Probele si mijloacele de proba

1.1. Noiuni generale n dreptul penal, informaiile pe care le furnizeaz o prob prin coninutul su nu pot fi administrate dect prin intermediul unor mijloace prevzute de Codul de procedur penal, denumite mijloace de prob. Probele reprezint acele elemente de fapt, realiti, ntmplri, mprejurri care datorit relevanei lor informative servesc la aflarea adevrului i la justa soluionare a cauzei penale. Probele sunt entiti extraprocesuale (exist n afara procesului penal), care privesc ns obiectul acestui proces (fapta i fptuitorul la care se refer procesul), iar prin administarea lor n desfurarea procesului penal capt caracter procesual. Prin probe se inteleg elemente de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea tuturor imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. 1.2. Cerintele probelor: Pentru ca probele folosite de organele judiciare sa conduca la aflarea adevarului si la realizarea scopului legii penale, e necesar ca ele sa indeplineasca anumite cerinte: sa fie admisibile, sa fie pertinente, sa fie concludente si sa fie utile. - Admisibilitatea in procesul penal penal este admisibila orice proba cu conditia de a fi concludenta si utila in solutionarea justei cauze penale. - Pertinenta sunt pertinente probele care conduc la constatarea unor fapte sau imprejurari care au legatura cu cauza urmarita sau judecata. Probele ce nu sunt in legatura cu imprejurarile de fapt ce formeaza obiectul probatiunii nu sunt pertinente. - Concludenta probele sunt concludente daca servesc la dovedirea unor fapte si imprejurari de care depinde aflarea adevarului si solutionarea cauzei penale. Aprecierea unei probe, in sensul ca este sau nu concludenta, are loc atunci cand partile cer administrarea unei probe si nu dupa ce proba a fost deja administrata. - Utilitatea probele sunt utile cand administrarea lor este necesara pentru solutionarea legala si temeinica a cauzei penale. Sunt utile si deci trebuie administrate numai probele concludente; nu toate probele concludente sunt insa utile cauzei. O proba concludenta poate deveni inutila in situatia in care faptele sau imprejurarile pe care le dovedea au fost deja dovedite prin administrarea altor probe. 1.3. Obiectul probatiunii Activitatea de strangere si verificare a probelor desfasurata de organele judiciare poarta denumirea de probatiune. Prin obiect al probatiunii se intelege ansamblul faptelor si imprejurarilor de fapt ce trebuie dovedite intr-o cauza penala, pentru a fi legal si temeinic solutionata. In ansamblul de fapte si imprejurari care formeaza obiectul probatiunii se disting: - Fapte si imprejurari ce se refera la fondul cauzei; - Fapte si imprejurari ce se refera la normala desfasurare a cauzei. Obiectul probatiunii are in vedere, in principal, faptele si imprejurarile ce se refera la fondul cauzei. In cadrul acestor fapte se face distinctie intre faptul principal si faptele probatorii. Faptul principal il constituie faptele ce formeaza obiectul procesului penalinfractiunea si autorul ei. Faptele probatorii sunt acele fapte sau imprejurari care desi nu cuprind faptul principal, prin existenta sau inexistenta lor asigura constatarea existentei sau inexistentei faptului principal. In afara faptelor si imprejurarilor care au legatura cu faptul principal, mai exista si altele care, desi nu au nici o legatura, prin datele pe care le pot furniza
1

pot sa ajute la rezolvarea unei cauze penale. Asemenea fapte pot fi: auxiliare, similare sau negative. Exista insa si o categorie de fapte sau imprejurari care, desi se refera la faptul principal, nu trebuie dovedite in cauza. Aceste fapte intra in obiectul probatiunii, dar pentru ele exista dispensa de proba intrucat legea sau cunostintele noastre despre lumele considera existente. Asemenea fapte sunt prezumtiile legale si faptele necontestate. 1.4. Procedura probatiunii a) Sarcina probatiunii Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organelor judiciare: organului de urmarire penala in faza de urmarire si instantei de judecata in faza de judecata. Partilor in proces nu le revine sarcina divedirii imprejurarilor pe care le invoca, ci li se acorda dreptul de a propune probe si de a cere administrarea lor. b) Administrarea probelor Administrarea probelor consta in deducerea in fata organului judiciar a faptelor si imprejurarilor faptice care configureaza orice proba, in asa fel incat sa se formeze o reprezentare exacta a celor petrecute. Deducerea probelor in fata organelor judiciare se realizeaza prin intermediul mijloacelor de proba. Administrarea probelor in procesul penal este guvernata de principiul libertatii, astfel ca organele judiciare au posibilitatea de a alege dintre mijloacele de proba prevazute de lege pe acelea prin care se pot administra cele mai sigure probe. Probele sunt administrate de organele judiciare care instrumenteaza cauza. Exista insa si situatii in care administrarea unor probe se poate face si de un alt organ judiciar. Cand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala sau unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze. In acest fel, se procedeaza la efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie sau prin delegare. c) Aprecierea probelor reprezinta operatia finala a activitatii de probatiune. In cadrul acesteia, organele judiciare determina masura in care probele le formeaza increderea ca sunt in conformitate cu adevarul, in sensul ca faptele la care se refera au avut loc sau nu in realitatea obiectiva. In materia aprecierii probelor opereaza principiul liberei aprecieri a probelor, care prevede ca probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Libera apreciere a probelor si egalitatea valorii probante a acestora obliga organele judiciare sa aprecieze fiecare proba in parte nu in raport de anumite elemente prestabilite, ci in raport cu increderea pe care le-o produce ca este veridica. 2. Mijloacele prin care se constat aceste elemente de fapt care servesc ca prob n procesul penal constituie mijloace de prob, fiind de asemenea realiti extrapenale, dar prin diferite procedee reglementate n cadrul procesului penal devin o categorie juridic procesual. Calea legal prin care este administrat proba n procesul penal o constituie mijlocul de prob. Probele i mijloacele de prob, au ca finalitate justa soluionare a cauzelor penale i realizarea scopului procesului penal. Pentru soluionarea unei cauze penale organele judiciare trebuie s cunoasc mprejurrile n care s-a svrit fapta, date despre fptuitor(i), orice alte elemente de fapt care pot s conduc la vinovia sau nevinovia persoanelor cercetate. Astfel, n Codul procedur penal se prevede c n vederea aflrii adevrului, organul de urmrire penal i instana de judecat sunt obligate s lmureasc cauza sub toate aspectele pe baz de probe. Pentru a nu exista confuzii ntre mijloace de prob i probe, acestea din urm au fost definite n mod clar n Codul de procedur penal. n Codul de procedur penal se pevede: Constituie prob orice element de fapt care servete la constatarea existenei sau inexistenei unei infraciuni, la identificarea persoanei care a svrit-o i la cunoaterea mprejurrilor necesare pentru justa soluionare a cauzei.
2

Pentru aflarea adevrului n cadrul procesului penal, organul de urmrire penal i instana de judecat sunt obligate s lmureasc cauza sub toate aspectele pe baz de probe, iar sarcina administrrii probelor revine acestor organe. Administrarea probelor n procesul penal const n activitatea de a lua cunotin i de a da eficacitate juridic, n modurile prescrise de lege, faptelor i elementelor de fapt necesare aflrii adevrului ntr-o cauz penal. La cererea organului de urmrire penal ori a instanei de judecat, orice prsoan care cunoate vreo prob sau deine vreun mijloc de prob este obligat s le aduc la cunotin sau s le nfieze. Pentru ca organele judiciare s poat identifica i folosi probele, trebuie s aib anumite mijloace prevzute de lege, necesare n administrarea probelor. Din coninutul Codului de procedur penal rezult c mijloacele de prob sunt definite ca fiind,mijloacele legale prin care se constat elementele de fapt care pot servi ca probe n procesul penal. mprejurarea de fapt care duce la o concluzie de vinovie sau nevinovie nu se poate confunda cu mijlocul prin care aceast mprejurare este cunoscut sau demonstrat. Mijloacele de prob nu trebuie confundate cu subiectul probei. Subiectul probei este reprezentat de persoana care poate procura elementul de informare care constituie proba, de exemplu martorul, expertul, inculpatul. n limbajul practicii juridice, cuvntulprob este folosit att n nelesul noiunii de prob, ct i n cel de mijloc de prob. 2.1. n Codul de procedur penal, mijloacele de prob sunt enumerate limitativ, i anume: declaraiile nvinuitului sau ale inculpatului; declaraiile prii vtmate, ale prii civile i ale prii responsabile civilmente; declaraiile martorilor; nscrisurile; nregistrrile audio sau video; fotografiile; mijloacele materiale de prob; constatrile tehnico-tiinifice; constatrile medico-legale; expertizele. Fiecare mijloc de proba, in functie de specificul sau, isi are procedeele sale de administrare. Cele mai des intalnite procedee intalnite sunt ascultarea sau audierea, confruntarea, ridicarea de obiecte si inscrisuri, perchezitia, cercetarea la fata locului si reconstituirea. Chiar dac mijloacele de prob sunt stipulate expres de lege, exist totui libertatea mijloacelor de prob, n sensul c organul judiciar poate folosi oricare din mijloacele enumerate n codul de procedur penal pentru soluionarea just a cauzei. n prezent, fiecare mijloc de prob n funcie de specificul su i are procedeele sale de administrare. Declaraiile martorilor pot fi obinute prin ascultare, confruntare sau nregistrare pe band de magnetofon. nsrisurile i mijloacele materiale de prob au ca procedee de administrare: ridicarea silit de obiecte i nscrisuri, predarea obiectelor i nscrisurilor, i percheziia, traducerea i descifrarea. Mijloacele materiale de prob pot fi cercetate prin examen direct, prin constatare tehnicotiinific sau expertiz. Actuala reglementare a mijloacelor de prob este superioar celei din codul de procedur penal anterior, prin faptul c legea anterioar nu enumera limitativ mijloacele de prob. Enumerarea din codul de procedur penal cuprinde mijloacele de prob ce pot fi folosite n procesul penal romn. Mijloacele de prob nu trebuie confundate cu procedeele probatorii. Procedeele probatorii nu constituie o categorie a mijloacelor de prob, ci moduri de a proceda n folosirea mijloacelor de prob. Mijloacele de prob care pot fi folosite n procesul penal trebuie s
3

prezinte certitudinea c reprezint izvorul unor probe conforme cu adevrul. Folosirea mijloacelor de prob menionate mai sus, poate avea loc numai n condiii legii. De exemplu, n cazul n care ascultarea unei persoane se nregistreaz pe band de magnetofon, relatrile persoanei trebuie transcrise apoi ntr-un proces-verbal semnat de acesta i de cel care a ascultat-o, banda de magnetofon devenind parte integrant din procesul-verbal de ascultare, care este un mijloc legal de consemnare a unei declaraii. n cazul n care aceste procedee nu sunt supuse anumitor reguli, ele nu sunt considerate mijloace de prob legale. n ceea ce privete cadrul legal al mijloacelor de prob n procesul penal, se prevede expres c mijloacele de prob obinute n mod ilegal nu pot fi folosite n procesul penal. Spre exemplu, o nregistrare audio sau video efectuat fr autorizaia instanei. Att probele ct i mijloacele de prob au ca scop finalizarea corect a cauzelor penale. Declanarea procesului penal face ca probele s fie administrate prin mijloace de prob prevzute de lege. La cererea organului de urmrire penal ori a instanei de judecat, orice persoan care cunoate vreo prob sau deine vreun mijloc de prob este obligat s le aduc la cunotin sau s le nfieze. 2.2. Libertatea mijloacelor de prob Procesul penal funcioneaz pe baza principiului libertii probelor i al aprecierii acestora. La libertatea probelor trebuie adugat i libertatea mijloacelor de prob, neleas n sensul c deducerea n faa organelor judiciare a situaiilor de fapt constituind probe n cauz, se poate realiza prin orice mijloace de prob. n materie procesual penal exist regula general, c probele pot fi administrate n principiu prin oricare din mijloacele de prob prevzute de lege. Libertarea acordat organelor judiciare nltur piedicile ce s-ar ivi n stabilirea unor fapte din lipsa mijloacelor de prob corespunztoare. Libertatea mijloacelor de prob trebuie folosit n funcie de natura faptei svrite i de particularitile concrete ale acesteia, iar n unele cazuri legea oblig expres la folosirea unui anumit mijloc; administrarea probelor necesare dovedirii chestiunilor prealabile se face potrivit materiei creia i aparine acea chestiune. Ca i probele, mijoacele de prob nu au o ordine prestabilit ele fiind utilizate n cadrul procesului penal n raport de ansamblul probelor existente n cauz. Aprecierea fiecrei probe se face de organul de urmrire penal sau de instana de judecat n urma examinrii tuturor probelor administrate n scopul aflrii adevrului. Funcionalitatea mijloacelor de prob n procesul penal relev importana deosebit a acestora la aflarea adevrului i la soluionarea cauzelor penale. Datorit importanei probelor i mijloacelor de administrare n procesul penal, legea confer un spaiu relevant acestora n Codul de procedur penal i Codul penal, prin instituirea unui ansamblu de garanii procesuale referitoare la administrarea probelor, ct i a unor instituii cu caracter de constrngere ce pot fi aplicate acelora care ncalc legea cu ocazia administrrii lor. Codul de procedur penal, prevede n mod expres c este oprit a se ntrebuina violene, ameninri ori alte mijloace de constngere precum promisiuni sau alte ndemnuri n scopul de a se obine probe. Este oprit a se determina o persoan s svreasc sau s continuie svrirea unei fapte penale, n scopul de a obine probe. Persoana chemat ca martor este obligat s se nfieze la locul, ziua i ora artate n citaie are datoria s declare tot ce tie cu privire la faptele cauzei. Pe lng obligaia de prezentare persoana chemat ca martor are i obligaia de depunere a jurmntului. Msurile cu caracter de constrngere ce pot fi aplicate acelora care ncalc legea cu ocazia administrrii lor se refer la infraciunile care impiedic nfptuirea justiiei, infraciunea de mrturie mincinoas, i infraciunea de arestare nelegal i cercetare abuziv.
4

Mijloacele de prob prezint o importan deosebit mpreun cu probele, sunt strns legate de realizarea regulei de baz a aflrii adevrului ct i pentru faptul c n cea mai mare parte a procesului penal se pun problemele legate de probe i mijloace de prob. Trebuie s se stabileasc dac fapta exist i de cine a fost svrit, dac ntrunete toate elementele constitutive ale unei infraciuni, dac fptuitorul rspunde penal pentru fapta sa. 2.3. Clasificarea mijloacelor de prob n reglementarea Codului de procedur penal din anul 1936, mijloacele de prob se clasificau n mijloace de prob: scrise ( procesele-verbale, nscrisurile) orale ( declaraiile inculpatului, ale martorului) materiale ( corpuri delicte) n codul actual, mijloacele de prob se mpart n trei categorii: declaraiile priilor i ale martorilor nscrisuri i mijloace materiale de prob rapoarte de constatri ale specialitilor i de expertiz Declaraiile prilor i ale martorilor au ca izvor comun persoanele fizice care le fac, iar ca procedeu de obinere predominant este ascultarea acestora. nscrisurile i mijloacele materiale de prob, au ca procedee de obinere comune cercetarea la faa locului, ridicarea de obiecte i nscrisuri, percheziii. Rapoartele de constatri ale specialitilor i de expertiz, prezint concluziile tiinifice sau tehnice ale specialitilor i experilor, n urma efecturii de procedee probatorii tehnice i tiinifice. Aceast clasificare a mijloacelor de prob se mparte n funcie de procedeele comune de administrare. De exemplu, declaraiile martorilor pot fi obinute prin ascultare, confruntare, nregistrare pe band de magnetofon. nfptuirea justiiei penale depinde de ansamblul normelor juridice care reglementeaz probele i mijloacele de prob. Din momentul declanrii procesului penal i pn la pronunarea hotrrii instanei de judecat, toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate cu ajutorul probelor care sunt administrate prin mijloacele de prob prevzute de lege.

Bibliografie
1. Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru, Tratat de Drept Procesual Penal, Partea Generala, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2011. 2. Sorina Siserman, Drept procesual Penal, Partea generala, Editura Albastra, Bucuresti, 2009. 3. Anca Lelia Lorincz, Drept procesual Penal, Curs universitar, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009.