Listeria monocytogenes

Student : Petrea Roxana Adelina Medicina veterinara, Anul III Grupa 778 B

Listerioza, este intalnita, in conditii naturale la ovine, bovine, porcine, pasari si la numeroase animale salbatice, fiind transmisibila la om. Tabloul clinic si anatomopatologic al infectiei naturale este diferit, in functie de specia animala si de factorii neanimati care intervin in pregatirea conditiilor necesare izbucnirii infectiei. ISTORIC Listeria Monocytogenes a fost evidentiata pentru prima oara , in 1911, in leziunile necrotice ale unui ficat de iepure, cand a fost recunoscuta ca agent patogen la animalele domestice si salbatice. Studiul inceput in 1926 de Murray , a descris pentru prima data boala, identificand agentul etiologic la rozatoare de laborator. Acest germen a fost numit Bacterium monocytogenes deoarece s-a observat o pronuntata monocitoza in sangele animalelor infectate. In prezent, genul Listeria cuprinde 6 specii, majoritatea comensale sau/si saprofite, avand o larga raspandire in natura. Dintre acestea, Listeria Monocytogenes este patogena, avand pentru numeroase specii de animale , cat si pentru om, la care produce listerioza si intoxicatii alimentare (la om), Listeria ivanovii cu subspeciile ivanovii si londonensis ce se izoleaza numai din cazuri de avort la ovine (Ivanov, 1957) si bovine (Alexander si colab., 1992). Celelalte specii Listeria seelingeri, Listeria innacua, Listeria welshimeri si Listeria grayi nu sunt recunoscute ca agenti patogeni al unor entitati.

RASPANDIRE SI IMPORTANTA Infectia listeriana a fost semnalata in foarte multe tari din diferite continente in conditii naturale, geografice si climatice foarte variate. Listeria monocytogenes este larg raspandita in natura, persistand ca saprofit in sol, apa, furaje- in special cele insilozate. Boala poate antrena pierderi economice importante in efectivele contaminate, avand in vedere ca letalitatea, raportata la mortalitate, se ridica la peste 90%. ETIOLOGIE Agentul etiologic, Listeria monocytogenes este un germen bacilar, necapsulat, nesporulat, Gram pozitiv si mobil la 250C. Traieste ca saprofit in sol, apa si furaje ( in special cele insilozate) sau ca epifit al organismului. In afara organismului animalelor, in unele din aceste medii germenul se poate chiar multiplica.

Listeria monocytogenes. Sursa : koolielu.edu.ee

Morfologic, Listeria monocytogenes are o aspect de bacili scurti sau cocobacili, de 1-2/0,3-0,5 milimicroni. In frotiuri, germenii au un mod de dispunere destul de caracteristic, fiind frecvent observate grupari diplo, in forma de V, cu bratele mai mult sau mai putin deschise si mai rar grupari in palisada. Germenul este necapsulat si nesporulat, insa prin pastrarea culturii la 20-250C germenul isi formeaza cili. Se coloreaza Gram pozitiv, dar se decoloreaza usor sub actiunea alcool-acetonei, fiind definit ca germen Gram labil.

Listeria monocytogenes A= 1 ora post infectie; B,C,D,F,G= 3 ore post infectie; E,H= 5 ore post infectie

Listeria monocytogenes are o structura antigenica heterogena. Prin testul de seroaglutinare folosind antigene de tip somatic si flagelar, Paterson (1940) a identificat la listerii, in baza antigenelor somatice 5 tipuri notate cu cifre romane, de la I la V, iar

la baza celor flagelare, 4 tipuri notate cu litere mari, de la A la D (A,B,C,D) Receptivitatea animalelor de laborator este un criteriu important de identificare. Astfel, Listeria monocytogenes este patogena pentru soarece, sobolan si cobai, in timp ce porumbelul este rezistent. Caracteristica este conjunctivita purulenta care poate fi reprodusa prin instilarea germenilor in sacul conjunctival la iepure sau cobai. CARACTERE EPIZOOTOLOGICE Dintre animale domestice, oile sunt deosebit de sensibile. Mieii si oile gestante sunt mai sensibile la infectia listerelica. Receptivitatea este crescuta la actiunea unor factori favorizanti : schimbari bruste in alimentatie, administrarea de furaje acide, mucegaite, inghetate sau de calitate necorespunzatoare, transporturi obositoare, infestatii parazitare. Furajele insilozate administrate in cantitate excesiva determina o perturbare a metabolismului glucidic si consecutiv cresterea corpilor cetonici si a piruvatilor. In unele tari , listerioza a fost denumita ,, boala de siloz . Sursele de infectie sunt reprezentate de animalele bolnave, ca si de cele clinic sanatoase, purtatoare si excretoare de germeni prin secretii si prin avorturi. Purtatorii latenti de listerii au fost identificati atat printre animalele domestice- indeosebi printre bovine si ovine- ca si printre animalele salbatice. O sursa potentiala de infectie o constituie si pasarile, atat cele domestice, cat si cele animale. Unele specii de insecte hematofage si capusi pot juca rolul de vectori Boala poate sa apara spontan, ca infectie endogena( autoinfectie) datorita purtatorilor sau ca infectie exogena, ca urmare

a posibilitatilor multiple si variate de contaminare, unele insuficient cunoscute. Infectia se realizeaza pe cale digestiva, respiratorie si transplacentara. Listerioza evolueaza sporadic sau enzootic, avand un caracter stationar, fara tendinta de difuzare in focar. Listerioza ovinelor si caprinelor este o boala necontagioasa, intalnita cu deosebire in timpul iernii si prima jumatate a primaverii favorizata de consumul mare de furaje insilozate. Din punct de vedere morfoclinic, listerioza este obsevata sub formele: nervoasa sau meningoencefalica, genitala sau avortigena, septicemica, oculara si cardiaca.

Aspect clinic, pareza urechii (stanga)

Forma nervoasa sau meningoencefalica se caracterizeaza printr-o inflamatie, la inceput monocitara, apoi neutrofilica, localizata cu deosebire in puntea lui Varolio, bulb, cerebel, tuberculii cvadrigemeni, pedunculii cerebrali si cerebelosi si chiar regiunea cervicala a maduvei. Macroscopic se constata congestia vaselor meningiene, infiltratii hemoragice si chiar hematoame in ventriculii cerebrali si rareori mici focare purulente in masa encefalului.

Sectiune prin creier de oaie : congestive, infiltratie limfocitara si agregate celulare.( col. Hematoxilina- eozina x 87)

Forma genitala sau avortigena se caracterizeaza printr-o metrita purulenta urmata de placentita si moartea fetusului, respectiv avort. Fetusul poate fi eliminat mort de curand sau dimpotriva avortul poate fi tardiv, fetusul poate fi mumifiat sau macerat. Examenul necropsic al fetusului releva edem inflamator subcutanat generalizat sau localizat in regiunea capului, abdominal si scrotal, exsudatii scrotale sau serofibrinoase in marile cavitati, hemoragii de dimensiuni variabile la nivelul seroaselor, ajungand subpleural la 2 cm diametru, iar in ventriculii laterali ai creierului si epidural adevarati coaguli, congestie sau edem pulmonar si caracteristic, necroze de coagulare miliare hepatice, pulmonare si chiar cutanate. Forma septicemica se caracterizeaza prin congestie, petesii, necroze milare in ficat si mai rar in splina si rinichi.

Sectiune in creier de oaie cu listerioza septicemica : congestie meningeala si hemoragii (col. Hematoxilina- eozina, x43)

Forma oculara se caracterizeaza printr-o cheratoconjunctivita, uni- sau bilaterala, care uneori are o accentuata tendinta spre ulcerare. Forma cardiaca este relativ rara . Se caracterizeaza prin endocardite vegetante atriventriculare si sigmoide urmate de infarcte si distrofii ale diferitelor organe.

Aspect clinic- Miscari de pedalare

Aspect clinic- amauroza

Listerioza taurinelor are manifestari asemanatoare, predominand formele nervoase si avortigene. Au fost semnalate si mastite acute si cronice lipsite de specificitate. Listerioza suinelor apare ca o infectie predominant nervoasa, desi s-au descris si forme septicemice si cutanate. Formele nervoase se caracterizeaza prin abcese de diferite dimensiuni, inconjurate de reactii vasculare si celulare de diferite intensitati situate cu predominanta in bulb, puntea lui Varolio si in peretii ventriculilor cerebrali. Listerioza iepurilor evolueaza ca o boala predominant septicemica, dar pot fi observate si forme predominant nervoase si avortigene. Forma septicemica se manifesta prin prezenta unor focare necrotice miliare in ficat, splina, pulmoni, peretele stomacului si al intestinului. Li se adauga o enterita catarala severa ca si edematieri ale musculaturii si exsudate cavitare.

Sectiune in splina : hemosideroza si congestie (col. Hematoxilina- eozina X 43).

Listerioza animalelor de blana este tot predominant septicemica, tineretul de nutrii sub 2 luni fiind deosebit de sensibil.

Listerioza pasarilor este o infectie sporadica, mai frecventa toamna si iarna, in special la gaini. Sensibilitatea la infectie scade in raport cu varsta, embrionii fiind foarte sensibili, in timp ce gainile necesita interventia unor factori debilitanti. In tabloul morfologic al infectiei spontane, la gainile adulte se constata : exsudat serofibrinos in marile cavitati, miocardita necrotica in focare de dimensiuni variabile, hepatita, splenita si nefrita necrotica miliara, urmate uneori de fibrozarea organelor respective si ocazional meningoencefalita monocitara. La puisori predomina leziunile miocardice manifestate printr-o inflamatie nodulara identica cu cea din salmoneloza. DIAGNOSTICUL Oricare ar fi forma clinica a listeriozei, un diagnostic de certitudine nu se poate stabili decat pe baza examenului de laborator (histopatologic, bacteriologic, serologic). Examenul histopatologic evidentiaza in formele pure de listerioza, cu evolutie relativ rapida, o inflamatie predominant monocitara (focare nodulare sau mansoane perivasculare constituite din monocite incarcate cu germeni). Cu cat evolutia este mai lenta, cu atat se reduce si componenta monocitara, locul monocitelor fiind luat de topirea substantei nervoase (malacia) si infiltrarea teritoriilor necrozate cu neutrofile. Pentru examenul bacteriologic trebuie avut in vedere ca listerioza de obicei nu evolueaza ca o septicemie, deci prezenta germenului in sange sau organe nu este constanta. Listeria monocytogenes se izoleaza cel mai frecvent din sistemul nervos central (creier si maduva) cu precizarea ca insamantarile sa fie bogate si din mai multe locuri, deoarece listeria este sub forma de focare. Uneori este necesara o imbogatire prealabila in germeni a materialului patologic prin pastrarea mai multe zile la +40 C (metoda Gray-Olson). La interpretarea rezultatului bacteriologic trebuie sa

tinem seama ca izolarea germenului nu inseamna implicit si diagnostic de listerioza. Izolarea germenului din marile organe sau din excretii si secretii, de la oile bolnave cu manifestari diferite, impune rezerva la intepretarea rezultatului, deoarece germenul este biofit al tubului digestiv al animalelor sanatoase. Din punct de vedere epizootologic, poate fi util si diagnosticul serologic. In acest scop se cerceteaza sangele in sangele animalelor anticorpii anti-Listeria, prin seroaglutinare si mai ales prin reactia de fixare a complementului. Seellinger considera strict necesare investigatiile serologice in orice caz suspect de listerioza pentru diagnosticul formelor latente din timpul gestatiei. In 1987, Turilli in cursul unei investigatii epizootologice, a pus la punct metoda enzimatica ELISA. Astfel mediile Palcam i Oxford s-au dovedit a fi intens selective. Pe aceste medii dup 24 de ore de incubare, Listeria monocytogenes a format colonii de culoare nchis , nconjurate de un halou negru, datorit faptului c produce hidroliza esculinei.

1. Listeria monocytogenes pe mediu selectiv Palcam

2.Listeria monocytogenes. Coloratie Gram. Frotiu din cultura 5x90

La examinarea frotiurilor efectuate din culturi i colorate Gram, se constata prezen a unor bacili scur i Gram-pozitivi, f r a

avea o aranjare caracteristic , ns ocazional se pot observa grup ri V , Y , sau n palisad . Testul catalazei se efectueaza prin introducerea unei anse de cultur ntr-o pic tur de peroxid de hidrogen 3%. Toate tulpinile cercetate reactioneaza pozitiv, aspect dovedit de apari ia bulelor de gaze.

Testul catalazei

O reac ie important pentru definirea speciilor este producerea de hemolizine pe agarul cu snge de oaie, tiindu-se faptul c speciile din cadrul genului Listeria produc diferite tipuri de hemoliz . Astfel tulpinile de Listeria monocytogenes au produs colonii mici, nconjurate de o zon clar , dar mic de hemoliz spre deosebire de Listeria ivanovii care manifest o activitate hemolitic foarte puternic , sau spre deosebire de alte specii din cadrul genului care nu produc hemoliza.

Listeria monocytogenes- agar cu Sange de oaie

Testul Camp

O reac ie mai slab sau mai accentuat de beta-hemoliz poate fi pus n eviden i cu ajutorul testului CAMP. n cadrul acestui test efectuat pe agar cu snge de oaie s-a urm rit accentuarea zonei de hemoliz a tulpinilor cercetate n prezen a unor tulpini proaspete de Staphylococcus aureus i Rhodococcus eqvi. Tulpinile de Listeria monocytogenes au manifestat o accentuare a zonei de beta hemoliz n apropierea speciei Staphylococcus aureus, aspect caracteristic i pentru Listeria seeligeri.

BIBLIOGRAFIE

Paul Ioan- Diagnostic morfopatologic veterinar, Editura Ceres, Bucuresti, 1982 Perianu Tudor- Boli infectioase ale animelelor, Viroze, Vol II, Editura Universitas XXI, Iasi, 2005 Carp-Carare Catalin - Rezumatul tezei de doctorat ,,Cercetari bacteriologice privind Listeria monocytogenes si implicatiile sale epidemiologice , Iasi, 2006