Actul juridic unilateral Expresia act unilateral s-a utilizat in opozitie cu aceea de act bilateral.

In literatura juridica si in jurisprudenta romana expresia act unilateral este consacrata si utilizata ori de cate ori este vorba de un act juridic care exprima vointa unica a autorului sau. Alaturi de expresia act unilateral, se utilizeaza si notiunea de angajament unilateral, frecvent intalnita in literatura juridica. Avand in vedere diversitatea efectelor juridice ale actelor unilaterale, in mod justificat se face distinctie intre actul unilateral si angajamentul unilateral. Angajamentul unilateral ar reprezenta o manifestare unilaterala de vointa care are ca efect crearea de obligatii in sarcina autorului sau, astfel spus, angajamentul unilateral este actul unilateral care da nastere obligatiilor civile. Desi, la prima vedere expresia angajament unilateral pare tautologica, deoarece angajamentul nu poate fi decat al unei parti, prin aceasta se doreste sa se sublinieze dublul caracter unilateral al operatiunii juridice: pe de o parte, actul este unilateral, deoarece are un autor unic, iar - pe de alta parte - obligatia este unilaterala, deoarece incumba numai autorului actului. De aceea, nu se poate pune semnul egalitatii intre angajamentul unilateral si contractul unilateral. Ele se aseamana numai in ceea ce priveste efectele, deoarece creeaza o obligatie doar in sarcina unei parti, dar se deosebesc din punctul de vedere al mecanismului de formare. Actul juridic unilateral poate fi inteles in sens larg, ca orice manifestare unilaterala de vointa, indiferent de natura efectelor pe care le produce; in sens restrans, expresia act unilateral desemneaza numai actele unilaterale traditionale, care nu sunt izvor de obligatii si carora legea le recunoaste anumite efecte juridice.