Misterele Romaniei vol.

3
culese de Grig de pe net Cuprins
Vol. 1 mpra ii traco-iliri i Strromni Conspira ia anti-dacic: Ascunderea originii dacice a unor Testamentul Lupului Alb O enigm nedezlegat: tezaurul dacic inutul uriailor sau loc de trecere ntre dou lumi?! Argedava tinuita Am dezgropat uriai cu mna mea, n 1950 Uriaii de ieri Blestemul uriailor din creierii mun ilor Oameni din neamul zmeilor Piramidele de la Sona Bozioru-Scieni Peterile rupestre din Mun ii Buzului Clugrii carpatini Iconari - sculptori de suflete Tbli ele cerate de la Roia Montan Tbli ele de la Sinaia Misterul tbli elor de la Trtria Dacii liberi (A. Punescu) Misterul balaurilor, cltorii norilor Localizarea Kogaionului Leagnul civiliza iilor i al nemuririi Stema veche i stindardul Daciei Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeufocului Blestemul Tradi ii i legende romneti broasca lui Noe Mitologia Mrii Negre Potopul biblic a fost confirmat Romnul care ateapt potopul Podul uriailor 3 9 16 18 20 24 29 33 35 37 41 49 53 56 59 65 93 96 97 102 112 114 119 122 130 131 136 138 141

Misterele din Mun ii Bucegi Atac n Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?! Sarcofagele din inima Retezatului n Carpa i exist o poart ctre un alt univers Blestemul dinozaurilor vii Misterul sfincilor din Carpa i Misterele Calimanilor: inscrip ii vechi de 2500 ani la Muzeul Megali ilor care nu exist Melodii ntr-o limb Copiii diavolului Pericolele de sub Bucureti Catacombele Bucuretiului i ale altor orae din Romania Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti Unde a fost mormntul lui Vlad epe? Buzul, traversat de galerii subterane Catacombe n centrul vechi al Slatinei Re eaua subteran - Brila Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant Tunelul Castelului Bran a fost construit n anii 1930 Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vnzare pe Okazii ilor la Straja Tunelul sfin Lacuri subterane Misterul apelor pierdute din Dobrogea Sculpturile Mrii Sarmatice. Trovan ii Tradi ii magice la romni Vol. 2 Casa fulgerelor Trecere ntre dou lumi la Piatra Craiului Locul care a sfidat realitatea Por ile Raiului n Romnia Templul Ursitelor de la inca Veche Misterul oamenilor lega i de sat Comara regelui Solomon se gsete la Braov ?! Sunt lituanienii urmaii romnilor ? Dealul straniu de la Pdurea Baciului Cei mai btrni romni

143 147 166 167 169 171 180 183 185 190 198 209 227 234 235 237 239 242 243 245 246 248 250 252 5 11 14 20 26 29 33 35 37 44
2

Gugulanii Misterul de la Petera Muierii Polovragi adevrata peter a lui Zamolxis? Pestera Movile Petera Coliboaia Petera cu oase Aprodul Purice a existat cu adevrat O enigm nedezlegat drumul dobrogean al mtsii Blestemul capelei de la Banloc Harta zonelor radioactive periculoase din Romnia Obiecte misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj Ada-Kaleh, insula scufundat Prezicerile lui Nostradamus pentru Romnia Atlantidele romneti Misterul de la Petera Tuoarelor Sarmizegetusa Regia trecut mare i prezent trist Costeti, locul unde duhurile dau cu pietre Biserica din Densu misterele trecutului Malmaison, locul unde a fost chinuit elita Romniei Cinci locuri din Romnia despre care nu tiai c exist Energii misterioase n Bucegi Zona schitului Sihla Descoperiri la poalele Ceahlului Rpa Diavolului Vol. 3 Grotele de la Canaraua Fetei Basarabi complexul de biserici n caverne Furnalul de la Govjdia Restaurantul Carul cu Bere din Bucureti Romnii care triesc cu acalul auriu Limba romn n Asia Petera Sf. Grigorie Decapolitul (Petera Liliecilor) Bomba de sub Bucureti Pustnicul zpezilor Cum au disprut focile din Romnia

47 51 54 55 57 59 64 65 66 68 70 73 77 81 90 95 104 105 110 113 117 120 123 126 5 16 21 31 38 42 47 98 113 120
3

Printele Arsenie Boca Piramid misterioas la Rnov Fr ia regilor traci. Misterele coifurilor Satul subteran al crucilor de piatr Misterele din pdurea Clugreasca Piscul Crsani comori i poveti uitate

124 132 138 145 153 173

Grotele de la Canaraua Fetei

Unul din locurile pe care Dobrogea le pstreaz n tcere, cci dac ar vorbi ..., este Canaraua Fetei. Dup un lung drum fcut n soare i praf de calcar i apare un loc n care cu miestrie se mpletete frumosul cu ineditul, curiozitatea cu misterul. Canaraua Fetei este o rezerva ie natural, faunistic, floristic de aprox.168 hectare, ce are caracteristicile unui canion. Aria protejat are o spectaculozitatea aparte datorit structurii particulare a substratului geologic ce ofer premisele unui relief de tip carstic care n centrul rezerva iei este reprezentat de o vale larg cu aspect de canion, cu pere i de calcar de pn la 40 de metri nl ime, brzda i de fisuri, nie, grote i peteri. n acest teritoriu triesc: broasca estoas dobrogean, vipera cu corn, pianjeni mediteraneeni, toate protejate.
5

Despre acest loc al Dobrogei se tie destul de pu in cu toate c sunt foarte multe legende i poveti despre aceast zon. i din punct de vedere geografic este interesant, Canaraua Fetei fiind Canionul Romnesc. Btrnii spun c pe aici a curs cndva Dunrea, este vechiul curs al Dunrii i este un loc foarte atractiv pentru cuttorii de comori. Localnicii spun c la vremea n care Cadrilaterul a fost desprins de Dobrogea, bulgarii care erau pe teritoriul Romniei i-au ngropat averile i au fugit n patria lor. Aceast poveste circul i pe teritoriul Bulgariei i deseori vezi venind aici n cutarea aventurilor i comorilor de odinioar, vistori. Marile comori nu s-au lsat descoperite dar asta parc a alimentat i mai mult imagina ia celor care se aventureaz printre vipere cu corn i alte vie uitoare de aici. O alta poveste circul legat de numele de Canaraua Fetei. Se spune c aici, cnd au invadat turcii, romnii i-au ascuns nevestele i fetele. Turcii le-au descoperit pn la urm ascunztorile i mai multe fete s-au aruncat de pe stnci pltindu-i cu via a onoarea pe care i-au pstrat-o neptat. n pere ii calcaroi se spune c se ascunde i o biseric spat. Accesul n partea superioar a grotei, acolo unde se afl, este n momentul de fa imposibil. Dup ce turcii au intrat n Dobrogea mai mul i clugri s-au refugiat aici i acetia au nceput s jefuiasc satele turceti i s fure fetele. Toate bunurile au fost ascunse ntr-o ncpere
6

secret. O alt poveste despre aceast biseric spat n calcar vorbete despre un culoar lung spat pn la Cetatea Adamclisi. Toate aceste poveti te duc cu gndul la celebra ntrebare A fi sau a nu fi adevrat. Doar pere ii de calcar tiu tot ce ascund, tiu tot ce timpul le-a defilat prin fa . Dar tac ... e o tcere ca la asfin it ... o tcere care i incit imagina ia, alimenteaz povetile i legendele. Oricum ar fi, pmnturile Dobrogei sunt pentru to i cei care au ochi de vzut i urechi de ascultat. Le gsim venic, n estul rii, rcorite de Marea Neagr. Canaraua Fetei Prin 1981, un taran din comuna Cerchezu ii sesiza pe istoricii de la Constanta in legatura cu ciudatele incaperi scobite in peretele cochilifer al unei terase deschise spre lunca Ceairului, de langa Dumbraveni. Locul este cunoscut de localnici sub numele de Canaraua Fetei (bg. kanara, stanca). Cativa cercetatori s-au deplasat acolo si au constatat ca este vorba de un adevarat complex rupestru, asemanator celui de la Basarabi, dar de dimensiuni ceva mai reduse. De atunci, nu s-a mai auzit nimic despre acest loc... Am pornit intr-acolo insotiti de fratele Gelu, de la Manastirea Dervent. Dupa vreo 2 ore de drum, am ajuns in marginea Dumbravenilor, unde, in primavara acestui an, s7

au pus bazele unei manastiri cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Impreuna cu cei 2 parinti de aici, Antim si Teodor, am plecat spre misterioasele grote din peretele de calcar. Dupa vreo 4 kilometri printr-o zona aproape salbatica, acoperita de ierburi cu mirosuri amare, oprim masinile la poalele unui munte ros de soare si geruri. Undeva, in ochiul de cer de deasupra lui, un vultur deseneaza cercuri largi, hipnotice, incercand parca sa protejeze un loc de taina. Acolo sunt bisericutele rupestre, ne da de veste parintele Antim, aratand chiar spre culmea peste care pasarea plana maiestuos. Incepem sa urcam pe o carare abia banuita, prin buruienile cat omul. Dupa cateva minute, ne trezim sub o bolta de piatra, ca o cupola de biserica. Aici e Canaraua Fetei. Cu multi ani in urma, nu se stie exact cand, s-a desprins o bucata mare de stanca, dezvelind mai multe incaperi sapate in piatra. In acest loc, acum peste 20 de ani, Costel Chiriac, impreuna cu alti istorici locali, a gasit incaperi dispuse pe doua nivele: parter si etaj. Din peretii innegriti de funingine strabate un zgomot straniu, ca un cor, ce vine din strafunduri, interpretat de mii si mii de insecte invizibile. Bisericuta de la etaj Din incaperile de jos zrim partea superioara a monumentului, in care
8

distingem cele 3 despartituri ale unei biserici stravechi: pronaosul, naosul si altarul. Improvizam o scara dintr-o ramura groasa de copac si, impreuna cu cei 2 calugari, urcam cu greu la etaj. Pasim cu emotie in ceea ce a mai ramas din biserica. Peretii sunt arsi de un incendiu violent. Cu greu se mai poate distinge ceva, in afara de numele unor contemporani de-ai nostri inconstienti, care au tinut sa-si zgarie nepretuita identitate pe peretii afumati. Bisericuta are o lungime de aprox. 7 metri. In peretele nordic al altarului se afla o mica fereastra sapata in roca, avand deschiderea spre o galerie-culoar lunga de vreo 35 de metri. Inaltimea altarului nu depasesete cu mult 2 m, plafonul lui avand forma de semicalota sferica. In naos se mai pastreaza urma unei banchete sapate in piatra, iar in pronaos accesul se facea printr-o intrare boltita. Lungimea a ceea ce a mai ramas din pronaos este de aprox. 2,5 m. Pe axul bisericutei, la vest de pronaos, se afla un spatiu de acces dinspre exterior, sau poate chiar de la nivelul inferior al complexului. Galeria cu sfin i In apropierea spatiului de acces se mai afla o incapere mica, unde a fost sapata o absida orientata spre vest (contraabsida), in care se vede o firida cu mai multe nise pentru opaite. Aceasta incapere din vecinatatea mormintelor servea probabil drept atrium sau in scopuri liturgice (Costel Chiriac). Au fost identificate 3 lacasuri
9

funerare, profanate in timp. Nu se stie cine au fost cei inmormantati aici, dar este sigur vorba despre persoane importante, de vreme ce au fost inhumate in interiorul complexului. Poate chiar unii dintre monahii asezarii, sau 3 dintre sutele de sfinti anonimi din Dobrogea. In prezent, in lacasurile de piatra se afla numai pamant amestecat cu cenusa. Din dreptul camerei cu contraabsida incepe catre est o galerie, un traseu partial paralel cu bisericuta, sapat mai in profunzimea terasei, pe o lungime de aprox. 35 de metri. In doua locuri, in podeaua galeriei au fost facute gropi rectangulare, cu o latime cam de 0,60 m, astupate cu piatra sfaramata marunt (provenind probabil de la excavarea galeriei) si avand rolul de gropi de evacuare a pietrei spre parter, sau de posibile galerii de acces de la nivelul superior la cel inferior, in caz de pericol. La vreo 7 m de la ultima groapa, spre est, galeria se infunda. Scrieri nedescifrate si pietre fasonate Incercam, cu emotie, sa coboram in mileniul ce ne desparte de primii locuitori ai acestui complex. Este greu de crezut ca asezarea nu a mai fost locuita inainte de a-si face aici biserica crestinii. Nu-i exclus sa fi existat in aceste incaperi un altar al lui Zalmoxis, zeul venerat de vechii daci. Cele cateva inscriptii descoperite de cercetatori nu au fost descifrate, iar astazi, practic, au disparut. Pe celalalt mal al
10

vaii, specialistii au descoperit, pe o lungime de vreo 10 m, pietre mari fasonate, legate cu pamant - resturile unui zid ce marca traseul incintei intregului complex, sau doar conturul unei locuinte. Lipsa unor sapaturi arheologice de amploare a facut ca misterul acestui loc sa ramana pecetluit. Cele cateva fragmente ceramice atipice gasite aici nu spun mare lucru. Nici cele apartinand feudalismului timpuriu, de tip Dridu, gasite in albia vaii, nu ofera prea multe informatii. Un lucru este evident: asezarea si-a gasit sfarsitul in urma unui violent incendiu. Un sistem zonal de comunitati monahale Specialistii spun ca intre complexul de la Dumbraveni si cel de la Basarabi exista numeroase similitudini, de unde s-ar putea trage concluzia ca ele ar fi contemporane, opera unor comunitati crestine din a doua jumatate a secolului 10, durata lor de existenta fiind greu de apreciat. Se fac analogii si comparatii cu alte descoperiri de acest gen, din aceeasi zona, dar si de pe teritoriul actual al Bulgariei (unde la Silistra si pe valea raului Suha-Reko au fost descoperite 5 bisericute sapate in stanca si 8 chilii monahale datand din secolele 9-10). Concluzia exprimata de unii cercetatori este ca toate aceste
11

biserici rupestre, alaturi de cele de la Casian, jud. Constanta, fac parte dintr-un sistem zonal de comunitati monahale rupestre din Dobrogea. Ele dau o imagine destul de complexa asupra evolutiei crestinismului intre Dunare si Marea Neagra, pe teritoriul fostei provincii (theme) bizantine Paristrion, facand parte din fenomenul aanumitului monahism popular bizantino-balcanic (prof. Petre Diaconu), ce avea, in a doua jumatate a secolului 10, cel putin la Basarabi, un caracter initiatic, tinand de sincretismul religios ce va fi precedat intronarea fireasca a cultului crestin. Marturiile memoriei colective Ne despartim cu greu de aceste locuri atat de stranii si de putin cunoscute si-o pornim catre sat, cu speranta ca memoria colectiva mai pastreaza, prin cotloanele ei, ceva despre acele vremuri. Ajungem astfel in curtea lui Vasile Roman, un batran de 85 de ani. Cand eram copil, ne jucam pe acolo mai multi. Erau acolo jgheaburi in piatra, din care mancau caii. Erau si niste scari. Mi-aduc aminte ca pe pereti erau zgariate inscriptii, pe care nu le puteai citi. Era si cate o figura de om cioplita in piatra, iar sus se vedeau un fel de paturi sapate in stanca... - ne povesteste acesta, lamurindu-ne si ca termenul de canara inseamna grota in stanca, loc de unde s-a scos piatra. Acolo cica duceau turcii fecioare luate din sat si le pangareau, adauga
12

mama Anica, sotia lui Vasile Roman, spunandu-ne ca locurile sunt inca pline de aur de pe vremea turcilor... Parasim Dumbravenii (cel mai vechi sat cu populatie colonizata din Vechiul Regat), uimiti si tacuti, molesiti de ganduri si de caldura. Lasam in urma un petic de eternitate caruia, pentru cateva clipe, am incercat sa-i fim contemporani. Ne-am smerit urcand spre acele bisericute din stanca, lasandu-ne trupurile impunse de spini, cu speranta ca cei in drept se vor ocupa de acest document in piatra al istoriei noastre vechi, despre care am adus aici marturie. i cei n drept se ocup. Iat o mostr de facsimil cu stadiul din 2007:

13

14

Situa ia dup 3 ani i jumtate (noiembrie 2010): zero. De notat c ministerul d (nu de la el, ci de la UE), 21 mii EUR, adic mai pu in dect valoarea unui autoturism achizi ionat pt. plimbrici. 44.068408 27.646032

15

BASARABI COMPLEXUL DE BISERICI N CAVERNE

Descrierea sitului arheologic i a imaginilor Dr. Constantin Chera

Complexul de monumente cavernicole de la Basarabi a fost descoperit n 1957, pe timpul activit ilor de la cariera de var. Complexul, folosit din a doua jumtate a secolului al 9-lea pn la jumtatea secolului al 11-lea, const dintr-un numr de galerii, locuin e, cripte, morminte, ase capele i o carier din aceeai epoc, loc n care se scotea varul. Toate elementele componente ale complexului arhitectural sunt spate n colina de cret, la diferite nivele, n pere ii verticali ai vechii cariere.

16

Principalele concluzii privind loca ia, rolul i semnifica ia monumentelor cavernicole sunt deja stabilite, dei studierea lor nu este terminat nc. Dup cumse tie, Dobrogea a fost sub stpnirea Imperiului Bizantin timp de secole, stpnire stabilit din nou la gurile Dunrii dup o scurt perioad de declin politic i militar de la nceputul secolului VII. S-a dovedit arheologic c n ultimele decenii ale secolului X i la nceputul secolului XI, cariera de la Basarabi era folosit pentru a construi zidul de piatr transdobrogean (unul din cele trei ziduri ale lui Traian ntre Constan a i Cernavod), cu ajutorul popula iei locale, romneti. n zona de lng Basarabi, zidul are o structur superioar din blocuri de var. O serie de elemente reprezentative ale acestui complex arheologic este specific pentru popula ia romn sin Dobrogea. Sistemul de exploatare la suprafa , n scar i terase, a depozitului de var, folosit din vremurile antice n carierele romane (inclusiv n Dobrogea) a fost necunoscut popula iilor migratoare. Multe din mormintele excavate
17

erau construite conform tradi iilor mai vechi, romane. Exist reprezentate dou tipuri de ceramic: tipul Dridu i cel importat, bizantin, motenind tradi iile mai vechi greceti i romane. Cu privire la concep iile de construc ie, cadrele religioase, cu apside, nave centrale i laterale, dei mici, pstreaz planul exact al bazilicilor din secolele IV VI A.D. ntregul ansamblu, cu decora iunile sale figurative i simbolice, reprezint un document deosebit de important pentru istoria noastr, unic, pn n acest moment, n pr ile estice ale Europei.

18

Decora iunile constau n figuri umane, clerici, clre i, animale, psri, simboluri laice i religioase, etc. Un mare grup interesant este reprezentat de figuri fantastice cum sunt montrii i dragonii. Acetia, mpreun cu halebardele reprezentate pe pere i, sunt de origine nordic, viking, un fapt confirmat i de analiza antropologic a dou schelete. Aceeai origine nordic, acceptat de to i oamenii de tiin , este dovedit i de o corabie viking. Alturi de alte elemente din secolele X XI excavate la Dinogetia (jude ul Tulcea), de asemenea specifice vikingilor, aceste descoperiri erau legate de ruta comercial ntre zonele scandinave i Constantinopol, cunoscut sub numele de ruta de la varegi (vikingi) la greci. O aten ie special trebuie acordat marelui numr de inscrip ii sculptate n pere i, cu folosirea alfabetelor grecesc, proto-glagolitic i glagolitic i a semnelor runice. S-a dovedit c alfabetele grecesc, proto-glagolitic i glagolitic erau folosite de popula ia romanic. Recent au fost descifrate un numr de inscrip ii n limba romn, con innd idiomuri religioase specifice. Lingvitii consider descifrarea textelor runice de la Basarabi ca fiind o sarcin extrem de dificil, datorit pstrrii lor fragmentare i absen ei multor elemente. Nu se tie mcar dac au fost scrise de la stnga la dreapta sau invers. Aa c texte runice rmn deocamdat nerezolvate.
19

Dup descoperirea complexului de peteri, primele msuri de protec ie au fost luate n perioada 1957 1962, cu o structur de lemn care le acoper i protejeaz mpotriva ploii i vntului, dar acest lucru nu micoreaz prea mult diferen ele de temperatur.

N44.167219 E28.406708

20

Furnalul de la Govjdia
O bijuterie de arhitectur industrial, care se ncp neaz s rmn n picioare dup mai bine de dou veacuri de la darea n folosin , a fost trecut n uitare i aproape abandonat. Furnalul de la Govjdie un sat situat la circa 20 de kilometri de Hunedoara pstreaz intacte urmele activit ii metalurgice de la nceputul anilor 1800, dar pu ini sunt cei care i mai aduc aminte de el. Mai grav, mocni a care n trecut pleca din gara mic de la Hunedoara i ajungea n slbaticul sat de munte a devenit istorie de mai bine de 10 ani. Furnalul de la Govjdie a fost dat n func iune n anul 1806 i este primul din lume care a utilizat un proces de produc ie continuu. Fonta produs aici se regsete i acum n elemente care alctuiesc structura de rezisten a Turnului Eiffel din Paris. Construc ia lui de ctre autorit ile habsburgice nu a fost ntmpltoare. Satul Govjdie se afl n apropierea sitului extractiv de la Ghelari, de unde se extrgea minereu de fier. ntre anii 1871 i 1889 furnalul nregistreaz un vrf de activitate,
21

dar dup ridicarea Uzinelor de Fier de la Hunedoara activitatea sa intr ntr-o perioad de declin. Ultimele repara ii au fost efectuate n anii primului rzboi mondial. Construc ia se pstreaz n stare oarecum bun i n zilele noastre, ns, din pcate, pu ini mai tiu de cldirea declarat n anul 2000 monument de arhitectur industrial. Din municipiul Hunedoara pn la Govjdie sunt aproximativ 20 de kilometri. Nu e departe, dar o dat ce prseti oraul metalurgic i mai apoi comuna Teliuc intri ntro alt lume, deseori ncremenit n timp. Un drum ngust, asfaltat sau betonat, strjuit de stnci abrupte sau pduri dese, te duce spre bijuteria arhitectonic realizat din piatr. Este destul s ii cursul apei zglobii i ajungi n satul uitat de lume. Doar zecile de case de vacan , aflate n vale, vorbesc despre modern, dar centrul localit ii a rmas neschimbat. Aproape prsit, am putea spune, dac ne uitm la cldirile care altdat adposteau cminul cultural, unde pdurenii coborau i ncingeau jocurile populare
22

tradi ionale, ori la curtea aproape acoperit de vegeta ie, care adpostete furnalul. Altdat veneau aici turitii, tineri i btrni. Se duceau la baie pe Valea Runcului i vizitau i furnalul. Acum se opresc la casele de vacan pe care i le-au fcut mai jos i nu i mai intereseaz nimic, spune cu triste e un brbat pe care l-am gsit lng cldirea destinat unei tabere colare pentru sportivi. Furnalul, dei monument, nu este pzit, iar grilajul este larg deschis. Neierttoarea vreme a mcinat zidria Timpul a mcinat o bun parte din acoperi i din tencuiala exterioar, iar ferestrele, fr sticl, par s zmbeasc trist spre vizitatori. Incinta ns este uimitoare. nl imea este copleitoare, iar furnalul din centru s-a pstrat intact, la fel ca i chingile de fier care strngeau conul de crmid cu baz octogonal.

Nu tiam c avem aa ceva n jude ul Hunedoara, aici, lng noi. Sunt surprins n mod plcut s descopr locuri minunate, dar care, din pcate, nu sunt puse n valoare, spune Mihai, un turist care a aflat ntmpltor despre
23

vechiul furnal i care a venit din Petroani s-l vad. Din fericire, deocamdat a mai avut ce, pentru c, dac nimeni nu va lua vreo msur, construc ia va fi n curnd acoperit de vegeta ia crescut n netire. Consiliul Jude ean Hunedoara s-a trezit ntre timp din reverie i a decis s fac ceva pentru monumentul istoric. De asemenea, Primria Ghelari vrea s pun n valoare Furnalul din Govjdie, cu ajutorul unui proiect finan at din fonduri europene. Avem cuprinse n buget lucrrile de amenajare a drumului dintre Hunedoara i Govjdie, ca s facilitm accesul turitilor spre acest monument. De asemenea, tiu c Primria Ghelari vrea s implementeze un proiect european pentru restaurarea i punerea n valoare a Furnalului de la Govjdie, a declarat vicepreedintele Consiliului Jude ean Hunedoara, Costel Avram. Mocni a speran ei Monumentul ar putea fi inclus ntr-un circuit turistic, dac ar putea fi refcut i traseul mocni ei care pn nu demult ajungea de la Hunedoara pn aici pe un traseu spectaculos, printre mun i. Din ea a a rmas deocamdat doar amintirea, dup privatizarea fabricii TALC DOLOMITA. Reconstruc ia traseului mocni ei de la Hunedoara gara mic pn la satul Govjdia ar aduce beneficii i turiti n zona Hunedoarei. De exemplu, turitii pot fi prelua i de la
24

Castelul Corvinilor i transporta i pn la furnalul de la Govjdia. Mocni a ar uni spectaculos obiectivele turistice i ar aduce un plus de valoare Hunedoarei. Un exemplu de succes este la Mokra-Gora din Serbia, tot aa aveau o re ea de cale ferat ngust pn n 1989, cnd s-a dezmembrat linia; n 2000 un grup de pasiona i au pornit o ac iune de reconstruc ie a liniei, la aceast ac iune s-au alturat ministrul Turismului din Serbia i autorit ile ferate srbeti, pentru c i-au dat seama c, dac reconstruiesc linia, atunci vin i turiti i se va dezvolta i economia zonei. mpreun au trimis armata s cure e terasamentul, au scos inele i elementele necesare cii ferate din rezervele statului i au nceput reconstruc ia liniei. Au achizi ionat cteva locomotive i vagoane din Romnia, care altfel sfreau la fier vechi, i au renviat turismul. Dac s-ar reconstrui calea ferat ngust HunedoaraGovjdia, atunci i zona Hunedoarei ar avea aceeai soart ca i Mokra-Gora n prezent, se arat n peti ie. Grupul de ini iativ a ob inut un prim succes n refacerea liniei de cale ferat de ecartament ngust realizat ntre 1859 i 1871 i apoi consolidat i prelungit pn la Hunedoara, n 1900, pe baza unui proiect austriac. Un deputat hunedorean a fost impresionat de proiectul grupului de tineri i l-a prezentat ministrului Culturii i
25

Patrimoniului Na ional, care a clasificat Calea Ferat Minier Ardelean drept monument istoric industrial de o deosebit importan . Acum mai este doar un pas care cost ns aproximativ 1,5 milioane euro: reconstruirea cii ferate pe unde a pufit mai bine de un secol mocni a. PRODUC IA DE FONT LA GOVAJDIE Insuficien a productiei furnalului de la Topli a pentru alimentarea cu materie prima a atelierelor ce practicau afinarea fontei, a preocupat forurile administrative superioare inca de la inceputul secolului al XIX-lea. In consecinta, Thesaurariatul din Sibiu, cu ordinul nr.478 din 18.II.1802, a dispus Administratiei din Hunedoara sa inceapa imediat un studiu pentru rezolvarea problemei sporirii productiei de fonta prin construirea unui nou furnal. Se atragea atentia ca amplasarea va trebui astfel facuta, incat problema alimentarii cu minereu de calitate, in cantitati suficiente si la un pret convenabil, sa fie rezolvata pentru multi ani inainte. Ca loc pentru amplasare a noului furnal, seful oficiului de forje de la Govajdie si inspectorul atelierelor din Hunedoara, au recomandat doua alternative : locul numit Limpertul Vechi, la confluenta vaii Runcului
26

cu valea Govajdiei, in locul atelierului existent si pe Valea Cernei - in apropiere de Toplita, pe locul unde se gasea atelierul Baia Cerna. Administratia de la Hunedoara a avizat favorabil prima varianta (Govjdie), iar Thesaurariatul a aprobat-o, tinand seama, in primul rand, de faptul ca Govajdie era mult mai aproape de sursele de minereu de la Ghelar decat Toplita, cat si de posibilitatile de aprovizionare cu mangal, imprejurimile impadurite ale Toplitei fiind aproape epuizate, ca urmare a unei exploatari intense pentru aprovizionarea cu mangal a furnalului de la Toplita, timp de peste o jumatate de secol. Constructia furnalului a inceput in anul 1806, in comuna Govajdie, pe locul atelierului numit Limpertul-Vechi, care s-a demolat. Desi terminat in anul 1810, cand s-a asezat pe frontispiciul caldirii o placa comemorativa avand inscriptia: "Augusto Imperante Francisco Extructum.- 1810", s-a pus in functiune abia in luna aprilie 1813, odata cu darea in folosinta a anexelor care conditionau functionarea acestuia; costul total al constructilor s-a ridicat la 98.728 forinti si 50 creitari. Desenele nu s-au pastrat, insa din documente se cunosc dimensiunile furnalului: inaltimea totala 9,50 m; diametru creuzetului la baza 1,10 m; diametrul pantecului 1,15 m; diametrul gatului 1,05 m; inaltimea pantecului de la baza 3,15 m; inaltimea gurilor de aer de la baza 0, 47 - respectiv 0,53 m; volumul util 20,02 m3; creuzetul era de tip inchis. Alimentarea furnalului se facea prin intermediul unui pod de alimentare ce lega silozurile de materii prime cu gura furnalului. Aerul suflat era furnizat de doua suflante - foale care executau cate 7-8 suflari pe minut, actionate fiecare de cate o roata hidraulica . Prima campanie de exploatare a
27

furnalului a fost foarte scurta (7 1/2 luni), datorita uzurii pronuntate a creuzetului si faptului ca s-a realizat o productie de fonta ce asigura necesarul atelierelor din imprejurimi, pentru o perioada de cca 3 ani. Productia totala realizata in aceasta campanie a fost de 1380, 3 tone. Dupa refacerea creuzetului, furnalul a fost repus in functiune in 1814, avand insa o productie mica, datorit lipsei de mangal . Aceasta a doua campanie de exploatare a durat pana la sfarsitul anului 1820, realizandu-se o productie medie anuala de 638,7 tone . Documentele vremii consemneaza calitatea excelenta a minereului de fier de care dispunea furnalul, asigurandu-se o scoatere de fonta de 40-42 %, cat si a mangalului obtinut din lemn de fag. Cu toate acestea realizarile de la Govajdie erau mult inferioare celor obtinute la Toplita, datorita unor defectiuni constructive la suflante, care furnizau aer putin si la presiune redusa si probabil lipsei de experienta a personalului de deservire. Fata de Toplita, care producea in principal fonta alba mai buna pentru afinare, furnalul de la Govajdie producea mai mult fonta cenusie, a carei transformare in fier sau otel era mai dificila. Aceste imprejurari au determinat conducerea Thesaurariatului sa dispuna incetarea productiei de fonta la
28

Govjdie. In intervalul 1821-1837, furnalul este abandonat, instalatiile degradandu-se. Activitatea a continuat pe valea Govajdie numai la atelierele Nadrab si Bania de Coase, care dipuneau de cuptoare cu vatra deschisa pentru obtinerea fierului direct din minereuri. In urma incendiului de la 15 ianuarie 1837, care a distrus complet furnalul de la Toplita, a aparut in regiune o lipsa acuta de fonta. Pentru asigurarea necesarului de fonta a atelierelor din imprejurimi si acelor din Cugir si Sibisel, Thesaurariatul a trebuit sa opteze intre doua alternative: refacerea furnalului de la Toplita sau repunerea in functiune a celui de la Govajdie, complet degradat. S-a hotarat refacerea furnalului de la Govajdie considerandu-se a fi mai economica . Pentru refacere s-a alocat suma de 40.529 forinti, furnalul fiind repus in functiune la 15 noiembrie 1838 . Reconstruit la un volum util marit de 26,45 m3, furnalul a obtinut indici superiori, ca urmare a refacerii sistemului de aductiune a apei, a rotilor hidraulice si a perfectionarii suflantelor-foale de tip Debreczeny. Dar, datorita lipsei acute de mangal fornalul are o campanie de functionare de numai 7 luni. Este de remarcat interesul deosebit acordat de conducerea uzinei pentru modernizarea procesului de productie si in special pentru reducerea consumului de mangal . In acest scop, s-a trecut la preincalzirea aerului, dandu-se in functiune, la 25 august 1840 in preincalzitor de aer tip "Calder" - in greutate de 37 tone, adus de la Rhonitz (Silezia). Ca urmare a punerii in functiune a noului utilaj, s-au obtinut productii si productivitati imbunatatite . Preincalzirea aerului a fost abandonata in acelasi an, gazul
29

de furnal fiind folosit drept combustibil la prajirea minereurilor . Rezultatele nesatisfacatoare obtinute la prajirea minereului au condus la repunerea in functiune in a doua jumatate a anului 1841, a preincalzitorului "Calder", care a functionat pana in anul 1879. Pentru transportul minereului la gura furnalului s-a montat in 1841 prima cale ferata ingusta, lunga de 246,8 m cu sine de fonta turnate la Govajdie . La reparatia capitala din 1842, creuzetul furnalului se micsoreaza si se reconstru-ieste tip "creuzet deschis", tinand seama de dezvoltarea turnatoriei de piese din fonta de prima fuziune. In 1849 la reparatia capitala, creuzetul a fost reconstruit de "tip inchis". In perioada 1850 si pana la oprirea din 1918, furnalul a suferit mai multe imbunatatiri constructive cu ocazia diferitelor reparatii, fapt ce a condus la cresterea treptata a productiei. Etapele mai importante privind functionarea au fost: 1850 - 1860 frecvente stagnari din lipsa de mangal; 1871 - productie de varf: 5.605 tone ; 1879 - reconstructie cu pereti subtiri si cuva libera. Inlocuirea preincalzitorului Calder cu doua de tip Wasseralfingen (suprafata de 134m2) avand ca urmare cresterea temperaturii aerului insuflat la 200-300o C; 1881 1886 - productii cuprinse intre 4.600 - 5.700 tone/an; 1886 - 1888 - oprirea furnalului datorita crizei economice; 1889 - productie de varf (8.800 tone); 1901 - rotile hidraulice de actionare a suflantei au fost inlocuite cu turbine de tip Francisc (50 HP 90-130 RPM); 1903 - reparare capitala, marirea volumului util la 43,9 m3; 1914 - 1916 - inlocuirea preincalzitoarelor Wasseralfingen cu tip Cowper. 45.741012 22.79127
30

Restaurantul Carul cu Bere din Bucureti

Monument: Locul n care se ame eau pe vremuri Caragiale, Cobuc, Goga, Delavrancea Palatul berii din Romnia opera unui ran ridicat din grajdurile Ardealului de Alina BDLAN TURCITU "Caru' cu bere" a fost proiectat de un arhitect care a lucrat i la Pele. A ieit o bijuterie. Proprietarul, un pui de ran plecat la Bucureti la 11 ani, a primit cele mai nalte distinc ii ale vremii, Steaua Romniei i Coroana Romniei "Eu, de la coarnele plugului, am realizat Caru' cu bere. Tu, din Capitala Romniei, s fii demn s m ntreci. Asta i-a scris bunicul tatlui meu, cnd tata mplinise 14 ani. La revedere tenis, la revedere schi, bonjour carte!". Ne-a citat din memorie nsui nepotul celui care a deschis Caru' cu bere, n 1899. Nepotul Niculae Mircea, inginer, are acum 73 de ani; i el, i tatl lui s-au nscut la Caru' cu bere, n odile de sus. Acum, Niculae Mircea este cel mai tnr dintre nepo i, se sprijin n baston, dar tie cu ochii nchii
31

fiecare col ior. "Pe aici m ascundeam eu cnd eram copil", zice i ne arat scrile ce duc spre odile de deasupra restaurantului. Nu tia el pe vremea aceea c opera bunicului era istoric, una dintre primele berrii din Bucureti. Pe atunci sosea duium de lume nu numai pentru bere, dar i pentru crenvurtii cu hrean, frankfurteri, ridiche neagr cu ciolan la cuptor, specialitatea casei. Aici se ame eau pe vremuri George Cobuc (vinul i plcea, mai ales), Onisifor Ghibu, Delavrancea, Caragiale i Goga. Cobuc era ca la el acas, chelnerii i ziceau badea Gheorghe, iar lui i plcea s se ascund undeva, la mesele mai din spate, i s bea un vin bun. Slavici i Delavrancea, primar pe vremea aceea, erau prieteni buni cu bunicul, ajuns consilier la primrie. Aici se mai ntlneau i domnii Societ ii "Fr ia", s pun ara la cale i s-i ajute pe "fra ii" ardeleni s nve e carte. Studen ii buni la coal primeau o mas gratuit din partea casei. Berea cald i crenvurtii cu hrean - moftul boierilor stila i de la 1900 Moftul vremii cerea ca berea s o bei cald, de aia bunicul adusese i nite nclzitoare de bere - semnau cu nite
32

eprubete, le bgai n halb i o nclzeau. Mititeii se gteau ca la spectacol: "Au fost gti i zeci de ani la rnd dup o re et secret, care se pstreaz i astzi. Se prjesc pe jar iute de lemne sau crbune, ungndu-se cu mujdei, aa ca s prind o crust rumen mprejur. Grataragiii ntorc fiecare mititel doar de trei ori, pn este prjit". Cnd s-a nfiin at, Caru' era ultramodern. Avea sistem propriu de climatizare, sursa lui de ap, iar reziduurile piereau ntr-o instala ie proprie de ardere. i acum fumul de igar este absorbit prin bolt, printr-o instala ie care nu se vede cu ochiul liber. Iar pe undeva prin perete, prin nite fante invizibile, vine aerul cald sau cel rece. Este tot instala ia din '99 i, incredibil, i acum merge perfect. "Berea nu s-a fcut niciodat aici, este o legend c se fabrica chiar n restaurant. n trecut, berea sosea de la Bradagiru, bun prieten cu bunicul, iar acum de la Tuborg. Iat un fragment din memoriile unui osptar care a lucrat aici prin '47: La Caru' cu bere nu putea intra oricine, trebuia s ai o carte de vizit bun. Ho ii i leneii erau da i afar. Cu toate astea, deseori vedeai mncnd un magistrat alturi de un bucuretean venit s comande numai doi mititei", i amintete nepotul.

33

Mo Ghi pivnicerul se uit n farfuria ta, cu un felinar n mn Dar de unde a tiut bunicul, biat de la ar, s fac aa berrie-monument, premiat i de Carol I? I-a oferit cele mai nalte distinc ii ale vremii, Steaua Romniei i Coroana Romniei. Iar acum, ntreaga cldire este monument istoric i de arhitectur. Cci bunicul era un pui de ran cnd a plecat la Bucureti, pe la 11 ani. Pn atunci dduse cu sapa i rnise blegarul boilor n satul Cata, lng Sighioara. Nu fcuse acolo dect patru clase. Se numea Nicolae Mircea. Ajuns n Bucureti, s-a apucat de treab cu fra ii mai mari, pe Podul Mogooaiei. A nv at rapid bcnia, s-a fcut apoi copil de prvlie pentru un unchi, la vndut bere. Depozitau berea n butoaie, o transportau cu carul, iar treaba a mers att de bine, nct i-au extins afacerea, ocupnd mai multe prvlii din corpul hanului Zltari i Pasajul Villacrosse. Nucleul Carului cu bere au fost cteva mese ntinse undeva, pe strada Francez de astzi. Cldirea de acum a Carului cu bere, cam 70% din ea, de fapt, s-a ridicat n numai 15 luni. "Aviz cunosctorilor de bere!", aa ncepea reclama la berria-restaurant, n ziarele vremii. "Ce om detept, bunicul! Prin acele cteva cuvinte a intit din prima ctre un anumit cerc de clien i", spune nepotul. Arhitectul a fost Zigfrid Kofczinsky, cel care a lucrat i n echipa de arhitec i a Castelului Pele i a Palatului Culturii din Iai. A fcut-o n stil neogotic, cu vitralii i picturi murale, candelabre, coloane, bol i, lambriuri din lemn de stejar i dou scri dantelate lucrate, ca i podeaua, din lemn masiv, fr cuie. Un mic palat. Ba i-a fcut i statuie
34

minuscul, din lemn, lui mo Ghi , pivnicerul. St i azi coco at pe balustrada dreapt, cu felinarul n mn. "A cobort de mii i mii de ori n pivni e, unde erau peste 70.000 de litri de vin. Le inea acolo c iva ani, la nvechit, apoi, cnd le venea vremea, le scotea. Numai mo Ghi tia rnduiala vinurilor". "Cnd m-au fcut pionier, mi-au rupt cravata pe podium" Dar bunicul s-a sinucis cu o pastil de cianur, n 1929. O inea cu el n cazul n care-l prind ungurii, c era urmrit. Dar nu de asta s-a omort, ci fiindc i girase la banc afacerea fratelui, iar fratele a dat faliment. Trebuia acum s plteasc pentru el 8 milioane de lei, or, nici Caru' nu scotea atta bnet. "Din pur prietenie cu bunicul, Bragadiru Marinescu, de intorul cunoscutei fabrici de bere, a preluat administra ia Carului c iva ani, pn cnd a reuit s dea bncii toat datoria fratelui, numai din ce ctiga. Dup asta, administra ia a ajuns din nou la urmai, adic la tatl meu i la cei doi cumna i ai si", mai povestete nepotul. n '49 statul le-a luat cu japca afacerea, iar restaurantul a fost rechizi ionat. Pe proprietari i-a gonit n pod, unde pn atunci dormeau picolii, iar n odile de deasupra restaurantului, acolo unde copilriser stpnii, au nghesuit nite sraci. Erau zece oameni pe un veceu. "Statuia bunicului care st astzi n restaurant, atunci au ascuns-o chelnerii, s nu fie distrus. Cteodat, cnd era vreo srbtoare jos, la restaurant, osptarii urcau n pod i
35

ne aduceau friptur de la mas. Era o atmosfer fantastic de familie. Pentru ca eu s am origine sntoas i s pot face coal, tata, om colit la Anvers, s-a fcut lctu mecanic, iar mama, legtoreas. i mie, cnd m-au fcut pionier, mi-au rupt cravata pe podium, pe motiv c min isem i c tata avea fabric de bere. i cnd m gndesc c bunicul l pusese pe tata la munca de jos, s fie chelner i s tie i el ct de greu se face un ctig! n studen ie (nimeni nu tia c tata a avut Caru' cu bere, trebuia s pstrez taina) m tot chemau colegii s bem o bere acolo. Eu i tot refuzam i le spuneam c n-am mai fost. ntr-o zi, m-am dus totui i, cnd au nceput to i chelnerii s m salute cu Ce mai face i, domule Mircea?, mi-au reproat c nu le-am spus adevrul, c eu merg des la berrie... ns erau chelnerii notri, de demult". Comunitii au vopsit picturile "capitaliste" de pe pere i Comunismul a slu it Caru'. S-au pus fe e de mas peste minun iile de mese din lemn de stejar vechi de un secol i s-a dat cu bidineaua peste picturile de pe pere i, pe motiv c ar nf ia scene capitaliste (nite boieri medievali la banchet, bnd bere la halb). De abia prin '84 au ieit la lumin, cnd statul a restaurat localul. Acum, inginerul Nicolae Mircea este coproprietar cu o verioar, iar administra ia o de ine o firm. Proprietarii nu ncaseaz dect banii de chirie pentru cldire, zice inginerul, iar firmei i revin ctigurile din restaurant. Chiar i acum, dup un secol i mai bine, Caru' cu bere e o afacere bun. n fiecare zi se perind ntre 1.500 i 2.000 de
36

clien i i, de multe ori, dup amiaza nu po i s intri dect cu rezervare. De multe ori, clien ii rmn perpleci cnd, dintr-o dat, se trezesc fr nici un osptar n sal. Pentru ca, peste cteva minute, s apar to i, umr la umr, fcnd an oi parad printre mese. Coco at pe balustrad, Mo Ghi privete show-ul cu ochii lui de lemn.

37

Romnii care triesc cu acalul auriu - o specie reaprut din cauza schimbrilor globale
Stenii dau nas n nas cu acalii aurii n Giurgiu, pe lng pdurea Cioflecu, de cinci ani. La fel, n Delt i n Clrai (pdurea Boianu, Sfredere i Fundulea) acalul auriu este o specie relativ nou n Romnia, a strnit curiozitatea exper ilor, iar unii pun apari ia sa pe seama schimbrilor climatice acalul auriu a devenit de-al casei n unele pduri din Clrai. Anul acesta au fost mpuca i numai aici cteva zeci. Pn acum vreo zece ani nu vorbea nimeni de specia aceasta n Romnia; acum acalii se plimb noaptea, nestingheri i, n haite sau nu, prin Delt i prin jude ele limitrofe Capitalei. n Giurgiu, de pild, sunt la ei acas. Se pare c ar fi reaprut din cauza nclzirii globale. "Pe teritoriul Romniei aveam semnale c ajunseser pn acum doi ani de zile, la nivelul Braovului. Astzi sunt raportri asupra prezen ei acalului n Maramure. Este o specie n continu extindere de areal. Cauzele? Poate modificarea habitatelor din Grecia, de unde exist semnale c a i disprut sau
38

modificrile climatice", ne-a explicat dr. Dumitru Murariu, directorul Muzeului Na ional Grigore Antipa. Dar ce popula ie de acali aurii avem, dac ar mai trebui mpuca i din ei sau, dimpotriv, ar trebui ocroti i prin lege, nc nu tie nimeni. Se cunoate doar c sunt un fel de lupi n miniatur, ziua stau ascuni prin locuri mltinoase, dar noaptea ies din desiuri i atac ce are omul n curte: psri, porci, miei, iezi. Ba dau iama i n legume i n livezi. Uneori sunt buni cci cur vile, mncnd cadavrele de animale aruncate de oameni. Familiile de acali i sunt fidele una alteia, aa cum se ntmpl la porumbei. Abia dup ce un acal rmne vduv i permite s se mperecheze cu altul. Ruii l vneaz s-i fac mantouri din blana lui. n Romnia, acalul auriu a fost vzut prima dat n 1929, dar n timp specia a disprut. "Nu tim ce se ntmpl cu acalul auriu pe teritoriul Romniei" Curioi, luna trecut c iva specialiti au pornit ntr-o expedi ie pe urmele animalului. Au pus capcane, sisteme video i sonore, au fcut nop i albe ascuni n foioare de observa ie i, cnd au dat n rn de cte o urm proaspt de acal, au pozat-o din toate unghiurile i s-au mbr iat ferici i. Expedi ia (Orizont 2010) a organizat-o Garda Verde apar innd ONG-ului Crispus Sibiu, pentru ca la urm s fac un studiu i s propun un plan de conservare i protec ie a speciei.
39

Proiectul l vor trimite programului european de finan are LIFE-Biodiver-sitate. "Vrem s ne lmurim despre ce este vorba - cci nu tim ce se ntmpl cu acalul auriu pe teritoriul Romniei, scade numrul sau crete? Sunt popula ii stabile sau sunt indivizi separa i? Nici mcar nu se tie cu certitudine unde se afl aceste animale, pe teritoriul rii. Se presupune c triesc n sud-estul rii i n Delta Dunrii. Orizont 2010 este prima ac iune prin care se studiaz la acest nivel problema acalului auriu", ne-a explicat Ovidiu Banea, ecolog i director Garda Verde. Unde i place acalului cel mai mult? n Delt i n Clrai Au nceput cu jude ul Giurgiu. "Suntem n zone cu interes cinegetic deosebit, avnd n vedere proximitatea fa de Capital. n Giurgiu se crede c ar exista popula ii importante", descrie Ovidiu Banea pe blogul su. Au descoperit c n pdurea Cioflecu oamenii tot dau nas n nas cu acalul de acum cinci ani. Iar n Ruicu, de trei ani. Ba chiar, aezat n foiorul din Cioflecu, fotograful echipei a tras n poz un acal care-i fcea de treab pe acolo. Urmtorul pe list: jude ul Clrai. Pe fondul de vntoare Boianu au reuit s "cheme" sonor trei pui de acali de 4-6 luni, stnd n hait. "ngrijorarea specialitilor este mare, avnd n vedere c aceast zon face parte din turismul de vntoare la mare mod printre vntorii italieni, austrieci, germani, spanioli, ce ajung s plteasc pn la 4.000 de euro pentru un exemplar de cerb carpatin. i vnatul psrilor este foarte dezvoltat n aceste dou jude e (Giurgiu i Clrai)", adaug ecologul.
40

Din munca lor de detectivi, specia-litii expedi iei au mai aflat c, tot n zon, pe fondurile Boianu, Sfredere i Fundulea, oamenii convie uiesc cu acalii nc din 1999. Concluzia lor: clar, la Clrai acalului i place i aici s-a organizat mult mai bine dect n alte pr i. Stenii din Periprava (Delta Dunrii) se tot ntlnesc cu acalul de trei ani Cnd au ajuns la Gura Dobrogei, pstorii le-au spus senini s nu se mai chinuie att cu monitorizrile, cci mai bine le spun ei cum st treaba: acalul auriu se plimb pe aici de vreo zece ani, ei l-au vzut deseori. Dar "detectivii" notri n-au abandonat. Au ajuns pn pe Grindul Lupilor, au instalat cteva sta ii, au fcut observa ii vizuale, spotlight i la final au fost mul umi i: ntr-o sta ie au auzit cum urlau, din dou unghiuri diferite, vreo apte acali. Mai departe i-au petrecut noaptea pe alup, pornind n miez de noapte spre Sfntu Gheorghe. Acolo au gsit urme de acal i excrementele cu care slbticiunea i-a delimitat teritoriul. La marginea satului Periprava, nspre pdurea Letea, iar au vzut trei pui. Pe la Periprava, stenii le-au spus c, de vreo trei ani, i la ei sunt acali. Iar pe lng Srturi au mai auzit dinspre est nc vreo patru animale urlnd, prin sta ia instalat pe mijlocul canalului.

41

Limba romn n Asia

Lucian Cuedean: Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat romneti, iar multe altele seamn foarte mult cu ale noastre. Asta pentru c ei sunt urmaii unui trib getic, ca i noi, dei distan a dintre romni i punjabi este de 4.500 de kilometri. Noi am nv at la coal c daco-ge ii ar fi fost o ramur a neamului tracic, care tria exclusiv n Dacia, pe actualul teritoriu al Romniei i care vorbea o limb diferit de latin. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-ge ii ar fi renun at par ial la limba lor pentru a nv a vorbirea cuceritorilor. Din combina ia acestora ar fi aprut, n timp, romna. Dup 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cuedean a ajuns la concluzia c aceast teorie este fals. Cuedean spune c triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografic vast, din Europa Central pn n Asia, aproape de China i de India. Actuala popula ie punjabi, din nordul Indiei, de pild, este urmaa unui trib de ge i localiza i n Asia Central cu peste 2.500 de ani n urm. Aceti urmai ai ge ilor vorbesc o limb asemntoare cu romna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu romna sunt comune i cu latina. Problema este c acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta nseamn c ge ii vorbeau o limb latin mult nainte de expansiunea roman.
42

Rzboinicii ge i au urmai n India Am pornit de la informa iile legate de marele trib al masage ilor, atestat n centrul Asiei de ctre istoricii antici i pomeni i n Evagrius Scholasticus, scris n secolul VI d.Hr. i tradus n formula Ecclesiastical History de ctre E. Walford n 1846, din care citez: Actuala popula ie JAD Aa arat iile romnilor, urmaii daco-ge ilor din nordul Indiei este descendenta masage ilor. n limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats. Am plecat pe urmele acestei popula ii, Marii Jats. Chinezii i numeau Yueci, adic Ge i, Aa arat iile punjabi, urmaii masage ilor consemnnd domina ia lor n Punjabi. Deci, ge ii au trit cndva n Punjabi. De re inut:
43

neamurile geto-dacice vorbeau aceeai limb, dup cum spune geograful antic Strabon (60 .Hr.-26 d.Hr.), adic de la Carpa i pn n centrul Asiei, ne-a spus Lucian Cuedean. Dac ge ii au stpnit teritorii din Europa pn n Asia, dac popula ia punjabi este o urma a acestora, iar romnii sunt, la rndul lor, urmai ai ge ilor, dr. Cuedean a fost curios s vad dac exist vreo legtur lingvistic ntre noi i ei, comparnd cuvintele din cele dou limbi. Dup 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia c cele 80 de milioane de persoane ale comunit ii punjabi vorbesc o romn arhaic. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune i cu latina. Dar dac punjabi este o limb vorbit cndva de ge i, nseamn c neamurile getice vorbeau o limb latin nainte de apari ia Imperiului Roman. De unde rezult c limba romn e mai veche dect latina. Concluzia e c ntr-un trecut imemorial exista o singur limb european, cel mai probabil romna arhaic, sau getodaca, i care printr-o serie de migra ii i modificri a nscut toate limbile numite indo-europene, printre care i latina. Iar rzboiul dacoroman a fost unul fratricid. Pn n ziua de azi se vorbete romna sau aromna din nordul Mrii Adriatice, pn la Volga. Mai mult, n Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limb romn, spune Cuedean.

44

A studiat 20 de ani problema masage ilor Lucian Cuedean are 70 de ani i ia dat doctoratul n tiin e medicale. nainte de 1989 a lucrat c iva ani n Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman. Acolo a nceput s caute explica ii pentru faptul c dacii au renun at la limba lor n favoarea latinei, iar libienii nu. n 1990, studiind toat istoriografia legat de ge i, a ajuns la datele despre masage i, care l-au condus la urmaii lor, popula ia punjabi. Herodot a scris despre masage ii din Asia Primele atestri ale tribului masage ilor n Asia le gsim la Herodot: Caucazul formeaz barierea par ilor (neam scitic - n.r.) dinspre apusul Mrii Caspice, iar pe urm spre vest i nspre rsritul soarelui vine o cmpie de o ntindere imens (Asia Central, n apropiere de China - n.r.), care se pierde n deprtare; aceast cmpie mare o ocupau masage ii, n contra crora avea Cirus poft s porneasc cu armata. Cirus, regele perilor, chiar a pornit mpotriva masage ilor condui de regele Tamyris, dar armata sa a fost nimicit, iar Cirus, decapitat.
45

Teoria se verific pe internet Ceea ce spune dr. Cuedean se poate verifica pe internet. Pentru lmurire, propunem un exerci iu: cititorul poate alege cuvntul n romn, i d cutare pe dic ionarul online n englez, iar din englez l traduce, tot prin internet, n limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Artm cteva dintre cele pe care le credem de origine latin. O s observa i c sunetele sunt aproape identice, iar n elesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atent pare un fel de aromn.

46

Petera Sfntului (Petera Liliecilor)

Grigorie

Decapolitul

Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, aflata in purtarea de grija a maicilor de la Manastirea Bistrita - judetul Valcea, ocupa un loc particular printre celelalte pesteri din tara noastra. Numele acesteia nu vine de la locul de nevointa al sfantului, ci de la faptul ca aici se adaposteau, in vreme de necaz, Sfintele sale Moaste. Aspectelor naturale, ca pozitia intre stanci abrupte, drumul greu accesibil si intrarea caracteristica, se adauga si importantul rol avut in istoria poporului roman, impletindu-si existenta cu viata stramosilor nostri. Chiar in prima atestare documentara, ea apare ca loc de adapost si refugiu in fata urgiilor revarsate peste glia strabuna. La inceput, vatra de sihastrie a pustnicilor de pe Valea Bistritei, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul devine, in a doua jumatate a secolului al XV-lea, salvatoarea
47

tezaurului si a locuitorilor sfintei manastiri fondate de boierii Craiovesti.

Galeriile intunecoase rasfirate inlauntru ei, amenajate cu multa iscusinta de calugarii bistriteni, devin cele mai sigure tainite pentru comorile de arta, documente ctitoricesti si voievodale, creatii culturale si de spiritualitate ortodoxa. Fara ea, "multe dintre comorile pastrate s-ar fi risipit ca cele din alte manastiri, afirma Alexandru Odobescu. De-a lungul istoriei, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul ocroteste viata unor personalitati ilustre si ofera spatiu de pustnicie pentru numerosi calugari, retrasi in acea singuratate, unde practicau asceza monahala si creau valoroase opere culturale, iar in bisericutele din stanca, oficiau sfintele slujbe pentru folosul intregii omeniri.
48

Mai presus de orice, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul evoca un fragment din zbuciumata istorie a poporului roman, care a infruntat obstacolele si a biruit greutatile, strabatand cu intelepciune si darzenie drumul vietii, desi uneori a fost mai prapastios decat cel care urca peste stanci spre Pestera. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - de-a lungul istoriei Potrivit unei traditii consemnate de arhimandritul Chiriac Ramniceanu, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul a fost descoperita de "un cioban vanator, mai inainte de a fi fost zidita sfanta Manastire Bistrita. Cunoscuta din vechime, documentar este mentionata abia la inceputul secolului al XVII-lea. De atunci si pana astazi, numerosi oameni de stiinta si cultura au facut interesante comunicari despre acest spatiu subteran, bogat in evenimente istorice si trairi spirituale, apartinand stramosilor nostri. Primul care vorbeste despre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este mitropolitul Matei al Mirelor, refugiat aici din egumena de la Manastirea Dealu, fiind constrans de
49

evenimentele provocate de navalirea in Tara Romaneasca a principelui Transilvaniei Gabriel Bathory (1608-1613), la finele anului 1610. In Cronica sa, citim: "Iar noi, orfani de domn, in spelunci si munti, cum zice Pavel, si in gaurile pamantului ascunzandu-ne, temandu-ne de infatisarea lui Bathory Gabor; lipsiti, apasati, maltratati, asteptand vreme de bace, daca va fi voia lui Dumnezeu; stapaniti deci de aceste lipsuri grozave si luptandu-ne cu ele, mergand din loc in loc si intorcandu-ne, am venit in Manastirea zisa Bistrita, unde afland o pestera foarte mare, in care nu puteau patrunde vrajmasii. La mijlocul secolului al XVII-lea, pestera este vizitata de arhidiaconul Paul de Alep. In opera sa, conceputa cu ocazia calatoriei sale, ca insotitor al patriarhului Macarie al Antiohiei prin Tara Romaneasca, scrie: "Cand ne-am urcat sa vedem acea pestera, ne-am suit pe o singura poteca, unul cate unul, pe un urcus greu, avand in dreapta noastra o prapastie inspaimantatoare pana jos la albia raului. Din aceasta cauza, pe cea mai mare parte a drumului, ei pun alustrade prinse din copac in copac. Am ajuns la acel loc cu mare greutate si cu multa osteneala.
50

De la povarnisul dealului pana la pestera, cam cat o aruncatura de piatra, sunt niste scanduri lungi si inguste ca de podet, slujind drept balustrade; cand se tem de vreo primejdie, le ridica. Si aici stau in siguranta, ca nici chiar dracii nu-si pot face drum la ei. La poarta sunt doua ferestruici de fier, prin care am patruns ca animalele, in patru labe; si am continuat sa inaintam dea lungul tunelului, unul cate unul, la lumina tortelor, pana ce eram aproape morti de oboseala. In sfarsit, am iesit intrun loc intins si neted, unde am cercetat cu evlavie biserica cladita intr-o mare infundatura ce comunica cu exteriorul, si alaturi de ea este o chilie curata, locuita intotdeauna de un calugar. Langa biserica, la rasarit, este o alta infundatura mare, care comunica cu exteriorul si cu valea, unde, dupa cum se spune, numai in zori patrunde o raza de soare. In pestera este un izvor cu apa limpede, care curge mereu din plin. Acest loc nu are nimic de jur imprejur, ci numai un munte inalt si rapos, care se ridica dincolo de rau. Calatorul antiohian mai precizeaza ca, in vremuri de primejdie, domnitorul tarii trimite aici sotia si avutiile sale, iar aprovizionarea se face prin deschizatura dinspre Cheile Bistritei, cu ajutorul unui scripet. Ajuns mitropolit al Tarii Romanesti, Neofit I Cretanul (1738-1753), intreprinde doua calatorii pastorale prin tara,
51

in anii 1746 si 1747, vizitand si Eparhia Ramnicului. Ierarh cu multiple preocupari culturale, redacteaza, in drumul sau un interesant "Jurnal, care cuprinde valoroase insemnari despre monumente si localitati, precum si numeroase inscriptii si pisanii bisericesti. In prima sa calatorie, mitropolitul ajunge si la Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, despre care noteaza: "Mai sus putin de manastire, ca la un sfert de ora, si tot pe malul drept al raului Bistrita, ce curge de la miazanoapte la miazazi, se afla o pestera foarte sigura, in care am intrat si noi, si ne-am minunat; fiindca intrarea ei este intr-un loc rapos, si inlauntru nu poate intra cineva decat plecandu-se; apoi la vreo doi stangeni de asemenea intrare, se intalneste o poarta de fier, si la alti cinci stangeni alta poarta de fier. Mergand insa cineva si mai inlauntru, afla lumina si atata spatiu ca ar putea sa incape peste doua mii de oameni. Aici se afla inlauntru si doua biserici si izvor de apa, sezand si un ieromonah pentru serviciul divin. Si ca sa zic pe scurt, aceasta pestera este o fortificatie pentru locuitorii de acolo. In anul 1769, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este mentionata intr-un hrisov emis de Grigorie III Ghica (1763-1769), voievodul Tarii Romanesti. Izbucnind razboiul ruso-turc (1768-1774), egumenul de la Manastirea Bistrita, ieromonahul Grigorie (1768-1774), ascunde in
52

pestera moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, pentru a nu fi profanate sau rapite. Tara Romaneasca intrase sub stapanirea beligerantilor, iar manastirile erau jefuite. Din aceasta cauza, la 12 septembrie, domnitorul imputerniceste conducerea manastirii sa caute "in tara patru oameni de incredere spre "a-i randui paza la pestera, unde se afla Sfintele Moaste ale Sfantului Cuvios Parinte Grigorie Decapolitul. Tot in secolul al XVIII-lea, pestera este mentionata in "Genealogia Cantacuzinilor. Redactorul ei, banul Mihai Cantacuzino, tratand despre fondarea Manastirii Bistrita, relateaza ca este zidita la "poalele unui munte inalt, in care munte este o pestera foarte ciudata. Are intr-insa trei garliciuri, si toate razbat intr-o larga spartura in coasta muntelui, la care loc se lumineaza pestera. Dar a intra sau a iesi pe la acea spartura nu se poate, pentru ca in toate partile, si in sus si in jos, este rapa, ca si cum ar fi muntele intr-adins taiat, si impotriva sparturii este alt munte rapos, printre care munti curge apa Bistritei, cazand din piatra in piatra, are o vedere frumoasa si face un sunet nostim. In maidanul acelei sparturi, pot incapea ca la saptezeci de oameni. Sunt doua odai si doua paraclise in pestera, in care, dupa ce banul Barbu Basarab a imbatranit, s-a calugarit si acolo a schivnicit pana la moartea sa.

53

Un mare carturar al monahismului romanesc, ieromonahul Dionisie Eclesiarhul, cunoscut in istoria culturii nationale ca poliglot, miniaturist, caligraf si cronicar, a lasat posteritatii o imagine ilustrata a Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul. Volumul al II-lea de acte si hrisoave din arhiva pastrata in Manastirea Bistrita, redactat in anul 1796, cuprinde si un document referitor la "mile si scutiri" domnesti privind "Schitul Pestera"; caligrafiat artistic, frontispiciul actului voievodal este ornamentat cu peisajul pesterean, surprins de pe stanca malului opus al raului. Se observa o scara de lemn prevazuta cu un mecanism care permitea ridicarea ei in caz de pericol; usa de fier; Biserica Sfintii Arhangheli, imaginata cu turla, desigur interventia miniaturistului pentru a indica locasul de cult; o chilie, separata de biserica, in a carei apropiere se afla un dispozitiv, asemanator unui fus de put cu roata, de care atarna o funie si o galeata. Cu ajutorul acestei instalatii scoteau calugarii apa din albia Bistritei si ridicau diferite materiale, metoda practicata pana in secolul al XX-lea de monahii Manastirilor de la Meteora, din Tesalia. Stancile din jurul pesterii sunt acoperite cu brazi si tufisuri, printre care zboara pasari si misuna serpi. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul apare si intr-un document din 7 aprilie 1797, prin care domnitorul
54

Alexandru Ipsilanti (1796-1797) miluieste sihastria de aici, dupa exemplul inaintasilor sai. Printre altele, se spune: "Fiindca Schitul Bistrita din Valcea, ce este in pestera de 50 de stanjeni, la care este hramul Sfintilor Arhangheli, unde locuiesc parinti sihastrii, cu un trai foarte greu, apa o trag acolo sus din paraul de jos, de 80 de stangeni, este scutit de "dijmarit 50 de stupi, 50 de oi, si sa ia anual din vama judetului 50 de taleri; sa mai ia 20 de taleri anual de la vinarici si sa tina doi oameni scutiti". In secolul al XIX-lea, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul trece in literatura. In anul 1842, poetul Grigore Alexandrescu (1810-1888) intreprinde, impreuna cu Ion Ghica (1817-1897), o calatorie prin tara, pentru vizitarea monumentelor istorice si naturale, printre care si Manastirea Bistrita. Condusi la pestera de un calugar varstnic, scriitorul relateaza: "Ne trebui mai mult de un ceas pana sa ajungem, poteca era stramta, inainte si in dreapta prapastii, in vale raul ce poarta numele manastirii, impotriva stanci rapoase si goale, si in stanga pestera, in care intraram pe branci ca intr-o vizuine, cu toate ca inlauntru e destul de larga. Fiecare dintre noi tinea cate o faclie aprinsa. Inlauntru pesterii sunt doua mici altare in fata prapastiei." Poposind la Manastirea Bistrita in anul 1858, scriitorul Alexandru Pelimon (1822-1881), cunoscut pentru
55

calatoriile sale, este condus de ieromonahul Roman la monumentele din zona: Manastirea Bistrita, Schitul Papusa, Cheile Bistritei si Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. Lucrarea sa, "Impresiunii de calatorie in Romania, reda sugestiv excursia la pestera, relatand: "Ne urcaram pe poteci pana la braul dealului situat la capatul manastirii si ajunseram la gura grotei, care are la intrare-i o portita. Aici gasiram mai multi vizitatori care, ca si noi, tocmai intrau. Aprinseram mai multe faclii si ne puseram a parcurge prin toate partile si a cerceta deosebitele stanci boltite in piatra, unde domnea tot acel intunerec care fu in grota cea de la Dambovita. Forma insa a acestei de aici este altfel, precum si pamantul de o alta natura. Stalactite lipsesc sau sunt foarte putine si neinsemnate, inlauntrul grotei se afla acel intunerec si o nespusa umiditate. Se gasesc doua mici paraclise zidite inlauntrul ei, si un mic raulet care izvoraste si se pierde prin atatea invartituri si deosebitele canaluri formate de natura. Intr-o parte mai cu seama, bolta lua, din cauza umiditatii, un desen foarte admirabil, parca ar fi construita toata dintro marmura cu vinetele; si mii de lilieci, atarnati unii de altii ca niste ciucuri si agatati de colturile boltilor si prin toate unghiurile, incepura a zbura imprejurul nostru, indata ce patrunsera la ei lumina facliilor.
56

Admiraram mult aceasta minune si, dupa ce trecuram de cate doua ori prin fiecare parte sau prin fiece boltitura, iesiram cu totii dintr-insa si traseram in urma noastra portita de la intrare. Ne coboraram iarasi pe acele drumulete facute in piatra sau potecile pe unde suisem, pana ajunseram dinaintea unor stanci mari aruncate de timpuri in mijlocul apelor. Primele date istorice despre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul provin de la cercetatorul Alexandru Odobescu (1834-1895), apreciatul initiator al studiilor arheologice din tara noastra. Avand misiuni stiintifice, vine de trei ori la Bistrita, intre anii 1858-1861. In 1860, imputernicit de Ministerul Cultelor si Instructiunilor Publice, descrie si catalogheaza toate obiectele de patrimoniu cultural si artistic din manastirile judetelor Arges si Valcea. Atunci viziteaza si pestera, despre care spune: "In dosul manastirii, dar sus pe rapa si la un loc mai putin accesibil, este o pestera, in care se intra de-a buselea, printr-o crapatura ingusta; indata insa pestera se largeste, formand bolti inalte si uneori suprapuse cu felurite accidente de teren, cu scurgeri impietrite si chiar cu o cisterna fireasca in fundul unei cavitati. Aici, din vremi nememorate, au locuit pustnici; aici s-au pastrat in vechime Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul; aici, in sfarsit, s-au pus la adapost, in timpuri
57

de jafuri si de invazii, obiectele de pret ale manastirii, astfel incat astazi gasim la Bistrita mai multe odoare si carti vechi decat in alte manastiri.

Osebit de traditie insa nu avem alta mai veche marturisire despre locuirea acestei pesteri, decat capela ce s-a zidit la anul 1637, de catre mitropolitul tarii Teofil, sub patronajul Sfintilor Voievozi, la un loc unde pestera se deschide la lumina printr-o gura larga, drept deasupra unei rape inalte ce da perpendicular in rau. Aceasta capela s-a daramat, si in locu-i s-a facut alta care poarta urmatoarea inscriptie, ce se gaseste inca acolo pe o piatra sapata cu multa inexperienta de sculptura si de stil:
58

"Aceasta sfanta biserica este zidita de mitropolitul Teofil la leat 7145, si ramaind la pustiire si de tot la risipire; iar la leat 7245, robul lui Dumnezeu Macarie ieromonahul o a dres mai de iznoava prefacut.. si a parintilor Rafail Ieromonahul si Ivana vesnica pomenire. Am scris eu, Macarie ieromonahul, la 1732, iunie 3. Pe la anul 1828 a ars si aceasta bisericuta cu chiliile ce se facuse alaturi, si in care locuia schivnicul Ilarion, cel din urma calugar pesterean; de atunci s-a mai reparat numai capela de piatra, invelindu-se cu sindrila, si s-a zugravit pe la anul 1831, dar acum a ramas si ea cu totul pustie. Nici chiliile, nici scripetul, pe care se ridica in vechime sicriul Sfantului Grigorie si celelalte odoare, nu mai exista. Vechea credinta traditionala, ce privea acea sfintita pestera ca o protectoare a manastirii din vale, a pierit impreuna cu nevoia de refugiu si cu frica urgiilor din timpurile barbare; pestera, cu intunecimile ei misterioase, cu boltile-i locuite de mii de lilieci, a ramas numai ca o curiozitate pitoreasca pentru vizitatorii localitatii; dar pentru arheolog ea pastreaza inca multe pretioase amintiri; fara ea, poate ne-ar fi astazi greu a constata prin obiecte existente, vechi relatii si insemnate producte ce dovedesc cultura strabunilor nostri". Pe langa cele doua biserici din Pestera, Alexandru Odobescu mentioneaza si "locul unde voia Stirbei sa faca inca una".
59

Contemporan cu Alexandru Odobescu, francezul Lancelot, pasionat calator, viziteaza Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul in anul 1860; el consemneaza unele relatari ale localnicilor, potrivit carora, niste vanatori indrazneti, urmarind o ursoaica, au patruns in pestera, transformand-o in adapost. Ulterior, "pestera a fost locuita, in vremile vechi si uitate, de pustnicii de prin aceste parti, si se poate admite chiar ca, ea sa fi fost locuita, cu mult mai inainte de oameni preistorici, de asa numitii locuitori ai pesterilor". In continuare, el mentioneaza "ruinele a doua paraclise, unul zidit, avand si chilii imprejur, si altul sapat in piatra", iar "calugarii asceti, care locuiau in acel mic schit, scoteau apa cu urciorul legat de funie, din apa Bistritei care trece prin fundul acestei prapastii." De asemenea, autorul mai precizeaza ca: "in vremuri de grea cumpana, de navaliri dusmane, de urgie si de jafuri, de sabie si foc, aici se ascundeau calugarii de la Manastirea Bistrita, cu odoarele pretioase, cu actele si documentele, cu cartile si manuscrisele Manastirii", dar acum "totul este in ruina. Pestera nu mai este astazi locuita de oameni." Invatatul arhimandrit Ghenadie Enaceanu, publicand in anul 1876 "Notele de calatorie ale mitropolitului Neofit I, reda si cateva informatii despre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, asa cum arata atunci: "In aceasta pestera,
60

astazi se afla numai usa de fier cea dintai, a doua lipseste. Inlauntru se mai afla o bisericuta si chilia unui ascet care, murind mai in anii trecuti, s-a inmormantat langa chilia sa. Bisericuta, desi in stare de ruina, reprezinta antichitate, si poate sa fie tot aceea vazuta de mitropolitul Neofit; chilia este insa o constructie cu totul moderna. Atat bisericuta cat si chilia sunt expuse la soare, intr-un loc foarte rapos, iar calea ce conduce aici este pe sub pamant." Ales episcop al Ramnicului, Ghenadie Enaceanu desfasoara o vasta activitate pastorala, cercetand parohiile si manastirile din eparhia sa; in anul 1890 se afla la Manastirea Bistrita. In lucrarea sa, "Vizite canonice, relateaza ca: "In muntele dinspre miazanoapte sus si in paralel cu albia Bistritei este o pestera veche, unde s-a pastrat la vremi Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, care pestera se compune dintr-o sala lunga si inalta, avand lumina prin crapaturile stancilor, cu o intrare larga numai de un metru patrat. in gura are tocul si usa ferecate in fier. Astazi a ajuns adapostul liliecilor care, ziua in numar enorm de mare, stau atarnati unul de altul ca niste candelabre si de peretele ce compune tavanul pesterii, iar noaptea, umplu spatiul dimprejur, culegand nictiridele de tot felul." La sfarsitul secolului al XIX-lea, pestera este vizitata de scriitorul si publicistul Alexandru Vlahuta (1858-1919) care face o calatorie prin tara. Impresiile culese le publica
61

in anul 1901 sub titlul "Romania pitoreasca, unde scrie despre pestera urmatoarele: "Chiar din spatele manastirii intri in Cheile Bistritei, in lumea prapastiilor si valtorilor: tot muntele e crapat de sus pana jos, si pe fundul acestei taieturi, intre inaltii pereti de piatra, s-azvarle Bistrita, vijelios batandu-si apele de stanci, c-un zgomot asurzitor. In peretele din dreapta, la o inaltime ametitoare, deasupra torentului se deschide Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. O potecuta cu trepte scqbite in piatra te duce de-a lungul cheilor, pe sub creasta muntelui, la gura unei vizuini inguste, prin care de abia te strecori si mergi taras prin intunerec ca vreo zece pasi pana dai sub o bolta inalta care primeste putina lumina de afara prin crapaturile peretelui din dreapta; apoi te cobori pe sfarmituri de piatra in tinda pesterii, la paraclisul Sfantului Grigorie; de aici se despart doua hrube adanci, intunecoase; una "a liliecilor", unde intr-adevar huzuresc acesti zburatori ai noptii ca in propriul lor domeniu, alta "a chiliei", care te suie prin tot felul de cotituri la o chilioara parasita, cu icoane sterse, cu pereti afumati, acoperiti de vechi pisanii - urmele pustnicilor care, retrasi de lume, si-au inchis viata de bunavoie in tainitele acestea umede si intunecoase." Episcopul Atanasie Mironescu al Ramnicului (1898-1909), cu ocazia participarii la hramul din 1903 al Manastirii Bistrita, viziteaza Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. Reporterul insotitor prezinta in paginile revistei "Cuvantul
62

Adevarului" impresii din aceasta excursie: "Spre nord de manastire, pe malul drept al albiei se ridica Muntele Bistrita, pe care serpuieste o carare ce duce la pestera. Suisul e greoi. De la un loc, cararea se pogoara pe un povarnis prapastios repede spre gura pesterii. La capatul cararii, o scara de fier bine fixata ajuta coborarea. La intrare, o usa captusita cu fier, asezata in tocuri groase de stejar si intarite in stanca, infatiseaza vizitatorului, deja tulburat de inaltimile fioroase din trecere, o deschizatura intunecoasa sub stanci. Treci apoi intr-o intrare mai joasa de un stat de om, asa ca pentru a inainta trebuie pe unele locuri sa-ti incovi mult corpul. Strans de stanci intr-un spatiu asa de mic, o icoana de nimicnicie ti se infatiseaza in minte, si o infiorare zguduitoare te cuprinde, si cand ai pierdut nadejdea de a da de sfarsitul acestei intrari subpamantene, deodata napraznic spatiul se largeste si se inalta infatisand privirii incaperi indemanatice, locuinte ale unor fiinte fantastice din pestera." Tot de la inceputul secolului se pastreaza o descriere a pesterii, datorita protoiereului Meletie Rautu, inclusa in lucrarea sa "Monografia eclesiastica a judetului Valcea, tiparita in anul 1908, unde citim: "Pe coasta muntelui din stanga raului Bistrita, pe o poteca mai mult sau mai putin practicabila, pe unde o singura greseala de pas te arunca in
63

prapastia matcii, dupa un sfert de ora de obositor urcus, te trezesti in fata unui prag de stanca, si pe o scara de fier te pogori intr-un fel de anticamera cu o latura deschisa deasupra prapastiei, de unde spre stanga te strecori mai mult pe branci, pe un garliciu cu peretii lustruiti de coatele si, soldurile milioanelor de locuitori din toate veacurile, pana ajungi la o usa stramta de stejar captusita cu placi de fier. Mai departe mergi prin intortocheatele galerii in fundul carora gasesti o biserica in miniatura, sapata in peretii grotei, in care se mai pastreaza urmele chipurilor zugravite si ale sfintelor impartiri, precum si mica ascunzatoare din dreapta tamplei. In aceasta pestera si, indeosebi, in aceasta bisericuta, de foarte multe ori s-au ascuns si pastrat Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, toate odoarele sfintite si tot avutul transportabil al sfintei Manastiri Bistrita. Insa mana sacrilega a celor de neam bun, dar rau obisnuiti, n-a crutat nici aceste sfinte locuri, caci nu e chip de sfant, nici colt de lature, pe care sa nu vezi sute si mii de iscalituri ale acelora care prin acte de tot felul vor sa-si eternizeze numele." De asemenea, autorul spune ca pestera este "o catacomba minunata, care permite omului a se plimba ceasuri intregi prin interiorul muntilor, si care a oferit loc de adapost sigur oamenilor si sfintelor odoare amenintate la vremi vitrege
64

de furia dusmanilor lacomi de sange crestinesc si nesatiosi de avutii romanesti." Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - cararuia spre pestera si intrarea in aceasta Spre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul se pleaca din Manastirea Bistrita. In partea vestica a ansamblului arhitectonic, cateva coloane de piatra cioplita prefateaza gangul deasupra caruia se inalta monumentala clopotnita. Trecerea pe sub clopotnita conduce in exterior, unde o admirabila perspectiva se deschide spre Muntele Bistrita, la poalele caruia domina castani seculari care, potrivit traditiei, au fost plantati de insusi Sfantul Nicodim de la Tismana (+1406), in secolul al XIV-lea, cand a venit sa cerceteze sihastrii adapostiti prin pesterile invecinate. Astazi, urcarea spre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este mult mai usoara si placuta. La data de 19 septembrie 1940 a inceput construirea actualei poteci, sapata in stanca sau nivelata unde a permis terenul. De-a lungul ei, balustradele impiedica prabusirea in prapastiile adanci ale defileului din Cheile Bistritei. Conditiile actuale permit vizitatorului sa admire natura inconjuratoare, cu frumuseti si forme fantastice, mai ales ca "nici o zona nu se impune in relief cu atata personalitate, nu imprima peisajului vigoare si farmec ca rocile
65

calcaroase", cum afirma un mare cunoscator al frumusetilor patriei noastre. In fata deschiderii inguste si joase, care duce spre o lume subterana, necunoscuta, in sufletul fiecaruia se nasc sentimente si emotii greu de exprimat; traite intim, marturisite sau redate in scris, amintesc de arhidiaconul Paul de Alep care recunoaste ca: "Nu ne venea sa dam crezare simturilor noastre cand am iesit la lumina zilei si ne-am coborat din nou la manastire." Chiar la intrare, impresioneaza usa, pavaza contra nepoftitilor. In vechime, cand pestera adapostea numeroase obiecte artistice si culturale de valoare inestimabila, intrarea era foarte bine pazita. La mijlocul secolului al XVII-lea, mitropolitul Neofit I mentioneaza doua usi. El scrie: "La vreo doi stanjeni de la intrare se intalneste o poarta de fier, si la alti cinci stanjeni, alta poarta de fier." Peste o suta de ani, Alexandru Pelimon relata ca "la gura grotei" se afla "o portita", despre care, francezul Lancelot zice ca era "usa ferecata cu fier". Ghenadie Enaceanu, cu ocazia vizitei din anul 1890, spune ca: "La gura, are tocul si usa ferecate in fier." In anul 1903, o descriere mai amanuntita face episcopul Atanasie Mironescu, consemnand ca, "la intrarea in pestera, o usa captusita cu fier, asezata in tocuri groase de stejar si intarite in stanca, infatiseaza vizitatorului, deja
66

tulburat de inaltimile fioroase din trecere, o deschizatura intunecoasa sub stanci." Relatare asemanatoare aflam si la protoiereul Meletie Rautu, care mentioneaza "o usa stramta de stejar, captusita cu placi de fier". Un locuitor al Bistritei, Baranguta Damian, povesteste ca usa respectiva a fost azvarlita de un raufacator in albia raului, unde a stat mult timp, apoi a disparut. Ulterior a fost confectionata usa actuala din tevi metalice, cu o cruce de fier aplicata, montata intr-un toc solid, fixat intre stanci. In vechime, pentru asigurarea pazei din launtru, usile erau baricadate prin interior cu bare mari de lemn. Arhidiaconul Paul Alep este primul care descrie "intrarea anevoioasa" in pestera. Unii au numit-o "un fel de anticamera, cu o lature deschisa deasupra prapastiei"; altii, "un tunel foarte jos, care nu-ti permite mersul normal, ci numai foarte aplecat". Mitropolitul Neofit I precizeaza ca "intrarea ei este intr-un loc rapos", unde nu poate patrunde "cineva, decat aplecandu-se", iar Grigore Alexandrescu spune ca "intraram pe branci ca intr-o vizuina". Alexandru Odobescu scrie ca "se intra de-a buselea printr-o crapatura ingusta", iar in Romania pitoreascacitim ca e o intrare ingusta, "prin care de-abia te strecori, si mergi taras prin intuneric ca vreo zece pasi".
67

Impresii asemanatoare au si ierarhii ramniceani. Episcopul Ghenadie vedea "o intrare larga numai de un metru patrat", iar episcopul Atanasie, "o intrare mai joasa de un stat de om, asa ca, pentru a intra, trebuie, pe unele locuri, sa-ti incovoi mult corpul". Emotiile traite de unul dintre insotitorii ultimului arhiereu mentionat sunt redate admirabil, prin cuvintele: "Strans de stanci intr-un spatiu asa de mic, o icoana de nimicnicie ti se infatiseaza in minte si o infiorare zguduitoare te cuprinde, si cand ai pierdut nadejdea de a da de sfarsitul acestei intrari subpamantene, deodata spatiul se largeste si se inalta, infatisand privirii incaperi indemanatice, locuinte ale unor fiinte fantastice din pestera." Strabatand anevoios, in prezent ca in trecut, culoarul scund si ingust, lung de aproximativ 30 de metri, "aplecat de spate pana ajunge gura la genunchi", cum scrie istoriograful Aurelian Sacerdoteanu, vizitatorul patrunde in "Sala Mare" a Pesterii Sfantului Grigore Decapolitul. Acelasi autor afirma ca: "inlauntru, adancul intunecat se mareste si vagaunile misterioase se despart in mai multe parti. Unite toate, la inceput formeaza o imensa catedrala deschisa spre rasarit". Impresie asemanatoare i-a sugerat interiorul subteran si savantului Alexandru Odobescu care scrie: "Indata insa aceea pestera se largeste, formand bolti inalte si uneori
68

suprapuse." Pentru iluminat, se foloseau lumanari, cum relateaza Grigore Alexandrescu: "Fiecare dintre noi tinem cate o faclie aprinsa." Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - interiorul pesterii Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul este situata in creasta calcaroasa a Muntilor Capatanii. Arhimandritul Chiriac Ramniceanu scrie ca, pestera "s-a aflat inca din vechime, facuta de Dumnezeu". Cert este ca, de-a lungul mileniilor, apele Bistritei au daltuit-o in stanca, la altitudinea de 850 metri. Raportata la alte pesteri din tara noastra, este relativ mica, de 250 de metri lungime; nu are stalactite, nici stalagmite, acele minunatii subpamantene, care atrag si farmeca turistii. Se stie ca unele pesteri au fost numite chiar dupa aceste capodopere naturale, ca cea a "Pagodelor" din
69

carstul Buila-Vanturarita, sau altele, inlauntrul carora, cercetatorii au descoperit "catedrale", "domuri", "biserici", "altare", "amvoane", ori sali ale "minunilor", ale "tacerii", sau "lumea framantata", "morminte" etc. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul ofera toate acestea in realitate, anume: doua bisericute, adevarate bijuterii ale artei religioase medievale, unde s-au inchinat voievozi si ierarhi, calugari si multime de credinciosi, iar la sfintele altare au liturghisit ieroschimonahi iubitori de liniste si sfintenie, transfomand pestera intro adevarata "sala a tacerii" spirituale, cum scrie Parintele Dumitru Balasa: "Exista un loc de profunda meditatie, unde in noapte perpetua se zamislesc ganduri curate de viata si cultura bisericeasca". Din "amvoanele" bisericutelor s-a vestit Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar mormintele unor sihastrii pestereni se pastreaza tainic prin ungherele intunecate ale acestui spatiu subteran.
70

Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul prezinta o importanta deosebit de mare si prin elementele sale istorice, prin completarile si functionalitatile atribuite ei de catre om, caz aproape unic in tara noastra. Interiorul Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul se viziteaza fara dificultati. Culoarul de patrundere conduce intr-o "galerie principala, asemenea unei sali spatioase. Inaintea unei "scari, cam la 10 metri, se afla o "lespede suspendata; de pe ea se ajunge intr-un "culoar infundat, reprezentand "etajul superior al pesterii. Din "galeria principala, se urca un mic "prag si se patrunde intr-un "culoar, unde se gaseste "izvorul - doua mici fire de apa. Punctele de atractie ale Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul, in jurul carora s-a desfasurat o vasta activitate culturala si spirituala cu rezonante istorie, sunt cele doua bisericute. Din "galeria principala, culoarul stang, duce in directia vestica, unde este situata "Bisericuta Ovidenia, si tot in acel punct, o scara coboara spre est, catre "deschizatura mare a pesterii, unde este amplasata "Bisericuta Sfintii Arhangheli. Dechiderea, numita "Fereastra Pesterii", aflata la 30 de metri deasupra albiei raului Bistrita, permite patrunderea luminei zilei si chiar a razelor soarelui, care incalzesc si lumineaza o parte a spatiului.

71

Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - vechimea monumentelor din pestera Potrivit opiniilor emise de unii specialisti in domeniul istoriei nationale si bisericesti, in Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul exista un locas de cult mult mai vechi decat cele de astazi. Virgil Draghiceanu presupune ca aici a luat fiinta una dintre cele mai vechi asezari bisericesti de la noi din tara, care ar coincide cu "inceputurile vietii noastre nationale si bisericesti", iar parintele Dumitru Balasa considera ca: "Sihastrii olteni au ridicat din timpuri necunoscute un altar de inchinaciune in aceasta pestera." Ideea o gasim chiar in secolul al XVII-lea la arhidiaconul Paul de Alep care, referindu-se la inceputurile Manastirii Bistrita, scria: "Originea intemeierii sale este aceasta: un vechi pustnic, deosebit prin virtutile sale, a gasit in varful acestui munte care se ridica dinspre miaza-noapte, deasupra manastirii, gura unei pesteri si, cu indemanare si staruinta, a deschis poteci care duceau acolo si a facut in pestera o biserica spre slava Sfantului Mihail." Pe temeiul afirmatiilor mentionate, se poate sustine ca primul altar crestin a fost zidit in "fereastra pesterii", unde pustnicii aveau unele conditii mai bune, datorita luminii si aerului curat. Semnificativ este si faptul ca, in naosul Bisericutei Sfintii Arhangheli, pe peretele nordic, langa catapeteasma, este zugravit chipul Sfantului Mare Mucenic
72

Procopie care ne aminteste, potrivit traditiei, de un vechi schit, anterior secolului al XV-lea. N-ar fi exclus ca relatarea lui Paul de Alep sa priveasca tocmai acel schit. Odata insa cu noua organizare a monahismului ortodox roman, realizata de Sfantul Nicodim de la Tismana in secolul al XIV-lea, pestera isi pierde din importanta ca centru pustnicesc. Sihastrii o parasesc si zidesc in apropierea ei Bisericuta cu hramul Schimbarea la Fata, sub influenta curentului isihast adus de la Sfantul Munte Athos, iar schitul din pestera s-a ruinat odata cu trecerea anilor. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - pictorii bisericutelor Daca numele fondatorilor bisericutelor din Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul pot fi stabilite pe temeiul documentelor, identificarea pictorilor care au zugravit sfintele locasuri ridica numeroase dificultati. In perioada cand a fost construita Biserica Ovidenia, la Manastirea Bistrita activa renumita echipa de zugravi, formata din Dobromir si ucenicii sai, Dumitru si Chirtop. De la ei, au invatat arta picturii chiar unii dintre monahii bistriteni, ajungand la inalte nivele de perfectiune. Este suficient a semnala existenta celor doua "icoane imparatesti", pastrate in pronaosul bisericii mari, realizate la inceputul secolului al XVI-lea, opere remarcabile
73

apartinand unui maestru anonim. De asemenea, impodobirea unui Tetraevanghel, donat de postelnicul Marcea in 1519, sau Tetraevanghelul scris din porunca egumenului Misail ieromonahul in 1537, sau impodobirea Evangheliarul slavon, tiparit in 1512 de ieromonahul Macarie si descoperit in fondul de carte veche din Manastiriea Bistrita; toate acestea dovedesc activitatea unor pictori si miniaturisti, formati sub indrumarea unui mare artist, stapan pe arta desenului si a culorii. Bisericuta Sfintii Arhangheli a fost pictata in trei randuri. Profesorul Valentin Saca relateaza ca, "in extrema nordica a zonei mediane a absidei altarului, o spartura existenta in zid a dat la iveala trei straturi de pictura cu decor geometrico-floral asemanator". Primul strat de pictura dateaza din secolul al XVII-lea, contemporan cu edificarea locasului, fiind realizat de un autor necunoscut. In decursul timpului, pictura din Biserica Sfintii Arhangheli a suferit anumite refaceri sau retusuri. Prima interventie are loc in anii 1781-1782, potrivit datei din inscriptia iui "Daniil ot Pestera": 7290. Nici autorul interventiei picturale nu este cunoscut. In zona, activa atunci zugravul "popa Ioan"; de la el se pastreaza o icoana cu Sfantul Grigorie Decapolitul in Biserica din Ciorobesti, realizata in anul 1775. Probabil este "Efrem zugravul", care picteaza in 1779 Biserica
74

Schitului 44 de Izvoare din Pietreni, ctitoria ieromonahului Stefan, egumenul Bistritei. Si acolo, ca la Sfintii Arhangheli, alaturi de Stefan egumenul se afla si Grigorie proegumenul. A doua revenire asupra picturii are loc in anul 1829, datorita unui incendiu produs in 1828, pe vremea schivnicului Ilarion, cand bisericuta si chilia cad prada flacarilor. Opinia profesorului Valentin Saca, potrivit careia, "se pare - aprecierea ramane sub rezerva - ca autorul celei de a doua refaceri mari a fost ieromonahul zugrav Partenie, care a zugravit si cele doua icoane", se adevereste, cu precizarea ca zugravul era numai "monah". Din "Pomelnicul mare" al Manastirii Bistrita, aflam ca acest calugar, numit Partenie Zoba, a desfasurat o vasta activitate artistica. In Biserica Bolnita a Episcopiei din Ramnicu Valcea se pastreaza "icoanele imparatesti", singurele salvate in 1847, cand s-a produs devastatorul incendiu al orasului; pe una dintre ele, o inscriptie se refera la monahul zugrav, avand urmatorul cuprins: "Aceste patru icoane s-au facut cu toata cheltuiala Prea Sfintiei Sale chir Climent, episcopul Ramnicului, la leat 7257 (1748-1749), si s-au prefacut acum prin osardia lui Partenie monah, Iosif si Climent, 1819." La manastire, zugraveste biserica mare, restaureaza patru icoane pastrate in "tinda bisericii" si retuseaza chipurile
75

sfintilor care au fost degradate de turci; a spalat tampla bisericii si a zugravit cismeaua. Cu privire la pestera, se precizeaza ca monahul Partenie "a zugravit doua icoane.. si biserica si dinafara". Deci, acest document dovedeste limpede ca ultima interventie la pictura din Biserica Sfintii Arhangheli apartine monahului bistritean Partenie Zoba, terminata la 20 decembrie 1829, cand s-a consemnat in pomelnic. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - calugarii sihastri pestereni Loc ideal de sihastrie sau viata pustniceasca, Pestera Sfantului Grigorie atrage numerosi calugari pasionati de nevointe monahale mai aspre. Potrivit traditiei ascetice, preocuparea lor principala era postul, privegherea si rugaciunea, impletita de multe ori cu indeletniciri carturaresti, mai ales, copiatul cartilor si pictura. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul devine vatra de viata sihastreasca din cele mai vechi timpuri. Alexandru Odobescu scria ca: "Aici din vremi nememorate au trait pustnici." De asemenea, traditia atribuie galeriilor acestei pesteri cele mai vechi asezari calugaresti din zona Bistritei. Dupa intemeierea statului national, in secolul al XIV-lea, pustnicii parasesc pestera si zidesc biserica din piatra si caramida, cu hramul Schimbarea la Fata, sub influenta curentului isihast adus de la Sfantul Munte Athos de
76

Sfantul Nicodim cel Sfintit de Tismana, organizatorul monahismului ortodox roman. Traditia considera printre caludarii sihastri pestereni chiar pe ctitorul Manastirii Bistrita, marele ban Barbu Craiovescu. Opinia consemnata de "Genealogia Cantacuzinilor nu are insa temei istoric. Barbu a detinut functia de mare ban pana la adanci batranete, fiind mentionat ultima data in divanul domnesc la 10 ianuarie 1520; calugarit, se stinge din viata peste cateva luni. Dovezi istorice despre pustnicii din pestera avem abia din secolul al XVII-lea. Pe la inceputul secolului a fost adapostit aici mitropolitul Matei al Mirelor, unde se afla si egumenul Teofil al Bistritei. Impreuna cu ei se gaseau si alti calugari care oficiau sfintele slujbe in Biserica Ovidenia, datorita prezentei Sfintelor Moaste, si se preocupau de cele necesare intretinerii vietii inaltelor fete bisericesti. Insa prima atestare documentara o avem de la arhidiaconul Paul de Alep, din anul 1657. Scriind despre Biserica Sfintii Arhangheli, noteaza ca, "alaturi de biserica se afla o chilie curata, locuita permanent de un calugar"; documentele nu i-au pastrat insa numele. Pentru identificarea unor calugari sihastri pestereni, un mare sprijin vine de la "Pomelnicul Manastririi Bistrita. Copiat, dupa cel vechi, la sfarsitul secolului al XVIII-lea,
77

include in cuprinsul sau si "Pomelnicul Sihastriei Pestera; el a fost identificat dupa cel al lui Macarie ieroschimonahul si al lui Daniil, despre care exista documente ca au sihastrit acolo. Prezentarea unor pustnici din Pestera Sfantului Grigorie infirma opinia unora, potrivit careia, "aici au trait si s-au savarsit de-a lungul secolelor cativa pustnici cu viata sfanta ale caror nume s-au uitat de urmasii lor." Evident, numarul lor este mult mai mare, dar ii prezentam pe cei pastrati in documentele de epoca: schimonahii Dionisie, Pahomie, Ionichie si Mihail; ieroschimonahul Macarie; ieromonahii Rafael si Dionisie; monahii Dosoftei si Daniil; ieroschimonahii Athanasie, Antonie si Teofil; schimonahii Leontie, Ioanichie, Cleopa si Chiriac; ieroschimonahul Ioanichie; ieroschimonahul Iacov; schimonahul Ilarion si ieromonahii Varnava Lasconi si Varlaam. Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul - in secolul al XX-lea Din secolele anterioare, despre Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul se pastreaza cu deosebire descrieri generale, exceptie facand Alexandru Odobescu, care transcrie "Pisania Bisericii Sfintii Arhangheli. In prima jumatate a secolului al XX-lea, creste interesul oamenilor de stiinta si cultura fata de acest spatiu subteran, incarcat de istorie si spiritualitate romaneasca si ortodoxa.
78

Atat pestera, cat si monumentele religioase dinlauntrul ei vor cunoaste o cercetare mai amanuntita, fiind studiate de specialisti in domeniul speologic, arheologic, istoric si de arta bisericeasca monumentala. Astfel, dupa infiintarea "Institutului de Speologie din Cluj, in anul 1920 - primul de acest gen din lume - insusi fondatorul sau, savantul Emil Racovita (1868-1947), insotit de colaboratorii sai apropiati - francezii Rene Jeannel, zoolog specialist, si Pierre-Alfred Chappuis, hidrobiolog efectueaza aici cercetari stiintifice, incununate de rezultate exceptionale, pestera intrand in literatura de specialitate, in anul 1929. Cercetarile de bio-speologie descopera o bogata fauna cavernicola, favorizata de marile cantitati de "guano" provenit de la coloniile liliecilor stabiliti in tavanul galeriilor; spatiile prezentand cea mai estica aparitie de fauna troglobionta din Carpatii Meridionali, fapt ce le atribuie o importanta bio-speologica deosebit de mare. Cercetarile efectuate in deceniul al patrulea de specialisti din "Comisiunea Monumentelor Istorice" in Pestera Sfantului Grigorie, precum si asupra celor doua monumente bisericesti ajung la o serie de rezultate interesante. In anul 1933, Virgil Draghiceanu, vorbind despre fondarea manastirii, scrie: "Cu mult mai inainte insa era un locas de
79

rugaciune si un azil in vremuri grele in Pestera Bistritei, care se scobeste in piatra calcaroasa a muntelui, la o inaltime de peste 100 metri deasupra prapastiei in care se rostogoleste Bistrita. O intrare dintre cele mai periculoase, printr-un gang scund, prin care de abia te tarasti, duce spre incaperile ce se largesc spre interior. Studiul Pesterii este de cel mai mare interes, pentru inceputul vietii noastre nationale si bisericesti. Aici, inapoia micii usulite de lemn, ferecata de fier, ca la romani in catacombele lor, incepuseram a face cele dintai rugaciuni adresate lui Dumnezeu. In cetati de felul acestor pesteri, inexpugnabile, ne conservaram fiinta nationala." Dupa descrierea formei si dimensiunilor Bisericii Ovidenia, Virgil Draghiceanu transcrie "Pisania", despre care spune ca "abia se citeste". Autorul relateaza ca, "afara de aceasta biserica, se ridica una mai mare la deschiderea cea mare a pesterii spre raul Bistritei. Desi ruinata, pare ca acum a fost terminata de mana omeneasca, din pricina acoperisului alb de sindrila"; de asemenea, noteaza ca bisericuta "are o inscriptie cu torul stearsa sub zgarieturile vizitatorilor" care, "prin desul obicei al iscalitului, au distrus cu totul frumusetea zugravelilor si au daramat chiar zidurile." Istoricul si profesorul universitar Aurelian Sacerdoteanul, tratand in anul 1935, despre monumentele istorice si religioase din raza comunei Costesti, mentioneaza si "doua
80

capete ale Sfantului Grigorie Decapolitul din Pestera Bistritei". Fara a intra in domeniul datelor istorice, autorul descrie numai peisajul si amplasarea pesterii, precizand ca cine doreste sa o viziteze, trebuie sa mearga "spre pestereni si sa urce cararea spre pestera, la capatul drumului, o carare lata de o jumatate de metru il va duce la o scarita de fier pusa in gura pesterii." Cu privire la vechimea monumentelor aflate acolo, nu aduce nici o noutate; citeaza doar pe Alexandru Odobescu, potrivit caruia, ambele bisericute "au fost zidite de mitropolitul Teofil la 1637. Biserica din fata a fost refacuta in 1732, arsa si iar innoita la 1828-1831." Probabil, urmare propunerii secretarului-director al "Comisiunii Monumentelor Istorice, Virgil Draghiceanu, de "a se inchide usa de la intrarea pesterii, astfel ca sa nu se poata intra decat prin mijlocirea unei taxe de intrare, cu care s-ar putea tine un calauz (sub supravegherea staretului), care sa conduca pe vizitatori", in anul 1934, protosinghelul Ilarion Cristea (1919-1941) inainteaza Episcopiei Ramnicului un raport, specificand ca pestera se gaseste "inafara da vatra sfintei manastiri"; din aceasta cauza, "a fost si este la discretia tuturor." In consecinta, propune sa se intervina "pe langa autoritatile in drept, ca atat pestera, cat si terenul, sa fie date pentru totdeauna in grija si raspunderea staretiei sfintei Manastiri Bistrita."
81

La interventia conducerii Manastirii, nu s-a adoptat o masura favorabila ocrotirii pesterii si a monumentelor religioase amplasate acolo, ci s-a comunicat ca: "in conformitate cu ordinul Casei Padurilor nr. 16131/1936, si ca raspuns la cererea dvs. de a vi se incredinta Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul si terenul din jurul acesteia, in suprafata de circa 2,50 ha, avem onoarea a va comunica, ca prin hotararea Comitetului de Directie al Casei Padurilor de la Jurnalul nr. 16131/1936 si consemnata in ProcesulVerbal nr. 162/1936, s-a aprobat sa se lase liber, ca si pana in prezent, accesul sfintei Manastiri in Pestera, sa se faca toate inlesnirile ca sa se restaureze si sa se intretina in buna stare cele doua schituri din pestera." Terenul nu s-a aprobat, invocandu-se motivul ca, "fiind stancos, nu ar aduce nici un folos manastirii", desi manastirea nu urmarea "nici un folos", ci protejarea pesterii cu monumentele din ea. Necesitatea salvarii monumentelor din pestera a devenit tot mai acuta, datorita degradarilor produse de vizitatorii nesupravegheati. Din aceasta cauza, la 20 ianuarie 1941 s-a format "Comitetul de restaurare a bisericutelor din Pestera, format din: Ieromonahul Teofil Niculescu, exarhul manastirilor din Oltenia; protosinghelul Ilarion Cristea, staretul de la Manastirea Bistrita; ieromonahul Nicandru Neacsu, staretul de la Manastirea Arnota;

82

ieromonahii Vamava Lasconi si Inochehtie Hatis din obstea bistriteana. Membrii Conitetului intentionau ca, dupa restaurarea bisericutelor, "sa fie redate cultului si pe langa acestea sa putem face si cateva chilii de adapostire a monahilor care vor voi sa-si inchine viata mai mult lui Dumnezeu prin retragere completa din lume." Deci, se preconiza renasterea vietii pustnicesti, caz unic in istoria moderna a monarhismului ortodox roman. Comitetul de restaurare inainteaza un memoriu Mitropoliei Olteniei, ca sa intervina la Sfantul Sinod pentru obtinerea aprobarii de reinfiintare a stravechiului asezamant religios, sub denumirea de "Schitul Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul". In scopul realizarii unui fond financiar, necesar inceperii lucrarilor, membrii Comitetului hotarasc ca, fiecare sa depuna "1/4 lunar, din modestul salar", iar ieromonahul Inochentie Hatis doneaza suma de 6.000 lei. In luna iunie 1941 este numit presedinte al Comitetului protosinghelul Ilarion Cristea, iar ieromonahul Teofil Niculescu, staret al sfintei Manastiri Bistrita. Tanar, energic si bun organizator, adopta o serie de masuri in domeniul spiritual si gospodaresc; acorda importanta majora monumentelor istorice si religioase din complexul manastiresc: Bolnita de la Bistrita si Bisericutele din Pestera.
83

In acest sens, la 15 octombrie 1941 inainteaza un memoriu bine documentat presedintelui "Comisiunii Monumentelor Istorice, solicitand trimiterea unui delegat care sa "cerceteze si pictura bisericutelor din Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, pentru a fi completata acolo unde este cazuta." De asemenea, intreprinde o serie de masuri privind realizarea proiectelor intocmite la inceputul anului, cand detinea functia de presedinte al Comitetului. In consecinta, raporteaza ca s-au executat la biserica mare din pestera, urmatoarele lucrari: "Facerea din nou a doua usi si patru ferestre, precum si usa de la intrare in camera preotului, toate din stejar", iar printr-o adresa, comunica arhitectului sef ca, intrucat Devizul prevede ca, pardoseala bisericii de la "Schitul Gura Pesterii Sfantului Grigorie Decapolitul sa fie de caramida, precizeaza urmatoarele: "Cum insa in aceasta bisericuta voim a face permanent serviciul divin si cum chiar in cuprinsul pesterii este umezeala, si pentru preintampinarea imbolnavirii celor ce vor sluji aici, aceasta pardoseala sa fie facuta din scandura." Tot in decursul aceluiasi an, cere Mitropoliei aprobarea pentru "inceperea lucrarilor de zidarie la biserica mare din pestera", in a doua jumatate a secolului nostru, s-au efectuat unele cercetari istorice si artistice asupra monumentelor religioase din Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul. Preotul Dumitru Balasa sintetizeaza
84

rezultatele obtinute pana in anul 1957 cu privire la Sihastriile Ovidenia si Sfintii ingeri; doua studii, intocmite de profesorul Valentin Saca, urmaresc - asa cum precizeaza autorul - "o analiza mai profunda a elementelor ce au conferit statutul de monumente de arta, acestor locasuri de inchinare, in acest sens cercetarea fiind efectuata din perspectiva timpului si a spatiului cultural si artistic din care fac parte. Desi nu se integreaza in sfera marilor ctitorii, reprezinta totusi valori de mentinere si manifestare a preocuparilor artistice, la cumpana veacurilor XVI si XVII." Administrata o perioada de catre "Muzeul judetean Valcea", care electrifica intregul spatiu subteran, Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul a revenit din 1993 Manastirii Bistrita. Cunoscand valoarea si importanta acestui monument natural si ale celor doua monumente de arta bisericeasca, urmeaza ca prin purtarea de grija a conducerii sfintei manastiri sa fie restaurat intregul ansamblu si redat circuitului de valori culturale si artistice al patrimoniului spiritual din tara noastra.

85

Arhimandritul Veniamin Micle Moastele Sfantului Grigore Decapolitul si minunile sale Insirata ca o margea in siragul de manastiri din nordul judetului Valcea, vechea ctitorie monahala de la Bistrita ascunde o comoara putin stiuta de lume: moastele unui sfant implinitor de miracole. Drumul se opreste brusc, in chiar poarta Manastirii Bistrita Olteana. Nu mai ai unde sa inaintezi. In spatele chiliilor, pus de-a curmezisul, sta de netrecut muntele Arnota, cu ascunzisurile sale de pesteri si vagauni, in care au sihastrit anahoreti indarjiti si fara nume. De la 1490 si pana astazi, siruri nesfarsite de monahi par sa nu fi avut decat un singur gnd - s ncretineze muntele, legnd marea lavr de la poale, cu nevazute carari ce se cocoata spre fagurii de grote si paraclisuri adancite in peretele calcaros. Suite pe colturi de stanca si inconjurate de minuscule livezi, bisericutele arnotene scruteaza vigilent departarile: Bolnita, Pestera, Papusa sau Arnota, unde se afla, uitat de lume, mormantul marelui Matei Basarab. Jos, la poalele muntelui, se afla odorul cel mai scump al Manastirii Bistrita: sfintele moaste ale Cuviosului Grigore Decapolitul, cel care, vreme de 500 de ani, a pazit Tara Oltului de navaliri otomane, de seceta, de ciuma si alte nenorociri. Fara prezenta si ocrotirea lui,
86

tinutul Valcei ar fi fost acum un loc pustiu si fara nume. Un loc al nimanui. Uimitoarea poveste a gsirii sfintelor moate Severa ca o cazarma austriaca, cu doua randuri succesive de ziduri grele si inalte, Mnstirea Bistri a pare o cetate nuntrul altei cetati. Cu greu accepti gandul ca pana in 1980 a stat parasita, ca ani la rand a fost temnita politica, scoala de sergenti sau camin de copii cu grave deficiente psihice. La Bistrita, frumusetea nu este la vedere, ci sta ascunsa tainic in biserica inalta ca o catedrala, in icoane si ornamente brancovenesti. Singur nu te descurci. Ai nevoie de insotirea priceputa a maicii Melentia (ghidul manastirii), ca sa descoperi pictura lui Tattarescu si catapeteasma de tei aurit adusa de la Viena, icoana cu 6 fete si clopotul de aproape o tona, daruit de Constantin Brancoveanu. Din istoria si ctitoria de altadata, nu au mai ramas decat Bolnita lui Barbu Craiovescu si cateva sfinte odoare, deopotriva cu o poveste teribila si miraculoasa, inscrisa nevazut in ziduri, in straturile succesive de caramida si piatra - incendiate, distruse si refacute de mai multe ori, din 1490 si pana acum. Legenda spune ca banul Barbu Craiovescu (calugarit la batranete sub numele de Pahomie) isi astepta moartea intr-o temnita la Stambul. In noaptea de dinaintea executiei, marele boier s-a rugat necontenit si cu lacrimi amare la Sfantul Grigore. S-a rugat pana a pierdut sirul orelor si al
87

gandurilor negre, cand, deodata, s-a trezit intr-o biserica plina de candele si icoane imbracate in argint. Era peste mari si tari, tocmai la Bistrita, inconjurat de cativa calugari, speriati sa vada un om cu straiele rupte si lanturi la picioare, despre care nimeni nu putea spune cum si cand anume a intrat in biserica. Drept multumire pentru salvarea lui cu totul miraculoasa, Barbu Craiovescu a inceput sa colinde Orientul, pana cnd, ntr-un tarziu, va gasi moastele Cuviosului Grigore Decapolitul, tinute cu multa cinste de catre un negustor turc, care, desi musulman, vedea si el sporul adus in casa de lucrarea Sfantului. Cu greu s-a lasat convins turcul sa vanda moastele Cuviosului, si asta numai dupa ce boierul oltean i-a propus sa urce racla pe talgerul unui cantar, iar pe celalalt talger sa puna aur. Negustorul a acceptat, nestiind ca Sfantul va mai savarsi o minune: pus pe cantar, trupul lui va deveni atat de usor, incat Barbu Craiovescu a indreptat balanta doar cu o mana de galbeni, spre ciuda turcului care ar fi spus: "Bac, bac, ghiaurum". Adica: "Ghiaurul la ghiaur trage". Intampinat cu mare fala si bucurie la Dunare de catre mitropolitul tarii si un intreg sobor de preoti, Barbu Craiovescu a decis sa-l lase pe Sfant sa-si aleaga singur locul si casa. A pus, deci, racla din lemn de piersic, ornamentat cu stilizari de aur si argint, intr-un radvan tras de cai "neinvatati" si a pornit la drum, decis sa-l lase pe Cuvios sa se duca unde va voi in Oltenia. Caii au ocolit Tismana si Cozia, au trecut pe langa multe alte manastiri valcene, si nu s-au oprit decat la portile Bistritei, de unde nu au mai vrut sa plece sub nici un chip. Sfantul hotarase. Isi gasise, in sfarsit, locul si linistea.
88

Nemiscat, cu degetele mainii reunite etern intr-un semn de binecuvantare, moastele Cuviosului Grigore Decapolitul refuza de 500 de ani sa paraseasca maicutele si sfintita lui casa de la Bistrita. Nimeni nu a reusit vreodata sa-i incalce voia. Cand Constantin Serban Voievod a vrut sa-l rapeasca pentru a-l aseza in Mitropolia Bucurestilor, Sfantul s-a impotrivit. Cu greu au ridicat racla dregatorii domnesti, dar si mai greu le-a fost sa treaca apa Oltului, caci "pe la jumatatea apei, s-a facut din voia Sfantului o furtuna atat de mare, incat n-au putut trece firul Oltului nicidecum. Ci era a se ineca cu totii, de nu s-ar fi intors din drum, reasezand moastele la locul lor". Tot asa s-a intamplat si pe vremea domnitorului Ghica, ba chiar si in 1948, cand Sfantul - vazand gandurile de rapire ale oamenilor - se ingreuna peste fire, incat nici o caruta trasa de patru boi nul mai putea clinti din loc. Doar in anumite momente si cu savarsirea mai multor rugaciuni de induplecare, Sfantul dadea voie sa fie purtat, la vreme de seceta, prin sate sau chiar sa ingaduie aducerea lui la Bucuresti, unde la 1765, a salvat Capitala de ciuma, spre bucuria domnitorului Stefan Racovita, care va scuti sub porunca si blestem Manastirea Bistritei de orice dare (asemenea lui Vlad Voievod sau Neagoe Basarab).

89

Maica Porfiria si calugaria ei alba In biserica Sfantului Grigore Decapolitul e liniste si miroase a tamaie. Retrasa intr-un colt, o maicuta cu straie ponosite se sprijina in doua bete si se roaga. E atat de batrana, incat nici nu se mai poate pleca in genunchi. Maica Melentia si celelalte surori ii fac metanie pana in pamant si o ocolesc cu mult respect. O cheama Porfiria si e singura maicuta care a mai ramas din vechea obste alungata in lume de catre comunisti, pe la inceputul anilor 60. Cele mai multe monahii s-au risipit prin tara, s-au casatorit ori au luat drumul pribegiei. Maica Porfiria, cu alte cateva surori, nu a vrut sa-si lepede juramantul si a ramas langa manastire, cumparandu-si o cocioaba si o fasie ingusta de pamant. A ramas neintinata, ducand in felul ei pravila calugariei albe. Nu-i pare rau, chit ca acum nu are nici o pensie si traieste din mila satenilor. Stie ca a ales bine, si o boare de lacrimi ii apare in ochi, atunci cand vine vorba despre maica Maftidia, cea care a murit anul trecut, la 96 de ani. O adevarata sfanta, o adevarata mireasa a lui Hristos, care adusa la manastire de la 3 ani, nu a mai parasit-o niciodata, pana a murit. Chiar si dupa decretul comunist de alungare din anul 1958, ea a ramas sa pazeasca biserica si moastele Sfantului, fara nici o plata, fara nici un venit, locuind in mizerie, intr-o chilie ruinata, doar in post si rugaciune.

90

Maica Porfiria traieste pe mai departe in cocioaba ei umila, cu ziare pe jos in loc de covor si cu bucati de carton in loc de acoperis, dar nu se poate desparti cu nici un chip de manastire. In fiecare zi, la utrenie si vecernie, vine in biserica, sprijinindu-se in cele doua bete si repetand mereu, cu glas scazut, rugaciunea lui Iisus. La cei 86 de ani ai sai, a vazut multe minuni savarsite la racla Sfantului. Sub ochii ei, o femeie din Costesti s-a vindecat de paralizie. A venit adusa pe brate de neamuri si a doua zi a intrat in biserica pe picioarele ei, pentru a multumi Cuviosului Grigore. Un alt barbat, bolnav de cancer de piele, s-a tamaduit ungandu-se cu ulei de la candela aprinsa la icoana Sfantului, in zilele urmatoare minunand pe medicul care deja il programase de urgenta pentru operatie. In 1956, un baietel din Bailesti, bolnav de epilepsie, s-a vindecat doar trecand in genunchi (asa cum este obiceiul) pe sub sfanta racla. Chiar si in zilele noastre, maica a vazut o femeie stapanita de draci si prinsa in lanturi de rude, care doar atingand moastele s-a trezit ca dintr-un somn adanc, a inceput sa planga si sa-si ceara iertare oamenilor din biserica, pentru toate cate facuse vreme de 10 ani, spre mirarea si bucuria familiei. Maica Porfiria nu vorbeste din auzite. A trait aproape tot secolul trecut, rugandu-se si pazind moastele Sfantului care, in vremea razboiului din urma, fusesera ascunse in Pestera pregatita special pentru el, cu doua paraclise si o tainita stiuta doar de putini monahi. Nu-i place sa vorbeasca despre minuni, ci doar le pomeneste in treacat,
91

ca niste intamplari de peste zi, considerand ca lucrarea Sfantului se vadeste mult mai apasat in chiar viata ei, in bucuria fara egal de a fi fost ingaduita langa manastire si de a fi cunoscut pe ultimul sihastru nevoitor din Pestera, pe parintele Varnava Lasconi sau pe marele carturar Paulin Lecca, pedepsit cu domiciliul fortat la Arnota, si care ii spunea, intarind-o: "Nu te intrista, sora. Necazul si incercarea vin de la Dumnezeu. Roadele rugaciunii lui Iisus sunt si lacrimile. Plangand, nu mai esti tu cel care te rogi, ci Duhul Sfant se roaga pentru tine". "Ai primit n gnd ispita? Pcatul e pe jumtate mplinit" E btrn maica si privirea ei este cea a unui om deja impacat cu lumea, cu gandul cel din urma al mortii. Cu ea, Dumnezeu a fost darnic. Celelalte surori de manastire, plecate si casatorite in lume, au ajuns - fara exceptie - rau. Una a fost calcata de masina, alta a murit intr-un incendiu. Cu juramantul calugariei nu te joci. Ea nu s-a lasat de Hristos si, drept rasplata, i s-a dat ca ajutor pe Sfantul Grigore. La el ii sunt mereu gandul si rugaciunea. Ii cere necontenit ajutorul. Odata i-au anchilozat de tot mainile. Nu mai putea intoarce nici filele unei carti. A fost suficient sa intre in biserica si sa intinda mana spre candela de la capataiul Sfantului. Fara sa-si dea seama ce face, s-a trezit
92

schimband uleiul si aprinzand fitilul. Se vindecase intr-o clipa. Traind in lume, maica vede multe rataciri la cei tineri, dar nu-i judeca, ci zice: "Tineretea e oarba, dar macar ai bunavointa si deschide ochii". Totul pleaca de la gand. Acolo este lupta cea mare. "Gandul e poarta faptei si a pacatului", spune ea, citand din Sfintii Parinti. "Ai primit in gand ispita? Pacatul e pe jumatate implinit." E o lupta fara sfarsit. Chiar si pe ea, la varsta pe care o are, o chinuie gandurile - la pravila, la Sfanta Liturghie, in somn sau la gradina. Gresesc cumplit cei care cred ca diavolul nu exista. Viu si incotosmanat cu vorbe mieroase, sta la urechea ta si iti sopteste numai lucruri placute: despre somnul cel dulce de dimineata, despre mancare. Te prinde cu placeri de fum. Te amageste, ducandu-te unde vrea el. "Gandul e o fiara cu pantecul mare. Te inghite cu totul daca nu-i dai de lucru, daca nu-l pui la rugaciune." Maica Porfiria nu alunga gandurile, cum fac altii. Nici nu incearca. Le schimba, repetand mereu Psalmul 50 sau spunand: "Doamne, Tu m-ai zidit, Tu ai grija de mine! Tu ai mila de pasarile cerului, darmite de mine! Tu esti fratele si mama mea. Tu esti tot ce am". Desi nu o recunoaste, maica tine dosita in suflet tristetea ca, fiind batrana si fara pensie, nimeni nu o mai primeste in manastire. Nu sufera prea mult, gandind ca acesta e
93

canonul ei si ca-l are pe Sfant aproape. La el alearga cand e obosita si simte ca nu mai poate; la el se roaga atunci cand trece printr-un necaz. Daca o intrebi despre o minune mai recenta savarsita de Cuviosul Grigore Decapolitul in viata ei, maica cumpaneste in tacere vorbele, dupa care, inocenta ca un copil, zice: "Cum sa nu? Iata, ma duc de doua ori pe zi la biserica si toata iarna asta nu am cazut pe ghetus niciodata. De cate ori ma clatin, mana Sfantului ma prinde de subtiori si nu ma lasa. O simt. Este aievea. O mana puternica si adevarata". Petera Liliecilor (Sfntul Grigore Decapolitul)

94

Petera se afl pe versantul drept al Cheilor Bistri ei, la 630 m altitudine absolut i la 80 m altitudine relativ, accesul fiind facilitat de o potec amenajat cu balustrade, ce urc din spatele mnstirii Bistri a (15 minute). Este uor de parcurs i nu necesit echipament special, ci doar surse de lumin, fiind electrificat doar par ial. (C. Goran, 1983) n documentele de specialitate, petera este men ionat pentru prima dat n 1929 de ctre Emil Racovi , iar cercetri biospeologice s-au facut n 1951 i 1955. Petera spat de apele rului Bistri a, are trei deschideri, toate cu orientare estic, dintre care accesibil este doar cea sudic. Are o dezvoltare de circa 400 m i o denivelare negativ de circa 15 m. Deschiderea mic, ne conduce ntrun culoar ngust, scund i bine ventilat, care dup 15 m se lrgete. De aici se poate merge spre dreapta, unde peste un bloc imens suspendat se patrunde n nivelul superior al peterii, format dintr-un culoar scurt, terminat cu o sli . Dac se continu drumul nspre nainte, dup ce se coboar o scar, se ajunge n nivelul inferior. Acesta este reprezentat printr-o galerie larg, care continu la stnga, descendent. n peretele stng se afl o mic bisericu (Ovidenia), par ial zidit, par ial cioplit n stnc, datnd din secolul al XVII-lea i reprezentnd locul de tain unde erau ascunse n vremuri de restrite odoarele mnstirii
95

Bistri a i moatele Sfntului Grigore Decapolitul. (C. Goran, 1983) Galeria continu descendent, spre dreapta (schimbare de direc ie de aproape 180), se trece printr-o sal nalt unde se afl o mare colonie de lilieci, iar dup ce se ramific n trei segmente pe o scurt distan , ajunge la deschiderea cea mare a peterii.De la baza scrii de unde petera se ramific, se poate cobor o alt scar spre dreapta, ajungndu-se tot la deschiderea mare a peterii, nivelul inferior fiind de fapt un circuit. n dreptul deschiderii mari se gasete o biseric (Sfin ii Arhangheli), construit de ctre calugrii Macarie i Daniil n 1635. Din dreptul scrii, urmnd galeria din dreapta, uor ascendent, se ajunge n nivelul mijlociu al peterii, reprezentat printr-o galerie liniar, la nceput larg i nalt, din ce n ce mai strmt i scund pe msur ce nainteaz nspre vest, terminndu-se cu dou mici bazinete cu ap. Petera este srac n forma iuni concre ionare. Prezentnd
96

mai multe deschideri, are un caracter dinamic, fiind ventilat tot timpul anului, astfel c amplitudinea varia ilor termice este mare, atingnd de exemplu n Sala Liliecilor 16,5 C (iarna temperatura medie este de 2,5 C, iar vara este de 14 C). Ceva mai umede i cu o temperatur mai constant (variind ntre 10 - 13 C) sunt cele dou galerii care alctuiesc nivelele mijlociu i superior al peterii. Pe podeaua galeriilor, acolo unde pe tavan se instaleaz coloniile de lilieci, se gsesc depozite de guano, atingnd o grosime de 1,70 m, n care se gasete o faun foarte bogat: diptere, coleoptere, acarieni, iar pe pere i diptere i arahnide, petera avnd astfel o mare importan biospeologic. Dintre lilieci, o specie se gasete n permanen n peter (Miniopterus schreibersi), altele vin aici doar pe timpul iernii (Rhinolophus ferrumequinum, Vespertilio pipistrellus - n crpturile stncii, Plecotus auritus, Barbastella barbastellus), iar altele vin primvara pentru reproducere i pleac toamna (Myotis myotis, Myotis oxygnathus). Mai importante sunt ns specile troglobionte care populeaz petera: Trachysphaera racovitzai, Lithobius decapolitus, Nesticus hungaricus, Nesticus simoni (probabil troglobiont), Onychiurus closanicus i Sophrochaeta sp. 45.192288 24.039613
97

Bomba de sub Bucureti

De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap tot mai dese, de ameteli care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama radiatiilor, ba pe seama stresului ba pe seama poluarii pregnante sau a faptului ca, dupa 1990, romanii si-au luat chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor atacuri dint-un razboi nevazut care se duce la nivel paranormal si despre care oamenii simpli nici nu stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre pericolele zilnice la care este expusa capitala si despre care nu s-a vorbit niciodataa decit cel mult in anumite cercuri. Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var, n ideea c varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la faptul c varul ac ioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva,
98

pur si simplu. Ciuma, o boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea. De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812. Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special zone de munte si de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit zona centrala, iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii adormiti de ciuma. In urma cu mai bine de 30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declansat existind riscul ca la orice noua constructie sa fie
99

descoperite gropi comune cu morti de ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var i surpat apoi pamantul de deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt putine si ineficiente, atita vreme ct au fost obtinute din tulpini deja invechite ale virusului respectiv. Ioana Matei, arheolog, considera ca: numarul celor morti de ciuma si ingropati la temelia propriei case sau inhumati in graba poate fi foarte mare, iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face ca orice descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de constructie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori si investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel de cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda in crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur si simplu, epidemia mortala. Lacul urias de sub capitala Romniei Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea s-a retras, facand loc mnoasei Cmpii
100

Romne. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora actuala scrie despre istoria geologica a Bucurestiului: Practic ce s-a intamplat in acele vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii milenare. Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer. Puneti pe ea o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata a ramas la mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele doua margini ale saltelei. Exact asta s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras par ial, iar marginile scoar ei terestre s-au ncre it pn cnd au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul. In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec fie zilnic, in statiile de metrou, fie in perioadele cu ploi, cand canalele se infunda. Apa se scurge, e adevarat, dar la un moment dat lacul subteran se umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa - care oricum este defectuoasa - ci cu saturatia de apa a pamantului. Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat faptul ca in anumite statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand permanent o apa.
101

Nu e vorba despre nici un ru ci pur si simplu de canalele prin care apa de la suprafata se scurge in lacul subteran. metropotam.ro La Politehnica mii de bucuresteni pasesc zilnic peste un ocean pietrificat, fara sa stie. Se pare ca in marea graba de a da in folosinta statia de metrou, pe constructori nu i-a mai interesat ce fel de marmura folosesc. Asa ca marmura extrasa din muntii Apuseni, de la Rosia, a fost intinsa pe jos ca un covor rosu plin de "firimituri" mai vechi de 80 de milioane de ani. Aspectul interesant al marmurei nu i-a facut pe constructori sa banuiasca ca fiecare bucata continea fosile de scoici si animale marine. Acestea poarta numele "vaccinites" si "hippurites" si provin din perioada cretacica, iar vechimea lor a fost estimata la 65 si 180 de milioane de ani.
102

Astfel ca in statia de metrou de la Politehnica se gaseste un intreg recif de Rudisti, dar si din alte specii acvatice. Specialistii in geologie de la Universitatea Bucuresti au confirmat ca in placile de marmura din statie exista fosile cu o valoare paleontologica inestimabila. Avand in vedere acest lucru, ne gandeam ca statia de metrou ar putea fi transformata in muzeu, cu panouri care sa explice formele ciudate din marmura de pe jos si ecrane pe care in loc de reclame si stiri despre vedete, sa se difuzeze documentare despre "oceanul pietrificat" si despre creaturile care au trait aici, in podea, pentru ca oamenii sa stie pe ce "comoara" pasesc.

103

O bomba naturala care poate exploda oricand Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe altele, o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dambovita. Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj urmind sa strabata drumul pana al Dunare. Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o exercita asupra pnzei freatice din adancime s-a dovedit fatala, aducand o serie de izvoare mai mici sau mai mari, catre suprafata, impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti. Si asta nu este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol despre care cei mai multi nici macar nu au habar, anume pungile cu gaze de sub oras. Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor cu gaz n Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv pe o bomba care poate exploda in orice ceas. Este o aberatie si in acelasi timp este purul adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel mult, sa aibe loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a incretit si a format concavitatea in care se
104

gaseste lacul subteran, iar presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane, risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din pacate, nu exista o modalitate de ardere controlata a acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc poate transforma zona intr-una desertica. Bucurestiul de acum 2300 de ani Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre subteranele existente de mii de ani in aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa opinie: Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat ca sa fie preschimbate subteranele si transformate in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei fanarioti lucrarile de amenajare a
105

subsolului cu o sapa si o galeata rudimentara?! Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea dacilor. Pentru c Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in realitate. Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate in adncuri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase pentru oameni. Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre nici o boala pe sistem nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se fac si cele mai mari interese aici sunt.
106

Subteranele salvatoare Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter. Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent prelungita, este de parere domnul Mocanu. Pentru ca prin asta o serie de subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si ascunznd existenta trecatorilor subterane, de teama de a nu fi folosite de eventualii dizidenti. Pamantul viu de sub Capitala Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80 al caror martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din subteran.
107

Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care a mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu eram tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi amintesc de intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de frica. Dumnealui sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri si ceva si era imbracat straniu, cu un fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe toti a fost senzatia ca acel barbat era inca viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase, inspira teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior. Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semana cu un baros mai mare terminat cu o secure cu doa taisuri. Si nu atit arma din mana aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu
108

avea nici un fel de rugina pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in mod surprinzator. Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colegi ai mei au disparut, pe rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La disparitia unui am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant: <Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta mea, ai mila de mine...>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca mi-am cerut transferul pe un alt santier. Refugiul ultimilor zei ai dacilor Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor impotriva stapanului de atunci al Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in prima faza, dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub pamant. Tainita in care au fost azvirliti titanii se pare sa fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si folclorist, spune
109

ca legenda Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata. Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic si au construit un oras in care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de asemenea si cea mai cruda inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare nu le dadea prin minte sa faca semne pe pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi schimba retelele de coridoare permanent. Pamantul acesta, domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-a numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai. Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera ca au fost inchisi ultimii zei de catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci. Poate o sa vi se par ciudat ca un intelectual ca mine crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai mult, cu atit mai mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in aceasta lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele din adancul Bucurestilor sunt dincolo de orice logica si ratiune, incheie domnul Tiberiu.
110

Taina bisericilor ortodoxe Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o parere asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct de vedere energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod de energie negativa telurica. Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel cimp, in functie de directia sa de expansiune, poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplaseaza periodic in jurul unui punct de sprijin. Cand sensul de curgere al spiralei este in sus, la suprafata totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se invirte si directia de curgere a energiei este catre centrul pamantului, atunci avem la suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula exista momente de stagnare economica si spirituala, la suprafata. Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare a energiei nu poate fi prevazuta ci doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot lua masuri pentru contracararea efectelor negative.
111

Mai ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi trei deplasari laterale urmate de una verticala in sus sau in jos sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul punctului de sprijin. Cu toate acestea, dumnealor sustin ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din adancuri: construirea bisericilor ortodoxe. Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic ca la fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai stabil si mai puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un fel de amplificator si stabilizator de energie telurica, incheie doamna Asaftei. Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa nu ma gandesc, cu groaza, ca fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de intelepti au fost stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce i-a fost daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme sa o recunoasca sau sa o accepte.
112

Pustnicul zapezilor
http://garduldefier.wordpress.com Ultimul sihastru autentic din Romania e si cel mai aproape de ceruri: la 1800 m altitudine, in inima padurii de la Lampa Mica, pe Masivul Postavaru, unde zapada zaboveste opt luni pe an. Totul e nemiscat in jur, peisajul e splendid, dar linistea pustietatii te infioara. E o liniste ingemanata cu vesnicia, unde zgomotele par ingaduite doar cu binecuvantarea divinitatii. Aerul inaltimilor e tare, prea tare. Iti rascoleste plamanii, iar in corp simti o rezonanta stranie, venita si din maruntaiele muntelui, dar si din cer. Doar zbarnaitul surd al cablului inghetat de la telecabina si rafalele de vant care spulbera neaua te fac constient ca nici aici timpul nu sta pe loc, desi ziua pare mult mai lunga. Asadar, in aceasta pustietate a ales un calugar sa se roage si sa se nevoiasca intru mantuire. Il cunosc toti salvamontistii si padurarii zonei, dar si cei ce lucreaza sezonier la telecabina. Cateodata, ei vad cum un punct negru suie culmile inzapezite, ca o furnica, sau ca o naluca a padurii. In cele mai ciudate si inaccesibile locuri, in care doar jivinele padurii sau pasarile pot ajunge, salvamontistii il vad pe omul lui Dumnezeu ingenuncheat,
113

cu palmele inclestate a ruga. E duhovnicul muntilor, e poate ultimul pustnic al Romaniei Nebun intru Hristos? Pe parintele Onufrie l-am intalnit intr-o dimineata geroasa pe Muntele Postavaru. E inalt, bine facut si are o barba mare, ca de canepa. Desi in putere, se sprijina intr-un bat lung, asemanator batelor ciobanesti. E imbracat in negru, peste rasa monahala avand o scurta de lana, iar in picioare bocanci grei, cu talpa groasa cat un strat de asfalt. Aspectul neingrijit, barba salbatica si batul din mana creioneaza o imagine parca nepotrivita pentru secolul 21. E chiar de inteles sperietura unor turisti, mai nedusi la biserica, atunci cand, la circa 2000 de metri altitudine, dau nas in nas cu monahul. Masiv, inalt de aproape 2 metri, parintele aduce cu Rasputin, iar neglijenta sa vestimentara ii sporeste aerul aparent fioros. Faptul ca turistii zgomotosi se tin departe il bucura pe parinte, care are nevoie de liniste, chiar daca uneori o plateste scump, simtind dispretul oamenilor. E calea urmata de acei nebuni intru Hristos ramasi celebri in Rusia, care, spre a-si infrange mandria de sine, preferau sa sufere dispretul public, savarsind cele mai neobisnuite fapte. Parintele are ochi patrunzatori, cu o sticlire cumplita si aproape taioasa, dar dreapta, dureros de dreapta. Oricat ar parea de ciudat, cand se uita la tine, te simti mic si pacatos Sa mergem la chilie! mi-a spus sec ieromonahul Onufrie. Onufrie, cu u si ie, nu Onofrei.
114

Coliba de langa Poiana Doamnei Cu omul lui Dumnezeu inainte, am luat nametii si viscolul pieptis. Nu aveti cum sa va rataciti la intoarcere, daca tineti drumul asta inapoi, a incercat sa ma incurajeze parintele. Am trecut de Salvamont si de ce a ramas din cabana Cristianu Mare, dupa incendiul de anul trecut. Pe drum, care devenea din ce in ce mai dificil, mii de intrebari imi sfredeleau mintea, dar efortul ma impiedica sa vorbesc, abia tinand pasul dupa pustnic. Cand am ajuns la un indicator pe care scria Drumul Lupului-Ruia-Rosu, m-a incurajat din nou: No, de aci mai avem putin. Putinul asta a insemnat inca vreo 30 de minute de mers. Dupa ce am trecut de cele doua stanci din Poiana Doamnei, cam la 2 kilometri in inima padurii, ne-a intampinat o cruce mare din lemn, dupa care se putea observa o bisericuta ca din basmele cu pitici. Frant de oboseala, m-am trantit pe un scaun in refugiul pustnicului o chilioara de dimensiuni liliputane. S-a lasat din nou o tacere adanca. Ochii masurau chilia: cateva icoane, un tablou al parintelui Cleopa, pe o scoarta taraneasca atarnata pe peretii din lemn. O sobita din teracota, doua scaune si un motan jucaus intregeau decorul
115

saracacios. Doua lampi si cateva carti de rugaciuni Pentru mine, linistea devenea apasatoare, drept care, cu vocea gatuita, m-am apucat sa-l descos pe pustnic Crarea clugriei Am 52 de ani si de vreo 7-8 ani, daca le-am tinut bine socoteala, stau aici. Sunt ieromonahul Onufrie Ioan, cu metania la Manastirea Cernica, unde am vietuit 25 de ani. Acolo, Prea Sfintitul Roman m-a calugarit intr-o noapte, si tot el mi-a dat preotia. De tanar mi-am dorit sa fiu calugar. M-am nascut la Cluj, dintr-un tata romn, Ion, si o mama rusoaica, Glicheria, care se cunoscusera in timpul razboiului. N-am decat 8 clase si o scoala profesionala de 2 ani. Am vrut sa iau calea manastirii mai de tanar, dar n-am apucat decat pe la 20 de ani, caci dupa moartea parintilor am avut grija de sora mea mai mica, povesteste parintele cu greu, semn ca sihastria l-a invatat nu numai sa taca, dar chiar si sa uite sa vorbeasca. Mi-a placut la Cernica, dar inainte de Revolutie veneau securisti, faceau chefuri la staretie, se taiau pe ascuns vitei, stiti cum era Erau prea multe ispite, strandul aproape, si scrie la carte ca poti sa pleci daca esti ispitit, ca sa iti gasesti locul. Dupa 20 si ceva de ani de manastire, am putut primi binecuvantarea sa plec. Dupa lungi peregrinari, parintele Onufrie a stat un an la o stana, la Ruia, la poalele Muntelui Postavaru, de care s-a indragostit. A gasit un refugiu parasit, in care a stat 2 ani, dar acesta a luat foc de la o candela aprinsa. Am
116

ramas cu haina de pe mine, dar in 2 saptamani mi-am facut chilia asta. Locul l-am ales dupa izvorul de langa el, pentru ca spunea parintele Cleopa ca trebuie sa fie in apropierea unui izvor, ca fara mancare poti trai, dar fara apa, nu. Deasupra colibei, parintele a ridicat un mic paraclis, in care insa nu tine slujbe, ci doar se roaga pe timp de vara. La taifas cu animalele Desi peisajul este mirific, viata este grea, dar parintele nu se plange. Cateodata, zapada e de 3 metri si trebuie sa fac tunel ca sa ies. Daca nu apar timp de vreo luna-doua, mai vin cei de la Salvamont, sa vada ce-i cu mine. Nici de animale nu mi-e frica. Vine o vulpe, dar o alunga cotoiul asta Mai vin vreo doua ciute Chiar langa chilie, mai incolo, e barlogul unui urs. Acum hiberneaza, dar vara ii mai dau cate un colt de paine si ii vorbesc, asa, ca unui om Imi place mult padurea si o stiu mai bine decat padurarii De plictisit, nu ma plictisesc niciodata. Am de facut cele 12 canoane, rugaciunile. Eram prin padure odata si m-am intalnit cu 3 vanatori. Singur, parinte?, au zis ei. Nu, taica. Dar unde e fratele?, m-au intrebat ei, iar io am aratat in sus Niciodata nu sunt singur, ci cu Dumnezeu. E convins ca tot Dumnezeu i-a randuit si numele de calugarie, mai ales dupa ce a aflat ca si Sfantul Onufrie a trait tot in pustie si a avut o barba pana la pamant. Parintele coboara rar, poate doar de 3-4 ori pe an, in cazuri exceptionale, pentru a face dezlegari sau molitfe.
117

In schimb, pe timp de vara, trec destui curiosi. Au venit de la Suceava, din toata tara, ba chiar si un preot din Chisinau, Vasile. Una din credincioase, Ana Buca, a venit pana acum de 5 ori sus, la parinte, desi are 87 de ani. Pe toti oaspetii el ii primeste cu dragoste, daca vin pentru un sfat. N-am ce cuta n lume Tot credinciosii ii mai aduc de mancare, ceva gaz si lumanari. Rar, pentru ca nu pot ajunge lesne la el. In rest, pustnicul se multumeste cu ceaiuri, ciuperci, zmeura, mure, macese, adunate din timpul verii. Aici vreau sa-mi dau sufletul in mainile lui Dumnezeu, daca asa o randui. Nici nu stiti ce frumos e sa stai sa te rogi in apropierea prapastiei, sa-ti constientizezi pacatele, sa admiri creatia Lui, de aici, de sus. Jos e coruptie mare, care a intrat pana si in Biserica. Aud ca se fac hirotonii pe bani, ca la calugari le fac legitimatii, de parca Sfintii Apostoli au avut legitimatii, iar haina ti-o poate lua cineva dupa ce ai depus voturile! Calugarii au masini personale, calculatoare, se vinde mirul, se fac vrajitorii Aici, daca e nevoie, fac liturghia pe butuc, cum a facut parintele Cleopa, sau ca Sfantul Serafim din Sarov, care punea o icoana intr-un copac, iar pentru el padurea era cea mai mare catedrala N-am ce cauta jos, in lume Cu modestia calugarului, parintele Onufrie nu vrea sa fie numit nici pustnic, nici schimnic, ci doar un umil vietuitor
118

Primarul Scripcaru vrea s-l evacueze Printele Onufrie a apelat din nou la "Evenimentul zilei", de data asta cu o problem de via i de moarte. Au venit poli itii i m-au anun at c primarul din Braov, unul Scripcaru, a hotrt s m mut de aici. Cic deranjez prtia, ori eu stau n pdure i n-am vzut pe nimeni s schieze n codru. Nici nu tiu ce s fac, c nam primit nici-o hrtie oficial. N-am nici-un contract cu nimeni, zac ca animalele n pdure. Dar pe cine deranjez eu n brlogul meu? Oare oamenii tia n-au inim, n-au pic de credin ? Nu tiu la cine s apelez, aa c am apelat la dumneavoastr, c doar Evenientul zilei" i credincioii m-au ajutat la greu", spune cu obid Onufrie.

119

Cum au disparut focile din Romania

http://www.green-report.ro/revista-presei/promania-liberacum-au-disparut-focile-din-romaniap Una dintre cele mai spectaculoase specii de animale care au trait pe teritoriul Romaniei este "foca sihastru". Ultimul exemplar ar f fost capturat si omorat de pescari in 1963, pe Bratul Sfantu Gheorghe. Am aflat povestea acestui mamifer de la Nicolae Papadopol, directorul stiintific al Complexului Muzeal de Stiinte ale Naturii din Constanta. Exista descrieri ale focii din Marea Neagra inca din anul 1779, dar si din perioada interbelica. Animalul intrase in folclorul local ca vaca de mare" sau foca de Kaliacra". Ultima denumire are legatura cu faptul ca pe malul bulgaresc al Marii Negre exista o colonie stabila de foci. Unele ajungeau pana la gurile Dunarii, ba chiar intrau si in Delta. Totul e acum de domeniul trecutului, pentru ca mamiferul a disparut de pe coastele Bulgariei si Romaniei, declinul speciei fiind semnalat, potrivit rapoartelor de
120

specialitate, inca din anii '50. Cea din urma relatare despre prezenta ei in aceasta zona, neconfirmata totusi de niste fotografii, dateaza din 1987, cand un exemplar ar fi fost vazut de muncitorii de pe platformele maritime romanesti. Un monstru" de 400 de kilograme Profesorul Papadopol spune ca foca sihastru este zarita in prezent pe tarmurile stancoase ale Greciei si Croatiei, dar si pe coastele Tunisiei si Mauritaniei. Foca aceasta este, prin excelenta, o specie mediteraneana, cu iesire in Atlanticul african, dar si cu o prezenta istorica in Marea Marmara si Marea Neagra", spune specialistul. Iata si descrierea mamiferului: Are blana cu peri desi, scurti si elastici, de culoare brun-gri, cu pete albe pe abdomen". Obiceiul sihastrului" este sa caute zonele pustii, stancoase, de pe malul marii, pentru a se reproduce, fiind o specie extrem de rezervata in raport cu vecinatatea oamenilor". Tocmai relatia sa din ce in ce mai incordata cu stapanii uscatului a dus la disparitia focilor romano-bulgare". Extinderea prezentei umane pe malul marii, industrializarea excesiva, numarul tot mai mare de porturi, extinderea plajelor pentru turisti, dar si tehnicile din ce in ce mai sofisticate ale pescarilor au dus la disparitia acestei specii de pe litoralul vestic al Marii Negre", zice profesorul. O asemenea vietuitoare, care traieste cel mult 30 de ani, este imposibil de tinut in captivitate, intr-o eventuala incercare de reparare a greselilor trecutului, fiind greu
121

adaptabila unor astfel de conditii", atrage atentia directorul stiintific al Delfinariului" din Constanta. Asa ca noi, romanii, am putea acum doar sa ne imaginam un mamifer care, in general, are doi metri lungime si cam 250 de kilograme in greutate, dar care, in unele cazuri, poate atinge dimensiuni impresionante, de pana la patru metri lungime si o greutate de 400 de kilograme. Focile au ajuns, pe Dunare, pana la Ruse Alta varianta ar fi sa va duceti la Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa" din Bucuresti, sa vedeti acolo, impaiata, ultima foca pe care pescarii din Delta Dunarii au capturat-o in 1963, pe Bratul Sfantu Gheorghe. Ce-i drept, din cate ni s-a explicat, asemenea situatii erau accidentale, pentru ca pescarii nu aveau treaba cu focile. Au prins-o in carlige. De-asta e si cusuta in mai multe locuri, dupa cat a fost de jupuita atunci, zbatandu-se sa scape", explica academicianul Dumitru Morariu, directorul muzeului. Circula si azi o legenda despre incidentul petrecut cu 47 de ani in urma. Se spune ca perechea animalului ucis si-ar fi jelit" cateva zile la rand partenerul, chiar la locul crimei. Mai tarziu, prin anii '70, urme de foci au fost descoperite tot in Delta, pe Insula Sahalin. Explicatia faptului ca acest animal intra pe cursul Dunarii este simpla: pornea la vanatoare, pe urma bancurilor de pesti. Exista un raport din 1947 al bulgarilor, care atesta ca o foca sihastru a fost observata in apropiere de portul
122

dunarean Ruse", aflam de la directorul Morariu. Din aceeasi sursa stim ca vecinii nostri de la sud de Dunare au intreprins, cu cativa ani in urma, cercetari in apele lor teritoriale din Marea Neagra. Proiectul a fost finantat de Uniunea Europeana si trebuia sa raspunda la cea mai importanta intrebare: mai exista sau nu foci in acel areal? Din pacate, raspunsul a fost negativ.

123

Printele Arsenie Boca

http://www.agentia.org/monden/profetii-despre-romaniabest-seller-peste-noapte-6428.html Profetii lasate de cel mai mare calugar preot al Romaniei secolului XX Arsenie Boca. Cine a fost. Ca sa intelegeti cine a fost, va relatez urmatoarea frantura de istorie din viata acestui sfant. Anii 50, Romania era sub ocupatie, parintii si bunicii cominternistilor de azi se straduiau de zor sa ne macelareasca elitele pentru a le lua locul, propovadirea religiei incepea sa fie interzisa, iar acest calugar continua sa faca minuni acolo in munti, la Sambata de Sus, in Fagaras. Noii securisti alergau dupa dobandirea a noi tehnici parapsiholgice. Sa nu uitam ca pana si SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu scoala de parapsihologi, fuse-se decimata. Au pus ochii pe Arsenie Boca si pe minunile lui, gandind in
124

micimea lor ca se joaca cu hocus-pocus. L-au luat si l-au inchis intr-o unitate a securitatii din Fagaras, la beci, in lanturi, ca le era frica de el. Ei bine, batut, umilit si nemancat, nu le-a spus decat ca el nu face minuni, ci Dumnezeu lucreaza. In schimb, la fiece 12 noaptea punea genunchii in pamant, moment in care drugurile si lacatele de la usa de otel a beciului sarea, la propriu. Comandantul unitatii , speriat de fenomen si ingrijorat pt soarta sa si a familiei sale, a invitat martori intreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternisti de la Centru. La miezul noptii usile au sarit, ca de obicei, astfel chiar tortionarii au dus cu ei aceasta poveste, relatand-o posteritatii. Securitatea ii spunea Vrajitorul. Cine nu stie, a avut domiciliu fortat la Draganescu langa Bucuresti, pana a murit in 1989. * Spunea odat cineva: Printe, Ceauescu stric bisericile. Nu el, m, ci pcatele omenirii - i-a rspuns Printele. (Maria Matronea, Sibiu) * Odat, la Drgnescu, am stat de vorb cu Printele Arsenie n biseric i cnd s ies ctre poart, cam pe lng fntn, Printele s-a oprit n fa a mea i mi-a zis: Mi, hai s- i spun ie ceva, c tiu c tu nu m spui la nimeni. i continu: Hai, s- i spun cum se va descotorosi Romnia de comunism. Toate celelalte ri comuniste vor face panic trecerea de putere de la comunism la capitalism
125

- ca i cnd dai cmaa de pe tine i iei alt cma - numai Romnia va face trecerea prin vrsare de snge i vor muri mul i. L-am ntrebat pe Printele dac voi muri i eu. Atunci, sfin ia sa s-a aezat ctre Rsrit, cu minile mpreunate, ca i cnd s-ar fi rugat (nu cum fac preo ii, cu minile n sus). A stat aa, cu fa a ctre cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, c nu voi muri la revolu ie, dar c sta va muri n ziua de Crciun. L-am ntrebat: Care sta?. sta, m, care zice i voi c nu vi-l mai schimb Dumnezeu. Am ntrebat ncet: Ceauescu, Printe?. Dnsul mi-a zis: Da, m, sta. i voi muri i eu, cu vreo 3 sptmni naintea lui. (Biliboac Matei, Svstreni) * Un cumnat, Ovidiu, a fost nchis, pe vremea lui Ceauescu, pentru trecerea frauduloas a grani ei. Am fost cu sora mea, Nela, la Printele Arsenie ca s-i spunem. Printele ne-a zis: S-i par bine c n-a fost pucat. Apoi s-a ntors ctre lume i a zis: Mi, s ti i c mul i vor pleca din ar, dar pu ini se vor ntoarce. Va veni vremea cnd ar dori s se ntoarc i n-or mai putea, cci Romnia va fi nconjurat de flcri. Printele nu prea era de acord s- i prseti ara. nainte de revolu ia din 1989 Printele ne-a spus c miroase a praf de puc i aa a fost. Ne-a mai spus c o s ne pasc un mare cutremur i blocurile din Bucureti vor ajunge ca i cutiile de chibrituri. Printele Arsenie a fost i rmne n inimile noastre ca un
126

sfnt. Acum mergem la mormntul Printelui Arsenie i ne rugm acolo i de cte ori l chemm n rugciune, el ne ajut i ne ocrotete. (Viorica Farca, 48 ani, Voila) * Odat mi-a zis c, ntr-o noapte, ctre ziu, ne vor ocupa trei ri: Ungaria, Bulgaria i Rusia. Atunci eu am zis: Ungurii or s ne ocupe pe noi?, iar el mi-a spus: i pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc. (Chi Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mure) * Mi-a spus odat Printele: Bucuretiul are s fie al doilea Ierusalim (dup cele spuse n continuare nu rezult c acest lucru este neaprat bun, cci poate fi Ierusalimul ora sfnt, dar poate fi i Ierusalimul n care nu mai rmne piatr peste piatr! ). S nu v fie fric, cci ara Fgraului este pzit de Maica Domnului. St Maica Domnului n coate i genunchi i se roag pentru ara Fgraului. Iar eu i-am spus: Vai, Doamne, cum s fim noi aa de vrednici, noi - nite pctoi, ca s stea Maica Domnului n genunchi s se roage pentru noi!?. i mi-a rspuns: Ascult aici, Silvia, la voi e mnstire la Smbta, se face mnstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani i se mai face una Deasupra la mun ii votri ve i vedea o stea cu coad. Cnd o ve i vedea se va ntmpla ceva [atunci a nceput revolu ia]. i tot n Mun ii Fgraului se va arta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toace Silvia, Copcel)
127

* Ne-a mrturisit c nu va mai dura mult timp i va pleca spre mpr ia Tatlui Ceresc, dar c va prsi aceast lume datorit unui complot mielesc, al crui scop va fi acela de a-1 otrvi. Totui, el nu va mpiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spiritual pe pmnt va fi deja terminat. Apoi a scos dintr-un cufr o carte groas i foarte uzat, scris n greaca veche, care provenea de la sfin ii cretini de la Muntele Athos. n ea - ne-a spus printele Arsenie - se gsete descrierea hidrei cu rsuflarea otrvitoare, care va urmri prin toate mijloacele s mpiedice lumina i voin a dumnezeiasc Ve i vedea i ve i n elege spurcciunea peste tot n jurul vostru: la serviciu, n magazine, n institu iile statului, n conducerea lui i mai ales n politic. Din nefericire, ea va intra pe furi chiar i n snul Bisericii, murdrind unele suflete de aici. Aproape c oamenii i vor pierde speran a. Doar cei care i vor pstra credin a adevrat vor fi salva i i mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei. Apoi, printele Arsenie a dezvoltat subiectul i a spus ca aceast lucrare diavoleasc nu este ceva ce a aprut n vremurile noastre, ci ea dureaz din antichitate, de mii de ani, pregtind ncetul cu ncetul terenul pentru lupta final care se apropie. Planul lucrrii diavoleti este minu ios i, prin puterea banilor i a viciilor, ntre care minciuna, prefctoria, intriga i omorul sunt cele mai importante, cei care o svresc au ajuns destul de aproape de elul lor principal, care este controlul i dominarea ntregii lumi
128

Aici, ns, printele a fcut o afirma ie neateptat, care a avut darul s ne ocheze ntr-o oarecare msur. El a spus c, n mod paradoxal i ntr-un interval de timp scurt, aten ia lumii se va concentra asupra rii noastre, datorit schimbrilor extraordinare care vor avea loc i a semnelor specifice care vor depi cu mult puterea limitat de n elegere a cunoaterii materialiste. * Mi-a mai povestit cineva c Printele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, s nu-i pedepseasc, s-i ierte c i ei sunt crea ia Lui i s aib mil de ei. i 1-a dus Dumnezeu pe Printele Arsenie s vad ce e pe acolo - prin America - i a zis Printele: Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare. Cum l-a dus? Nu tiu. Nu cred c l-a dus cu trupul. L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a vzut cu duhul, Printele a pictat la Drgnescu, deasupra scenei nvierii, mai multe cldiri moderne (turn) n flcri, reprezentare care ar putea fi profetic (vezi cele dou turnuri din 11 septembrie). Prea Sfin itul Daniil, la nmormntarea Printelui Arsenie, a spus c ar fi zis Printele Arsenie aa: Vor veni necazuri mai mari dect Mun ii Fgraului. Ne-om duce la mun ii Fgraului i la dealul Prislopului s se prvleasc peste noi c nu mai putem rezista (Atunci vor ncepe s spun mun ilor: Cde i peste noi!, i dealurilor: Acoperi i-ne! Lc.23, 30). i ne-om duce la morminte s ias afar i s intrm noi de vii c nu mai putem rezista.
129

* Printele a iubit mult Mun ii Fgraului; venea mereu pe la cabana Podragul i pe la Turnuri. Spunea Printele: Mun ii Fgrusului i dealurile Prislopului v vor acoperi pe voi. Printele a fost i este un sfnt ntre noi. O femeie i-a spus: Printe, cnd o fi la judecat, s ne treci cu grmada. Printele a zis zmbind: N-ai spus ru, mi. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii l cunoteau, al ii nu-1 cunoteau, dar Printele spunea: Oamenii la voi sunt cam ri, dar totui, fac milostenie mult i asta i ajut. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus) * Eram cu Printele Arsenie i 1-am ntrebat: Ce s facem Printe, c acum este foarte ru. Printele zice: Va veni i mai ru. Zic: Parc toate sunt otrvite. Nici nu ne mai vine s mncm. M, face- i semnul sfintei cruci pe tot ce mnca i: ap, ceai, cafea, prjitur, fructe, butur, mncare, pine. De ar fi dat chiar i cu otrav, Sfnta Cruce anuleaz tot ce este otrvit. (Maria Matronea, Sibiu) * Zicea Printele Arsenie, parc pentru to i romnii: mi pare ru de voi c sunte i slbi i n credin . Ve i cdea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu v fie fric pentru a v salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt ngduite de Dumnezeu, Care este tovarul de drum al fiecruia, de la natere pn la moarte. Vor cdea i cei alei. mi pare ru c sunte i cei pe urm. V vor cerne.
130

Vor pune impozite, taxe i alte ngrdiri. Vor lua totul! (Sora Septimia Mni, 81 ani, Codlea) * Fceam serviciul n Braov, la uzina Astra. Odat a venit Printele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfntului Nicolae din Schei), unde a participat la slujb. Atunci a spus: Trebuie s ne ntrim spiritualicete, c altfel via a noastr este moart, chiar dac ne merge numele c trim. Lua i exemplu de la tefan cel Mare, care cu o mn de oameni ntri i spiritualicete, inea pe ttari la Nistru i pe turci la Dunre. (Nicolae Streza, 84 ani, Fgra) mi spunea printele Bunescu c Printele Arsenie se ducea n miez de noapte la biseric, ngenunchea n ntuneric lng masa sfntului altar i dou-trei ore se ruga pentru poporul romn. (Pr. Bunea Victor, Sibiu).

131

Piramid misterioas la Rnov

Descoperire arheologic sau forma iune natural? Aceasta este intrebarea pe care i-ar pune-o oricine n fa a locului din Rnov unde Valentin Trc a gsit un fel de zidrie ngropat sub stratul de pmnt care mbrac dealul. Pietre paralelipipedice, cu muchii lefuite milimetric. Lespezi mari, n spatele crora se deschid grote. Snt mbinate perfect, iar ntre ele, nimic. Straturile de piatr alterneaz cu straturi de pietricele, ca o zidrie din crmizi i mortar. Dei pare s fie vorba de o construc ie omeneasc, nu e exclus nici posibilitatea ca totul s fie un joc al naturii. ns brneanul Valentin Trc e convins c descoperirea lui este o construc ie realizat cu tehnologie necunoscut, acum 18 milioane de ani. Doar cercetrile tiin ifice la fa a locului vor demonstra dac sntem sau nu n fa a unei descoperiri arheologice importante. O piramid camuflat de copaci Valentin Trc e pasionat de istoria secret a rii Brsei. O istorie care merge pn departe, acum mai bine de un miliard de ani. Brneanul e convins c prin pr ile noastre o civiliza ie extraterestr a lsat zeci de piramide, construc ii n care alienii i-au amenajat cndva
132

laboratoare i locuin e. Aceste piramide snt astzi mun i i dealuri artificial mpdurite, aa nct nimeni n-ar mai bnui c sub stratul de pmnt se ascund ncperi i tunele. n zona Rnovului, snt cel pu in apte piramide aliniate, ncepnd cu cea pe care e aezat cetatea i pe care, dup cum a observat Valentin ntr-o litografie din secolul XIX, a fost doar piatr, ca dovad c dealul a fost cndva piramid. A fcut descoperirea la a aptea piramid ncepnd de la cetate ctre Prul Rece. E mai mic, de numai 30 de metri nl ime, dar plin de surprize. Ceea ce a gsit brneanul este un perete format din crmizi de gresie, mbinate cu mortar. Aezarea lor regulat pare s conduc la ipoteza c e vorba de o zidrie fcut de mna omului. Dar ct de veche? Ce rost avea i cine a construit-o? Evident, fiin ele din alt galaxie, crede Valentin, care vede construc ia drept o baz extraterestr din gresie, pentru protejarea de radia ii a locatarilor, tencuit cu sol i copaci, pentru derutarea rasei umane. Pietre antice tiate cu flexul? Cum a fost ridicat acest zid? Printr-o tehnologie necunoscut, de nalt performan . Snt pietre tiate cu precizie de ordinul micronilor. Piatra a fost topit la temperaturi de mii de grade Celsius i tiat cu laserul. Pe fiecare piatr se poate observa un fel de smal lucios, aa
133

cum arta ini ial piramida la exterior. Acest smal nu se confund cu depunerile de aluviuni, explic arheologul amator, convins c din acelai tip de material de construc ie snt fcute i celebrele piramide de la ona. Pietrele cu pere i concavi se mbin perfect cu pietrele cu pere i conveci. Natura nu are matri e pentru aa ceva. Aveau dacii sau medievalii flexuri?, se ntreab el, ironic. Dac am putea decoperta dealul, ar iei la lumin o frumuse e de piramid, asemntoare celor din Egipt sau Mexic.

Ca dovad, i amintete c, ntr-o alt piramid-deal din Rnov, acum apte ani, un puti a intrat printr-o parte i a ieit n alta, dup ce a trecut printr-o sal imens. Dup acelai principiu, ar trebui ca i dealul lui s aib o intrare secret. Ct despre vechimea zidriei ngropate, ar fi fost
134

ridicat acum 18 milioane de ani, cu mult nainte de apari ia omului, de pe vremea cnd pe Pmnt tria o civiliza ie colonizatoare venit din Constela ia Dragonului. narmat cu aceast teorie, a ncercat s afle i prerea oamenilor de tiin , artndu-le cteva poze i un bolovan din dealul cu descoperirea. Unii l-au trimis la plimbare, al ii au promis c vor cerceta la fa a locului. Gresie bun de ascu it coasa Profesorul Dumitru Romulus Trziu, de la catedra de pedologie a Facult ii de Silvicultur Braov, e convins c ciudatele pietre snt banale roci de gresie. Este o gresie cenomanian, adic din mezozoic. Nisipul, cimentndu-se, a format astfel de plci, iar prin micri tectonice, acestea se pot aeza n diferite moduri. Aceast piatr este foarte bun pentru ascu it coasa, spune specialistul n soluri i roci. Totui, privind forma regulat a crmizii de gresie, el admite c se poate i s fi fost tiat de mna omului, nainte de a se depune pe ea ceva. Dar cine s-o fi tiat? n mezozoic, adic acum 250 milioane de ani, omul nc nu apruse pe Pmnt. Profesorul Adrian Rusu de la Facultatea de Arheologie din Cluj, specialistul care conduce antierul arheologic de la cetatea Rnov, e dezamgit. Nici pe departe, descoperirea lui Valentin nu e o construc ie uman. Nicolae Pepene, directorul Direc iei de Cultur din cadrul Primriei Rnov, nu exclude posibilitatea de a fi n fa a unei descoperiri. Din poze nu reiese nimic clar. Poate s fie i o amenajare de acum o sut de ani, poate s fie i una foarte veche. Poate s nu fie nimic. Trebuie vzut la locul faptei, spune istoricul, care i-a propus s ajung la fa a locului ct mai curnd.
135

ntre speran i ndoial tiin ific O alt prere vine de la prof. dr. Stelian Coule , eful sec iei de Arheologie a Muzeului de Istorie Jude ean Braov. Arheologul a privit cteva fotografii, a ntors pe toate pr ile roca extras din dealul lui Valentin i a explicat: n anumite imagini, nu pare s fie niciun dubiu c e o zidrie din perioada medieval, dup tehnic i materiale. Se vd asizele de egalizare, iar piatra pare prelucrat. Dar natura e i ea un constructor talentat. Trebuie vzut nainte s ne pronun m. Conteaz forma dealului, omul lucreaz dup un plan, natura, dup altul. Lng zid trebuie s existe i artefacte, ceramic n special. Nicio realizare uman nu rmne izolat. Trebuie s vd contextul general, deocamdat, aceast piatr nu e dect o gresie, un Sandstein, cum ar zice neam ul. Cum lucrurile nu se pot lmuri naintea unei explorri tiin ifice, nu ne rmne dect s ateptm verdictul exper ilor. Pn atunci, putem doar s privim i noi imaginile i s facem supozi ii. Dac e opera mamei natura, nu avem dect s ne minunm de mre ia ei. Dac e o construc ie uman, din ce secol s fie? Dealul e acolo de mii de ani, s fie zidul lui Valentin de vrsta piramidelor din Valea Regilor? Un ru ciudat Prin dreptul dealului cu pricina trece o ap. Valentin a observat c i albia rului are ceva ciudat. E terasat, e o podea perfect neted, dintr-o singur bucat. Aa ceva nu e fcut de mna omului, crede el, convins c dalele de gresie snt urmele unui canal fcut de extrateretri pentru a
136

colecta apa scurs de pe piramid. Profesorul Trziu are o explica ie simpl: albia oricum e artificial, cu cascade pentru oxigenarea apei. Noi am regularizat aceast vale. Dar Valentin nu e de acord. Cu siguran e vorba de alt ru. Aici e o podea groas de jumtate de metru. Cum au turnat-o?, se ntreab el, convins c oamenii de tiin nau niciun interes s ne spun adevrul. Snt plti i de elitele francmasoneriei s pstreze ascunse misterele lumii, crede brneanul care i-a expus teoria pe site-ul www.agarthacode.com. Aici mrturisete i faptul c este ultimul rege al agathrilor, popula ie rezultat n urma ncrucirii extrateretrilor cu indigenii din Carpa i. Ooops! 45.590306N 25.469649E

137

Fr ia regilor traci. Misterele coifurilor

Langa Copuzu de astazi, in urma cu peste doua milenii, regele getilor, Dromichete, i-a facut capitala si l-a adus in lanturi pe generalul macedonean Lisimah, mana dreapta a lui Alexandru cel Mare, dupa ce i-a infrant ostile. Si astazi se mai gasesc in pamant urme ale acelor timpuri, scormonite de localnici si de arheologi. Despre tracii pagani s-a scris ca () se fereau de carne si imbucau doar miere, lapte si branza, straduindu-se sa vietuiasca in pace cu vecinii, drept pentru care Strabon i-a numit capnobati (), traind numai cu aerul pe care-l trag pe nari. Altii staruiau intr-o evlavie si mai fara de seaman, lipsindu-se de femei, ktistii, adica cei care indreapta legile strambate de cei nevolnici, o stirpe de slaviti mulgatori de iepe, mancatori de lapte si cei mai drepti dintre oameni, asa cum au fost descrisi tracii de Homer si de Herodot. In Piscul Crasanilor, in punctele Delus, Platou si Lutarie, s-au gasit urmele de dimensiuni impresionante ale unei cetati getice, despre care Vasile Parvan a afirmat ca este Hellis, Cetatea Soarelui, resedinta lui Dromichete. Tot aici, inscriptiile tracice plaseaza locul
138

nasterii si copilariei GEMENILOR CERESTI (APOLLO SI ARTEMIS).Acest loc sacru s a numit NETIN DAVA Cetatea Nasteriisi se afla pe malul apusean al lacului Saratuica, in stinga Ialomitei.Si tot aici,pe teritoriul satului PIERSICA (Ialomita) se afla si locul unde se afla si OCHII GETILOR, la 10 km de Copuzu. Legenda spune c atunci, la nceputurile istoriei, regii traci, stpnitorii Lnii de Aur din cntecele orbului Homer, domnitori i peste lumea dunrean, erau uni i ntre ei de un jurmnt tainic. O lege a tcerii nvelea acest jurmnt pentru ca dumanii s nu tie ca ei i aprau mpreun pmnturile i comorile. Vorbele vechi spun c, de fapt, triburile tracice de pe teritoriul Romniei erau ntr-un fel unite prin nfr irea regal a conductorilor, cu mult nainte de marele Burebista. Cei alei, ini ia i n Taina Jurmntului Tracii purtau ca semn de recunoatere coifuri de aur sau de argint gravate cu semne anume, numai de ei n elese i tiute. Dar asta ar nsemna o rsturnare aproape total a ceea ce se cunoate! S fi fost spa iul romnesc leagnul unei culturi extraordinare, i asta cu 3.000 de ani nainte de Hristos? O civiliza ie avansat, uluitoare, despre care nu se tie nc
139

nimic? Marii regi traci, cu nume uitate prin locurile n care s-a nscut istoria, s fi fost uni i i prin legturi de snge? S fi existat, poate, o dinastie tracoget al crei mister nu sa gndit nc nimeni s-l dezlege? Iar coifurile din aur s fi fost ntr-adevr semnul primei regalit i din arcul carpatodanubiano-pontic? Ct e legenda aici i ct e adevr? S existe oare, ca i n cazul uluitoarei poveti a Troiei lui Schillemann, un smbure de adevr? Am enumerat doar cteva dintre teoriile i ntrebrile care nu exist n niciun manual de istorie. Pu ini tiu ns c, n Romnia, au fost aduse la lumina cteva tezaure ce ar putea con ine un rspuns. Au fost descoperite, pe rnd, nu mai pu in de cinci coifuri tracice, lucrate integral din aur sau argint, care con in, absolut straniu, aceleai motive i au aproape aceleai nsemne ncrustate pe ele. Coifurile din aur au fost gsite la sute de kilometri distan unul de altul, n locuri diferite, dar toate dateaz din aceeai epoc predacic i au asemnri uluitoare. Primul, cel mai cunoscut dintre ele, coiful de la Peretu, apoi cel din mormntul de la Co ofeneti, nc unul descoperit la Cucuteni, lng Iai, cel de la Agighiol, dezgropat tot dintr-un mormnt regal i ultimul, cel mai
140

enigmatic dintre toate, coiful gsit nu se tie exact cum, pe malul Dunrii, lng Por ile de Fier. Acesta a i disprut n mod misterios din ar, pentru a reaprea tocmai peste Ocean, ntr-unul dintre cele mai mari muzee ale lumii. Cinci coifuri din metal nobil care seamn ca i cum ar fi fost furite de aceeai mn, dei acest lucru este imposibil. S fie ele semne ale legturilor unei civiliza ii uluitoare i asupra creia nimeni nu s-a strduit s se aplece cu destul de mult osrdie, exact cum par s fie i misterioasele cranii din cristal descoperite n apte pr i ale Terrei? FRA IA REGILOR GE I

Fixate pe hart, locurile n care au fost descoperite coifurile din aur formeaz exact un arc de cerc ntre Carpa i i
141

Dunre, care ncepe din captul nord-estic, de la Iai, trece prin Tulcea, prin Prahova, apoi Mehedin i i se nchide n col ul sud-vestic al rii, lng punctul de intrare a Dunrii n Romnia, la Cazane. Existen a unei legturi strnse ntre conductorii triburilor tracice aflate la nord de Dunre sau chiar i cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea prea, la prima vedere, speculativ, explica marele arheolog romn, profesorul Vasile Boronean , cel care a dezgropat tezaurul din aur de la Hinova i al crui elev, Emil Moscalu, supranumit aventurierul arheologiei romnetii a adus la lumin coifurile din mormintele de la Peretu i Agighiol i a urmrit primul teoria Jurmntului Traci. Eu cred c civiliza ia traco-getic din zona dunreana existen a aici n urma cu 3.000 de ani era nebnuit de dezvoltat. Atinsese o amplitudine deosebit de ritual specific, religios i rzboinic, era stratificat chiar institu ional, sunt dovezi uimitoare ca aveau sisteme de comunicare paleoalfabetice, nedescifrate nc, i puteau fr discu ie s fabrice propriile obiecte de podoab necesare acestor ritualuri. Chiar obiecte absolut deosebite, unicat, cum sunt coifurile i chiar marele tezaur, despre care eu cred c era de produc ie autohton, fiind prdat ulterior de popula iile migratoare care au trecut pe aici, i nu fabricat de acetia, aa cum se crede acum. Dovada complexit ii nebnuite a lumii tracice este existen a obiectelor uimitor de importante i de complexe descoperite n necropolele din acea
142

perioad, cum sunt chiar coifurile din aur i alte piese de tezaur mari, dar i marea asemnare stilistic a motivelor de pe coifuri, mai cu seam c ele se regsesc ntr-un spa iu att de ntins, din Moldova pn n Banatul de azi, pe toat curbura arcului carpatic. Lumea trac avea fr ndoial legturi cu lumea exterioar, dar existau i legturi ntre conductorii triburilor, legturi de ajutor reciproc i de aprare. Uluitorul coif dezgropat la Peretu este inconfundabil. Imaginea lui o cunosc i copiii de coal. Aproape 800 de grame de argint aurit masiv, mpodobite cu motive ciudate. Simboluri de animale gravate pe aprtorile obrajilor i pe partea din spate, iar fruntea lat, prelungit de doi ochi mari, fascinan i, i ncrunta i a nenduplecare. Simboluri a cror semnifica ie nu a putut fi nc descifrat. Dar, straniu, aceeai privire hipnotic data de ochii supradimensiona i se repet identic pe coiful de la Co ofeneti, din Prahova. Un kilogram de aur pur de 24 de karate, parc lucrat de aceeai mn i folosind aceleai simboluri. Al treilea coif este tot din aur i are, ca i celelalte, tieturi identice n zona urechilor, aceleai reprezentri de animale fantastice i, cu toate c-i lipsete partea din fa , se ghicete acolo nceputul ochilor uriai, fabuloi. Acesta a fost dezgropat aproape de captul nordic al rii, la Cucuteni. Din intamplare sau dinadins, marile descoperiri arheologice din Romania sunt tinute in umbra, dosite, minimalizate sau tratate cu indiferenta, desi existenta lor
143

vorbeste despre o civilizatie precrestina uluitoare, care ar face mandria oricarei tari. Avem nevoie de recunoastere internationala? Istoria ne-o ofera din plin. Cavalerii purtatori de coifuri de aur au trait si au locuit chiar aici, pe locurile unde noi astazi mergem in viteza cu masina sau trenul, unde construim blocuri si sosele, pe unde ne atintim privirea in gol, fara sa vedem nimic altceva decat camp, dealuri sau iarba. Apoi, cineva baga din intamplare plugul mai adanc in pamant si deodata ies la iveala comori, campurile se umplu de vechi sate tracice, dealurile de cetati si iarba e roasa de animale fantastice cu pene si solzi. Trei dintre cele cinci coifuri au fost descoperite intamplator de tarani: Iasi, Prahova si Teleorman. Despre cel de la Tulcea, descoperit in 1930, se stie ca era intr-un mormant asemanator celui din Teleorman, in care capetenia a avut alaturi nu doar caii si carul, dar si sotia. Cel mai putin se stie despre descoperirea coifului de la Portile de Fier: a aparut pur si simplu, prin 1913. Coiful din argint aurit este aproape necunoscut in Romania, fotografia lui fiind publicata, pentru prima data, abia in 1963. In 1969, el va fi incadrat de marele istoric si arheolog Dumitru Berciu, in celebrul sau studiu despre arta traco-getica. Ce se stie cu siguranta este ca imediat ce a fost descoperit a fost scos din tara. Asa a ajuns in Colectia Trau din Viena, si de acolo in America. Acum se afla la Metropolitan Museum din New York
144

Satul subteran al crucilor de piatr

Cnd ajungi n cimitirul de la Copuzu, din Episcopia Sloboziei i Clrailor, nici nu tii ce s crezi. Cci, la poalele unui deal argilos, rsare direct din pmnt cellalt sat! Cel al crucilor din piatr. Privite dinspre biseric, n sus, imagina ia te duce cu gndul mai degrab la iruri nesfrite de cosai porni i s culce la pmnt, valuri-valuri, tina, timpul, aerul, istoria nsi. La Copuzu se afl unicul cimitir din lume unde, pe msur ce satul de oameni se mut n satul de sub rn, cruci de piatr, vechi de sute de ani, ies la suprafa de la doi metri adncime. "Unii localnici din Slcioara i din Copuzu cred i astzi c crucile din cimitirul pomenit au pornit-o singure de aici, din aceast pdure, trndu-se prin rpe i mrciniuri, pe sub pmnt, pn n coasta bisericii. De aia li s-ar spune "zburtoare" sau "umbltoare"." "Ne minunm i astzi de crucile noastre. Mai ales de cele cu pui! Adic, crucile care au sub bra e alte cruci mai
145

Satul de cruci din cimitirul de la Copuzu n care se gsesc cruci ngemnate, cruci cu pui. Paradoxal, dar asemenea cruci sunt scoase de la 2 metri adncime de fiecare dat cnd stenii sap gropi pentru rposa i

mici, ca nite prin i care i ocrotesc copiii. Se tot vehiculeaz ideea c aceste cruci de la Copuzu ar fi "zburtoare" sau "cltoare". Nici vorb de aa ceva. Ele au fost transportate aici." O vizit la Copuzu nu poate fi nici explicat, nici redat pe deplin, cci, despre tain, noi, oamenii, nu prea putem spune mare lucru. Cltoria spre acest sat, plmdit din rna galben a Brganului din dreapta Ialomi ei, la scurt distan de oseaua Urziceni-Slobozia, pe drumul ce trece prin poarta Mnstirii Balaciu, este fr ndoial un drum spre inima tainei. Cci, dincolo de ce se petrece astzi n sat, de cum ptrunzi n el, ceva cearc direct, profund i discret la ua inimii. n primul rnd, dei departe de noi n timp, vremuri istorice, comori fabuloase i regi pe msur, sfin i cobor i din pduri ancestrale spre "muntele" din es, drumuri antice de lut i ape, pai de apostol plecat n lumea lupilor s tlmceasc Evanghelia vie ii venice se contopesc ntr-o copleitoare sim ire ce te face atent i smerit, grijuliu mai ales la clctur. Pentru c nu tii ce po i strivi sub tlpi: un deget de sfnt, un ciob de vas din care s-a rcorit un mare domn dac sau poate chiar ochiul nevzut al unui duh ce a vegheat de la-nceputul lumii la pacea acestei aezri.
146

Naparis i caleaca de aur a "boierului" Dromichete De cum treci podul peste apa nvolburat i erpuitoare a Ialomi ei, primul lucru ce te las fr suflare este chiar minunea din fa a ta: "muntele" galben, argilos, fixat n palma cmpiei de rdcinile scaie ilor ca s nu se nal e la cer, ca o spinare scoflcit de balaur, ce se ntinde lene din zarea rsritului pn spre cea a apusului, inexplicabil i misterios. La adpostul lui, satele Crsani i Copuzu par a se ghemui cu gospodrii cu tot de teama unui criv ce mtur nervos osul cmpiei albindu-l. i tocmai aici, la o mare ncruciare de drumuri antice ("Crsanii au alctuit n chip natural o ncruciare de drumuri: drumul greco-getic, al apei, cu drumul iranian, al stepei", dup cum spunea n 1926 Vasile Prvan) dacii din cmpie, cu aproape trei milenii n urm, ridicau din valuri de pmnt i nuiele o dav fr de pereche n epoc - Helis sau Netindava, dup unii, nici una dintre ele dup al ii - n care regele lor Dromichete avea s-i serveasc n vase de aur marelui su nvins Lysimah lec ia de cumptare, srcie i respect a unui popor ce rvnea doar la nemurire. i nici nu este de mirare c toate acestea se petreceau aici, cnd nsi Naparis, cum i spuneau romanii, sau Helibachia, cum i ziceau grecii, adic Ialomi a, ce se scurgea spre Istru prin poarta cet ii lor, era un ru sacru. i nu se cdea nicidecum ca aventurieri de aiurea s calce n picioare arina i apa sfnt a dacilor de la es. i tot aici, dup secole, nsui Andrei, primul chemat la apostolie de ctre Mntuitorul Hristos, avea s ajung pentru a propovdui celor rzle i i dup distrugerea cet ii de ctre
147

generalul roman Sextus Adinus Cato cuvntul Evangheliei vie ii venice. Astzi, din toate acestea au rmas numai cteva semne. n muzee, un celebru candelabru din bronz, o vatr solar a unui sanctuar, un riton terminat n form de cal, mii de fragmente ceramice din epoci i locuri diferite, zeci i zeci de figuri antropomorfice, unelte i arme din bronz i din fier etc. n sat, sus la Delu, la Platou sau la Luterie, mai triesc doar cteva an uri rmase n urma spturilor arheologice, mii i mii de cioburi de vase frmi ate secole la rnd de fiarele plugurilor. i peste toate acestea, negsita caleac de aur a "boierului Dromichete", pe care o caut cu nfrigurare localnici, scormonitori de comori, braconieri, i o tradi ie, unic n ar, ce pstreaz vie amintirea primului botez svrit de Apostolul Andrei, poate chiar n apa sfnt a Naparisului. "Zburtoarele" sau "umbltoarele" pe sub pmnt Lsm toate acestea s ne asalteze n voie imagina ia. i nici nu putem face altfel trecnd printre pere ii de pmnt iroi i de ploile verii, n vrful crora se ridica pe vremuri marea cetate a strmoilor notri. Ajuni ns la poarta bisericii din Copuzu, ne adunm gndurile i sim urile pentru c trebuie s facem fa unei alte minun ii: satul subteran al crucilor din piatr. Unii le spun "zburtoare". Al ii, "umbltoare". Numai ele se ncp neaz s i contrazic i pe unii, i pe al ii, rsrind direct din "cerul" de sub pmnt, de pe la vreo doi metri adncime, de fiecare dat cnd cei de deasupra, chema i de Domnul, se grbesc s le ia locul. Povestea lor,
148

pe ct de stranie i surprinztoare, ncepe ns undeva mai sus, adic n pdurea creia pe vremuri i se spunea "Odaia Clugrului", iar mai trziu, "Clugreasca". Privite de jos, de lng peretele bisericii, aceste cruci par mai degrab gospodari din piatr iei i la cmp din satul lor de sub pmnt, cu mic, cu mare, ca nite cosai hotr i s culce otava de lut, timpul, aerul, istoria nsi. Plecat pe urmele lor pe marginea unei rpe, nu- i este ns greu s le ghiceti drumul pe care au cobort, de vreme ce, din loc n loc, cte o cruce "a srit" din uriaa cru cu care au fost aduse, rmnnd pe marginea drumului ca ostaii trimii n recunoatere. Mnstirea din codrul secular i "bunica crucilor" Nu foarte departe de Copuzu, n mijlocul unui codru secular, o cruce uria din piatr vruit n alb pare a se odihni "ntr-o rn", cum spun ranii din Brgan. Nu i este dat oricui s o descopere. Despre ea localnicii vorbesc n oapt, cu grij i smerenie, ca despre o bunic ajuns la senectute, rmas s pzeasc vatra i duhul "satului" urgisit, din care copiii au trebuit s plece n bejenie. n trupul crucii sunt spate slove adnci, nedescifrate, ca nite lacrimi, peste care varul depus ncearc s ostoiasc durerea. Pe fruntea ei, o cifr: "1831". Att. n rest, doar tcere i tain. Unii localnici din Slcioara i din Copuzu cred i astzi c crucile din cimitirul pomenit au pornit-o singure de aici, din aceast pdure, trndu-se prin rpe i mrciniuri, pe sub pmnt, pn n coasta bisericii. De aia li s-ar spune "zburtoare" sau "umbltoare". Memoria oamenilor re ine n strfundul ei fragmente dintro realitate peste care au trecut vremurile ca un tvlug.
149

Ecoul acelor timpuri bate i astzi ca nite clopote prin satele din jur. La Copuzu, la Sfntu Gheorghe, la Slcioara, la Crsani i chiar mai departe spre Urziceni sau Slobozia, cunosctorii vorbesc despre sutele de clugri din pdure. n acest ochi de lumin i gsise linitea Schimnicul. Personaj legendar, n jurul cruia se ridicase o mnstire. Sute de clugri se nevoiau aici, nu ntmpltor, de vreme ce la numai c iva kilometri mai jos, nsui Andrei, Apostolul nostru, i botezase pe "dacii-lupi" de pe malul Naparisului. i tot aici, sute de cruci populau pdurea. Nu mai ncape ndoial c Schimnicul era un sfnt. A lui era "odaia". Adic bordeiul n care se nevoia. El a fost urmaul primilor preo i ai cretinismului din aceast parte de ar. La el veneau, dup cum spun oamenii locului, domnii vremurilor s primeasc binecuvntare. Pe urm, Schimnicul s-a fcut pmnt. Sau a intrat n pmnt. Pe la 1700, mnstirea era mare i bogat. Tot n acele timpuri, turcii au trecut-o prin foc i prin sabie. Doar sutele de cruci din piatr au rezistat. Pe la 1800, stare ii mnstirii se nchinau Muntelui Athos. Apoi, nu se tie exact cnd, tcerea a acoperit totul. Taina a pus stpnire peste locuri. Unii cred c dup secularizarea averilor de ctre Cuza, din 1864, stare ii greci ai mnstirii s-ar fi retras, clugrii s-ar fi risipit, sau alt nenorocire ar fi atins mnstirea, astfel nct, pe la 1900, doar povetile ar mai fi populat pdurea de la Clugreasca i vechea cruce, "bunica" rmas s pzeasc vatra i duhul locului urgisit Crucile cu pui, ca nite prin i ce-i ocrotesc copiii Crucile de la "Odaia Clugrului" au ajuns, cu mic, cu mare, la poalele "muntelui" de la Copuzu. Au intrat n
150

cimitir ntemeind vatra singurului sat de cruci de piatr din lume. Nu se tie dac au venit toate deodat sau pe rnd. ncet-ncet, au intrat direct n pmnt, ntemeind satul acolo, i numai trziu, pe msur ce oamenii aezrii de deasupra se mut la Domnul, ies, ncet-ncet, la suprafa . "Cele mai vechi cruci se afl i acum n pmnt. Atunci cnd spm gropi noi pentru adormi i, le descoperim la o adncime de vreo doi metri. Ne minunm i astzi de crucile noastre. Mai ales de cele cu pui! Adic, crucile care au sub bra e alte cruci mai mici, ca nite prin i care i ocrotesc copiii. Se tot vehiculeaz ideea c aceste cruci de la Copuzu ar fi "zburtoare" sau "cltoare". Nici vorb de aa ceva. Ele au fost transportate aici. Atunci cnd s-a fcut biserica aceasta, ntre 1848 i 1856, cu hramul "nl area Domnului", n amintirea fostului schit, i ca s ntreasc sacralitatea locului, devenit metoc al fostei mnstiri din pdurea Clugreasca, au fost transportate cu carele i crucile emblematice. Multe dintre cele aflate acum la suprafa sunt vechi de aproximativ 200 de ani", ne spune printele paroh Nae Ion. Prof. dr. tefan Grigorescu, autorul unui excep ional volum dedicat inscrip iilor din jude ul Ialomi a, este de prere c actuala biseric de la Copuzu (din lemn n forma ei ini ial) a fost ridicat chiar de ctre monahii de la "Odaia Clugrului". La fel i celebra cruce de lemn, din anul 1834, pstrat n foiorul clopotni ei, ridicat n cinstea cuvioilor arhimandri i de acolo, dup cum spune i inscrip ia spat n carnea ei.

151

O posibil dezlegare a misterului i mai multe ntrebri Ne despr im cu greu de satul de cruci din cimitirul de la Copuzu. Mai privim nc o dat irurile de "steni" mpietri i, gata de coas, cu cretetele nnegrite de licheni i praf ars de vipia Brganului. Le mngiem cu sfial capetele, cci atingem cu degetele simboluri sacre cretine i vechi elemente solare i vegetale dacice, nume de brba i, femei i copii, i nu putem pricepe cum de s-au aezat ele direct sub pmnt. Privind mai sus de cimitir, spre muchia dealului scpat din strnsoarea rdcinilor de salcmi, n elegem posibila dezlegare a misterului: valurile de nisip i hum, n scurgerea lor lent sau abrupt la vale, au acoperit treptat-treptat crucile strmutate de la "Odaia Clugrului", nghesuindu-le unele ntr-altele, mpingndule pn n zidul bisericii, strngndu-le bucat cu bucat n satul subteran. Plecm de la Copuzu frmnta i de ntrebri ale cror rspunsuri poate le vom cuta cu alt prilej: Cine a fost cu adevrat misteriosul Schimnic, sfntul de la Odaia Clugrului? Ce tain l nconjoar nc de a fost cutat n zilele noastre, cum spune un confrate, de un monah, "cu prul rou i cre ", pe nume Irineu, disprut i el la fel de misterios ca i sfntul? S fi tiut ceva despre Schimnicul de la "Clugreasca" printele Gheorghe de pe "Urziceanca", singurul sihastru din stepa Brganului, chinuit de comuniti, care se nevoia n plin secol al XX-lea ntocmai sfntului din mijlocul pdurii despre care am vorbit? Dumnezeu le va limpezi pe toate, la vremea lor. 44.600534N 26.897732E
152

Misterele din pdurea Clugreasca

Horia Turcanu I se spune Odaia clugarului, si in urma cu sute de ani, sub ramurile stejarilor uriasi a existat o manastire bogata, care a disparut ca un fum. In urma ei au ramas doar povesti si niste popoare de cruci care au pornit in bejenie, prin Baragan. O cruce n cea Eram in adancurile campiei, pe langa Piscul Crasani, acolo unde, pe un platou de lut galben, deasupra marelui sarpe al Ialomitei, se spune ca a fost demult, in ceata istoriei, cetatea Helis a legendarului rege Dromichete. Bantuiam pe sub norii nebuni, manati de vant peste soare, atunci cand am descoperit padurea. Mi s-a parut ciudata, ratacita cumva, in mijlocul intinderilor cat vezi cu ochii ale Baraganului. O liziera de salcami, dincolo de canalele parasite si cotropite de ierburi ale campiei. Atunci cand intri in ea nu-ti dai seama ca e o padure adevarata. E ca
153

si cum s-ar ascunde. Iarba e marunta si deasa, strabatuta de cararui abia vazute, dar pe masura ce inaintezi, bagi de seama ca salcamii se fac mai mari si mai mari, pentru ca, in cele din urma, sa faca loc stejarilor si fagilor uriasi, printre crengile carora abia poti vedea cerul. Abia atunci iti dai seama ca in padure nu bate vantul, ca si cum el ar aluneca pe deasupra, iti dai seama ca in jurul tau e o liniste stranie, ca ai intrat intr-un spatiu diferit. Asa s-a intamplat atunci, in primavara despre care va povestesc. O ceata subtire si miscatoare acoperea cararile, atarna in crengile marilor copaci, asezandu-se apoi in straturi transparente deasupra pamantului. Atunci am vazut pentru prima data crucea. Cam o suta de pasi spre miazanoapte, de la un stejar cu trei bra e, despre care aveam sa aflu mai tarziu ca are cam patru-cinci sute de ani. Acolo, chiar langa el, din adancurile padurii si ale ceturilor, a aparut crucea de piatra, alba, uriasa, putin inclinata, ca si cum s-ar fi clatinat sub apasarea timpului. De departe, arata ca o mare silueta omeneasca alburind printre copaci. De aproape, fuioarele ceturilor se agata de ea. O ating si eu, cu inima tremurand, nu stiu de ce. E de piatra veche, grea, asezata pe un postament ciudat, acoperit cu semne nedeslusite. In mijloc, acolo unde se afla inima crucii, e o scobitura in care, poate, s-a aflat candva o icoana. Jos, la picioarele ei, se afla prabusita o alta piatra. Crucea a fost acoperita candva. Cineva a vrut s-o apere de ploaie si de timp. Cativa pasi mai departe, se afla o
154

scobitura imensa, ca si cum un animal enorm ar fi sapat cu ghearele si cu dintii o groapa pentru a-si ascunde singuratatea. Intrebarile curg, si ele, prin ceturi. Cine a puso aici? De ce? Ce e cu trupul acesta din piatra strajuind ascunzisul padurii? Trebuie sa se fi petrecut ceva important aici, daca traitorii acelor vremuri au ridicat o asemenea lucrare uriasa... 1831. Anul e scris pe fruntea crucii, cu cifre contorsionate, razbind afara din carnea pietrei, ca si cum ceva dinlauntrul ei ar striga. 1831. Am stat un timp acolo, tragand in piept subtirimea diafana a ceturilor tesute intre stejari, tragand cu urechea la curgerea vantului si la zgomotele marunte ale padurii. Era o taina acolo. Ceva nefiresc. O poveste pierduta, inchisa in tacerea de piatra a crucii. Un inteles tulburator si neclar, care ma ispitea sa-l dezleg. Am ratacit apoi un timp pe cararile aburoase, ca sa tin minte drumul pe care urma sa ma intorc. *** Iulie 2007. Campia e ca o tipsie incinsa, pamantul e crapat, desi cu o noapte inainte a fost o furtuna grozava care a rupt plopii, care a culcat la pamant porumbul pipernicit de seceta, care a spulberat fiinta chircita de caldura a floriisoarelui, intinsa pana la orizont.Drumul marginit cu plopi atat de grosi incat nu-i poti cuprinde cu bratele taie aceasta campie in doua jumatati. La capatul lui este padurea misterioasa numita Calugareasca si care, in alte timpuri, s-a
155

numit Odaia Calugarului. In mijlocul ei este crucea de piatra vopsita in alb. Au trecut vreo doi ani de cand am gasit-o. Poate mai mult. Dar povestea ei a ramas nedeslusita. La muzeul de istorie din Slobozia nimeni nu a auzit vreodata de locul acesta, pe care eu il caut acum din nou. Trec prin sate cu case micute, din chirpici, care se ghemuiesc la pamant, ascunzandu-se de arsita campiei. Pe stalpi sunt cuiburi cu berze incremenite in pozitii imposibile, corcodusele licaresc stins in frunzisuri sarace, lumanarici uriase au crescut pe marginea drumului, taind vantul cu florile lor galbene. Este atat de cald, incat fluturii lasa in urma lor zigzaguri de lumina in aerul incins. Satul Salcioara pare parasit in arsita amiezii. Dincolo de el este padurea. In marginea ei o troita, al carei lemn s-a chircit deasupra pamantului uscat. Iisus are chipul strans de sete. Undeva, in dreapta, e o fantana cu cumpana. Nimeni. Apoi o mica cruce de piatra, asezata la granita padurii. Soarele se scurge din cer ca un trunchi de foc. Am o tinta. Pe partea dinspre apus a padurii se afla un canton silvic. Trebuie sa fie cineva acolo, poate ca voi gasi o urma, o amintire, o umbra a istoriei acestui loc. Schimnicul din Odaie Drumul care margineste padurea se strange la orizont intrun punct tremurator. Din punctul acesta apare mai intai o silueta neclara care creste, pentru ca in cele din urma sa apara o cotiguta incarcata cu bete uscate, trasa de un
156

magarus. Asa l-am cunoscut pe Dan Iancu Mihail zis Lache al lu` Nuca din Salcioara, om a os, de campie, trecut prin ciur si prin darmon, cu ochii stransi in bataia soarelui, cu camasa ponosita incheiata pana la gat, ca sa nu iasa racoarea de sub ea.

Stam in buza padurii, acolo unde ea nu pare decat un crang, si privim peste campia galbena, spre marginea de apus a lumii. Eu fumez. El s-a lasat. Are 78 de ani. Magarusul, pe care omul acesta il numeste armasar, pare salbatic. Rage de nerabdare, bate din picioare, sfornaie cumplit in mijlocul arsitei. Padurea, as vrea sa stiu despre padure, despre crucea aceea ciudata din piatra, infipta in inima ei. Batranul ramane o clipa pe ganduri, ca si cum ar trebui sa se duca undeva inlauntrul lui ca sa aduca afara ceea ce vreau sa stiu. El s-a nascut la Copuzu, de partea cealalta a padurii, dincolo de rapa galbena, unde Ialomita face noduri. Acolo este o biserica insurubata in carnea dealului de lut galben, o bisericuta in care iarna e cald si vara e racoare, inconjurata,
157

si ea, de niste cruci nemaivazute de piatra, "Pfai de mine", face omul, "ce cruci sunt acolo, nepoate, cum n-ai vazut in viata lu` matale, niste cruci care au venit peste rapi, prin maracini, s-or fi tarat pana la umbra bisericii, la Copuzu. Stii de unde au venit?". Isi da palaria pe spate si se apleaca spre mine. "Din Odaie au venit, nepoate, asta stiu eu de cand eram copil, de la batu, de-aicea, din padurea asta au venit. Nimeni nu stie cum s-au dus ele acolo. Nimeni nu lea pus, nimeni nu le-a vazut venind." Odaia Calugarului, asa s-a numit padurea candva, pe timpul cand Lache al lu` Nuca era copil, cu 70 de ani in urma, pentru ca in padurea asta a fost o manastire, si mai inainte de manastire era codru nepatruns, si in adancul lui isi gasise salas Schimnicul. "Padurea a fost plina de cruci. Plina ochi", zice Lache, "cruci de calugari de pe timpuri. Cica au fost omorati de turci, imprastiati ca pleava, una cu pamantul, da` cica ultimul care-o fi fost a aruncat blestem mare asupra lor. Crucea mare a mai ramas, atata tot, in mijlocul padurii." Si Schimnicul? "Asta a fost un sfant, nepoate, atata de demult, ca nimenea nu mai stie, cu el a inceput calugaria aici. A lui a fost Odaia. Odaia era asa, un bordei de pamant si de creanga de tufan unde statea el si se ruga, si cica venea domnitori, nepoate, venea la el sa-i binecuvanteze, Negru Voda venea, atata de sfant era. Pe urma, cand Schimnicul s-a facut pamant, s-a inaltat manastirea de calugari in codru adanc si-a mai trecut timp si pe urma i-a imprastiat paganii de-a ramas numa`
158

blestemul." Isi framanta mainile, si mainile lui sunt crapate, de culoarea lutului ars de vipia campiei. Parca ar vrea sa-mi mai spuna ceva. "Nene Lache", zic, "padurea, cand erai copil, cum era padurea?" Se framanta putin. "Era adnc, nepoate, mai mare ca acuma, da` tot umbla zvonu` blestemului pe sate, de nu prea intra lumea. Cica era cuprinsa la o vreme de niste nori care se lasau peste ea. Ceru` era senin sticl, numa` padurea era negurata, si atuncea, pe care-l prindea pe-acolo, nu mai ieea teafr. Cica umbla duhurile pgnilor blestemati, care isi manjise sabiile cu sange sfant, urland prin padure, ca nu stia pe unde sa iasa. Altii zicea ca s-aude Schimnicu` zicand rugaciuni si blesteme si zornaind, ca cica avea la brau un lant gros si de el agatata o cruce de fier. Si el cica macina si-acuma la pagani. Daca te-ajunge ceasul de taina in padure, tre` sa stai pe langa crucea mare din mijlocul ei, nu pa marna, ci numa` acolo, si sa spui rugaciunile, ca numa` asa scapi. Si cica crucile da piatra de pe marnea padurii daia sunt puse, ca sa nu iasa duhurile pagane ferecate inauntru, legate cu blestem. Asa era cand eram eu copil. Asa stiu eu." Si-acuma, nene Lache, cum e acuma? Tace o clipita. Magarusul rage si da din picioare ca un apucat. "Ei", face mosu` neprivindu-ma in ochi, ci numai in departare peste camp, "si-acuma-i tot cam asa." Am vazut si eu cea a, nene Lache, i zic soptit, am vazut-o. Isi intoarce ochii stransi de soare catre mine si da din cap, ca
159

si cum ar zice, "Stiu, nepoate, stiu." Clugrul cu prul rou Lache al lui Nuca a disparut asa cum a venit. S-a indepartat pe drumul care taie lumea in doua, cotiguta s-a facut din ce in ce mai mica, punct tremurator pe pamantul incins, pana a disparut. Eu strabat desisul de salcami fragili si inalti, pana acolo unde vantul devine subtire, pana acolo unde ierburile devin de culoarea pietrei, pana acolo unde incep cararile abia inchipuite ale padurii si pana unde aerul se face de culoarea vinului alb si vechi si unde locuiesc tufanii cei mari, stejarii seculari. Intru in inima padurii, acolo unde marele trup de piatra al crucii apasa pamantul, doar asa, ca sa mai vad o data locul, ca sa mai pun o data mainile pe semnele ei nedeslusite, in speranta ca voi auzi vreo soapta. Aceeasi tacere nepatrunsa, aceleasi sunete de pasari care mereu sunt departe, acelasi abur care pluteste printre copaci. Ca si intaia data, am stat in marea groapa din fata crucii, si am privit-o urcandu-se la cer, odata cu trunchiurile copacilor. Daca este cineva care cunoaste cararile padurii Calugareasca cu adevarat, atunci acela este Costandin, omul care locuieste de 35 de ani in marginea ei si care spune despre sine ca nu este padurar, ci o straja a padurii. Costandin iubeste copacii, iubeste misterul padurii de la Calugareasca, iubeste ceata subtire care nu dispare aproape niciodata si fara de care n-ar putea trai. Stau fata in fata cu
160

el. Este a os, ca oamenii de campie, ars de soare, cu priviri patrunzatoare si cu degete osoase, in care tine vesnic o tigara. Mancam branza in casa lui. Nevasta-sa, Ana, e in preajma. "Povesti, domnu` Horea, sunt povesti, vorbe babesti, dar ceva trebuie sa fie adevarat din toate astea. Simt eu ca-i adevarat. Nu-i fum fara foc. Manastirea a fost cu adevarat. Crucea cea mare a fost in fata portilor manastirii, iar acolo unde-i groapa, acolo a fost un put. Pe urma, crucile de-s in sat la Copuzu... Oricine le poate vedea ca nu-s de-acolo, ca-s prea multe si ca-s prea altfel pentru un sat asa de sarac. Ceva s-a intamplat prin locurile astea. Se simte. Nimeni nu stie de-adevaratelea ce, ca n-a fost nimeni sa cerceteze, da` a fost ceva... grav." Trage din tigara si se uita la Ana. Ea da din cap. Asa e. Ceva grav. "Cateodata, gasesc scormonituri prin padure. Unii cauta comori." Coboara vocea, pana cand aproape nu-l mai pot auzi. "Ati vazut cusma de piatra a crucii cazute jos, langa ea? Aia a fost deasupra, acoperea crucea sa n-aiba capul gol dinaintea cerului. Au dat-o jos, ca sa caute aurul. Eu stiu cine-a dat-o jos. Si-asa era unu` fara noroc, vai de capul lui. Dupa fapta asta, i-a mers si mai rau. I s-antmplat un accident a doua zi. Nu-i gluma. Vedeti ce vreau sa spun?" Ana aproba din cap. Da, se petrec unele lucruri de mirare. "Si-apoi, aburul acesta subtire, care curge printre copaci, poate ca e un fenomen, ceva, o evaporare, dar uite, n-a plouat de doua luni in campie, toate s-au scorojit, pamantul a baut apa intr-o clipita dupa furtuna si aburul tot
161

e. Eu stiu unde-au fost chiliile, pe grindul din mijlocul padurii. Mi-am dat seama unde-o fi fost si biserica, am vazut pietre iesind din pamant si pe urma disparand, ca si cum n-ar fi fost. Astea le vad, dar mai mult nu pot spune, ca ce spun oamenii e treaba lor. Unii vad lumini alergand si viseaza la comori, altii zic ca se fac nefacute in padurea asta. Eu pot sa spun ca ceva este. Dar ce este, nu stiu. C-or fi fost omorati calugarii, c-o fi blestem... Sigur e ca crucile s-au dus la Copuzu, s-au aciuit pe langa biserica de-acolo, aliniate, parca-s cruci de soldati, nu alta. Da-ntr-o zi a venit unu` , calugar era, spune tu, Ana, cum a fost si ce-a zis, ca poa` sa fie important." Ana aproba din cap. Intr-o buna zi, acum vreo doi ani, a venit un calugar din munti, cam la vreo 50 de ani, puternic ca o catana, cu parul rosu si cret, legat la spate, cu o centura care-i strangea vesmantul. A strabatut padurea in lung si-n lat, a inspectat toate crucile de pe margini, apoi a facut curat la crucea cea mare, a aprins lumanari in memoria monahilor care au vietuit acolo candva si a dormit o noapte acolo, in inima padurii. I-a spus Anei ca e de la un schit din munti, din Bucegi, si ca atunci cand manastirea a fost rasa de pe fata pamantului, o parte din frati au plecat acolo, sus. "Padurea cica ar fi fost toata a lor," zice Ana, "si ca or s-o ia inapoi intr-o zi. Pe urma, ne-a spus sa dam tot timpul crucea cu var, s-avem grija de ea ca de ochii din cap, ca-i lucru sfant, si pe urma dus a fost, si n-a mai venit niciodata."
162

Povetile lui Baticu Sunt intr-o curte mica din satul Salcioara, de partea cealalta a padurii. Gardurile sunt acoperite cu iedera si cu flori cataratoare. Langa mine se afla Costandin, padurarul de la Calugareasca, iar in fata mea, Baticu, asa cum ii spune el cu drag. Baticu are 78 de ani, dar se tine tare sub palaria de pai. "Ah, padure-padure-padure", zice el cu ochii inchisi in lumina soarelui, clatinand din cap, "pai acolo m-am nascut, in padure, sunt coborator din padurea asta, ce mai, una cu padurea!" Deschide ochii. "Tata", zice, "pai tata-meu a fost padurar demult de tot. Cand m-am nascut eu, in `29, el erea p-aicea vechiu , sapase carare pasind prin padure. Calin Barsan il chema pe tata, era din partile Brasovului, de la Sacele, scoborat in campie. Si pe urma asa am crescut si eu, prin padure. Si sa-ti spui ceva: padurea asta e asa de candu-i lumea, nu s-a clintit. Si cine-a clintit-o nu i-a fost bine, ca ceva tot o apara pe ea. C-o fi crucile de marni, c-o fi v-un juramant, ceva... Cum a fost unu`, boieru` Iorgu Iatan din Crasani, care luase padurea cica de la calugari si care incepuse sa dea jos tufanii cei mari, grosi de nu-i cuprindea trei oameni. Nici ala bine n-a sfarsit, ca ajunsese la urma sa doarma pe la fostele lui slugi, de sarac ce era. Vezi bine, tufanii aia nu era arbori obisnuiti, nu trebuia doborati. Da` el facuse banci la crasma din ele." Nea Niculae, cum il cheama de fapt pe Baticu, povesteste doar cu ochii inchisi, iar mainile lui noduroase deseneaza prin aerul incins. Cand vorbeste despre tufani, mainile se ridica
163

precum crengile, catre cer, cand vorbeste despre ceturile vesnice ale padurii copilariei, mainile lui se unduiesc orizontal de parca ar dansa, cand vorbeste despre crucile calatoare care au parasit padurea ca sa plece dincolo de rape, la Copuzu, mainile deseneaza in aer linii frante. Da, Baticu a vazut luminile albastrui alergatoare prin padure atunci cand era copil, a aprins lumanari la crucea cea mare, a vazut ierni grozave, cu nameti care se catarasera in marginea de rasarit a padurii, atat de sus, incat erau pana la jumatatea copacilor. "Vezi bine, viscolul campiei se lovea de padure ca de un zid, ca in padure nici viscolul nu putea intra". Da, a auzit cateodata vaiete ciudate si stie bine ca in padurea asta, multi s-au ratacit, cat e ea de mica, unii s-au invartit zile intregi si n-au putut iesi, prinsi in vartejurile aburoase, si pe urma sunt pasarile pe care le poti auzi, dar nu le poti vedea niciodata, nimeni nu stie de ce, si noptile cu luna plina, cand chiar ceata padurii e luminoasa, cand se aud fosnete si murmure si cand putini au curajul sa intre acolo. Cand s-au intamplat toate acestea? Cand a fost spulberata manastirea? Baticu nu poate sa spuna, pentru ca memoria lui "nu e cu timp, e altfel". Isi aduce aminte "chestii, parc-ar fi acuma", dar nu poate spune cand au fost. Pe crucea mare scrie 1831. Cand taica-sau a venit padurar, dupa primul razboi, povestile padurii traiau deja. Trecusera aproape o suta de ani de cand manastirea disparuse, de cand oamenii din Salcioara si din Copuzu si din Crasani erau vecini cu padurea misterioasa si cu duhurile care
164

locuiau acolo, si atunci cand ceva se intampla, lucrul acela se transforma pe loc in poveste, fara date, fara ani. Legend. Poate ca sunt si eu doar martor la o poveste, imi zic, al carei adevar nu-l voi afla niciodata. Poate ca finalul calatoriei mele nu este decat aflarea povestilor. Trebuie sa vad crucile calatoare de la Copuzu, imi spun, crucile de piatra care au calatorit peste rape si au coborat acolo, in vale, la adapost. "Merg si eu", zice Baticu, pe care nu-l rabda inima sa nu mai scormoneasca in povestile din inima lui. Suntem trei deja, in cautarea povestii: eu, Costandin, strajerul padurii, si Baticu. Nodul de ap Copuzu. Drumurile sunt de praf galben, pamantul lutos, casele mici, de campie, ca vanturile sa treaca pe deasupra. Biserica e mica si ea, cu o singura turla acoperita cu tabla, ghemuita in causul unei rape adanci. Deasupra ei se afla ruinele cetatii lui Dromichete, cotropite de ierburi. Ca si in padure, oriunde ai sapa, gasesti ceva: o urma, un semn, un ciob. O istorie de mii de ani se afla ingropata in malul Ialomitei, care inconjoara satul ca un nod de apa. Langa biserica locuieste mos Vile Naftaila, descendent dintr-o familie straveche a locului, care acum, la cei 83 de ani batuti pe muchie, este crasnicul bisericii. Pe mos Vile il inconjoara tacerea ca un glob. Stie totul, dar fiecare vorba e socotita. Traverseaza arsita spre biserica, drept ca o lama. Suntem patru. Eu, Costandin, Baticu si mos Vile.
165

Si, dintr-o data, Dumnezeule!, vad crucile impresurand biserica din Copuzu, precum o armata din piatra. Niste cruci cum n-am mai vazut niciodata, unele mari, altele pipernicite, unele duble sau triple, cu bratele incrucisate, ca si cum s-ar strange la un loc, intr-o hora, sprijinite unele pe altele, randuri-randuri, coborand de pe deal spre biserica, printre tufisuri maracinoase, itindu-se dintre ierburi, un popor de cruci pornite in bejenie. Dintr-o data inteleg totul. Inteleg ce voia sa spuna Costandin. Crucile acestea nu sunt de-aici, nu apartin acestui satuc pierdut in campie, ele au venit de undeva de departe, s-au refugiat ca in fata unei primejdii, arata ca si cum ar fi venit ascunse pe sub pamant. "Pe sub pamant au venit", face mos Vile zambind, "de cate ori sapam o groapa, gasim cate un pui de cruce si-l punem in rand cu celelalte. Vezi, astea mai albe sunt abia iesite din tarna." Alerg de colo-colo, cu aparatul de fotografiat in mana, nevenindu-mi sa cred ca toate acestea exista cu adevarat. Baticu tace, Costandin tace, desi au mai vazut toate acestea. Pentru ei, aceste cruci sunt dovada ca povestile pe care le stiu din stramosi sunt adevarate, sunt confirmarea ca ceva foarte grav s-a intamplat acolo, in padurea de la Calugareasca, din moment ce crucile au pornit in bejenie, ca si cum si-ar fi cautat adapost. Vasazica e adevarat. Manastirea a existat si acestea sunt crucile monahilor care au trait candva acolo, in padure. Mos Vile stie de la preotul Nae si de la altii, ca la 1848, cand a fost cladita biserica asta in campie, aici, pe malul Ialomitei, in
166

nodul apelor, era metocul manastirii Calugareasca, locul in care monahii aduceau vitele la adapat. Si mai stie ca icoanele dinlauntrul bisericii sunt venite in parte tot de la vechea manastire dintre stejari, pentru ca sunt mult mai vechi decat biserica din Copuzu. Si ca asta e tot ce-a mai ramas din legendara Odaie a Calugarului, intemeiata de un sihastru. Schimnicul. Vile Naftaila stie din ce i-a spus strabunicul. Stie ca legamantul pe padure a fost facut de el. "Botezul" de la Copuzu, o reminiscenta a botezului dacilor de catre Apostolul Andrei Intr-o bucla a raului Ialomita, undeva intre Slobozia si Urziceni, se intinde satul Copuzu, cu cele aproape o suta de case ale lui. La numai un kilometru de aceasta asezare, se afla Piscul Crasani, locul unde a fost ridicata vestita Hellis, cetatea dacica a Soarelui, resedinta lui Dromichete, un centru de mare iradiere spirituala, vestit in intreaga Antichitate. In aceasta localitate, in 1912, a locuit arheologul Vasile Parvan. In monumentala sa lucrare "Getica", acesta vorbeste pe larg despre vestita cetate a regelui dac de la Piscul Crasanilor, dava distrusa de barbari cu un veac inainte de Hristos. In timpul navalirii barbare, populatia geto-daca din cetate nu a disparut, ci s-a retras la poalele Piscului, intr-o regiune protejata de tufisuri si paduri dese. Locuitorii satului spun si astazi ca aici ar fi venit Sfantul Apostol Andrei. In stradania lui de a-i aduce pe locuitorii acestei cetatii la Hristos, aici, in hagiul din lunca Ialomitei, apostolul i-a
167

botezat pe dacii coborati din Cetatea Soarelui, spune traditia. Preotul locului, Nae Ion, a studiat aceasta legenda ani la rand, concretizandu-si stradania in lucrarea de licenta, care a avut aceasta tema.

Din ceremonialul simplu al botezului practicat de apostol, o reminiscenta se incapataneaza sa infrunte mileniile. "Crestinindu-i pe daci, se confesa preotul Nae Ion ziaristului Bogdan Lupescu, Sfantul Andrei a legat botezul de cel mai insemnat evenimet posibil -Invierea- pe care a vazut-o cu ochii lui, fiind contemporan cu Hristos, si l-a savarsit cu apa, la varsta matura, asa cum ii boteza pretutindeni pe vechii catehumeni, adica pe paganii chemati la credinta", spune acesta.
168

Iata in ce consta aceasta reminiscenta. La Copuzu, aici si numai aici, la miezul noptii de Inviere, oamenii bolnavi incearca sa se tamaduiasca in urma unui ritual de schimbare a numelui, savarsit intr-un loc din cimitirul bisericii, in dreptul altarului bisericii. In Saptamana Mare a Postului, bolnavii aduc la biserica o oala noua, neaparat din lut, cu apa neinceputa, ce se pastreaza sub masa altarului, pana in noaptea de sambata. Apoi, cei care vor sa se insanatoseasca, isi cauta un "nas" printre copuzeni, obligatoriu ortodox si de acelasi sex. La miezul noptii Invierii, cand preotul spune "Veniti de luati lumina !", in locul tainic din afara bisericii, nasul il dezbraca pe "fin" de toate hainele, il uda cu apa neinceputa, il imbraca intr-o "crasma"alba (o panza alba, pe care neofitii din primele veacuri crestine erau obligati sa o poarte opt zile, de la botez, ca simbol al curatiei), inchipuind renasterea si curatia, dupa care, "finul" este imbracat in haine noi, cumparate tot de el, iar nasul ii rosteste numele cel nou, neaparat de sfant. Semnificatia acestui obicei este urmatoarea: prin noul "botez" si prin schimbarea numelui, se pacaleste boala, ea cautandu-l pe omul cu numele vechi, lasandu-l in pace pe cel nou botezat. "Nasul" nu rosteste nici o formula, nu boteaza in numele Sfintei Treimi si nici nu anuleaza botezul primit dupa nastere. "Aceasta practica e o reminiscenta a vechilor catehumeni din biserica primelor veacuri crestine, care primeau botezul doar la sarbatori mari ale crestinatatii", spune preotul Nae. Tulburatorul obicei de la Copuzu aminteste de un altul, mai vechi, pomenit in unele datini legate de lup. Pentru a fi protejat in mod magic, copilului bolnav sau amenintat cu moartea, i se schimba numele cu al unui
169

animal- de regula lup, dar si urs - curat, adica sanatos, "posesor al tuturor virtutiilor de curaj si putere", dupa cum spune O. Buhaciu. Pentru apararea copilului dupa nastere, se celebreaza un fel de botez de sorginte arhaica: trei feciori, numiti strigatori, incinsi cu braie rosii - culoarea ce anuleaza deochiul - iar la palarie cu o unghie de lup sunt in fata casei in care s-a nascut copilul in suferinta. Unul dintre ei trage cu unghia de lup un cerc in jurul casei, de la est la vest. Al doilea face un cerc in interiorul primului, iar cel de al treilea trage un cerc mic in fata casei. Copilul este scos afara, dat flacailor care ii dau numele, dupa care il joaca in brate, consacrandu-l in interiorul cercurilor. Unghia de lup reprezinta o sursa a puterii si vitalitatii, iar cercurile trase cu unghia de lup functioneaza deopotriva ca bariere in calea puterilor raului si ca instanta purificatoare. Copilul trecut prin ele este confirmat in planul existentei umane, iar lupul, reprezentat numai si metaforic, prin unghia sa, indeplineste rolul unui animal protector si initiator in acelasi timp, care vegheaza trecerea pruncului "peste pragul ce separa nonexistenta de existenta", cum apreciaza Mihai Coman. Virtutiile de curaj si putere ale lupului protector sunt atribute care, in crestinism, il caracterizeaza, dupa cum am aratat, pe Sfantul Andrei. Apostolul care a ajuns si in acest capat de lume, unde, "Capistele prefacandu-le in biserici lui Dumnezeu, prea cinstite Andreie, ai sfintit in ele pe fiii Botezului pe care darul i-a inoit prin apa si prin Duh".

170

Epilog Candva, probabil pe la 1500, cand padurea Calugareasca era un codru adanc, acolo si-a facut salas si loc de rugaciune un sihastru al carui nume s-a pierdut. Este cel cunoscut sub numele de Schimnicul. Padurea a luat numele de Odaia Calugarului. In jurul salasului a luat cu timpul fiinta o manastire care a crescut, pana cand, pe la 1700, devenise mare si bogata. Toata padurea era a manastirii si calugarii aveau turme si pamanturi. Prin multe a trecut manastirea aceasta. A fost daramata, arsa, jefuita, uneori calugarii au fost ucisi de turci si de alti pagani, dar, pentru ca era protejata de duhul Schimnicului si de crucile de piatra care strajuiau marginile sale, a supravietuit. Pe la 1800, staretii manastirii erau greci, aveau legaturi cu Athosul, manastirea era bogata si puternica. Avea deja cateva sute de ani, judecand dupa numarul crucilor de piatra care au fost ale monahilor, si dupa vechimea lor. Apoi s-a intamplat ceva. Nimeni nu stie ce. Unii spun ca dupa 1864, cand s-au secularizat averile manastiresti, grecii au plecat, iar calugarii s-au imprastiat care incotro. Altii spun ca manastirea a fost trecuta prin foc si sabie, a fost rasa de pe fata pamantului de n-a mai ramas piatra pe piatra si ca icoanele cele vechi si padurea de cruci ale monahilor s-ar fi refugiat in mod miraculos, mai jos, imprejurul fostului metoc, devenit biserica de la Copuzu. In orice caz, in jurul anului 1900, padurea de la Calugareasca era deja plina de povesti cu duhuri si cu comori, bantuita de
171

amintirile neclare ale sutelor de ani care trecusera peste ea. Marea cruce de piatra din inima padurii a ramas in picioare pana in zilele noastre, strangand imprejurul ei istorii stravechi, spuse din tata-n fiu in satele dimprejur. In ce-l priveste pe calugarul cu parul rosu si cret, in cele din urma am plecat in Bucegi, sa il caut. Calugarul Irinel. Am fost la schitul de la Pestera, apoi la Cocora, apoi la manastirea Inaltarea Domnului, unde am dat peste alte povesti extraordinare, dar nu si peste monahul Irinel. Acesta parca n-a existat niciodata. Nimeni nu a auzit vreodata de el. Un singur calugar, foarte batran, pe nume Nifon, auzise ca demult de tot ar fi fost o mn de monahi veniti din adancurile campiei, n munte, la adapost... Sa fi fost si Irinel o poveste? Calugarul care a dormit o noapte in padure, care s-a rugat si care a aprins lumanari sub crucea de piatra face parte, si el, din misterul care va inconjura pentru totdeauna Calugareasca. Poate ca Baticu are dreptate: "Poate c-am visat eu toate astea, dar de unde stiu ca visul nu e adevarat, si ca acuma nu visez?". 44.559491N 26.88479E

172

Piscul Crsani comori i poveti uitate

Tot naintnd paralel cu malul terasei Ialomi ei, Piscul Crsani se desluete repede ca unul din numeroasele ei ieinduri, unul ns excep ional de naintat, alctuind, prin caracterul prpstios al laturilor sale, o adevrat i formidabil cetate natural, cnd era ntreag. Astzi Piscul, curmat uor de ctre cmpie, ceea ce a fost, n vechile timpuri, un an de aprare de ctre interior, s-a prefcut, printr-o continu rupere i surpare, n trei platouri. Cum priveti n fa , de peste apa Ialomi ei, unul spre apus, altul n mijloc, mai mult o limb de pmntce se coboar i se ngusteaz continuu i, n sfrit, un al treilea spre rsrit, ntins prelung i ncovoiat n arc ce mbr ieaz pe celelalte... Dou movile, una mare i alta mic, ce strjuiesc parc piscul, la o deprtare de circa 1 km. Dinspre cmpie, n-au avut, dup cercetrile fcute, nici o legtur cu aezarea de pe mal. Aa descria, n 1924, Ioan Andrieescu dava getic de la Piscul Crsani, situat pe botul terasei nalte a Ialomi ei, care despr ea satele Crsanii de Jos i Copuzu (com. Balaciu, Jud. Ialomi a). Primele cercetri au fost fcute aici n 1870 de ctre Dimitrie Butculescu, ale cror rezultate lau ajutat pe Cezar Bolliac s defineasc pentru prima dat trsturile culturii materiale dacice. Aezarea a intrat definitiv n aten ia lumii tiin ifice gra ie spturilor efectuate n acest loc de Ioan Andrieescun 1923. Trei ani
173

mai trziu, Vasile Prvan consacra acestei aezri un capitol ntreg din monumentala sa sintez Getica. Piscul Crsani devenea astfel o sta iune pilot pentru ntreaga lucrare a marelui istoric. Referitor la pozi ia strategic a cet ii, Prvan scria: Aezarea de la Piscul Crsanilor, strns legat de aezrile de pdure ca Tinosul, a naintat n step numai cu ajutorul Ialomi ei, care constituia o mare arter navigabil... E-V i V-E direct cu Dunrea. Astfel Crsanii au alctuit n chip natural o ncruciare de drumuri: drumul greco-getic E-V, al apei, cu drumul iranian N-S al stepei.

Cercetrile arheologice reluate ncepnd din 1969 de ctre Muzeul jude ean Ialomi a, n colaborare cu Institutul de Arheologie din Bucureti, au adus noi i importante precizri, completnd datele rezultate n urma spturilor lui Andrieescu la Piscul Crsani.
174

Asemeni celorlalte dave din spa iul geto-dac, cea de la Crsani a constituit centrul politico-administrativ, militar, economic i cultural-religios al unei forma iuni tribale; n componen a ei intrau o acropol (punct ntrit, sediu al aristocra iei i loc de refugiu pentru popula ie n caz de pericol) i mai ales aezri deschise, de ntinderi variabile, depinznd direct de aristocra ia din cetate.Acropola era situat pe Piscul Crsanilor, izolat i deci aprat natural prin rpe adnci i aproape verticale ce coborau spre Ialomi a n direc iile este, nord i vest. Dinspre sud, despr irea s-a realizat prin sparea unui an destul de adnc, ce separa acropola de restul terasei pe care se afla cea mai important dintre aezri. La cca. 1 km. spre sud se vd mai multe movile n care s-ai gsit mormintele unor cpetenii. Piscul Crsani a fost locuit din timpuri strvechi; n epoca neolitic s-a dezvoltat aici o mare aezare apar innd culturii Boian, ntrit i ea printr-un an de aprare, descoperit la cca. 30 m. sud de an ul getic. Alte urme de locuire dateaz din prima epoca a fierului. Aezarea getic propriu-zis a aprut ctre sfritul secolului IV .e.n. sau nceputul celui urmtor.
175

Caleasca de aur a lui Dromichete In Copuzu, parerile despre Dromichete sunt contradictorii. Jan Preotescu, zis Chibrit a lu Ceaon, crede ca arheologii mai cauta si acuma cru a de aur a regelui. "Boierul Dormichetre avea caleasca de aur, care a fost ngropat undeva in deal, langa conacul sau de la Movila. Am cautat si eu comoara lui Dormichetre, cu tatal meu, Alexandru, cand eram flacau. Tatal meu a fost dascl n biseric, la Slcioara, la fel ca si bunicul. Eu am fost cntre n stran la biserica de mir de aici din sat. De aceea ne zice Preotescu. Inainte ne zicea Berivoiu, si mosii nostri au venit din Ardeal, din comuna Recea de lng Fgra, laolalt cu mocanii, pe la 1864, cand Cuza a scos Legea rurala si fagarasenii au primit 11 pogoane de pmnt fiecare." Jan Chibrit a lu Ceaon are 80 leat, fa a ascu it, trupul subtire cat o fofeaza si cautatura vesela, parca de copil, adumbrita de sprancene stufoase ca niste cozi de popndu. "Chinte" le zice la popndi n Copuzu, c mocanii au cuvintele lor. "Era de Denii", continua Jan, "cand tata venea de la biserica din Salcioara peste camp, si a vazut cum s-a inflacarat pamantul, de la vreo 50 de metri, din pricina unei comori ingropate acolo. S-a apropiat, si flacara iesea si mai tare din pamant. A insemnat locul cu o caciula de bolovani, a venit acasa, si-a luat sfredelul si m-a luat si pe mine cu el, impreuna cu Alixandrus, frate-meu, si am plecat calare tustrei, pe cai
176

murgi. Eu tineam de capul sfredelului, iar tata si Alixandrus au rotit si au sfredelit pamantul cam la un metru, pana ce a rontait fierul intr-o piatra. Tata i-a zis lui Alixandrus sa mai dea, si el a dat, pana ce s-a auzit o detunatura infundata si tata ne-a zis sa scoatem sfredelul si sa plecam repede de acolo. Si noi am incalecat pe cai si neam indepartat, ca ne apucase frica". Clugrii i idolii din pmnt Jan rade cand il intreb de ce i zice "Chibrit". Rafira, nevasta-sa, imi zice ca Jan sfaraie, ca asta a fost toata viata lui, o sfaraiala de chibrit. Dar "Ceaon"? "Tata facea mancare pentru calugarii din padure", continua Jan. "In padurea de la Movila era, pe vremea aia, o manastire veche, de-i zicea Odaia Calugarului. S-a spart dupa 1821. Calugarii se risipisera care incotro si unii s-au pustnicit in bordeie sapate langa Movila Mare din deal. Tata le facea mamaliga in ceaun, si de-aici i-a ramas porecla Ceaon". Jan Chibrit nu este capabil sa-mi spuna de unde au auzit copuzenii de caleasca lui Dromichete, dar asa au pomenit-o toti in sat, si baba Anica a lu Toma, si baba Lina a lu Titel, si baba Leana lu Sile a lu Cacasoi. Leana are 83 leat si stie ca Movila Mica a fost sapata de arheologi prin anii 70. Dar acolo s-a gasit un mormant fara oase, ci numai cu podoabe din catui de fier, margele de sticla si oglinzi de bronz. In catui se tineau grauncioare de smirna sau tamaie, ca sa alunge spiritele necurate. Copuzenii pretind ca stiu cine a ridicat Movila Mare: "Au facut-o muierile pe vremuri", zice baba Anica. "Au carat pamant cu sortul si s-au nevoit sa inalte movila cu mare cazna si silnicie". Din cauza sihastrilor care si-au sapat
177

bordeiele langa movila, in urma cu 150 de ani, copuzencele erau silite sa ocoleasca batatura schimniciei, de la mare departare, caci pesemne ca pustnicii erau de rit athonit, adica dupa randuiala Muntelui Athos, unde nu pot intra femeile. Dar povestea Movilei e mult mai veche, este de pe vremea "boierului Dormichetre". Nimeni nu stie de ce femeile getilor au fost pedepsite asa de aspru. Poate ca vaduvele razboinicilor urmau sa-si insoteasca in mormant stapanul mort, dupa vechea datina a indo-europenilor, sau poate ca ele slujeau la alti zei si zeite, sau mestereau tot felul de vraji cu ierburi napraznice, aducatoare de morb si moarte, si au fost puse la apriga istoveala. Regretatul arheolog Niculae Conovici a sapat ani de zile la Copuzu si a scris despre obiectele pentru cult si magie descoperite in Piscul Crasanilor.

El a ramas impresionat de marea cantitate de obiecte magice si de numarul de idoli depusi in zona sacra a
178

piscului, in "Sagna", cum ii zic copuzenii. Zona sacra era formata dintr-o curte interioara de forma patrata, avand in centru un altar decorat cu motive solare si era inconjurata pe de toate partile "de un ansamblu de cladiri, asemenea unei manastiri", a scris negru pe alb Conovici. Din zona sacra s-au scos vase pentru jertfe, cu este de berbece sau ap pe capace, clondire pentru liba ii, in forma de corn, decorate cu cp ni de cal, strachini cu capete de pasari, o duzina de idoli femeiesti si o sumedenie de amulete din arsice de miel si oaie, folosite pentru ghicit, ca niste zaruri. Doua idoli e stau pe un tron rotund si par invesmantate in rochii bogat ornamentate, iar un idol cu mainile si picioarele larg desfacute seamana leit cu Caloianul de astazi, adus ca jertfa in ritualul de chemare a ploii, de catre paparude. Conovici a gasit cateva truse intregi de magie, formate dintr-un tub de os cu o margine latita, in care s-au pastrat pietricele pentru descantece. "Echipamentul ritual si magic al locuitorilor de la Piscul Crsani era impresionant de vast", a scris Conovici. El mai cuprinde simulacre de paini sau turte decorate cu crestaturi, o piramida alungita, trei sfere, un cilindru, un topor miniatural perforat si un simulacru de sambure, toate din lut ars. Alte obiecte stranii folosite in magia locului sunt fluierele-suieratori din os de oaie, cu o perforatie in forma de semiluna, aproape de unul din capete. 44.59998 26.886432
179