Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi -caracterizarea lui Alexandru LapusneanulPrin opera Alexandru Lapusneanul, Costache Negruzzi devine unul

din ctitorii prozei artistice romanesti. Autorul face o regresiune in timp, reconstituind artistic domnia lui Alexandru Lapusneanul. Prin urmare, tema nuvelei este istoria. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al operei deoarece este implicat in conflictul fundamental al operei si polarizeaza celalalte personaje. Lapusneanul intruchipeaza tipul domnitorului tiran care isi exercita in mod despotic puterea. Manifestarile pline de cruzime ale domnitorului sunt generate de dorinta de razbunare pe boierii tradatori, au venit vremea sa va mulg si eu pre voi., dar si de setea de putere, Daca voi nu ma vreti, eu va vreu. Alexandru Lapusneanul este un personaj exceptional, surprins in situatii exceptionale. Pentru a-si construi personajul, Negruzzi apeleaza la tehnicile traditionale de caracterizare. Caracterizarea directa este facuta de narator, care, ii prezinta detaliat tinuta de la slujba de la mitropolie cu ajutorul descrierii: era imbracat cu toata pompa domneasca. Purta corona Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacosie, avea cabanita turceasca., de catre celalalte personaje, mitropolitul spune: Crud si cumplit este domnul acesta, dar si prin autocaracterizare, M-am aratat cumplit, rau, varsand sangele multora. Totusi, modalitatea indirecta de caracterizare ramane dominanta: faptele crude, dorinta de a pedepsi exemplar orice impotrivire a boierilor, satisfactia de a vedea suferinta celui osandit infatiseaza un individ de o cruzime maladiva. Secventa culminanta a textului, omorarea celor patruzeci si sapte de boieri si asezarea acestora sub forma unei piramide de capete ne dezvaluie un tiran inzestrat cu placerea de a construi spectacole. Inteligenta, cruzimea si hotararea de a-si redobandi tronul si buna cunoastere a psihologiei umane le dobandeste in relatiile cu celalalte personaje. Chiar de la intoarcerea in tara, in intalnirea cu boieii isi declara cu brutalitate intentiile A venit vremea sa va mulg si eu pre voi, reprimandu-si cu greu dorinta de a-l ucide pe cel ce i se impotriveste Nu stiu cine ma opreste sa nu-ti sfarm masdelele din gura cu buzduganul acesta Tot acum, face o scurta caracterizare a rivalilor sai: Veverita - vechi dusman, dar incai nici o data nu s-a ascuns, Spancioc - inca tanar, dominat de sumetie, iar Stroici un copil si detaliaza portretul lui Motoc, din care va face un instrument Te voi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma usurezi de blastemurile norodului.. In partea a treia, il va sacrifica pe acesta intr-o maniera cinica, tinandu-si promisiunea facuta la inceput: iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va murdari de sangele tau;. Personajul se dovedeste un maestru al disimularii, in secventa slujbei de la mitropolie. Gestul de a-si cere iertare in fata boierilor, in biserica, ramane punctul culminant al ipocriziei sale: sa traim de-acum in pace, iubindu-ne ca niste fratisa ne iertam unii pe altii. De-a lungul textului, naratorul consemneaza obiectiv gesturile instinctive si mimica eroului, care ii tradeaza personalitatea vulcanica: la intalnirea cu boierii Radea; muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma clipeau.Bine-ati venit, boieri! zise acesta silindu-se a zambi.; la rugamintea doamnei Ruxanda de a inceta omorurile mana i se sprijina din deprindere pe junghi. Brutalitatea si structura diabolica sunt bine reliefate prin antiteza; blandetea si sensibilitatea domnitei Ruxanda accentueaza cruzimea domnului. Negruzzi, prin opera Alexandru Lapusneanul, a reusit sa aduca in fata cititorilor una dintre cele mai sangeroase domnii ale tuturor timpurilor, care, datorita expresivitatii textului, nu va putea fi usor uitata.