ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE FINANTE ASIGURARI BANCI SI BURSE DE VALORI

ANALIZA COMPETITIVITATII IN SUBMODELUL NORDIC

Bucuresti 2012

CUPRINS
1

1. Introducere 2. Submodelele socio-economice in cadrul Uniunii Europene 3. Analiza competitivitatii in submodelul nordic 4. Concluzii. Submodelul nordic un exemplu pentru Strategia Lisabona 5. Bibliografie

1. Introducere
Analiza modelului european de integrare este justificata prin

atractivitatea pe care o exercit proiectul Uniunii Europene si care ii defineste acestuia istoria de peste o jumatate de secol. Dintre toate modelele, modelul european prezinta trasaturile cele mai conturate pentru faza de maturitate si anume intemeierea societatii europene globalizate. Intelegerea modelului european de integrare ca o cale pertinenta spre o lume globala in care s se reaeze noi experiente de a concilia adevarul cu justitia, responsabilitatile cu drepturile, centralitatea individului cu functionalitatea socialului, eficienta cu echitatea, constituie miza visului european. Modelul european de integrare vrea s ofere, o deschidere spre o bresa in evolutia umanitatii prin care istoria se imparte in era preglobala si era globala. Semnificatia distinctiva a modelului european de economie este sustinuta de solutionarea problemelor dezvoltarii prin raportarea masura la parametrii contrapusi ai eficientei si echitatii. in egala

2. Submodelele

socio-economice

in

cadrul

Uniunii

Europene
Cele 3 cuvinte magice - crestere, stabilitate, echitate - care stau la baza modelului social european, formand totodata nucleul conceptual al Strategiei Lisabona, se materializeaza in formule specifice, in functie de contextele sociale, economice, politice si culturale din diversele parti ale Europei.

S-au delimitat, in timp, patru submodele sociale: nordic, anglo-saxon, continental, mediteranean. Dincolo de provocarile globalizarii, mai influente pe termen scurt sunt provocarile extinderii Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, delimitarile teoretice traditionale ale modelului social european nu mai acopera astazi pe deplin realitatea. Ulterior a fost conturat si un al 5-lea submodel catching-up cuprinzand ultimele tari care au aderat la Uniunea Europeana. 1) Submodelul nordic care cuprinde urmatoarele tari: Danemarca, Finlanda, Suedia, Olanda, se bazeaza pe asigurarea universalitatii asistentei sociale, in conditiile in care se inregistreaza cel mai ridicat nivel al cheltuielilor cu protectia sociala. 2) Submodelul anglo-saxon care cuprinde tarile: Irlanda si Marea-Britanie, a intarit stimulentele economice prin reducerea cheltuielile bugetare ale statului - providenta si fiscalitatea. 3) Submodelul continental care cuprinde tarile: Austria, Belgia, Franta, Germania, Luxemburg. Acest submodel incearca armonizarea intereselor celor ocupati care sunt beneficiarii unui sistem extins de securitate sociala si a celor neocupati care sunt intr-un numar destul de mare si foarte dependenti de cei ocupati. 4) Submodelul mediteranean care cuprinde tarile : Grecia, Italia, Portugalia, Spania. O mare parte dintre cheltuielile sociale se aloca pentru pensii, o parte din acestea fiind acordate anticipat populatiei active. 5) Submodelul catching-up (al Europei Centrale si de Est - ECE) care cuprinde urmatoarele tari : Cehia, Slovacia, Polonia, Slovenia, Ungaria, Estonia, Lituania, Letonia, Romania si Bulgaria. Modelul social european este un concept de succes in primul rand datorita flexibilitatii sale.

3. Analiza competitivitatii in submodelul nordic

4

Submodelul nordic este n general considerat de referinta. Submodelul nordic de economie combina o performanta economica ridicata cu dezvoltarea sociala, iar tarile care il promoveaza au un grad ridicat de competivitate economica. O serie de studii comparative a performantelor economice si sociale au clasat pe un loc inalt submodelul nordic. Un rezultat comun al comparatiilor intre statele europene este faptul ca tarile nordice reusesc mai bine decat alte tari sa combine eficienta si cresterea economica, cu o piata a muncii pasnica, o distributie echitabila a veniturilor si a coeziunii sociale. Globalizarea este n primul rnd o oportunitate i nu o ameninare. In cazul submodelului nordic, aceasta a stat la baza cresterii productivitatii economice si a standardelor de viata. In acelasi timp, globalizarea poate submina viabilitatea financiara a statului bunastarii, prin cresterea mobilitatii factorilor internationali si concurenta fiscala intre natiuni, precum si prin deschiderea posibilitatii de "turism social" pentru grupurile eligibile. Prin submodelul nordic sunt oferite multe exemple de bune practici pentru celelalte tari europene: invatarea permanenta, ca solutie pentru stimularea procesului inovator; mobilitatea fortei de munca, stimularea initiativei antreprenoriale; asigurarea dezvoltare. In tarile scandinave, redistribuirea venitului national se face prin programe sociale ce presupun salarii minime ridicate si diferente relativ reduse intre aceastea si salariile angajatilor din domeniile de inovatie, financiar-bancare, comert, etc. Accentul cade pe maximizarea participarii fortei de munca, promovarea egalitatii intre sexe, si utilizarea de politica fiscala expansionista. Acest submodel nu este un singur model cu componente sau reguli specifice. Printre trasaturile acestui submodel se numara: 5 unui nivel ridicat al investitiilor n cercetare

drepturi de proprietate puternice si usurinta de a face afaceri; bariere minime in calea comertului liber; toate tarile nordice au fost pionieri in privatizarea servicilor reglementarile pe piata de productie si pe cea financiara sunt sistemele de pensii sunt privatizate; taxele fiscale din cadrul acestor ri sunt dintre cele mai mari din

publice; putine;

lume: 51,1% din PIB n Suedia i 43,3% n Finlanda, n comparaie cu Germania 34,7%, Canada 33,5% i 30,5 n Irlanda. n tarile nordice, statul este implicat in finantarea si organizarea bunastarii puse la dispozitia cetatenilor intr-o masura mai mare decat n cele mai multe alte tari europene. n aceste tari cea mai mare parte a sarcinilor care privesc bunastarea sociala sunt intreprinse de catre stat sau de autoritatile sociale. Criticii acestui model european sustin ca pot aparea interferente sociale de tip darwinism, iar redistribuirea bogatiei este vazuta ca o incalcare a libertatilor fundamentale privind instarirea. Tarile nordice au economii puternice, un standard ridicat de trai, criminalitatea scazuta i tarifele, sunt democratii bine puse la punct. Acest model coexista bine n capitalismul modern. Modelul nordic european este incurajat atat de partea stanga cat si de cea dreapta a spectrului politic al acestor tari. n aceste tari regulamentele sociale nu provin prin lege ca si in sudul Europei, dar sunt devenite in conventia colectiva. Daca ne referim la sectorul public, tarile nordice sunt destul de aproape de Frana (53,8%) si foarte indepartate de modelul britanic, unde impozitele si cheltuielile publice sunt mult mai mici. Aceste tari cheltuiesc foarte mult pentru protectia sociala, la fel de mult ca Franta si Marea Britanie. Submodelul nordic se poate descrie astfel: productia din sectorul privat trebuie sa fie eficienta pentru a putea genera exporturi, sindicatele au un 6

cuvant de spus n majoritatea afacerilor, iar guvernul ia o hotarare decisiv n ceea ce priveste structura de management si dezvoltare a economiei. Experienta economiilor din submodelul nordic ofera urmatoarele lectii: - productivitatea ridicata si inegalitatea veniturilor pot fi ntr-o corelatie directa; - politicile active pe piata muncii determina diminuarea timpului de cautare intre slujbe i reducerea ratei somajului pe termen lung; - flexibilitatea pietei muncii si securitatea social nu sunt obiective contradictorii; - pregatirea permanenta, dezvoltarea competentelor salariatilor sunt conditii ale adaptarii ridicate la schimbare ale fortei de munca; - integrarea femeilor pe piaa muncii constituie un element central al cresterii prosperitatii; - sporirea ratei participarii pe piata muncii constituie o modalitate eficienta de a diminua presiunea generata de evolutiile demografice; - cresterea sumelor alocate pentru cercetare-dezvoltare, precum si inovatiile constituie surse ale avantajului competitiv.

4. Concluzii. Submodelul nordic un exemplu pentru

Strategia Lisabona
Inainte de adoptarea Strategiei Lisabona, modelul european s-a caracterizat prin rigiditati structurale care au generat o dinamica redusa a dezvoltarii economice si o slaba adaptare la noile transformari globale si tehnologice din anii 90. In anul 2000, oficialii Parlamentului European au adoptat o strategie care reprezinta un pachet de masuri al caror obiectiv este imbunatatirea performantelor economiilor europene, luand ca exemplu submodelul nordic.

Prin reformele vizate n cadrul strategiei, s-ar fi realizat o modernizare a statului bunastarii n UE, n sensul cresterii sustenabilitatii acestuia, al majorarii productivitatii si a ratei de ocupare a fortei de munca, precum si al asigurarii coeziunii sociale. Submodelul Nordic este cel care s-a adaptat noului tip de dezvoltare economica chiar inainte de adoptarea Strategiei Lisabona, astfel ca aceste economii indeplinesc astfel o parte din obiectele fixate pentru anul 2020. Parlamentul considera ca pentru rezolvarea problemelor de natura economica si de piat a muncii este necesar implicarea activ a Parlamentelor, atat la nivel international, cat si national. El doreste o mai mare implicare a societatii civile si o eficient mai mare a coordonatorului national al Strategiei. Doreste o reforma a pietii muncii care s asigure o balanta intre cererile industriei pentru o mai mare flexibilitate si aspiratiile cettenilor la o mai mare siguranta a locurilor de munca. Eforturile pentru stabilirea unei politici comune de energie sunt esentiale pentru succesul Strategiei de la Lisabona. Obiectivul ar trebui s fie crearea unei competitii sporite si a unui numar mai mare de beneficii pentru consumatori. Parlamentul sustine faptul ca energia nucleara constituie o parte importanta a politicii energetice pentru unele State Membre, dar pune in evidenta totodata si riscurile care apar, dar si problema deseurilor nucleare.

5. Bibliografie
1. Dinu, M; Socol, C; Marinas, M Modelul european de integrare, Editura Economica, Bucuresti 2005

2. Dinu, M; Socol, C; Marinas, M Economie Europeana.O prezentare sinoptica, Editura Economica, Bucuresti, 2004 3. Socol C; Marinas, M, Socol, A.G. - Sustenabilitate fiscal i coeziune social. Comun i specific n submodelele Uniunii Europene(1), Economie teoretica si aplicata, Volumul XVII (2010), nr. 3, pp 25-44. 4. Marinas, M - Analiza cresterii economice din UE in contextual implementarii Strategiei Lisabona, Economie teoretica si aplicata, Volumul XVII (2010), nr. 12, pp 42-59. 5. Torben M. Andersen, Bengt Holmstrom, Seppo Honkapohja, Sixten Korkman, Hans Tson Soderstrom, Juhana Vartiainen The Nordic Model. Embracing globalization and sharing risks, Yliopistopaino, Helsinki, 2007. 6. Marius Marinas Economie Europeana suport de curs Internet: www.euractiv.ro psd.devel.komposer.ro