De la Arghezi se scrie altfel (T.

Vianu)
STUDIU DE CAZ TUDOR ARGHEZI Tudor Arghezi este unul dintre cei mai mari poeti ai literaturii romane . Cu el se schimba nu doar limbajul poetic al literaturii noastre, ci si tematica poeziei, astfel si puterea cuvantului sau a trasat poeziei romanesti o linie de forta care i-a conferit o noua si nebanuita expresivitate, marcand o alta epoca. Poezia lui Arghezi este o forma de cunoastere, ca la toti marii poeti ai lumii.TudorArghezi (1880-1967) a debutat tarziu, la 47 de ani, in 1927, cu volumul Cuvinte potrivite urmat apoi de Flori de mucigai (1931), dar si de alte volume. Este primul poet care valorifica estetica uratului inspirandu-se din opera lui Charles Baudelaire. Experienta capatata in inchisoarea Vacaresti se regaseste in creatia sa.In poezia argheziana gandirea si limbajul sunt de facture moderna, iar forma si tematica sunt adesea traditionale. ncepnd cu Lovinescu si Cioculescu, critica literara a ncercat sa distinga n opera lui Arghezi teme fundamentale tinnd cont de faptul ca multa vreme poetul a fost un creator controversat. Vasta sa opera cuprinde toate marile teme fundamentale ale poeziei interbelice si ale liricii n general. ncepnd cu Lovinescu si Cioculescu, critica literara a ncercat sa distinga n opera lui Arghezi teme fundamentale tinnd cont de faptul ca multa vreme poetul a fost un creator controversat. Vasta sa opera cuprinde toate marile teme fundamentale ale poeziei interbelice si ale liricii n general. I. Poezia filosofica: a) arte poetice: Arghezi nu si-a exprimat conceptia artistica, atitudinea fata de arta o singura data. De-a lungul ntregii sale creatii toate schimbarile sufletesti si emotionale, experientele artistice acumulate, ct si cele sociale au facut obiectul unor poeme ce exprima din etapa n etapa conceptia despre poezie a lui Arghezi: "Testament", "Ex libris", "Ruga de seara", "Dacica" etc. b) poezia cunoasterii: "Psalmii", nu doar cei din primul volum, ci si cei presarati n opera sa, ce surprind aceeasi problematica: framntarea poetului ntre da si nu, ntre credinta si tagada. Majoritatea exprima dorinta poetului de a dobndi o certitudine n ce priveste divinitatea ("Psalmi", "Nehotarre"). c) poezia existentiala: Arghezi si exprima atitudinea fata de viata si moarte. Pentru ca temperamentul sau artistic e unul vulcanic, poemele au nregistrat treptat modificari fundamentale n ce priveste sentimentul de mpacare cu destinul: "ntre doua nopti", "Arheologie", "Niciodata toamna", "Duhovniceasca", "De-a v-ati ascuns", "De ce-as fi trist". d) poezia sociogonica: Conceptia despre Creatie, nasterea universului, este cel mai bine exprimata ntr-un amplu poem ce poate fi considerat volumul "Cntare omului" (1956). Poetul urmareste evolutia celei mai de pret comori a divinitatii - omul: desprinderea din animalitate, deprinderea graiului si a gesturilor rationale, dezvoltarea ratiunii, spiritului si sensibilitatii: "Umbra", "Nascocitorul", "Dar ochii tai", "Cel ce gndeste singur".

II. Poezia sociala. Se pot constata doua atitudini distincte carora le corespund doua cicluri fundamentale de poeme. a) mergnd pe urmele lui Cosbuc si Goga, Arghezi nalta un imn taranului romn, cel care duce tara pe umeri, dispretuit si umilit. aranii reprezinta categoria sociala esentiala si din ei se revendica ntregul nostru popor: "Belsug", "ntoarcerea la brazda", "Mama ara", "Bade Ioane". b) n 1931 apare volumul "Flori de mucigai" ce a strnit mari controverse. Volumul pleaca de la experienta directa a nchisorii. Aici poetul descopera o alta realitate, cea a lumii damnatilor cu toata frumusetea ei interioara. Eroii acestui volum sunt acum n afara societatii, dar care pastreaza n suflet o puritate deosebita, care n lumea de dincolo de zidurile nchisorii nu o mai gasim. n afara de personajul colectiv (ciclul nesfrsit al condamnatilor), Arghezi realizeaza si cteva portrete de exceptie unele dintre ele atragndu-i acuzatia de vulgaritate: "Hotii", "Ion Ion", "Tinca", "Rada" etc. c) tot n marea tema a poeziei sociale se integreaza si poemul "1907" ce surprinde n imagini apocaliptice tragedia rascoalei din acest an. Volumul "1907 - Peizaje" reprezinta un strigat de revolta, o declaratie de credinta fata de taranul romn. III. Poezia erotica. Spre deosebire de alti poeti contemporani lui, Arghezi n-a ncercat sa nchege n volum lirica erotica. Capacitatea de daruire, disponibilitatea de a iubi sunt prezente de-a lungul ntregii sale opere. Erotica argheziana cuprinde atitudini corespunznd a doua etape: a) etapa amnarii, a incertitudinii, a lipsei de dorinta n a fructifica pasiunea: "1907Peizaje", "Creion 1,2,3", "Jignire", "Domnita", "Melancolie", "Doliu", "Psalm de taina". b) etapa acceptarii sentimentului erotic. Poetul recunoaste ca trairea absoluta a iubirii nu se poate realiza dect n universul casnic. Femeia este plina de tandrete si daruire, este o zeitate casnica. Dragostea are asupra poetului un efect tonifiant: "Logodna", "Mirele", "Mireasa, "Casnicie", "nviere". IV. Poezia jocului, a boabei si a farmei. Ca si Sadoveanu, Arghezi a fost fermecat de mirajul vietii casnice, si-a dorit ntotdeauna o gospodarie cu stupi, livada, lac, animale domestice si copii. De aceea, peste drum de nchisoarea Vacaresti a ridicat o casa pe care a botezat-o "Martisor". Acolo, n livada Arghezi a scris adevarate bijuterii pentru Mitzura si Barutu, cu delicatetea si gingasia lui Emil Grleanu. n aceste poeme, adevarata carte de nvatatura pentru copii, Arghezi surprinde atitudini, gesturi, miscari ale lumii vegetale si animale, prin care ncearca sa-si aduca mai aproape de natura copiii. La Arghezi jocul ascunde o adevarata filozofie de viata: "Zdreanta", "Iscoada", "Hotul", "Cntec de adormit Mitzura". n aceste poezii se degaja umorul sub diferitele lui forme: meditativ, rsul-satira, rsul moralizator, dar si rsul senin, copilaresc. De fapt, aceasta lume a necuvntatoarelor alcatuieste o lume n travesti a moravurilor pe care Arghezi le satirizeaza.

V. Poezia epica. Creatiile n proza ale lui Arghezi, ncepnd de la pamflete pna la roman au o ncarcatura poetica de exceptie. Arghezi se alatura, din acest punct de vedere lui Sadoveanu - poet al naturii - cel mai mare poet n proza. Substanta acestor teme o constituie scrieri ca: "Tablete din ara de Kuty", "Cimitirul Buna-Vestire", "Lina", "Cu bastonul prin Bucuresti": VI. Poezia pamfletara. Alaturi de Nicolae Carandino, Arghezi este unul dintre cei mai cunoscuti pamfletari interbelici si nu putine sunt articolele din revista sa "Bilete de papagal" care au declansat scandaluri sociale si politice. Pamfletul sau "Baroane" i-a atras judecarea si internarea n lagarul de la Trgu-Jiu. Prin pamflet, Arghezi a ncercat sa ndrepte moravurile vremii, satiriznd tot ceea ce nsemna putreziciune, slabiciune, rautate si prostie. Tabletele "Scrisoare cu tibisirul", "Cartile", "Baroane", "Te ispitise gndul si pofta visatoare".

Diversitate stilistica in creatiile lui Tudor Arghezi In poezia FLORI DE MUCIGAI lirismul este subiectiv ; eul liric apare prin marci specifice : forme pronominale si verbale la persoana I singular : mi, ma, am scris, m-am silit.Eul liric apare in ipostaza creatorului care se autositueaza dramatic in raport cu divinul.Deoarece se pune problema relatiei dintre creator si creatie si se defineste locul creatorului in lume , poezia este considerata si o arta poetica. Atmosfera nefavorabila actului creator este exprimata prin epitetul firida goala si enumeratia pe un parete , pe intuneric ,in singuratate.Se creaza astfel impresia de captivitate a spiritului intr-o lume in care absenta inspiratiei este simtita ca un gol existential. Intr-un moment culminant al crizei datorate unui dumnezeu ce nu-i mai raspunde , creatorul simte sfasietor epuizarea inspiratiei prin metaforele mi s-a tocit unghia ingereasca , nu a mai crescut.Astfel, harul poetic devine un mister a carui manifestare nici macar poetul nu o mai poate intelege :sau nu o mai am cunoscut(organizare sintactica originala, ce poate sugera imperfectiunea umanului raportata la cunoasterea absolutului). In strofa a doua, imaginile poetice poarta amprenta simbolismului ; frigul launtric si intunericul intern sunt in concordanta cu ploaia ostila.Suferinta datorata transformarilor interioare face ca unghia ingereasaca sa devina o ghiara, incapabila sa mai adune in jurul actului creator.Este sugestiva folosirea cu sens metaforic a cuvantului popular ghiara prin care se exprima disperarea si agresivitatea , reducerea la instincte de unde creatorul se mantuieste prin gestul creatiei. Ultimul vers readuce poezia la o viziune modernista deoarece poetul nu se resmneaza , ci sfideaza absenta inspiratiei divine asumandu-si pana la capat , tot ce este omenesc , chiar si caderea. In acest context, creatia(poezia) devine adevarata mantuire dintr-un univers tragic degradat , deoarece prin ea omul isi poate depasi conditia inaltandu-se spre divin : si m-am silit sa scriu un unghiile de la mana stanga. Modernismul poeziei este evident si la nivelul limbajului liric, unde cuvintele populare (tencuiala, firida, ghiara, m-am silit ) se combina cu arhaismele (parete, stihuri), si convietuiesc cu termenii din sfera religiosului (puterile neajutate, au lucrat imprejurul), efectul fiind o mare expresivitate a mesajului, sustinut si de cuvintele folosite.Fantezia metaforica deosebita a poetului cuvintelor potrivite se evidentiaza si aici, prin transfigurarea unui univers real, concret, al caderii in carcera existentei ; aproape fiecare termen este o metafora : unghia, tencuiala, peretele, firida, groapa setea si foamea, ploaie gheara. Titlul insusi este format dintr-un oximoron care asociaza doua cuvinte contrastante. La nivel lexico-semantic, se mai remarca jocul timpurilor verbale ; astfel, imperfectul sugereaza efectele actuale ale experientei relatiei eului liric cu actul creator ,iar prezentul (etern) proiecteaza creatia in imuabil.

TESTAMENT - poezie programatica. Apare in 1927 ca prefata a volumului Cuvinte potrivite,si pune in evident noutatea modelului poetic arghezian : estetica uratului.Contine doua niveluri:cel tematic arghezian si conditia poetului. Titlul poeziei se refera la carte ca mostenire spirituala lasata de un scriitor Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte. La nivel metaforic, cartea este numita treapta, un element de progres, dar si un hotar intre doua lumi, intoarcerea spre trecut oseminte varsate in mine, poetul traieste un moment al prezentului, al schimbarii. sapa devine condei, brazda, calimara. La nivelul transfigurarii uratului in frumos (arta argheziana) din graiul cu indemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite, foloseste un limbaj popular vulgar, apoi un limbaj al literaturii. Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noireprezinta metafora uratului, cu o incarcatura artistica deosebita. Poezia sa devine Dumnezeu de piatrade neclintit,reprezentand arta pura, realizata cu mult talent si munca, cele doua metafore ale artei demonstreaza acest fapt:Slova de foc si slova faurita. Estetica frumosului nu apartine stilului arghezian,insa completeaza arta poetica: Domnita sufera in cartea mea. Metafora Robul a scris-o, Domnul o citeste reprezinta aparitia poetului, artistul fiind in slujba domnului.