case au redus volumul de apa consumat cu 50%. Thompson sustine, de asemenea, ca pretul mediu al apei utilizate de gospodariile neracordate la un sistem de aprovizionare cu ap in zonele rurale si urbane, a crescut cu 14% si respectiv 28%. Impactul general in modificarea costurilor nu este semnificativ. Consumul de apa la nivelul gospodariilor neracordate la un sistem centralizat de aprovizionare a fost determinat in principal de posibilitatile financiare. In alte studii, numarul de metri cubi de apa la pompa influenteaza consumul si utilizarea. Tarife progresiv crescande pot fi aplicate pentru a penaliza utilizarea excesiv. In studiile realizate in trei localitati din Uganda in anul 2002 s-a realizat o corelatie slaba intre costurile si cantitatea de apa utilizata. In orasul Soroti volumul de apa utilizat a fost mai mare in locurile in care a fost impusa o taxa pentru procurarea apei. Scopul a fost de a promova utilizarea de surse multiple, desi schimbari de comportament au fost observate in selectarea surselor mai degraba decat in modificarea volumului sau pretului.

15

II.

CRITERII DE CALITATE ALE APEI DE BUT

Apa reprezinta o importanta cale de transmitere a numeroase boli. Din acest motiv a fost necesara stabilirea unor conditii sanitare pe care trebuie sa le indeplineasca apa potabila sau apa buna de baut. Aceasta este definita ca fiind apa consumata cu placeredand senzatia de satietate- si care, odata consumata, nu are efecte nocive asupra consumatorilor. Primele conditii de potabilitate au avut un caracter empiric si au fost legate de caracterele organoleptice: gust, miros, culoare, usor de evidentiat numai cu ajutorul organelor noastre de simt. Aparitia unor boli, ca urmare a consumului de apa cu caracteristici organoleptice denaturate, a dus la crearea unor reflexe conditionate puternice. Studii recente efectuate in acest sens, au aratat ca apele cu gust sau miros particular, colorate sau tulburi, inhiba secretiile digestive si opresc senzatia de sete. In timp, posibilitatile de analiza chimica a apei s-au dezvoltat, astfel incat au fost introduse criterii sau conditii chimice de potabilitate. Initial aceste conditii s-au adresat strict gradului de mineralizare a apei. Intrucat s-au dovedit insuficiente si necorespunzatoare, n 1894 li s-au adaugat conditiile referitoare la continutul in substante chimice supraadaugate, mai ales de natura organica. n etapa urmtoare (in 1911) a fost luata in calcul si limita unor substante nociv- toxice. Relatia apei cu bolile infectioase a condus la elaborarea unor conditii bacteriologice pentru apa potabila, primele in 1904. Prima lege de stat referitoare la conditiile de potabilitate a fost data in S.U.A, in 1914. In Romania primul standard de potabilitate a apei a aparut in 1952, pana atunci conditiile de potabilitate fiind cuprinse in cadrul normelor sanitare privitoare la calitatea alimentelor si bauturilor. O.M.S a elaborat o serie de norme internationale de potabilitate, valabile pentru toate tarile, motiv pentru care acestea variaz n limite destul de largi. In interiorul acestora se pot elabora norme nationale ale statelor. O.M.S a elaborat si norme europene care variaza in functie de evolutia cunostintelor medicale, de posibilitatile de determinare 16

a anumitor componenti ai apei si de posibilitile tehnice. Conditiile de potabilitate ale apei pot fi impartite in mai multe grupe, astfel: conditii organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice si biologice.

2.1 CONDIII ORGANOLEPTICE Conditiile organoleptice se adreseaz numai calitii apei i se pot determina cu ajutorul organelor noastre de sim. Acestea au cunoscut o mare variabilitate in timp. In zilele noastre, pentru turbiditate sau culoare, se aplic metode de determinare obiective, fapt pentru care au ieit din cadrul condiiilor organoleptice. Determinarea cu ajutorul organelor de sim are un pronunat caracter subiectiv care la prima vedere reduce mult din valoarea condiiilor organoleptice. Totui, aa cum am artat mai sus, prima condiie pentru ca o ap s fie potabil este ca ea s fie consumat cu plcere. Aceasta calitate este, aproape exclusiv, determinat de condiiile organoleptice. n acelai timp, ele pot fi utilizate i n sensul identificrii polurii apei deoarece, de multe ori, poluarea modific i calitile organoleptice ale apei. Condiiile organoleptice sunt: gustul i mirosul.

Gustul apei Gustul este rezultatul coninutului apei n elemente minerale i gaze dizolvate. Lipsa lor face ca apa s aib un gust fad, neplcut, care nu satisface senzaia de sete. Aceasta se adreseaz mai ales oxigenului care imprim apei un caracter de prospeime, dar i excesul de sruri minerale. Astfel, excesul de CO2 produce un gust acrior-neptor, iar cel de H2S unul respingtor, greos. Prezena urinei d un gust uor srat, iar a fecalelor unul dulceag-neplcut. Excesul de fier determina un gust metalic, de calciu unul slciu, de magneziu - amar, de cloruri - gust srat etc. Mirosul apei este legat, de asemenea, de prezena unor elemente naturale sau poluante n exces. Astfel, unele substane chimice poluante ca pesticidele i detergenii dau un miros particular caracteristic. Substanele organice n descompunere dau un miros particular datorit degajrii de SH2 i NH3. n fine, unele organisme, mai ales vegetale, produc un miros de iarb sau mucegai. 17

Att gustul ct i mirosul apei se exprim n grade. Pentru a fi potabil apa nu trebuie s depeasc 2 grade (Tabel nr. 10). Tabel nr. 10 Condiii organoleptice de potabilitate Gradul 0. 1. 2. 3. 4. 5. Intensitatea Inodor - insipid Foarte slab Slab Perceptibil Pronunat Puternic Caracteristici ale gustului i mirosului Fr gust i miros Nesesizabil de consumator Sesizabil de persoanele avizate Sesizabil de orice consumator Determin reacia consumatorului Face apa de neconsumat

2.2 CRITERII FIZICE Condiiile fizice de potabilitate, ca i cele organoleptice, se adreseaz unor caracteristici care pot fi evideniate n cea mai mare parte cu organele noastre de sim. In mod obinuit, ele se determin cu anumite aparate sau instrumente care le confer un caracter obiectiv. Dei au valoare psihic i pot duce la limitarea folosirii apei, sunt considerate n acelai timp i indici de poluare a apei. Cele mai importante condiii fizice sunt:

Temperatura apei Temperatura apei influeneaz direct organismul uman i consumul de ap. Apa rece cu o temperatur mai mic de 5C produce o scdere a rezistenei locale a organismului fa de infecii, favoriznd producerea de amigdalite, faringite, laringite i creterea tranzitului intestinal. Apa cald cu o temperatur mai mare de 17C are un gust neplcut datorit pierderii gazelor dizolvate, n primul rnd oxigenul, i nu satisface senzaia de sete. La unele persoane sau la temperaturi mai mari, creeaz o senzaie de grea i vom. De aceea, temperatura apei trebuie s fie cuprins ntre 7-15C. n mod excepional, se admite temperatura natural a sursei utilizate n aprovizionarea populaiei. 18

Temperatura are ns i un rol indirect ca indicator de poluare a apei. Sub acest aspect, se tie c apa de suprafa mprumut cu uurin temperatura aerului, n timp ce apa subteran i pstreaz constant temperatura.

Turbiditatea apei Turbiditatea este produs de substane insolubile n ap de natura minerala sau organica si de origine naturala (din sol) sau poluanta (din reziduuri). Importana lor sanitar const n aspectul neplcut imprimat apei. n acelai timp, ele pot constitui suport pentru microorganismele care persist mai mult n ap. Determinarea turbiditii apei se face prin compararea cu o scar artificial din SiO2. Limita maxim a turbiditatii pentru ca o apa sa fie potabila este de 10grade/dm3 apa.

Culoarea apei Culoarea apei are atat un rol psihic, cat i un rol de indicator valoros de poluare a apei. Astfel, ea se aseamana foarte mult cu turbiditatea, putand duce la o limitare a folosinei apei Culoarea este dat de substanele dizolvate n ap. Acestea pot proveni din natura, dar pot aparea si ca urmare a poluarii apei. Substantele care au provenien natural cum sunt unele sruri minerale sau organisme acvatice confer apei o culoare galben-verzuie sau brun-rocat. Substantele dizolvate in apa ca urmare a polurii, mai ales substane chimice din care unele potenial toxice, imprima culoarea specifica fiecarei substante. Determinarea culorii apei se face prin compararea cu o scar etalon din platino-cobalt. Pentru a fi potabil, nu trebuie s depeasc 15 grade/dm3 cu limita excepional de 30 grade/dm3.

Conductibilitatea electrica a apei Conductibilitatea electrica este rezultatul gradului de mineralizare a apei: cu cat gradul de mineralizare este mai crescut, cu atat conductibilitatea electrica este mai mare. Deci, consecinta unei eventuale poluari a apei, mai ales a celei subterane, este modificarea gradului de mineralizare. Daca acesta este prea mare, pot aparea, in cazul

19

unui consum indelungat, afectiuni gastrice, renale sau hepatice. Limita maxima nu trebuie sa depaseasca 6 000 S/cm.

Radioactivitatea apei Radioactivitatea const din suma radioactivitii naturale i artificiale conferite apei prin poluarea cu substane radioactive. Aceasta este ultima i cea mai recent condiie fizic de potabilitate a apei. Avnd o valoare sczut, nu constituie niciun pericol pentru consumatori. Radioactivitate naturala este conferita de prezenta sarurilor de potasiu, uraniu, thoriu, etc. Neutralizarea sau reducerea concentratiei initiale numai prin dilutie este o caracteristica importanta a substantelor radioactive prezente in apa. In plus, cantitatile foarte mici de substante radioactive nu confera posibilitatea de modificare a caracterelor organoleptice ale apei. Determinarea radioactivitii se refer de fapt la radioactivitatea global, dar difereniat pe tipuri de emitori. n majoritatea standardelor, inclusiv cel din Romnia, sunt normai doar emitorii de radiaii i , cei mai nocivi i care pot ptrunde n organism odat cu ingestia apei. Emitorii de radiaii nu sunt normai, ci sunt stabilii pentru fiecare localitate n parte de organele sanitare locale n funcie de situaiile locoregionale specifice. n ceea ce privete emitorii de radiaii, norma este stabilit la 0,1 Bq/dm 3 sau 2,7p Ci/dm3 pentru emitorii de radiaii i de 1 Bq/dm3 sau 27p Ci/dm3 pentru emitorii de radiaii . Dac aceste limite maxime admise sunt depite, se fac analize radiochimice pentru diferenierea radionuclizilor care confer radioactivitate global sau .

2.3 CRITERII CHIMICE Aceste criterii se adreseaz unui numr foarte mare de substane care pot fi prezente n ap. Valoarea sanitar diferit a acestor substane a condus O.M.S la clasificarea lor n mai multe grupe.

20

Substane cu aciune nociv Substanele cu aciune nociv sunt de cele mai multe ori toxice. Frecvent acestea provin din mediul extern, prin poluare, i au o limit maxim admis foarte exact. n transpunerea la om a dozei toxice se ia n considerare greutatea medie de 70 kg pentru un om adult i consumul mediu de 3 litri de ap, sau cu alte cuvinte, doza toxic stabilit experimental se nmulete cu 25, rezultat din 70:3. C% n ap = Doza x 70 3

Numrul substanelor toxice nocive n apa de but variaza in functie ar. n Romnia, prin STAS 1342/1977 sunt normate 16 substane care sunt prezentate n Tabelul nr. 11. Tabel nr. 11 Limitele admise ale substanelor nocive din ap Substana Amine aromatice Azotai Cianuri Fluor Mercur Pesticide global Plumb Arsen Cadmiu Crom HPA Nichel Seleniu Trihalometani (total din care cloroform) Uraniu natural Limite admise 0 mg/dm3 45 mg/dm3 0,05 mg/dm3 1,2 mg/dm3 0,001 mg/dm3 0,5 g/dm3 0,05 mg/dm3 0,05 mg/dm3 0,005 mg/dm3 0,05 mg/dm3 0,01 mg/dm3 0,1 mg/dm3 0,1 g/dm3 0,1 mg/dm3 0,03 mg/dm3 0,021 mg/dm3

21

Substane indezirabile Substanele indezirabile nu au efecte nocive/toxice, dar prin prezena lor n ap modific caracteristicile organoleptice ale apei ntr-o astfel de msur nct fac apa improprie consumului. Acestea se refer la apa de but, dar i la alte nevoi ca cele gospodreti, industriale, agricole etc. Cea mai mare parte a acestor substane au originea natural n ap, iar limita lor cunoate dou niveluri de concentraie: unul de admisibilitate pn la care apa nu produce niciun inconvenient, dar care poate fi depit fr pericol i unul exceptional peste care orice depire nu este acceptat. Aceste substane sunt prezentate n Tabelul nr. 12. Tabel nr. 12 Limitele ale substanelor indezirabile din ap Substana Calciu Detergeni anionici Duritate Fier Fenoli Mangan Magneziu Oxigen Sulfai Zinc U.M. mg/dm3 Grade mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 mg/dm
3

Limita ADMIS 100 0,2 20 0,1 0,01 0,05 50 6 200 5 RESPINS 180 0,5 30 0,3 0,002 0,1 80 6 400 7

mg/dm3 mg/dm3

Substane indicatoare ale polurii In aceasta ultim grup intr acele substane care nu au efecte nocive toxice asupra organismului uman i animal i care nici nu limiteaz folosirea apei Aceste substane nu au o norm precis, trebuie normate n limitele specifice zonei sau localittii respective de organele sanitare locale. Doar daca inregistreaza o apariie brusc sau o cretere la un moment dat, ele indic apariia unei poluri. n Romnia, substanele indicatoare ale polurii au fost normale i sunt redate n Tabelul nr. 13.

22

Tabel nr. 13 Limita admis pentru indicatorii chimici de poluare a apei Substana Amoniac Nitrii Substane organice (M, NO2, K) U.M. mg/dm3 mg/dm3 mg/dm3 Limita ADMIS 0,05 0 10 EXCEPIONAL 0,5 0,3 12

Importana lor sanitar const n faptul c arat sau indic poluarea apei cu alte elemente chimice i mai ales bacteriologice care au efecte nocive asupra populaiei.

2.4 CRITERII MICROBIOLOGICE ALE APEI DE BUT Prima si cea mai importanta conditie bacteriologica de potabilitate este lipsa totala din apa a germenilor patogeni. Anumii germeni sunt utilizai ca indicatori (ca si in cazul conditiilor chimice) deoarece punerea lor in eviden este dificil din cauza lipsei de metode adecvate si din cauza prezentei lor inconstante in apa. Aprovizionare cu ap potabil de bun calitate previne rspndirea bolilor transmise prin ap. n mod normal, aprovizionarea cu ap trebuie s asigure o cantitate suficient i s nu reprezinte un mijloc prin care poate fi lezat sntatea consumatorilor. Momentan este foarte dificil de evaluat riscul pentru sntate reprezentat de fiecare nivel de infestare cu ageni patogeni din ap. In cazul unor agenti patogeni prezenti n ap identificarea este facil i sigur, pe cand n cazul altora, este mult mai dificila. De aici a derivat conceptul de indicatori de poluare fecal, reprezentantul de baz fiind Escherichia coli. De aceea, orice ap care conine Escherichia coli trebuie privit ca fiind contaminat fecal, ceea ce o face improprie consumului uman i trebuie s se ia msuri immediate. Asigurarea proteciei surselor, o tratre corect a apei i o distribuie efectuat n condiii de siguran bacteriologic pot duce la eliminarea agenilor patogeni din apa de but distribuit consumatorilor. Pentru fiecare reea de alimentare cu ap, calitatea apei brute la surs este cea care va impune trecerea i selecia etapelor n procesul de tratare a 23

apei pentru ca s se recurg cele mai potrivite trepte de tratare n vederea eliminrii germenilor patogeni. n cazul surselor locale de ap, asigurarea unei bune caliti bacteriologice a apei de but este o sarcin destul de dificil din cauza, poate, numai a accesului la surse netratate.

2.5 CALITATEA BACTERIOLOGIC A APEI DE BUT Apa de but nu trebuie sub nicio forma s conin ageni patogeni ce pot determina mbolnviri. Important este grupul bacteriilor coliforme, dintre care semnificativ este Escherichia coli. Ea provine exclusiv din materiile fecale umane sau ale animalelor cu snge cald. Din acest motiv, n cazul apei de but, nici Escherichia coli, nici grupul bacteriilor coliforme nu trebuie s fie detectabili n 100 ml ap per prob. Tabel nr. 14 Calitatea bacteriologic a apei de but Recomandri OMS Microorganisme Valori de referin Apele considerate bune de but Escherichia coli sau bacteriile termotolerante Nu trebuie s fie detectabile n 100 ml ap

Ape tratate ce intr n sistemul de distribuie Escherichia coli sau bacterii coliforme termotolerante Coliformi totali Nu trebuie s fie detectabile n 100 ml ap Nu trebuie s fie detectabile n 100 ml ap Ape tratate n sistemul de distribuie Escherichia coli sau bacterii coliforme termotolerante Nu trebuie s fie detectabile n 100 ml ap Nu trebuie s fie detectabili n 100 ml ap Sau n cazul n care exist o vast posibilitate de Coliformi totali evaluare i cu un numr suficient de probe de ap examinate, coliformii totali nu trebuie s fie prezeni n 95% dintre probe, pe o perioad de 12 luni 24

Daca se constata prezenta Escherichia coli sau a coliformilor totali in apa, trebuie luate masuri imediate. In cazul coliformilor totali se repet testarea. Daca probele sunt pozitive pentru a doua oara consecutiv, se va investiga in profunzime cauza. Desi Escherichia coli este cel mai eficient indicator al contaminarii fecale, identificarea bacteriilor coliforme termotolerante reprezinta o alternative acceptata. Bacteriile coliforme totale nu sunt indicatori acceptati in determinarea calitatii apei potabile din mediul rural, mai ales in zonele tropicale unde multe bacterii fara semnificatie sanitara apar in marea majoritate a apelor. Este cunoscut faptul ca, in extrem de multe ape de baut din zonele rurale din tarile in curs de dezvoltare, contaminarea fecala este larg raspandita. Tabel nr. 15 Legea nr. 458 Calitatea apei de but Parametru/Unitate de msur Escherichia coli/100 ml Enterococi (streptococi fecali)/100 ml Bacterii coliforme nr./100 ml Clostridium perfringens nr./100 ml Numr de colonii la 22C/ml Valoare admis 0 0 0 0 Nedetectabili/100 ml

Acest obiectiv este relativ simplu de atins prin intermediul mijloacelor de tratare. Tratarea eficient a apei, avand ca ultim etap dezinfecia, poate duce la obinerea unei ape fr germeni coliformi, indiferent ct de poluat este apa brut ce urmeaz a fi tratat. Odata ce apa prsete staia de tratare i intr n reeaua de distribuie, calitatea bacteriologic a acesteia se poate deteriora intrucat pot aprea contaminri pe parcursul reelei. Apariia ocazional a organismelor coliforme n apa din sistemul de distribuie sau n apele netratate n proporie de pn la 5% dintre probele efectuate pe o perioad de 12 luni i absena Escherichia coli se poate considera ca fiind acceptabil. ns apariia constan a acestor microorganisme poate reprezenta un semnal de alarm asupra posibilitii de poluare fecal a apei. Apa mineral naturala mbuteliat este un caz special. Condiiile de calitate ale acesteia sunt stipulate n Codex Alimentarius. Apa trebuie mbuteliat astfel nct s se 25

menin calitile naturale ale acesteia. Codex Alimentarius menioneaz faptul c aceste ape nu trebuie s conin Escherichia coli, bacterii coliforme, streptococi de grup D sau Pseudomonas ruginosa n 250 ml de prob, iar la reexaminarea probelor nu este voie s fie mai mult de 2 coliformi/250 ml, dar nu Escherichia coli sau streptococi de grup D. n Romnia, legea apei stipuleaz urmtoarele: Tabel nr. 16 Legea nr. 458 Parametri microbiologici pentru apa mbuteliat n sticle sau n alte recipiente Parametru/Unitate de msur Escherichia coli/250 ml Enterococi (streptococi fecali)/250 ml Pseudomonas ruginosa/250 ml Numr de colonii la 22C/ml Numr de colonii la 37C/ml Valoare admis 0 0 0 100 20

2.6 CALITATEA VIRUSOLOGIC A APEI DE BUT Este esenial ca apa de but s nu conin virusuri enterice, astfel nct s se elimine sau s se reduc la maxim posibilitatea transmiterii bolilor virale prin intermediul apei de but. Orice ap supus contaminrii fecale poate s reprezinte un pericol i din punct de vedere al polurii virale a apei. Pentru a evita poluarea fecal a acesteia se poate recurge la o ap supus unui astfel de tip de poluare, asupra acesteia efectundu-se o tratare extrem de corect pentru a cobor la un nivel neglijabil cantitatea de virusuri enterice. Identificarea contaminrii virale a apei este laborioas i de durat, motiv pentru care nu intra n categoria operaiile de rutin. Studii efectuate au dovedit c 25% din toate mbolnvirile gastro-intestinale pot fi de origine viral, chiar i n condiiile n care calitatea bacteriologic a apei este acceptabil. Dac o ap de profunzime provine dintr-o surs protejat i nu este poluat fecal, ea este acceptabil virusologic dac ndeplinete cerinele specificate pentru criteriile bacteriologice i parazitologice. Apele de profunzime din surse protejate, care au o poluare fecal reliefat de prezena Escherichia coli ntre 1-20 de colonii/100 ml ap sau 26

expuse la contaminare prin apele de suprafa sau prin alte surse de contaminare fecal, trebuie corect dezinfectate pentru a scadea numrul de virusuri enterice la niveluri neglijabile, innd cont de valorile menionate mai sus pentru pH, turbiditate i de prezena clorului rezidual n proporie de 0,5 mg/l dup un contact de 30 de minute. Astfel, cantitatea de virusuri enterice poate fi scazuta n proporie de 99,99%. Dac apa de profunzime nu este protejat i sursa de ap conine o ncrctur ce nu depete 2000 de colonii de Escherichia coli per 100 ml, atunci apa se consider extrem de poluat fecal i nu este de dorit ca sursa s fie folosit pentru consum uman chiar i dup tratare. Daca apa de profunzime contine mai mult de 2000 de colonii de Escherichia coli per 100 ml, este considerata extrem de poluata fecal si nu este recomandata ca apa de baut decat daca nu exista o alta sursa care sa furnizeze apa de o calitate superioara. In acest caz, apa trebuie sa treaca prin trei procese de tratare, fiecare capabil sa reduca numarul virusurilor, ca in cazul apelor de suprafata contaminate. n ceea ce privete sursele de ap de suprafa, acestea nu sunt niciodat curate i ntotdeauna au un oarecare grad de poluare de tip fecal. De aceea este obligatorie tratarea lor pentru scderea numrului de virusuri. Tratarea acestor ape este in stransa legatura cu gradul lor de contaminare fecala. Sursele de suprafa pot fi formate din ap brut ce poate avea: - o contaminare fecal la 100 ml ap mai mic de 20 de colonii de Escherichia coli i n acest caz se impune o dezinfecie riguroas; - o contaminare fecal la 100 ml ap ntre 20-2000 de colonii de Escherichia coli, ap ce necesit filtrare i dezinfecie. n aceste ape pot fi prezente pe lng virusuri i chiste de parazii i de aceea msurile de tratare trebuie s vizeze i aceste elemente; - o contaminare fecal considerabil datorit omului i animalelor cu evidenierea unei ncrcturi ce se manifest prin apariia unui numr de colonii de Escherichia coli de peste 2000 la 100 ml de ap, dar nu mai mare de 20000 la 100 ml. n acest caz este necesar pe lng tratamentul obinuit i un tratament extensiv cuprinznd filtrare adiional, dezinfecie adiional, dezinfectare pentru scderea numrului de virusuri. Acestea sunt ape de calitate inferioar i este de dorit s fie folosite numai dac nu exist alte surse de ap de calitate superioar;

27

- n ultima categorie intr apele din surse neprotejate care pot avea o ncrcare cu Escherichia coli mai mare de 20000 de colonii la 100 ml. Acestea sunt puternic contaminate fecal i de aceea este de dorit a nu fi utilizate ca surs de ap de but, indiferent de extensivitatea i tipul de tratament aplicat apei. Folosirea lor ca surs de ap potabil comport un mare risc. Utilizarea acestor surse s-ar putea pune n discuie numai n condiii excepionale.

2.7 CALITATEA PARAZITOLOGIC A APEI DE BUT Protozoarele, a helminii i alte organisme libere trebuie s fie total abseni din apa de but, intrucat un numr extrem de mic sau chiar un singur organism dintre acestea sunt necesare pentru a produce mbolnviri la om. Metodele de identificare ale parazitilor patogeni sunt scumpe si necesita mult timp, aadar nu sunt efectuate de rutina. Controlul bolilor parazitare poate fi efectuat prin msuri de tratare corect i energic a apei de but. Momentan sunt disponibile metode care identifica paraziti precum Giardia si Cryptosporidium in apa. Aceste teste sunt utilizate pentru a determina eficienta diferitelor procedee de tratare a apei care au ca scop indepartarea lor si incidenta cu care acesti paraziti sunt transmisi in apa cu ajutorul vectorilor de origine animala. De abia dupa interpretarea rezultatelor acestor teste, va fi posibila o mai buna intelegere a rolului pe care acesti paraziti prezenti in apa, il joaca asupra sanatatii umane.

28

III.

INDICATORII MICROBIOLOGICI AI CALITII APEI

Bolile enterice apar si se raspandesc prin intermediul apei contaminate cu materii fecale. Persoanele sau animalele infectate sunt singurele care contribuie la contaminarea apei cu agenti patogeni. Nu este posibil evaluarea prezenei n ap a tuturor agenilor patogeni ce pot fi prezeni n aceasta, motiv pentru care se recurge la folosirea organismelor indicatoare. Intrucat nu exista un singur indicator util in supravegherea calitii apei sub toate aspectele, numarul acestora este destul de mare, de aceea trebuie folosit cel mai potrivit. Indicatorii cel mai frecvent utilizai sunt cei de origine fecal i cei care au ca origine apele reziduale. Bacteriile selectate ca indicatori trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - s fie prezente tot timpul i n numr considerabil n materiile fecale ale omului sau animalelor cu snge cald; - s fie prezente acolo unde sunt prezeni i germenii patogeni; - s fie prezente n mod egal sau mai mare dect germenii patogeni; - s nu fie bacterii patogene; - s fie specifice, fie polurii fecale, fie polurii datorit apelor reziduale; - indicatorii trebuie s fie uor detectabili, prin metode simple i facil de efectuat; - bacteriile folosite s nu se dezvolte n mod natural n ap; - este esenial ca persistena lor n ap s fie asemntoare cu a germenilor patogeni iar mortalitatea i proporia n care aceste elemente sunt ndeprtate de mecanismele de tratare a apei trebuie s fie similar cu cea a patogenilor prezeni n ap. Cerina primordial pentru ca o ap s fie bun de but i s nu favorizeze apariia mbolnvirilor este ca germenii patogeni s fie abseni indicatorii sunt abseni sau inactivai. O ap ce conine bacterii ce pot prezenta elemente ale unei poluri de natur fecal nu poate fi considerat o ap care ar putea s fie folosit pentru consumul uman pentru c 29 sau inactivai atunci cnd

n aceste situaii pot fi prezeni germeni enterici patogeni ce pot duce la apariia mbolnvirilor. n analiza apei, identificarea polurii fecale trebuie s aib prioritate. Evaluarea microbiologic pentru indicatorii fecali este cea mai sensibil i specific metod pentru a detecta elemente ce reliefeaz poluarea fecal recent , element ce poate aveau un potenial de pericol foarte mare. Se prefera evaluarea calitatii apei des si utilizand metode simple, decat evaluarea rara utilizand metode laborioase si sofisticate deoarece poluarea este de cele mai multe ori intermitent i poate scpa unei singure investigaii efectuat sporadic. Evaluarea confidenei care poate fi atribuit unui indicator s-a fcut prin evaluarea incidenei i supravieuirii lui n ap deci i n cursul procesului de tratare a apei. Din acest punct de vedere, indicatorii bacteriologici de poluare a apei sunt: - indicatorii de contaminare fecal; -indicatorii de evaluare a calitii apei i de evaluare a eficienei tratrii acesteia.

3.1 INDICATORII DE CONTAMINARE FECAL A APEI Pentru monitorizarea i pentru evaluarea calitii bacteriologice a apei sunt utilizate microorganisme intestinale normale n locul agenilor patogeni. Acest deziderat este cel mai bine reprezentat de Escherichia coli i de grupul de bacterii termotolerante. Exista si alti indicatori utili in aprecierea calitii bacteriologice a apei, in ciuda faptului ca acestia din urma satisfac numai partial criteriile enumerate mai sus. Enterovirusurile sau chisturile de parazii pot avea o rezisten mai mare dect Escherichia coli sau grupul de bacterii coliforme la aciunea substanelor dezinfectante. Din acest motiv, daca in urma unei evaluari, reiese faptul ca apa examinata este buna pentru consum, aceasta constatare nu este 100% sigur. Elemente prezente in apa care nu sunt puse n eviden ntotdeauna sunt virusurile enterice si parazii n diferite stadii de evoluie (Cryptosporidium parvum, Giardia, Lamblium sau alii). Unii indicatori bacterieni au anumite proprieti care fac ca folosirea lor s fie util pentru evaluarea contaminrii fecale a apei. Exemple de astfel de indicatori sunt: streptococii fecali, enterococii i sporii clostridiilor al caror reprezentant principal este 30

Clostridium perfringens. Ei confirma prezena polurii fecale a apei atunci cnd Escherichia coli nu poate fi pus n eviden sau n situaia n care se face o evaluare a eficienei tratrii apei. Utilizarea lor in acest scop este explicata de faptul ca sunt mult mai puini numeric n apele poluate fecal, au o putere mai mare de a supravieui n ap. Exista o serie de indicatori care evalueaza contaminarea fecala a apei. Dintre acestia cei mai importanti sunt cei care cerceteaza prezenta: Escherichia coli, a germenilor coliformilor termotolerani, a germenilor coliformilor totali, streptococilor fecali sau enterococilor, a germenilor sulfito-reductori, respectiv clostridiile i a bacteriofagilor. Trebuie luata in considerare si cercetarea prezentei urmatorilor germeni: germeni PSIHRO, germeni mezofili, Aeromonasului, a Pseudomonas ruginosa, dar i a altor indicatori cum ar fi stafilococul auriu, a unor specii de Legionella, de Candida albicans, i evidenierea unor endotoxine etc.

ESCHERICHIA COLI Escherichia Coli este un bacil Gram negativ de forma filamentoasa sau de bastonas, dispus izolat, in perechi sau in lanturi, mobil, aerob, facultativ anaerob, foarte raspandit in apa, sol si lapte, dar si in intestinul omului si animalelor. El face parte din familia bacteriilor coliforme fecale. Proprietatea lui de a supravietui pentru o scurta perioada de timp in afara organismului, face din el un excelent indicator al contaminarii fecale. Are o mare specificitate pentru materiile fecale ale omului i animalelor, unde se poate pune n eviden din abunden, ajungnd pn la o cantitate de 109/gram de materii fecale. Prezenta Escherichia coli n ap pune ntotdeauna in evidenta o potenial contaminare fecal a apei deoarece nu se poate multiplica n apa natural necontaminat. Prin urmare, trebuie luate imediat masuri de tratare a apei. Identificarea Escherichia Coli in apa nu se face de rutina, fiind o determinare complicata. Identificarea ei necesit incubarea la o temperatur restrictiv de 44-45C, cultivarea pe un mediu specific unde se poate pune n eviden producerea de gaz i aciditate datorit bacteriei cuprinse n mediu i se recurge la utilizare unor reacii biochimice cum ar fi: producerea de indol sau evidenierea posesiei enzimei glucuronidaza, precum i absena activitii ureazei. Posesia -glucuronidazei produce 31

hidroliza substratului fluorogenic 4-metil-umbeliferil--D-glucozida (MUG) ceea ce va determina punerea n libertate a unei substane fluorescente care poate fi evideniat n mediul lichid cu ajutorul luminii ultraviolete. Mediul bazat pe hidroliza MUG-ului apare sub denumirea comercial de Colilert, mediu care n mod normal nu se folosete n mod curent. COLIFORMII TERMOTOLERANI (COLIFORMII FECALI) Ca indicatori, grupul coliformilor termotolerani nu este de aa mare ncredere precum punerea n eviden a Escherichia coli dar datorit faptului c n majoritatea circumstanelor concentraia lor este n direct legtur cu Escherichia coli, acest indicator a fost considerat ca fiind acceptabil. Coliformii termotoleranti sau fecali reprezinta un grup de microorganisme coliforme capabile de a fermenta lactoza la 44-45C. Ei cuprind urmatoarele genuri: Escheridia, Klebsiela, Enterobacter i Citrobacter. Dintre toate acestea, numai Escheridia coli este de natur fecaloid, intrucat ntotdeauna este prezent n materiile fecale ale omului, ale mamiferelor sau ale psrilor. Numai rareori acest grup este identificat in apa sau solul nesupuse contaminarii fecale. Cu exceptia Escherichia Coli, ceilalti coliformi termotoleranti se pot gsi i n apele poluate industrial care au un coninut mai mare de substane organice. Mai pot fi identificati si ca urmare a degradrii materialului organic din plante sau din sol. Prezenta coliformilor fecali in apa indica incorecta tratare a acesteia. Reaparitia acestui grup de coliformi in sistemul de distribuie a apei, are urmatoarele semnificatii: - n sistemul de distribuie exist suficiente elemente nutriionale pentru bacterii; - apa are o temperatur peste 15C; - exist elemente ce nu ar trebui s fie prezente n ap sau c - n ap nu se identific o cantitate de clor rezidual liber. Detectarea i identificarea acestui grup de microorganisme ca fiind organisme de natur fecaloid, furnizeaz elemente suficiente pentru a fi folosit ca un indicator de poluare fecal recent a apei i atrage un semnal de alarm asupra unei aciuni imediate

32

de investigare i eliminare a acestui tip de poluare a apei. De asemenea, indicatorul poate fi folosit i pentru evaluarea polurii fecale n apele uzate sau n apa brut. Grupul coliformilor termotoleranti reprezinta si un indicator al eficienei procesului de tratare a apei, proces ce are ca scop tocmai ndeprtarea bacteriilor ce constituie o contaminare fecaloid a apei. Acesta este rolul lor secundar, dar foarte important. Exista mai multe metode pentru realizarea acestei determinari. Se poate recurge la metoda triburilor multiple sau la metoda membranei filtrante i incubare timp de 24 de ore la 44,5C. Identificarea E.Coli reprezint un indiciu puternic asupra prezenei unei poluri de natur fecaloid.

COLIFORMII TOTALI Coliformii totali fac parte dintr-un grup de microorganisme Gram-negative de form rotund capabili s se dezvolte n prezena srurilor biliare sau a altor ageni cu proprieti de activitate superficial asemntoare i capabili sa fermenteze lactoza la 3537C, cu producere de gaz, de aciditate i de aldehide n timp de 24-48 de ore. Sunt oxido-negative i nu formeaz spori. Bacteriile coliforme posed enzima -galactozidaz. Genurile Escherichia, Citrobacter, Enterobacter i Klebsiela intra in categoria bacteriilor coliforme. Acest grup eterogen este prezent att n materiile fecale ale omului ct i n medii exterioare, medii care sunt foarte bogate n substane nutritive cum ar fi: solul, vegetaia n descompunere sau chiar apa de but care conine o cantitate ridicat de substane nutritive. Exist i tulpini lactozo-negative dar care posed enzima galactozidaz. Grupul acesta de bacterii are o valoare limitat ca indicator de poluare fecal intrucat exista atat bacterii de origine non-fecal, cat i bacterii coliforme lactozo-negative. In mod normal, bacteriile de origine coliforma nu trebuie sa fie puse in evidenta in apa tratata. Daca totusi ele exista, tradeaza urmatoarele lucruri: apa a suferit un tratament necorespunztor, a aprut o contaminare post-tratare sau se pune n eviden o ap bogat n substane nutritive.

33

In baza elementelor mai sus, putem afirma ca identificarea coliformilor totali este un test util pentru meninerea calitii microbiologice a apei din sistemul public de distribuie a apei. Exista doua metode utile de determinare, si anume: metoda tuburilor multiple i metoda membranei filtrante. La cea din urma se folosete mediul LES Endo Agar. Incubarea se face timp de 24 de ore la 35-37C. Datorit posesiei enzimei -galactozidaz, bacteriile coliforme se pot evidenia prin inducerea hidrolizei cromogene a substratului format din orto-nitrofenil---galactopiranozid (ONPG) care duce la eliberarea elementelor cromogene i determin modificarea culorii mediului de cultur folosit. n concluzie, se poate afirma c principalul scop al determinrii prezenei coliformilor totali nu este de a detecta poluarea fecal a apei, ci de a vizualiza calitatea apei de but tratate ce se distribuie prin sistemul de aprovizionare cu ap.

STREPTOCOCII FECALI SAU ENTEROCOCII Enterococii sunt coci ovali, dispusi izolati, in perechi sau lanturi scurte, Grampozitivi, in general imobili si nesporulati. Pe medii solide formeaza colonii mici si transparente, bombate, rotunde, cu margini regulate si suprafata lucioasa. Sunt catalazonegativi. Sunt rezistenti la actiunea clorului, colorantilor si unor antibiotice. Acestia fac parte din microflora normala a intestinului omului si animalelor si se elimina in mediul ambiant in cantitati destul de mari, dar aproximativ de zece ori mai putin decat coliformii. Enterococii sunt al doilea indicator microbiologic, dupa coliformi cand analizam apa din zonele de recreatie, din bazinele de inot, din apele reziduale. Streptococii fecali prezinta antigene de tip Lancefield de grup D. Acestia aparin grupului Enterococus i Streptococus. Grupul include n principal Enterococus fcalis, Enterococus fcium, Enterococus durans i Enterococus mira. Ei pot fi considerai ca indicatori specifici de poluare fecal. Sunt germeni Gram pozitivi ceea ce le confer o rezisten n mediu mai mare dect a germenilor Gram negativi cum ar fi coliformii fecali.

34

Datorita faptului ca sunt mult mai rezisteni n ap dect Escherichia coli i bacteriile coliforme si ca se multiplic foarte rar n ape poluate, evaluarea ncrcrii cu streptococi fecali este un indicator important n evaluarea eficienei tratrii apei. Streptococii fecali pot fi folosii i ca elemente de control de rutin. Principalul motiv este marea lor rezisten la condiiile vitrege de mediu i capacitatea de a reliefa o posibil poluare a apei din reeaua de distribuie sau a apelor de profunzime. Pentru determinare este utilizata metoda membranei filtrate folosindu-se Enterococus agar cu incubaie la 44,5C sau la 37C, timp de 48 de ore. Enterococii mai pot fi identificai i prin abilitatea de a hidroliza 4-metil-umbeliferil--glucozida (MUG) n prezena acetatului de taliu, a acidului malixidic i a 2,3,5trifenil-2H-tetrazolium clorid. Ca rezultat al acestor reacii se elibereaz o substan fluorescent, care ntr-un mediu lichid se poate identifica cu ajutorul luminii ultraviolete. Enterococii sunt considerati un indicator microbiologic ai unei poluari fecale recente deoarece mor mai repede decat coliformii si nici nu se multiplica in mediul ambiant (exceptand unele alimente).

CLOSTRIDIILE SULFITO-REDUCTOARE Clostridiile, ca si enterococii si coliformii, fac parte din microflora normal a omului si a unor animale cu sange cald. Acestea se elimina in mediul extern impreuna cu fecalele. Sunt germeni anaerobi, Gram pozitivi, organisme formatoare de spori. Caracteristic este Clostridium perfringens (Clostridium welchii), care este prezent n mod natural n materiile fecale n numr mult mai mic dect Escherichia coli. C. perfringens este capabil sa degradeze glucidele cu formare de acid si gaz. Acesta coaguleaza repede laptele (2- 5 ore) formand un cheag spongios. Clostridiile pot proveni atat din materii fecale, cat i din alte surse din mediu. Clostridium perfringens are ca i Escherichia coli o mare specificitate i arat poluarea fecal a apei. Sporii de clostridii pot supravieui n ap mai mult dect micrororganismele din grupul coliformilor sau chiar mai mult dect unele virusuri. Au rezisten mare la

35

agenii dezinfectani. Prezena clostridiilor n apa dezinfectat semnific deficiene n procesul de tratare a apei. Punerea n eviden a sporilor de Clostridium perfringens poate evidenia prezena chisturilor de protozoare n ap. Datorit marii lor rezistene n ap, clostridiile sulfitoreductoare pot indica contaminarea intermitent i la distan a apei, ceea ce i confer o valoare foarte mare acestui indicator. Cu toate acestea, determinarea lui nu se face ntr-o evaluare de rutin ntr-un sistem de distribuie a apei din cauza tendinei de acumuleze. Ei se pot identifica dup un timp ndelungat dup ce episodul de poluare a aprut i la deprtare de posibila surs de poluare, ceea ce poate duce la alarme false. Punerea n eviden necesit metode relativ scumpe fiind i mari consumatoare de timp.

BACTERIOFAGII Bacteriofagii sunt formaiuni similare virusurilor ce infesteaz celulele gazd bacteriene. Ei au ca structur un genom compus dintr-o molecul de acid nucleic nconjurat de un nveli proteic numit capsid. Genomul poate fi constituit fie din ADN, fie din ARN, mai frecvent dublu catenar, linear sau circular. Capsidra, invelisul proteic, are rol de protectie a materialului genetic. Prin receptorii de suprafata, aceasta contribuie la infectia gazdei. Dimensiunile variaz ntre 25 si 100 nm. Structura lor poate fi simpl, mergnd ns, pn la o structur ceva mai complexa. Bacteriofagii sunt relativ similari ca structur, ca supravieuire si ca rspuns la procesul de tratare a apei cu virusurile enterice. Din aceste motive, ei sunt utilizai ca indicatori de calitate ai apei, n mod special din punct de vedere al polurii virale. Specific pentru om este bacteriofagul ce infesteaz Bacteroides fragilis, sua HSP40. Aceasta su se regaseste numai in materiile fecale ale omului, nu si in cele ale animalelor. Din acest considerent, ea diferentiaza poluarea fecal uman de cea animal. Evaluarea poluarii virale a apei ia in considerare 2 grupuri de bacteriofagi i anume: colifagul somatic care infesteaz Escherichia coli prin intermediul receptorilor din peretele celular (somatic) i bacteriofagul F specific ARN care infesteaz Escherichia coli prin intermediul pililor F sau a elementelor sexuale. Niciunul dintre aceste grupuri de bacteriofagi nu se gsete n materiile fecale, dar ele apar invariabil n apele reziduale. Bacteriofagii persista mult timp n ap n comparaie cu indicatorii bacterieni, ceea ce ii 36

recomanda pentru a fi folosii ca indicatori de evaluare a eficienei tratrii apei sau ca indicator de protecie a apelor de profunzime.

INDICATORI VARIAI Din acest grup ar putea face parte bacteriile care ar fi o alternativ la grupul bacteriilor coliforme. Se poate aminti bifido bacteria i grupul bacteroides fragilis. Acest grup este anaerob, ceea ce face s fie specific materiilor fecale. Bacteriile pot depi numrul de coliformi. Ele nu supravieuiesc i nu se pot multiplica n apele naturale aa cum se ntmpl cu coliformii care se pot nmuli la temperaturi ridicate (n regiuni cu clim tropical i subtropical) sau n ape ce au substrat nutritiv mare. Dezavantajul utilizrii acestui grup bacterian este acela c rata lor de dispariie este mult mai rapid dect n cazul altor indicatori bacterieni care la rndul lor dispar mult mai repede dect virusurile sau protozoarele. Nici metodele nu prezint o confiden mare, motiv pentru care aceti indicatori nu sunt standardizai pn n momentul de fa.

3.2 INDICATORI DE EVALUARE A CALITII APEI I DE EVALUARE A EFICIENEI TRATRII ACESTEIA DETERMINAREA NUMRULUI DE COLONII DIN AP Determinarea numrului de colonii din ap poate fi folosit pentru a evalua coninutul general de bacterii din ap. Aceasta determinare se face prin incubare la o temperatur de 22C i de 37C. Analiza este utila pentru a determina nivelul ncrcrii naturale cu bacterii a apei, fr a fi vreo legtur cu o poluare de natur fecal a apei i respectiv pentru a determina flora bacterian ce provine de la om sau de la animalul cu snge cald. Determinarea numrului de colonii ce se dezvolt la 22C are o semnificaie sanitar de tratare a apei i n special eficiena treptelor de coagulare, de filtrare i de dezinfecie din procesul de tratare. n acest scop se consider c numrul de colonii trebuie s fie meninut ntr-o limit ct se poate de sczut. Un alt scop pentru se realizeaz aceast determinare este evaluarea salubritatii i integritatii sistemului de distribuie, pentru a

37

menine o ap ct se poate de salubr din punct de vedere bacteriologic i a preveni contaminarea alimentelor sau a buturilor la prepararea crora apa poate fi folosit. Cresterea numarului de colonii care se dezvolt la 37C peste limita standardizat este un semnal de alarm precoce n ceea ce privete posibilitatea apariiei polurii apei.

ALTI INDICATORI Aeromonas i Pseudomonas ruginosa Aeromonas si Pseudomonas aeruginosa sunt doua microorganism utilizate pentru a evalua calitatea apei de but. Determinarea de rutin a acestora n monitorizarea apei de but nu este eseniala, ca de altfel nici a numrului de colonii ce se pot dezvolta n ap. Acestea pot da indicaii generale asupra gradului de salubritate a sistemului de distribuie a apei potabile sau asupra calitii apelor mbuteliate. Pentru o evaluare cat mai completa a calitatii apei, s-au folosit si alti indicatori precum: stafilococul auriu, speciile de Legionella, de Candida albicans i prezena unor endotoxine. Prezena paraziilor n ap Oule i chisturile de parazii intestinali, cum ar fi chisturile de Giardia sau de Cryptosporidium se gsesc n numr mic n apa brut sau n reelele de distribuie a apei. Ele au o rezisten deosebit n ap i nu pot fi identificate uor i repede iar comportamentul lor la aciunea de tratare i dezinfecie a apei este diferit de cea a indicatorilor uzuali folosii pentru evaluarea calitii acesteia. Astfel, pentru acest capitol, evaluarea calitii apei se face prin meniuni speciale pentru apa brut i pentru apa tratat i nu prin utilizarea unor indicatori sau identificarea chisturilor sau a oulor de parazii. Prezena virusurilor n ap n mod ideal, evaluarea calitii apei ar trebui s includ i analiza viral a acesteia, cu att mai mult cu ct indicatorii de tipul coliformilor nu pot evidenia prezena virusurilor. 38

Analiza viral nu este inclus n protocoalele de supraveghere de rutin a apei, deoarece testele de identificare a virusurilor sunt scumpe, complicat de efectuat, sunt consumatoare de timp, necesit echipamente sofisticate, precum i know-how. Marea majoritate a virusurilor nu sunt detectabile prin metoda convenional a culturii de celule. Ca i n cazul paraziilor, controlul pentru o bun calitate a apei din punct de vedere viral, va ine seama de o serie de specificaii, att pentru apa brut, ct i pentru derularea proceselor de tratare i dezinfecie i mai puin se va recurge la evidenierea polurii virale a apei.

Concluzii Rezultate cele mai bune n vederea supravegherii calitii apei se obin utilizand indicatorii ce ofera un tablou edificator asupra calitatii apei investigate. In acest sens, cei mai utili indicatori sunt cei care evideniaz poluarea fecal, respectiv prezena Escherichia coli i a indicatorilor ce arat poluarea fecal a acesteia. O serie de informaii provenind de la indicatori cum ar fi: coliformii totali, somatici i numrul de germeni din ap pot fi adaugate la cele care furnizeaza indicatorii de poluare fecala a apei. Datorit faptului c pot aprea deficiene ale sistemului de tratare a apei sau erori umane n aceast direcie, este de dorit sa se realizeze o monitorizare i o supraveghere microbiologic a apei cu o frecven mare, pentru a depista problemele ct mai rapid cu putin, i s se permit instituirea aciunilor corective. Efectuarea frecvent a analizelor de ap este de o deosebita importanta. Este de preferat ca analizele s fie ct se poate de ieftine i uor de realizat, dect s se recurg la analize costisitoare i complicate, a cror frecven de efectuare s fie mic.

39

IV.

PATOLOGIA INFECIOAS TRANSMIS PRIN AP

Apa constituie un important mijloc de transmitere a multor boli, denumite boli hidrice, care afecteaza de regula un mare numar de oameni, extinzandu-se in masa. Utilizarea in comun a unei mari cantitati de apa favorizeaza diseminarea bacteriilor, virusurilor si parazitilor. Prin intermediul apei se pot transmite un numar foarte mare de agenti patogeni, dar nu toti au o semnificatie egala din punct de vedere al sanatatii publice. Infectiile sunt de o covarsitoare importanta in cadrul patologiei hidrice. Desi germenii patogeni ai unui mare numr de afeciuni au fost pui n eviden n ap odata cu dezvoltarea microbiologiei moderne, rolul apei in transmiterea bolilor infectioase este cunoscut de mult timp. O boala infectioasa hidrica apare numai daca sunt indeplinite 3 conditii: prezenta unor eliminatori de germeni (persoane bolnave sau purtatoare), supravietuirea germenului in apa suficient de mult timp pentru a produce boala (difera in functie de specia microbiana si de conditiile pe care apa le ofera) si existenta unei populatii receptive. Exista mai multe forme de boli infectioase transmise prin apa, in functie de numarul de cazuri de imbolnavire si al modului de aparitie si dezvoltare. Epidemia este cea mai cunoscuta si mai agresiva forma. Caracteristicile ei principale sunt: apariia multor imbolnaviri populatiei; intreaga populatie receptiva ce consuma apa contaminata este afectata, fara diferenta de varsta, sex,etc.; epidemia se suprapune peste sursa de alimentare cu apa (izvor, fantana, conducta,etc ); 40 intr-un timp scurt, afectand mare majoritate a

 poate sa apara in orice anotimp, dar este mai frecventa iarna, in zona temperata, pentru ca agentii patogeni supravietuiesc vreme indelungata in apa rece; epidemia inceteaza la fel de brusc cum a debutat, in urma masurilor luate. Endemia este o alta forma de manifestare a bolilor infectioase transmise pe cale hidrica. Se caracterizeaza prin prezenta constanta intr-o comunitate a unui numar redus de cazuri de imbolnavire. Frecvent se asociaza cu un nivel de igiena scazut. Forma sporadica este cea de-a treia manifestare. Aici se incadreaza cazurile izolate care se intalnesc in boli ce nu sunt atat de caracteristice transmiterii prin apa, dar si in boli recunoscute ca avand drept cale de transmitere apa.

4.1.BOLILE BACTERIENE TRANSMISE PRIN AP Apa joaca rol important in transmiterea a numeroase boli bacteriene. In continuare le vom prezenta pe cele mai frecvente dintre acestea.

HOLERA Holera, afectiune bacteriana digestiva, este transmisa prin intermediul apei contaminate cu vibrionul choleric, germene putin pretentios si bine adaptat la conditiile de viata din apele de suprafata. Viabilitatea lui in bazinele naturale de apa variaza de la cateva zile la cateva luni. In perioadele reci supravietuirea este mai indelungata, plecand in conditii de temperatura crescute, activitatea intregii biogenoze a apei fiind mai intensa, viabiliatea microbiana este mult mai scazuta. Din fericire este sensibil la clor. Holera este una dintre cele mai vechi si cunoascute boli. Istoric, epidemiile si pandemiile de holera apar in zonele sarace ale lunii, cu mari aglomerari umane, unde conditiile sanitare sunt precare si sursele de apa sunt neprotejate. Acestea sunt conditiile necesare si astazi pentru transmiterea bolii. In tarile dezvoltate, holera este ori endemica, ori o problema recurenta. Dezastrele naturale pot mari considerabil riscul de izbucnire a epidemiilor in taberele de refugiati agglomerate.

41

n 2001, OMS si partenerii sai, in cadrul conferintei the Global Outbreak Alert and Response Network au participat la verificarea a 41 de epidemii de holera in 28 de tari. In 2001, 58 de tari au raportat 184 311 cazuri cu 2 728 decese. OMS estimeaza ca raportarile actuale reprezinta doar 5-10% din numarul total de cazuri existente in lume. Transmisia bolii se face pe cale fecal-oral, n diferite moduri: contact, (n condiii de lips de igien), ingestie de ap contaminat (ruri, fntni), ingestie de alimente contaminate (carne, lapte, pete, stridii, fructe, legume), contact cu obiectele contaminate (vesel, rufrii). Principalele simptome sunt: diaree (trenanta in formele grave) cu scaune albe- apa de orez (riziforme),frecvente si abundente (24 litri/ 24 ore), varsaturi, crampe musculare (deprivare ionica). Diareea si varsaturile determina deshidratare importanta ce se instaleaza rapid (in cazurile grave, in cateva ore). Diagnosticul se pune pe baza coproculturii, a datelor epidemiologice si a clinicii. Epidemiile de holera pot imbraca 3 aspecte: explozive, lente sau de contact. Epidemiile explozive apar dupa o incubatie medie de 48 de ore (ex: epidemia din 1854 din Londra si cea din 1892 din Hamburg). Epidemiile lente prezinta numeroase infectii subclinice, numarul purtatorilor de germeni si al formelor subclinice este mult superior celor tipice. Ultima categorie, a epidemiilor de contact direct interuman este mult mai rara decat primele doua. Holera se poate multiplica in afara organismului uman si poate supravietui o perioada surprinzator de mare in apa. Contaminarea mediului are loc in urma excretiei vibrionului holeric prin scaunele diareice ale persoanelor infectate sau purtatoare. In conditii de mediu favorabile, germenele se poate raspandi cu viteza foarte mare, dar rareori se transmite prin contact direct de la o persoana la alta. Rezervorul de infecie l reprezint omul bolnav, precum i purttorii convalesceni i sntoi de vibrioni holerici. n ultimii ani s-au pus n eviden purttori sntoi de vibrioni holerici (cei care elimin vibrioni n fecale dup 21 de zile de convalescen), la care vezica biliar joac un rol de rezervor de germeni. Durata eliminrii de vibrioni este de 14-21 de zile, putndu-se prelungi luni de zile la purttorii cronici.

42

Holera se trateaza prin reechilibrare hidroelectrolitica si acido-bazica. In cazuri grave se pune perfuzie. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de tetraciclina, acid nalidixic, fluoroquinolone si cotrimoxazol. Fara tratament, poate ucide in cateva ore, in functie de severitatea simptomelor. Desi nejustificat, holera continua sa fie perceputa de multi ca o boala mortala si foarte contagioasa ce se poate raspandi prin intermediul alimentatiei in intreaga lume. Desi necesitatea vaccinarii turistilor este cunoscuta de mult timp, ea este ineficienta in prevenirea raspandirii internationale. In ultimii ani ai secolului 20, nicio tara nu-si mai conditioneaza intrarea de dovada vaccinarii.

FEBRA TIFOID Febra tifoida este o boala infectioasa provocata de bacilul tific (Salmonella typhi), care are o rezisten n ap, de 20-21 de zile, iar in gheata de 2-3 luni. Boala este specific umana, germenul fiind eliminat din organism odat cu dejeciile de ctre persoanele bolnave sau purttoare. Bacteria se localizeaza la nivelul colecistului de unde se elimina. Transmiterea este fecal-orala, prin intermediul apei si alimentelor contaminate. Clinic endotoxina are capacitate neutropenizanta si neurotropism. Debutul este insidios, lent, cu febra care creste treptat in decurs de 7 zile si atinge un maxim mentinut timp de 2 saptamani, urmand sa scada din a patra saptamana. Acest tip de febra poarta denumirea de febra in trapez. Se instaleaza, treptat astenia si scaderea apetitului. Perioada de stare se caracterizeaza prin: febra mare, astenie marcata si afectarea starii generale. Apar de asemenea hepato si spenomegalia. Pe toracele inferior si pe abdomen se observa pete lenticulare. Zgomotele cardiace sunt asurzite, tensiunea arteriala creste moderat si este insotita de o relativa bradicardie. Pe tegumente si mucoase se observa sindrom hemoragipar, iar la nivelul SNC se inregistreaza apatie, indiferenta, somnolenta si delir. Convalescenta este de lunga durata. In cadrul bolii pot aparea o serie de complicatii: intestinale (necroza determinata de invazia bacteriana determina: hemoragii perforatii, peritonite), hepatita, meningita, bronhopneumonie. Diagnosticul este epidemiologic, clinic si de laborator. Examenele de laborator inregistreaza o scadere a 43

numarului de leucocite (1500- 2000), cresterea mononuclearelor, lipsa eozinofilelor. Tratamentul consta in administrarea de fluoroquinolone sau cefalosporine. Literatura de specialitate descrie un numr mare de epidemii hidrice de febr tifoid, iar O.M.S. afirm c pn la 30% din totalul mbolnvirilor sunt transmise prin ap. Febra tifoid a fost considerat n trecut ca principala boal infecioas transmis prin ap i a rmas nc o problem important de sntate n unele ri subdezvoltate. Odat cu msurile luate mpotriva acestei boli, de la vaccinarea antitifoidic obligatorie pn la dezinfecia apei n toate uzinele n care se lucreaz cu ap de la suprafa n scop potabil, numrul mbolnvirilor prin febr tifoid a sczut mult. n momentul de fa, n rile avansate, dar i n Romnia, cazurile de mbolnvire sunt deosebit de rare i apar cu precdere n localiti mici n care att tratarea ct i supravegherea apei prezint nc deficiene.

DIZENTERIA Dizenteria este produs de bacilii dizenterici (Shigella dysenteria) a cror rezisten n ap este diferit fiind cuprins ntre 4 i 7 zile. n prezent, dizenteria reprezint afeciunea bacterian cea mai rspndit i aceasta datorit att receptivitii crescute a populaiei n lipsa unui vaccin adecvat, ct i diseminrii largi n mediul extern a germenilor dizenterici. Se raspandeste de obicei din cauza igienei deficitare. Exista 2 tipuri principale de dizenterie: dizenteria bacilara si dizenteria amoebiana. Dizenteria bacilara cauzata de o bacterie numita Shigella este cea mai rspndit. Bacteria patrunde in organism prin cavitatea bucala si ajunge in intestin unde se inmulteste, cauzand o gama variata de simptome. Dizenteria amoebiana este provocat de parazitul entamoeba histolytica. Acesta se intalneste de obicei in zonele tropicale, cazurile de dizenterie amoebiana fiind rare in Europa. Patrunde in organism prin consum de alimente si apa contaminate. Acesti paraziti se pot grupa in chisturi si astfel devin mai rezistenti actiunii acidului clorhidric din stomac. 44

Dizenteria se transmite de la o persoana la alta prin igiena precara (ex. nespalarea mainilor dupa utilizarea toaletei). Simptomele dizenteriei bacilare apar de obicei la 1-3 zile de la infectie si pot dura o saptamana. Simptomele includ: diaree apoasa, cu sange, mucus sau puroi in cazurile grave, greata, varsaturi, dureri abdominale, febra, depresie. In cazul dizenteriei amoebiene este posibil ca la persoanele infectate simptomele sa nu apara timp de luni sau ani de la infectie. Insa, aceste persoane pot transmite boala, chiar in lipsa simptomelor, deoarece parazitul ajunge in fecale. Simptomele includ: diaree cu sange, constipatie, crampe intestinale, balonare, greata, varsaturi, febra ocazionala, ulcere intestinale (parazitul ataca si perforeaz peretele intestinal), scadere apetitului, scadere in greutate. Copii si sugarii afectati de dizenterie se pot deshidrata foarte repede. Este foarte important sa li se asigure un aport mare de lichide, altfel dizenteria poate fi fatala. Ocazional, parazitii care cauzeaza dizenteria amoebiana trec de bariera intestinala, ajungand in sange, si de aici la alte organe (ficat, plamani, creier), unde pot cauza distructii tisulare. In aceste cazuri este necesara interventia chirurgicala. Diagnosticul se pune pe baza examinarii mostrelor prelevate din scaunul bolnavului pentru detectarea bacteriei sau parazitului. Se pot efectua si ecografii pentru detectarea ulcerelor intestinale. In cazul in care diareea si varsaturile sunt prezente, se recomanda consumul abundent de lichide pentru a evita deshidratarea. Apa, sucurile de fructe si bauturile izotonice ce contin saruri si minerale, sunt cele mai potrivite. In cazuri grave fluidele se pot injecta intravenos. Majoritatea cazurilor de dizenterie sunt de scurta durata si se vindeca de la sine. Daca boala persista se vor administra antibiotic care pot fi folosite si pentru a preveni transmiterea dizenteriei. In cazul dizenteriei amoebiene se administreaza metroninidazol. Epidemiile de dizenterie cuprind cel mai adesea un mare numr de cazuri, chiar dac, din punct de vedere clinic, cel mai frecvent nu mbrac un caracter grav. Uneori 45

chiar s-au descris cazuri atipice de dizenterie, ca urmare a faptului c bacilul dizenteric sufer mai uor ca ali germeni fenomenul de variabilitate microbian n mediul extern. Pentru a reduce riscul infectarii se recomanda: spalarea mainilor dupa folosirea toaletei, si in mod regulat in cursul zilei, spalarea mainilor inainte de masa, evitarea folosirii in comun a prosoapelor, batistelor, etc.

LEPTOSPIROZELE Leptospirozele sunt zoonoze. Acestea pot mbrca forme epidemice, dar cea mai frecvent se ntlnete sub form sporadic. n mod obinuit n ap, mai ales n apele stttoare, se gsesc leptospire nepatogene. Uneori pot ajunge n ap i leptospire patogene, dintre care cele mai cunoscute sunt leptospira ictero-hemoragic, leptospira grifo-typhosa, leptospira pomona i leptospira caniella, ultimele trei anicterigene. Rezistena n ap a leptospirei patogene este suficient de mare, n jur de cteva sptmni. n apa cu un pH uor alcalin ns, rezistena lor este sporit, putnd ajunge la cteva luni. Pot imbraca aspecte diferite: litera S sau J i prezinta mobilitate. Ptrunderea n ap a leptospirei patogene se datoreaz contaminrii apei de ctre obolanul de ap, dar i unele animale domestice (porcine, bovine) pot elimina prin dejeciile lor leptospire patogene n mediul extern. In Romania se intalnesc cu o frecventa mai mare in Delta Dunarii, iar in Asia in orezarii. Se elimina pe cale urinara. O caracteristic important a leptospirei const n faptul c n afara ptrunderii lor n organism pe cale digestiv, odat cu apa ingerat, ele pot produce mbolnvire i prin ptrunderea transcutanat, chiar prin pielea intact, fapt ntlnit n cazul mbierii n ap contaminat. De la poarta de intrare leptospira ajunge in sistemul reticulo- endotelial unde se multiplica si trece in sange (leptospiremia). Se poate localiza la diferite nivele: la nivelul meningelui determina meningita, la nivel renal da cilindrurie si hematurie, la nivel muscular- miozita. Prima etapa de diseminare hematogena dureaza intre 7- 10 zile. Daca se formeaza anticorpi, apar complexe imune care actioneaza la nivel hepatic, renal, muscular fiind responsabile de producerea trombocitopeniei si anemiei. Dupa uunii autori, prin distrugerea leptospirelor se elibereaza o endotoxina responsabila de manifestarile clinice. Clinic 46

perioada de incubatie este de 2 saptamani, cu debut acut. Semnele obligatorii sunt: febra, frisoane, cefalee, mialgii, conjunctivita. Semne facultative sunt: meningite si semne de afectare renala sau hepatica. Dupa 7-10 zile temperatura incepe sa scada. Ulterior exista posibilitatea aparitiei fazei de localizare organica (prin intermediul actiunii directe, a complexelor imune sau a endotoxinei). n caz de meningit, la punctia lombara LCR apare hipertensiv, opalescent. In cadrul afectarii renale, mai ales in cadrul leptospirozei ictero- hemoragice, apare oligurie pana la anurie, cilindrurie, hematurie. In atingerea hepatica se observa icter si citoliza si se administreaza tratament cu hepatoprotectoare. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anchetei epidemiologice, a datelor clinice si paraclinice. Diagnosticul diferential se face cu: hepatita, pentru forma ictero- hemoragica, meningita virala sau bacteriana daca predomina simptomatologia meningeana si cu insuficienta renala cronica acutizata daca afectarea renala este principala. Tratamentul medicamentos se face cu penicilina G, cortizon (daca apare afectare meningeala), antialgice, antipiretice, hepatoprotectoare (in caz de afectare hepatica), diuretice: furosemid, manitol (pentru fortarea diurezei), dializa; cu cat reluarea diurezei este mai precoce, cu atat leziunile la nivel renal sunt mai reduse. Este necesara reechilibrarea hidroelectrolitica si acido- bazica. In tara noastra, cele mai expuse persoane sunt cele care lucreaza in canalizari si subsoluri. Anual 25- 30% dintre instalatori se imbolnavesc de aceasta maladie.

TUBERCULOZA Tuberculoza este o boala infecto-contagioasa cu evolutie cronica, provocata de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) si care poate afecta toate organele corpului, cu precadere plamanii. Desi transmiterea pe cale hidric este mai rara, ea exista si, desi contestat de unii cercettori, ea este descris n literatura de specialitate. Viabilitatea n ap a bacilului Koch este destul de mare, pn la 100-150 de zile, mai mult chiar, bacilul tuberculos este destul de rezistent i fat de dezinfectanii obinuii. Bacilul tuberculos a

47

fost pus in evidenta n ultimii 10-15 ani n apele reziduale ale sanatoriilor i spitalelor de tuberculoi i chiar n unele ape de suprafa. Autorii nordici din Suedia i Finlanda consider c n afara transmiterii directe prin ap, fapt care explic, dup prerea lor, numrul crescut de bolnavi de tuberculoz n colectivitile din jurul sanatoriilor, exist posibilitatea transmiterii indirecte prin laptele unor bovine care au consumat ap contaminat cu bacilul Koch, sau au pscut pe puni irigate cu ap contaminat.

BRUCELOZA Bruceloza face parte din grupul zooantroponozelor, infectia fiind data de speciile genului Brucella abortus, prezenta la vite, Brucella melitensis, la oi, Brucella suis, la porcine si Brucella canis, la caini, acestea reprezentand infectii mai frecvente. Brucelele au o viabilitate de 40-60 de zile n ap i rezist suficient de bine la dezinfecie. Bruceloza este predominanta in regiunea Mediteraneana. Brucella abortus este bacteria implicata in infertilitatea si avortul la vite in special. Este strans legata de organismul gazda, aceasta bacterie neintalnindu-se sporadic in mediul inconjurator. Bruceloza la om este recunoscuta dupa urmatoarele simptome: febra, oboseala, raceli, transpiratie, dureri de cap, mialgie, pierderi in greutate. Semnele clinice pot fi confundate la mare parte din pacienti cu alte afectiuni. Complicatiile pot fi diverse in functie de organul infectat, oasele si articulatiile fiind adesea afectate. La barbati brucelele pot da afectiuni ale tractului urinar, iar la femei pot provoca avortul. Pot invada sistemul nervos central la 5-7% din cazuri, endocardita provocata de brucele este prezenta la 2% dintre pacienti rezultand adesea moartea. Complicatiile sistemului respirator apar des in cazul lucratorilor din abatoare, manifestandu-se prin transpiratii in timpul noptii, febra ondulanta si slabiciune.

48

Tratamentul recomandat de OMS pentru bruceloza este rifampicina 600 mg sau 900 mg si doxicilina 100 mg de doua ori pe zi timp de minimum sase saptamani (FAO/ OMS 1986).

TULAREMIA Tularemia este o boala naturala infectioasa grava determinata de Pasteurella Tularensis. Agentul patogen este eliminat prin dejecte (urin, fecale) de ctre obolani, dar se gsete i n cadavrele acestora. Are o rezisten mare de 2-3 luni n ap i rezist bine la dezinfecie. Perioada de incubatie variaza intre 1- 14 zile. Semnele clinice includ: febra moderata sau ridicata, letargie, anorexie, semne de septicemie si posibil moarte. Tratamentul de electie este streptomicina, dar poate fi tratata si cu gentamicina sau fluoroquinolone. Un vaccin viu atenuat este disponibil, dar el nu se administreaza decat persoanelor cu mare risc de imbolnavire, nu este accesibil publicului larg. Rar produce epidemii, mai frecvent apar cazuri sporadice.

BOALA DIAREIC Boala diareic este una din cele mai comune boli infectioase din lume. Recunoatem sub aceast denumire general o serie de enterocolite acute, produse de germeni adveri, dar cu o simptomatologie comun. Cauzele principale care conduc la aparitia bolii diareice acute sunt: nerespectarea igienei personale, mai ales in institutiile pentru copii si adolescent, lipsa luarii masurilor antiepidemice primare, nerespectarea regulilor pregatirii si pastrarii produselor alimentare, neaprovizionarea populatiei cu apa potabila de calitate garantata. Germenii cel mai frecvent incriminai n producerea bolii diareice acute sunt coliformii enteropatogeni de tip O111, B4, O55, B5, O25, O87, B6, B7 i alii. Mai pot fi

49

ntlnii Campylobacter jejuni, Yersinia enterocolica,Pseudomonas rugina (mai frecvent n bazinele de not), Proteus vulgaris i alii. Mai multe studii efectuate in 1995 si 1997 au demonstrat faptul ca alaptarea nounscuilor protejeaza impotriva bolii diareice. S-a efectuat o trecere in revista a 67 de studii pentru a investiga relatia dintre boala diareica, calitatea apei, accesul la apa si dejecte. Imbunatarirea calitatii apei si cresterea cantitatii ei determina scaderea incidentei medii a bolii diareice. Tabel nr. : Reducerile procentuale in boala diareica atribuite apei sau eliminarii dejectelor ca urmare a imbunatatirilor realizate (OMS). Tip de interventie Numar de studii Total interventii Imbunatatiri in calitatea apei Imbunatatiri in accesul la apa Imbunatatiri in calitatea si accesul la apa Imbunatatiri in eliminarea dejectelor 10 22 0- 48 8 37 0- 82 17 25 0- 100 63 9 Media 22 16 Reducere % Interval 0- 100 0- 90

La o evaluare a 144 de studii care cerceteaza diferitele interventii asupra apei si salubritatii, numai 56 s-au dovedit a fi riguros efectuate. Dintre acestea, 24 au putut fi utilizate pentru a calcula scaderea ratei morbiditatii. Datele oferite de studiile efectuate riguros sugereaza faptul ca aceasta scadere a fost destul de lenta daca nu a fost asociata cu imbunatatiri la nivel de salubritate.

50

Tabel nr. : Scaderea ratei morbiditii prin boala diareica prin una sau mai multe componente ale apei si salubritatii (OMS). Factor Total studii Numr Media % scaderi Apa salubritatea Salubritatea Calitatea si cantitatea apei Calitatea apei Cantitatea apei Igiena 7 7 6 17 27 33 4 5 6 15 20 33 11 22 22 16 5 2 36 17 si 7 20 2 Studii riguroase Numr Media % scaderi 30

In 1996 Esrey a concluzionat, pe baza unor date provenite din 11 tari, ca imbunatatirile in salubritate au determinat scaderi semnificative ale incidenei bolii diareice. In Filipine, riscul crescut de spitalizare cauzat de boala diareica severa, a fost corelat cu standarde scazute de igiena, dar numai indicii de curatenie generala (o componenta a igienei mediului si a igienei personale) si de igiena a bucatariei au fost asociate in mod semnificativ cu diareea (Baltazar, 1993). Gorter a aratat in 1991 c in Nicaragua, copiii care locuiesc in gospodarii cu surse de apa aflate la mai putin de 500 metri, inregistreaza cu 34% mai putine cazuri de boala diareica decat cei care isi procura apa de la mai mult de 500 metri de casa. Accesul la apa influenteaza major starea de sanatate si incidenta bolii diareice. Cu cat nivelul socio-economic al gospodariilor este mai ridicat, cu atat apa este mai buna calitativ, lucru demonstrat cu precadere in cazul copiilor. Cantitatea de apa utilizata pentru igiena copiilor este in stransa legatura cu accesul la apa. Igiena nu este legata strict de accesul la o sursa de apa, comportamentul sanitar avand un rol esential. Intr-un studiul efectuat in Peru in 1993, Gilman descopera o relatie pozitiva intre cantitatea de apa disponibila in gospodarii si frecventa spalatului pe maini. Concluzia este ca educatia sanitara are valoare limitata in lipsa imbunatatirii aprovizionarii cu apa. 51

4.2 BOLILE VIROTICE TRANSMISE PRIN AP Suprapunerea caracterelor epidemiei hidrice i n cazul unor boli datorate virusurilor, a condus de mult timp pe diferii autori s afirme rolul apei n transmiterea unor viroze. Ulterior, odat cu descoperirea posibilitilor de determinare a prezenei unor virusuri n ap, s-a confirmat c apa poate folosi drept cale de transmitere i pentru bolile virotice. Dei numrul virozelor transmisibile prin ap poate fi suficient de mare, totui ne vom limita la cele mai frecvente.

POLIOMIELITA Poliomielita a fost mult vreme contestat ca avnd o transmitere hidric, dei o serie de cercettori au fcut aceast afirmaie pe baza faptului c n cazuri de epidemie boala se dezvolt de-a lungul rurilor. Punerea n eviden a virusurilor poliomielitice n ap i provocarea afeciunii ca urmare a administrrii apei contaminate la animale de experien a confirmat rolul apei n producerea bolii. Poliomielita este o boala infectioasa si transmisibila, determinata de virusul poliomielitic, care prezinta tablouri clinice variate de la usoare la forme grave cu lezarea SNC, exprimate prin forme paralitice spinale, forme cu tulburari respiratorii si encefalitice. Contagiozitatea este maxima in ultimele zile de incubatie si prima saptamana de boala. Receptivitatea este generala. Incubatia variaza intre 7- 14 zile. Perioada prodromala dureaza 2- 4 zile si se caracterizeaza prin febra, coriza, faringita, greata, varsaturi, dureri abdominale, cefalee, dureri musculare ale membrelor. Perioada de latenta de 2-4 zile este caracterizata de afebrilitate. In perioada de boala majora se disting 2 stadii: preparalitic si paralitic. In cel preparalitic apar: febra, cefalee, dureri musculare, hiperestezie cutanata, contractii musculare fasciculare, slabiciune musculara, sinrom meningean. Stadiul paralitic se caracterizeaza prin paralizii flasce, hipotone, asimetrice, inegale, predomina la radacina membrelor, cu diminuarea pana la disparitie a reflexelor

52

osteotendinoase. Durerea spontana, exacerbata prin manevre si calmata prin comprese calde, obliga bolnavul sa-si gaseasca pozitii antalgice. Au fost descrise epidemii de poliomielita. Efectuarea corecta a vaccinarii antipoliomielitice duce la scaderea rapida a morbiditatii. Orice gol in vaccinare, duce la reaparitia de epidemii. Pericolul mare de rspndire a bolii se bazeaz pe faptul c virusurile poliomielitice au o mare rezisten la mediul nconjurtor; n ap ele supravieuiesc 150-180 de zile. Cu toate acestea, epidemiile de poliomielit nu au cptat niciodat caracterul grav al celor de holer, datorit sensibilitii virusului la clor i ali dezinfectani obinuii ai apei. In era prevaccinala, epidemiile de poliomielita au izbucnit in zonele temperate si reci. Actualmente, infectia persista in Africa, tinuturile tropicale, acolo unde vaccinarea nu se practica corecta. Rezervorul este omul bolnav. Virusul poliomielitic se izoleaza din orofaringe cu 5 zile inainte si 4 zile dupa debutul bolii si din materiile fecale la inceputul bolii si inca 3-4 saptamani dupa debut. Diagnosticul pozitiv se pune prin izolarea virusului poliomielitic in primele 2 saptamani de boala din faringe, materiile fecale si LCR si in urma testelor serologice la debut si 2-3 saptamani dupa debut. Nu exista tratament antiviral. Se recomanda repaus la pat, evitarea injectiilor si eforturilor fizice. Ca medicamente se administreaza analgezice, vasodilatatoare, tranchilizante si sedative. Profilaxia consta in vaccinarea antipoliomielitica. Desi vaccinarea s-a extins in ultimul timp, pericolul raspandirii virusului inca exista.

HEPATITA VIRALA In epidemiile de hepatita virala, este greu de incriminat apa ca singur mijloc de transmitere a bolii. Pn n prezent nu exist o metod sigur de decelare a virusului hepatitei enterice. Virusul traieste in apa 180- 200 de zile, rezista destul de bine la dezinfectantii normali ai apei si la clor.

53

Rolul apei n transmiterea bolii, fie n form sporadic, fie epidemic este mult mai mare dect se poate dovedi i explic rspndirea mare a bolii, mai ales n anumite colectiviti i n anumite perioade. De aici, atenia mare acordat n ultimul timp factorului hidric n transmiterea i rspndirea hepatitei virale.

CONJUNCTIVITA DE BAZIN Conjunctivita de bazin este o viroza transmisa prin apa si reprezint inflamaia conjunctivei oculare aprut ca urmare a prezenei concomitente sau succesive a unor persoane bolnave i persoane sntoase in apa bazinelor. Boala este apanajul sezonului cald i este mai frecvent la copii, adolesceni i aduli tineri care frecventeaz trandurile, piscinele i centrele spa prost ntreinute. Conjunctivita apare la circa 7-10 zile de la contactul infectant cu apa din bazin si se manifest prin edem palpebral, inflamatia conjunctivei cu mucoas hiperemic, secretii lacrimale clare, senzatie de nisip n ochi, usoar fotofobie, adenopatie local. Iniial manifestrile sunt unilaterale, apoi inflamatia cuprinde ambii ochi. Boala este extrem de contagioas, putnd genera chiar epidemii. Simptomele se remit n circa 4-6 sptmni, iar vindecarea apare n 2-3 luni, rareori cu sechele (scderea acuittii vizuale). Tratamentul const n antibiotice, antialergice si dezinfectante oculare. Ca si complicatii pot aprea keratit, ulceratii sau scderea acuittii vizuale CONCLUZIE Problema virusurilor in apa constituie o preocupare crescanda a cercetatorilor din domeniul virusologiei sanitare. Importanta este concretizarea unei metodologii adecvate pentru detectarea unui numar cat mai mare de unitati virusale din diferite categorii de ape si stabilirea unor procedee de tratare a apei cat mai eficiente. O atentie speciala se acorda precizarii unor conditii de calitate virusala a apei.

54

4.3 BOLILE PARAZITARE TRANSMISE PRIN AP Bolile parazitare pot fi transmise prin apa alaturi de bolile bacteriene si virale prezentate mai sus. Pe de o parte, pentru unele boli parazitare apa are un rol pasiv, respectiv de cale de transmitere a parazitului de la omul bolnav sau purttor la omul sntos (ca i n cazul bolilor bacteriene sau virotice), iar pe de alt parte, apa este un mediu obligatoriu fr de care nu i pot desvri ciclul lor evolutiv sau cu alte cuvinte, nu pot ajunge la stadiul de producere a bolii. In cele ce urmeaza vom prezenta cele mai frecvente parazitoze transmise prin ap.

AMIBIAZA SAU DIZENTERIA AMIBIAN Amibiaza sau dizenteria amibian este de fapt cea mai rspndit parazitoz de natur hidric determinata de infestarea cu amiba Entamoeba Histolitica. Aceasta boala se produce mai ales in regiunile tropicale cele mai sarace, lipsite de canalizare, de apa potabila, si unde folosirea dejectiilor umane ca ingrasamant este o practica obisnuita. Ea survine mai ales la calatori, in timpul sederii sau dupa intoarcerea din tarile tropicale, care nu pot urmari regulile de igiena alimentara. In ri calde numrul populaie purttoare de parazii amibieni este foarte mare ajungnd la 30% din totalul populaiei. Boala se contacteaza prin ingestia de chisturi amibiene care contamineaza apa, fructele sau legumele. Amiba atinge intestinul gros si se instaleaza aici (frecvent in colon), mai intai la suprafata mucoasei: "purtator sanatos", subiectul nu prezinta atunci niciun simptom; totusi, materiile lui fecale contin chisturi infectioase susceptibile sa contamineze alte persoane. In a doua etapa, amiba se implanteaza in grosimea peretelui intestinului gros (amibiaza propriu-zisa). Rezista n ap 90-100 de zile. Cu ct apa este mai rece, cu att parazitul rezist mai mult. Amibiaza se manifesta printr-o dizenterie (diaree dureroasa cu pierdere de sange): se vorbeste atunci de dizenteria amibiana. Complicatiile sunt grave si destul de frecvente: amibiaza hepatica si abcesul amibian al ficatului, abces pulmonar si cerebral (ultimul rar). Prevenirea consta in urmarirea regulilor de igiena alimentara. 55

GIARDIOZA SAU LAMBLIAZA Giardioza este o boala intestinala cauzata de infectia parazitul Giardia lamblia (numita si Giardia intestinalis). Giardia apare in majoritatea zonelor lumii, fiind mai raspandita decat amibiaza. Este cea mai importanta problema in zonele in care este limitat accesul la apa sau unde regulile igienice sunt precare. Cele mai multe cazuri de infectie se inregistreaza in crese si gradinite din cauza igienei defectuoase. Parazitul este eliminat de omul bolnav sau purttor i numai excepional de animale, care dup unii autori ar prezenta o form proprie de parazii care nu produc boala la om. Parazitul se elimin sub form de chist rezistent la factorii mediului exterior, n ap supravieuind cteva luni. mbolnvirea se produce mai ales prin ingestia apei infestate i mai rar prin alimente. Dupa expunerea la parazit, urmeaza apoi 7-10 zile pana la aparitia infectiei, dar poate varia intre 3 si 25 de zile sau mai mult. Simptomele care insotesc boala sunt: diaree cu durata medie de 7-10 zile, crampe si sensibilitate abdominala, greata si pierderea apetitului alimentar, flatulenta sau balonare, fatigabilitate, scaderi in greutate, stare generala proasta, discomfort, astenie, fatigabilitate. Se previne infectarea cu giardia daca se mentin regulile de igiena mai ales in gradinite, azile pentru batrani si acasa. Pentru persoanele care calatoresc se indica folosirea apei din sticle imbuteliate si evitarea consumului de fructe si legume nespalate.

TRICOMONIAZA Este o infectie produsa parazitul microscopic Trichomonas vaginalis. Transmiterea se realizeaza pe cale hidrica si sexuala. Parazitul flagelat rezista in mediul extern doar cateva ore. In apa cald (peste 30C) viabilitatea sa este mai mare, motiv pentru care se raspandeste frecvent prin intermediul bazinele de not n care se gsesc n acelai timp persoane bolnave i sntoase. Trichomoniaza este o infectie raspandita cu transmisibilitate foarte ridicata, afectand, intr-un moment sau altul al vietii sexuale, aproximativ 30 % din femeile active sexual si 25 % din barbatii activi sexual.

56

Raspandirea este favorizat i de folosirea n comun a unor obiecte de toalet personale i uneori mbrcminte. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 2 si 38 de zile. Infectia este asimptomatica pentru 70% dintre barbati si 30% dintre femei. Lasata netratata, la barbat poate duce uneori la infectia epididimului (epididimita) sau la infectia glandei prostatei (prostatita) si uneori la infertilitate. La femei, in cazul existentei unei sarcini, infectia creste probabilitatea unei nesteri premature sau poate fi transmisa la nastere daca fatul este de sex feminin. De multe ori apare vaginita. Tratamentul este simplu si consta in antibiotice pe cale orala uneori asociat cu un tratament local, este de scurta durata si da rezultate foarte bune daca este urmat corespunzator .

STRONGILOIDOZA SI GEOHELMINTIAZELE Strongiloidoza este produs de Strongzloides stercoralis. Geohelmintiazele cele mai cunoscute sunt ascaridoza (Ascaris lumbricoides) i tricocefaloza (Trichuris trichiura). Aceste parazitoze sunt de fapt legate n transmiterea lor de sol, dar pot totui, n anumite condiii, s fie antrenate de ap i s ajung n organismul uman.

FASCIOLOZA SAU DISTOMATOZA Fascioloza sau distomatoza este o boala parazitara a omului si mamiferelor, consecutiva infestarii cu diferite specii de Distoma. Distomele sunt viermi plati din clasa trematodelor de forma unei frunze, posedand doua ventuze si putand masura pana la 3 cm lungime. Dupa organul in care se fixeaza parazitul, se disting distomatozele hepatice, intestinale sau pulmonare. Mai frecvent ntlnit este Fasciola sau Distomum hepaticum care se cantoneaz la nivelul ficatului. Parazitul este eliminat din organism sub form de ou care, ajunse n mediul exterior, i desvresc evoluia n ap pn la un stadiu intermediar 57

(miriacidum) cnd are nevoie de o gazd acvatic (gastropod) i care i desvrete evoluia pn la stadiul infestant (cercar). Eliberat din nou n ap poate infesta organismul uman. Fasciola sau distomul intestinal este o boala parazitara a intestinului subtire care se
contracteaza prin ingestia de vegetale sau pesti, in stare cruda, infestati. Utilizeaz ca gazd

molusc de ap dulce. Prevenirea consta in prepararea termica a pestilor de apa dulce si a vegetalelor inainte de a fi consumate. In distomatoza pulmonara contaminarea se face prin ingestia racilor sau crabilar cruzi. Ciclul de reproducere necesita prezenta apei dulci si a anumitor moluste acvatice.

SCHISTOSOMIAZA SAU BILHARZIOZA Schistosomiaza este o boala tropicala produsa de prezenta in organism a diferitelor specii de trematode din genul Schistosoma. Forma uman a parazitului cunoate 3 specii (Schistosoma mansoni, Schistosoma japonicum, Schistosoma hematobium), primele dou dau localizri digestive iar cea de-a treia genito-urinare. Calea de patrundere in organism este tegumentara. Speciile de schistosome care infecteaza omul au aceleasi elemente principale ale ciclului de viata. Diferente importante se refera la perioada dinaintea inceperii depunerii de oua (perioada infraclinica), localizarea viermilor adulti, numarul de oua produse de fiecare pereche de viermi, raspunsul gazdei si entual evolutia oualor. Morfologia parazitilor si tipul de molusca servind drept gazda intermediara sunt de asemenea diferite. In intreaga lume, 200 de milioane de persoane sunt probabil infectate, infectia in comunitati fiind obisnuita.

58

PARAGONIMIAZA SI OPISTARCOZA Paragonimiaza este produsa de Paragonimus westermani,iar opistarcoza de Opistarchus felineus. Si n dezvoltarea acestor parazitoze apa joac un rol activ, dar care, ca i bilhariaza, nu se ntlnesc n zona climatic din care face parte Romnia.

FILARIOZELE Filariozele sunt boli foarte frecvente in zonele calde din Africa si Asia. Fiind ntlnite n rile calde, intra in categoria bolilor tropicale. Pot sa apara att la animal ct i la om, ambii fiind cunoscui ca eliminatori. Portile de intrare n organism sunt: transcutanata (contactul direct din ap) si digestiva (ingestie, odat cu gazda obligatorie). Cel mai frecvent se ntlnete dracunculoza, iar din acestea mai ales Dracunculus medinensis i altele. Importana apei n producerea bolilor infecioase poate fi legat i de dezvoltarea unor vectori transmitori de boli, dintre care mai cunoscui sunt: narii anofeli, transmitorii malariei, unele simuline care transmit filaria i mai ale glasinele (musca tze-tze) recunoscut ca transmitor al tripanosomiazei (boala somnului).

59

PARTEA PERSONAL
1. INTRODUCERE

Conform OMS (Organizaia Mondial a Sntii) sntatea este definit ca o stare de bine fizic, psihic, social i nu numai absena bolii sau a infirmitii. Conceptul de sntate este echilibrul i armonia tuturor posibilitilor persoanelor umane: biologice, psihologice i sociale. Acest echilibru const pe de o parte n satisfacerea nevoilor fundamentale ale omului (nevoi afective, nutriionale, sanitare, educative i sociale), iar pe de alt parte, ntr-o adaptare care s nu pun probleme ntre om i mediu. Sntatea implic o deplin dezvoltare a potenialului uman n condiiile unei economii adecvate i prospere, a unui mediu viabil i ntr-o comunitate amabil. Apare astfel conceptul de sntate comunitar ca model al relaiei dintre comunitate i sntatea indivizilor. Se poate vorbi astfel de o sntate comunitar cnd membrii unei colectiviti geografice i sociale, contieni de apartenena lor la acelai grup sau colectivitate, reflecteaz n comun asupra strii lor de sntate, exprimnd nevoile
prioritare de sntate i participnd activ la satisfacerea lor.

n acest sens au fost realizate o serie de studii epidemiologice care au avut ca scop descrierea distributiei de boli, explicarea etiologiei bolilor sau a modului de transmitere a acestora; predictia in legatura cu numarul probabil al bolilor dintr-o populatie data si cu caracterul distributiei bolilor in acea populatie, fundamentarea programulor de prevenire si combatere a bolilor intr-o populatie data sau de ameliorare a serviciilor de sanatate destinate populatiei Studiile epidemiologice sunt conduse pe oameni intrucat cele din laborator si cele efectuate pe animale pot sa nu aiba nicio relevant pentru oameni. Cercetarea fundamental duce la intelegerea mecanismelor biologice prin care o expunere produce sau previne boala, numai epidemiologia permite cuantificarea marimii relatiei expunereefect.

60

Una dintre sursele de informare in privinta relatiei dintre starea de sanatate a populatiei si calitatea apei potabile distribuita in teritoriul respectiv este reprezentata de studiile epidemiologice.
1. MOTIVAIA STUDIULUI

innd cont de impactul foarte mare pe care l are calitatea apei asupra strii de sntate a populaiei, am decis s realizez un studiu care s reflecte relaia dintre calitatea apei potabile distribuite in judeul Prahova si starea de sntate a populaiei din acest teritoriu n intervalul 2008-2010.
2. SCOP I OBIECTIVE

Studiul de fa are ca scop i obiective evaluarea strii de sntate a locuitorilor din judeul Prahova i calitatea apei potabile furnizat acestora.

3. MATERIAL SI METODE

Starea de sntate a populaiei din judeul Prahova in relaie cu calitatea apei potabile distribuit in perioada 2008- 2010 a fost evaluat pe baza datelor pe care le-am cules de la Directia de Sanatate Publica a judetului Prahova privind sursele de ap din jude i analizele probelor de potabilitate recoltate n intervalul pe care l-am luat in discuie. Pentru realizarea studiului am colectat i datele de morbiditate existente la nivelul biroului de statistic. In lucrarea de fata am efectuat un studiu epidemiologic descriptiv. Acesta este o surs de informare cu privire la relaia dintre starea de sntate a locuitorilor din jude si calitatea apei potabile furnizate acestora. Am efectuat o analiz la o scara destul de larga, plecand de la date care exista in mod pasiv in populatie (incidenta cazurilor de boli, rate de morbiditate, etc). Pentru o mai bun evideniere i pentru o imagine de ansamblu, am realizat o serie de tabele i reprezentri grafice. Acest studiu descriptiv vizeaz calitatea apei distribuit populaiei din judeul Prahova, n perioada 2008-2010 pe baza indicatorilor fizico-chimici i bacteriologici de calitate ai apei, existeni la nivelul laboratoarelor DSP Prahova. De asemenea, am urmrit 61

starea de sntate a populaiei din datele pe care le-am obtinut de la nivelul Institutului de Sntate Public. Am evaluat morbiditatea prin boli cu transmitere hidric conform informaiilor pe care le-am primit de la biroul de statistic. Studiul descriptiv cuprinde o analiz statistic a rezultatelor obinute. Am urmrit starea de sntate a populaiei judeului Prahova, din punct de vedere al patologiei infecioase corelate cu calitatea apei, prin prisma informaiilor existente la Institutul de Sntate Public Prahova, obinndu-se o situaie reprezentativ, interpretat prin relaionare cu deficienele relevate de indicatorii de calitate fizico-chimici i bacteriologici ai apei.

4. REZULTATE
Ca rezultate statistice am prezentat probe i analize necorespunztoare ale calitii apei distribuit populaiei din judeul Prahova preluate din rapoartele anuale ale Direciei de Sntate Public Prahova pe trei ani: 2008, 2009 i 2010. Acestea au fost studiate pe baza celor trei rapoarte anuale. Pentru fiecare raport a fost constituit un tabel pe baza cruia s-au calculat procente ce exprim probe i analize prelevate de la nivelul sistemelor centralizate i fntnilor publice, iar pe baza lor am reprezentat mai multe grafice. Am evaluat, de asemenea, n cadrul unor tabele i grafice, situaia morbiditii prin principalele boli transmise prin ap, pe baza datelor pe care le-am obinut de la biroul de statistic n tabelul urmator sunt evidentiate sistemele centralizate de aprovizionare cu apa potabila pe medii de rezidenta (urban- rural) la nivelul judetului Prahova, conform datelor DSP Prahova.

Tabel nr. 1 Judetul Prahova

Sisteme centralizate de aprovizionare cu apa

Fantani publice (exclusiv)

Unitati administrativteritoriale (104)

Orase (14) Comune (90) Sate (419) 62

14 63 240

27 179

La nivelul judetului Prahova exista 104 unitati administrativ-teritoriale: 14 urbane si 90 rurale ,din care 77 de unitati administrativ teritoriale cu sisteme centralizate si 27 de unitati administrativ teritoriale exclusiv cu sisteme locale de apa (fantani publice). 77 de localitati beneficiaza de sisteme centralizate de aprovizionare cu apa, astfel: 15 au sursa mixta, 45 au numai sursa de profunzime si 17 numai de suprafata. 53 de localitati utilizeaza atat sisteme centralizate, cat si fantani publice pentru aprovizionare. 24 asezari beneficiaza exclusiv de sisteme centralizate. Sursele de aprovizionare cu apa sunt redate procentual in figura de mai jos.

Figura nr.1

Surse de ap-procente
surse de suprafa surse mixte surse de profunzime

35%

63%

2%

Figura prezinta tipul surselor de apa potabila din judetul Prahova. Asfel, 35,5% (38054 mc/zi) reprezinta apa de suprafata, 63% (67385,4 mc/zi-din care 920 mc/zi prin realimentarea artificiala a acviferului) apa de profunzime si 1,5% (1647,6 mc/zi) apa din sursa mixta-de suprafata si profunzime. Datele sunt preluate din Raportul Judeean asupra calitii apei potabile a judeului Prahova pe anul 2010. Procentul persoanelor deservite de sisteme corespunzatoare de aprovizionare cu apa a evoluat, la nivel global, de la 79% (4.1 miliarde) in 1990, la 82% (4.9 miliarde) in 63

2000. In aceasta perioada populatia Terrei care are acces la sisteme de eliminare a dejectelor a crescut de la 55% (2.9 miliarde persoane deservite), la 60% (3.6 miliarde). La inceputul anului 2000 o sesime (1.1 miliarde) din populatia lumii nu beneficia de surse de apa corespunzatoare si doua cincimi (2.4 miliarde) nu aveau acces la salubrizare conforme cu normele in vigoare. Majoritatea acestor oameni locuiesc in Asia si Africa, unde mai putin de un sfert dintre asiatici au acces la salubritate corespunzatoare. Doi din cinci africani nu beneficiaza de surse de apa sigure. In mediul rural situatia este si mai putin favorabila. 80% din totalul populatiei care nu beneficiaza de salubritate conform normelor in vigoare (2 miliarde), locuieste in mediul rural, doar in China si India aproximativ 1.3 miliarde. Aceste cifre sunt socante, ele reflectand rezultatul a cel putin douazeci de ani de efort sustinut si publicitate pentru imbunatatirea acoperirii cu apa a unor zone cat mai extinse. Cu toate ca un numar foarte mare de oameni au beneficiat de acces la serviciile de aprovizionare cu apa intre 1990 si 2000, cu aproximativ 816 milioane de noi persoane aprovizionate si 747 milioane care au beneficiat de imbunatatirea facilitatilor de salubrizare, procentul acoperirii nu evolueaza in mod spectaculos din cauza cresterii globale a numarului populatiei in acea perioada. Atat salubritatea, cat si aprovizionarea cu a apa au crescut in mediul urban si rural, procentul acoperirii cu apa a scazut dupa 1990. Numarul persoanelor fara acces a ramas constant in aceasta perioada. La nivel global, aprovizionarea cu apa si salubrizarea vor infrunta foarte multe provocari in viitor. Se asteapta o crestere brusca a populatiei urbane din Africa, Asia, America Latina si Caraibe. Populatia urbana din Africa si Asia este de asteptat sa se dubleze in urmatorii 25 de ani. In America Latina si Caraibe se estimeaza o crestere cu 50% a populatiei din mediul urban. Desi cea mai mare crestere a populatiei se inregistreaza in mediul urban, cel mai scazut nivel al acoperirii in prezent se afla in zonele rurale. Acoperirea salubritatii in mediul rural este sub jumatatea din cea urbana, mai putin de 2 miliarde de persoane din zonele rurale nu beneficiaza de acces corespunzator de salubritate si sub 1 miliard nu beneficiaza de apa potabila. Pana in anul 2015, 2.2 miliarde de oameni vor avea nevoie de salubritate corespunzatoare numai in Africa, Asia, America Latina si Caraibe si 1 miliard de oameni 64

vor necesita acces la apa potabila. Serviciile urbane vor avea de infruntat provocari mari in anii urmatori pentru a asigura nevoile aflate in continua crestere intrucat este asteptata o dezvoltare urbana masiva, mai ales in Africa si Asia. Pentru a asigura acoperire universala pana in anul 2025, aproximativ 3 miliarde de oameni va trebui sa beneficieze de apa potabila si mai mult de 4 miliarde de salubritate. Cresterea nivelului de aprovizionare cu apa potabila si de salubritate determina dezvoltare sociala si economica. In cele ce urmeaza am realizat o figur care ilustreaza modul de aprovizionare cu apa potabila al populatiei din judetul Prahova. Figura prezinta procentul persoanelor bransate la sistemele centralizate de aprovizionare cu apa potabila (609422 de locuitori, ceea ce reprezinta un procent de 74,58% din totalul de 817092) si al celor care se aprovizioneaza din surse locale de apa (fantani publice si individuale, izvoare captate, etc., adica un procent de 25,42% sau 207670 de persoane). Volumul de apa distribuit este de 107087 mc/zi.

Figura nr.2

Surse de aprovizionare cu ap
25.00%

aprovizionai din surse locale aprovizionai din sisteme centralizate

75.00%

Instalatiile locale sau individuale sunt fantanile se fac prin saparea sau forarea pana la stratul de apa subterana. Sistemul alimentarii centralizate are marele avantaj ca, datorita controlului permanent al apei si a metodelor de prelucrare folosite, ofera o apa de buna calitate. 65

Din punct de vedere cantitativ, prin alegerea unor surse care sa acopere necesitatile de apa, se asigura o cantitate din ce in ce mai mare, fapt care contribuie la cresterea nivelului igienico-sanitar. Din aceste motive, aprovizionarea centralizata este mai indicata decat cea locala. Pentru aprovizionarea centralizata cu apa se folosesc surse acvatice de suprafata sau subterane. Uneori, in orasele mari se distribuie apa obtinuta atat din sursele subterane, cat si din cele de suprafata. Prioritate in distributie o au apele arteziene sub presiune, urmate de cele fara presiune (inclusiv cele de izvor), de apele fretice si in utimul rand, cele de suprafata. In cadrul patologiei hidrice, un loc important il ocupa patologia infectioasa, prin apa putand fi transmise un numar mare de boli bacteriene ( febra tifoida, febrele paratifoide, dizenteria bacilara, holera, enterocolitele de diverse etiologii, leptospiroza, tularemia, bruceloza, antraxul, tuberculoza), virale ( poliomielita, hepatita virala A, paralizii, meningite, boli respiratorii si sindroame gastro-intestinale, encefalite, miocardite, conjunctivite toate avand ca agenti etiologici diverse tipuri de enterovirusuri, keratite si tumori etc.) si parazitoze ( dizenteria amibiana, ascaridioza, tricocefaloza, echinococoza etc.). Exceptnd boala diareic acut, dizenteria bacterian i hepatita A, celelalte boli sunt grupate n categoria alte boli posibil asociate consumului de ap. Tabelul care urmeaza prezinta situatia descriptiva a morbiditatii prin boli transmise prin apa in cursul anilor 2008, 2009 si 2010. Aceste boli asociate consumului de apa au fost raportate la DSP Prahova de catre reteaua sanitara din teritoriu.

Tabel nr.2 Denumire boal 2008 Boala diareic acut Dizenteria bacterian Hepatita A Alte boli posibil asociate consumului de ap Total 173 66 185 229 90.5 3.1 8 71.4 Morbiditate/ 100.000 locuitori 2009 93 2.4 6.7 82.9 2010 102.4 1.4 3.1 122.1

Tabelul de mai sus prezint situaia numeric a morbiditii prin principalele boli transmise prin ap. Sub acest aspect, observm o tendin cresctoare a numrului total de decese cauzate de consumul unei ape improprii. Pe baza acestor date am calculat abaterile procentuale ale morbiditii n perioada studiat.

Tabel nr. 3 Denumire boal 2008- 2009 Boala diareic acut Dizenteria bacterian Hepatita A Alte boli posibil asociate consumului de ap Total + 12 (6.93%) + 44 (23.76%) + 56 (32.37%) + 2.5 (2.76%) - 0.7 (22.58%) - 1.3 (16.25%) + 11.5 (16.1%) Abatere (%) 2009- 2010 + 9.4 (10.1%) - 1 (41.66%) - 3.6 (53.73%) + 39.2 (47.28%) 2008- 2010 + 11.9 (13.15%) - 1.7 (54.84%) - 4.9 (61.25%) + 50.7 (71%)

Pe baza acestui tabel i a tabelului nr.2 putem sustine c morbiditatea prin boala diareica acuta este in continu cretere, de la 90.5 cazuri la 100.000 locuitori in 2008, la 93 in 2009 si 102.4 in 2010, in timp ce decesele datorate dizenteriei bacteriene sunt in scadere- de 3.1 cazuri la 100.000 locuitori in 2008, la 2.4 in 2009 si 1.4 in 2010. Hepatita A transmisa pe cale hidrica manifesta, de asemenea, un trend descendent al morbiditatii. Celelalte boli posibil asociate consumului de apa determina o rata a morbiditatii la 100.000 persoane de 71.4, 82.9 si 122.1 in perioada 2008-2010. In ansamblu, se poate constata o evolutie progresiva a morbiditatii cauzata de consumul impropriu de apa. n Romnia au fost nregistrate oficial n perioada 1985 - 1995 un numr de 75 de episoade de epidemii hidrice, cu un total de 10238 persoane afectate. Maximul s-a nregistrat n 1993. Se estimeaz ns c aceste date sunt mult subevaluate fa de situaia real, din cauza raportrii deficitare.

67

Evoluiile recente sunt foarte ngrijortoare. Succesele obinute n prima parte a secolului n combaterea bolilor infecioase cu transmitere hidric a dus la o reducere a ateniei i fondurilor alocate n acest sector, iar autoritile sunt adesea ignorante. 2 milioane de copii mor anual prin boli diareice transmise hidric, iar numrul anual de astfel de mbolnviri se estimeaz la 900 milioane. Astfel, n rile n curs de dezvoltare, se nregistreaz anual amibiaze (400 milioane infectai, 30.000 mori), poliomielit (80 milioane infectai, 10.000 mori), febr tifoid (1 milion infectai, 25.000 mori), ascaridoz (1 miliard infectai, 20.000 mori), schistostomiaz (200 milioane infectai, 500.000 - 1.000.000 mori), trepanosomiaz (1 milion infectai, 5.000 mori), malarie (800 milioane infectai, 1.200.000 mori) etc. Calitatea microbiologic a apei este n scdere n majoritatea rilor, iar germenii sunt tot mai rezisteni la dezinfectante. Scderea imunitii populaiei, n principal prin mbuntirea general a igienei, a produs o cretere a susceptibilitii la boli hidrice. Se preconizeaz c securitatea microbiologic a apei va fi o mare problem de viitor. Grafic nr.1

Abateri procentuale morbiditate 2008/2010

80.00% 60.00% 40.00% 20.00% 0.00% dizenteria bacteriana -20.00% -61.25% -40.00% -60.00% -80.00% -54.84% hepatita A 13.15% BDA alte boli

71%

68

Graficul anterior pune foarte bine in eviden modificarile procentuale ale morbiditii principalelor boli transmise prin ap n anul 2010, in comparaie cu 2008. Ca i pn acum, vom vorbi despre bolile principale transmise prin ap, semnificative sub aspectul frecvenei i al severitii, i anume: boala diareic acut, dizenteria bacterian, hepatita A i restul bolilor ce recunosc apa ca mijloc de transmitere. Tendina bolii diareice acute i a celorlalte boli ce recunosc transmitere hidric este de cretere, n schimb dizenteria bacterian i hepatita A manifest un trend descendent. n anul 2010, boala diareic a nregistrat o cretere procentual de 13.15% fa de 2008 (de la 90.5 la 100.000 locuitori n 2008, la 102.4 n 2010, ceea ce nseamn o diferen de 11.9 cazuri, transpus ntr-un procent de 13.15%). Celelalte boli posibil asociate consumului de ap au nregistrat o cretere n 2010 mult mai mare dect a bolii diareice acute, estimat la 71%. Dac n 2008 au fost raportate 71.4 cazuri la 100.000, n 2010 numrul acestora s-a majorat la 122.1, rezultnd o diferen de 50.7, adic de 71%. Boli precum hepatita A i dizenteria bacterian s-au situat in categoria opus celei de mai sus recunoscnd diminuri semnificative n 2010 fa de 2008. Morbiditatea prin hepatita A s-a situat in 2008 la 8 cazuri la 100.000 locuitori, n timp ce n 2010 cifra a fost de 3.1, ceea ce nseamn o modificare de 61.25% n favoarea anului 2010. Diferena procentual ntre progresele realizate de hepatita A i dizenteria bacterian n timp nu este una semnificativ, ambele boli manifestnd o tendin de evoluie favorabil. Astfel, dizenteria bacteriana s-a redus cu 54.84% fa de 2008. n graficul nr.2 am reprezentat abaterile procentuale ale morbiditii n anul 2009, n comparaie cu 2010. Acest grafic comparativ al morbiditii procentuale prin cele mai importante boli cu transmitere hidric n 2008/2009 este foarte asemntor cu cel anterior sub aspectul evoluiei n timp a acestor boli, singura modificare fiind la nivel procentual. Evoluia ns nu este la fel de spectaculoas n aceast perioad. Aceleai boli care au manifestat o evoluie favorabil in 2010, au manifestat-o i n 2009.

69

Grafic nr.2

Abateri procentuale morbiditate 2008/2009

20.00% 15.00% 10.00% 16.10% 5.00% 0.00% -5.00% -10.00% -15.00% -20.00% -25.00% 2.76% BDA dizenteria bacterian hepatita A -16.25% -22.58% alte boli

Astfel, observm tendina de cretere a morbiditii prin boala diareica acut i prin alte boli asociate consumului de ap in 2009 i tendina de scdere prin dizenteria bacterian i prin hepatita A de la un an la altul. n anul 2008 s-a nregistrat o cretere a morbiditii prin boala diareic cu 2.76% fa de anul anterior. Morbiditatea prin celelalte boli asociate consumului de ap a crescut i ea cu 16.1% n anul 2009. Dizenteria bacterian a cunoscut o reducere cu 22.58 puncte procentuale a morbiditii in 2009 fa de 2008, scdere mai important dect cea inregistrat de hepatita A, care a nregistrat o reducere de numai 16.25%. n continuare voi evalua n cadrul graficului nr.3 situaia morbiditii n anul 2010 comparativ cu 2009, referindu-ma la acelei boli asociate consumului de ap, ca i in graficele prezentate anterior.

70

Grafic nr.3

Abateri procentuale morbiditate 2009/2010

60.00%

40.00% 47.28%

20.00% 10.10% BDA -20.00% dizenteria bacterian -41.66% -53.73% -40.00% hepatita A

0.00%

alte boli

-60.00%

In anul 2010 morbiditatea prin bolile transmisibile raportate a fost de 229 cazuri noi la 100 000 locuitori stabili ai judetului Prahova, cu 44 de cazuri mai mult fata de anul precedent, adica 23.76% n plus n 2010. Este foarte evident faptul c dizenteria bacterian i hepatita A au sczut procentual n 2010. Diferena fa de 2009 este semnificativ. Dizenteria bacterian a inregistrat n anul 2009 o diminuare cu 41.66% a cazurilor de morbiditate la 100.000 locuitori Hepatita A a cunoscut o evoluie chiar mai favorabil, atingnd procentul de 53.73% n favoarea anului 2010. Creteri in dinamica morbiditii specifice s-au nregistrat pentru boala diareic acut i alte boli posibil asociate consumului de ap. n primul caz se constat o mrire cu 2.76 puncte procentuale n anul 2010 fa de 2009. Morbiditatea prin celelalte boli posibil associate consumului de ap manifest, de asemenea, o tendin cresctoare, fiind cu 16.1 puncte procentuale mai ridicat n 2010 comparativ cu 2008. 71

n judeul Prahova, in anul 2010 s-a mentinut statusul de eliminare pentru urmatoarele boli infectioase prevenibile prin vaccinare sistematica si de masa: poliomielita cu virus polio salbatic, difterie respiratorie si tetanos neonatorum sau pediatric. Frecventa altor boli prevenibile prin vaccinare sistematica si de masa (rujeola, pertussis, hepatita B pediatrica si sindrom rubeolic congenital) este extrem de redusa; suplimentar este de remarcat diminuarea morbiditatii prin rubeola si parotidita urliana a caror preventie se face prin vaccinare sistematica si de masa incepand cu anul 2004. Anual, Institutul de Sntate Public din judetul Prahova elaboreaz raportul naional privind monitorizarea epidemiilor hidrice prin apa potabil. Gradul de accesibilitate al populaiei la ap sigur pentru but i prepararea hranei, precum i pentru satisfacerea cerinelor de igien individual i general, constituie unul dintre indicatorii mondiali de caracterizare a calitii vieii unei comuniti. In urmtoarele dou tabele este prezentata incidenta cazurilor de boli transmise prin apa raportate in judetul Prahova in intervalul 2008-2010 pe medii de rezidenta urbanrural.

Tabel nr. 4 Denumire boal 2008 Boala diareic acut Dizenteria bacterian Hepatita A Alte boli posibil asociate consumului de ap Total 854 838 1208 35 429 27 396 16 650 10 8 6 380 URBAN 2009 407 2010 536

72

Numrul total al bolilor transmise prin ap n mediul urban nregistreaz cea mai mic valoare n 2009, cu numai 16 cazuri n minus fa de 2008. n aceti doi ani nu se remarc diferene semnificative. n schimb, 2010 cunoate o cretere de aproximativ 50% fa de anii precedeni. Boala diareic manifest o tendin cert de cretere n perioada luat n considerare. Dizenteria i hepatita A se afl la polul opus, nregistrnd scderi anuale. Celelalte boli posibil asociate consumului de ap nu au o evoluie constant.

Tabel nr. 5 Denumire boal 2008 Boala diareic acut Dizenteria bacterian Hepatita A Alte boli posibil asociate consumului de ap Total 855 680 671 38 387 28 284 10 351 15 12 6 415 RURAL 2009 356 2010 304

Spre deosebire de mediul urban, n care se constata o crestere a numarului de cazuri de boli transmise prin ap, n mediul rural, cifra este in scadere usoara. Cifra maxim se nregistreaz n 2008, iar cea minim n 2010. Boala diareic acut, dizenteria bacteriana i hepatita A manifesta un tren descendent in intervalul avut in vedere n mediul rural. Celelalte boli posibil asociate consumului de apa variaza numeric, n 2009 nregistrndu-se cele mai putine cazuri. Majoritatea mbolnvirilor s-au datorat ntreruperii furnizrii apei potabile sau defeciunilor existente n reelele de alimentare cu ap potabil. n cele ce urmeaz am reprezentat grafic situaia anual a bolilor asociate consumului de ap pe medii de reziden urban-rural. 73

Figura nr.3

Procent boli urban anul 2008

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

45% 50%

4% 1%

n anul 2008, celelalte boli asociate consumului de ap sunt rspunztoare de jumtate dintre cazurile de boal raportate n mediul urban. Dizenteria bacterian produce 45% din patologia hidric, hepatita A determin 4%, iar dizenteria bacterian 1%. Figura ce urmeaza prezint evoluia procentual a bolilor transmise prin ap n mediul rural n anul 2009

Figura nr. 4

Procent boli urban anul 2009

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

47% 49%

3% 1%

74

Boala diareic acut este principala boal transmis pe cale hidric n mediul urban n anul 2009. Procentul de 49% din total o face cea mai rspndit boal transmis prin ap in mediul urban din judeul Prahova n anul 2009, ieind mult in eviden fa de celelalte boli ce se transmit prin ap. Locul secund este ocupat de categoria altor boli posibil asociate consumului de ap, cu un procent de 47%. Urmeaz hepatita A cu 3%, iar pe ultimul loc se claseaz dizenteria bacterian cu 1%, ca i in 2008. n anul 2010 au avut loc anumite modificri n evoluia patologiei hidrice, aa cum reiese din figura nr.5.

Figura nr.5

Procent boli urban anul 2010

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

44%

54%

1% 1%

n mediul urban, n anul 2010, alte boli dect cele principale, ocup primul loc n clasamentul patologiei hidrice, respectiv 55%, adic mai mult dect cele trei boli principale cumulate. La o diferen de 10 procente se situeaz boala diareic acut cu 44%, urmat fiind, la o distan mai mult dect considerabil, de dizenteria bacterian si de hepatita A, fiecreia revenindu-i cte 1%. Dizenteria bacterian nu depaete 1 punct procentual n mediul urban n niciun an.

75

Figura nr. 6

Procent boli rural anul 2008

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

45%

49%

4% 2%

Figura de mai sus descrie situaia procentual a principalelor boli transmise prin consumul unei ape necorespunztoare n anul 2008 n mediul rural. Astfel, boala diareic acut este cea mai rspndit dintre toate bolile transmise prin ap n anul 2008 n mediul rural din judeul Prahova. Aceasta ocup 49% din total, urmat de alte boli transmise prin ap cu 45%. Pe ultimele dou locuri se afl hepatita A si dizenteria bacterian. Hepatita A se gasete n mediul rural n proporie de 4%, iar dizenteria n proporie de 2%.

Figura nr. 7

Procent boli rural anul 2009

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

42% 52%

4% 2%

76

Figura anterioar descrie situaia procentual a celor mai importante boli transmise prin ap n anului 2009. i n 2009, ca i n 2008, n mediul rural tabloul mbolnvirilor este dominat de boala diareic acut. Aceasta este rspunztoare de mai mult de jumtate dintre totalul bolilor transmise prin ap n mediul rural, cifra fiind de 52%. La o distan de 10 procente, cu 42%; se afl grupul celorlalte boli care recunosc apa ca modalitate de transmitere. Restul de 6% este compus din hepatita A care determina 4% din totalul bolilor i dizenteria bacterian care este rspunztoare de 2%.

Grafic nr. 8

Procent boli rural anul 2010

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

45% 52%

3% 1%

n 2010, grupul celorlalte boli asociate consumului de ap, a luat locul bolii diareice acute sub aspectul cazurilor de boal raportate. Dac celelalte boli nregistreaz un procent de mbolnvire de 52%, boala diareic acut, este cu 7 procente n urm, ajungnd la 45%. Ca i in ceilali ani, hepatita A i dizenteria bacterian cauzeaz cel mai mic numr de mbolnaviri, prima de 3%, iar cea de-a doua de 1%. n anul 2009, pentru prima data in istoria omenirii, mai mult de jumatate din populatia lumii locuieste in mediul urban.

77

La nivelul tarii noastre se constat creterea continu a procentului populaiei urbane n raport cu populaia din mediul rural. Astfel, dac la nivelul anului 1985, cele dou procentaje au fost egale (50% n mediul rural i 50% n mediul urban), dup acest an, analiza numrului de locuitori din municipiile i oraele rii arat c, 30,6% au o populaie ntre 5.000-9.999 locuitori, 29,6% dintre acestea au ntre 10.000-19.999 locuitori, urmate de cele cu o populaie cuprins ntre 20.000-49.999 locuitori care au o pondere de 18,8%. n ceea ce privete migraia populaiei determinat de schimbarea domiciliului, n anul 2005, populaia sosit n mediul urban a fost de 136.840 persoane, fa de anul 2004 cnd s-au nregistrat 174.447 persoane sosite n mediul urban. n mediul rural, situaia nu s-a schimbat foarte mult fa de anul precedent: 135.764 persoane sosite n anul 2005 i 195.445 n anul 2004. Medicii de familie raporteaza catre DSPPH, in fiecare zi de luni, pentru saptamana precedenta cazurile diagnosticate cu BDA i numarul de decese prin BDA inregistrate la copilul sub 1 an. Morbiditatea prin BDA nregistreaz creteri sezoniere n lunile iunieseptembrie. Boala diareic acut (BDA) este una din cele mai comune boli infectioase din lume. Prevalena a fost estimat de la 3 pn la 5 miliarde cazuri pe an. Boala este raspandita la nivel global si determina 4% din numarul total de decese si 5% din imbolnaviri. Cel mai frecvent este determinata de infectii gastrointestinale ce provoaca moartea a 2.2 milioane de oameni in fiecare an, in special copiii din tarile in curs de dezvoltare. Acest lucru echivaleaza cu decesul unui copil la fiecare 15 minute sau 20 de avioane prabusite pe zi. Aceste decese reprezinta aproximativ 15% din totalul inregistrat in randul copiilor sub 5 ani in tarile in curs de dezvoltare. Interventiile in domeniul apei, salubritatii si igienei reduc numarul bolilor diareice in medie intre un sfert si o treime. In mediul rural nivelul de morbiditate prin BDA este de 2 ori mai scazut in comparatie cu mediul urban, ceea ce denota adresabilitatea sczut a populaiei de la sate pentru asisten medical n cazul bolilor diareice acute. Fortificarea programelor de informare a populaiei din mediu rural privind msurile de prevenire a BDA i necesitatea solicitrii

78

asistenei medicale n caz de boal poate contribui semnificativ la reducerea surselor de infecie n populaie i limitarea rspandirii cazurilor noi de boal. Tradiional, cel mai afectat grup de varst sunt copiii pan la 2 ani, urmai de grupul de varst 3-6 ani. Intre 55% si 75% dintre bolnavi cu varste intre 3-6 ani sunt copiii instituionalizai, ceea ce indic neajunsuri importante n respectarea regimului sanitaro-antiepidemic n instituiile precolare. In anul 2004, boala diareica a fost a treia cauza de deces in tarile sarace, determinand 6.9% din numarul total de morti. Dupa pneumonie, aceasta este cea mai importanta cauza generatoare de deces in randul copiilor mai mici de cinci ani. In anul 2004, 80% din totalul copiilor decedati prin boala diareica, au avut sub doi ani. In tarile in curs de dezvoltare, copiii mai mici de trei ani experimenteaza o medie de trei episoade diareice pe an. Fiecare dintre aceste episoade priveaza copilul de necesarul nutritiv de crestere, prin urmarea, aceasta este o cauza majora de malnutritie, iar copiii malnutriti sunt mai susceptibili la contaminare si dezvoltarea bolii. Boala diareica se poate raspandi si prin contact interpersonal, agravata fiind de igiena personala defectuoasa. Alimentele incorect preparate termic si depozitate in conditii improprii, pot de asemenea, determina boala. Apa poate contamina alimentele in timpul procesului de irigare. Pestele si fructele de mare din ape poluate pot contribui la aparitia bolii.

Tabelul nr. 6 Denumire boal 2008 Boala diareic acut Dizenteria bacterian Hepatita A Alte boli posibil asociate consumului de ap Total 1709 79 1518 1879 795 25 73 816 TOTAL (urban+ rural) 2009 763 20 55 680 2010 840 12 26 1001

Tabelul de mai sus arat situaia descriptiv a bolilor transmise prin ap n perioada 2008-2010, nedifereniat pe medii de reziden ca mai devreme, ci global. Astfel, 2009 este anul n care s-a nregistrat cel mai scazut numr al mbolvirilor n urma consumului de ap necorespunztoare normelor, n timp ce 2010 a cunoscut valoarea maxim. Figurile pe care le-am realizat n continuare, ofer informaii cu privire la evoluia procentual a bolilor transmise prin ap n judeul Prahova n intervalul 2008-2010.

Figura nr.

Procent total boli 2008

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

48%

47%

4% 1%

Adunnd bolile transmise prin ap n mediul rural cu cele din mediul urban i fcnd media lor, obinem rezultatele reprezentate n cadrul graficului anterior. Astfel, n anul 2008, boala diareic acut i celelalte boli transmise prin ap se situeaz la valori aproximativ egale, la o distan de numai un punct procentual. Boala diareic este rspndit n populaie n proporie de 47%, n timp ce alte boli n proporie de 48%. La extremitatea cealalt se afl hepatita A ce nregistreaz valoarea de 4%, urmat de dizenterie cu 1%.

80

Figura nr.

Procent total boli 2009

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

45% 50%

4% 1%

n anul 2009 situaia este diferit. Dei ne raportm la aceleai boli principale, proporia lor n societate variaz anual. n acest an boala diareic domin tabloul mbolnvirilor, cu un procent de 50% din total. Pe locul doi se afl celelalte boli asociate consumului de ap cu 45%. La mare distan de acestea se situeaz, ca i n 2008, hepatita A cu un procent de 4% i dizenteria bacterian cu 1%.

Figura nr.

Procent total boli 2010

BDA Dizenterie bacterian Hepatita A Alte boli

45% 53%

1% 1%

81

Alte boli posibil asociate consumului de ap domin peisajul maladiilor transmise hidric n 2010. Dac n 2008 i 2009 grupul acestor boli nu depea 50%, acum este majoritar, avnd o valoare de 53%. Restul de 47% este reprezentat de boala diareic (45%), dizenterie (1%) i hepatit (1%). O forma de boala diareica este dizenteria. Este foarte importanta intrucat determina cele mai severe boli si poate cauza epidemii grave. Se raspandeste cu usurinta de la o persoana la alta si dezvolta rezistenta extrem de repede. Se stie ca astazi, pentru fiecare caz icteric, exista 10 - 30 cazuri inaparente, care scapa nediagnosticate (dar care sunt tot atat de contagioase, eliminnd prin scaun cantitati mari de virus). Practic, omul se infecteaza frecvent n copilarie, precum si ulterior, de-a lungul anilor, nct 80-90% din persoanele n vrsta de peste 30 ani au anticorpi fata de virusul hepatitei A (imunitate specifica, semn ca au facut boala aparent sau inaparent). In Prahova exista numar de 1478 fantani publice, pe langa sistemele centralizate de aprovizionare cu apa, la care se adauga alte aproape 39000 existente in gospodariile localnicilor utilizate pentru aprovizionarea cu apa. In continuare, tabelul nr.5 prezinta rezultatul probelor recoltate de la nivelul fantanilor publice in intervalul 2008- 2010. 27 localitati din numarul total se alimentaza exclusiv de la fantanile publice, neexistand o alta sursa de apa.

Tabel nr. 5 Anul PROBE FNTNI PUBLICE BACTERIOLOGICE 2008 2009 2010 582 402 398 FIZICO-CHIMICE 583 407 397 TOTAL 1165 809 795

Tabelul de mai sus reflecta tendinta descrescatoare a numarului total de probe prelevate de la nivelul fantanilor publice de pe raza judetului Prahova si analizate de specialistii DSPPH in perioada 2008-2010. Numrul total de probe este compus din suma

82

probelor bacteriologice i fizico-chimice. Probele bacteriologice i fizico-chimice sunt recoltate n numr aproape egal n fiecare an.

Tabel nr. 6 Anul Total nc PROBE p% nc BACTERIOLOGICE Total 2008 2009 2010 1165 809 795 646 446 459 55.45 55.13 57.73 582 402 398 nc 444 301 278 p% nc 76.28 74.87 69.8

Legenda: nc= numarul total de probe necorespunzatoare p% nc= procent probe necorespunzatoare

In 2008 au fost recoltate un numar de 1165 probe, din care 646 neconforme, in anul urmator 809, necorespunzatoare fiind 446 si in 2010 un numar de 795 dintre care 459 neconforme. Tendina descresctoare a numrului de probe recoltate se pstreaz i sub aspect bacteriologic. Condiia bacteriologic fundamental pe care o ap trebuie s o ndeplineasc pentru a fi bun de but este absena total a germenilor patogeni. Astfel, conform OMS, n apele considerate bune de but, n 100ml de ap nu trebuie s fie detectate Escherichia coli sau bacteriile termotolerante. n apele tratate care intr n sistemul de distribuie, n 100ml de ap nu trebuie s fie identificai E.coli, bacteriile coliforme termotolerante sau coliformii totali, iar la nivelul apelor tratate n sistemul de distribuie nu sunt acceptai n 100ml de ap urmatorii germeni: E.coli, bacteriile coliforme termotolerante sau coliformii totali, care este de preferat s nu se gseasc n apa, dar dac totui exist, nu trebuie s fie prezeni n 95% dintre probe, pe o perioad de 12 luni, n cazul n care exist o vast posibilitate de evaluare i cu un numr suficient de probe de ap examinate. Cel mai important este grupul bacteriilor coliforme. Dintre ele, cea mai atent urmrit trebuie s fie Escherichia coli care provine exclusiv din materiile fecale umane sau al animalelor cu snge cald.

83

Tabel nr. Anul Total nc PROBE p% nc FIZICO- CHIMICE Total 2008 2009 2010 1165 809 795 646 446 459 55.45 55.13 57.73 583 407 397 nc 202 145 181 p% nc 34.65 35.63 45.6

Din numrul total de probe recoltate n fiecare an, jumtate sunt fizico-chimice. Se observ, pe baza tabelului, c numrul de probe recoltate scade n fiecare an, tendin care se pstreaz i sub aspect fizico-chimic. n schimb, procentul probelor fizico-chimice neconforme crete anual. Cele mai importante condiii fizice sunt: temperatura (mai mic de 5C favorizeaz apariia amigdalitelor, faringitelor i laringitelor i mai mare de 17C determin grea i vrsturi), turbiditatea (determinat de prezena substanelor insolubile n ap, favorizeaz persistena microorganismelor), culoarea (dat de substanele dizolvate n ap dintre care unele potenial toxice), conductibilitatea electric (direct proporional cu gradul de mineralizare), radioactivitatea (suma radioactivitii naturale i artificiale conferite apei prin poluarea cu substane radioactive, are o valoare sczut, ceea ce nu o face periculoas pentru consumator). Temperatura apei potabile trebuie s se ncadreze ntre 7 i 15C, iar turbiditatea nu trebuie s depeasc 10grade/dm3. OMS recomand pentru culoare maxim 15 grade/dm3 cu limita excepional de 30 grade/dm3 i conductibilitate cel mult 6 000 S/cm. n ceea ce privete emitorii de radiaii, OMS a stabilit pragul de 0,1 Bq/dm3 sau 2,7p Ci/dm3 pentru emitorii de radiaii i de 1 Bq/dm3 sau 27p Ci/dm3 pentru emitorii de radiaii . Pentru emitorii de radiaii limita se variaz n funcie de situaii loco-regionale specifice. OMS a clasificat substanele chimice prezente n ap n mai multe categorii. Astfel, distingem substane cu aciune nociv (sunt frecvent toxice), substane indezirabile (nu sunt toxice, dar modific proprietile organoleptice ale apei) i substane indicatoare ale polurii (nu sunt toxice i nici nu limiteaz utilizarea apei).

84

Pentru detectarea n ap a substanelor cu aciune nociv, se calculeaz doza toxic pentru un adult de 70 kg ce consum n medie 3 litri de ap. Altfel spus, doza toxic stabilit experimental se nmulete cu 25, rezultat din 70:3. n Romnia, legea a stabilit limitele admise pentru urmtoarele substane nocive: amine aromatice (maxim 0 mg/dm3), azotai (maxim 45 mg/dm3), cianuri (maxim 0,05 mg/dm3), fluor (maxim 1,2 mg/dm3), mercur (maxim 0,001 mg/dm3), pesticide global (maxim 0,5 g/dm3), plumb (maxim 0,05 mg/dm3), arsen (maxim 0,05 mg/dm3), cadmiu (maxim 0,005 mg/dm3), crom (maxim 0,05 mg/dm3), HPA (maxim 0,01 mg/dm3), nichel (maxim 0,1 mg/dm3), seleniu (maxim 0,1 g/dm3), trihalometani (maxim 0,1 mg/dm3, din care cloroform maxim 0,03 mg/dm3) i uraniu natural (maxim 0,021 mg/dm3). Limite au fost stabilite i n cazul prezenei substanelor indezirabile n ap: calciu (maxim admis 100 mg/dm3, respins 180 mg/dm3), detergeni anionici (maxim admis 0,2C, respins 0,5C), duritate (maxim admis 20 mg/dm3, respins 30 mg/dm3), fier (maxim admis 0,1 mg/dm3, respins 0,3 mg/dm3), fenoli (maxim admis 0,01 mg/dm3, respins 0,002 mg/dm3), mangan (maxim admis 0,05 mg/dm3, respins 0,1 mg/dm3), magneziu (maxim admis 50 mg/dm3, respins 80 mg/dm3), oxigen (maxim admis 6 mg/dm3, respins 6 mg/dm3), sulfai (maxim admis 200 mg/dm3, respins 400 mg/dm3) i zinc (maxim admis 5 mg/dm3, respins 7 mg/dm3). Substanele indicatoare ale polurii nu au o norm precis. Teoretic, ele avnd origine dubl, att natural ct i artificial prin poluare, trebuie normate n limitele specifice zonei sau localittii respective de organele sanitare locale. n aceast categorie intr: amoniacul (maxim admis 0,05 mg/dm3, excepional 0,5 mg/dm3), nitriii (maxim admis 0 mg/dm3, respins 0,3 mg/dm3) i substanele organice- M, NO2, K (maxim admis 10 mg/dm3, excepional 12 mg/dm3). Aceste valori sunt valabile pentru Romnia. n cele ce urmeaz, am reprezentat n cadrul mai multor grafice, procentele anuale ale probelor neconforme bacteriologice i fizico-chimice recoltate de la nivelul fantnilor publice, n perioada 2008-2010, innd cont de datele pe care le-am cules de la DSP Prahova.

85

Grafic nr.

Probe neconforme 2008

80.00% 60.00% 40.00% 20.00% 34.65% 0.00% bacteriologice fizico chimice 76.28%

Din totalul de probe recoltate de la nivelul fntnilor publice, 76,28% au fost necorespunztoare din punct de vedere bacteriologic i 34,65% au fost neconforme fizico-chimic. n anul 2008, n judeul Prahova, s-au nregistrat un numr de 2180 fntni publice i 37054 fntni individuale. n acest an s-au efectuat 166 de controale. Fiecare control a constat n deplasarea pe raza localitilor respective i prelevarea de probe din mai multe fntni publice de pe raza acestora n vederea analizrii calitii apei. Din punct de vedere bacteriologic, au fost recoltate probe pentru determinarea prezenei n ap a urmtorilor germeni: Escherichia coli, enterococi i colonii la 22C, toate neconforme. Probele fizico-chimice recoltate au fost: benzen, benzapiren, bor, bromai, cadmiu, cianuri totale, cianuri libere, crom total, cupru, 1,2 dicloretan, fluor, hidrocarburi policiclice aromatice, mercur, nichel, nitrii n reeaua de distribuie, pesticide individuale, pesticide totale, plumb, selenium, stibiu, tetraclorura i tricloretena, trihalometani totali, gust, miros, sodiu i sulfat. Benzenul este regsit pe scar larg n mediul nconjurtor ca solvent, dar mai important este prezena datorit faptului c intr n compoziia benzinei. Principalele surse de poluare a apei sunt scurgerile de benzin, dar de obicei concentraia n apa 86

potabil este foarte mic. Sunt disponibile metode de analiz care pot cuantifica benzenul la valorile standard. Dei exist metode de tratare a apei care pot ndeprta benzenul, cea mai important msur este prevenirea scurgerilor i infiltraiilor de la staiile de benzin n apa subteran. Valoarea standard este 1 g/litru. Valoarea recomandat de OMS este de 10 g/. Benzo(a)piren este una din cele mai importante de hidrocarburi aromatice policiclice (HAP). n mod normal, aceti compui nu au concentraii semnificative n apa potabil cu excepia cazului n care n reeaua de distribuie a apei potabile s-a folosit gudron de huil pentru cptuirea conductelor, o practic ntrerupt de ceva timp. Sunt disponibile metode analitice avansate care permit determinarea la nivelul concentraiilor standard. Prevenia se realizeaz prin ntreinerea adecvat/exploatarea corect a sistemului de distibuie a apei pentru reducerea antrenrii sedimentului i ndeprtarea lui. Valoarea standard este de 10 ng/l (0.01 g/litru). Valoarea ghidului OMS este de 0.7 g/l (700 ng/l). Riscul expunerii este minim dac apa nu conine particule n suspensie. Borul este constituent natural al apei de profunzime, concentraia fiind dependent de compoziia geochimic a solului. Cea mai comun surs este deversarea n apa de suprafa a apelor reziduale care conin bor (detergeni, ngrminte, erbicide, insecticide). Concentraia borului poate fi normalizat prin numeroase metode avansate de tratament. n practic cea mai economic metod este amestecul cu apa din surse cu coninut mic de bor. Valoarea standard este de 1.0 mg/litru. Valoarea orientativ dat de OMS este de 2,4 mg/l. Bromaii se pot forma n apa potabil n timpul dezinfeciei cu ozon a apei cu concentraie mare de bromuri sau din soluiile concentrate de hipoclorit preparate din apa care conine cantiti mari de ioni bromur. Sunt disponibile metode de laborator pentru cuantificarea la concentraii mai mici dect valoarea standard (limita de decie este de 0,3-1,5 g/litru). Bromaii odat formai sunt greu de ndeprtat. n practic, formarea bromailor se poate preveni prin metode adecvate de combatere al proceselor de dezinfecie sau urmrirea atent a specificaiilor hipocloritului. Valoarea standard este de 10 g//litru. Valoarea provizorie a ghidului OMS este de 10g/l. n criteriile de mediu ale OMS (WHO Environmental Criteria 216) valoarea ghid este de 30 g/l.

87

Sursele de cadmiu din apa potabil sunt de obicei eroziunea depozitelor naturale, coroziunea evilor zincate i a unor garnituri metalice folosite la nclzitoarele/ rcitoarele de ap i robinetele, contaminarea cu unele ngrminte, poluarea atmosferic local i deversarea apelor uzate din industria metalurgic. Dei este neobinuit, depirea standardului se ntlnete. Depirea valorilor normate n probele recoltate de la robinet impune efectuarea anchetei pentru a determina cauza: apa brut, sistemul de distribuie sau conductele consumatorului. Sunt disponibile metode de laborator pentru cuantificarea la concentraii mai mici dect valoarea standard care este de 5,0 g//litru. OMS recomand 3 g/litru i se bazeaz pe PTWI (provisional tolerable weekly intake/aportul sptmnal tolerabil provizoriu) de 7 g/kg corp cu alocarea a 10% din PTWI (echivalent cu ADI/doza zilnic acceptabil de 1 g/kg). Cianurile sunt gsite doar ocazional n apa potabil, n principal datorit polurii industriale, de regul scurgeri. Pot fi ndeprtate folosind doze mari de clor gazos sau hipoclorit. Valoarea standard este de 50 g /litru. Valoarea ghid OMS este de 0,07 mg/l. OMS are n vedere o anumit valoare pentru expunerea acut la cianuri i a propus o nou valoare ghid de 0,6 mg/l pentru expunerea pe termen scurt. Cromul se gsete n mod natural n apele de profunzime (este larg rspndit n scoara terestr). Alt surs este deversarea apelor uzate industriale i domestice. Cromul din apa brut poate fi ndeprtat prin coagulare, dedurizare cu var, iar cromul trivalent poate fi transformat n crom hexavalent prin oxidare cu clor, dioxid de clor sau ozon. Valoarea standard este de 2,0 mg/litru. Valoarea ghid OMS este de 2mg/l i se bazeaz pe o marj de siguran corespunztoare pentru evitarea efectelor gastro-intestinale acute la populaia cu homeostazie normal a cuprului. Dac concentraia crete peste aceast valoare foarte repede crete riscul apariiei iritaiilor gastro-intestinale acute. Problema efectelor adverse este acut i mai degrab se bazeaz pe concentraie dect pe doza real, de ex. greutatea corporal nu se ia in considerare. 1,2-dicloretan la niveluri de cteva micrograme pe litru a fost gsit de obicei n apa potabil, provenit din surse subterane, ca urmare a infiltrrii apelor uzate industriale de la unitile care fabric sau utilizeaz 1,2-dicloretan pentru producerea clorurii de vinil i

88

altor substane chimice. 1,2-dicloretan poate fi eliminat prin adsorbie pe crbune activat granulat. Valoarea standard este de 3,0 g/litru. Valoarea ghid OMS de 30 g/l. Fluorul din apa potabil are provenien natural datorit fluorurilor existente n rocile sau solul prin care traverseaz apa. n mai mic msur provine n urma deversrilor deversrile provenite de la intreprinderile n care se folosete fluorul (obinerea aluminiului, industria oelului i a fibrelor de sticl, fertilizanilor fosfatici, fabricarea crmizilor, iglei i ceramicii). Mai poate fi prezent n ap ca o consecin a fluorizrii apei potabile n scopul prevenirii cariilor dentare. Valoarea standard este de 1,5 mg/litru. Valoarea propus de OMS este de 1,5 mg/l. Nivelul optim de fluor din apa potabil este de 0,7-1,5 mg/l, nivel care previne degradarea dintelui, reduce incidena cariilor dentare i intervine n dezvoltarea oaselor i dinilor. Efectele adverse ale aportului excesiv de fluor sunt fluoroza dentar i fluoroza scheletal. Aceste efecte cresc treptat pe msura creterii dozei, dar de obicei sunt consecina expunerii ndelungate. Aportul zinic total de fluor, din toate sursele, este evaluat la 0,46 mg pn la 5,4 mg, din care aproximativ 10% provine din apa potabil nefluorizat. Plumbul se gsete n apa potabil doar ocazional, ca urmare a eroziunii depozitelor naturale. Prezena sa este datorat n principal, coroziunii instalaiilor sanitare casnice care conin plumb, a sudurilor/ lipiturilor. De obicei concentraia are mari variaii n funcie de perioada de contact dintre ap i conducte. n eantioanele de ap prelevate imediat dup deschiderea robinetului concentraia plumbului este de obicei mare, dar ulterior, pe msur ce apa curge concentraia devine foarte mic. Creterea concentraiei plumbului poate fi evitat, cel puin temporar, prin educarea locatarilor s lase apa s curg nainte de a o consuma, mai ales dac este folosit pentru prepararea hranei sugarilor i copiilor mici, dar acest lucru va trebui atent evaluat n cazul blocurilor mari cu apartamente. n cazul n care apa este acid, aceasta va necesita un tratament al apei brute, pentru obinerea unor rezultate pe termen lung. Valoarea standard este de 25 g/l, dar n curnd se va reduce la 10 g/l. Valoarea ghidului OMS bazat pe criterii de sntate este de 10g/l. Mercurul se ntlnete n apele de suprafa i subterane ca urmare a eroziunii depozitelor naturale, scurgerile din depozitele de deeuri i de pe suprafeele agricole 89

tratate cu substane pe baz de mercur i evacuarea apelor uzate industriale (de la industria de componente electrice, fungicide, antiseptice, conservani i produse farmaceutice). Valoarea standard este de 1,0 g /litru. Pentru mercurul anorganic valoarea stabilit de OMS este de 0,6 g/l. O serie de pesticide pot fi gsite n apa potabil, ca urmare a utilizrii lor n agricultur, precum i pentru combaterea buruienilor i duntorilor n aezrile urbane. Acestea pot pot fi din clasa unor insecticide, fungicide sau erbicide, dar cele mai frecvent ntlnite sunt erbicidele, care sunt frecvent hidrosolubile i mobile n mediul acvatic. Nu exist nicio metod pentru determinarea cantitii totale de pesticide. Pestcidele lipofile, cum ar fi insecticidele organoclorurate adsorbite pe suspensii, pot fi eliminate prin coagulere i filtrare. Pentru eliminarea pesticidelor hidrosolubile este necesar oxidarea intens i filtrarea prin crbune activat granular. Standardul este de 0,10 g/l pentru oricare pesticid i 0,5 g/l pentru cantitatea total de pesticide. OMS a elaborat valori ghid individualizate pentru anumite pesticide, acestea fiind disponibile n Ghidurile pentru calitatea apei potabile.

Grafic nr.

Probe neconforme 2009

80.00% 60.00% 40.00% 20.00% 35.63% 0.00% bacteriologice fizico chimice 74.87%

90

Din 402 probe bacteriologice i 407 fizico-chimice recoltate n 2009, 74,87% au fost neconforme bacteriologic i 35,64% fizico-chimic. Bacteriologic au fost realizate urmtoarele determinri: numrul de colonii la 22C, numrul de colonii la 37C, coliformii totali (Escherichia coli), coliformii fecali i streptococii fecali (enterococii), toate probele fiind neconforme n urma analizrii. Sub aspect fizico-chimic au fost identificai urmtorii parametrii necorespunztori: azotai, amoniac, nitrii, nitrai, cloruri, conductivitate electric, pH i temperatur. Prezena constant a tulpinilor de E.coli n intestinul uman i animal i n materiile fecale au fcut din aceast bacterie, un important indicator de poluare fecal a mediului, n special a apei. Valoarea admis este de 0/100 ml de prob. Orice detectare a E. coli trebuie s fie luat n considerare i ar trebui s declaneze de urgen o anchet pentru a stabili posibilele surse de contaminare fecal; dac aceasta se datoreaz unor modificri semnificative ale apei brute, prezena unor particule n suspensie reflectate prin turbiditate crescut, care poate proteja microorganismele n timpul dezinfeciei sau datorit eurii procesului de dezinfecie. n probele prelevate la robinet, contaminarea poate proveni de la surse locale de contaminare, n special n cazul n care robinetul nu este corect dezinfectat naintea recoltrii probei. n acest caz, sunt necesare analize ulterioare pentru a determina dac i alte probe din zon sunt pozitive. E. coli este extrem de sensibil la clorinarea adecvat, dar parazii cum ar fi Cryptosporidium nu sunt la fel de sensibili, iar absena E. coli nu nseamn neaprat c sistemul este n siguran. Alte date, cum ar fi filtrarea i coagularea adecvat sunt de asemenea importante. Msuri de profilaxie: respectarea igienei colective, individuale (personale) i alimentare. Enterococii sau streptococii fecali sunt un indicator al contaminrii fecale, mult mai rezisteni n mediu fa de Escherichia coli. Valoarea admis este de 0/100 ml de prob. Pentru enterococi se aplic aceleai consideraii generale ca n cazul E. coli, dar exist dovezi c unii enterococi din ap nu sunt de origine fecal, deci dac se ntlnesc numai enterococi este important diagnosticul de confirmare. Numrul total de colonii nu reprezint un indicator de contaminare fecal i ca atare nu are importan sanitar direct. Cu toate acestea, numrul mare poate indica probleme de gestionare a sistemului de distribuie, iar o modificare brusc indic o 91

posibil problem, cum ar fi ptrunderea de apei din exterior sau de antrenarea biofilmului. Determinarea numrului de colonii din ap este folositor pentru evaluarea coninutul general de bacterii din ap. n acest scop se face incubarea la o temperatur de 22C i de 37C. Analiza este utila pentru a determina nivelul ncrcrii naturale cu bacterii a apei, fr a fi vreo legtur cu o poluare de natur fecal a apei i respectiv pentru a determina flora bacterian ce provine de la om sau de la animalul cu snge cald. Eliminarea agenilor patogeni din apa de but distribuit consumatorilor se poate realiza prin asigurarea proteciei surselor, tratarea corect a apei i distribuia n condiii de siguran bacteriologic.

Grafic nr.

Probe neconforme 2010

70.00% 60.00% 50.00% 40.00% 30.00% 20.00% 10.00% 0.00% bacteriologice fizico chimice 69.80% 45.60%

Graficul pentru 2010 sub aspectul probelor neconforme prelevate de la nivelul fntnilor publice arat astfel: 69,80% probe bacteriologice necorespunztoare i 45,60% probe fizico-chimice necorespunztoare. Bacteriologic, n 2010 s-au efectuat urmtoarele determinri: coliformi totali (Escherichia coli), coliformi fecali, streptococci fecali, numr de colonii la 22C i numr de colonii la 37C. Niciuna dintre aceste determinri nu s-a conformat standardelor. Cel mai important element care poate reliefa poluarea fecal a apei este Escherichia coli. De 92

aceea, orice ap ce conine Escherichia coli trebuie privit ca fiind contaminat fecal, ceea ce o face improprie consumului uman i trebuie s se ia msuri imediate pentru remedierea i ndeprtarea acestui element. Sub aspect fizico-chimic, neconforme au fost: cloruri, clor rezidual liber, amoniu, nitrii, nitrai, fier, turbiditatea i culoare. Clorurile sunt larg rspndite n mediul nconjurtor. n sursele de ap pot proveni din diferite surse antropice cum ar fi materialele antiderapante rutiere, apele uzate menajere i deversrile industriale. Pot ptrunde n ap ca urmare a depozitelor de sare i intruziune salin n zonele de coast. Valoarea parametrului indicator cloruri de 250 mg/l se bazeaz pe prevenirea gustului inacceptabil. Clorul este utilizat pentru dezinfecia apei potabile i a piscinelor. Poate fi neutralizat cu ageni reductori, dar este o procedur obinuit ca apa furnizat s conin cteva zecimi de miligram clor rezidual pe litru ca msur de protecie pe parcursul reelei de distribuie. Clorul nu este normat n Directiv. Principala preocupare este gustul i mirosul datorat excesului de clor. Valoarea ghid OMS este de 5 mg/l. Deseori clorul produce modificri inacceptabile ale gustului i mirosului la concentraii mai mari de 1 mg/l. De cele mai multe ori modificrile gustului i mirosului asociate clorului sunt datorate formrii de cloramine superioare, cum ar fi dicloramina, care ar trebui s reprezinte clorul rezidual legat. Amoniul poate proveni de la o serie de surse precum reziduurile animale (gunoiul de grajd) i umane n condiii anaerobe, folosirea sa pentru generarea de monocloramin ca dezinfectant rezidual i din mortarul de ciment folosit pentru cptuirea reelei de ap. Valoarea parametrului indicator amoniu este de 0,5 mg/litru. La concentraiile ntlnite n apa potabil nu are nicio consecin direct asupra sntii, dar poate reaciona cu clorul compromind eficiena dezinfeciei i poate duce la formarea nitriilor n sistemul de distribuie. Poate compromite eliminarea manganului prin filtrare. La o concentraie de aproximativ 1,5 mg/l poate produce modificri de gust i miros. Modificarile procentuale anuale ale numarului total de probe necorespunzatoare recoltate de la nivelul fantanilor locale sunt foarte bine reprezentate in graficul ce urmeaza. 93

Grafic nr.9:

Procent total probe neconforme fntni publice

58.00% 57.50% 57.00% 56.50% 56.00% 55.50% 55.00% 54.50% 54.00% 53.50% 2008 2009 2010 55.45% 55.13% 57.73%

Din totalul de 104 unitati administrativ-teritoriale, 77 beneficiaza de sisteme centralizate de aprovizionare cu apa. In cele ce urmeaza vom prezenta in detaliu evolutia probelor prelevate de la nivelul sistemelor centralizate de aprovizionare cu apa n cadrul mai multor grafice i tabele. In urmatorul grafic este prezentata situatia numerica a totalului probelor necorespunzatoare recoltate de la nivelul sistemelor centralizate de aprovizionare cu apa in perioada 2008-2010. Este facil de observat faptul ca numarul total de probe recoltate inregistreaza un trend ascendent, o diferenta notabila aparand numai in raport cu 2008, ceilalti doi ani fiind apropiati sub acest aspect. Indiferent despre ce an vorbim, mai mult de jumatate din procentul total de probe prelevate de la nivelul fntnilor publice a fost necorespunzator. Daca in 2008 cifra era de 55.45%, n 2009 cobor puin (pn la valoarea de 55,30%), iar n 2010 atinge nivelul de 57.73%. Variaia procentual se pstreaz n limite destul de rstrnse n intervalul luat n discuie.

94

Tabel nr. 6 Anul PROBE SISTEME CENTRALIZATE BACTERIOLOGICE FIZICO-CHIMICE 2008 2009 2010 2344 6594 7024 725 3460 3384 TOTAL 3069 10057 10408

Probele totale recoltate de la nivelul sistemelor centralizate cresc de la un an la altul. Numrul total al probelor bacteriologice prelevate este mult mai ridicat fa de cel al probelor fizico-chimice, dublu sau chiar mai mult. Valoarea total minim se noteaz n 2008, an care nregistreaz o mare discrepan fa de anii urmtori ce cunosc cifre net superioare.

Tabel nr. Anul Total nc PROBE p% nc BACTERIOLOGICE Total 2008 2009 2010 3069 10057 10408 214 205 195 6.94 2.04 1.8 2344 6594 7024 nc 143 127 94 p% nc 6.1 1.92 1.3

Tabelul de mai sus reflecta tendinta lent descrescatoare a numarului total de probe necorespunzatoare recoltate de la nivelul sistemelor centralizate de pe raza judetului Prahova si analizate de specialistii DSP Prahova n intervalul 2008-2010. Tendinta de scadere procentuala a probelor necorespunzatoare, atat a celor totale, cat si a celor bacteriologice este evidenta. In 2008 au fost recoltate un numar de 3069 probe, din care 214 neconforme, in anul urmator 10057, necorespunzatoare fiind 205 si in 2010 un numar de 10408 dintre care 195 neconforme. Tendina descresctoare a numrului de probe neconforme se pstreaz i sub aspect bacteriologic. n 2008, din totalul de 2344 probe bacteriologice recoltate, 143 nu au corespuns normelor, n 2009 au fost prelevate 6594

95

probe, din care 127 neconforme, iar n 2010 din 7024 probe recoltate, 94 au fost necorespunztoare.

Tabel nr. Anul Total nc PROBE p% nc FIZICO- CHIMICE Total 2008 2009 2010 3069 10057 10408 214 205 195 6.94 2.04 1.8 725 3460 3384 nc 71 78 101 p% nc 9.8 2.25 2.9

Sub aspectul probelor fizico-chimice recoltate de la nivelul sistemelor centralizate, observm evoluia ascendent a probelor neconforme de la 71 n 2008, la 78 n 2009 i la 101 n 2010. Numrul total al probelor fizico-chimice prelevate atinge valoarea minim n 2008, urmnd s cresc de aproximativ cinci ori n urmtorii doi ani. Valoarea maxim sub aspectul numrului total de probe recoltate se ntlnete n 2009, an ce nregistreaz cel mai sczut procent al probelor neconforme.

Grafic nr. 10

Procent probe neconforme sisteme centralizate

7.00% 6.00% 5.00% 4.00% 3.00% 2.00% 1.00% 0.00% 2008 2009 2010 2.04% 1.80% 6.94%

96

La nivelul sistemelor centralizate, se observ cu uurin panta descendent nregistrat anual de procentul de probe neconforme. Dac n 2008, cifra atingea valoarea de 6,94 puncte procentuale, n 2009 ea se situeaz la 2,04 puncte procentuale, iar n 2010 la 1,80. Exist o mare discrepan ntre 2008 i 2009, adic ntre procentul de probe neconforme de 6,94% nregistrat n 2008 i cel de 2,04% din 2009. Urmtorii doi ani se situeaz la valori apropiate.

Grafic nr.

Probe neconforme sisteme centralizate 2008

fizico chimice 9.80%

bacteriologice

6.10%

0.00%

2.00%

4.00%

6.00%

8.00%

10.00%

12.00%

n anul 2008, la nivelul sistemelor centralizate au fost recoltate o serie de probe. n urma analizrii lor, s-a ajuns la concluzia c 9,80% din totalul probelor fizico-chimice i 6,10% din totalul celor bacteriologice, nu au corespuns normelor stabilite. Din punct de vedere fizico-chimic necorespunzatoare au fost: gust, miros, sodiu, sulfat, benzen, cianuri totale, cianuri libere, crom total, cupru, 1,2 dicloretan, benzapiren, bor, bromai, cadmiu, fluor, hidrocarburi policiclice aromatice, pesticide individuale, pesticide totale, mercur, nichel, nitrii n reeaua de distribuie, plumb, seleniu, stibiu, tetraclorura i tricloretena, trihalometani totali. Apa potabil trebuie s fie fr miros. Mirosul este legat de prezena n exces a unor elemente naturale sau provenite din poluarea apei, ca i de unele transformri la care 97

sunt supuse n ap anumite substane chimice, mai ales poluante. Modificarea mirosului apei poate avea mai multe cauze, printre care i variaia semnificativ a gradului de percepie interindividual. Prezena unui miros detectabil al apei potabile trebuie ntotdeauna investigat deoarece ar putea fi primul indiciu al unui incident de contaminare important. Nu exist o valoare normat pentru acest indicator, dar Directiva CE impune c mirosul s fie acceptabil consumatorilor i s nu existe nici o modificare anormal. Apa potabil trebuie s aib gust plcut. Gustul particular al apei este determinat de prezena peste anumite limite a srurilor minerale i a substanelor organice. Astfel, concentraii crescute de fier imprim apei un gust metalic, calciul d gust slciu, magneziul gust amar, clorurile gust srat. Sodiul, dar mai ales clorura de sodiu, poate provoca probleme de acceptabilitate datorit modificrii privind gustului apei. Pe baza acestui aspect, valoarea indicatorului este de 200 mg/l. Dei n mod normal nivelurile de sodiu n apa potabil sunt extrem de sczute n comparaie cu cele din alimente, produsele dedurizante casnice pot duce la creterea nivelului peste valorile normale. n aceste condiii, nivelul sodiului poate avea o mai mare importan pentru persoanele care au un regim alimentar cu coninut de sodiu sczut i sugarii alimentai cu biberonul. Probele bacteriologice necorespunztoare nregistrate n 2008 au fost: Escherichia coli, enterococi i colonii la 22C. Numrul de colonii la 22C msoar nivelul bacteriilor heterotrofe n sistemul de distribuie i reflect dezvoltarea acestora n sistem. Aceste organisme nu sunt considerate a prezenta un risc pentru sntate, dar creterea semnificativ poate indica ptrunderea unei surse de substane nutritive n sistemul de distribuie i cauza acestei schimbri anormale ar trebui investigat. Urmtorii doi ani nregistreaz procente necorespunztoare ale probelor bacteriologice i fizico-chimice mult diferite fa de 2008. n 2009 i 2010 cifrele evolueaz favorabil, situaie foarte bine reprezentat n graficele pe care le-am realizat n continuare.

98

Grafic nr.

Probe neconforme sisteme centralizate 2009

fizico chimice

2.25%

bacteriologice

1.92%

1.70%

1.80%

1.90%

2.00%

2.10%

2.20%

2.30%

La nivelul anului 2009, probele fizico-chimice neconforme nregistreaz sub aspect procentual valoarea de 2,25, iar cele bacteriologice, valoarea de 1.92. n acest an, sub aspect fizico-chimic, necorespunzatori au fost urmatorii parametrii: turbiditate, pH, conductivitate electric, cloruri, nitrii, nitrai, amoniac i azotai. Valoarea indicatorului turbiditate a fost n trecut de 5 UNT (uniti nefelometrice de turbiditate), valoare stabilit pe baza acceptabilitii de ctre consumatori. Actualmente Directiva prevede c turbiditate ar trebui s fie acceptabil pentru consumatori i nu ar trebui s existe nicio modificare anormal. Cu toate acestea, turbiditate este un parametru foarte important n ceea ce privete tratarea apei potabile. Dezinfecia poate fi compromis dac turbiditatea depete 1 UNT i OMS pune accentul pe necesitatea de a reduce turbiditate n scopul de a asigura o bun tratare. Turbiditatea este, de asemenea, utilizat ca un indicator important al eficienei operaionale privind filtrarea. Dac n urma lucrrilor de tratare turbiditatea este de peste 1 UNT ar trebui efectuate investigaii pentru a se certifica dac apa este microbiologic sigur. Muli productori de ap au ca obiectiv meninerea turbiditii mult sub 0,5 UNT, imediat dup tratare. Conductivitatea electric este un indicator al prezenei ionilor substanelor anorganice dizolvate. Nu este un parametru bazat pe criterii de sntate. Indicatorul, a 99

crui valoare este de 2500 S cm-1, pare s se refere n primul rnd la potenialul depunerii de cruste. Mult mai importante sunt modificrile brute ale conductivitii, deoarece acestea pot indica ptrunderea unor contaminani ceea ce ar trebui s declaneze o anchet. Bacteriologic, au fost realizate urmtoarele determinri: numrul de colonii la 22C, numrul de colonii la 37C, coliformii totali (Escherichia coli), coliformii fecali i streptococii fecali (enterococii), toate probele fiind necorespunztoare n urma analizrii. Anul 2010 a cunoscut o evoluie asemntoare redat n graficul urmtor.

Grafic nr.

Probe neconforme sisteme centralizate 2010

fizico chimice

2.90%

bacteriologice

1.30%

0.00%

0.50%

1.00%

1.50%

2.00%

2.50%

3.00%

3.50%

n acest an, 2,90% dintre probele fizico-chimice recoltate au fost neconforme i 1,30% dintre cele bacteriologice. Fierul, clorurile, clorul rezidual liber, amoniul, nitriii, nitraii, turbiditatea i culoarea nu au corespuns din punct de vedere fizico-chimic. Fierul poate fi prezent n apa brut sub form de compui feroi ( bivaleni). De asemenea, poate aprea n sistemul de distribuie ca o consecin a coroziunii conductelor din font. Prin oxidare fierul bivalent (feros) trece n forma trivalent (feric), care are solubilitate mult mai redus, producnd colorarea apei n maro i formarea de depozite maro. Antrenarea acestor depozite din sistemul de distribuie poate da natere la incidente 100

cu furnizarea de ap murdar. n timp ce fierul nu este considerat a avea consecine pentru sntate, forma feric poate determina probleme semnificative de acceptabilitate i de aceea valoarea indicatorului este de 0,3 mg/l. OMS consider fierul un element esenial i a ajuns la concluzia c nu este necesar s se stabileasc valori ghid pe baz de sntate. Totui, fost stabilit o valoare bazat pe sntate la 0,8 mg/kg corp pentru a preveni stocarea excesiv a fierului n organism. Aceasta ofer pentru ap o valoare de aproximativ 2 mg/l. Valorile nu se aplic n cazul n care oxizi de fier i suplimente de fier sunt administrate n timpul sarcinii i alptrii datorit cerinelor clinice specifice. Apa potabil nu are culoare. Colorarea apei recunoate mai multe surse, inclusiv materia organic natural din sursele de ap provenite din zone cu un coninut ridicat de turb. Dup cum prevede Directiva, culoarea ar trebui s fie acceptabil consumatorilor i s nu aib nicio modificare. Modificrile de culoare pot fi un indicator al polurii sistemului de alimentare cu apa si orice modificare ar trebui investigata. Culoarea apei poate evidenia prezena crescut a unor poluani solubili n ap. O ap colorat intens indic o poluare cu substane toxice. Coliformii totali (Escherichia coli), coliformii fecali, streptococii fecali, numrul de colonii la 22C i numrul de colonii la 37C- toi aceti indicatori au fost necorespunztori bacteriologic. Bacteriile coliforme nu sunt neaprat indicatori ai polurii fecale. Ele sunt un mare grup de microorganisme dintre care multe exist i se pot multiplica n mediul nconjurtor. Valoare indicatorului este de 0/100 ml de prob i toate abaterile ar trebui s fie investigate pentru c pot indica ptrunderea microorganismelor din exterior, dei ele pot s apar ca o consecin a contaminrii n instalaiile consumatorului. n continuare am realizat o serie de grafice n care am reprezentat evoluia procentual a probelor necorespunztoare recoltate pe ani.

101

Grafic nr.

Total procent probe bacteriologice necorespunztoare

25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% 2008 2009 2010 20.06%

6.11%

5.01%

Pentru a obine procentul total al probelor bacteriologice necorespunztoare, am adunat probele bacteriologice de la nivelul sistemelor centralizate cu cele de la nivelul fntnilor publice, pentru fiecare an n parte, iar suma am mprit-o la numrul de probe neconforme bacteriologice, obinut prin adunarea cifrelor de la cele dou nivele. S-au obtinut astfel urmatoarele date: 2926 probe bacteriologice in 2008 (2344 de la nivelul sistemelor centralizate si 582 de la nivelul fantanilor publice), 6996 in 2009 ( 6594 de la nivelul sistemelor centralizate si 402 de la nivelul fantanilor publice) si 7442 in 2010 ( 7024 de la nivelul sistemelor centralizate si 398 de la nivelul fantanilor publice). Numrul total de probe neconforme a fost de 587 pentru 2008 (444 de la nivelul fntnilor publice i143 de la nivelul sistemelor centralizate); 428 pentru 2009 (301 de la nivelul fntnilor publice i 127 de la nivelul sistemelor centralizate) i 372 pentru 2010 (278 de la nivelul fntnilor publice i 94 de la nivelul sistemelor centralizate). Au rezultat astfel urmtoarele procente: 20,06% pentru anul 2008; 6,11% pentru 2009 i 5,01% pentru 2010.

102

Grafic nr.

Total procent probe fizico-chimice necorespunztoare

25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% 2008 2009 2010 20.87% 7.46%

5.76%

n calculul procentului total al probelor fizico-chimice necorespunztoare, am utilizat acelai model de mai sus. Sub aspectul probelor fizico-chimice situatia este urmatoarea: un total de 1308 probe recoltate in anul 2008 (725 de la nivelul sistemelor centralizate si 583 de la nivelul fantanilor publice), 3867 in 2009 (3460 de la nivelul sistemelor centralizate si 407 de la nivelul fantanilor publice) si 3781 in 2010 (3384 de la nivelul sistemelor centralizate si 397 de la nivelul fantanilor publice). Numrul total al probelor fizico-chimice necorespunztoare este de 273 n 2008 (202 de la nivelul fntnilor publice i 71 de la nivelul sistemelor centralizate); 223 n 2009 (145 de la nivelul fntnilor publice i 78 de la nivelul sistemelor centralizate) i 282 n 2010 (181 de la nivelul fntnilor publice i 101 de la nivelul sistemelor centralizate). n urma calculului, au rezultat procentele totale de 20,87% probe fizico-chimice neconforme pentru anul 2008; 5,76% pentru 2009 i 7,46% pentru 2010. n continuare am reprezentat grafic procentul total al probelor neconforme n anii 2008-2010.

103

Grafic nr.

Total procent probe neconforme

25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% 2008 2009 2010 6% 5.83%

20.31%

Pentru a afla procentul total de probe neconforme n anii 2008-2010, am adunat numrul total de probe recoltate de la nivelul fntnilor publice cu cel de la nivelul sistemelor centralizate. Suma am mprit-o la numrul total de probe neconforme obinut prin adunarea celor de la nivelul fntnilor publice cu cele de la nivelul sistemelor centralizate (860 n 2008, 651 n 2009 i 654 n 2010). Astfel, au rezultat procentele de mai sus. Pentru anul 2008 am obinut un procent de 20,31% probe totale neconforme. n 2009 valoarea a fost de 6%, iar n 2010 de 5,83%. Se observ o mare diferen ntre 2008 i ceilali doi ani sub acest aspect. n anul 2008, au fost efectuate 242 de probe pentru determinarea coliformilor totali de ctre DSPJ Prahova i operatorii de ap de la nivelul judeului. Coliformii totali au fost detectai numai n 43 de probe. E.coli a fost gsit n 13 probe din totalul de 101 efectuate pentru identificarea lor. Din cele 17 probe prelevate cu scopul determinrii numrului de colonii la 22C, 6 au fost pozitive. n cursul acestui an au fost analizate 358 probe pentru detectarea enterococilor prezeni n apa furnizat locuitorilor. Acetia au fost detectai doar n 22 de probe din numrul total. Sub aspectul turbiditii, 12 din cele 72 de probe recoltate au fost necorespunztoare. n 2009 nu a fost raportat nicio poluare accidental a surselor de ap potabil. Reeaua sanitar din teritoriu nu a raportat nicio epidemie hidric. Au fost raportate 6 104

cazuri de intoxicaii acute cu nitrii/nitrai (methemoglobinemii acute infantile) ca urmare a consumului de ctre sugari de ap de fntn poluat cu nitrii/nitrai. n anul 2009, din totalul probelor de ap prelevate i analizate din sistemele centralizate de aprovizionare cu ap au fost necorespunztoare 2% dintre acestea, iar din totalul probelor de ap prelevate din sistemele locale au fost necorespunztoare 56,3%. DSPJ Prahova a nregistrat faptul c bacteriile coliforme au fost gsite n 47 de probe din cele 4765 prelevate de la nivelul localitilor din jude n anul 2010. Un numr de 250 probe au fost recoltate pentru detecia Clostridium perfringens, toate fiind conforme. Pentru nitrai au fost analizate 2681 probe (din care 5 neconforme), iar pentru nitrii au fost analizate 3047 probe (din care 2 necorespunztoare). Depirea concentraiei maxime admise n ap pentru parametrii nitrai/nitrii poate s determine, n special la sugari, methemoglobinemie acut infantil (intoxicaie acut cu nitrai/nitrii). A fost raportat un numr de 2 cazuri de methemoglobinemie acut infantil generate de consumul de ap din fntn. Prezena clorurilor a fost identificat n 14 din cele 2075 probe analizate n cursul anului 2010. n acest an au fost studiate 3179 probe la ieirea din staiile de tratare (din care 125 au fost neconforme) i 2703 n reea (din care 74 au fost necorespunztoare). Cele mai multe rezultate neconforme pentru acest parametru au fost nregistrate la nivelul zonelor de aprovizionare cu ap potabil din mediul rural. n anul 2010 nu a fost raportat nicio poluare accidental a surselor de ap potabil. Reeaua sanitar din teritoriu nu a raportat nicio epidemie hidric. n continuare, ne vom concentra atenia pe analizele recoltate att de la nivelul fntnilor publice, ct i de la nivelul sistemelor centralizate, urmrind evoluia lor n timp n cadrul unor tabele i grafice.

Tabel nr. Anul Total 2008 2009 2010 4012 4530 4303 ANALIZE FNTNI PUBLICE nc 996 1228 1019 p% nc 24.82 27.1 23.6

105

La nivelul fantanilor publice au fost recoltate un numar de 4012 analize in 2008 (din care 996 neconforme), 4530 in 2009 (din care 1228 nu corespund) si 4303 in 2010 (din care 1019 nu corespund). Procentul analizelor neconforme variaza de la un an la altul in limite relativ restranse: de la 24.82% in 2008, la un maxim de 27.1% in 2009 si la 23.6% in 2010 (cea mai scazuta valoare).

Tabel nr. Anul ANALIZE SISTEME CENTRALIZATE Total 2008 2009 2010 59893 58372 67787 nc 530 504 541 p% nc 0.88 0.86 0.79

Numrul total de analize prelevate n anul 2008 de la nivelul sistemelor centralizate a fost de 59893 (din care 530 neconforme), n 2009 de 58372 (504 necorespunztoare) i n 2010 de 67787 ( 541 neconforme). Procentual s-a nregistrat un trend descendent al analizelor neconforme din 2008 pn n 2010, valoarea procentual fiind n toate cazurile sub 1%. Observm tendina de scdere progresiv anual a procentului de analize necorespunztoare de la 0,88% n 2008, la 0,86% n 2009, ajungnd n 2010 la 0,79%.

Grafic nr.

Analize neconforme 2008

25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% fntni publice sisteme centralizate 24.82% 0.88%

106

Aa cum reiese din graficul de mai sus, 24,82% din totalul analizelor recoltate de la nivelul fntnilor publice au fost necorespunztoare n anul 2008. La nivelul sistemelor centralizate, numai 0,88% din totalul probelor prelevate nu au fost n conformitate cu normele n vigoare. Raportul pe anul 2008 pe care l-am obinut de la DSPJ Prahova, noteaz pentru acest an, sub aspectul analizelor neconforme, urmtoarele: cuprul, fluorul i turbiditatea. Cuprul se gsete n apa potabil n primul rnd datorit coroziunii sau dizolvrii din conductele de cupru (mai ales dac pH-ul apei este acid sau apa cu pH alcalin conine o cantitate mare de carbonat). De obicei concentraia are mari variaii n funcie de perioada de contact dintre ap i conductele din cupru. n eantioanele de ap prelevate imediat dup deschiderea robinetului, concentraia cuprului este de obicei mare, dar ulterior, pe msur ce apa curge, concentraia devine foarte mic. Creterea concentraiei cuprului poate fi evitat, cel puin temporar, prin educarea locatarilor s lase apa s curg nainte de a o consuma, dar acest lucru va trebui atent evaluat n cazul blocurilor mari de apartamente. n cazul n care apa este acid, aceasta va necesita un tratament al apei brute, pentru obinerea unor rezultate pe termen lung. Cuprul poate fi eliminat prin metodele convenionale de tratament, iar proveniena din materialul conductelor nu se ia n considerare de obicei dac n sursa de ap prezena sa este aproape invariabil. Valoarea standard este de 2,0 mg/litru. Valoarea ghid OMS este de 2,0 mg/litru i se bazeaz pe o marj de siguran corespunztoare pentru evitarea efectelor gastrointestinale acute la populaia cu homeostazie normal a cuprului. Dac concentraia crete peste aceast valoare, foarte repede crete riscul apariiei iritaiilor gastrointestinale acute. Problema efectelor adverse este acut i se bazeaz mai degrab pe concentraie dect pe doza real, de exemplu greutatea corporal nu se ia n considerare. Cuprul este un element esenial. n rile dezvoltate alimentele, suplimentele nutriionale i apa sunt principalele surse de expunere la cupru.

107

Grafic nr.

Analize neconforme 2009

30.00% 25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% fntni publice sisteme centralizate 27.10% 0.86%

n anul 2009, la nivelul fntnilor publice, un procent de 27,10% din totalul analizelor prelevate, nu a corespuns normelor n vigoare privind calitatea apei potabile. La nivelul sistemelor centralizate, 0,86% dintre analize au fost necorespunztoare. n raportul pe 2009 privind calitatea apei potabile distribuit locuitorilor din judeul Prahova, nu sunt menionate detalii privind indicatorii microbiologici i fizico-chimici necorespunztori.

Grafic nr.

Analize neconforme 2010

25.00% 20.00% 15.00% 10.00% 5.00% 0.00% fntni publice sisteme centralizate 23.60% 0.79%

108

Graficul de mai sus ofer o imagine complet asupra procentului de analize necorespunztoare nregistrat n anul 2010. Astfel, la nivelul fntnilor publice 23,60% dintre analizele prelevate au fost neconforme, iar la nivelul sistemelor centralizate 0,79% dintre analize nu au corespuns. n anul 2010, au fost efectuate 7174 analize pentru parametrul E.coli de ctre DSPJ Prahova i operatorii de ap de la nivelul judeului. E.coli a fost detectat n numai 63 de probe. E.coli este un indicator de poluare fecal a apei. Odat detectat, operatorii au datoria s acioneze prompt pentru a proteja sntatea public. Rspunsul lor imediat cnd este detectat E.coli n probele prelevate, este de a repeat recoltarea de probe n punctele neconforme i n mai multe puncte din reeaua de distribuie din zona de aprovizionare cu ap aferent, pentru a confirma c apa furnizat consumatorilor este sigur din punct de vedere sanitar. n anul 2010 aceste analize efectuate n cadrul retestrii au dat rezultate satisfctoare n majoritatea cazurilor; n restul situaiilor, cnd retestarea a confirmat neconformitatea constant, s-a continuat aplicarea msurilor impuse iniial operatorului de ctre DSPJ Prahova, pn la ncadrarea apei furnizate n parametrii de potabilitate i n aceste cazuri. Enterococii sunt indicatori ai polurii fecale umane. Legislaia n vigoare solicit operatorilor monitorizarea parazitului Cryptosporidium parvum n sistemele de aprovizionare cu ap potabil evaluate ca fiind la risc (cele care potabilizeaz apa din surse de suprafa/mixte i n care a fost identificat Clostridium perfringens). n anul 2010 nu s-a impus analiza acestui parametru. Totodat, laboratoarele de analiz a apei potabile de pe raza judeului Prahova nu au capacitatea de a analiza acest parametru. n continuare, voi reprezenta grafic procentul total de analize neconforme nregistrat n fiecare dintre anii studiai.

109

Grafic nr.

Total procent analize neconforme

3.00% 2.50% 2.00% 1.50% 1.00% 0.50% 0.00% 2008 2009 2010 2.38% 2.75%

2.16%

Pentru a obine procentele de mai sus am adunat, pentru fiecare an, numrul de analize recoltate de la nivelul fntnilor publice cu cel de la nivelul sistemelor centralizate i le-am mprit la suma analizelor neconforme, provenit din cumulul analizelor necorespunztoare de la nivelul fntnilor cu cele de la nivelul sistemelor centralizate. Au rezultat astfel urmtoarele valori: 2,38% pentru anul 2008; 2,75% pentru 2009 i 2,16% pentru 2010. Nitriii provin din oxidarea incomplet a amoniacului n prezena bacteriilor nitrificatoare sau din nitrai n anumite condiii: fie naintea consumului (reducere n fntni), fie n organism (n tubul digestiv), dar i n rezervoare i evi zincate unde nitraii sunt redui la nitrii genernd o toxicitate secundar a nitrailor. Prezena concomitent a amoniacului i nitrailor ne arat o poluare continu i o dezinfecie necorespunztoare. Cantiti mici de nitrai pot fi regsite aproape n toate apele. Nitraii provin din urmtoarele surse de poluare: ngrminte folosite n cantiti foarte mari n agricultura intensiv, pesticide cu azot, locuri de depozitare a ngrmintelor deterioarate sau construite prea aproape de fntnile particulare. Chiar dac o cantitate suplimentar de nitrai nu ajunge n pmnt, va trece destul de mult timp pn cnd coninutul de nitrai din ap, deja existent, se va degrada.

110

n apele de suprafa, concentraiile de nitrai se pot ncadra ntre 0 i 8 mg/litru, iar n apele foarte poluate pot ajunge pn la 50-150 mg/litru sau chiar mai mult. n 1988, 36% dintre fntnile din Romnia aveau concentraia de nitrai de peste 45 mg/litru. n cadrul Uniunii Europene, valoarea pragului pentru nitrai n apa potabil este de 50 mg/litru. n organismul uman, nitraii sunt transformai n nitrii. Nitriii sunt periculoi pentru copiii mici i sugari, chiar n cantiti mai mici dect limita admis, oxidnd hemoglobin care este responsabil pentru captarea oxigenului. Oxidarea hemoglobinei poate duce la apariia methemoglobinemiei. Organismul copiilor mici nu poate degrada methemoglobina destul de repede, ceea ce determin o oxigenare insuficient. Intoxicaia acut poate avea drept simptome cianoza (albstrirea) buzelor, minilor i picioarelor; dureri de cap; dispnee (dificulti de respiraie) i chiar sufocarea n cazurile cele mai grave. Afeciunea se manifest cu precdere la copiii mici n primul an de via, iar n cazul celor cu vrsta de pn la 3 luni poate fi fatal. ara noastr are o frecven ridicat a methemoglobinemiei, cu mortalitate semnificativ. ntre 1984 i 1995 s-au nregistrat 2346 cazuri la copiii sub 1 an i 80 de decese. Exist indicia c cifra este mult subestimat din cauza dificultii diagnosticrii. Demn de remercat este c intoxicaia cronic cu nitrai, n general fr forme clinice, se rsfrnge puternic asupra organismului infantile, influennd dezvoltarea fizic, att ponderal, ct i statural i scznd n acelai timp rezistena organismului la diferitele agresiuni biologice din mediu (infecii digestive, respiratorii, etc.). n mod normal concentraia nitrailor din sursele de ap este sczut (de obicei nu depete 10 mg/litr), dar n cazul n care exist o poluare specific cu nitrai, poate fi mare (considerabil peste 50 mg/litru) datorit apelor de percolare sau iroire de pe terenurile agricole sau contaminrii cu dejecte umane sau animale ca urmare a oxidrii amoniacului. n condiii de anaerobioz, nitraii pot fi redui n nitrii prin activitatea microbian (aceast condiie duce la persistena nitriilor). Nitraii pot fi ndeprtai prin folosirea rinilor schimbtoare de anioni (metod costisitoare), iar concentraia nitriilor poate fi redus prin clorinare eficient pentru a oxide nitriii n nitrai 111

Valoarea standard este de 50 mg/litru pentru nitrai i 0,50 mg/litru pentru nitrii. Condiia obligatorie este:

Valoarea ghid provizorie OMS pentru nitrai de 50 mg/l are n vedere prevenirea methemoglobinemiei la sugarii alimentai artificial n expunerea pe termen scurt. n expunerea ndelungat, valoarea ghid provizorie de 0,20 mg nitrai/l este bazat pe ADI (doza zilnic acceptabil) de 0,07 mg/kg corp pe zi, stabilit pe baza modificrilor morfologice cardiac i pulmonare observate ntr-un studiu de doi ani pe obolani. n situaia n care concentraia nitrailor depete 50mg/l, OMS consider c n plaja de 50-100 mg/l este posibil ca apa s fie furnizat sugarilor atta timp ct apa este sigur microbiologic i crete vigilena pentru depistarea posibilelor semne de methemoglobinemie. Peste concentraia de 100 mg/l, apa nu ar trebui folosit. Pentru populaie, cu excepia situaiei n care concentraia nitrailor din apa potabil depete 50 mg/l, sursele principale de nitrai sunt produsele vegetale i mezelurile. DSPJ Prahova a impus, prin modificrile i controalele efectuate, o serie de msuri de remediere, dintre care amintim: salubrizarea zonei din jurul surselor locale de ap, asigurarea de perimeter de protecie pentru aceste surse, amplasarea i amenajarea corespunztoare a acestora, asanarea i dezinfecia periodic i ori de cte ori este nevoie a fntnilor, semnalizarea fntnilor necorespunztoare cu avertizoare care s indice c apa din sursele respective este nepotabil i interzicerea consumului de ap din acestea, folosirea pentru but a apei din surse alternative de ap potabil, nlocuirea surselor necorespunztoare, etc. Graficele care urmeaz aboreaz problema probelor i analizelor necorespunztoare nregistrate n anii 2008, 2009 i 2010, la nivelul fntnilor publice i sistemelor centralizate de aprovizionare cu ap.

112

Grafic nr.12

Probe si analize necorespuzatoare fntni publice

60.00% 50.00% 40.00% 30.00% 20.00% 10.00% 0.00% 2008 2009 2010 probe necorepunzatoare analize necorespunzatoare 24.82% 27.10% 23.60% 55.45% 55.13% 57.73%

La nivelul fntnilor publice au fost efectuate o serie de probe i analize, dintre care unele nu au fost conforme cu normele n vigoare privind condiiile de potabilitate ale apei. Am reprezentat evoluia lor procentual n anii 2008, 2009 i 2010 n cadrul graficului de mai sus. Din totalul probelor prelevate, n 2008 55,45% au fost necorespunztoare, n 2009 55,13% nu au corespuns i n 2010 57,73% nu au fost conforme. Observm astfel, c procentul total al probelor necorespunztoare variaz n limite restrnse. Cu toate acestea, 2010 este anul n care s-a nregistrat cel mai ridicat procent al probelor necorespunztoare. Procentul analizelor neconforme prelevate variaz de la un an la an n aceleai limite restrnse, dup cum urmeaz: n anul 2008 neconforme au fost 24,82% din totalul analizelor recoltate, n 2009 27,10% au fost neconforme i n 2010 23,60% nu au corepuns. Este facil de observant c sub aspectul procentului analizelor necorespunztoare, 2009 nregistreaz cea mai ridicat valoare, n timp ce 2010 se situeaz la polul opus.

113

n cele ce urmeaz am prezentat situaia procentual a probelor i analizelor neconforme recoltate de la nivelul sistemelor cntralizate n acelai interval luat n discuie: 2008-2010.

Grafic nr.14

Probe i analize necorespuztoare sisteme centralizate

8.00% 6.00% 4.00% 2.04% 2.00% 0.00% 2008 2009 2010 probe necorepunzatoare analize necorespunzatoare 0.88% 0.86% 1.80% 0.79% 6.94%

Procentul analizelor necorespunzatoare nu a depasi in niciun an 1%, manifestand o tendinta relativ constanta in timp. Astfel in 2008 s-au inregistrat 0.98% analize neconforme din totalul celor prelevate, in 2009- 0.72%, iar in 2010- 0.79%. Daca luam in calcul probele necorespunzatoare, putem afirma ca 2008 a inregistrat cele mai ridicate valori din tot intervalul investigat. Tendinta este descrescatoare sub aspectul procentului probelor necorespunzatoare. Daca in 2008 cifra s-a situat in jurul valorii de 6.94%, in 2009 a evoluat catre 2.04%, ajungand la 1.80% in 2010. Singura diferenta semnificativa se observa in anul 2008, cand procentul probelor

necorespunzatoare este cu mult crescut fata de ceilalti ani. Putem concluziona, pe baza acestui grafic, ca tendinta procentuala a probelor si analizelor neconforme este constant-descrescatoare.

114

6. DISCUII I CONCLUZII 6.a DISCUII

Conform datelor Institutului Naional de Statistic, mai mult de jumtate din populaia Romniei nu are acces la un sistem de alimentare cu ap i mai puin de att are conexiune la un sistem de canalizare. Concret, statistica arata ca unul din doi romani nu are acces la apa, fie ca locuieste in oras, fie in mediul rural. Exista o discrepanta important intre marile orase, care au in proportie de peste 90% o retea de alimentare cu apa, si mediul rural care are un grad de racordare la retelele de alimentare cu apa sub 30%. In Romania, 35% din totalul populatiei, nu beneficiaza inca de apa potabila distribuita prin sistemul public, iar 47% nu beneficiaza de acces la serviciile de colectare si epurare a apelor uzate. In ara noastr, media consumului de ap este de aproximativ 1.870 mc/locuitor/an, cifr care ne plaseaza pe locul 13 in Europa (media la nivel european fiind de 4.000 mc/locuitor/an). Creterea populaiei, a produciei agricole (70% din apa pe care o folosim este consumat n agricultur), gestionarea greit a surselor de ap i uneori situaia politic pot duce la lipsa apei potabile n unele regiuni. Apa poluat cauzeaz 80% din mbolnvirile i decesele din rile n curs de dezvoltare, ucignd un copil la fiecare opt secunde. In Romania, 11 milioane de locuitori (45% din populatie) consuma apa din puturi,ale carei calitati organoleptice nu sunt cunoscute prin analize de laborator. In localitatile romanesti de pe malul Dunarii nu exista nici o statie de epurarea apei. In prezent, in Romania exista 224 statii de epurare a apelor reziduale orasenesti. La ora actual exista 1398 de statii de tratare a apei, din care 601 mai importante, pentru sisteme care aprovizioneaza mai mult de 5000 de persoane. 25% din statiile mici si 10% din statiile mari au apa necorespunzatoare, iar apa potabila distribuita cu intreruperi mai mari de 8 ore pe zi in 21% dintre localitatile urbane, afecteaza 12,5% din totalul 115

populatiei urbane deservite. Din 1.359 de statii de epurare verificate in anul 2004, numai 40,8%,au functionat corespunzator, iar restul de 59,2% nu s-au ridicat la standardele impuse.

Discuii despre sursele de ap i modul de aprovizionare cu ap a locuitorilor judeului Prahova n judeul Prahova, sursele de apa potabil provin n proporie de 35,5% (38054 mc/zi) din apa de suprafata. Celelalte surse sunt: apa de profunzime- 63% (67385,4 mc/zi-din care 920 mc/zi prin realimentarea artificiala a acviferului) i apa din sursa mixta-de suprafata si profunzime- 1,5% (1647,6 mc/zi). Aceste date sunt puse n eviden n figura nr.1 Sub aspectul modului de aprovizionare cu ap potabil al populaiei din jude, 74,58% din totalul locuitorilor (adic 609422 persoane din 817092) sunt branai la sistemele centralizate de aprovizionare cu ap, n timp ce 25,42% (ceea ce nseamn 207670 persoane) se aprovizioneaz din surse locale (fntni publice i individuale, izvoare captate, etc.). Informaiile se regsesc n graficul nr.2. Volumul total de ap distribuit este de 107087mc/zi.

Discuii despre morbiditatea prin bolile principale asociate consumului de ap Boala diareic acut, dizenteria bacterian i hepatita A reprezint principalele boli ce recunosc apa ca mod de transmitere. Celelalte boli asociate consumului de ap sunt grupate ntr-o singur categorie deocarece nu exist suficiente date pentru a le detalia pe fiecare n parte. Tabelul nr.2 prezint evoluia ascendent global a morbiditii/100.000 locuitori n cei trei ani studiai. Studiind fiecare boal n parte observm c morbiditatea/100.000 locuitori prin boala diareic acut i prin alte boli posibil asociate consumului de ap este n cretere, pe cnd cea prin hepatita A i dizenteria bacterian se situeaz la polul opus. Abaterile procentuale ale morbiditii sunt redate n tabelul nr.3. Pentru a sesiza mai uor diferenele nregistrate de la un an la altul, am calculate abaterile procentuale ale 116

morbiditii pentru anul 2009 comparativ cu 2008 (abaterea total este de 6,93%), pentru 2010 comparativ cu 2009 (abaterea total este de 23,76%) i pentru 2010 comparativ cu 2008 (abaterea total cea mai mare, de 32,76%), rezultatele obinute urmnd a fi redate n cadrul a trei grafice. Pe parcursul celor trei ani luai n discuie, dizenteria bacterian i hepatita A au cunoscut o evoluie favorabil, n timp ce boala diareic i alte boli asociate consumului de ap cresc n fiecare an.

Discuii referitoare la incidena cazurilor de boli transmise prin ap n ceea ce privete bolile transmise prin ap, ele sunt inegal transmise n cele dou medii de reziden, iar totalul lor este semnificativ diferit n mediul urban fa de cel rural. Situaia numeric detaliat este surprins n tabelul nr.4 pentru mediul urban i tabelul nr.5 pentru mediul rural. n anul 2010, mediul urban cunote o explozie a numrului de boli transmise prin ap, valoare aproape dubl fa de cea din mediul rural. Pentru o mai bun imagine global a distribuiei bolilor n populaia judeului, am calculat procentul fiecrei boli n mediul respectiv (urban sau rural) n fiecare an. Pe baza rezultatele obinute am realizat ase figuri, dou pentru fiecare an. n anul 2008 dizenteria bacterian. n tabelul nr.6 am calculate numrul total de boli transmise prin ap. Pe baza lui am realizat figurile nr.9, 10 i 11 care surprind evoluia procentual total a bolilor, pe ambele medii de reziden. Astfel, n 2008 s-au obinut urmtoarele procente: 47% pentru BDA, 48% pentru alte boli posibil associate consumului de ap, 4% pentru hepatita A i 1% pentru dizenteria bacterian. Valorile nregistrate n anul 2009 au fost: 50% n cazul bolii diareice, 45% n cazul celorlalte boli, dizenteria i hepatita A urmnd s se menin la acelai nivel din anul precedent, respectiv 1% i 4%. n 2010, cifrele s-au modificat n sensul creterii procentului pentru alte boli posibil asociate consumului de ap la 53%. BDA nregistreaz 45%, dizenteria i hepatita fiecare cte 1%.

117

DISCUII REFERITOARE LA PROBE Discuii referitoare la probele recoltate de la nivelul fntnilor publice Tabelul nr.7 reflect tendina descresctoare a numrului total de probe prelevate de la nivelul fntnilor locale, iar urmtoarele ofer detalii despre probele bacteriologice i fizico-chimice recoltate de la acest nivel. Din cele 582 probe bacteriologice prelevate n 2008, 76,28% au fost neconforme bacteriologic i 34,65% din cele 585 probe fizico-chimice recoltate nu au corespuns (grafic nr.4). n anul urmtor din 402 probe bacteriologice i 407 fizico-chimice, 74,87% au fost necorespunztoare bacteriologic i 35,63% au fost neconforme din punct de vedere fizico-chimic (grafic nr.5). Pentru anul 2010, probele bacteriologice neconforme au nregistrat procentul de 69,80% (din 398 recoltate) i probele fizico-chimice necorespunztoare au fost 45,60% (din 397). Per total, la nivelul fntnilor publice am obinut urmtoarele procente ale probelor neconforme: 55,45% n 2008 (din 1165 de probe prelevate), 55,13% n 2009 (din 809 probe) i 57,73% n 2010 (din 795 probe). Se observ c n toi anii procentul depete 50%, ceea ce constituie un pericol n special pentru sugari i copiii mici, la care poate s apar methemoglobinemia. Nitraii sunt transformai n nitrii n organism. Nitriii oxideaz hemoglobina responsabil pentru captarea oxigenului, ceea ce poate determina methemoglobinemie.

Discuii referitoare la probele recoltate de la nivelul sistemelor centralizate Sub aspectul probelor prelevate de la nivelul sistemelor centralizate, observm creterea numeric de la un an la altul. n anul 2008, din totalul de 3069 probe, 6,94% nu au corespuns normelor n vigoare privind calitatea apei potabile, urmnd s scad considerabil n urmtorii doi ani. Astfel, 2009 nregistreaza 2,04% probe neconforme (din 10057 recoltate), iar 20101,80% (din 10408). (grafic nr.8).

118

n 2008 probele fizico-chimice neconforme ating valoarea de 9,80%, iar cele bacteriologice necorespunztoare de 6,10% (grafic nr.9). n 2009 valorile se modific dup cum urmeaz: 2,25% probe fizico-chimice neconforme i 1,92% probe bacteriologice necorespunztoare (grafic nr.10). n 2010, din totalul de 3384 probe fizicochimice prelevate, 2,90% nu au corespuns, iar din cele 7024 probe bacteriologice recoltate, 1,30% au fost neconforme (grafic nr.11).

Discuii referitoare la probe neconforme (fntni publice+sisteme centralizate) Procentul total al probelor neconforme reflect ct la sut din totalul probelor efectuate la nivelul fntnilor publice i sistemelor centralizate nu au corespuns normelor. Atfel, n urma calculului, au reieit urmtoarele valori: 20,31% pentru anul 2008, 6% pentru 2009 i 5,83% pentru 2010. O diferen semnificativ apare ntre 2008 i ceilali doi ani. Evoluia este lent descendent (grafic nr.14). Sub aspectul probelor bacteriologice necorespunztoare totale (fntni i sisteme), graficul nr.12 evideniaz foarte bine situaia: 20,06% n 2008, 6,11% n 2009 i 5,01% n 2010. Tendina este de uoar scdere, dar nu se menine i la nivel fizico-chimic, unde 2008 nregistreaz 20,87% probe neconforme, 2009- 5,76% i 2010- 7,46%.

DISCUII REFERITOARE LA ANALIZE Sub aspectul analizelor neconforme, Raportul DSPJ Prahova pe 2008 menioneaz cuprul, fluorul i turbiditatea. La nivelul fntnilor publice 24,82% dintre analize au fost neconforme, iar la nivelul sistemelor centralizate, 0,88% dintre acestea nu au corespuns (grafic nr.15). n anul 2009, din 4530 analize prelevate de la nivelul fntnilor publice, neconforme au fost 27,10%, iar din cele 58372 de la nivelul sistemelor centralizate, numai 0,86% au fost necorespunztoare (grafic nr.16). n 2010 au fost efectuate 7174 analize pentru parametrul E.coli de ctre DSPJ Prahova i operatorii de ap de la nivelul judeului. E.coli a fost identificat n doar 63 de 119

analize. La nivelul fntnilor publice, n acest an, 23,60% dintre probe au fost necorespunztoare, iar la nivelul sistemelor centralizate, 0,79% nu au fost conforme (grafic nr.17). Fcnd o medie a analizelor neconforme, am obinut pentru 2008 procentul de 2,38%, pentru 2009 de 2,75% i pentru 2010 de 2,16% (grafic nr.18). Acest procent variaz n acest perioad, n toate cazurile mentinndu-se sub valoarea de trei puncte procentuale.

6.b CONCLUZII

Principalele boli transmise prin ap sunt: boala diareic acut, dizenteria bacterian i hepatita A. Dintre acestea, ultimele dou sunt n scdere uoar, n timp ce boala diareic i restul bolilor transmise prin ap sunt n cretere. Mortalitatea prin bolile cu transmitere hidric este asociat n principal cu boala diareic acut, dizenteria i hepatita A determinnd mult mai rar decese n Romnia. n 2008, 55,45% din probele recoltate de la nivelul fntnilor publice au fost necorespunztoare i 24,82% din analize. n ceea ce privete sistemele centralizate, 6,94% din numrul de probe i 0,88% din cel de analize nu au corespuns. n anul 2009 nu a fost raportata nicio poluare accidentala a surselor de apa potabila. Reeaua sanitara din teritoriu nu a raportat nicio epidemie hidrica. Au fost raportate 6 cazuri de intoxicatii acute cu nitriti/nitrati (methemoglobinemii acute infantile) ca urmare a consumului de catre sugari de apa de fantana poluata cu nitriti/nitrati. In cadrul altor boli posibil asociate consumului de apa,in anul 2009 au fost raportate un numar mare de giardioze , care se pare ca sunt datorate mai degraba conditiilor de igiena deficitara si nu consumului de apa. In anul 2009 , din totalul probelor de apa prelevate si analizate din sistemele centralizate de aprovizionare cu apa au fost necorespunzatoare 2,04% din acestea, iar din 120

totalul probelor de apa prelevate din sistemele locale (fantani publice, etc.) au fost necorespunzatoare 55,13%. Analizele de la nivelul sistemelor centralizate au fost necorespunztoare n proporie de 0,88%, iar cele de la nivelul fntnilor publice n procent de 27,10%. In anul 2010 nu a fost raportata nicio poluare accidentala a surselor de apa potabila. Reteaua sanitara din teritoriu nu a raportat nici o epidemie hidrica. Au fost raportate 2 cazuri de intoxicatii acute cu nitriti/nitrati (methemoglobinemii acute infantile) ca urmare a consumului de catre sugari de apa de fantana poluata cu nitriti/nitrati. La nivelul fntnilor publice neconforme au fost 57,73% dintre probe i 23,60% dintre analize, iar le nivelul sistemelor centralizate nu au corespuns 1,80% dintre probe i 0,79% dintre analize.

VI. RECOMANDRI
Cu scopul de a menine starea de sntate a populaiei i a minimaliza riscul rspndirii prin ap a numeroase boli, am fcut o serie de recomandri. OMS recomand ingestia a minim 2 litri de ap pe zi pentru un adult. Pentru nevoile strict fiziologice propune 5 litri n 24 de ore, cantitatea optim fiind de 100 litri pe zi. Echilibrul ntre aportul i pierderile de ap trebuie s fie meninut permanent. Aportul i pierderile trebuie s fie egale. Dac volumul de ap eliminat depete pierderile, apare deshidratarea, care variaz de la uoar la sever. Cnd organismul pierde 1% din greutatea corporal, apar fenomene neuro-vegetative precum tahicardie, senzaie de grea, vrsturi, paloare, transpiraii, etc. La pierderea a 2% din ap apare senzaia de sete i la 5% febra. La un deficit mai mare de 10%, se instaleaz blocajul renal, iar sistemul nervos este sever afectat. La o pierdere mai mare de 20% se produce decesul.

121

OMS recomand o serie de msuri pentru a reduce numrul cazurilor de boli transmise prin ap, i anume:
accesul la ap potabil sigur, mbuniri ale nivelului de salubritate, personal bine antrenat i respectarea igienei alimentare, educaia sanitar a populaiei asupra modului de diseminare al infeciilor.

n cazurile grave de boal diareic acut i dizenterie bacterian se recomd rehidratare parenteral, tratament antibiotic parenteral, corectarea modificrilor biologice associate, administrarea de gamaglobulin i.v (n special la nou-nscut i sugarul mic), recuperarea nutriional (frecvent necesar) sau tratamentul altor consecine importante. Deoarece nu exist terapie pentru hepatita acut viral i deoarece terapia antiviral pentru hepatita viral cronic este eficace doar la o parte din pacieni, accentul se pune pe prevenirea prin imunizare. n trecut, imunoprofilaxia se baza exclusive pe imunizarea pasiv cu preparate de globuline coninnd anticorpi, purificate prin fracionare cu etanol la rece, obinute din plasma a sute de donator normali. Actualmente, pentru hepatita A i B este disponibil imunizarea activ prin vaccin. Vaccinul inactivat cu formalin s-a dovedit a fi imunogenic, sigur i de nalt eficacitate n prevenirea hepatitei A. Se poate folosi la pesoane n vrst de cel puin doi ani i asigur o protecie adecvat timp de 4 sptmni dup inocularea primar. Dac poate fi administrat cu 4 sptmni inaintea unei posibile expuneri, precum cltoria ntr-o zon endemic, vaccinul hepatitei A reprezint abordarea preferat ca imunoprofilaxie preexpunere. Alte grupuri care candideaz la vaccinarea pentru hepatita A includ: personalul militar, populaiile cu izbucniri ciclice de hepatit A, anagajaii din centrele de ngrijire zilnic, lucrtorii cu primate, personalul din laboratoare i alte grupuri populaionale cunoscute ca avnd risc crescut.

122

Apa furnizat locuitorilor prin intermediul sistemelor centralizate, dei a trecut deja etapa de epurare i dezinfectare la staia de epurare a apei, poate s conin o serie de germeni i substane ce provoac mbolnviri. Utilizarea unui filtru elimin mare parte din substanele prezente. Astfel, se recomand lsarea unui timp ntre deschiderea robinetului i folosirea apei de la robinet, deoarece apa stagneaz mult timp n conducte (benzopiren, cadmiu, plumb- prin coroziunea evilor). Apa ar trebui lsat ntr-un vas deschis pentru a volatiza clorul rezidual. Apa mineral are roluri multiple n ameliorarea unor afeciuni dermatologice, reumatologice, renale sau respiratorii. Consumul zilnic de ap minerala nu este recomandat, dect daca este slab mineralizata. Varianta optim o reprezint alternarea cu apa plat. Exist mai multe tipuri de ap mineral. Apele minerale pe baz de bicarbonat se caracterizeaz prin prezena ntr-un litru de ap a cel puin un gram de bicarbonat de sodiu.sunt folosite pentru tratarea unor afectiuni gastrice si biliare. Au o actiune antiinflamatorie si calmanta ce permite tratarea acneei si arsurilor, graie proprietilor ei cicatrizante. Valoarea lor terapeutica poate fi pusa n evidenta att prin consumul intern, ct si prin folosirea n cadrul unor proceduri hidroterapice.

123

Asupra mucoasei gastrica produce o neutralizare directa a secretiei acide, dar aceasta nu este de durat, motiv pentru care se recomand consumul de doze mici n mod repetat. In contrast cu solutiile alcaline folosite curent n tratamentul bolii ulceroase, apele bicarbonatate nu reduc decat partial activitatea enzimatic gastrointestinal sau pancreatic. Apele bicarbonatate limiteaza intensitatea activarii pepsinei (cu rol n boala ulceroas), fapt pentru care sunt considerate factori terapeutici adjuvanti deosebit de utili n tratamentul maladiei ulceroase. Apele bicarbonatate sodice detin o evidenta actiune de inhibitie a secretiei gastrice si de reducere a activitatii peptice. De aceea, ele sunt recomandate n gastritele hiperacide si n boala ulceroasa. Apele minerale bicarbonatate calcice si magneziene, care reprezinta de fapt marea majoritate a apelor de masa, au o actiune diferita asupra functiei digestive a stomacului comparativ cu apele bicarbonatate sodice. Ele produc o stimulare a secretiei stomacului fara a influenta n mod semnificativ activitatea peptica. Isi gasesc utilitatea terapeutica n tratamentul gastritelor hipoacide. Apele bicarbonatate ofera protectia fata de reactiile alergice cutanate, digestive sau respiratorii. S-a observat ca n timpul si dupa cura hidrominerala alcalina fenomenele alergice se pot ameliora. n cura externa unele ape bicarbonatate pot fi folosite n tratamentul eczemelor pruriginoase sau varicoase, ca si cel al bolilor cardiovasculare compensate. 124

Apele minerale sulfatate sunt apele minerale n care predomin anionul sulfat cu peste 20 miliechivaleni, la o mineralizare total a apei de peste 1 g/litru. Acestea sunt recomandate n cazul afeciunilor gastrice (reduc secreia sucului gastric), renale i dermatologice, dar i n regimurile de slbit deoarece se crede c favorizeaz pierderea grsimilor. Apele minerale sulfuroase conin o mare cantitate de sulf, ceea ce le face improprii consumului din cauza gustului neplcut pe care sulful l imprim apei. Astfel, ele sunt utilizate numai ca ape medicinal. Folosite intern, sunt indicate n tratamentul astmului i bolilor respiratorii, colitelor, hepatitelor, diabetului zaharat i intoxicaiilor cornice cu metale grele (mercur, plumb, zinc), dar i n stimularea tranzitului intestinal. Asupra sistemului nervos, apele cu sulf au o actiune stimulatoare, de aceea se pot folosi de catre bolnavii astenici si hiporeactivi. Cura externa cu ape sulfuroase se bucura de o larga utilizare in statiunile balneoclimaterice din tara noastra, baile totale sau partiale fiind deosebit de benefice in tratarea afectiunilor dermatologice i reumatismale cornice. Apele usor mineralizate se recomand a fi consumate zilnic, atat in cazul copiilor cat si al adultilor. Pe etichete trebuie s fie menionat valoarea reziduului uscat care, n mod normal, nu depete 300 mg/l. Apele minerale bogate in oligoelemente permit stimularea sistemului imunitar i protejeaza organismul mpotriva bolilor reumatismale. Ele sunt recomandate spre consum in cazul efortului fizic, concentratia lor in magneziu favorizand relaxarea musculara. Apele bogate in calciu joaca rol in soliditatea oaselor, ajutand la prevenirea osteoporozei. Apa termal provine din sursa naturala, are o compozitie chimica specifica, diferita in functie de izvorul natural i este bogata in substante nutritive si minerale.Ea trebuie folosita in starea in care se gaseste, fara a suferi tratamente chimice. Caracteristicile apei termale sunt: are o concentratie ridicat de saruri minerale (calciu, magneziu), ceea ce ii confera un efect antiinflamator; contine oligoelemente precum: siliciu (actioneaza asupra sistemului imun si a elasticitatii pielii), seleniu (oligoelement esential in metabolismul celular cu puternic efect antioxidant), zinc (actiune cicatrizanta), cupru (rol antiseptic); are pH aproape neutru; este bacteriologic pura. 125

Beneficiile apei termale sunt: are actiune antiinflamatoare, antiiritanta, calmanta; are influenta benefica asupra pielii (sprijina sistemul imunitar, stimuleaza regenerarea celulara si sinteza colagenului); hidrateaza si improspateaza tenul; poate fi folosita ca tratament in problemele dermatologice cunoscute (acnee, cuperoza, rozacee, dermatita seboreica); favorizeaza cicatrizarea; are rol important n cosmetic. De asemenea, este utila in caz de roseata, prurit, arsuri solare sau dupa tratamente dermatologice iritante. Apa termal poate fi utilizat cu success i n cazul copiilor.

126

BIBLIOGRAFIE

1. Mnescu, S. - Igien, Ed. Medical, 1996; 2. Harisson- Principii de Medicin Intern ediia 14, Ed. Teora, Bucureti 2003 (retiprire ediia din 2001);

3. Ciofu E., Ciofu C.,- Esenialul n pediatrie, ed a 2-a, Ed. Almatea, Bucureti, 2002; 4. Rebedea I- Boli infecioase, Ed. Medical, Bucureti, 2002; 5. Bocan, I. S., Asistena primar a strii de sntate, Aplicaii n epidemiologie i biostatistic, Presa Universitar Clujean, 1996; 6. MMWR Recommendations and Reports, Recommendations for Prevention and Control of Hepatitis C Virus (HCV) Infection and HCV-Related Chronic Disease, Centers for Disease Control and Prevention, Atlanta, Georgia; 7. Rebedea, Ileana, Rebedea, Irina, Diarei acute infecioase, Editura ALL, Bucureti, 1998; 8. Cole T.J. - Growth charts for both cross-sectional and longitudinal data, Statistics in medicine, 1994; 9. Directiva 98/83/CE - Guidance document on reporting under Drinking Water Directive 98/83/EC; 10. WHO report - Global Water Supply and Sanitary Assessment 2000; 11. http://www.who.int/water_sanitation_health/diseases/WSH03.02.pdf; 12. http://www.who.int/household_water/en/index.html; 13. http://www.who.int/child_adolescent_health/documents/9789241598415/en/index .html; 14. http://www.who.int/water_sanitation_health/diseases/diarrhoea/en/; 15. http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/2edvol2p1.pdf; 16. http://www.microumftgm.ro/cursuri/cursro/bact_sp/10_esch_shigella.pdf; 17. http://www.ecology.md/md/section.php?id=5079&section=health; 18. http://www.dspph.ro/; 127

19. http://www.sanatatea.com/art/mediu/599-boli-microbiene-transmise-prin intermediul-apei.html; 20. Legea apei nr. 458/2002; 21. Legea apei nr. 311/2004; 22. Vasilov Marieta - Sntatea populatiei si factorii care o conditioneaz Preocupri de actualitate si de perspectiv ale sectiei Medicina mediului si Colectivittilor din ISP Iasi, Al VIII-lea Congres National de Igien , Focsani, 1999; 23. Vlaicu Brigitha - Implicatiile medicinei scolare n asigurarea strii igienicosanitare a institutiilor scolare pentru dezvoltarea armonioas a elevilor, stadii si perspective n sud-vestul Romniei. Consftuirea Societtii de Igien, Bucuresti, 1996; 24. Norme de igien i sntate public pentru colectivitti de copii si tineri Inspectoratul de Sntate Public al municipiului Bucuresti, 1997

128

129