Anda di halaman 1dari 11

Comunicarea non-verbala:

Kinezica
Hobjila Laura Rebeca Isabell Grupa V

-Introducere in Teoria Comunicarii-

Cuprins

Scurt Istoric Utilitatea comunicarii non-verbale Kinezica sau studiul miscarilor corpului Gesturi facute cu palma Gesturi ale mainii

Scurt Istoric
Domeniul de studiul al comunicarii non-verbale dateaza din Antichitate si pana in ziua de astazi.Termenul kinezica provine din grecescul kinesics ce desemneaza miscarea. Antropologul american Ray L. Birdwhistell(1918-1994) utilizeaza pentru prima data acest termen in anul 1952, odata cu lansarea lucrarii lui:Introduction to kinesics. In prima parte a secolului XVII are loc o renastere a interesului pentru studiul gesturilor, conform editorialului primului numar al revistei Gesture(2001) condus de Adam Kendon si Cornelia Mller. La inceputul anilor 1600 are loc publicarea a doua lucrari: Arte de Cenni de Giovanni Bonifacio si Chironomia de John Bulwer. Dupa acest secol apar tot mai multe lucrari despre cunoasterea oamenilor avand in vedere constitutia corporala, expresiile faciale, configuratia fetei si a craniului etc. Primul reper in istoria propriu-zisa a cercetarii proceselor comunicarii non-verbale il constituie lucrarea lui Charles Darwin,din 1872,Expression of Emotions in Man and Animals. Totodata, ea marcheaza si aparitia psihologiei sociale. De atunci, s-au observat si inregistrat aproape un milion de semne si si semnale non-verbale. Albert Mehrabian a constatat ca:din totalul mesajelor,aproximativ 7% sunt verbale(numai cuvinte), 38% sunt vocale(incluzand tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55% sunt mesaje nonverbale.Aspectele non-verbale ale comunicarii au inceput sa fie studiate abia in 1960, iar restul publicului le-a cunoscut incepand cu anul 1970, odata cu aparitia lucrarii despre limbajul trupului a lui Julius Fast.

Utilitatea comunicarii non-verbale


Comunicarea non-verbala este comunicarea care se face prin gesturi, expresii faciale si miscari ale corpului. Ray Birdwhistell aprecia:prin gesturi,tinuta,pozitie a trupului si prin distanta mentinuta se realizeaza o cantitate mai mare de comunicari interumane, decat pe orice alta cale. Intentionat sau nu, prin anumite gesturi, posturi,priviri etc. Oamenii comunica relatiile pe care le au cu ceilalti sau pe care doresc sa le stabileasca. Astfel, se pot transmite informatii despre varsta,sex,statutul social sau economic,profesie,aria geografica de provenienta si,bineinteles, despre caracteristici ale personalitatii noastre, starea psihica in care ne aflam etc. De exemplu, se poate deosebi un moldovean de un ardelean dupa ritmul vorbirii sau un judecator de un preot dupa tonalitatea vocii. Cu toate acestea, determinarea identitatii unei persoane nu se realizeaza pe baza unui singur tip de semnal-vizual sau auditiv. Atingerile cutanate, distanta/apropierea de celalalt, felul in care este privit tradeaza dorintele fiecaruia si ofera informatii despre relatiile interpersonale. Cercetarile lui Albert Mehrabian(1969) au pus in evidenta semnalele non-verbale asociate relatiilor de simpatie: persoanele care se simpatizeaza comunica prin atingeri cutanate mai frecvente, prin pozitia mai deschisa a masinilor si picioarelor, ca si prin apropierea spatiala si schimbul de priviri, postura relaxata, timbrul cald al vocii etc. Prin coordonarea temporala si ritmica a semnalelor non-verbale isi dezvaluie adesea sentimentele persoanele care se simpatizeaza. Pe de alta parte, Albert Mehrabian a descoperit ca ca dominatia in relatiile interpersonale se exprima prin rezervarea unui spatiu mai mare sau a unui teritoriu supradimensionat pentru persoanele detinatoare de putere(de exemplu, comparatia dintre biroul unui director si ghereta portarului aceleiasi firme), prin perfomarea unor gesturi mai largi, mainile in sold, locul mai inalt pe care se asaza etc. Mark L. Knapp este de parere ca: miscarile corpului reprezinta mai degraba un indicator al intensitatii emotiilor decat un indicator al tipului de emotii pe care le resimtim.

Anumite parti ale fetei pot functiona ca o cheie pentru a identifica anumite emotii. De exemplu, prin incretirea nasului ne putem da seama ca este vorba despre dezgust.

Inregistrarea expresiilor faciale reprezinta un bun predictor al comportamentelor. Paul Ekman(1971) a facut un experiment prin care subiectii(baietii) au urmarit secvente violente la televizor, dupa care prin mimica, siau exprimat placerea, ca mai apoi sa prezinte comportamente agresive dupa vizionarea programului TV, spre deosebire de subiectii care nu au exprimat facial astfel de emotii. Prin inregistrarea expresiilor faciale se poate prevedea,asadar, comportamentul. Semnalele non-verbale au un rol important in realizarea exacta a comunicarii verbale atat in ceea ce priveste codificarea mesajelor, cat si in legatura cu codificarea lor. Mark L. Knapp mentioneaza o alta functie a comunicarii nonverbale, aceea de a marca inceperea si incheierea actelor de comunicare. De exemplu, zambetul sau miscarea mainilor arata ca o persoana este deschisa pentru comunicare sau ca detine sentimente pozitive pentru interlocutor. A da rapid din cap in semn aprobator sau strangerea precipitata a lucrurilor sunt semnale care arata dorinta de a incheia o conversatie.

Kinezica sau studiul miscarilor corpului-Caractere generale


Termenul kinesics, derivat de la cuvantul din limba greaca ce desemneaza miscarea, si-a gasit loc in vocabularul stiintei comunicarii. In anul 1989, in lucrarea International Encyclopedia of Communication, Adam Kendon defineste termenul kinesics ca studiul functiei de comunicare a

miscarilor corpului in interactiunile face-to-face. Dat fiind faptul ca miscarile corpului pot fi studiate la diferite niveluri (fiziologic, psihologic, culturologic), Ray L. Birdwhistell imparte kinezica in:
Pre-kinezica(studiul bazelor fiziologice ale miscarilor corpului)

Micro-kinezica(studiul sistematic al kinemelor reunite in clase morfologice)

Kinezica sociala(studiul constructelor morfologice in relatie cu interactiunile sociale)

Termenul de kinema a fost introdus tot de Ray L. Birdwhistell si desemneaza cele mai mici unitati de semnificatie ale miscarilor corpului. Antropologul american a analizat filmele proiectate cu incetinitorul si a ajuns la concluzia ca la om exista de la 50 pana la 60 de kineme universale. Utilizarea kinemelor este invatata social si niciun kimen nu functioneaza singur. Fondatorul kinezicii are o contributie destul de importanta in analiza comunicarii non-verbale. In conceptia lui Birdwhistell, comunicarea prin miscarile corpului este sistematica, fiind posibila descrierea ei independent de comportamentul particular al fiecarei persoane:problema este de a descrie structura miscarilor corpului astfel incat sa putem masura semnifictia miscarilor particulare sau a complexelor de miscari in procesul comunicarii(R.L.Birdwhistell,1970,77,apud S.Jolly,2000,136). Sistemul de notare a miscarilor corpului imaginat de Birdwhistell cuprinde: Marcatori kinezici-au rol de a arata aranjamentul sintactic al kinemelor in vorbire, desemnand pronumele, pluralul, forma verbelor etc. Stres kinezic-ce are functia de organizare a diferitelor combinatii lingvistice, precum frazele. Semnele de legatura-servesc la conectarea kinemelor separate. Autorul a incercat,pe de o parte, punerea la punct a unui sistem de cuantificare a comportamentelor expresive si,pe de alta parte, dificultatea de a opera cu el. Kinezica reprezinta o pagina din istoria studiului comunicarii non-verbale.

Gesturi facute cu palma


Onestitate si franchete
De-a lungul timpului, palma deschisa a fost asociata cu onestitatea, adevarul, supunerea. Juraminte pot fi rostite cu palma pe inima, iar cand cineva depune marturie la judecatorie, ridica mana cu palma

deschisa, palma dreapta ca aceasta sa fie vazuta si de membrii completului de judecata. De exemplu, cand oamenii doresc sa arate ca sunt sinceri, intind una sau amandoua palmele deschise catre celalalt, ca si cum ar spune:Permiteti-mi sa fiu absolut sincer.

Ca si cea mai mare parte a limbajului trupului, si acesta este un gest complet inconstient, ceea ce da senzatia sau banuiala ca cel din fata noastra poate spune adevarul. Un alt exemplu bun este atunci cand un copil are dorinta de a minti sau de a tainui ceva isi ascunde palmele la spate. Zi de zi, oamenii utilizeaza doua pozitii de baza ale palmelor, in prima din ele, palma fiind indreptata in sus si caracteristica pentru cei care cersesc . In cea de-a doua, palma este indreptata in jos, de parca ar opri sau retine ceva. Una dintre cele mai sigure cai de a descoperi daca cineva este sincer sau nu ne-o ofera observarea etalarii palmelor.

Puterea palmei
Unul dintre cele mai putin observate, dar eficiente semnale non-verbale este transmis de palma omului. Utilizarea corecta a palmei il poate investi pe om cu un anumit grad de autoritate si cu capacitatea de a-i dirija pe altii prin gesturi. Gesturile principale de indrumare ale palmei sunt urmatoarele trei: palma indreptata in sus, palma indreptata in jos si palma stransa pumn cu degetul aratator intins.

Palma intoarsa in jos asigura autoritate imediata. Degetul aratator intins este unul din cele mai iritante gesturi care pot fi utilizate in timpul conversatiei, mai ales daca vorbitorul, concomitent, bate si ritmul cuvintelor sale. Cei care utilizeaza des gestul degetului aratator intins sa incerce folosirea celor doua pozitii ale palmei si vor constata ca prin aceasta vor obtine o atitudine mult mai relaxata din partea altora si un efect mai pozitiv asupra lor.

Strangerea de mana-Dominare si supunere in strangerile de mana


Strangerea mainii este un obicei stravechi ce dateaza inca din timpul in care omul vietuia in pesteri. In trecut, cand astfel de oameni se intalneau, ei ridicau ambele brate in semn ca nu poarta vreo arma la

ei. In decursul secolelor, acest obicei s-a schimbat, iar forma mdoerna a acestui stravechi ritual de salut este intinderea mainii si strangerea palmelor atat la intalnire, cat si la despartire, in mod obisnuit, intr-un asemenea gest mainile se scutura intre cinci si sapte ori. Cu prilejul strangerii de mana, se transmite una din cele trei atitudini de baza:
Dominarea Supunerea Egalitatea

Aceste tipuri de atitudini sunt transmise inconstient. Dar prin antrenament si prin aplicarea constienta a unor tehnici de strangere a mainii putem influenta direct rezultatele unei intalniri cu o alta persoana. ntr-o strngere de mn dominarea se face simit prin ntinderea minii cu palma n jos. Palma nu trebuie s fie ntoars complet spre podea, dar fa de palma celuilalt trebuie s arate n jos, prin aceasta dndu-i de neles c dorim s prelum controlul n cursul ntlnirilor viitoare. Studiul ntreprins asupra unui numr de 54 de oameni de afaceri, cu funcii de conducere i cu succese n activitatea lor, a dezvluit c 42 dintre ei nu numai c au avut iniiativa strngerii minii, dar au i utilizat-o n varianta dominatoare a acesteia. Cnd doi oameni, ambii cu intenii de dominare, i strng minile, are loc o lupt tacit i, desigur, simbolic ntre ei, ntruct fiecare ncearc s ntoarc palma celuilalt ntr-o poziie de supunere. Rezultatul este o strngere de mn asemntoare unei menghine, cnd cele dou palme rmn n poziie vertical i fiecare din cei doi ncearc fa de cellalt un sentiment de respect i consens.

Gesturi ale mainii


Frecarea palmelor
Frecarea palmelor este modul non-verbal prin care oamenii isi fac publice asteptarile lor pozitive. De exemplu, un jucator de barbut poate fi vazut scuturand zarurile in palma sa inchisa, semn ca este sigur de castig sau un chelner, care inainte de ora inchiderii, vine la masa, frecandu-si palmele si

intreaba:Mai doriti ceva, domnule? comunica pe cale non-verbala ca asteapta sa primeasca un bacsis. Viteza cu care cineva isi freaca palmele semnalizeaza cine va fi, dupa parerea sa, beneficiarul rezultatelor pozitive asteptate. Totodata, acest gest poate transmite o stare fizica. De exemplu, cand este iarna si cineva este in statia de autobuz, poate fi vazut frecandu-si mainile, dar nu pentru ca se asteapta la venirea autobuzului, ci pentru ca ii este frig.

Inclestarea mainilor
La prima vedere pare a fi un gest de incredere, deoarece unii dintre cei care il folosesc zambesc adesea si par a fi multumiti. Insa, poate fi un gest care sa reflecte frustrare sau ostilitate. Cercetrile efectuate de C, Nierenberg i H. Calero asupra poziiei de ncletare a minilor i-au condus pe acetia la concluzia c este vorba de un gest de frustrare care semnalizeaz c cel n cauz i reprim o atitudine negativ. Gestul are trei pozitii principale: mainile inclestate inaintea fetei, mainile incl estate si asezate pe masa sau in pozitie de mijloc si mainile inclestate si lasate in poala in pozitie de sedere sau lasate in jos cand stam in picioare.

Etalarea degetului mare


Degetul mare desemneaza tarie de caracter si forta eului, in limbajul non-verbal. Este o manifestare a prioritatii, a superioritatii si chiar a agresivitatii. Gesturile degetului mare sunt gesturi secundare, parti componente ale unui grup de gesturi. Etalarea degetului mare este un semnal pozitiv; el apare des in postura tipica a sefului glacial care il utilizeaza in prezenta subalternilor. Degetele mari, care etaleaz superioritatea, devin foarte evidente atunci cnd individul emite un mesaj verbal cu sens contrar. Oamenii recurg cel mai frecvent Ia gestul de etalare a degetului mare din buzunare i, uneori, din buzunarul de la spate, atunci cnd ncearc s-i ascund atitudinea de superioritate. Gestul este utilizat i de femeile ahtiate s domine sau de cele agresive. Micrile feministe au condus la preluarea multor gesturi i poziii brbteti. Adepii acestui gest se balanseaz adesea pe tlpi nainte i napoi, crend impresia c sunt mai nali.

Braele ncruciate cu degetele mari ridicate constituie o alt poziie de gesturi larg rspndite. Avem de-a face cu un semnal dublu, alctuit dintr-o atitudine defensiv sau negativ (braele ncruciate) i una de superioritate (etalat prin degetele mari). Persoana care folosete acest gest dublu, de obicei gesticuleaz cu degetul mare i se leagn. Degetul mare poate fi utilizat i ca semn al ridicolului sau al lipsei de respect, atunci cnd artm spre cineva.