Anda di halaman 1dari 60

SISTEM INFORMATIONAL SPECIFIC CADASTRULUI AGRICOL

Este un cadastru de specialitate, fiind un subsistem de eviden tehnic (poziie, mrime, configuraie), economic i juridic a loturilor, parcelelor, tarlalelor, trupurilor, partidelor cadastrale etc. pe proprietari, indiferent de titlul de proprietate. Pe lng scopul n sine, de cadastru de specialitate, el are o serie de sarcini cum ar fi: furnizarea de informaii privind cantitatea i calitatea terenurilor agricole, n vederea ndrumrii activitii agricole precum i pentru rezolvarea problemelor financiare (investiii, modernizri, protecie, asigurare, ecologie, impozite, taxe etc.). Cadastrul agricol se execut pe 82% din suprafaa total a rii.

C 1-2

ntocmirea cadastrului agricol naional se realizeaz prin determinarea suprafeelor, pe categorii de folosin a terenurilor, localizate pe parcele, deintori, proprietari, forme de exploataii, teritorii administrative, comune, orae, municipii, judee i total ar. Acestea sunt posibile prin ntocmirea planului cadastral agricol, la scri stabilite, prin ntocmirea documentaiei scriptice, evideniate n registre cadastrale, pe baz de normative i instruciuni.

1.1.

Consideraii generale

n vederea lurii deciziilor, att la nivel central, ct i la nivel local, privind anumite prioriti i msuri adecvate n funcie de specificul zonei, n cadrul interesului general, proiecte de organizare i amenajare a teritoriului pe termen mediu i lung, este necesar ca realitatea imediat a terenurilor agricole s fie ct mai aprofundat cunoscut. Cadastrul agricol are rolul de a furniza date tehnice i economice asupra terenurilor agricole, actualizate sistematic cu toate modificrile ce au loc permanent n structura fondului funciar agricol. Aceste elemente ale cadastrului de specialitate al fondului agricol sunt valorificate n procesul fundamentrii prioritilor de aciune pentru restructurarea, modernizarea i dezvoltarea infrastructurii agricole. Lucrrile cadastrului agricol furnizeaz informaii tehnice i economice n cadrul unui sistem informaional al teritoriului de tip multiscop, pus la dispoziia agenilor economici de tip persoan juridic sau persoan fizic i instituiilor publice interesate ale comunitilor locale, judeene sau de interes general. Ca subsistem al cadastrului general, cadastrul agricol ofer urmtoarele tipuri de date

tehnico-economice asupra terenurilor agricole: - determinarea categoriilor i subcategoriilor de folosin ale parcelelor de teren, identificate pe proprietari - deintori - utilizatori, pe forme de exploataie, pe zone cvasi - omogene pedo climatice, pe zone supuse unor procese de degradare - poluare, pe zone restricionate, pe teritorii administrative comunale, oreneti, municipale, judeene i pe ntreaga ar; - poziia i configuraia topografic a fiecrei parcele i subparcele,dimensiunile i suprafaa acestora n sistem de proiecie cartografic; - calitatea terenurilor arabile n funcie de sol, relief, clim, ap freatic etc., pe baza notelor de bonitare natural i apoi clasificarea acestor terenuri pe clase de calitate (cinci clase); - calitatea plantaiilor viticole, pomicole i a pajitilor naturale, precum i a terenurilor ocupate de acestea, grupate de asemenea pe clase de calitate (trei clase); - valoarea economic impozabil; - elemente pentru stabilirea pretabilitii terenurilor agricole pentru diferite folosine agricole i favorabilitii solului pentru anumite culturi; - amenajarea teritoriului i starea acestuia cu privire la: - irigaii (prin aspersiune, brazde sau submersie); - ndiguiri, desecri, drenaje; - lucrri de combaterea eroziunii solului; -lucrri pe curbe de nivel, culturi n fii, culturi cu benzi nierbate, terase i agro - terase, valuri de pmnt, lucrri de scurgere dirijat a apelor de versani; - potenialul amenajabil pentru: irigaii, evacuarea excesului de umiditate, aprare contra inundaiilor, combaterea eroziunii solului, stingerea formaiunilor toreniale, alunecri de teren, stingerea deflaiei, fixarea nisipurilor mobile i semimobile; - identificarea de noi resurse funciare, care prin amenajri specifice ar putea fi puse n valoare; - restricii de utilizare. Avnd n vedere c subsistemul informaional al cadastrului agricol va fi conectat la sistemul informaional al cadastrului general, prin informaiile pe care le furnizeaz poate servi la rezolvarea unor probleme, cum ar fi: - creterea valorii proprietii; - garantarea mprumuturilor bancare pentru investiii prin ipotecare; - accesibilitate rapid i precis la informaiile cadastrului fondului agricol pentru persoanele fizice sau publice interesate; - creterea calitii mediului nconjurtor i a preocuprii pentru conservarea calitii acestuia; - echiparea teritoriului cu drumuri, ci ferate, reele de transport energie electric, termic, gaze naturale, ap potabil sau industrial, canalizare, telefonie etc. i dezvoltarea organizat a fondului construit al intravilanelor; - dezvoltarea politicilor de determinare a prioritilor, de alocare a resurselor necesare, asumarea responsabilitilor pentru aciunile efectuate i realizarea unor standarde i metode pentru monitorizarea acestora; - crearea i dezvoltarea unei piee a terenurilor agricole, bazat pe informaii corecte privind suprafaa, calitatea, dotrile i valoarea economic a terenurilor agricole.

1.2. Etape succesive n lucrrile de introducere i ntreinere a cadastrului agricol


Cadastrul agricol folosete, obligatoriu conform legii, ca baz n lucrrile sale datele cantitative, calitative i juridice furnizate de cadastrul general cu privire la terenurile agricole indiferent de deintor. Datele cadastrului general sunt furnizate de Oficiile Judeene de Cadastru, Geodezie i Cartografie. Activitatea de introducere i ntreinerea cadastrului agricol, cu funciile sale cantitativ i calitativ, se

face de ctre Ministerul Agriculturii, prin Oficiile Judeene de Cadastru Agricol i Organizarea Teritoriului Agricol. Etapele succesive n introducerea i ntreinerea cadastrului agricol sunt urmtoarele: 1. Documentarea cu privire la lucrrile de cadastru general, de specialitate agricol, materiale cartografice (topografice, cadastrale, cartri de specialitate etc.) 2. Recunoaterea terenului, a hotarelor teritorial administrative i a limitelor intravilanelor, stabilite n cadastrul general; 3. Identificarea i materializarea pe teren a hotarelor unitilor agricole cu capital de stat, ale institutelor i staiunilor de cercetare agricol, ale staiunilor didactice, alte terenuri proprietate public sau privat a statului; 4. Identificarea limitelor terenurilor proprietate privat a persoanelor fizice sau juridice; 5. Stabilirea categoriilor de terenuri, pe diferite criterii de clasificare care intereseaz pe beneficiarul cadastrului de specialitate agricol, precum i a subcategoriilor de folosin; 6. Efectuarea msurtorilor topografice necesare pentru delimitarea, poziionarea i determinarea ntinderii (latura cantitativ a cadastrului agricol) a categoriilor de terenuri i subcategoriilor de folosin identificate (latura calitativ a cadastrului agricol).Msurtorile se efectueaz n limitele cadastrale (care sunt i limite juridice) precizate n cadastrul general. Dac cu ocazia efecturii lucrrilor topografice - cadastrale de teren se constat modificri (naturale sau artificiale) ale limitelor cadastrale din cadastrul general, noile limite vor fi identificate, determinate topo cadastral i evideniate ca atare n cadastrul agricol, sesiznd n mod expres modificrile survenite fa de cadastrul general. n urma avizrii cadastrului de specialitate agricol, aceste elemente vor fi preluate n datele de baz ale cadastrului general, situaie n urma creia vor fi considerate modificate limitele cadastrale din cadastrul general, cu preluarea elementelor cantitative i calitative i n partea juridic a cadastrului general, respectiv prin intabularea n cartea funciar a modificrilor survenite i determinate pin msurtori topo - cadastrale. Metodele de msurare topografic, aparatur, preciziile necesare, respectiv toleranele admise sunt cele cunoscute (cu excepia situaiilor cnd exist norme tehnice care precizeaz altfel), folosind punctele reelei de sprijin n sistemul proieciei cartografice Stereografic 1970; 7. ntocmirea (sau, dup caz, reambularea) planului cadastral, la scara preconizat, cu coninutul i precizia stabilit de normele metodologice n vigoare; 8. Numerotarea cadastral a unitilor teritoriale - calitative determinate, cu respectarea i conservarea numer^Fii cadastrului general. Procedeele de numerotare cadastral sunt cele prezentate la cursul de cadastru general. Subcategoriile de folosin se noteaz cu simboluri specifice ataate simbolului categoriei de folosin stabilite anterior. Eventualele parcele noi care au aprut, ca urmare a unor modificri survenite n teren, se noteaz cu numere cadastrale din cele existente cu peruri (350/1, 350/2); 9. Calculul suprafeelor unitilor teritoriale determinate. Organizarea calculelor, metodele folosite n determinarea suprafeelor i toleranelor admise sunt cele specifice cadastrului general, sau conforme cu normele metodologice specifice, dac acestea precizeaz alte tolerane; 10. ntocmirea registrelor cadastrale specifice: registrul cadastral al parcelelor, indexul alfabetic al proprietarilor, registrul cadastral al proprietarilor, registrul situaiilor centralizatoare precum i a fielor specifice cerute de normele tehnice i metodologice de cadastru agricol care vor fi elaborate. 11. Bonitarea i clasificarea terenurilor agricole pe clase de calitate, pe parcele, categorii i subcategorii de folosine i proprietari.

1 3

Pentru a furniza n mod curent, instituiilor interesate ale statului, date reale, cantitative i calitative, cu privire la fondul agricol, se organizeaz urmrirea, determinarea i nregistrarea n documentaia cadastral a tuturor schimbrilor care se produc asupra mrimii, configuraiei, categoriei i subcategoriilor de folosin i posesorilor terenurilor de orice fel. Aceast aciune implic
3

..

Organizarea i executarea lucrrilor de ntreinere a cadastrului agricol

cunoaterea sistematic a modificrilor, legalitatea producerii acestora, culegerea datelor i informaiilor necesare, executarea msurtorilor, prelucrarea noilor date i nscrierea lor n planuri i registre cadastrale. Introducerea i ntreinerea lucrrilor de cadastru agricol se efectueaz de ctre oficiile de cadastru agricol, pe baza normelor tehnice - metodologice privind introducerea i ntreinerea cadastrului agricol vor fi elaborate de Ministerul Agriculturii i avizate de Oficiul Naional de Cadastru, Geodezie i Cartografie. Lucrrile de ntreinere a cadastrului agricol se execut de ctre specialitii oficiilor de cadastru sau de ageni economici autorizai, n cadrul zonelor de lucru care se stabilesc teritorial i se repartizeaz executanilor. nregistrarea modificrilor n documentele cadastrale se face astfel: - permanent, pe msura producerii schimbrilor, n cadrul zonelor de lucru organizate i repartizate specialitilor cadastrali; - o dat pe an, Ia restul teritoriilor comunale. Lucrrile de ntreinere a cadastrului agricol se execut ntr-o singur faz - faza final - cu dou grupe de operaiuni: -operaiuni de teren - parcurgerea terenului, depistarea modificrilor, efectuarea msurtorilor, culegerea datelor i informaiilor necesare; -operaiuni de birou - verificarea legalitii modificrilor, prelucrare a datelor, ntocmirea registrelor de ntreinere, multiplicarea i difuzarea copiilor la beneficiari.

1.3.1.

Lucrri pregtitoare

nainte de a ncepe activitatea la teren, indiferent de volumul sau natura modificrilor, specialistul cadastral va proceda la cteva operaiuni pregtitoare i anume:

1.3.1.1 .Procurarea documentaiilor cadastrale


Pentru executarea lucrrilor de ntreinere sunt necesare, n general, toate documentele cadastrale ntocmite cu ocazia lucrrilor anterioare de introducere sau de ntreinere. n mod deosebit, pentru activitatea de teren se vor folosi urmtoarele: - o copie de pe planul de ansamblu; - una sau mai multe copii de pe planul cadastral original (foi de plan). Nu se recomand folosirea la teren a planurilor cadastrale pe suport nedeformabil; - dosarul de delimitare a hotarelor administrative, de la consiliul local al comunei; - carnetele de observaie, inventarul de coordonate, schiele de teren etc., din lucrrile

anterioare, dac sunt necesare; - registrele cadastrale din dosarul existent la consiliul local al comunei.

1.3.1.2. Procurarea copiilor de documentelor referitoare la modificrile intervenite

pe

actele

legale

Pentru a se stabili legalitatea unor schimbri referitoare la categorii i subcategorii de folosin, limite, proprietari etc. specialistul cadastral va procura de la instituiile n drept sau de la posesori, copii de pe urmtoarele acte: - acte referitoare la scoaterea din circuitul agricol, definitiv sau temporar i, eventual, documentaiile care au stat la baza acestor acte; - aprobri privind schimbarea categoriei de folosin a unor terenuri.

1.3.1.3. Analiza proiectelor de organizare a teritoriului, mbuntiri funciare, amenajri


diverse, studii topografice etc. copierea datelor sau operaiilor care pot ajuta la depistarea schimbrilor, determinarea sau msurarea lor.

1.3.1.4. Culegerea informaiilor cu privire la:


- limita intravilanului; - categoriile de drumuri; - zonele de protecie etc.

1.3.2. Lucrri de teren 1.3.2.1. Determinarea i nscrierea n documentele de teren a schimbrilor survenite n situaia parcelelor
Fac obiectul ntreinerii urmtoarele elemente cadastrale ale parcelelor: - poziia i configuraia parcelei; - suprafaa parcelei; - categoria i subcategoria de folosin; - posesorul i situaia juridic; - caracteristicile categoriei de folosin; - caracteristicile categoriei de teren (amenajat, degradat, teren n pant); - clasa de bonitare (dup executarea lucrrilor de bonitare); - partida cadastral. Pentru depistarea (stabilirea) modificrilor intervenite se va parcurge n mod obligatoriu ntregul teritoriu agricol confruntndu-se situaia existent pe teren cu cea reprezentat pe plan. Diferitele documente, aprobri, planuri i studii efectuate anterior, precum i comunicrile unitilor, vor fi folosite la stabilirea i nregistrarea schimbrilor ca materiale ajuttoare, numai dup ce s-a verificat dac datele pe care acestea le conin corespund pe teren. Toate datele de msurtoare sau de determinare a modificrilor vor fi nscrise n carnetele sau planurile de teren, care vor fi anexate la dosarul lucrrii, constituind piese originale, purttoare de date iniiale. Msurtorile pentru determinarea limitelor noi, modificate, se efectueaz cu aparatur i prin metode adecvate.

1.3.2.2. folosin

Determinarea

noilor categorii i subcategorii de

Categoriile i subcategoriile de folosin se determin pe baza constatrilor fcute la teren i a documentelor care atest legalitatea modificrilor efectuate.

13

Schimbrile intervenite n modul de folosin al fondului agricol datorate unor calamiti naturale vor fi recunoscute i nregistrate ca atare, fr solicitarea vreunui act, n msura n care se constat c terenurile respective nu mai pot avea categoriile de folosin iniiale (de exemplu vii sau livezi distruse, terenuri cu alunecri care nu mai pot fi folosite ca arabil etc.). Serele se msoar i se nregistreaz la categoria de folosin "sere". Terenurile scoase temporar din circuitul agricol pentru executarea unor investiii, se nregistreaz la categoria de folosin neagricol actual, urmnd s se revin asupra acestei nregistrri dup redarea terenurilor n circuitul agricol, cnd se trec la categoriile de folosin existente n teren (tiut fiind c viile i livezile nu mai pot fi redate la categoria de folosin iniial).

1.3.2.3. Determinarea elementelor calitative ale terenurilor


La stabilirea categoriei i subcategoriei de folosin se nscriu obligatoriu att caracteristica categoriei de folosin, ct i celelalte date referitoare la destinaia terenului (arabil n izlaz, cpuni etc.) i caracteristica lui (irigat, desecat), astfel nct, la ntreinerea registrelor, s se poat completa toate rubricile formularelor respective. Odat cu determinarea noilor limite de parcel se vor stabili, analiza i nscrie, elementele calitative ale terenurilor, cum ar fi: terenurile degradate (cu exces de ap temporar, srturate etc.), terenurile n pant etc.

1.3.2.4. fondului agricol

Msuri

pentru urmrirea aplicrii legalitii n domeniul

Depistarea modificrilor efectuate, determinarea noilor categorii i subcategorii de folosin, stabilirea posesorilor etc. se fac cu stricta respectare a prevederilor legale referitoare la cadastru i fondul funciar. Se urmrete ca prin lucrrile de ntreinere s se contribuie Ia respectarea strict a legilor n vigoare, privitoare la aprarea, conservarea i folosirea terenurilor agricole. n cazul n care se constat nclcarea legislaiei n materie, se procedeaz la ntocmirea unei Note de constatare" a modificrilor efectuate nelegal, n care se consemneaz pe posesori, toate parcelele modificate fr aprobare, precum i natura modificrilor. Cte o copie de pe nota de constatare" se trimite cu adres oficial de ctre Oficiul de Cadastru, la Consiliul local, Direcia agricol i la posesorii de terenuri care au fcut modificri nelegale, pentru luarea msurilor de intrare n legalitate, fie prin obinerea aprobrilor prevzute de legislaie, fie prin readucerea terenurilor la starea iniial dinaintea interveniei nelegale.

1.3.3.
A

Lucrri de birou

1.3.3.1. ntreinerea planului cadastral


Toate modificrile privind configuraia i poziia parcelelor se reprezint pe planul cadastral, pe baza elementelor msurate pe teren. Pentru raportare se folosesc metodele cunoscute, identice cu cele folosite la redactarea iniial a planului. n toate cazurile noile elemente liniare, numerele cadastrale precum i simbolurile categoriilor de folosin noi se nscriu cu tu rou. Detaliile disprute precum i celelalte elemente modificate se taie din loc n loc cu dou liniue nclinate, de asemenea cu tu rou. Dac contururile sunt de aa natur c nu pot fi reprezentate la scara planului, se ntocmete o anex la o scar convenabil, astfel nct s se poat nscrie toate elementele caracteristice ale parcelelor respective. Dac se modific configuraia unor parcele reambulate i raportate anterior cu rou, se procedeaz astfel: - se nnegresc limitele trasate cu rou, care au disprut, apoi se anuleaz cu cte dou liniue roii, din loc n loc;

14

- se traseaz cu rou noile limite. n cazul cnd, dup introducerea cadastrului s-a redactat un alt plan la o scar mai mare, se ambuleaz planul nou i, de la caz la caz, se va proceda astfel: - cnd sunt verificri i la verificare se constat c suprafaa parcelelor difer, peste limita toleranei, se refac toate calculele i se ntocmesc registre cadastrale noi; - cnd sunt puine modificri, erorile putnd fi localizate i compensate, se urmeaz procedura de lucru descris n acest capitol. In cazul cnd planul cadastral a mai fost reambulat i introducerea unor noi elemente ar face planul greu utilizabil, se procedeaz la ntocmirea unui nou plan, pe suport nedeformabil care s conin numai detaliile existente. Modul de redactare a noilor planuri trebuie s fie n concordan cu metodele de redactare iniial a acestora. Planurile clasice, realizate prin ridicri topografice n proiecie stereografic, se refac prin raportarea din nou a coordonatelor punctelor, prin metodele i cu aparatura cunoscut.

1.3.3.2.

Numerotarea cadastral

Pentru a se menine corespondena ntre planul cadastral i registre, parcelele i tarlalele modificate se individualizeaz printr-un numr cadastral, dup cum urmeaz: cnd o parcel se divide n mai multe pri, fiecare parte va primi un numr cadastral scris sub form de fracie avnd la numrtor numrul cadastral iniial, iar la numitor numrul curent al noului contur (peruri - /l, 12, /3 etc.); - cnd mai multe parcele se alipesc, noul contur pstreaz numrul cadastral al parcelei cu suprafaa cea mai mare urmat de un per (ex. A 250/1), iar celelalte se radiaz cu o liniu roie; - cnd numai o parte dintr-o parcel trece la o alt parcel alturat, ambele parcele vor primi n continuare numerele vechi urmate de peruri. Dac Ia o parcel se modific categoria de folosin, posesia, suprafaa sau alt element caracteristic, dar continu s existe ca parcel pe teren, se poate pstra numrul vechi, att pe planul reambulat, ct i n registrul de ntreinere.

1.3.3.3. Calculul suprafeelor


nainte de a se efectua operaiunile de calcul, pe planul reambulat se determin zonele afectate de modificri, iar n cadrul acestora se stabilesc contururile vechi, modificate, din care se pot constitui suprafeele necesare pentru control i compensare. Suprafeele de control se vor forma din grupe de parcele sau grupe de tarlale, n funcie de mrimea i de poziia zonelor afectate, numrul i structura elementelor cadastrale schimbate. Astfel, n cazul n care se modific conturul unor parcele, fr ca prin aceasta s se modifice limitele tarlalelor, suprafaa de control va fi format din suprafaa total a grupelor de parcele modificate sau a tarlalei din care acestea fac parte (n cazul cnd au suferit modificri toate parcelele din tarlaua respectiv). Dac schimbrile afecteaz limitele a mai multe tarlale limitrofe, suprafaa de control se formeaz din suprafaa total a grupului de tarlale modificate. Operaiunile de calcul se nscriu pe formular tipizat, denumit Calculul suprafeelor", n cazul cnd registrele cadastrale se ntocmesc manual, sau pe formular modificat, intitulat Calculul suprafeelor i fia elementelor cadastrale" atunci cnd registrele sunt realizate la calculator. La efectuarea calculelor se folosete o fascicol, pentru ntreg teritoriul cadastral al comunei, pe coperta creia se nscriu datele de identificare a lucrrii i anume ntreinerea cadastrului agricol - anul respectiv", denumirea teritoriului administrativ, judeul, numele executantului i numele verificatorului. Apoi, pe pagina urmtoare, sus n mijloc, se scrie Situaia nainte de ntreinere", dup care se transcriu n ordine cresctoare numerele parcelelor care formeaz prima grup de control, simbolul categoriei de folosin, precum i suprafeele acestora, copiate din registrul parcelelor ntocmit la introducerea sau la ultima ntreinere a cadastrului. Pe toat lungimea rndurilor care se refer la elementele de calcul se nscriu datele de identificare a dosarului din care au fost copiate suprafeele.

15

Suprafeele copiate se nscriu n formular la rubrica suprafa compensat". Suma suprafeelor nscrise reprezint suprafaa de control, pe baza creia se va face compensarea. Sub aceast sum total se trage o linie despritoare. Apoi se las dou rnduri libere dup care se scrie Situaia dup ntreinere" i se trece la calculul suprafeelor parcelelor noi, rezultate n urma ntreinerii, ca urmare a modificrilor intervenite n teren, n cadrul grupului de parcele nscris. Se nscriu numerele parcelelor noi aprute n cadrul grupei respective. Calculul suprafeelor noilor parcele se execut numeric, grafic sau mecanic, n funcie de elementele culese pe teren i de metoda folosit la redactarea planului cadastral original. Suprafeele parcelelor se pot stabili i prin copiere de proiecte, documentaii, registre parcelare etc., dac, n urma verificrii, se constat c precizia de determinare a acestora corespunde preciziei cerute de instruciunile de lucru. n acest caz, n loc de elementele de calcul se nscriu elementele de identificare a documentelor din care aceste elemente au fost copiate. n cazul parcelelor ncadrate pe mai multe trapeze, se calculeaz mai nti suprafeele pariale, care se nscriu n formularul tipizat, apoi se calculeaz prin nsumare, suprafeele totale ale acestor parcele. Indiferent de metoda de determinare, toate suprafeele noilor parcele se nscriu iniial n rubrica suprafa necompensat", apoi se nsumeaz suprafeele pentru a obine suprafaa de control a grupei respective, nscris cu culoare albastr. Dac nenchiderea se ncadreaz n limitele toleranei, ceea ce nseamn c suprafeele noilor parcele au fost suficient de bine determinate, se efectueaz compensarea acestora conform regulilor cunoscute despre compensarea suprafeelor. Se nscriu apoi n rubrica suprafa compensat" att suprafeele parcelelor care au fost compensate, ct i cele copiate din alte documente, se nsumeaz i dac rezultatul corespunde cu suprafaa de control concluzia este c operaiunile au fost bine executate. Se trage o linie pe toat limea formularului i se continu operaiunile pentru celelalte grupe de parcele, n ordinea numerelor, n acelai mod ca mai sus. n cazul cnd prin modificarea parcelelor au fost afectate limitele tarlalelor, se calculeaz mai nti suprafaa noilor tarlale, compenseaz pe suprafaa total a grupelor de tarlale vechi, modificate, i numai dup aceea se calculeaz suprafaa noilor parcele, folosind ca suprafee de control suprafeele tarlalelor noi. n cazul cnd nenchiderea pe suprafaa de control depete tolerana admis, se verific dac au fost luate n calcul, toate parcelele noi din cadrul grupei de control, sau dac au fost nsumate toate suprafeele pariale ale parcelelor situate pe mai multe trapeze. Dac greeala nu a fost depistat n acest fel, se refac calculele i se verific suprafeele copiate din documentaiile folosite. La efectuarea calculelor pot aprea situaii neprevzute, variate i nespecifice, care trebuie rezolvate n fiecare caz n parte n funcie de situaia creat, dar soluiile de rezolvare vor fi alese numai n spiritul celor prezentate mai sus.

1.3.3.4. ntreinerea registrelor cadastrale


Registru] cadastral al parcelelor se completeaz astfel: - pe copert se menioneaz denumirea teritoriului administrativ, judeul, anul ntreinerii, numele executantului i al verificatorului; - pe pagina a doua se scrie sus, la mijloc, cu cerneal albastr Situaia nainte de ntreinere". Cu aceeai culoare se transcriu toate parcelele vechi, modificate din care s-a format prima grup (suprafa) de control, n ordinea cresctoare a numerelor. Concomitent cu transcrierea datelor, n registrul cadastral vechi se fac urmtoarele nsemnri: - numerele parcelelor modificate se ncercuiesc cu rou; - la rubrica observaii" se scrie: vezi ntreinerea din anul..., pagina.... Dup transcrierea cu cerneal albastr, n registrul de ntreinere a parcelelor din prima grup

16

afectat de schimbri, se fac nsumrile necesare obinndu-se suprafaa categoriilor de folosin, precum i suprafaa total a grupei respective. Se las dou rnduri libere i se scrie cu rou Situaia dup ntreinere", apoi se nscriu parcelele noi, ale cror suprafee se transcriu din formularul tipizat Calculul suprafeelor", iar celelalte date din caietele, planurile sau schiele de teren. nscrierea parcelelor se face cu culoare roie, n ordinea cresctoare a numerelor, scondu-se astfel n eviden c majoritatea datelor caracteristice sunt altele dect cele nscrise cu culoare albastr. Se nsumeaz suprafeele parcelelor noi pe categorii de folosin i pe total, se compar cele dou suprafee totale ale grupului de parcele i, dac coincid, rezult c s-a lucrat corect. Se poate trece la transcrierea parcelelor vechi din alt zon. Se nscriu n ordine toate grupele de parcele, vechi i noi, i se nsumeaz suprafeele pentru stabilirea suprafeelor totale ale acestora. Se nsumeaz apoi suprafeele totale ale grupelor de parcele, pe rnd, nti cele nscrise cu albastru i apoi cele scrise cu rou. Se nscriu una sub alta i se fac diferenele, considernd suprafeele parcelelor vechi, nscrise cu albastru, cu semnul minus, iar cele ale parcelelor noi, nscrise cu rou, cu semnul plus. Suprafeele reieite dup aceast operaie se adun sau se scad, n funcie de semnul pe care l au, din suprafaa total a teritoriului administrativ, existent nainte de lucrarea de ntreinere. Rezultatul reprezint suprafaa total, pe categorii de folosine dup executarea lucrrii de ntreinere a cadastrului. Se face o recapitulare a tarlalelor i a detaliilor liniare cu suprafeele pe categorii de folosin, in care tarlalele i detaliile liniare vechi, nemodificate, se nscriu n albastru, iar cele modificate cu rou. Se nsumeaz i suprafeele pe total teritoriu, care trebuie s coincid cu cele calculate anterior, prin nsumare algebric. Dac nu coincid, nseamn c undeva s-a strecurat o eroare, care trebuie depistat i corectat. n cazul n care ntreinerea registrelor cadastrale se face pe calculator, se completeaz un singur formular, intitulat Calculul suprafeelor i fia elementelor cadastrale", n care se nscriu, In partea dreapt datele privind calculul suprafeelor, iar n partea stng elementele cadastrale ale parcelelor. Acest formular se completeaz astfel: - sus, n dreapta, se scrie Extravilan", iar cu un rnd mai jos, la mijloc, se scrie Situaia nainte de ntreinere"; - se nscriu apoi toate parcelele modificate n ordinea numeric, indiferent de zona sau grupa din care fac parte, de volumul sau se natura modificrilor, avndu-se n vedere ca pentru parcelele sau detaliile liniare situate pe mai multe trapeze s se nscrie suprafaa total; - se completeaz toate rubricile prin transcriere din registrul ntocmit la lucrarea anterioar i se face o nsumare a suprafeelor; - se nscrie apoi Situaia dup ntreinere" i se nregistreaz n ordine numeric toate parcelele noi, cu toate datele reieite dup ntreinere, acordndu-se o mare atenie exactitii calculelor i acurateei nscrierii tuturor datelor; - toate calculele pentru stabilirea suprafeei noilor parcele se fac n partea stng a formularului, dup metodele cunoscute; - se calculeaz apoi suprafaa total i se compar cu suprafaa total a parcelelor vechi: dac coincid, rezult c lucrarea este bun i poate fi predat la calculator pentru prelucrarea datelor i ntocmirea registrelor cadastrale noi, dup operaiunea de ntreinere a cadastrului. Pentru prelucrarea la calculator formularul trebuie s fie completat cu datele codificate pentru identificare sau, n funcie de softul existent n calculator, pentru editarea registrelor cadastrale. Registrul cadastral al posesorilor se completeaz numai n cazul n care registrul se ntocmete manual. ntr-o fascicul nou se deschid partide cadastrale pe posesori ale cror terenuri au suferit modificri. n fiecare partid cadastral se transcrie situaia terenurilor deinute nainte de ntreinere, dup care se nscriu n ordine toate parcelele vechi modificate, precum i cele noi cu suprafeele pe categorii de folosin i totalurile respective. nsumnd algebric diferenele dintre suprafeele nscrise cu albastru i cele nscrise cu rou, se obine suprafaa pe categorii de folosin, deinut de posesorul

17

respectiv, dup executarea lucrrii de ntreinere a cadastrului. n cazul cnd s-au efectuat schimburi de terenuri ntre posesori, pentru verificare, se face o recapitulare a suprafeelor pe posesori. Concomitent cu transcrierea datelor, n registrul posesorilor ntocmit la lucrarea anterioar se scrie n dreptul parcelelor modificate Vezi ntreinerea din anul..., pagina. Dup fiecare lucrare de ntreinere a cadastrului se ntocmete un formular tipizat, denumit Fia centralizatoare pe grupe de posesori i categorii de folosin".

1.4. Bonitarea terenurilor agricole


Bonitarea terenurilor agricole constituie o operaiune complex de cunoatere aprofundat a condiiilor de cretere i rodire a plantelor i de determinare a gradului de favorabilitate a acestor condiii pentru fiecare folosin i cultur. Exprimarea favorabilitii se face prin note de bonitare n condiii naturale i potenarea notelor de bonitare n cazul aplicrii de lucrri de mbuntiri funciare i de tehnologii curente ameliorative.

1.4.1.Stabilirea notelor de bonitare


Creterea plantelor depinde de o serie de factori de mediu, dintre care cei mai importani sunt condiiile legate de: - relief; - resursele climatice; - hidrologie; - nsuirile solului. n cadrul acestor grupe de factori s-au stabilit anumii indicatori mai importani, mai semnificativi, mai uor i mai precis msurabili, care se gsesc, de obicei, n lucrrile de cartare existente i anume: alunecri; - anumite forme de microrelief, pant; - media anual a temperaturii aerului; - media anual a precipitaiilor; - adncimea apei freatice; - textur; - contraste de textur; - gleizare; - pseudogleizare; - salinizare sau alcalizare (soloneizare); - volum edafic util (pe adncimea ntre 0 - 150cm); - porozitate total (pe orizontul restrictiv din intervalul 20 - 70cm); - reacia solului; - rezerva de humus (pe adncimea ntre 0 - 50cm); - inundabilitate; - poluare; - coninut de CaCC>3 total (pe adncimea ntre 0 - 50cm). Pentru fiecare indicator au fost alctuite scri valorice sau diviziuni, compartimentri. Treptele scrilor valorice sau compartimentele sunt stabilite n aa fel nct s permit diferenierea influenei lor prin cifre - coeficieni. Pentru simplificare, stocare i prelucrare la calculator, indicatorii i treptele sau compartimentrile lor au fost codificate cu simboluri sau cifre. Fiecare indicator particip la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare care variaz ntre 1 i 0. Valoarea coeficientului fiecrui indicator (factor) variaz pe scara respectiv pentru una i aceeai folosin sau cultur, dar i

18

de la o plant sau alta. Cnd un factor (indicator) estre n optim fa de exigenele plantei luate n consideraie, coeficientului de bonitare i se atribuie valoarea maxim, adic 1, iar cnd este cu totul nefavorabil, deci restrictiv, valoarea 0. Pentru fiecare indicator, n funcie de scara lui i de folosin sau cultur, au fost alctuite tabele cu valorile coeficienilor respectivi. Notele de bonitare pe folosine i culturi se obin nmulind cu 100 produsul coeficienilor celor 17 indicatori enumerai anterior: Nb = (C, x C2 x........CI7)xl00 Dac, de exemplu, toi cei 17 indicatori au coeficientul egal cu 1, deci toi factorii sunt n optim fa de exigenele plantei luate n consideraie, valoarea notei de bonitare este maxim, adic 100. Dac, de exemplu, numai unul dintre cei 17 indicatori are coeficientul 0,5, n loc de 1, nota de bonitare este 50 (n loc de 100), adic terenul respectiv sufer o penalizare care-i coboar nota de bonitare la jumtate. Cu ct valoarea coeficienilor se apropie mai mult de 0 i cu ct mai muli indicatori se afl ntr-o astfel de situaie, cu att nota de bonitare se afl mai aproape de 0. Chiar i n cazul cnd numai unul dintre indicatori are coeficientul 0, adic factorul respectiv este cu totul nefavorabil (restrictiv) pentru planta luat n consideraie, nota de bonitare este 0, deoarece orice valoare multiplicat cu 0 este egal cu 0. Firete, cu ct nota de bonitare obinut pentru o anumit cultur este mai mare, cu att terenul respectiv este mai favorabil acelei culturi. n funcie de valoarea notei de bonitare se stabilesc 10 clase de bonitare sau defavorabilitate, clasa I, cea mai bun, de la 100 la 91 puncte, i clasa a X-a, cea mai slab, sub 10 puncte.

1.4.2.

Potenarea notelor de bonitare

Prin aplicarea lucrrilor de mbuntiri funciare i a tehnologiilor curente de ameliorare, unele nsuiri negative ale terenurilor, sunt corectate sau nlturate, ceea ce impune reducerea sau anihilarea penalizrilor respective. De exemplu, nsuirile negative legate de: - excesul sau deficitul de ap; - salinitatea sau alcalinitatea ridicat; - tasarea excesiv; - aciditatea prea mare etc.. Aceste nsuiri negative pot fi corectate sau nlturate, terenul respectiv mrindu-i productivitatea potrivit noilor situaii. In astfel de cazuri se efectueaz potenarea" notelor de bonitare, care const n mrirea coeficienilor de bonitare (al nsuirilor asupra crora se acioneaz cu lucrri tehnologice sau de mbuntiri funciare) prin nmulirea lor cu coeficieni de potenare". Potenarea notelor de bonitare se face numai pentru acele lucrri care au un efect de durat i care modific substanial starea general de productivitate a terenurilor, i anume: - irigare; - drenare (de adncime); - desecare (de suprafa); - ndiguire; - prevenirea i combaterea eroziunii (fr terasare); - terasarea terenurilor n pant; - combaterea salinitii i alcalinitii solurilor; - afnarea adnc a solurilor; - desfundarea solurilor; - amendarea calcic; - fertilizarea radical; - combaterea polurii.

19

1.4.3. Constituirea unitilor de teritoriu ecologic omogene (TEO)


Unitatea de teritoriu ecologic omogen - TEO - este poriunea de teritoriu pe care toi factorii naturali, sau n cazul suprafeelor ameliorate i factorii antropici, se manifest uniform. Constituirea unitilor TEO se face folosind, n general, aceeai indicatori ca i la bonitarea propriu - zis i la potenarea notelor de bonitare. Prin urmare, ntr-o unitate TEO se includ terenurile care prezint aceeai situaie n ceea ce privete caracteristicile exprimate prin indicatorii respectivi. Notele de bonitare natural sau potenate se calculeaz pentru fiecare unitate TEO. La nivel de parcel, tarla, trup, ferm, teritoriu etc. notele de bonitare se calculeaz ca medii ponderate ale notelor unitilor TEO componente. Pentru folosina ca arabil a teritoriului respectiv, nota de bonitare se calculeaz ca medie aritmetic a celor mai mari note pentru un numr de 4 culturi.

1.4.4. Caracterizarea tehnologic a terenurilor agricole


Se execut o dat cu bonitarea, n scopul determinrii necesitilor i posibilitilor de sporire a capacitii de producie sub aspectul:

20

pretabilitii pentru irigare; necesitii lucrrilor de prevenire i combatere a excesului de umiditate; necesitii lucrrilor de prevenire i combatere a salinitii i a alcaiinitii; necesitii lucrrilor de prevenire i combatere a eroziunii; specificului lucrrilor solului i mecanizabilitii; consumului de energie i duratei perioadei pentru lucrrile solului; necesitii amendrii calcice; necesitii lucrrilor de recultivare i combatere a polurii. n Legea Arendei nr. 16/1994 se precizeaz c elementele de stabilire a arendei sunt: suprafaa, potenialul de producie, structura parcelar, relieful i gradul de accesibilitate a mecanizrii, posibilitile de acces, distana fa de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, amenajrile i mbuntirile funciare sau alte dotri. Potenialul de producie a terenului este dat de clasa de calitate a acestuia, n condiiile aplicrii unor tehnologii adecvate i de cultivare cu plante agricole adaptate condiiilor climaterice ale zonei.

1.4.5.

Clasificarea terenurilor agricole n clase de calitate

Potenialul de producie a terenurilor se clasific n funcie de sol, relief, clim, ap freatic, pe baza notelor de bonitare natural pentru arabil, n urmtoarele 5 clase de calitate: Clasa I (81 - 100 puncte) - terenuri cu soluri foarte fertile, profunde, cu textur mijlocie, permeabile, neafectate de fenomene de degradare (srturare, eroziune, alunecri, exces de umiditate etc.), situate pe suprafee plane sau foarte slab nclinate, n condiii climaterice de temperatur i precipitaii favorabile pentru culturi. Clasa a II-a (61 - 80 puncte) - terenuri cu soluri fertile, profunde, cu textur mijlocie sau mijlociu - fin, cu permeabilitate bun sau mijlocie - mic, slab afectate de fenomene de degradare (srturare, eroziune, exces de umiditate etc.), situate pe suprafee plane sau slab nclinate, n condiii climaterice de temperatur i precipitaii favorabile pentru culturi. Clasa a IlI-a (41 - 60 puncte) - terenuri cu soluri mijlociu fertile, profunde sau moderat profunde, cu textur mijlocie, mijlociu - grosier sau fin moderat afectate de fenomene de degradare (srturare, acidifiere, eroziune, exces de umiditate etc.), situate pe suprafee plane sau mijlociu nclinate, n condiii climaterice de temperatur i precipitaii moderat favorabile pentru culturi. Clasa a IV-a (21 - 40 puncte) - terenuri cu soluri slab fertile, frecvent scheletice sau cu roc dur, la adncime mic, cu textur variat (grosier pn la fin), puternic afectate de fenomene de degradare (srturare, acidifiere, eroziune, alunecri active, exces de umiditate etc.), n condiii climaterice puin favorabile pentru culturi agricole. Clasa a V-a (1 - 20 puncte) - terenuri cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosin arabil, foarte puternic afectate de fenomene de degradare (eroziune, exces de umiditate etc.). Fiecare clas de calitate a terenului se mparte n 3 categorii, n funcie de gruparea parcelelor, form i obstacole, distan fa de centrul localitii, de centrul de depozitare i valorificare a produselor sau de gar, de calitatea drumurilor etc., dup cum urmeaz: Categoria A - terenuri cu sol uniform, cu forme i dimensiuni optime pentru mecanizare, grupate, cu drumuri foarte bune, cu acces uor i distan mic de centrul localitii, de centrul de depozitare i valorificare sau de gar. Categoria B - terenuri cu sol moderat uniform, cu forme i dimensiuni ce asigur condiii medii de mecanizare, moderat grupate, cu acces mediu, cu drumuri ntreinute, i cu distan medie fa de centrul localitii, centrul de depozitare i valorificare sau de gar.

21

Categoria C - terenuri cu sol neuniform, cu forme i dimensiuni ce au condiii diferite de mecanizare, dispersate, cu drumuri necorespunztoare (uneori fr drum), i distane mari fa de centrul localitii, de centrul de depozitare i valorificare sau de gar. Metodologia ncadrrii terenurilor agricole n clasa de calitate este unic, iar organele abilitate pentru ncadrarea terenurilor agricole n clase de calitate sunt: Institutul de Cercetri pentru Pedologie i Agrochimie i Oficiile judeene pentru studii pedologice i agrochimice. Stabilirea claselor de calitate a terenurilor agricole se face pe baza lucrrilor de bonitare, ntocmite de Institutul de Cercetri pentru Pedologie i Agrochimie i Oficiile judeene pentru studii pedologice i agrochimice. n Normele metodologice orientative se por utiliza datele din lucrrile de cadastru calitativ, existente la Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie i Organizarea Teritoriului i Ia Oficiile judeene de cadastru agricol i organizarea teritoriului agricol. Valoarea unui punct de bonitare poate fi socotit ca egal cu: gru - 40kg; orz -45kg; porumb - 52kg; floarea - soarelui - 16kg; cartofi - 200kg; sfecl de zahr - 280kg.

1.5.

Cartarea solurilor

Cartarea solurilor const n urmtoarele etape: studierea solurilor n teren, n strns legtur cu condiiile naturale (relief, roc, clim etc.)i de producie (mod de folosire, msuri aplicate etc.); completarea caracterizrii din teren cu ajutorul analizelor de laborator; ntocmirea de hri de sol i de alte hri tematice (geomorfologice, litologice, hidrogeologice etc.) i de cartograme (coninut de substane nutritive, reacie etc.); sintetizarea tuturor datelor obinute ntr-un material final numit memoriu agropedologic". Cartarea solurilor cuprinde trei faze: de pregtire; de teren; de laborator i de sintetizare a datelor.

Faza de pregtire n aceast faz se realizeaz: - procurarea de hri topografice - cadastrale, pe care urmeaz s fie delimitate unitile de sol din teren; - strngerea de date climatice, geologice i geomorfologice, hidrologice, agrofitotehnice etc. din literatura de specialitate existent, n vederea obinerii unor date ct mai complete asupra zonei respective; - pregtirea tuturor utilajelor i rechizitelor necesare n faza de teren (diferite truse pentru determinri expeditive, sonde, fie i carnete de teren etc.).

22

Faza de teren
Cuprinde totalitatea operaiunilor ce se efectueaz n teren: - amplasarea, executarea i descrierea profilurilor de sol n strns legtur cu. condiiile naturale i de producie; - separare i delimitare pe hart a unitilor de sol (uneori i de relief, de adncime a apelor freatice, de roc etc.); - ridicarea probelor de sol (uneori i de ap freatic) n vederea analizei n laborator etc. Proflele de sol se amplaseaz n aa fel nct s prind toate situaiile terenului (n ceea ce privete solul, relieful, adncimea apelor freatice i mineralizarea acestora etc.) i s alctuiasc o reea care s permit delimitarea unitilor de sol. Descrierea profilelor se face pe fie speciale sau n carnete, consemnndu-se: denumirea solului, notaia i grosimea orizonturilor, caracteristicile morfologice ale acestora (culoare, textur, structur, consisten, neoformaii etc.). Cercetarea solului n teren se face n strns legtur cu condiiile naturale i de producie, aa c, la fiecare profil, se mai noteaz: relieful (plan, depresionar, versant - nclinare, expoziie etc.), drenajul extern i intern, eroziunea (dac aceasta exist), adncimea apei freatice (msurat n fntni), vegetaia natural (asociaiile i speciile cele mai caracteristice), modul de folosire a terenului (cultura, starea de dezvoltare i mburuienare, principalele msuri agrotehnice, agrochimice sau ameliorative aplicate etc.). Pe baza caracteristicilor profilelor i folosind toate celelalte date privind condiiile naturale i de producie se delimiteaz pe hart unitile de sol (precum i cele de relief, de roc, de adncime a apelor freatice, de grad de eroziune, de folosin a terenului etc.). La sfritul fazei de teren, din fiecare unitate de sol separat, se ridic dintr-un profil caracteristic (sau din mai multe) probe, pe orizonturi genetice, n vederea analizrii lor n laborator. In cadrul acestei faze se sintetizeaz urmtoarele operaiuni: -se fac analizele de laborator (analiza granulometric n scopul definirii texturii, determinarea porozitii, coninutului de humus, pH-ului etc.); se definitiveaz harta de sol i celelalte hri; se ntocmesc cartograme; -se ntocmete memoriul agropedologic", adic raportul final. Memoriul agropedologic cuprinde, n afar de hri, urmtoarele capitole principale: prezentarea condiiilor naturale, fizico - geografice (relief, litologie, hidrologie hidrogeologie, clim etc.), influena acestora asupra formrii i variaiei nveliului de sol, dar i n ceea ce privete procesul produciei agricole; caracterizarea unitilor de sol, sub aspectul proprietilor geomorfologice, fizice, fizico - mecanice, chimice, agroproductive); recomandri referitoare la folosirea raional a solurilor respective (mod de folosin, specii, soluri, msuri de mbuntire - agrotehnice, agrochimice, ameliorative etc.).

Faza de laborator i de sintetizare a datelor

1.6.

Cartarea agrochimic

Cartarea agrochimic const n nscrierea pe o hart la scar redus a coninutului total, i mai ales a coninutului n elemente nutritive - fosfor, potasiu, azot hidrolizabil - sub forme accesibile plantelor, mpreun cu celelalte nsuiri ce caracterizeaz fertilitatea: coninutul n humus, pH-ul, gradul de saturaie cu baze, capacitatea de schimb cationic, grosimea stratului arabil, structura, textura etc.

23

Cartarea agrochimic este o msur periodic, ce se face difereniat, n raport cu modul de folosire a terenului i gradul de intensitate al culturii i anume: dup 4 - 5 ani pentru culturile de cmp neirigate; dup 3 - 4 ani pentru culturile irigate; dup 2 ani pentru culturile legumicole de cmp; dup un an n solarii; dup un ciclu la culturile de ser. n cadrul culturilor de cmp, ca i al plantaiilor viticole i livezilor, cartarea agrochimic d posibilitatea repartizrii diferitelor specii, soiuri i varieti hibride corespunztor cu cerinele lor biologice i capacitatea productiv. Cartarea agrochimic comport trei faze: de teren; de laborator; de sintez i de elaborare a recomandrilor. Cartarea agrochimic se face de ctre laboratoare speciale dotate cu aparatur care s permit efectuarea analizelor n serie, cu mare randament, n cadrul Oficiilor Judeene pentru Studii Pedologice si Agrochimice.

1.7.

Profilul de sol

Profilul de sol este reprezentarea succesiunii verticale de orizonturi caracteristice ale solului format pe cale natural n procesul de pedogenez. Profilul de sol se obine prin spare pe o adncime aleas i prin prelevarea de probe de sol, pentru analiza de laborator. Orizonturile sunt straturi de sol aproximativ paralele cu suprafaa terenului, care se deosebesc ntre ele prin anumite proprieti, dintre care unele denumite caracteristici morfologice pot fi observate i apreciate direct n teren.

1.7.1.
-

Caracteristicile morfologice
Caracteristicile morfologice cele mai importante sunt: culoarea; neoformaiile; textura; structura; porozitatea, consistena; aderena.

1.7.1.1. Culoarea exprim compoziia solului i constituie criteriul principal de separare a orizonturilor pe profil, de recunoatere i denumire a majoritii solurilor (cernoziom sol negru, sol cenuiu, sol brun - rocat, sol rou etc.). Pentru evitarea aprecierii subiective, precum i n scopul exprimrii n termeni universali valabili, culoarea solului se determin folosind Atlasul Manei! de culori pentru soluri. Acesta cuprinde 7 plane generale, cu 196 eantioane de culori standardizate i nc una care grupeaz culorile specifice ale solurilor cu procese de reducere (gleizare i pseudogleizare). Fiecare culoare de pe plan este notat cu un simbol (alctuit din cifre i litere), precum i cu semnificaia acestuia n cuvinte (denumirea culorii). De exemplu: 10 YR 2/2 - brun foarte nchis; 10 YR 5/2 - brun cenuiu; 10 YR 6/4 - brun - glbui.

24

Definirea i notarea culorilor n sistemul Mansell se face n funcie de trei atribute ale culorilor, nuana - culoarea dominant spectral; valoarea - strlucirea, luminozitatea relativ a culorii; croma - saturaia, intensitatea, puritatea relativ a culorii. 1.7.1.2. Neoformaiile sunt acumulri i separaii de diferite substane, care se deosebesc pe profil prin culoare, form i compoziie, aprute n cursul procesului de formare a solului datorit levigrii sau iluvierii, oxidrii i reducerii, aciunii plantelor i animalelor etc. Se deosebesc: neoformaiile rezultate din acumularea de sruri, de oxizi, de argil; neoformaii reziduale i biogene. Neoformaiile rezultate din acumularea de sruri (carbonai - ndeosebi de calciu, sruri uor solubile - frecvent cloruri, ghips etc.) se ntlnesc sub form de pseudo-micelii (depuneri fine de sruri, cu aspect de micelii de ciuperc), eflorescente (depuneri cu aspect de inflorescene), vinioare (depuneri alungite pe traseul rdcinilor descompuse), tubuoare (mai groase dect vinioarele), pete (depuneri pe feele agregatelor structurale sau pe pereii crpturilor), pungi sau cuiburi (depuneri ce umplu spaiile libere), concreiuni (depuneri cimentate, de obicei de carbonat de calciu). Neoformaiile rezultate din acumularea oxizilor (ndeosebi de fier i de mangan) se gsesc sub form degete, dendrite (pete cu ramificaii fine), bobovine (concreiuni). Neoformaiile rezultate din acumularea argilei apar sub form de pelicule n jurul grunilor de nisip sau pe feele agregatelor structurale. Neoformaiile reziduale apar ca pudrri de silice (pete albicioase sau aglomerri de silice), i gruni de nisip dezbrcai" de peliculele coloidale. Neoformaiile biogene, rezultat al aciunii organismelor din sol sunt reprezentate prin coprolite (aglomerri datorate rmelor), crotovine (galerii ale crtielor, hrciogilor, popndilor etc. de obicei umplute cu material de sol din alt orizont), cervotocine (canale de rme sau alte animale mici), culcuuri sau lcauri de larve i comevine (canale mari de rdcini lemnoase). 1.7.1.3. Textura reprezint nsuirea solului de a avea partea solid mineral alctuit din particule de diferite mrimi, denumite fraciuni granulometrice, de obicei trei: nisip, praf i argil, sau numai dou: nisip fizic i argil fizic. Fraciunile granulometrice au anumite proprieti pe care le imprim i solului. n fUncie de procentul fraciunilor granulometrice n textura solului, se deosebesc mai multe clase de textur sau specii de textur. n Romnia se deosebesc 10 clase de textur, astfel: textur grosier: nisipoas; textur mijlociu - grosier: nisipo - lutoas; textur mijlocie: luto - nisipoas, luto - nisipo - argiloas, lutoas i luto -prfoas; textur mijlocie - fin: luto - argiloas, luto - argilo -prfoas; textur fin: argilo - lutoas i argiloas. Cele mai mari deosebiri sunt ntre solurile extreme - nisipoase i argiloase, Solurile nisipoase au permeabilitatea apei ridicat, au o aeraie bun, dar nu rein apa n sol (pierdere uoar a apei prin infiltraie i evaporaie) i nu pot forma rezerve de ap n sol; nu sunt coezive i aderente, nu au plasticitate, se lucreaz uor i bine, sunt supuse spulberrii, se nclzesc uor, sunt srace n substane nutritive, posed o fertilitate redus. Solurile argiloase, cu coninut ridicat de argil, sunt puin permeabile pentru ap i aer, au capacitate mare de reinere a apei, pot forma rezerve importante de ap, dar n acest caz sunt slab aerate, cnd sunt umede devin foarte plastice i aderente, se lucreaz greu, brazdele ies sub form de curele, la uscare au o coeziune foarte mare, se nclzesc greu mai ales cnd conin mult ap, sunt bogate n substane nutritive i au capacitate mare de reinere a acestora, dar totui culturile nu cresc pe aceste terenuri din cauza regimului aerohidric defectuos.

25

Pentru culturi cele mai bune sunt solurile cu textur mijlocie. 1.7.1.4. Structura este proprietatea fizic a solului de a avea particule nglobate n agregate. Asocierea particulelor n agregate structurate este determinat de coloizii din sol (argil i humus), care prin coagulare formeaz un liant ce leag particule de sol mai mari (de nisip i praf). Cea mai bun structurare a solului rezult cnd cantitatea de humus este mare i humusul este de calitate (de tip mull), coninutul de argil este moderat, iar complexul argilo - humic este saturat cu cationi de calciu. Agregatele structurale ce se formeaz n diferite soluri i orizonturi sunt diferite, dup form, distingndu-se urmtoarele tipuri de structur: grunoas; glomerular, poliedric angular; poliedric subanguar; prismatic; columnar; columnoid - prismatic; lamelar. Solurile bune sunt cele cu structur grunoas sau glomerular n orizontul superior. 1.7.1.5. Porozitatea se refer la reeaua de spaii sau pori, exprimat prin procentul volumului porilor din volumul total al solului. Porozitatea total se compune din porozitatea capilar (pori cu diametrul sub lmm, ocupai de obicei de ap - porozitate de umidificare) i porozitate necapilar (pori mai mari de lmm, ocupai de obicei de aer - porozitate de aeraie). Porozitatea depinde de textur, de structur, de starea de afanare sau de tasare a solului etc. Cea mai bun porozitate se ntlnete la solurile cu textur mijlocie i structur glomerular, afnate, care au porozitate de 50 - 60 procente, din care mai mult de jumtate este porozitate de aeraie. 1.7.1.6. Consistena se refer Ia rezistena pe care o opune solul la solicitri mecanice (penetrare, forfecare - tiere, compresiune). Consistena crete de la solurile nisipoase la cele argiloase, de la solurile structurate la cele nestructurate, de la solurile afnate la cele tasate. Consistena variaz i la acelai sol n funcie de coninutul de ap. Se deosebesc urmtoarele stri de consisten: consisten tare - cnd solul este uscat i are caracter de corp solid; consisten semitare sau friabil - cnd solul este reavn i are caractere de corp semisolid, se sfarm uor ntre degete; consisten plastic nelipicioas - cnd solul este umed i se prezint ca o past ce nu se lipete de mn; consisten plastic lipicioas - cnd solul este ud i se prezint ca o past ce se lipete de mn; consisten de curgere vscoas - cnd solul conine atta ap nct se prezint ca o suspensie vscoas ce curge n strat gros; consisten de curgere lichid - cnd solul este dispersat n ap i se prezint ca o suspensie lichid ce curge n strat subire. Cunoaterea consistenei solului este important pentru lucrrile agricole. 1.7.L7. Aderena (adeziunea sau adezivitatea) este nsuirea fizico - mecanic a solului de a se lipi, la o anumit umiditate, de piesele active mecanice ale uneltelor sau mainilor agricole. Aderena este mai mare la solurile cu textur fin, nestructurate, srace n humus i mai

26

mic la solurile mijlocii, structurate, bogate n humus. Aderena variaz la. acelai sol n funcie de umiditate: la umiditate mic este practic nul, iar la umiditate corespunztoare consistenei plastic - lipicioase devine maxim. Aderena mare are o influen negativ asupra lucrrii solului (consum mare de energie, la arat brazdele ies bolovnoase sau curele).

1.7.2.

Formarea profilelor

Formarea profilelor i a orizonturilor are loc sub influena factorilor pedogenetici, n cursul unor procese de formare, astfel: Procesele de bioacumulare: constau n acumularea de substane organice, ndeosebi sub form de humus. Datorit acestor procese, n partea superioar a solului se formeaz un orizont bioacumulativ. Bioacumularea este un proces general, ntlnit n toate solurile, dar n funcie de condiiile de solificare, cantitatea i calitatea humusului variaz foarte mult, ducnd la formarea de orizonturi bioacumulative diferite: A molie - Am, A umbric - Au, A ocric - Ao, organic - O, turbos - T. Procese de eluviere - iluviere: eluvierea sau levigarea const n deplasarea sub influena apelor a unor componeni pe adncimea profilului, iar iluvierea const n depunerea lor. Datorit acestor procese se formeaz straturi srcite n componente levigate, denumite orizonturi levigate sau eluviate i straturi mbogite n componente iluviate, denumite orizonturi iluviate. Ca i bioacumularea, eluvierea (levigarea) - iluvierea este un proces general, dar care prezint intensiti diferite, n funcie de condiiile de solificare, ndeosebi cele climatice, fiind cu att mai accentuate cu ct clima este mai umed. Materialele cele mai uor levigate sunt srurile, uor solvabile n ap, dar i componentele care nu se dizolv n ap, dar care se afl sub form de particule foarte fine, ce sunt antrenate de ap (substane cu caracter coloidal - argila, oxizii de fier i aluminiu, acizii humici). Procesele de eluviere (levigare) - iluviere duc Ia formarea orizonturilor: eluvial luvic El, eluvial albie - Ea, eluvial spodic sau podzolic - Es, argilo - iluvial - B, sau textural - Bt, natric - btna, spodic - Bs i orizontul carbonate - iluvial - Cea. Procese specifice de alterare: n unele cazuri nafara efectelor obinuite apar orizonturi specifice B cambie - Bv. Denumirea cambie provine de la latinescul cambiare (a schimba), cu sensul de orizont rezultat din material parental modificat datorit alterrii. Procese de gleizare i pseudogleizare; au loc atunci cnd formarea solurilor se produce n condiii de exces de umiditate (ape freatice de mic adncime, sau ape de suprafa, pluviale, provenite din precipitaii). Procesele au loc sub influena excesului de ap din straturile freatice se numete proces de gleizare, iar cele sub influena apei pluviale - procese de pseudogleizare. Procesele de gleizare duc la formarea urmtoarelor orizonturi: gleic de reducere - Gr, gleic de oxidare - reducere - Go, iar cele de pseudogleizare la orizont pseudogleic - W, i pseudogleizat - w. Prin salinizare se nelege acumularea n sol a srurilor solubile (de sodiu), iar prin alcalizare - mbogirea complexului coloidal n sodiu absorbit, procese ce au loc, de obicei, atunci cnd apele freatice sunt la adncime mic i bogate n sruri de sodiu. Salinizarea duce la formarea de orizont salic - sa, sau salinizat - sc, iar alcalizarea la orizont alcalic sau natric - na ori alcalizat - ac. Procesele vertice: duc la apariia n solurile care au un coninut ridicat de argil predominant gonflant (frecvent peste 30 procente) a unor caractere numite vertice. n perioadele uscate ale anului, ca urmare a contraciei materialului argilos, se formeaz crpturi largi (de peste lem), care fragmenteaz masa solului n agregate mari. Prin umezire are loc gonflarea (umflarea), ceea ce face ca agregatele s preseze unele asupra altora, s alunece unele peste altele i ca urmare s-i lustruiasc feele i s se ntoarc sau s se rstoarne..Orizontul astfel format se numete orizont

27

vertic - y. Procesele vermice: duc la apariia n unele soluri a unor caractere numite vermice, ca urmare a activitii intense a faunei vermice din sol. Masa solului apare alctuit n cea mai mare parte din material care a fost ingerat i expulzat, amestecat, deplasat dintr-o parte n alta de ctre fauna din sol. Aceste caractere nu duc la crearea unui orizont specific, dar se evideniaz n denumirea solului respectiv (de exemplu: cernoziom vermic).

28

CADASTRU GENERAL Cil / 3;4;5;6


Jj

REALIZAREA PLANURILOR TOPOGRAFICE SI CADASTRALE DE BAZA


1 GENERALITATI 1.1 Tipuri de ridicri si de planuri Obiectivul principal al cadastrului tehnic il constituie reprezentarea ntregului fond funciar sub forma de paluri si hari a teritoriilor administrative si determinarea suprafeelor pe corpuri de proprietate si a parcelelor componente din perimetrul acestora. In principiu reprezentrile cartografice rezulta printr-un ansamblu de lucrri denumite generic :ridicare in plan dupa termenul preluat ad-literam din franceza. Dupa modul de obinere a planurilor si harilor se disting: > ridicri topografice, efectuate cu instrumente clasice sau modeme, ce presupun msurtori prin parcurgerea efectiva a terenului; > ridicri aerofotogrammetrice, avind la baza fotograme aeriene, puncte de reper si control si aparatura specifica de exploatare a imaginilor; > ridicri combinate, utile in unele situatii, in care planul fotogrammetrie se completeaza prin msurtori terestre. Obinerea planurilor necesare pentru introducerea cadastrului in tara noastra se constituie insa ca o campanie de anvergura ce ridica probleme deosebite. Pentru rezolvarea lor soluiile trebuie alese cu atentie si privite in perspectiva avind in vedere printre altele: > volumul impresionant de lucrri complexe, extinse pe ntregul fond funciar al tarii si urgenta acestora pentru eliminarea lipsurilor existente; > cheltuieli mari, semnificative, provocate de dotri cu logistica de excepie, un personal numeros si de inalta calificare si de o durata apreciata, cu bunvoin, la doua decenii; > posibilitatea utilizrii planurilor existente avind in vedere ridicrile anterioare pe suprafee reprezentative din teritoriul national, la scri unitare, convenabile, obtinute cu respectarea unor norme tehnice riguroase; > corelarea cerinelor cadastrului cu lipsa acuta a unui plan topografic general al tarii, actualizat, de precizie, cu un continui adecvat si o forma de prezentare unitara care sa fie util tuturor sectoarelor economice respectiv la cit mai muli beneficiari. Strategia fireasca in obinerea reprezentrilor cartografice ale teritoriului national, ar trebui sa urmareasca: > planul topografic de baza al ntregului teritoriu national, redat de seciuni, realizat astfel incit sa serveasca la cit mai muli utilizatori evitind suprapunerea ridicrilor asupra aceluiai teren; > planul cadastral ca produs derivat din acesta prin preluarea doar a anumitor detalii, fara relief si completat cu elemente specifice ale cadastrului general, respectiv corpurile de proprietate si parcelele cu simbolurile categoriilor de folosina, ale construciilor s.a. In concluzie problema de baza a cadastrului general, de obinere a planurilor necesare trebuie privita prin prisma intereselor generale, cu soluii durabile, de perspectiva, ce conduc in final si la efecte economice favorabile.

CADASTRU GENERAL
1.2

Cai de realizare a bazei cartografice

Concepia actuala privind calea de obinere a planurilor cadastrale se deduce insa cu greutate din unicul articol referitor la acest subiect al Normelor in vigoare. Dupa

determinarea procedeului mediu de modificri in continutul planurilor si harilor se va stabili soluia care trebuie adoptata pentru asigurarea bazei cartografice necesare la lucrrile de introducere si intretinere a cadastrlui general
actualizarea planurilor si harilor existente sau a planurilor si harilor noi.

Alte referiri, de principiu evident, privitoare la caile de urmat, respectiv la necesitatea planului topografic de baza, nu se fac in aceste norme. Nici Strategia de modernizare a cadastrului nu este mai explicita in acest domeniu aspectul fiind prezentat, cu totul izolat, doar pe o plana ilustrativa ca plan cadastral derivat din planul topografic de baza. Precizrile speciale se refera doar la obligativitatea analizei planurilor si harilor existente (denumite vechi) in vederea utilizrii lor avind drept criterii: > procentul de modificri al coninutului acestora stabilit in urma unor confruntri cu terenul; > calitatea suportului planurilor si harilor; > lizibilitatea si gradul de uzura a acestora. Concluziile analizei, ce se introduc in caietul de sarcini, trebuie sa stabileasca procedeul de lucru - ridicri noi sau actualizarea planurilor existente - procedeu ce trebuie avizat de catre ANCPI. Din pacate nu sunt date nici un fel de indicaii, chiar orientative, privitoare la valoarea procentului de modificri ca limita intre cele doua posibilitati de obinere a planului cadastral. Avind in vedere cpmplexitatea, volumul si efortul financiar la nivel naional, strategia sau calea de urmat ar trebui sa fie bine gindita si clar formulata in principiu pentru intregul fond funciar. Practic, de la caz la caz, pentru fiecare teritoriu administrativ urmeaza sa se faca propuneri in cadrul proiectelor tehnic care se supun avizarii forurilor competente si devin obligatorii. Indiferent de calea aleasa planurile rezultate, in raport cu cerinele sus mentionate, trebuie sa indeplineasca o serie de condiii si anume: > sa fie unitare si omogene ca precizie, continui si forma de prezentare, pentru a corespunde cerinelor generale si evident cadastrului, in concordanta cu norme tehnice si instruciuni elaborate in mod judicios si cit se poate de clare; > sa se bazeze pe o reea geodezica moderna (GPS), in curs de realizare, determinata si ncadrata la rindul ei, conform normelor internaionale, in reeaua europeana de referina; > sa se obtina in scurt timp si cu cheltuieli cit mai reduse, cerine de dorit, dar care in nici un caz nu pot afecta calitatea si precizia reprezentrilor; > sa fie prezentate obligatoriu atit sub forma grafica (analogica) cit si sub forma numerica (digitala) in vederea nregistrrii, depozitarii si prelucrrii lor pe calculator. In aceste condiii, problema obinerii planurilor necesare se prezint in continuare atit sub aspectul unor ridicri noi, normale, ca pentru planul de baza al tarii, cit si al actualizarii documentaiilor existente conform procedeelor de lucru mentionate mai sus si prevzute in normele tehnice actuale. 1.3

ntocmirea planurilor noi

Ridicrile in plan noi, necesare documentaiilor cadastrale, se executa dupa cum s-a aratat in cazuri bine justificate stabilite in urma analizei situatiei, concretizata in proiectele tehnice de ansamblu si de execuie. Cu aceasta ocazie se precizeaza si unele elemente primare, respectiv scara si modul de ntocmire a planurilor pentru care Mihaila si Corcodel au fcut unele propuneri (tab. 1)

CADASTRU GENERAL TAB. 1 Metode si lucrri pentru ntocmirea planului topografic de baza
Componenta din teritoriul administrativ Extravilane de ses si montane Scara planului 1 : 5 000 Metoda Lucrri efective de teren

Fotogrammetrica

Reperaj fotogrammetrie Descifrarea fotogrammelor

Extravilane de deal si de munte 1 : 2 000 Intravilane satesti Intravilane comunale, orae si municipii Municipii 1 : 2000 (1 : 1000) 1 : 1 000 Fotogrammetrica si topografica (1: 500) Topografica

Reperaj fotogrammetrie Descifrarea fotogramelor Msurtori topografice in completare Msurtori topografice

In principiu, asa cum s-a aratat, toate lucrrile se bazeaza, se incadreaza in reeaua geodezica de sprijin constituita din punctele reelei geodezice naionale (I) (de baza) si cele realizate prin indesire (II). Pentru cele doua metode distincte etapele mari de lucrri, reprezentate schematic, ar cuprinde: A) RIDICARE AEROFOTOGRAMMETRICA

I)Reteaua geodezica II)Indesirea cu III)Reperajul IV)Aerofotogrfierea naionala de baza puncte noi fotogrammetrie si restitutia
B) RIDICARE TERESTRA

I) Reeaua geodezica II) Indesirea cu III) Reeaua de IV) Ridicarea Naionala (de baza) puncte noi ridicare detaliilor
Categoriile de lucrri necesare ce se desfasoara pe teren si care revin efectiv in sarcina operatorului cadastral, se diferentiaza in funcie de complexitatea zonei din teritoriu care condiioneaz scara planurilor si calea de obinere a acestora (tab. 5). Recomandrile mentionate, sunt valabile atit pentru ridicrile noi cit si pentru lucrrile de actualizare a planurilor si au un caracter orientativ; soluiile definitive, in special pentru situatiile cu scara nscrisa in paranteza se stabilesc de ctre comisia OCPI si se mentioneaza in proiectele tehnice. Planurile cadastrale necesare introducerii cadastrului general, se pot obine ca piese derivate din planurile topografice de baza asa cum se arata in continuare.

CADASTRU GENERAL
2 RIDICRI AEROFOTOGRAMMETRICE 2.1 Generalitati Metoda aerofotogrammetrica este folosita la noi, efectiv, de peste o jumatate de secol prin care s-au executat ridicri pe intreg teritoriul naional, in mod organizat si unitar cu respectarea unor norme de lucru riguroase. Lucrrile complexe necesare se constituie azi ca un proces de rutina, bine cunoscut si pus la punct, metoda fiind consacrata si recomandata in exclusivitate pentru obinerea planurilor topografice de baza pe teritorii ntinse, inclusiv cele din fondul funciar naional. Avantajele ridicrilor aerofotogrammetrice, in raport cu cele terestre, sunt evidente si nu se pot neglija in lucrrile de cadastru, fiind caracterizate de : > randamentul deosebit, intrucit operaiile de baza, privind preluarea si prelucrarea imaginilor, sunt practic automatizate in ntregime, doar reperajul fotogrammetrie reducind procentul de integralitate ; > cost redus deci eficienta economica ridicata, specifica in cazul suprafeelor mari si implicit la nivel naional; > precizie corespunztoare pentru multe categorii de beneficiari, inclusiv pentru cadastrul general, acreditata cu o eroare de poziie a punctelor de 0,25 m. pentru planimetrie si 0,20 m pentru cote ; > redarea cu fidelitate a detaliilor, existente in teren la data zborului, prin vizualizarea si trasarea lor directa, pe plan, fara interpolri, s.a. Unele limitri sunt totui de retinut deoarece : > pe suprafee mici, de citeva zeci sau chiar sute de hectare, avantajele privind eficienta economica si randamentul se pierd avind in vedere personalul numeros, de inalta specializare (echipajul aeronautic, operatori de restitutie, topografi s.a) si mijloacele tehnice angajate (avion echipat in mod special, aparate de prelucrare a imaginilor, de redresare si/sau restitutie etc.); > unele elemente de continui ale terenului nu sunt vizibile pe fotogramme si deci nu pot fi redate pe plan. Este cazul unor detalii mici si/sau acoperite de umbre (guri de canal, hidranti, instalatii s.a.). Pentru obinerea unor planuri corecte se impun msurtori topografice de completare a planului fotogrammetrie ; > aparatura de restitutie, este la noi predominant analogica, ce fiimizeaza doar planuri sub forma grafica. Intrucit cadastrul general are nevoie stringenta de planuri numerice se impune dotarea cu aparatura digitala complexa, proces costisitor si de durata. Ridicarea aerofotogrammetrica ramine totui soluia de baza, specifica, in rezolvarea principalei probleme a cadastrului de obinerea planurilor necesare. Coordonarea acestor ridicri de anvergura este asigurata in mod firesc de organul de specialitate (OCPI) . mpreuna cu institutia de resort specializata si in funcie de solicitri, se poate asigura elaborarea unor norme tehnice unitare, programarea anuala a lucrrilor, cooperarea unitatilor participantte la diferite faze (aerofotografiere, reperaj, restitutie, cartoeditare s.a) inclusiv controlul si recepia finala. In acelai timp se garanteaza constituirea si valorificarea fondului topografic naional in scopul creterii eficientei tehnice si economice a ridicrilor in plan. 2.2 Organizarea lucrrilor Angajarea ridicrilor se realizeaza pe baza de contract intre Oficiul judeean in calitate de beneficiar si o institutie specializata respectiv I.G,F.C.T. sau D.T.M. -

CADASTRU GENERAL
OCPI prin Comisia tehnico-economica care stabileste ordinea de prioritati in baza analizei situatiei si a prevederilor din proiectele tehnice. Etapele unei ridicri fotogrammetrice sunt in general cunoscute : > proiectarea aerofotografierii, cu precizarea scrii fotogramelor in funcie de scara planului obtinut prin restitutie, stabilirea in consecina a inaltimii de zbor, a traseului de urmat pentru asigurarea acoperirilor, alegerea camerei de priza si a filmului (emulsiei) s.a.m.d.; > executarea aerofotografierii, cu respectarea elementelor proiectate si a condiiilor minime de vizibilitate si nebulozitate inclusiv a intervalului (orelor) din zi, funcie de data, pentru evitarea umbrelor lungi,etc; > developarea filmelor, cu executarea unor copii pozitive prin contact, ebventual mrite, pentru descifrare si alegerea reperelor ; > reperajul fotogrammetrie, respectiv proiectarea si determinarea reperelor fotogrammetrice ca puncte de legtur intre fotograme, teren si harta, necesare restitutiei si redresrii; > descifrarea fotogrammelor ca operaie de teren, pentru identificarea detaliilor ce nu pot fi interpretate direct pe imaginea foto ; > restitutia fotogrammetrica, cuprinzind orientarea cuplurilor de fotograme si exploatarea lor in vederea obinerii planului restituit sub forma grafica si numerica ;

CADASTRU GENERAL
Efectiv in prezent si inca o perioada de timp, se mai apeleaza la primele doua procedee amintite mai sus in raport cu care sunt necesare si alte precizri : > nregistrarea pe suport magnetic a rezultatelor asigura avantajul prelucrrii comode a acestora pe calculatoarele de orice tip ; > o serie de date auxiliare, respectiv fiierele cadastrale, trebuie insa ntocmite si realizate separat, tot pe suport magnetic ; > folosirea unui soft obinuit (AUTOCAD sau ARC/INFO), presupune totui, unele completri ulterioare. 2.4 Reperajul fotogrammetrie 2.4.1 Generalitati Punctele de reper si control asigura legtur intre teren, fotograme si reprezentarea cartografica (plan, harta) constituind, alaturi de imaginile preluate din avion, baza ridicrilor aerofotogrammetrice. Reperele servesc la redresarea fotogramelor si la orientarea absoluta a stereogramei, operaie ce precede procesul de restitutie propriu-zis. Poziia spatia la (x, y, z) a reperelor se determina prin metode topografice, terestre, iar in anumite limite si prin aerotriangulatii. Reperajul fotogrammetrie cuprinde un nsamblu de lucrri ce se desfasoara in doua etape distincte : > proiectarea reperelor, respectiv alegerea si stabilirea lor pe fotograme precum si identificarea corespondentelor din teren ; > determinarea coordonatelor spaiale (x, y, z) prin msurtori pe teren si calcule topografice. Poziia acestor lucrri, in cadrul ridicrilor aerofotogrammetrice, este bine precizat deoarece: > cantitativ, reperajul ocupa o pondere nsemnata atit ca volum de lucrri cit si prin prisma cheltuielilor totale ; > sub aspect calitativ are de asemenea o importanta deosebita, intrucit condiioneaz direct precizia restitutiei, respectiv a planurilor si harilor; > utilizarea aparaturii moderne - sistemul GPS si mai ales statiile totale, de performante recunoscute - face ca problema reperajului terestru sa apara azi intr-o perspectiva noua. 2.4.2 Proiectarea reperajului fotogrammetrie Alegerea punctelor de reper si control, presupune cunoaterea rolului pe care il au in procesul de restitutie fotogrammetrica (eventual si de redresare) precum si a procedeelor de determinare. Operaia se desfasoara intr-o prima etapa la birou avind la dispoziie fotogrammele aeriene si mozaicul zborului, cu respectarea urmtoarelor condiii si recomandari: > ca repere se aleg puncte ale unor detalii naturale ce se identifica cu sigurana pe fotograma si in teren, respectiv colturi de casa, de garduri, de tarlale (parcele) cu culturi diferite, ntretieri de poteci, de drumuri permnanente (cele de eiinp se evita fiind rotunjite), culeete podurilor, stilpi s.a. in lipsa acestora, in terenuri forestiere se folosesc chiar arbutii punctiformi, tufele izolate, colturile de stinca s.a ce se regsesc in poieni; > ca numr sunt necesare 4+1 repere pentru o fotograma si 3+1 pentru o stereograma, punctul suplimentar servind pentru control. Acoperirile asigurate (longitudinala de 60...66% si transversala de 20...30%), conduc automat la unele repere

17

CADASTRU GENERAL
comune mai multor stereograme ceea ce reduce simtitor numrul lor. > ca poziie reperele se amplaseaza spre colturile fotogramei, pentru o ncadrare corespunztoare a cuprinsului acesteia, dar nu mai aproape de 1 cm. de margine unde imaginea pierde din claritate. Punctele alese ca repere se incadreaza pe fotogramele de lucru, copiate prin contact sau mrite, cu cerneala roie si se numeroteaza. Identificarea si poziionarea definitiva a reperelor se face prin deplasari pe teren, cu fotograma si lupa in mina, cu care ocazie : > se recunosc si se identifica in mod cert reperele alese pe fotograme si corespondentele lor naturale, precizindu-se clar, spre exemplu, care cldire dintr-un grup si care colt al ei, al citelea stilp de pe drum fata de detaliu sigur, care tufa din poiana etc.; > reperul se inteapa, se incercuieste pe spatele fotogramei, se numeroteaza, se ntocmete schia de reperare si se stabileste modul de determinare prin msurtori topografice. Asemenea lucrri au loc in toate cazurile si mai ales cind la birou s-a stabilit doar zona de amplasament a unui reper. Alte soluii preconizate pentru nlocuirea reperelor naturale, in zonele unde acestea lipsesc pe suprafee mari (fondul forestier, delta Dunrii), ar fi: > aerotriangulatiile prin care reperajul se realizeaza pe cale fotogrammetrica, de laborator, dar numai pe un numr limitat de stereograme de pe o banda si cu determinarea terestra a reperelor de capat; > premarcajul artificial, sub forma unor cruci sau cercuri la sol, realizate din bolovani vopsii in alb, sau table vopsite corespunztor instalate in virful unor arbori, soluii puin viabile deoarece exista riscul de dispoziie in intervalul de timp de la executarea lor pina la nregistrarea aeriana.

2.4.3 Determinarea reperelor fotogrammetrice In principiu poziia punctelor de reper se determina prin msurtori topografice ncadrate in reeaua de sprijin, lucrrile finalizindu-se prin furnizarea coordonatelor x, y, z. In acest scop se parcurge etapa clasica dupa schema cunoscuta : plecind de la reeaua geodezica naionala se Iobtin la nevoie noi puncte prin indesire cu aparatura electronica moderna, ajungind la reeaua de sprijin de o densitate satisfacatoare. Determinarea propriu-zisa a reperelor fotogrammetrice se face, de regula prin radieri din puncte cunoscute ale acestei reele, in funcie de aparatura disponibila ( 1) : > cu statiile totale, ca aparate complexe, lucrraile sunt facilitate deoarece ele permit masurarea cu precizie atit a unghiurilor cit si a distantelor lungi unele tipuri calculind pe loc coordonatele punctelor noi. In aceste condiii, posibilitile sunt multiple : determinarea directa, prin Pothenot, cind dintr-un reper stationabil - caz destul de rar - exista vizibilitate spre cel puin patru puncte cunoscute ; radierea dintr-un punct de intersectie inapoi, procedeu accesibil si productiv. Condiia de baza este gasirea in zona a unei statii cu vizibilitati spre cel puin patru puncte cunoscute si spre reperul ales, fara restrictie de distanta la care se afla.

17

CADASTRU GENERAL
radierea din puncte de drumuire poligonometrica, desfasurata cu laturi lungi si statii puine, dispuse astfel ca din doua (la limita si numai din una) sa existe vizibilitati spre reperul in cauza. redierea direct din reeaua de sprijin, ce permite determinarea nemijlocita prin vizarea unui reper vizibil din doua puncte cunoscute situate pina la 1,52 km. Distanta si care au, la rindul lor 1 -2 vize de orientare ; > echipamentul GPS permite determinarea directa a unui reper stationabil sau a unei statii din care ulterior, prin radiere topografica, se stabi Ieste poziia acestuia. Soluia devine avantajoasa cu o dotare proprie si chiar prin determinare la comanda, conducind la eficienta economica favorabila ; > cu instrumentele clasice (teodolite, tahimetre, rulete) procedeele limitate, din puncte de intersectie inapoi si de drumuire asa cum s-a prezentat anterior. Practic insa msurtorile sunt sunt mai reduse ca numr respectiv prin radieri, Ia distante mult mai costisitoare, ndelungate si de o precizie mai sczut din cauza numrului sporit de statii impus de vizibilitati si de limitrile Ia masurarea distantelor atit la stadie si mai ales cu ruleta. In concluzie reperajul fotogrammetrie reprezint o etapa importantya in ridicrile aeriene prin volumul lucrrilor, costul lor si rolul hotaritor pentru restitutie. Realizarea lui solicita din plin competenta operatorului cadastral, iar introducerea aparaturii electronice aduce avantaje evidente de ordin economic si tehnic.

2.5 Alte lucrri auxiliare terestre


Descifrarea fotogrammelor este operaia preliminara restitutiei, de o complexitate mai redusa, ce revine operatorului cadastral. Cu aceasta ocazie, imaginea fotografica este adnotata cu unele informaii suplimentare, culese pe teren, care nu se pot obine prin interpretarea ei. In acest scop se parcurg urmatoarele lucrri: > executarea unor copii pozitive, prin contact, eventual mrite, pe hirtie ce permite scrisul cu cerneala (mata sau semimata cea lucioasa fiind exclusa); > parcurgerea terenului cu fotogramele in mina pentru culegerea de informaii si identificarea unor detalii ce nu pot fi deduse altfel. Acestea privesc hotarele teritoriului administrativ, ale intravilanelor si extravilanului, ale parcelelor, s.a., imbracamintea drumurilor si a strzilor (asfalt, beton, pavaj, macadam), toponimia, respectiv numele proprii ale cursurilor de apa,muntilor, culmilor, strzilor, etc > scrierea liniilor de contur si denumirilor se face cu cerneala roie direct pe fotograme, pe fata si/sau pe spatele acestora. Fotogramele descifrate si adnotate se predau operatorului de la restitutie, intrucit sunt indispensabile pentru a putea urmri si a reda detaliile din teren si pentru a intocmi planul definitiv. Completarea planului restituit cu unele detalii invizibile pe fotograme, care nu pot fi deduse prin fotointerpretare si care vizeaza cu precdere : > in cadrul oraelor cminele de vizitare, guri de canal, hidranti, conducte sub si supraterane, racorduri de gaz s.a.. Acestea se repereaza fata de unele detalii existente pe teren si pe plan prin masurarea a 2-3 distante cu ruleta si ntocmirea schiei corespunztoare funcie de care se transpun pe plan ; > in extravilan, bornele kilometrice, unele corpuri de proprietate si subparcele, respectiv categorii de folosina, care se identifica si se delimiteaza la nevoie, prin aceleai msurtori simple cu ruleta. In toate cazurile si ori de cite ori este necesar, asemenea ridicri de completare se

17

CADASTRU GENERAL
fac cu tahimetre clasice sau mai rapid cu statii totale. Produsele finale ale ridicrilor aerofotogrammetrice trebuie concretizate, dupa cum s-a aratat, sub doua forme : > analogica, respectiv grafica, la scara stabilita oficial, reprezentare sub care se foloseste in mod curent; > digitala sau numerica, in spiritul concepiei modeme, ce permite preluarea elementelor specifice pentru ntocmirea planului cadastral. In concluzie, ridicrile aerofotogrammetrice modeme se recomanda pentru obinerea planurilor cadastrale deoarece : > continutul acestora este redat la zi daca se folosesc nregistrri recente; > precizia necesara este pe deplin corespunztoare ; > formele de prezentare - analogica si digitala- sunt si ele asigurate. Pe suprafee mari si cu deosebire in cazul celor din cadastrul general, metoda fotogrammetrica se impune si prin randament si eficienta economica. 3

RIDICRI TOPOGRAFICE

3.1 Generalitati. Etape. Metode Ridicrile in plan terestre complete, ce se soldeaza cu planuri topografice de baza, se executa in cadrul lucrrilor de introducere a cadastrului in anumite situatii. Este cazul intravilanelor oraelor si municipiilor, sau uneori chiar a celor satesti, cind se ntocmesc planuri noi, Ia scara 1/500 - 1/1000 daca cele existente sunt necorespunzatoare. Etapele unei ridicri topografice sunt cunoscutesi se reamintesc pe scurt: > baza lucrrilor o constituie reeaua geodezica de sprijin alcatuita din punctele reelei geodezice naionale (GPS) Furnizate de OCPI completate cu cele de indesire, determinate de operator. Ansamblul acestor puncte, de o densitate corespunztoare, servesc ca elemente de plecare si nchidere pentru controlul tuturor lucrrilor ulterioare ; > determinarea reelei de ridicare, constituita din ansamblul statiilor de drumuire, amplasate pe trasee judicios alese spre a permite vizarea spre totate detaliile existente in teren ; > ridicarea efectiva a acestor detalii, de planimetrie sau de nivelment, respectiv determinarea poziiei punctelor caracteristice care le definesc. Succesiunea lucrrilor intr-o ridicare terestra a fost redata schematic intr-un paragraf anterior. Metodele de lucru sunt cele cunoscute si se diferentiaza in funcie de categoria de lucrri si aparatura disponibila (tab. 2). Principalele aspecte legate de utilizarea si indesirea reelei geodezice de sprijin au fost prezentate anterior; ramin aadar de discutat in principiu, ultimele doua etape de lucru (tab. 2). 3.2 Determinarea reelei de ridicare 3.2.1 Proiectarea si materializarea punctelor Ca structura reeaua de ridicare este constituita din ansamblul statiilor de drumuire ce servesc la masurarea si definirea poziiei detaliilor din teren. Aici sunt incluse si punctele reelei de sprijin din care se pot face deasemeni radieri spre detaliile topografice.

17

CADASTRU GENERAL Tab. 2 Structura ridicrilor geo-topografice moderne


N\ de Operaii - ordine lucruri 1 Reeaua geodezica naionala 2 Reeaua indesire

WM GPS

iparutHru

Metoda de 1 huni, _ Directa

Observaii -'--i Disponibila la OJCGC

ONCGC (IGFCC)

de GPS (statii totale)

Directa (drumuiri, intersectii liniare, radieri duble)

OJCGC Proiectant

Cu aviz OJCGC

1-2 3 4

Reeaua de ridicare Ridicarea detaliilor

Reeaua geodezica de sprijin Proiectant Statii totale GPS Drumuiri, radieri duble (directa) Statii Radieri Proiectant totale

Ridicrile clasice se bazeaza pe aceleai metode, folosind teo dolitul, tahimetrul si ruleta

Metoda de baza este drumuirea ncadrata, de diferite ordine, In afara acestui caz general, se poate apela si la drumuirea inchisa pe punctul de plecare pentru control; drumuirea deschisa sau in vint . fara nchidere pe un punct cunoscut, nu poate fi acceptata din lipsa verificrilor.

17

CADASTRU GENERAL
Proiectarea reelei de ridicare reprezint etapa de baza in executarea unei ridicri topografice, in care se reflecta si care definete personalitatea operatorului; restul etapelor cuprind msurtori si calcule de rutina. In principiu, la alegerea statiilor de drumuire se au in vedere (1): > condiiile privitoare la determinarea punctelor reelei, respectiv vizibilitatea din capetele drumuirii spre doua puncte cunoscute (la limita si la unul singur), vizibilitatea reciproca intre statiile vecine (inainte si inapoi) si posibilitatea de masurare directa a distantelor in cazul procedeului clasic; > condiii impuse de ridicarea detaliilor topografice, respectiv ca din ansamblul statiilor reelei sa poata fi masurate toate punctele ce definesc aceste detalii din teren inclusiv parcelele sau/si corpurile de proprietate ; > la nevoie, in acest scop, reeaua de ridicare stabilita prin drumuiri, se completeaza cu statii aruncate , determinate prin radieri duble, din care se vor executa radierile propriu-zise spre zonele ascunse ale terenului; > densitatea reelei in ansamblu este in funcie, in general, de abundenta detaliilor. Recomandrile normelor tehnice actuale (patru puncte/km2 in intravilan, un punct/km2 in zonele colinare si respectiv un punct/5 km2 in zonele de munte), nu pot fi luate in considerare ; > amplasamentul punctelor reelei se stabileste in locuri ferite de circulaie spre a nu fi distruse si spre a se asigura proiecia aparatului si a operatorului. In concluzie, punctele reelei trebuie sa fie judicios alese, reunite in trasee de drumuire si completate cu puncte aruncate . In ansamblul lor acestea trebuie sa permit ridicarea prin radieri, a tuturor detaliilor din teren. Materializarea reelei de ridicare se face, in funcie de natura terenului, prin : borne de beton cu armatura, de dimensiuni prevzute in normele tehnice si prin buloane cu cap rotunjit, btute in fisurile betoanelor sau rosturilor bordurilor, s.a. Descrierea topografica a punctelor reelei de ridicare presupune: ntocmirea schiei de reperaj si descrierea amplasamentului, precum si semnalarea cu vopsea pe martori sau pe constructii, a numrului de ordine al punctului, a direciei indicata prin sageata si a distantei pina la borna sau pichet (anexa 1). 3.2.2 Msurtori in teren In principiu pe teren se urmresc elementele specifice ale metodei drumuirii pe baza carora se deduc apoi coordonatele x, y, z ale statiilor si anume: unghiurile orizontale si vericale, lungimea laturilor, retinind totodata inaltimea operatorului si cea de vizare pe semnal (prisma sau stadie). Practic apar unele aspecte specifice instrumentelor folosite din care reinem pe cele semnificative. In cazul statiilor totale se obin si se afiseaza direct unghiurile si distanta dupa introducerea inaltimii aparatului si a prismei. Folosirea unui program (meniu) special de coordonate devine avantajos deoarece : > valorile x, y, z ale punctelor de pe un traseu se obin direct pe teren prin determinri succesive, drum ui rea fiind, de fapt, constituit din radieri inlantuite; > controlul se face direct, pe ultima viza, dusa spre punctul de nchidere la drumuirea ncadrata sau spre punctul de plecare la cea nchisa. Prin compararea coordonatelor citite, cu cele cunoscute, ale punctelor de control, se verifica direct pe teren corectitudinea msurtorilor ; > greelile sunt excluse, in general, deoarece msurtorile si nregistrrile se fac automat, la comenzile ordonate de operator si confirmate de aparat. Practic ele pot apare numai la introducerea unor date incorecte (coordonate, inaltimea aparatului si prismei) sau in cazul stationarii pe un alt punct decit cel pe care s-a tinut prisma din fata; > erorile de masurare , limitate practic la cele de centrare aparatului si a prismei, se

CADASTRU GENERAL
cumuleaza totui pe un traseu materializindu-se prin neinchiderea pe coordonatele punctului final. Ambele se reduc substantial prin centrarea optica atenta respectiv fixarea bastonului purttor al prismei de punctul matematic si verticalizarea lui cu nivela sferica. Este evident ca abaterea (nclinarea) prismei reflectoare de la verticala punctului are efecte diferite: in lungul vitezei (fataspate) provoaca o eroare de distanta in lateral (stinga- dreapta) o eroare unghiulara, iar pe o direcie oarecare erori combinate. Cu aparatura clasica msurtorile sunt, dupa cum se stie, mai laborioase astfel: > unghiurile drumuirii se masoara cu teodolitul si cu luneta in ambele poziii iar distantele cu ruleta dus-intors ; > greelile sunt aici mai frecvente (de masurare si mai ales de transcriere in carnet), iar erorile mai numeroase (personale, instrumentale si de mediu); > probabilitatea depirii tolerantelor este aadar mai mare iar controlul se realizeaza doar la birou ceea ce presupune revenirea pe teren pentru refacerea pariala - daca se identifica locul greelii - sau integrala a msurtorilor. Avantajele evidente ale statiilor totale, privitoare la precizia si mai ales la randamentul lucrrilor, le recomanda spre a fi folosite in exclusivitate in cazul lucrrilor de introducere a cadastrului. Aparatura clasica ramine doar ca o rezerva, acceptata cu greu si la limita in special din cauza dificultilor de masurare a distantelor si a celor legate de nregistrarea manuala a datelor inclusiv transferul lor in calculator. 3.2.3 Lucrri de birou Calculul drumuirilor se executa, ca regula, prin rularea pe calculator a unui program adecvat cu unele particularitati funcie de procedeul folosit a achiziionarea datelor: > in cazul statiilor totale, la care s-a folosit meniul general de masurare a elementelor geometrice, acestea se transfera in computer printr-o interfata corespunztoare a aparatului; > prin utilizarea programului (meniu) special la statiile totale se obin direct coordonatele absolute (x, y, z) msurate, provizorii, ale punctelor reelei geodezice de indesire ; > in cazul tahimetrelor clasice introducerea datelor de baza se face manual, prin tastare, cu eforturi de atentie deosebite. Abaterea standard ( st) la determinarea unui punct in plan nu poate depasi 10 cm in intravilan, iar in extravilan 20 cm in zone de ses, 30 cm in zone colinare si 50 cm in cele de munte. Pe cote eroarea maxima admisibila poate fi considerata 20-25 cm/km sau in general sz=0,25m -JD!\ 000 (63)

Coreciile pe coordonatele relative se calculeaza, dupa cum se stie, proporional cu lungimea laturilor. La statiile totale, coordonatele provizorii citite direct pe teren se compenseaza cu corecii deduse proporional cu distanta de la planul iniial. Statiile aruncate, ce completeaza reeaua de ridicare cu puncte suplimentare alese a permite ridicarea unor zone ascunse , se determina prin radieri duble. In situatii extreme, la limita, s-ar admite si numai o radiere simplaz efectuata, insa, cu msurtori de precauie (cu doua vize de orientare si cu luneta in ambele poziii). De retinut ca in toate cazurile, plecindu-se de la reeaua geodezica de sprijin, se obin coordonatele absolute ale statiilor in sistemele de referina naionale : proiecia Stereografica 70 si Marea Neagra 75 .

17

CADASTRU GENERAL
3.3 Ridicarea detaliilor Continutul corespunztor al reprezentrilor cartografice ulterioare se asigura prin identificarea si masurarea detaliilor topografice cunoscute (de planimetrie si de nivelment), dar si a unora specifice cadastrului general. In acest scop se parcurg, in linii mari, urmatoarele etape : > ntocmirea unei schite de teren, cit mai veridice, cit mai clare, cu pastrarea proporiilor. Aceasta trebuie sa cuprind, in principiu, tot ceea ce se gaseste pe suprafaa terenului inclusiv formele de relief si cu precdere corpurile de proprietate eventual si parcelele componente mai mari de 50 m.p. in intravilan si de 300 m.p. in extravilan, tinind cont insa si de scara planului. > descompunerea acestor detalii in puncte caracteristice, alese la schimbrile de direcie, ce definesc conturul, forma si dimensiunile inclusiv suprafaa lor precum si la schimbrile de panta pentru reprezentarea reliefului; > executarea de msurtori, respectiv culegerea elementelor ce permit determinarea coordonatelor spaiale (x, y, z) a punctelor caracteristice in sistemele de referina amintite. Msurtorile propriu-zise sunt specifice metodei radierii, acreditata pentru ridicarea detaliilor si decurg astfel (1): > se stationeaza cu instrumentul topografic in punctele reelei de ridicare, se vizeaza spre un punct cunoscut, de referina pentru orientarea vizelor si se masoara, spre cele de detaliu, unghiul orizontal, cel vertical si distanta retinind de fiecare data inaltimea aparatului si cea de vizare pe semnal; > ca instrumente se folosesc cu precdere stafii totale si un meniu specific ( coordonate ) ce fumizeaza direct valorile x, y, z ale punctului radiat dar si tahimetre clasice sau autoreductoare. Avantajele primelor, mentionate in cazul drurauirilor, ramin valabile si in cazul radierilor: > determinrile cu aparatura clasica se fac doar cu luneta in poziia 1 si numai punctele foarte importante se verifica prin citiri in ambele poziii sau prin dubla radiere. Distantele se trag cu ruleta si se verifica la statie dupa caz; > formaia de lucru cuprinde un operator, un secretar ce ntocmete schia (si scris in carnet la nevoie), doi purttori ai prismelor sau ai stadiilor si un sef care ii dirijeaza si supravegheaza lucrrile ; > schia de teren are, in toate cazurile, dupa cum s-a mai aratat, un rol hotaritor. In consecina ea se intocmeste cit se poate de ingrijit, pentru fiecare statie, cu respectarea proporiilor in respectarea detaliilor. In acest scop se recomanda folosirea - daca este posibil - a unor copii mrite de pe planurile existente care se completeaza uor si sigur cu detaliile ce lipsesc; > coordonarea intre operator si secretar trebuie sa fie perfecta si se asigura prin verificarea periodica a numrului punctului vizat, afiat pe display-ul aparatului, cu cel ce se inscrie pe schia. Lipsa acestei corespondente depline poate conduce la confuzii deoarece la statiile totale nu exista posibilitatea unor nregistrri suplimentare privind natura punctului. Calculul radierilor vizeaza determinarea coordonatelor x, y, z ale tuturor punctelor caracteristice in vederea obinerii unui plan digital, corespunztor cerinelor cadastrului general. In acest scop se apeleaza la ajutorul computerului si al unui program adecvat care permite rezolvarea problemelor rapid si fara nici o dificultate. In cazul statiilor totale si al folosirii programului coordonate radierile se iau prin revenire in punct dupa compensarea drumuirii. Daca in aparat se introduc valorile x, y, z compensate ale statiilor, pentru punctele radiate se obin coordonate definitive direct pe teren care se rein in memoria interna. 3.4 Finalizarea lucrrilor 3.4.1 Redactarea planului topografic de baza

Nota :

17

CADASTRU GENERAL
Raportarea propriu-zisa, ca operaie finala, se executa azi automat si sigur in cea mai mare parte cu ajutorul instalaiilor corepunzatoare respectiv plotere de diferite tipuri. In linii mari se parcurg urmatoarele etape : > conectarea calculatorului la instalaiile de raportare sau introducerea dischetei cu datele (coordonatele) copiate in acest scop ; > raportarea propriu-zisa a punctelor in ansamblu lor prin care numrul de ordine apare nscris la toate intr-o singura poziie (alaturi, in dreapta spre exemplu); > schimbarea poziiei iniiale a nscrisurilor astfel incit prin trasarea conturului detaliilor acesta sa nu le intercepteze ; > obinerea minutei prin legarea in desen a punctelor ce aparin aceluiai detaliu, conturarea acestora, aplicarea eu semne convenionale si simboluri; > ntocmirea oleatei, prin raportarea celorasi punctecu cotele lor si trasarea liniilor de nivel, respectiv reprezentarea reliefului. Definitivarea planului presupune transpunerea liniilor de nivel de pe oleata pe minuta, nscrierea toponimiei (denumirile proprii ale apelor, drumurilor, strzilor, s.a.), marcarea hotarelor, completarea datelor de baza (scara, data ridicrii, firma si operatorul autorizat), etc Precizia ridicrilor ce trebuie asigurata, respectiv erorile maxime admisibile in determinarea coordonatelor punctelor de pe conturul detaliilor, sunt considerate: > in intravilan 10 cm la sectoarele cadastrale si corpuri de proprietate ; 25 cm in cazul parcelelor din corpul de proprietate ; > in extravilan 15 cm in zona de ses ; 25 cm in zonele colinare si 50 cm in zonele de munte. Toate ridicrile de detaliu trebuie sa se inscrie in aceste valori stabilite prin normele tehnice actuale ale ANCPI. 3.4.2 Documentaia finala Memoriu tehnic cuprinde descrierea generala a lucrrilor pe etape (proiectarea reelei de indesire si de ridicare, msurtori, calcule si rapoarte), cu precizarea instrumentelor si a metodelor folosite. Proiectarea reelei geodezice de indesire si de ridicare cu schema dispunerii punctelor vechi cunoscute si a celor noi, cu vizibilitati folosite, din care sa rezulte modul de determinare al lor. Fiiere ASCII pe suport magnetic cu datele rezultate din msurtori precum si calculele necesare efectuate ; Inventar de coordonate ale punctelor vechi si noi obtinute, grupate pe categorii respectiv din reeaua de indesire, ridicare si radiate. Descrierile topografice cu schitele de reperaj pentru punctele noi din reeaua de ridicare si/sau de indesire ; Prezentarea finala se face sub cele doua forme cunoscute, obligatorii : grafica (analogica) folosita in mod curent si numerica (digitala) nregistrata pe suport magnetic, comoda in depozitare, prelucrare si transformare in diferite scopuri. 4 ACTUALIZAREA PLANURILOR EXISTENTE 4.1 Importanta. Principii Baza cartografica necesara introducerii cadastrului general, trebuie asigurata cu

17

CADASTRU GENERAL
prioritate, in timp scurt, cu cheltuieli minime si cu respectarea unor condiii calitative, a cror rezolvare ridica serioase dificultati de ordin tehnic si economic. In consecina, asa cum s-a mai aratat, in condiiile tarii noastre, este normal si logic sa se ia in considerare folosirea planurilor si harilor existente, ntrebrile fireti ce se pun sunt: care este baza materiala disponibila, in ce masura poate fi ea utila si care sunt caile de transformare in reprezentri omogene ca fond si unitare ca forma pentru a fi utile cadastrului general si nu numai. Actualizarea unui plan, disponibil si utilizabil, reprezint un procedeu de baza pentru obinerea rapida si economica a planului cadastral. Condiiile in care un astfel de plan existent poate fi folosit au fost prezentate anterior . Succesiunea operaiilor de actualizare a unui plan existent, respectiv de reambulare cum s-a denumit pina nu demult, ar cuprinde : > transformarea lui de fond, respectiv aducerea la scara dorita, ncadrarea in sistemul de referina naional, inclusiv trecerea de la forma analogica (grafica) la cea digitala (numerica); > efectuarea de msurtori geo-topografce sau/si procurarea de fotogramme aeriene recente, asupra zonelor cu modificri in structura fondului funciar; > aducerea la zi, respectiv operarea modificrilor, asamblarea ridicrilor de completare inclusiv verificri pe teren si culegerea unor date textuale; > prezentarea finala sub forma digitala (numerica) nregistrata pe suport compatibil cu calculatorul dar si sub forma analogica (grafica) obinuita pentru utilizarea imediata ; Planul actualizat trebuie ntocmit aadar dupa norme clare, obligatorii la nivelul ntregii tari, pentru a fi omogen ca precizie si unitar ca forma de prezentare spre a fi util scopului urmrit. Operaia de intretinere a cadastrului, respectiv de operare a modificrilor aparute de la introducerea lui sau de la ultima actualizare, este asemanatoare dar se diferentiaza prin restringerea in suprafaa, respectiv prin volumul mai redus de lucrri si procedeele mai simple de lucru Ia care apeleaza. 4.2 Baza materiala si procedee de lucru Baza cartografica existenta pe care se poate conta, este constituita din planul topografic de baza al tarii realizat: > prin aerofotogrammetrie, timp de peste doua decenii (1970-1993); > pe 90 % din teritoriul naional, din care 12 % Ia scara 1/2000, 75 % la scara 1/5000 si 3 % la scara 1/10000 (Delta Dunrii si regiunea de munte); > cu respectarea unor condiii calitative privind continutul, precizia si forma de reprezentare legiferate prin norme tehnice corespunztoare. Procedee de lucru, utilizate in mod curent sunt, in general, cunoscute si accesibile: > ridicri terestre, fotogrammetrice sau combinate executate in zonele cu modificri de continui, spldate cu planuri corespunztoare ; > fotograme aeriene preluate recent in acest scop, in condiii de claritate si scara corespunztoare si uneori chiar nregistrri de teledetectie ; digitizarea planurilor analogice, vectorizare si utilizarea Sistemului Geografic Informaional (GIS) ca instrument de lucra deosebit de util cadastrului. In toate cazurile sunt necesare lucrri de teren specifice pentru realizarea planului actualizat, verificarea lui, inclusiv culegerea unor date textuale.

17

CADASTRU GENERAL

4.3 Condiii. Etape Criteriile de baza pentru folosirea reprezentrilor existente la introducerea si intretinerea cadastrului generalm intr-o unitate teritorial-administrativa, prezentate anterior, pot fi grupate astfel: > continutul si calitatea planurilor definite de procentul de modificri, natura supoartului si lizibilitatea acestora. > precizia planurilor, respectiv erorile de poziie a punctelor reelei de sprijin si de ridicare ca si celor ce definesc detaliile. Ambele condiii sunt determinate si nu pot fi substituite. In alegerea procedeului de actualizare a planurilor exuistente hotaritoare ramine aadar doar eficienta economica. Etapele pe parcurs pentru aducerea la zi a planurilor sunt in general: > pregatirea documentaiei topo-cadastrale existente la nivelul ntregii unitati adminitsrativ teritoriale; > analiza planurilor si harilor disponibile prin prisma criteriilor de mai sus; > stabilirea procedeului mediude modificri in continutul planurilor existente concomitent cu verificarea existentei si a strii punctelor din reeaua geodezica; > analiza situatiei si alegerea caii de urmat pentru asigurarea bazei cartografice respectiv alegind intre actualizarea planurilor existente, sau intocmirea unor planuri cadastrale noi. > stabilirea procedeului de lucru - fotogrammetrie, teretru sau combinat, ce urmeaza a fi aplicat. Privitor Ia calea de urmat, normele tehnice actuale ca si strategia de modernizare a cadastrului sunt foarte sarace in precizri practice si chiar principiale deoarece: > actualizarea unui plan existent, respectiv intocmirea unuia nou, nu este conditionata de un anumit procent al modificrilor, fixat chiar informativ, in anumite limite; > se disting doar lucrri de cadastru general prin utilizarea de planuri si hari vechi sau pe baza ortofotoplanurilor .Din aceste titluri de paragrafe rezulta ca planul cadastral se obine direct si nu ca piesa derivata din planultopografic de baza. Pe de alta parte este evident ca nu poate fi vorba nicidecum de hari vechi ci de planuri existente. In cele ce urmeaza se prezint actualizarea unui plan prin procedeul clasic, cunoscut. In acest sens se impune prezentarea, in prealabil, a unor operaii auxiliare. 4.4 Culegerea datelor prin digitizare si vectorizare Planurile existente, ce pot constitui baza materiala a actualizarii, se prezint, de regula, sub forma analogica, respectiv ca reprezentri grafice, la o anumita scara; este cazul integral al planurilor topografice de baza, obtinute prin restitutie fotogrammetrica dar si al altor reprezentri care ndeplinesc cerinele amintite anterior. Intrucit

24

CADASTRU GENERAL

nregistrarea si prelucrarea ulterioara a datelor in cadastru este un proces automatizat in ntregime, utilizarea acestor planuri este conditionata, in primul rind, de aducerea lor in forma numerica, digitala. In acelai timp extragerea unor detalii ale terenului nregistrate grafic sau fotografic si transpunerea lor pe planul actualizat, la scara, se face prin vectorizare. Ambele procedee de lucru se bazeaza pe existenta unor repere comune, respectiv puncte sau detalii de poziii cunoscute, de legtur intre cele doua categorii de reprezentri dispuse convenabil spre a incadra cit mai bine zona de lucru. Digitizarea planului presupune obinerea coordonatelor finale ale punctelor ce definesc detaliile topografice printr-o transformare lineara in sistemul de proiecie adoptat. Operaia este conditionata, in principiu, de : > aparatele folosite, numite digitizoare, care, in ansamblu, au in componenta lor o masa de digitizare, un calculator pentru culegerea, nregistrarea si prelucrarea datelor, un senzor si o interfata. Sistemul permite digitizare, respectiv nregistrarea coordonatelor punctelor caracteristice de pe plan, punct cu punct sau in mod continuu ; > existenta unor puncte de coordonate cunoscute din reteua geodezica de sprijin situate in zona de lucru si a unui soft corespunztor, cum ar fi AUTOCAD sau ARC/INFO. Ansamblul permite, operaiile de culegere a datelor numerice, stocarea, gestionarea, prelucrarea si arhivarea lor pe suport magnetic ; > precizia cu care este acreditata se evalueaza la 0,01 mm la scara planului pentru coordonatele definitive, iar afiarea si nregistrarea acestor valori se face automat. Vectorizarea consta in trecerea coninutului unei reprezentri grafice sau fotografice, respectiv al unui plan nou sau al unei fotograme recente pe un plan axistent. Elementele ce o definesc sunt: > in principiu, este o operaie de transpunere afina prin care se obine planul cadastral sub forma grafica inclusiv digitizarea respectiv deducerea coordonatelor, punctelor caracteristice ce definesc detaliile topografice; > aparatura folosita trebuie sa peemita orientarea (suprapunerea) imaginii noi in acest scop o serie de repere comune, ce pot fi punctuale (statii din reeaua de sprijin), detalii topografice naturale (ape, liziere) sau artficiale (constructii deorice gencladiri, drumuri, s.a). 5 ACTUALIZAREA PLANURILOR PRIN PROCEDEE

CLASICE \5.1 Condiii de baza

Soluiile tehnice, cunoscute de aducerea la zi a unor planuri existente, aparin ridicrilor aerofotogrammetrice, celor topografice - terestre sau combinaiei acestora. Alegerea este conditionata de suprafaa efectiva urmrit, de dotarea tehnice sau/si condiiile tehnice (de precizie si control) si in ansmblu, de eficienta economica (randament si cost). Calea aleasa se justifica si se supune spre avizare la ANCPI. In acest sens, propunerile preluate dupa Mihaila si Corcodel au un caracter orientativ (tab. 3). Metodele de lucru suni prezentate schematic ia ridicarea in pian, iar etapele de parcurs si recomandrile fcute sunt valabile si in cazul lucrrilor de actualizare extensia lor

25

CADASTRU GENERAL

devenind, evident, mai redusa. Calitatea actualizarii si utilizarea planului obtinut in final, sunt condiionate, indiferent de procedeul folosit, de : > reeaua geodezica de sprijin, ce constituie baza ridicrilor de actualizare, aceeai folosita la ntocmirea planului existent, completata cu puncte noi si redeterminarea celor disprute ; > racordarea ridicrilor noi cu cele vechi, realizabila pe baza acestei reele dar si pe unele detalii existente (constructii), alese dinainte care trebuie sa fie comune celor doua reprezentri. Numai in aceste condiii se asigura o precizie omogena si unitara a planului actualizat; > reprezentarea grafica in format digital a planului actualizat, respectind normele de precizie si de continui privitoare la planimetrie, corespunztoare planului topografic de baza din care va rezulta ulterior si cel cadastral. Tab. 3 Procedee clasice de actualizare a planurilor Scara Ridicare Zona de Procent de recomandata lucru modificri planului Extravilan <15% Topografica 1/5000 sau 15-50% Fotogrammetrica 1/2000 Intravilane satesti <10 % 10-40% Orase municipii si <10 % 10-40% 1/2000 1/1000 1/1000 (1/500)

Categorii de lucrri pe teren Reea de ridicare Ridicarea detaliilor Reperaj fotogrametric Descifrarea fotogramelor

Observaii La ses si munte In zonele de ling localitati

Fotogrammetrica + Reperaj fotogrammetrie La ses si deal Topografica Descifrarea fotogramelor Completri cu msurtori Reedina de topografice. comuna Topografica Reea de ridicare Ridicarea La ses si deal detaliilor scara 1/500 Fotogrammetrica + Topografica Orae mari si municipii

5.2

Categorii de lucrri topografice

Practic, lucrrile ce trebuie parcurse la actualizarea unui plan, spre a servi la introducerea cadastrului general si la intretinerea lui, se diferentiaza dupa unitatea componenta a teritoriului administrativ. Cunostintele formeaza obiectul disciplinelor de specialitate aici reamintindu-se doar schematic. In extravilan, sunt necesare : > msurtori de precizie corespunztoare, terestre, pentru determinarea coordonatelor punctelor ce definesc setoarele cadastrale, grupurile de parcele izolate, sau de la caz la caz parcelele una cite una ( 9.1.2); > schite de teren pe grupe de parcele in cazul terenurilor agricole sau

26

CADASTRU GENERAL

silvice, pe trupuri de pdure sau corpuri de proprietate ale marilor deintori (ferme, exploatatii agricole, triaje si depouri, exploatari miniere s.a); > fisa corpului de proprietate tipizata, completata cu toate datele din cele trei parti componente respectiv date privitoare la teren, la constructii si la proprietar, dublata dupa caz, de planul de amplasament. In extravilan se executa: > msurtori specifice, de precizie, pentru determinarea coordonatelor punctelor ce definesc corpurile de proprietate, construciile permanente eventual si unele parcele mai importante ; > msurtori expeditive pentru determinarea celorlalte parcele din interiorul corpului de proprietate ; > schia corpului de proprietate pe care figureaza perimetrul acestuia, parcelele componente cu simbolul categoriei, construciile permanente, numele proprietarului si adresa lui, vecinii, direcia nordului; > fisa corpului de proprietate ca document ce cuprinde datele cadastrale se introduc in baza de date textuale (BDT). Precizia determinrilor, respectiv erorile de poziie ale coordonatelor plane admise in normele tehnice, indiferent de procedeul folosit, sunt: > in intravilan 10 cm pentru punctele ce definesc sectoarele cadastrale, corpurile de proprietate si construciile permanente (proiecia la sol) si 20 cm pentru cele de pe conturul parcelelor din interiorul corpului; > in extravilan 20 cm in zonele de ses, 30 cm in zonele colinare si 50 cm in zonele de munte pentru punctele de contur ale sectoarelor cadastrale, parcelelor sau corpurilor de proprietate. Alte recomandari privind lucrrile de actualizare, prevzute in normativul tehnic, sunt : > in interiorul corpului de proprietate, se rein numai parcelele, respectiv categorii de folosina, cu suprafee mai mari de 50 mp in intravilan si 300 mp in extravilan si numai construciile permanente. Suprafeele mai mici se vor include in parcelele adiacente ale aceluiai proprietar; > detaliile liniare (drumuri, strzi, ulie, cai ferate, diguri, ape, s.a.) se constituie in corpuri de proprietate independente, se determina cu precizia corespunztoare si se inregistreaza ca atare. Latimea strzilor, drumurilor si ulielor se considera intre corpurile de proprietate laterale si ca atare pe planurile cadastrale nu apar prile componente ale lor (partea carosabila, acostamentele, anuri, parcari, zone verzi si altele). 6

PLANUL CADASTRAL INDEX

6.1 Generali tati In normele tehnice actuale pentru introducerea cadastrului general in Romania se prevede o cale noua de obinere a planului cadastral avind in vedere ca : > -tehnologiile noi permit executarea lucrrilor de cadastru prin utilizarea ortofotopianurilor; > lucrrile cadastrului general trebuie abordate conform unui nou concept de plan cadastral index, bazat pe caracteristicile si calitatile ortofotoplanului; > scopul implementrii planului cadastral index, realizat pe baza

27

CADASTRU GENERAL

ortofotoplanurilor, este de a furniza soluii de cost eficiente bazate pe utilizarea cit mai larga a datelor cadastrale existente ; Avind in vedere anvergura lucrrilor lucrrilor aceasta noua tehnologie de obinere a planului cadastral la nivel naional, a fost probabil aleasa si legiferata dupa o analiza temeinica a ei sub toate aspectele si nu numai cele de ordin economic. Ori, din prezentarea oferita de normativ unele probleme de ordin tehnic, privind precizia si omogenitatea acestor planuri cadastrale index, sunt discutabila in special sub raportul realizarii lor practice si nu numai. Ortofotoplanul, ca piesa de baza a noii tehnologii a aparut de fapt in urma cu patru-cinci decenii, avind urmatoarele caracteristici cunoscute : > este o reprezentare fotografica, metrica, redata la o scara unitara, indiferent de relieful terenului, ce poate prezenta un interes deosebit pentru multe activitati. Se are in vedere costul relativ redus, rapiditatea de obinere, precizia si redarea fidela a situatiei la data nregistrrilor ; > efectiv, rezulta din asamblarea fotogrammelor redresate diferentiat, prin transformarea proieciei centrale intr-o proiecie ortogonala, in orice teren si aducerea imaginilor la aceeai scara cu a ortofotop lanului; > erorile provocate de accidentatia terenului, ce afecteaza precizia unui fotoplan obinuit, se elimina prin redresarea difereniata a fotogrammelor printr-o serie de procedee modeme ; > precizia ortofotoplanului depinde, in aceste condiii, doar de performantele fotoredresatorului, de precizia curenta de redresare si deformatiile hirtiei, ajungind in general, de 1 mm la scara planului si uneori chiar la 0,3 mm ; > limitrile sunt cunoscute si se refera la apariia unor zone ascunse din poriunile umbrite sau de sub arbori, precum si imposibilitatea recunoaterii prin fotointerpretarea unor detalii (categorii de folosina, caracteristici constructive, limite s.a.). Cadastrul general devine, evident, interesat daca i se poate furniza un plan cadastral de o precizie corespunztoare cu un continui actual intr-un timp scurt si la un pret avantajos. Daca aceste condiii ar fi ndeplinite, la adoptarea unei asemenea soluii trebuie sa mai reinem ca: > se renuna la ntocmirea planului topografic de baza al tarii, de larga utilitate si cu un nivel calitativ evident superior, trecindu-se direct la cel cadastral; > completrile necesare, impuse de msurtori si identificri pe teren, pot ocupa, dupa caz, un volum de munca semnificativ ; > capacitatea de producie a ortofotoplanului si de exploatare a lui se reduce doar la un numr redus de executanti capabili sa realizeze asemenea lucrri. Intrucit mai exista si alte aspecte teoretice si practice care ridica unele rezerve, problema adoptarii acestei soluii ramine discutabila. 6.2 Materiale de baza Ortofotoplanul se obine prin tehnologia cunoscuta ce cuprinde nregistrarea aerofotogrammetrica, proiectarea si determinarea reperelor fotogrammetrice, redresarea difereniata a fotogrammelor, asamblarea lor sub forma unei imagini unice inclusiv digitizarea ei. In raport cu aceasta succesiune fireasca, normele tehnice actuale nu fac nici un fel de precizri.

28

CADASTRU GENERAL

Planurile existente, recomandate spre a fi integrate in planul cadastral index, sunt cele cuprinse in documentaiile elaborate in ultimul deceniu legate de : > Hotarirea Guvernului 843/91 pentru delimitarea si evaluarea terenurilor societatilor comerciale cu capital de stat; > legile proprie tatii (Legea 18/91, Legea 1/2000 s.a) cu planuri ntocmite de oficiile judeene de cadastru sau de persoane fizice si juridice autorizate; > intabularea in crti funciare cu caracter nedefinitiv, respectiv pentru atribuire de numere topografice provizorii, insusite deasemeni de oficiile de cadastru. Identificatorii cadastrali definii sumar ca puncte cu atribut intr-un fiier specific sunt caracterizai conform acelorai norme tehnice astfel: > atributul punctului este un cod numeric de identificare unic de la 1 la n pe unitatea administrativa care face legtur cu baza de date textuala ; > toate imobilele, inclusiv elementele de infrastructura (drumuri, cai ferate), vor primi un identificator cadastral amplasat obligatoriu in interiorul corpului de proprietate si pe cit posibil in centrul lui de greutate ; > identificatorii cadastrali nu trebuie confundai cu numerele cadastrale atribuite de OCPI; Din lipsa totala de comunicare, toate aceste precizri sunt preluate numai din Normele tehnice pmtru introducerea cadastrului general, in vigoare la noi. 6.3 Moduri de lucru Etapele de lucrri necesare obinerii planului cadastral index se desfasoara intr-o anumita succesiune. Se constata proporia nsemnata de lucrri la birou sau in laborator de specialitate si faptul ca operatorul cadastral participa in mica masura la acestea si in general, la elaborarea planului. Daca se adauga numrul redus de centre dotate cu aparatura necesara rezulta o restringere a numrului de tehnicieni cadastrali existenti ce pot participa efectiv la introducerea cadastrului. Lucrrile de teren necesare ar presupune, iniial, proiectarea si determinarea reperelor fotogrammetrice, descrise anterior. Dupa obinerea ortofotoplanului ntocmit si furnizat de o institutie specializata ar mai fi necesare urmatoarele lucrri de teren : > identificarea si conturarea obiectelor vizibile pe ortofotoplan, respectiv limitele corpurilor de proprietate, construciile permanente, elemente de infrastructura (cai ferate, drumuri), ape si indicatori de toponimie. Pentru elementele neclare se ntocmesc schite ajutatoare pentru vectorizare ; > poziionarea detaliilor topografice, mascate sau ascunse in zonele umbrite sau acoperite de evgetatie, prin ridicri topografice elementare respectiv prin radieri sau statii de drumuire convenabil alese, sau alte metode simple, folosind ruleta. Totodata se vor intocmi schite de detaliu corespunztoare ; > culegerca datelor textuale, respectiv identificarea proprietarilor, a categoriilor de folosina, toponimia s.a. Planul cadastral index se obine prin vectorizare, operaia ce se desfasoara avind la dispoziie: > stratul raster respectiv ortofotoplanul digital ca piesa de baza, dublata de schitele de identificare si ridicrile topografice amintite ; > straturi verticale pe care se transpun aceste lemente componente ale

29

CADASTRU GENERAL

viitorului plan ; > stratul index ce conine identificatorii cadastrali unici pe o unitate administrativ teritoriala; > baza de date textuale (BDT), cuprinzind informaiile extrase din documentaiile existente sau/si culese de pe teren si inscrise in fisa corpului de proprietate. Legtur acesteia cu baza de date grafice (BDG) se realizeaza prin intermediul identificatorilor cadastrali. Prin vectorizare se extrag de pe ortofotoplan o serie de elemente ce se redau pe planul cadastral index, respectiv : > limitele corpului de proprietate ; > construciile permanenete de orice gen ; > elementele de infrastructura respectiv cai ferate, drumuri, ape, canale. Integrarea in planul cadastral index a documentaiilor disponibile, ntocmite pentru atribuirea numerelor cadastrale provizorii, rezultate in urma aplicarii legilor proprietarii sau conform Hotaririi Guvernului nr. 834/1991 este obligatorie. De aici se vor insera : > inventarul de coordonate in sistemul de proiecie stereografic 70 ; > planurile existente, de situatie sau parcelare, din aceste documentaii.Elementele necesare se preiau pe planul index direct de pe planurile in format digital, sau prin conversie de pe suporturile analogice, respectind precizia grafica de 0,2 mm ; > atributele din baza de date textuale (BDT) se ataseaza entitatile grafice asigurind in acelai timp continutul registrelor cadastrale. Precizia planimtrica, prevzut in Normele tehnice de 10 cm in intravilan, 20 cm in extravilan pentru terenuri plane, 30 cm in zone de deal si 50 cm pentru zonele de munte, este mult prea optimista si posibilitatea asigurarii ei, ndoielnica. 7 CONCLUZII Realizarea planului cadastral la nivelul ntregii tari, reprezint principala problema a cadastrului tehnic, piatra de ncercare a competentei conducerii naionale a cadastrului precum si a operatorului care ntocmete documentaia pentru un teritoriu administrativ. Condiiile de realizare a acestui obiectiv prioritar sunt in prezent, dificile intrucit ridicrile vizeaza ntregul fond funciar al Romniei si trebuie executate intr- un timp cit mai scurt. In consecina apar probleme deosebite de ordin tehnic si economic : reeaua geodezica moderna GPS nu este realizata integral, logistica noua, electronica, este inca relativ slab reprezentata si costisitoare, personal de calificare corespunztoare puin numeros in raport cu volumul lucrrilor si termenul de execuie, fondurile pentru acoperirea cheltuielilor deocamdata inexistente sau greu accesibile s.a. In aceasta situatie pe iinga ridicrile noi se impune evident si folosirea planurilor existente daca ele corespund ca precizie si procentul schimbrilor de continui este rezonabil, decizia luindu-se in urma unei analize atente si de la caz la caz. Principial planul cadastral a fost conceput ca un produs derivat obtinut din planul topografic de baza al tarii realizat, la rindul sau, in format digital prin ridicri, cu respectarea condiiilor unitare de precizie, continui si forma de prezentare. Procedeele

30

CADASTRU GENERAL

efective de lucru sunt azi binecunoscute la noi, cu tendinta de mrire a scrilor existente la 1/2000 in zonele de deal si colinare si 1/1000 sau chiar 1/500 in localitati. Metoda aerofotogrammetrica ce apeleaza la paratura de restitutie moderna, este singura care permite realizarea unor ridicri pe suprafee mari asigurind o precizie corespunztoare, o eficienta economica ridicata si produse finale sub forma grafica si digitala, la nivelul cerinelor modeme. Ridicrile terestre,ce se recomanda si se executa pe suprafee mai restrinse, sunt totui reprezentative ca volum fiind implicate si in reperajul fotogrammetrie. Utilizarea aparaturii noi - statii totale si sistemul GPS - se impune prin precizie si mai ales randament, caracteristici evident superioare in raport cu cele clasice. Actualizarea planurilor existente reprezint o soluie ce se impune sub raportul eficientei in ansamblu, admisa in anumite limite si mentionata frecvent in normele tehnice actuale. Desi multe precizri lipsesc, metodele de lucru sunt in general cunoscute de la ridicrile noi su specific corespunztor. Ca noutate se preconizeaz obinerea directa a planului cadastral index pe baza ortofotoplanului si a unor lucrri suplimentare de teren renuntind la planul topografic de baza. Se aduc drept argumente aspectele economice si de randament, care urmeaza a fi confirmate, dar care oricum nu ar trebui sa primeze in fata celor calitative. Prevederile din normele tehnice in vigoare, privitoare la materialele existente ce pot servi ca baza si care urmeaza a fi integrate in acest proces, sunt puin convingtoare ca pot asigura precizia si omogenitatea unui plan cadastral modem al ntregului fond funciar in spiritul concepiei tradiionale, riguroase a tarilor central europene. La elaborarea planurilor cadastrale noi, indiferent de calea aleasa, se apeleaza la procedee de lucru modeme - digitizare, vectorizare, sistemul GPS - ce se dovedesc deosebit de productive si de utile atit la introducerea cadastrului general cit si pentru intretinerea lui. Unitatea lucrrilor privind baza cartografica a ntregului fond funciar nu poate fi asigurata decit cu respectarea unor Norme tehnice pentru introducerea cadastrului general. Prevederile celor actuale, in vigoare, nu sunt totdeauna suficient de clare sau lipsesc, fapt ce lasa loc la interpretri diferite, motiv pentru care o noua ediie trebuie sa aduca clarificari atit de principiu cit si de execuie. Principial planul cadastral a fost conceput ca un produs derivat obtinut din planul topografic de baza al tarii realizai, la rindul sau, in format digital prin ridicri, cu respectarea condiiilor unitare de precizie, continui si forma de prezentare. Procedeele efective de lucru sunt azi binecunoscute la noi, cu tendinta de mrire a scrilor existente la 1/2000 in zonele de deal si colinare si 1/1000 sau chiar 1/500 in localitati. Metoda aerofotogram metrica ce apeleaza la paratura de restitutie moderna, este singura care permite realizarea unor ridicri pe suprafee mari asigurind o precizie corespunztoare, o eficienta economica ridicata si produse finale sub forma grafica si digitala, la nivelul cerinelor modeme. Ridicrile terestre,ce se recomanda si se executa pe suprafee mai restrinse, sunt totui reprezentative ca volum fiind implicate si in reperajul fotogrammetrie. Utilizarea aparaturii noi - strii totale si sistemul GPS - se impune prin precizie si mai ales randament, caracteristici evident superioare in raport cu cele clasice. Actualizarea planurilor existente reprezint o soluie ce se impune sub raportul eficientei in ansamblu, admisa in anumite limite si mentionata frecvent in normele tehnice actuale. Desi multe precizri lipsesc, metodele de lucru sunt in general

31

CADASTRU GENERAL

CU / 7; 8; 9

cunoscute de la ridicrile noi su specific corespunztor. Ca noutate se preconizeaz obinerea directa a planului cadastral index pe baza ortofotoplanului si a unor lucrri suplimentare de teren renuntind la planul topografic de baza. Se aduc drept argumente aspectele economice si de randament, care urmeaza a fi confirmate, dar care oricum nu ar trebui sa primeze in fata celor calitative. Prevederile din normele tehnice m vigoare, privitoare Ia materialele existente ce pot servi ca baza si care urmeaza a fi integrate in acest proces, sunt puin convingtoare ca pot asigura precizia si omogenitatea unui plan cadastral modem al ntregului fond funciar in spiritul concepiei tradiionale, riguroase a tarilor central europene. La elaborarea planurilor cadastrale noi, indiferent de calea aleasa, se apeleaza la procedee de lucru modeme - digitizare, vectorizare, sistemul GPS - ce se dovedesc deosebit de productive si de utile atit la introducerea cadastrului general cit si pentru intretinerea lui. Unitatea lucrrilor privind baza cartografica a ntregului fond funciar nu poate fi asigurata decit cu respectarea unor Norme tehnice pentru introducerea cadastrului general. Prevederile celor actuale, in vigoare, nu sunt totdeauna suficient de clare sau lipsesc, fapt ce lasa loc la interpretri diferite, motiv pentru care o noua ediie trebuie sa aduca clarificari atit de principiu cit si de execuie.

PROBLEME GEODEZICE, TOPOGRAFICE SI CARTOGRAFICE ALE CADASTRULUI


1. ASPECTE GENERALE 1.1 Continut Problemele complexe ale cadastrului tehnic, legate direct de ntocmirea planurilor si harilor, nu pot fi rezolvate in mod corespunztor fara cunostinte temeinice din aria stiintei msurtorilor terestre. Ponderea cea mai nsemnata o au firete cele legate efectiv de ridicarea in plan, respectiv de topografie si fotogrammetrie, tehnici folosite la noi demult si cunoscute in general, sub principalele lor aspecte. In acelai timp insa operatorul cadastral este confruntat si cu o serie de probleme din domeniile de grania ce aparin in special de geodezie si de cartografie a cror rezolvare intra in competenta si obligaia lui. Prezentarea, respectiv reluarea, unor aspecte din aceste domenii, intilnite in mod frecvent in lucrrile de cadastru, se impine ca necesara si utila. In acest spirit se discuta doar unele noiuni specifice sectorului, cunostintele in ansamblu lor formind obiectul cursurilor de specialitate. Selectarea si extensia problematicii nu a fost uoara si poate deveni oricind discutabila. Efectiv sunt abordate noiunile generale privind : > proiecia Stereografica 70, cu principalele probleme legate de folosirea ei ; > reelele geodezice, cu aspecte privind structura si starea lor actuala ; > aparatura electronica de masurare ce se impune in prezent pentru calitatile ei unanim recunoscute; > determinarea suprafeelor ca operaie de baza in cadastru ; > parcelarea terenurilor si rectificarea hotarelor ca lucrri posibile la introducerea si intretinerea cadastrului general.

32

CADASTRU GENERAL

1.2 Suprafee de referina. Proiecii Obiectivul cadastrului general il constituie inventarierea ntregului fond funciar al tarii, implicit reprezentarea lui pe planuri si hari. Problema este dificila avind in vedere suprafaa intinsa a fondului funciar, curbura scoarei terestre, denivelrile terenului, precum si necesitatea racordariilor cu tarile vecine. Din aceste motive lucrrile trebuie proiectate si realizate intr-un mod unitar, pe intreg teritoriul naional si ncadrate in sistemul internaional al tarilor europene avansate. Suprafaa de referina folosite pentru definirea si reprezentarea poziiei punctelor si a direciilor, in aceste condiii, sunt pe scurt urmatoarele : > geoidul, ca forma proprie, fundamentala, a Pamintului, ce s-ar obine din prelungirea pe sub continente a suprafeei linitite a marilor si oceanelor deschise. Teoretic al are o forma neregulata si serveste ca suprafaa de referina pentru cote
J

> elipsoidul de referina, rezultat din revoluia unei elipse cu semiaxele a si b, corp geometric regulat, ce permite ncadrarea matematica a problemelor, fiind totodata si cel mai apropiat ca forma si dimensiuni de geoid. La noi, din 1950 reeaua geodezica de baza, clasica (Ord. I)are coordonatele geografice-geodezice (latitudinea B si longitudinea L) determinate pe elipsoidul Krasovschi cu parametrii de baza a si b ce definesc turtirea (a) a acestuia

a= -------------------a 300 Reeaua geodezica moderna se determina pe elipsoidul de referina WGS 84 (World Geodetic System 1984) recomandat de Asociaia Internaionala de Geodezie (A1G) si adoptat de majoritatea tarilor europene. > Sfera de raza medie Gauss, definita de principale raze de curbura dintr-un punct dat, a primului verical (N), respectiv a elipsei meridian (M)
R=4NM

a-b 1

Ea poate substitui elipsoidul pe poriuni limitate, avind in vedere turtirea mica a Pamintului si este folosita ca o suprafaa intermediara ce simplifica evident, calculele geodezice. Raza medie a a sferei echivalenta ca volum cu elipsoidul varaiaza cu latitudinea crescind de la ecuator spre pol si are nivelul tarii noastre 6379 km; > Planul de proiecie, poziionai in cadrul sistemului cartografic adoptat. Pe acesta se trec prin calcul punctele reelei geodezice de baza in funcie de care se obin apoi direct coordonatele reelelor de ridicare si ale tuturor punctelor ce definesc detaliile topografice. Ridicrile independente, neincadarate in reeaua geodezica, desfasurate pe suprafee mici, se proiecteaza direct pe un plan orizontal cu planul tangent. In prezent asemenea lucrri sunt considerate ca excepii fiind admise doar in situatii bine justificate : fie in cazul unor ridicri pe suprafee mici, de interes local, fie in lucrrile inginereti de precizie ridicata (trasarea unui tunel, constructia unui baraj s.a) Proieciile sunt, in principiu sisteme de reprezentare a suprafeelor curbe si implicit a Pamintului, pe plan. In legtur cu acestea reinem ca : > proieciile geodezice au ca obiect trecerea punctelor de pe elipsoidul de referina pe planul de proiecie; > proieciile cartografice asigura transferul de pe sfera echivalenta, ca suprafaa intermediara, pe acest plan;

33

CADASTRU GENERAL

> alegerea sistemului de proiecie se face in funcie de marimea si forma teritoriului naional. La noi s-au folosit in timp proiecia canonica, stereografica proiecia internaionala Gauss Kruger din 1950 si in prezent Proiecia Stereografica 70 ce poarta anul adoptarii ei; > deformatiile elementelor geometrice (unghiuri, distante si implicit suprafee), care intervin ntotdeauna in astfel de reprezentri, nu au cum sa fie evitate. Sistemul de proiecie adoptat permite doar cunoaterea, controlul si deci stapinirea acestor deformaii. 2 PROIECIA STEREOGRAFICA 70 2.1 Caracteristici de baza Sistemul de proiecie Stereografic 70, oficializat si introdus la noi de aproape trei decenii, este in prezent generalizat si obligatoriu. Ca regula generala, toate ridicrile trebuie ncadrate in reeaua geodezica naionala determinata pentru coordonatele plane in proiecia Stereografica 70 si pentru cote in planul de referina Marea Neagra 1975. Introducerea cadastrului general pe ntreg fondul funciar al tarii presupune lucrri care se sprijin aadar, pe reeaua geodezica naionala, care trebuie proiectata si determinata in condiii specifice de precizie si de densitate. In consecina, operatorul cadastral trebuie sa cunoasca bine caracteristicile sistemului de proiecie Stereografic 70, in special sub aspectele care sunt de competenta sa si cu care vine in contact in mod frecvent. In principiu, proiecia stereografica este o proiecie perspectiva, conforma, ce pastreaza nealterate unghiurile si deformeaza distantele. Un punct P de pe suprafaa elipsoidului, substituit cu sfera de raza Gauss R= VNM, se trece pe planul de prouiectie T, considerat tangent in centrul regiunii de ridicat, in Pt. Dreptele proiectate pleaca din punctul de vedere S (stereografic), diametral opus celui de tangenta In varianta actuala ( Stereografic 70 ), planul de proiecie T este coborit cu cantitatea i=l 389,487 m, devenind secant (S), astfel incit punctul P de pe elipsoid este proiectat in Ps. Sistemul axelor de coordonate rectangulare, plane, are urmatoarele caracteristici: > originea (O) se gaseste in centrul tarii, undeva la nord de Fagaras la intersectia paralelei de 46 cu meridianul de 25. Coordonatele geografice si plane devin aadar :

B0 =46; L0=25, respectiv, X0=0; Y0=0. > Sensul pozitiv al axei Ox este dirijat geografic iar cel al axei Oy, evident spre est;

spre

nordul

> Teritoriul naional, reprezentat in acest sistem, are aadar zone cuprinse in toate cele patru cadrane, cu puncte ce pot avea coordonate pozitive sau negative; > Pozitivarea coordonatelor se impune, din acest motiv, pentru simplificarea calculelor. In acest scop originea axelor se considera translatata spre sud-vest, in zona Belgradului, atit pe X cit si pe Y cu cite 500000,OOm, astfel incit intreg teritoriul naional devine situat in cadranul I. Deformatia distantelor, prin trecerea lor de pe suprafaa sferei pe planul de proiecie, se face dupa legi specifice variantei adoptate.

> La proiecie stereografica pe plan tangent se constata urmatoarele : deformatia unei distante oarecare (AJ este data de diferena dintre marimea ei pe sfera (d=OP) si corespondenta in proiecie (d= OPt). Efectiv, cele doua distante se pot exprima in funcie de unghiul la centru (2co) si de raza sferei ( R) cind deformatia totala in plan tangent (A lg t) devine:

34

CADASTRU GENERAL

C 1-2.................................................1 SISTEM INFORMATIONAL SPECIFIC CADASTRULUI AGRICOL...1 1.1.Consideraii generale.........................1 1.2.Etape succesive n lucrrile de introducere i ntreinere a cadastrului agricol...................2 1.3. Organizarea i executarea lucrrilor de ntreinere a cadastrului agricol...............................3 1.3.1.1.Procurarea documentaiilor cadastrale.....4 1.3.1.2.Procurarea copiilor de pe actele legale i a documentelor referitoare la modificrile intervenite.. . . .13 1.3.1.4.Culegerea informaiilor cu privire la:...13 1.3.2.Lucrri de teren.............................13 1.3.2.1.Determinarea i nscrierea n documentele de teren a schimbrilor survenite n situaia parcelelor..13 1.3.2.2.Determinarea noilor categorii i subcategorii de folosin........................................13 1.3.2.3.Determinarea elementelor calitative ale terenurilor .................................................14 1.3.2.4.Msuri pentru urmrirea aplicrii legalitii n domeniul fondului agricol........................14 1.3.3.Lucrri de birou.............................14 1.3.3.1.ntreinerea planului cadastral..........14 1.3.3.2.Numerotarea cadastral...................15 1.3.3.3.Calculul suprafeelor....................15 1.3.3.4.ntreinerea registrelor cadastrale......16 1.4.Bonitarea terenurilor agricole.................18 1.4.1.Stabilirea notelor de bonitare.............18 1.4.2.Potenarea notelor de bonitare.............19 1.4.3.Constituirea unitilor de teritoriu ecologic omogene (TEO)............................................20 1.4.4.Caracterizarea tehnologic a terenurilor agricole. .20
3 ' 12 R2 -deformatia unitatii de lungime (km) pe plan tangent (A'f^), in regiunea de lucru, mult mai semnificativa, rezulta prin diferenierea ultimei relaii (3), respectiv:

= nRl si Af*m =

(4)

ca mrime, deformatiile cresc aadar rapid, cu patratul distantei (d) la care se gaseste punctul P, considerat in centrul zonei de lucru, fata de originea O. Introducind in relaia (4) valoarea razei la latitudinea medie a tarii noastre R = 6378956, 478 m, (sau mai simplu R = 6379 km), rezulta deformatiile unitare la diferite distante (tab.l) ca semn, toate deformatiile sunt pozitive (d>d) si cresc radial din punctul central O, fiind egale pe cercuri de o anumita raza .

35

CADASTRU GENERAL

> in noul sistem Stereografic 70 pe plan secant unic oficializat de noi, deformatia distantelor are urmatoarele caracteristici: deformatia kilometrica se calculeaza cu o relatrie asemanatoare 2 (5) as7o= d {m) -0 25 m/km Am K 4R\km) ca mrime, in centrul tarii (d = 0), rezulta A^ = -0,25 ml km, la distanta d = 201,72 km se obine A^ =0 ml km, iar la periferie (d = 400 km) deformatia este maxima A^ = 0,73mlkm\ deformatiile sunt nule (d=d) pe un cerc cu raza d=201,72 km, negative in interiorul acestuia (d<di) si pozitive in afara lui (d>d2). distributia deformatiilor liniare este mai convenabila. Pe planul secant anterior, cercul de deformatie nula avea raza de 285 km (dus cu linie plina fig.6), caz in care deformatiile erau in centrul tarii -0,33 m/km iar la periferie +0,65 m/km, valori considerate pe ansamblul teritoriului naional, puin satisfacatoare.

Deformatiile in proiecia stereografica


Km Plan tangent Plan secant unic 3. REELELE GEODEZICE 0 0 -25,0 100 +6,1 -18,9 201,72 +25,0 0,0 300 +55,3 +30,3 400 +98,3 +73,3

Tab. 1

3.1 Categorii. Funcii. Condiii Reeaua geodezica este constituita, in principiu, dintr-un ansamblu de puncte situate pe suprafaa fizica a Pamintului, a cror poziie este definita in raport cu un istem unitar de referina. In funcie de rolul pe care il ndeplinesc, modul de determinare inclusiv precizia, poziia ocupata in succesiunea lucrrilor s.a aceste reele pot fi clasificate dupa mai multe criterii: > reele geodezice propriu-zise, de diferite ordine si importanta, cu funcii multiple.Denumite frecvent reele geodezice si folosite in lucrrile curente, inclusiv cele de cadastru, sunt constituite din puncte a cror poztie spaiala este definita prin coordonatele x, y, z; > reeaua geodezica de nivelment, alcatuita si ea din mai multe ordine, constituind baza altimetrica a ridicrilor in plan; > reeaua gravimetrica ce cuprinde puncte in care se determina marimea acceleraiei gravitaionale ( g ) , ca baza a metodelor dinamice de determinare a formei si dimenisiunilor Pamintului. Punctele celor trei categorii de reele nu coincid fiind proiectate si determinate independent. La reelele geodezice propriu-zise care se folosesc efectiv in cadastru, coordonatele x, y, z sunt determinate cu o precizie relativ omogena.. In accepiunea cadastrului general adoptata in continuare prin reele geodezice se inteleg cele din prima categorie (propriu-zise) lae cror puncte au coordonate x, y, z, date in sistemele de referina naionale si care alcatuiesc cadrul de desfasurare a tuturor lucrrilor. Funciile reelelor geodezice, indiferent de natura lor sunt unitare intrucit ansamblul punctelor ce intra in structura acestora servesc, efectiv: > unor scopuri practice, lucrative ca suport sau sprijin al tuturor ridicrilor geo- topofotogrammetrice indiferent de suprafaa si de exigente. Pentru a pastra unitatea acestor lucrri,

36

CADASTRU GENERAL

ncadrarea in reeaua geodezica este obligatorie punctele ei servind in acest scop ca baza de plecare si de inchidere cu constringerile respective; > in scopuri stiintifice legate de determinarea formei si dimensiunilor Pamintului, de micrile crustale, legtur cu reelele tarilor vecine s.a. Condiiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca o reea geodezica, spre a servi scopurilor amintite si de care trebuie tinut cont la realizarea lor, sunt numeroase in esena acestora trebuie sa li se asigure : > determinarea riguroasa a punctelor componente conform standardelor internaionale, in cadrul unui sistem (sau a unor sisteme) de referina adoptat. In consecina se impune folosirea aparaturii si a metodelor sau procedeelor de lucru adecvate pentru asigurarea preciziei de determinare corespunztoare ordinului sau categorie punctelor si reelei; > densitate caracteristica tipului de reea stabilita in conformitate cu funcia pe care trebuie sa o indeplineasca. Numrul de puncte raportat la suprafaa de lucru se stabileste astfel incit sa fie acoperitor pentru a permite continuarea normala a lucrrilor; > omogenitatea reelei care pretinde repartizarea uniforma a punctelor pe ntreaga suprafaa si determinarea lor in aceleai condiii spre a servi efectiv ca sprijin lucrrilor ulterioare; > accesibilitatea si durabilitatea punctelor prin alegerea unor amplasamente convenabile, ferite si marcarea lor de o maniera trainica. Condiiile de mai sus sunt stipulate si detaliate calitativ si cantitativ in normele tehnice oficiale in funcie de tipul sau ordinul reelei. Respectarea lor, inclusiv ncadrarea in tolerantele sau prevederile fixate, sunt obligatorii pentru ca reeaua respectiva sa poata servi scopului in care a fost constituita. 3.2 Clasificarea reelelor geodezice propriu-zise Terminologia existenta privitoare la reelele geodezice nu este pusa la punct, nu exista un consens in utilizarea noiunilor; normele tehnice actuale Ia rindul lor, sunt sarace si departe de a face ordine in acest domeniu. In sensul noiunii precizat in paragraful anterior se vorbete azi de reea geodezica de sprijin , "de indesire si mai recent de reea geodezica naionala, de referina" s.a. Ori prin folosirea acestor termeni fara explicitarea lor, fara a le defini continutul, se pot crea confuzii. Reeaua geodezica propriu-zisa, utilizata in cadastru cuprinde, de fapt, un ansamblu de reele de diferite tipuri si caracteristici. Un criteriu de clasificare il constituie ordinul lor definit de o serie de elemente proprii, respectiv: > poziia ocupata in succesiunea normala a realizarii reelei care este aceeai indiferent de tip sau de perioada executrii (fig. 1);

37

CADASTRU GENERAL

Fig. 1 Succesiunea realizarii reelelor geodezice


> densitatea punctelor si principalele condiii specifice de determinare privind numrul de puncte, de vize sau de vectorii inclui in configuraie, erorile de poziie maxime admise s.a prevzute in normele tehnice in vigoare; > metoda de lucru si aparatura folosita care sunt lasate la alegerea operatorului sub rezerva respectrii condiiilor de mai sus. In consecina se impune precizarea sensului in care vor fi folosii in continuare termenii referitor la reelele geodezice pentru a menine un punct de vedere unitar. Reeaua geodezica naionala sau de referina este alcatuita dintr-un numr limitat de puncte tari, raspindite uniform pe tot cuprinsul tarii si constituie baza de plecare pentru toate reelele derivate, ce urmeaza (fig. I). Determinrile s-au fcut si se fac cu respectarea condiiilor mentionate in paragraful anterior la care mai adaugam: > Punctul de plecare il constituie reelele internaionale (actualmente EUREF) in care cea naionala trebuie ncadrata printr-o dezvoltare succesiva cu respectarea standardelor internaionale; > Realizarea unei asemenea reele a fist si este de competenta unor institutii specializate de profil (DTM, IGFCOT). In prezent misiunea revine ONCGC care stabileste strategia modernizrii ei si coordoneaza proeictarea si determinarea de ctre firme autorizate ce dispun de logistica necesara; > Determinrile trebuie sa conduc la o reea naionala unitara su omogena in cadrul sistemelor de referina adoptate, in vigoare spre a servi efectivf ca suport tuturor lucrrilor ulterioare; > Densitatea realizata sa fie acoperitoare pentru ca operatorul cadastral autorizat sa-si poata continua nestingherit dezvoltarea reelei geodezice pe baza coordonatelor primite de la Oficiul Judeean. Reeaua geodezica de indesire, de completare a celei naionale de referina, se dezvolta pina la o densitate adaptata nevoilor de ridicare. Aici se au in vedere nu numai punctele noi proiectate (la sol) si si semnalele topografice existente, vizibile de la distanta, ce vor fi folosite ulterior ca vize de orientare (turlele bisericilor, courile fabricilor cu paratraznet, antene de televiziune sau telecomunicaii). Operaia se executa de tehnicianul cadastral autorizat, cu respectarea normelor de precizie. De realizarea densitatii optime impusa de procedeul de lucru folosit in continuare, astfel ca reeaua sa asigure densitatea de puncte necesare in zona de lucru si in zona limitrofa Reeaua geodezica de sprijin, ca noiunea cea mai frecvent folosita, este alcatuita de fapt din ansamblul punctelor reelei naionale si a celei de indesire (fig. 1) Definirea din normele tehnice actuale ca fiind formata din totalitatea punctelor determinate in sisteme unitare de referina este mult prea vaga si oricum lipsita de claritate. Menionam in plus ca : > rolul acestei reele este hotaritor pentru lucrrile de cadastru. Structura ei trebuie sa cuprind un numr suficient de puncte, alese in mod judicios, pe intreg teritoriul naional constituind osatura, respectiv suportul tuturor lucrrilor de introducere a cadastrului si nu numai; > poziia punctelor trebuie sa se determine in sistemele de referina naionale, dupa o metodologie unitara, cu sigurana maxima, spre a furniza elemente de plecare si control/inchidere strict necesare si specifice metodelor geo- topografice. Se asigura astfel omogenitatea si precizia ridicrilor ulterioare indiferent de cine si in ce scop le executa. Reeaua de ridicare este definita de ansamblul statiilor necesare desfasurarii lucrrilor de ridicare a detaliilor topografice. Alte caracteristici demne de retinut ar fi: > ca structura in aceasta reea sunt incluse punctele de statie noi, proiectate in acest scop, inclusiv punctele reelei geodezice de sprijin;

38

CADASTRU GENERAL

> densitatea este funcie de asigurarea vizibilitatilor necesare, acre sa permit ridicarea nemijlocita a tuturor detaliilor; > la amplasamentul statiilor se are in vedere in plus, posibilitatea determinrii lor din reeaua de sprijin ce srveste ntotdeauna ca puncte de plecare si nchidere (control). Concepia de realizare a reelei geodezice de ansamblu a evoluat in tara noastra in funcie de disponibilitile de ordin tehnic si de cunostintele teoretice. Au rezultat in timp forme specifice de prezentare a punctelor reelei noastre geodezice astfel: > ca reea de lanuri de triangulatie, dezvoltate pe meridiane si paralele (cite trei) cu baze geodezice comune la intersectia lor. Calculul punctelor s-a fcut in funcie de lungimile acestora si unghiurile reelei in proiecia stereografica pe plan tangent unic si elipsoidul Hayford; > ca reea compacta de puncte dispuse pe intreg cuprinsul tarii, de diferite ordine, denumita in cele ce urmeaza drept clasica si nuveche, intrucit este folosita si in prezent; > reeaua geodezica moderna preconizata a fi realizata cu ajutorul echipamentelor electronice(GPS), in curs de executare. Ultimele doua variante se impun a fi prezentate, pe scurt in continuare. 3.3 Reeaua geodezica clasica (veche) Conceputa dupa cel de-al doilea rzboi mondial, incepind din anul 1951, ca reea compacta, de suprafaa, s-a realizat in doua etape, corespunztoare situatiei politice cu elementele de baza diferite in esena lor: > intre anii 1951 - 1975 in sistemul de proiecie Gauss- Kruger, pe elipsoidul Krasovschi (1940) si pentru cote zero fundamental Marea Baltica caracteristici impuse tuturor tarilor din lagarul socialist; > din anii 1975 pina in 1996, perioada in care mentinind din motive practice elipsoidul de referina Kruger, s-a trecut la sistemul de proiecie Stereoegrafc 70 si referina pentru cote Marea Neagra - Constanta 1975 Indiferent de perioada lucrrile au fost executate cu profesionalism prin DTM si IGFCOT Bucureti, rezultind reelele geodezice, de diferite ordine, omogene si uitare la nivelul de concepie si precizie corespunztoare epocii, care au fost si sunt folosite de aproape patru decenii cu bune rezultate. Reeaua geodezica naionala are in structura puncte raspindite pe ntreg teritoriul tarii, grupate in diferite ordine,dupa succesiunea de determinare astfel : > triangulatia geodezica de ord. F ca reea de baza, a fost realizat dupa 1956, alcatuita din 374 de puncte reunite in 657 de triunghiuri si 6 patrulatere (fig. 27). Ea sa proiectat si determinat intr-o concepie unitara, moderna la vremea respectiva, atit de elipsoidul de referina Krasowscki cit si in planul proieciei Gauss-Kruger. Pe baza msurrii tuturor unghiurilor a unor laturi(prin unde), a unor elemente astronomice si mrimi gravimetrice a fost calculata si compensata in bloc, ca o reea compacta, prin metode riguroase; > reelele geodezice de ord II-IV au rezultat prin indesirea succesiva a celei de ord. I folosind metoda interseciei masurind deci numai unghiuri. Puncteles- au determinat direct in planul de proiecie apelindu-se la comepensare prin metoda celor mai mici patrate cu constringere pe punctele de ordin imediat superior. Reeaua de indesire este constituita din punctele de ord. V, proiectate marcate la sol, inclusiv construciile semnalizate, inaccesibile mentionate anterior si determinate de institutiile avizate, in

39

CADASTRU GENERAL

interes propriu, pentru a se asigura densitatea necesara lucrrilor ulterioare (un punct la 2-5 km 2 in extravilan si la 1 /km2 in intravilan). Poziia lor s-a determinat de la caz la caz, prin intersectii combinate, inainte sau inapoi. Unele puncte importante, din prima categorie, s-au compensat de asemenea prin metode riguroase. In ansamblu, punctele ptriangulatiei geodezice (inclusiv de indesire) sunt raspindite in toata tara, au fost materializate prin borne, asigurind in general, o densitate satisfacatoare. Coordonatele punctelor stocate in banca de date(1975), sunt valabile si in prezent, fiind furnizate celor interesati de ctre Oficiile judeene de cadastru. Reelele de ridicare, clasice s-au determinat si se mai determina inca prin drumuiri executate cu teodolitul si cu panglica. Tahimetrele si dispozitivele autoreductoare, spre exemplu de tip Zeiss ( Redta, Bala), desi asigura o precizie ridicata au fost puin raspindite fiind greoaie in exploatare; determinrile cu tahimetrele cu fire (clasice sau autoreductoare), mai productive, sunt afecatte de erori importante astfel incit pentru lucrri de tinuta distantele trebuie masurate direct, cu panglica. Lipsa unui instrument care sa asigure masurarea comoda a laturilor drumuirii cu o precizie comparabila cu cea a unghiurilor a constituit un impediment serios in realizarea reelelor de ridicare clasice. 3.4 Reeaua geodezica moderna Dupa anul 1990, in concordanta cu tendinta fireasca de trecere la o etapa superioara si cerinele integrrii in comunitatea europeana alaturi de tarile civilizate s-a pus problema realizarii si la noi a unei reele geodezice modeme, performante. Aceasta necesitate, devenita presanta din raiuni explicabile, este realizabila avind in vedere ca: > reeaua geodezica naionala clasica, bine conceputa si realizata la sfirsitul mileniului trecut este depit moral si fizic. Elipsoidul Krasovski (1940), inca folosit la noi, a devenit anacronic, determinrile au suferit uneori ca precizie si omogenitate din cauza posibilitilor limitate ale aparaturii folosite, o parte din puncte sunt practic pierdute deoarece semnalele au disprut aproape in totalitate, iar bornele in proporie 40% ; > introducerea cadastrului, ca activitate organizata ce vizeaza ntregul fond funciar al tarii, nu potae demara in asemenea condiii. Obinerea planurilor necesare, indiferent de metoda, presupune existenta unei infrastructuri solide, fiabile, respectiv o reea geodezica naionala unitara si omogena; > din motive ntemeiate, a astfel de reea trebuie realizata si cu respectarea standardelor europene, respectiv racordata la reeaua internaionala, asigurind astfel posibilitatea transferului reciproc al datelor de baza; > aparatura electronica moderna ofer posibilitad remarcabile ce pun intr-o lumina noua desfasurarea lucrrilor si atingerea acestor obiective. Apariia si generalizarea folosirii sistemului GPS si stafiilor totale conduce Ia schimbarea concepiei si la reconsiderarea modului de determinare a reelelor geodezice de diferite tipuri; > legislaia si normele tehnice exista dar ar trebui perfecionate intrucit conin referiri mult prea vagi in raport cu concepia preconizata ce asteapata sa fie pusa in aplicare; Strategia de modernizare a reelei geodezice din Romania schitata de prof. Ghitau Si oficializata recent prevede in esena: > constituirea unui nucleu primordial, de 5-6 statii GPS permanente, pe ling cea din Bucureti, amplasate la Suceava, Braila, Cluj Napoca, Sibiu si Timioara, cu instalaiile si aparatura necesara . In viitor ar urma ca numrul lor sa creasca la 10- 15 si sa fie raspindite uniform in tara; > dezvoltarea descentralizata a acestei reele, respectiv indesirea ei pe principiul trecerii de la ordin superioe la ordin inferior, pina la o densitate corespunztoare, prin lucrri executate pe judee .

40

CADASTRU GENERAL

Determinrile include si constringerea, respectiv incorporarea noilor puncte, in reeaua naionala a statiilor permanente aminitita mai sus; > includerea triangulatiei clasice ca un patrimoniu naional util si valoros, in reeaua moderna, pe baza unor legaturi si relaii matematice riguroase ; > ncadrarea in sistemul mondial WGS si integrarea celor trei categorii existente (de triangulatie, de nivelment si de gravimetrie) intr-o singura reea de referina (ROREF) cu determinarea tridimensionala inclusiv ridicarea preciziei de stabilire a cotelor; Aplicarea masurilor de mai sus ar conduce efectiv la o reea geodezica moderna GPS, intr-o concepie de determinare unitara, integrata in reeaua europeana (EUREF) cu puncte uniform raspindite pe teritoriul naional, de o densitate corespunztoare, operaionala pentru operatorul cadastral. Realizarile de pina acum sunt modeste, depasesc de puin stadiul de debut si oricum departe de ceea ce trebuie fcut in cei 10 ani pentru asigurarea condiiilor de baza la introducerea cadastrului general deoarece: > strategia preconizata nu afost urmrit consecvent. Cele cinci statii permanente nu sunt toate operaionale, iar determinrile in sistemul GPS efectuate pina acum de ctre institutiile de stat sau firme particulare au un caractre cvasiunitar. Punctele noi sunt legate in cea mai mare parte de reeaua clasica, rezultind astfel coordonate locale, neracordate la cele din reeaua europeana si care nu ndeplinesc condiiile unei reele geodezice naionale; > iniial s-a conceput si s-a realizat un numr de 7 puncte raspindite pe suprafaa tarii ce coincid cu punctele din reeaua veche. Ele au fost determinate din reeaua internaionala prin msurtori simultane cu unele statii din Europa. La noi observaiile s-au fcut cu paratura GPS Trimble 4000 SEE, timp de 4 zile ITFR 92 epoca 1994. Punctele, cotate prin nivelment de precizie, ar constitui echivalentul reelei de ord. I din reeaua clasica si pot servi ca baza pentru lucrrile ulterioare; > in sistemul de poziionare globala GPS s-au observat la noi si alte puncte de interes deosebit. Pe ling punctele ce aparin Reelei Europene de Referina (EUREF), menionam si pe cele din compania GPS 1997 desfasurata de DTM, in colaborare cu National Imagery and Mapping Agency (NIMA - SUA) (fig. 29.b). In cadrul unei reele cu aspectul unui lant de poligoane, constituita din 24 puncte ale traingulatiei de ord. I (inclusiv cele amintite anterior), s-au efectuat observaii in paralel cu receptoare din Bucureti si din unele statii internaionale. Prin procesarea datelor s-au obtinut coordonatele WGS-84 care au in primul rind o destinaie militara ; > anasmblul acestor puncte nu constituie insa o reea omogena, care sa poata servi ca suport si sa poata asigura desfasurarea normala a lucrrilor de introducere a cadastrului. Ea nu este determinata in mod unitar si nu asigura densitatea corespunztoare unei reele de sprijin care, in sensul practic al . cuvintului, sa poata servi ca baza pentru executarea lucrrilor de ridicare in plan, extinse la nevelul ntregii tari; > alte determinri de la noi in sistemul GPS insumeaza doar aproximativ 200 de puncte dintr-un total de 4500 cit se apreciaza ca necesare pentru tara noastra . In marea lor majoritate ele reprezint de fapt puncte de indesire a reelei clasice care au fost necesare unor ridicri topografice curente. 3.5 Concluzii

Rolul si importanta reelelor geodezice pentru stabilirea formei si dimensiunilor Pamintului, ntocmirea planurilor si harilor, inclusiv a celor cadastrale, este hotaritor.

41

CADASTRU GENERAL

Reelele geodezice clasice determinate in anii de dupa al doilea rzboi mondial, sunt depite in raport cu cerinele naionale si internaionale actuale. Modernizarea acestor reele este imperativa atit pentru desfasurarea lucrrilor de introducere a cadastrului si intretinerea lui, pentru alte categorii de activitati cit si pentru ndeplinirea unor obligaii ce ne revin prin convenii internaionale. Condiiile necesare acestor transformri sunt in general asigurate :cadrul legislativ si organizatoric este oficializat in linii mari, concepia de perspectiva este formulata de citiva ani. Desi dotarea cu aparatura curenta de observaii GPS se prezint la nivel corespunztor, cea necesara stafiilor fixe treneaza de ani buni. Realizarile practice in domeniul determinrii la nivel centralizat a unei reele geodezice naionale, unitare si omogene, cu o densitate corespunztoare care sa constituie baza de plecare oferita diverilor utilizatori si in primul rind cadastrului general, sunt modeste, nesemnificative constituind o nejustificata raminere in urma. Determinrile de pina acum, reduse ca numr, nu au urmat strategia preconizata cu trecere succesiva de la reeaua internaionala, la statiile fixe si in continuare la alte puncte realizate prin si sub coordonarea unui operator cadastral. Obligaia de incadrare in reeaua geodezica a lucrrilor de cadastru nu poate fi respectata in prezent deoarece Oficiile judeene de cadastru nu pot oferi executantului decit punctele care au mai ramas din reeaua clasica din zona de lucru si eventual, unele determinind ocazional prin GPS; acestea nu pot constitui insa intr-o reea unitara si omogena pentru intreg teritoriul naional. Reeaua geodezica moderna trebuie realizata centralizat, prin ONCGC, cu densitatea necesara prelurii ei de ctre un executant, obligat la rindul lui sa o indeseasca conform normelor tehnice si sub controlul institutiei cadastrului si sa-si determine propria reea de ridicare. Pina la aceasta faza de lucrri se pare ca mai avem de ateptat in plus fata de cei 10 ani care au trecut pina acum. 4. HRI I PLANURI TOPOGRAFICE Definiii i caracteristici. Harta topografic este reprezentarea grafic convenional a unei suprafee terestre mari, care ine seama de forma curb a Pmntului, pe baza folosirii unei proiecii cartografice. Hrile topografice redau detaliile planimetrice i nivelitice ale suprafeei topografice, prin diferite semne conven-ionale. Ele se ntocmesc la scri mai mici de 1:20000. Pentru reprezentarea unei poriuni din suprafaa terestr se utilizeaz scrile de baz: 1:25.000; 1:50.000; 1:100.000; 1:200.000; 1:500.000 i 1:10.000.000 la care se pot aduga i planurile militare ntocmite la scara 1:20.000. Planul topografic este reprezentarea grafic convenional a unei suprafee de teren mai restrnse care nu ine seama de efectul de curbur a Pmntului. Planurile topografice se ntocmesc la scrile: 1:500; 1:1.000; 1:2.000; 1:5.000 i 1:10.000. Clasificarea hrilor i planurilor. n funcie de scar se definesc urmtoarele categorii de hri i planuri: * Hri la scri mici, se ntocmesc la scara 1:1.000.000.

42

CADASTRU GENERAL

4.1.

Hri la scri medii, se redacteaz la 1:50.000, 1:100.000; 1:200.000 i 1:500.000. Hri la scri mari, ce se ntocmesc la scrile 1:25.000 i 1:20.000. Planuri topografice de baz, la scrile 1:10.000 i 1:5.000. Planuri topo-cadastrale, la scrile 1:10.000; 1:5.000 i 1:2.000. Planuri topografice urbane la scrile 1:1.000 i 1:500. Planuri de detaliu la scrile 1:200; 1:100 i 1:50.

Elementele hrilor i planurilor topografice


Formatul hrilor i planurilor topografice. Hrile i planurile topografice ntocmite n

proiecia Gauss Kruger i proiecia stereografic - 1970, s-au redactat pe foi de hart sau plan limitate de un cadru interior (fig. 2). Acest cadru este reprezentat de cele 4 laturi ale trapezului geodezic, care limiteaz suprafaa cuprins ntre cele dou paralele geografice de sud i de nord i respectiv ntre cele dou meridiane de vest i de est.

Cadrul
1. 2. longitudine; 3.

hrilor

planurilor

topografice

(fig. 2.), cuprinde

urmtoarele elemente: Cadrul interior, care limiteaz imaginea hrii sau planului; Cadrul geografic, reprezint dimensiunile grafice ale trapezului pe latitudine i pe Cadrul ornamental, se traseaz cu o linie de 1 mm grosime la o distan de 1 mm de

cadrul geografic.

Elementele i inscripiile din interiorul cadrului hrii

43

CADASTRU GENERAL

i planurilor (fig. 6.) sunt:


4. i secunde; 5. 6. Reeaua geografic divizat n funcie de scar n valori de ordinul secundelor, se Reeaua rectangular sau caroiajul kilometric, reprezint un sistem de linii drepte marcheaz prin puncte pe lungimea grafic a segmentelor de 1 minut, pe latitudine i pe longitudine; paralele cu axele de coordonate; Coordonatele geografice ale celor patru coluri ale trapezului se scriu n grade, minute

44

CADASTRU GENERAL
7. 8. 9. Reeaua rectangular a fusului vecin, se marcheaz prin segmente trasate n afara cadrului Inscripiile din cadrul interior i cadrul geografic, se refer la elementele care au continuitate Nomenclatura foilor vecine, se nscrie n mijlocul cadrului geografic sau al cadrului

ornamental, n cazul hrilor i planurilor ntocmite n proiecia Gauss; n foile vecine de pe cele patru laturi; ornamental.

Elementele i inscripiile din exteriorul cadrului (fig. 3.) sunt:


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. Denumirea proiecie cartografice, a sistemului de cote i a teritoriului cuprins pe foaia de Nomenclatura hrii sau planului topografic; hart sau de plan;

Codul

hrii

sau

planului

pentru

evidena

sistem

automatizat;
Caracterul hrii sau planului; Indicaii privind valorile declinaiei magnetice, a convergenei medii a meridianelor i a Schema declinaiei magnetice; Schema i dimensiunile trapezului; Scara numeric, scara grafic simpl; Scara pantelor pentru echidistana curbelor de nivel normale i principale; Schema frontierelor de stat i a limitelor administrative a teritoriilor judeene, municipale,

abaterii medii a acului magnetic;

oreneti i comunale;

Indicaii redacionale.

CADASTRU GENERAL
4.2.

Nomenclatura hrilor i a planurilor topografice Nomenclatura foilor hrii n proieciilor Gauss-Kruger

i stereografic - 1970.
n sistemul de proiecie Gauss - Kruger, folosit i de ara noastr, nomenclatura foilor de hart se exprim prin litere i cifre. La acest sistem internaional de proiecie globul terestru este mprit n 60 de fuse a cte 6 longitudine i n 44 zone a 4 latitudine, cte 22 pentru fiecare emisfer mergnd de la ecuator spre poli. Fusele geografice sunt numerotate cu cifre arabe de la 1 la 60 ncepnd de la meridianul de 180, (opusul meridianului Greenwich) de la vest ctre est. zonele geografice sunt numerotate cu literele A, B, C,..., V, ncepnd de la Ecuator pn la paralela de 88 nord i respectiv sud (fig. 8.). n felul acesta globul terestru este acoperit de 2640 trapeze fiecare a 6 longitudine i 4 latitudine. Fiecare trapez se reprezint Ia scara 1:1.000.000 i are ca indicativ litera zonei i numrul fusului, iar pentru precizarea emisferei, naintea literei zonei se trece iniiala acesteia N (nord) i S (sud). Nomenclatura foii de hart la scara 1:1.000.000, este format dintr-o liter ce definete zona geografic de 4 pe latitudine i dintr-un numr care indic fusul geografic. Deci, foaia de hart la scara 1:1.000.000 care conine municipiul Bucureti are nomenclatura L-35 (fig. 4.). Teritoriul Romniei este cuprins n fusele 34 i 35 i n zonele K, L, M.

>

Pentru foile de hart 1:500.000, trapezul la scara 1:1000000 se mparte n patru pri,

fiecare trapez obinut se numeroteaz cu literele A, B, C, D. Nomenclatura unei foi de hart la scara 1:500.000 este format din nomenclatura trapezului Ia scara 1:1.000.000 la care se adaug

48

CADASTRU GENERAL
litera corespunztoare zonei: L -35 - A, (fig. 5.) > Pentru foile de hart la scara 1:200.000, trapezul la scara 1:1.000.000 se mparte n 36 pri numerotate cu cifre romane I, II, III, ..., XXXVI. Nomenclatura unei foi de hart la scara 1:200.000 se compune din nomenclatura trapezului la scara 1:1.000.000 la care se adaug cifra roman corespunztoare zonei L - 35 - XVII (fig. 5.) > Pentru foile de hart la scara 1:100.000, acelai trapez la scara 1:1.000.000 se mparte n 144 pri, iar fiecare trapez rezultat se numeroteaz cu cifre arabe 1, 2, 3, ...144. Nomenclatura unei foi de hart la scara 1.100.000 cuprinde nomenclatura trapezului la scara 1:1.000.000 la care se adaug cifra arab corespunztoare zonei: L 35 - 125 - Bucureti (fig. 5.). > Pentru foile de hart la scara 1:50.000, se consider trapezul 1:100.000, care se mparte n patru pri notate cu A, B, C, D. nomenclatura unei foi la scara 1:50.000 se compune din nomenclatura foii la scara 1:100.000 i din litera corespunztoare zonei: L - 3 5 - 125-A.

Scar* 1:1 0 MO

L -35

Fig. 5 > Prin mprirea foii de hart la scara 1:50.000 n 4 pri se obin trapezele la scara 1:25.000, ce se noteaz cu literele a, b, c, d. Nomenclatura unei foi de hart la scara 1:25.000 se compune din nomenclatura foii de hart la scara 1:50.000 i din litera corespunztoare zonei: L - 35 - 125 -

49

CADASTRU GENERAL
A - d. > Pentru planul la scara 1:10.000 se mparte foaia de hart la scara 1.25.000 n patru pri, care se noteaz cu cifrele arabe 1, 2, 3, 4. Nomenclatura foilor la scara 1:10.000 se compune din nomenclatura hrii la scara 1.25.000 i cifra arab corespunztoare zonei: L - 3 5 - 1 2 5 - A - d 1. > Pentru planul la scara 1:5.000 se mparte foaia la scara 1:10.000 n patru pri, iar fiecare trapez se noteaz cu cifrele romane I, II, III, IV. Nomenclatura planurilor la scara 1:5.000 se compune din nomenclatura planului la scara 1:10.000 i cifra roman corespunztoare zonei: L - 3 5 - 1 2 5 - A - d - 1 - I. > Pentru planul la scara 1:2.000, foaia la scara 1:5.000 se mparte n 4 pri care se noteaz cu cifrele arabe 1, 2, 3, 4. Nomenclatura planurilor la scara 1:2.000, este format din nomenclatura planului la scara 1:5.000 i cifra arab corespunztoare zonei: L-35 - 125-A-d- 1 -1-2.

50