Anda di halaman 1dari 11

Autoarea cartilor Patru femei, patru povesti, Prin perdea, Rendez-vous cu lumea, cea care mi-a facut onoarea

de a semna alaturi de mine Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire si Care pe care - femei si barbati, este si raspunzatoare de miezul de luciditate si analiza al revistei Tango. Senior-editor si membru fondator al revistei noastre, Aurora Liiceanu stie mai bine ca oricine altcineva regulile tangoului de zi cu zi al relatiilor interumane.

Mamele sunt extraordinar de posesive

Tango: Se tot bate moneda n ultima vreme ca trebuie sa te prezinti cat mai ncrezator si sa spui: eu sunt cea mai frumoasa, eu sunt cea mai puternica... Crezi in atitudinea pozitiva?

Aurora Liiceanu: In general, o persoana bine stabilizata este cautata si acceptata. Pe oamenii care sunt slabi, frustrati, pe oamenii care iti produc mila poti sa i vezi o data, dar i eviti, pana la urma. Se cauta oameni langa care sa poti sa te simti si tu puternic. Din cauza asta putem spune ca autopromovarea este, ntre anumite limite, buna, n sensul ca tu trebuie sa te respecti si sa-ti dai importanta. Dar sa te consideri centrul universului, sa crezi ca esti extraordinara, sa-ti faci o autopromovare agresiva demonstreaza ca este psihologic ceva n neregula cu tine. De altfel, pana la urma, tine si de cum esti crescut: te supraevaluezi sau te subevaluezi.

Acum catva timp, am cunoscut o femeie care era atat de frumoasa, incat spuneam ca daca ar fi vazut-o Fellini, ar fi fost extraordinar de celebra, ar fi stiut-o toata lumea. Dar ea nu simtea niciun pic nevoia sa profite sau sa biberoneze avantaje si succes din frumusetea ei. Se purta ca si cum nu erau asociate n capul ei ideea de frumusete si faptul ca e o calitate buna, pozitiva, binevenita. In schimb, unii se supraevalueaza: am cunoscut si femei foarte uratele, dar cu o imagine extraordinara despre ele - aveai impresia ca nici prin cap nu i-ar fi trecut ca ea nu produce o admiratie generala. Si asta pentru ca fusese crescuta de mica in ideea ca e superba, ca e cea mai frumoasa.

Conteaza mult cum l cresti pe copil, iar la noi sistemul de educatie e foarte prost, parintii si ndoapa copiii cu de toate, i protejeaza foarte mult si, n acelasi timp, le dau un mesaj contradictoriu: nu esti bun de nimic, nu esti n stare, nu poti sa faci aia. Nu-l maturizeaza ca individ, ci il umplu de obiecte. Insa obiectele nu ajung n cap, sunt langa copil, nu-ti dau forta sa cresti cum trebuie sau sa ai o atitudine mai stenica fata de viata.

Tango: Ce ar trebui sa-i nvatam pe copiii nostri ca sa le dam o sansa n plus sa fie fericiti? Eu asta as vrea pentru copiii mei, sa fie fericiti, dar nu stiu ce sa fac pentru asta...

Aurora Liiceanu: Important este nu sa-l lipesti de tine, ci sa-l faci sa fie autonom. Si la noi este sistemul asta, mamele sunt extraordinar de posesive... Mama nu spune: Ana Maria a facut febra, ci mi-a facut febra. Toti intra ntr-un sistem de posesiune: ai mei nu mananca dulciuri, ai mei nu mananca conopida, pentru ca toti intra n scenariul vietii lor.

Trebuie sa-i spui pe nume copilului, nu sa spui al meu, pentru ca, pe dedesubt, i se construieste ideea de individ daca ispui pe nume, nu daca i spui al meu. Asta se ntampla peste tot, aceasta supraprotectie. Pe de alta parte, mai avem si modelul nostru traditional, ca barbatul si copiii intra n galetusa femeii. E o maternalizare a relatiei, n sensul ca relatia cu barbatul nu este construita pastrand o distanta. De exemplu, eu sunt contra ca un barbat sa asiste la nastere. Nu vad la ce foloseste.

Nu-mi place nici cuvantul empatie, nu cred n empatia emotionala, eu cred ca exista si o empatie rationala. De ce trebuie sa devenim unisex, uni-emotionali, cand e foarte frumos sa fim diferiti? Nasterea este un miracol, dar are o baza biologica adanca, si aceea trebuie sa ramana. Mie mi plac filmele vechi englezesti, n care barbatul tropaie jos cu tigara n gura si asteapta sa vada ce este copilul. Iar femeile, sus, importante, duc apa calda, cer carpe, iar acolo este un sanctuar al misterului.

Mi se pare mult mai frumos, decat el sa urle Push! Push! langa tine. Nu stiu, poate sunt conservatoare in perceptii, dar mi se pare mult mai interesant.

Tango: In ideea ca misterele intaresc farmecul?

Aurora Liiceanu: Da, misterele ntaresc o relatie. Daca te descoperi total, total, distrugi relatia, o omori. Mai degraba pastrezi niste zone misterioase, care ntotdeauna ntretin atentia, ntretin o curiozitate.

O prietenie extraordinara cred ca omoara partea sexuala

Tango: Cunoasterea mai profunda, camaraderia ntre un barbat si o femeie nu sunt o sansa n plus sa reziste un cuplu?

Aurora Liiceanu: Nu, sunt o sansa de a omori sexualitatea. Sigur, trebuie sa fii apropiat, nu zic sa fii strain, dar o prietenie extraordinara, nu stiu de ce, cred ca omoara partea sexuala. Camaraderia duce intr-un fel, ntre ghilimele, la ideea de incest. Ei ajung ca si fratele cu sora. Dar asta nu nseamna in niciun caz sa fii rece, distant, inselator sau mincinos.

Trebuie sa fii apropiat, dar acum citeam cartea Sexus de Henry Miller, si el vorbeste foarte interesant, apropo de sexualitate. Sexualitatea este mult mai larga, este vorba de multe lucruri, este vorba si de psihic... Miller spune ca, in ntalnirea dintre o femeie si un barbat, femeia vine n dialog cu ntreg corpul ei, barbatul vine numai cu un anumit organ.

Si radeam chiar ieri cu cineva si spuneam ca nicio femeie nu si-a botezat organul genital, dar barbatii il boteaza pe al lor, barbatii vorbesc de el ca de o persoana n care au ncredere, i conduce la succes, cateodata i lasa n pana etc... Femeile nu au problema asta.

Tango: Crezi ca mai pretuim la fel de mult ca odinioara sexualitatea n zilele noastre, n lumea noastra?

Aurora Liiceanu: O simplificam foarte mult, o reducem la partea aproape biologica, cand ea are extraordinar de multe lucruri frumoase si se deturneaza multe. Rita Hayworth a jucat ntr-un film n care ea a devenit sex-simbol, in care dansa scotand o manusa lunga, neagra... A ramas ca o emblema a ei ideea manusii... Manusa e cea care i-a dat ei acea imagine de feminitate profunda, de sex-simbol, si nu faptul ca umbla cu silicoanele la vedere...

Dar azi nu ne mai uitam la gesturi, se pare ca am coborat, ca rafinament, n relatii, ca specie. Poate este si timpul care curge prea repede, oamenii nu mai au timp de reverii. Indiferent daca ai o reverie profesionala, sexuala, erotica sau amoroasa, sau de orice fel, asta cere timp, iar astazi suntem foarte grabiti.

Tango: Dar pentru prietenie mai avem timp? Cum reusesti sa-ti pastrezi prietenii, cum ai reusit sa-ti revii dupa pierderea prietenei tale, cat de nsemnata este prietenia n viata unui om care gandeste mult, care scrie mult?

Aurora Liiceanu: Este foarte importanta si n acelasi timp vreau sa spun ca m-a nemultumit foarte mult ca noi nu avem nuante la cuvantul prietenie. Noi avem cuvantul cunostinta: m-am ntalnit cu o cunostinta de-a mea, m-am ntalnit cu o prietena de-a mea... Unii zic sa folosesti amic, ca amic e altceva decat prieten... In sfarsit, e alta nuanta...

Noi ne purtam cu mult mai frumos si formal cu oamenii care nu ne sunt importanti n viata si ne purtam mult mai neglijent si mai putin atent cu oamenii care ne sunt apropiati, pentru ca zicem ca ei or sa ne nteleaga, ceilalti nu or sa ne nteleaga. Eu cred ca, dimpotriva, nu trebuie sa fii rau, grobian sau necivilizat cu oamenii pe care nu-i cunosti foarte bine, dar stiu ca daca pierzi o cunostinta nu nseamna mare

lucru, dar daca pierzi un prieten este ngrozitor. E ca si cum ai pierde o parte din tine...

Uite, aminteai de prietena mea care a murit... Ea a plecat cu o bucata din mine. Oricat ti-as povesti despre ea, sau cat as vorbi cu altcineva despre ea, raman lucruri care s-au petrecut numai intre noi doua. Si care nu pot fi intelese de altcineva. Cred ca toata lumea stie foarte bine ca e greu sa-ti mai faci rost de prieteni o data cu varsta. Devii mult mai formal, investesti mult mai putin, ai alta atitudine fata de investitia emotionala, esti mai rece, esti mai consumat, ca sa spun asa, n efuziunile prieteniei.

Tango: Dar de ce pentru iubire suntem atat de disponibili, pana la urma, la orice varsta? Oamenii n iubire o iau de la capat, sterg vechile iubiri, traiesc o alta relatie care le nlocuieste pe toate. De ce pentru prietenie nu mai avem energie, dar pentru iubire, da?...

Aurora Liiceanu: Asta deschide o alta discutie. Unii chiar sustin ca ntre un barbat si o femeie nu exista prietenie, ca intotdeauna exista si un ingredient de atractie, si ca prieteniile ntre femei sunt ntotdeauna umbrite de aceasta competitie feminina. Cineva spunea foarte corect, pana la urma: toata ziua se vorbeste ca femeileintra n competitie cu barbatii. Femeia nu intra n competitie cu barbatii, femeile intra n competitie intre ele, lupta este ntre femei, si nu ntre femei si barbati.

Toata problema vietii, tot succesul deriva din competitia dintre femei si nu din competitia cu barbatii. De ce? Cred ca din cauza ca, biologic, este in hardul nostru nevoia de a avea pe cineva diferit de noi, si nu apropiat de noi, nu in sensul acela de iubire despre care spui tu si care e foarte interesant. Eu sustin ca deja o

mare schimbare s-a produs in noi, din moment ce nu mai exista relatii de lunga durata, ci relatii mult mai adevarate si foarte frumoase, dar de scurta durata. Asta este epoca.

Poate sa fie si un castig, si o pierdere, pentru ca o relatie, de exemplu, de 50 ani, isi pierde din ceva ce este viu si foarte autentic. De exemplu, se vorbeste de aceasta monogamie seriala... Eu am avut o cunostinta, un coleg n America, iar el, mergand pe ideea ca dragostea dureaza 3 ani, spunea foarte clar: draga mea, tema de cercetare: o iubire nu dureaza mai mult de 3 ani, ca motivatie. Eu vreau sa raman ntr-o relatie n care sa fiu motivat, nu sa fiu confortabil, familiar, ci sa fiu motivat, sa fiu viu. Si bineinteles ca a avut mai multe casatorii, mai multe relatii... Coabitarea nu este, deci, pentru pastrarea unei relatii bune...

Toti tindem sa coabitam, toti tindem catre acea perioada a fuziunii, sa stam deget n deget pana se consuma mult, mult, mult, si pe urma dozele de schimb se micsoreaza din ce in ce, pana aproape nu te mai intereseaza celalalt asa cum te interesa la nceput. S-au produs foarte multe schimbari n lumea relatiilor de astazi dintre barbati si femei. Eu nu am stiut pana de curand ca, dupa Primul Razboi Mondial, in Anglia, pentru ca au murit foarte multi barbati, doua milioane de femei au ramas libere. S-au numit femei surplus. Iar ele fusesera formate n ideea ca scopul vietii unei femei este sa se marite. Si brusc s-au trezit suspendate intr-o lume in care nu existau barbati, piata maritala era aproape goala, iar ele aveau o viata de trait. Sigur ca unele s-au facut exploratoare sau s-au aruncat spre cariera nebuneste, dar altele au suferit...

Eu nu as fi suferit deloc, pentru ca mie mi se pare ca matrimonialitatea, mitul matrimonialului nu este pentru toata lumea la fel nici astazi, chiar daca modelul majoritar este acesta. Femeile care nu sunt casatorite, stim cu totii, sunt stigmatizate, banuite ca poate sunt lesbiene, ca, daca nu s-au maritat, inseamna ca au niste defecte. Si chiar daca ele ar dori sa fie libere, fericite si sa zica nu este pentru mine asta, din afara, ca nisipul sub usa, subversiv, li se induce ideea de

esec, handicapul insuccesului, li se spune ca nu sunt ca toate celelalte etc. Si stau si ma intreb: poti trai numai cu ce este in tine?

Pentru ca foarte multe femei nici nu au nevoie de casatorie. Chiar zilele trecute a venit o amica de-a mea din strainatate si, stiind ca este vaduva, am ntrebat-o daca se simte rau ca e singura, si ea mi-a raspuns: nu am nevoie de nimic, ma simt bine singura. Foarte interesant este ca un psiholog a numit asta ME timing, adica intre doua relatii trebuie sa ai un timp in care tu iti refaci energia de individ, iti repui mintea la loc, nu alergi imediat dupa alta relatie, caci nu e bine si asta ar duce si la un fel de neglijenta si dezordine mentala. Revii la tine, pentru ca fiecare, pana la urma, este singur, si in orice relatie existi tu, ca individ, in relatie cu altul.

ME timing-ul asta poate sa fie mai lung, mai scurt, la unii ME timingul poate sa fie toata viata. Daca ai pierdut pe cineva, ramai toata viata fara nevoia de a intinde mana in exterior, de a cauta pe cineva sau a fi atenta la altcineva...

Tango: Are legatura si cu modul n care ai pierdut pe cineva? Mai degraba raman foarte legati cei care au pierdut brusc, violent, prin accident sau prin moarte, pe cineva, nu cand te-a nselat si te-a lasat...

Aurora Liiceanu: Desigur, daca i dai si o dimensiune metafizica, e ca un blestem, foarte multi oameni raman legati, viata e scurta, lunga sau scurta, cateodata ti se pare lunga, cateodata ti se pare scurta, zici: asta este destinul meu s.a.m.d.... Dar astazi, cand noi mergem foarte mult pe ideea de etape sau faze, lucrurile se schimba. E ca si cand mergi pe o scara si esti pe alta treapta, pana ajungi pe ultima treapta. Este o chestie de perceptie si ntelegere a relatiilor de astazi, mai diferite... Pe vremuri, era altceva. Barbatilor nici nu le trecea prin cap sa se casatoreasca sau

sa se aseze, daca nu aveau o situatie n care sa fie raspunzatori de familie, astazi nu mai e asa. Asta e alta dimensiune care schimba relatia dintre femei si barbati, femeile nu mai sunt supuse, nu mai sunt dependente de barbati economic, au nceput sa castige bani ca sa traiasca. Au ajuns - unele dintre milioanele acelea de femei singure de dupa razboi - atat de multumite, ncat au spus ca este foarte bine, castiga bani, au leafa, nu s-au considerat victime ale post-razboiului, pur si simplu au intrat n alt tip de viata. Astazi este complicat, pentru ca biologic este foarte adevarat ca barbatii nca doresc sa fie protectori cu femeile, dar femeile nu mai au nevoie de protectia lor, cred ca au nevoie de un alt tip de protectie, de o prietenie. Mai degraba as spune de o loialitate solida, nu de protectie. Tu nu vrei sa te protejeze barbatul, dar vrei sa-ti fie loial in mod profund, este un fel de protectie emotionala, mai degraba, decat o protectie care inseamna sa vina cu plasa de mancare acasa si sa repare becurile.

Tango: Dar maternitatea, dorinta maternitatii exista n femei independent de barbati? Sau e tot o forma pe care o dezvoltam n iubirile noastre? Femeile acelea singure nu au suferit ca nu au devenit mame?

Aurora Liiceanu: Au suferit ca nu au devenit mame, dar nu toate. Uite, epoca noastra, care ncepe sa se lepede putin de tabuuri si ipocrizii, ne demonstreaza ca sunt femei care nu sunt mame, si maternitatea nu este raspandita total n categoria feminina, sunt femei care nu au n reprezentarea lor ideea de maternitate. Pe de alta parte, altele nici nu s-au gandit daca trebuie sa fie mame sau nu, intra n randul lumii si fac copii pentru ca toata lumea face copii. Am o prietena foarte desteapta, foarte buna profesional, cu cariera, dar cu un mariaj ndoielnic, si la un moment dat s-a pus problema asta: de ce te-ai maritat? Iar ea mi-a spus: toate fetele se maritau.

Fiecare cu modelul lui...

Tango: Te simti compatibila cu revista Tango? n ce te simti asemanatoare si n ce nu?

Aurora Liiceanu: Ce mi se pare mie ca e bun la revista Tango, printre altele, este diversitatea, mi place ca lumea vorbeste despre noi trei, cele trei femei care scriu mai mult la Tango, si de faptul ca suntem firi total diferite, nu semanam deloc. Nu semeni, dar in ceva tot semeni, totul trebuie sa aiba o justificare. Daca m-ar pune cineva, ca n textele de psihologie, sa spun un cuvant care mi vine n cap cand spun Alice, as spune emotie, primul care mi vine n cap, daca as spune Simona, as spune ndoiala, Simona este ca jocul ala de copii in care te dai pe scandura, si te lasi sus si jos. In ceea ce ma priveste pe mine, cuvantul este, cred, curiozitate, ca mi place sa scormonesc...

Tango: Eu la tine as fi zis analiza!

Aurora Liiceanu: Da, creezi un fel de cocktail de imagini si atitudini, nu pot sa scriu eu, care sa fiu o versiune a ta, sau Simona o versiune a ta, sau noi doua versiunile Simonei, pentru ca ar fi ca si cand ti-as da 3 feluri de pere la masa. Nu este mai bine sa-ti dau para, mar, pruna, sa ai de unde alege? Sunt convinsa ca fiecare o sa ia un ingredient din mine, tine, Simona, sau speranta este ca oricine va avea o plaja de reflectie asupra vietii, mai larga...

Tango: Si ideea ta cu cartea noastra care sa se numeasca Trei proaste a fost o gluma sau poate avea un sambure de succes vreodata?

Aurora Liiceanu: Am spus-o cu tandrete, in sensul ca suntem supradimensionate pe o parte. Si tu esti dezechilibrata, si eu sunt dezechilibrata, si Simona este dezechilibrata, nu suntem rotunde. Dar daca te mbraci foarte bine lumea va spune da, este bine mbracata, dar ce palarie avea! Ceva trebuie sa iasa in evidenta prin exces - eu sunt excesiv de analitica, tu excesiv de emotionala si Simona excesiv de ndoita...

Tango: Si crezi ca asa vom ramane? Sau noi, fiind persoane inteligente, ne vom schimba si ne vom adapta?

Aurora Liiceanu: Nu, eu sunt convinsa ca ramanem asa. Tu ramai asa, asta este modelul tau. Si fiecare cu modelul lui.

Anda mungkin juga menyukai