CAP. I - DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT, RAMURA DE DREPT. Def. = D.I.P.

este ramura de drept care studiaza raporturile de drept privat in sensul larg al cuv., susceptibile de aplicare a legii straine. DENUMIREA DE D.I.P. in doctrina domeniului s-a inregistrat o pluralitate de opinii ; s-a apreciat ca denumirea actuala este cea reala, astfel : - INTERNATIONAL pt. ca are in vedere 2 sisteme de drept diferite. - PRIVAT pt. ca, prin obiectul sau, se ocupa de studiul raporturilor de drept privat in sensul larg al cuvantului. Denumirea de "drept international privat" a fost folosita pentru prima data in 1834 de catre Story in lucrarea "Comentaries on the Conflict of Laws" . In opinia majoritatii, D.I.P. este o ramura de drept de sine-statatoare, avand obiect propriu si metoda de reglementare proprie. 1. OBIECTUL D.I.P. =dat de raporturile de drept privat in sensul larg al cuv., iar in sens restrans, rap. de drept civil, procesual civil, dreptul familiei,dreptul muncii, drept comercial, etc. - NU FAC obiectul D.I.P. acele raporturi care NU sunt susceptibile de aplicarea legii straine, CARORA LI SE APLICA PRINCIPIUL TERITORIALITATII si, in consecinta, LEGEA INTERNA ( rap. de drept administrativ, penal, financiar). 2. IZVOARELE D.I.P. = 2 mari categorii : A. Izvoare INTERNE : - Constitutia. Codul Civil. Codul de Procedura Civila. Codul Fiscal. - unde sunt cuprinse normele care reglementeaza rap.jur. cu element de extraneitate. B. Izvoare INTERNATIONALE : - Tratatele ( Acorduri sau Conventii ) si cutuma. Ex. acorduri de asistenta juridica gratuita cu caracter bilateral. acorduri privind evitarea dublei impuneri. acorduri bilaterale de readmisie permit returnarea cetatenilor unui stat, in probleme de siguranta, DOMENIUL DE APLICARE A D.I.P. vizeaza urmatoarele 3 aspecte : a) Conflictul de legi. b) Conflictul de jurisdictii : - pozitiv (se declara a fi competente mai multe instante in acelasi raport). negativ (nicio instanta nu este competenta intr-un raport). IMPORTANTA D.I.P. este in stransa legatura cu rolul importantei relatiilor internationale ale Romaniei cu celelalte tari, inclusiv pe planul colaborarii juridice. METODE DE REGLEMENTARE A RAPORTULUI JURIDIC CU ELEMENT DE EXTRANEITATE Metoda de reglementare a raportului juridic cu element strain Raportul juridic cu element strain poate fi reglementat fie cu ajutorul normelor conflictuale, care indica numai legea competenta a carmui raportul cu element strain, fie cu ajutorul normelor materiale ori substantiale, care se aplica direct, nemijlocit raportului juridic cu element strain. Aplicarea metodei conflictuale

- presupune alegerea sau optiunea legii competente, inseamna ca, de regula, norma conflictuala are caracter bilateral.

Faptul ca fiecare stat are propriul sistem de norme conflictuale nu exclude existenta unor asemenea norme stabilite pe calea conventiilor internationale. - in acelasi timp, norma conflictuala desemneaza legea unui anumit stat. - norma conflictuala solutioneaza conflictul de legi, care constituie principala materie de drept international privat. Metoda folosirii normelor materiale. Norma materiala presupune o norma care o declara aplicabila raportului juridic respectiv sau inlatura posibilitatea conflictului de legi in masura in care acesta cuprinde o reglementare comuna pentru doua sau mai multe tari. Metoda utilizarii legilor de aplicatie imediata - presupune ca exista o categorie speciala de legi, cele de aplicatie imediata, si ca aplicarea normei conflictuale este subordonata sau conditionata de imprejurarea ca, in materia respectiva, sa nu existe o lege de aplicatie imediata. Metoda "proper law" - in cazul acestei metode, rolul judecatorului este important deoarece determina legea aplicabila nu potrivit unei reguli generale, ci in raport cu punctele de legatura ale cazului, astfel incat legea determinata sa fie cea mai indicata pentru acea speta. ELEMENTUL DE EXTRANEITATE = acea imprejurare potrivit careia un raport este guvernat de normele apartinand a 2 sau mai multe sisteme de drept diferite. Ex. casatoria intre 2 cetateni apartinand unor state diferite. NORMA CONFLICTUALA Norma conflictuala nu carmuieste propriu-zis raportul juridic cu elementul strain. Ea arata numai legea competenta a carmui nemijlocit raportul respectiv. Cu ajutorul normei conflictuale se alege, dintre legislatiile internationale aflate in conflict, legislatia aplicabila. Norma conflictuala este deci o norma de trimitere sau de fixare. Ea solutioneaza conflictul de legi. Norma conflictuala poate figura in dreptul intern al fiecarei tari sau poate figura in cuprinsul unei conventii sau al unui tratat international. Norma conflictuala este formata din doua elemente de structura: continutul si legatura. Continutul = cuprinde raporturile de drept la care se refera. Legatura = este acea parte a normei care indica legea competenta a carmui raportul de drept respectiv. Legatura normei conflictuale poate fi cu indicarea directa, cand se precizeaza legea carei tari este competenta a carmui raportul juridic respectiv, sau cu indicarea generala, cand cu ajutorul unei formule generale se poate determina legea competenta. Legatura normei conflictuale sub forma indicarii generale = formula de fixare. Elementele prin care se stabileste legatura dintre un raport juridic si o lege se numesc puncte sau elemente de legatura. Puncte de legatura pot fi urmatoarele: 1. Cetatenia este punct de legatura, in mod obisnuit in problemele privind starea civila si capacitatea persoanelor, precum si in raporturile succesorale referitoare la bunurile mobile. 2. Teritoriul. 3. Pavilionul unei nave sau aeronave este punct de legatura in cadrul relatiilor de comert exterior. 4. Alte puncte de legatura (vointa partilor sau alte imprejurari pentru legea contractului; ultima dorinta a partilor). NORMA DE APLICATIE IMEDIATA / NECESARA - Sunt legi de aplicatie imediata cele care exprima un interes social deosebit si care se aplica, in principiu, pe teritoriul statului respectiv, persoanelor juridice, raporturilor juridice ce se au in vedere, inlaturand conflictul de legi. Cap. II - PROBLEMELE GENERALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT Cu privire la raportul juridic avand un element de extraneitate, se pot ridica unele probleme care prezinta interes pentru aplicarea legii competente. Acestea pot fi: 1. Calificarea.
2

2. Retrimiterea. 3. Ordinea publica in dreptul international privat. 4. Fraudarea legii in dreptul international privat. CALIFICAREA SI CONFLICTUL DE CALIFICARI Calificarea reprezinta determinarea continutului notiunilor folosite de norma conflictuala, atat in partea in care arata obiectul reglementarii sale, cat si in partea in care arata legea competenta a carmui raportul juridic. Felurile calificarii Calificarea primara este aceea care determina legea competenta, in sensul ca in functie de felul cum se face o calificare depinde si legea competenta a carmui raportul juridic respectiv. Calificarea primara este, deci, o problema de drept international privat. Calificarea secundara este aceea care nu influenteaza legea competenta a carmui raportul juridic. Aceasta calificare se face dupa ce s-a efectuat calificarea primara si, astfel, s-a determinat legea competenta a carmui raportul juridic. Legea dupa care se face calificarea Calificarea dupa "lex fori" Calificarea se face dupa legea instantei sesizate (lex fori) = instanta nationala. a) normele dreptului international privat sunt norme nationale, deci, si calificarile avute in vedere de legiuitor sunt tot cele ale sistemului de drept national; b) calificarea este o etapa intermediara in aplicarea normei conflictuale, iar calificarea primara influenteaza solutia litigiului; c) daca nu s-ar face calificarea dupa legea forului, ar insemna ca forul nu are nici un control asupra aplicarii legii straine, ceea ce nu poate fi admis. CALIFICAREA NU SE FACE DUPA LEGEA FORULUI IN URMATOARELE SITUATII: - Autonomia de vointa. in masura in care partile pot sa aleaga legea competenta a se aplica raportului juridic, ele au posibilitatea sa decida asupra calificarii. Astfel, ele pot determina, de exemplu, ce se intelege prin locul incheierii contractului, locul executarii contractului, ori alte notiuni care intereseaza in legatura cu contractul incheiat. - Calificarea secundara. Fiind o problema de drept intern, aceasta nu se face dupa legea forului, ci dupa lex causae. - Retrimiterea. in masura in care se admite retrimiterea, trebuie admis ca si calificarea notiunilor folosite de norma care retrimite se face dupa aceasta lege. - Institutii juridice straine necunoscute de legea forului. Diferite sisteme de drept recunosc institutii juridice care nu le sunt proprii. - Tratatele internationale. Unele norme conflictuale se gasesc in izvoare internationale. Se obisnuieste ca tratatele sa arate in cuprinsul lor sensul pe care il au anumiti termeni ori anumite notiuni la care se refera. - Cetatenia. Determinarea cetateniei unei persoane este o problema de calificare. Se considera ca cetatenia se determina in raport cu legea statului al carui cetatean este sau pretinde ca este persoana in cauza. Calificarea dupa "lex causae" Calificarea se face dupa legea straina principala competenta asupra unui raport juridic; in acest sens, se apreciaza ca orice norma juridica se califica potrivit sistemului de drept caruia ii apartine. Calificarea autonoma Conform acestei teorii, notiunile folosite de norma conflictuala se califica autonom, adica independent de calificarea acelorasi notiuni facuta de legea materiala interna a unui anumit stat. Calificarea dupa "proper law" Potrivit metodei "proper law" din dreptul englez, legea dupa care se face calificarea depinde de la caz la caz, ceea ce inseamna ca uneori se face dupa lex fori, alteori dupa lex causae, in raport cu particularitatile spetei apreciate de instanta de judecata. Calificarea in Dreptul Roman Noul Cod Civil, in art. 2558 : alin.1 ,,cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza a fi data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana (lex fori)``.
3

alin.2 ,,in caz de retrimitere, calificarea se face dupa legea straina care a trimis la legea romana``. Natura mobiliara/imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde acestea se afla sau, dupa caz, sunt situate, adica dupa regula lex rei sitae. Daca legea romana nu cunoaste o institutie a legii straine sau o cunoaste sub o alta denumire ori cu un alt continut, se poate lua in considerare calificarea juridica facuta de legea straina ; cu toate astea, cand partile au determinat ele insele intelesul notiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor notiuni se face dupa vointa partilor ( criteriul autonomiei de vointa ). RETRIMITEREA Retrimiterea reprezinta procedeul juridic prin care legea straina desemnata ca aplicabila potrivit normei conflictuale a forului refuza competenta ce i se ofera a se aplica si atribuie, la randul ei, prin norme conflictuale proprii, aceasta competenta, legii unui alt stat. in cazul trimiterii la legea straina se ridica problema de a sti cum trebuie inteleasa trimiterea sau ce intelegem prin legea straina. Aceasta trebuie inteleasa in modul urmator: - se considera ca trimiterea este facuta de legea materiala a tarii respective, fara a se tine seama de normele sale conflictuale, care, eventual, ar putea dispune retrimiterea; - se considera ca trimiterea este facuta la intregul sistem de drept strain, adica inclusiv normele sale conflictuale. Felurile retrimiterii : 1. retrimiterea de gradul I (simpla) se intalneste cand legea straina retrimite la legea forului. Daca retrimiterea este acceptata, instanta competenta in solutionarea cauzei aplica propria lege materiala. Legea forului Legea straina = TRIMITERE. Legea forului Legea straina = RETRIMITERE I. 2. Retrimiterea de gradul II (complexa) cand legea straina retrimite la un stat tert. Legea forului Legea straina Legea tertului = RETRIMITERE II. Potrivit C.civ, art.2559, legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu exceptia unor dispozitii contrare . Daca legea straina retrimite la dreptul roman sau la dreptul altui stat, se aplica legea romana, daca nu se prevede altfel. Pe cale de consecinta, in dreptul roman este acceptata RETRIMITEREA DE GR. I . APLICAREA LEGII STRAINE Prin lege straina trebuie sa intelegem dreptul strain, indiferent care este izvorul sau: actul normativ, cutuma, practica judiciara. Legea straina nu se aplica in virtutea autoritatii ei proprii, caci aceasta ar constitui o incalcare a principiilor suveranitatii si egalitatii statelor. Legea straina se aplica, deoarece asa dispune norma conflictuala a tarii in care se aplica acea lege straina. De aceea, legea straina nu se aplica decat in cazurile si conditiile prevazute de norma conflictuala, cu alte cuvinte, autoritatea legii straine nu are caracter originar, ci derivat sau de imprumut. Instantele judecatoresti ori alte organe competente chemate sa aplice legea straina se vor conduce in solutionarea problemelor generale dupa propria reglementare (lex fori). Aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii, potrivit art.2561 alin.1 C.civ. Dispozitiile speciale prin care se cere conditia reciprocitatii in anumite materii, raman aplicabile. Indeplinirea conditiei reciprocitatii, de fapt, este prezumata pana la dovada contrara care se stabileste de Ministerul Justitiei prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe. Codul civil, referitor la legea straina, precizeaza ca se stabileste de catre instanta judecatoreasca, prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului acesteia. ORDINEA PUBLICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT in notiunea de ordine publica intra normele fundamentale pentru sistemul de drept al instantei, care nu permit aplicarea regulilor straine, desi sunt competente conform normelor conflictuale ale instantei. In dreptul intern, ordinea publica arata caracterul imperativ al unor norme juridice, spre deosebire de normele supletive.
4

in dreptul international privat, ordinea publica impiedica aplicarea unei legi straine, care este normal competenta potrivit normelor conflictuale. Notiunea de ordine publica in dreptul intern nu are acelasi inteles ca in dreptul international privat, intre cele doua notiuni existand deosebiri, si anume: - fiecare indeplineste o functie diferita, desi ea exprima si apara interesele statului respectiv; - sfera celor doua notiuni este deosebita, in sensul ca nu toate normele de ordine publica din dreptul intern sunt de ordine publica in dreptul international privat. Caracterele ordinii publice in dreptul international privat - Ordinea publica apare ca un corectiv in aplicarea legii straine, in sensul ca se lasa judecatorului posibilitatea de apreciere daca o lege contravine intereselor statului caruia el ii apartine. - Ordinea publica este diferita, in ceea ce priveste continutul sau, de la o tara la alta. - Ordinea publica este diferita, in ceea ce priveste continutul sau, in cadrul aceleiasi tari, in timp. - Ordinea publica este actuala, in sensul ca, daca din momentul nasterii raportului juridic si pana in momentul litigiului in legatura cu acest raport juridic s-a schimbat continutul ordinii publice, nu se ia in considerare continutul acesteia din momentul nasterii raportului juridic, ci continutul ei din momentul litigiului. Momente in care se invoca ordinea publica. Pentru inlaturarea aplicarii aplicarii legii straine, normal competente, intr-un anumit caz, ordinea publica poate fi invocata in toate materiile dreptului international privat. Astfel, nu se poate vorbi despre o anumita categorie de legi, care sunt de ordine publica, dar, practica judiciara internationala demonstreaza ca ordinea publica a fost invocata mai mult in materia statutului personal si al relatiilor de familie. Efectele invocarii ordinii publice. 1. Ordinea publica se invoca in materia crearii de drepturi. potrivit unui curent de opinie, ordinea publica are efect negativ, deoarece aplicarea legii straine este inlaturata si, prin urmare, ordinea publica interzice aparitia raportului juridic. - Potrivit altui curent de opinie, efectul ordinii publice il constituie substituirea legii forului, celei straine, adica aplicarea legii forului in locul celei straine. 2. Ordinea publica se invoca in materia drepturilor dobandite. - In aceasta situatie efectele sunt mai atenuate, adica pot fexista anumite raporturi juridice care nu ar fi putut lua nastere pe teritoriul legii locale, deoarece s-ar fi opus ordinea publica, dar, odata aparute intr-o tara straina, sunt recunoscute chiar si pe teritoriul legii forului. Efectul atenuant al ordinii publice invocate in materia drepturilor dobandite in strainatate nu se produce in toate cazurile, adica in mod automat, instanta de judecatafiind cea care decide pt. fiecare caz in parte. FRAUDAREA LEGII IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT reprezinta operatia prin care partile unui raport juridic intrebuinteaza unele mijloace legale pentru a inlatura astfel aplicarea unor dispozitii care s-ar fi aplicat daca n-ar fi intervenit fraudarea legii. Situatii in care poate interveni fraudarea legii: - in privinta statutului personal, cel mai adesea prin schimbarea cetateniei ori a domiciliului; - in privinta bunurilor mobile, partea interesata le poate deplasa pe teritoriul unui stat a carui legislatie este mai favorabila; - in privinta formei exterioare a actelor - partea interesata, pentru a evita aplicarea unor dispozitii legale mai anevoioase, schimba locul de incheiere a actului pentru a se aplica o lege care este mai lesnicioasa; - in privinta succesiunii, cel care vrea sa dispuna o cotitate disponibila mai mare decat ii permite legea sa personala, schimba cetatenia, dobandind alta, si anume a unui stat a carui legislatie permite o cotitate disponibila mai mare. Conflictul de legi in timp si spatiu, conflictul mobil de legi, conflictul in timp al normelor conflictuale ale forului si al normelor materiale aplicabile in solutionarea unei probleme conflictuale, - prezinta interes sa se stabileasca daca ne aflam in momentul nasterii, modificarii, transmiterii sau stingerii raportului juridic ori in momentul existentei raportului juridic a carui punere in valoare se cere. Deci, daca este vorba despre aplicarea unei legi straine pentru a crea, modifica, transmite sau stinge un drept, ori daca este vorba de respectarea unui drept dobandit in baza unei legi straine. in prima situatie s-a creat un conflict de legi in spatiu, cand se impune a stabili care este legea competenta ce urmeaza a se aplica.
5

in cel de-al doilea moment, s-a creat un conflict de legi in timp si spatiu, cand urmeaza sa se determine efectele pe care dreptul (raportul juridic, ori situatia juridica) le poate produce in alte tari. Conditiile eficacitatii internationale a unui drept: 1. Dreptul sa se fi creat potrivit legii competente. in cazul dreptului intern, legea competenta este legea straina a statului unde s-a creat dreptul sau situatia juridica dobandita. in cel de-al doilea caz, legea competenta este aceea aratata de normele dreptului international privat al tarii unde se invoca dreptul. 2. Dreptul (raportul juridic) sa fi indeplinit cerintele prevazute de legea straina competenta. 3. Dreptul (raportul juridic) a carui eficacitate internationala se pretinde este cel care s-a dobandit, si asa cum s-a dobandit, iar nu altul, care ar fi substituit acestuia. 4. Dreptul dobandit intr-o anumita tara va produce efecte intr-o alta tara daca intre timp nu s-a creat, in tara unde se invoca, un drept nou, care il include pe acela creat in strainatate. ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA CONDITIA JURIDICA A STRAINILOR, PERSOANE FIZICE SI PERSOANE JURIDICE Notiunea de strain - persoana fizica. Este considerata a fi strain, persoana care se gaseste pe teritoriul unui stat fara a avea cetatenia acestuia. Legislatia romana in vigoare arata ca sunt straini persoanele care nu au cetatenia romana, fie ca au o cetatenie straina, fie ca nu au nici o cetatenie. Notiunea de strain - persoana juridica. Legislatia si doctrina in materie nu dau o definitie persoanei juridice straine S-a considerat ca persoana juridica are nationalitate, dupa cum persoana fizica are cetatenie. Nationalitatea persoanei juridice exprima apartenenta ori legatura acesteia cu un anumit stat. Persoana juridica straina este acel subiect colectiv de drept, titular de drepturi si obligatii, al carui statut personal este carmuit de legea sa nationala. Poate imbraca forma societatilor, a asociatiilor sau a fundatiilor. Conditia juridica a strainului este definita ca fiind totalitatea normelor juridice prin care se determina drepturile si obligatiile pe care le are strainul intr-o anumita tara. Aceasta conditie intereseaza capacitatea de folosinta a strainului. intre conditia juridica a strainului si conflictul de legi este o legatura care consta inaceea ca numai in masura in care se recunoaste strainului un anumit drept, se poate pune problema conflictului de legi. Datorita acestei interpendente, statutul conditiei juridice a strainului se studiaza in cadrul dreptului international privat, pt. ca vizeaza drepturile pe care le poate avea strainul pe teritoriul tarii noastre : intrarea, sederea, si iesirea acestuia din tara. In ce priveste conflictul de legi, retine atentia faptul ca poate aparea in domeniul raporturilor de drept civil, in sensul larg al cuvantului, de aceea, de regula, studiul conditiei juridice a strainului se face in cadrul d.i.p. in special d.p.d.v. al drepturilor strainului care tin de dreptul civil in sensul larg. De observat ca, in ce priveste persoana juridica, problema conflictului de legi apare dupa ce se solutioneaza problema conditiei juridice. De asemenea, conditia juridica a strainului are legatura si cu conflictul de jurisdictie, interesand capacitatea procesuala civila a acestuia, situatia procesuala a statului strain, asistenta juridica si nu numai, fapt care justifica, o data in plus, necesitatea studiului conditiei juridice a strainului in cadrul d.i.p. A 3-a problema se refera la delimitarea dintre conditia juridica a strainului, persoana fizica si juridica si conflictul de legi. Intre cele doua notiuni ( conditia juridica si conflictul de legi ) exista o stransa legatura, in sensul ca, numai in masura in care se recunoaste strainilor un anumit drept, se poate pune problema conflictului de legi. Raportul dintre cele 2 notiuni este diferit, dupa cum este vorba de persoana fizica sau persoana juridica . La oricare dintre cele 2 s-ar referi, aceasta legatura prezinta urmatoarele consecinte : a) Referitor la ordinea in care se invoca, retinem ca problema referitoare la conditia juridica a strainului (care reuneste drepturile si obligatiile) se invoca intotdeauna inaintea conflictului de legi, adica numai daca se recunoaste strainilor un anumit drept, se poate pune problema determinarii legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate.
6

b) Referitor la legea aplicabila, retinem ca orice stat este indreptatit sa reglementeze in temeiul suveranitatii sale, intrarea, sederea si iesirea strainilor de pe teritoriul sau, precum si stabilirea drepturilor si obligatiilor pe care acestia le pot avea. Continutul capacitatii de folosinta a strainilor se stabileste de statul pe teritoriul caruia se gasesc strainii, nu de statul caruia ei ii apartin prin cetatenie. Acest drept al statelor nu inlatura posibilitatea incheierii unor conventii internationale privind conditia juridica a strainilor, avand drept temei respectul reciproc al drepturilor suverane si interesul statelor contractante. Normele care determina conditia juridica a strainului nu sunt norme conflictuale, ci sunt norme materiale sau substantiale, pt. ca determina direct drepturile si obligatiile strainului. Conflictele de legi privind strainii se pot solutiona si in sensul aplicarii raportului juridic, respectiv a legii straine, ceea ce inseamna ca nu in toate cazurile se aplica legea statului unde se gasesc strainii, asa cum se intampla in cazul conditiei juridice a acestora. Conflictul de legi se poate solutiona prin aplicarea legii forului sau a legii straine. PRINCIPIILE TRATAMENTULUI JURIDIC APLICABIL STRAINULUI PERSOANA FIZICA.
- Principiul regimului national, potrivit caruia strainului i se acorda drepturile civile de care se bucura cetateanul statului

respectiv, exceptie facand dreptul de a alege si de a fi ales in Romania. - Principiul regimului special, potrivit caruia strainului i se acorda drepturile si obligatiile prevazute in legi interne sau in tratate internationale ( cu precadere strainii care lucreaza in misiuni diplomatice ). - Principiul regimului clauzei netiunii celei mai favorizate, potrivit caruia se acorda strainului, cetatean al unui anumit stat,drrepturile cel putin egale cu cele acordate cetateanului oricarui alt stat tert PERSOANA JURIDICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT Nationalitatea persoanelor juridice Asemanarile care exista intre persoanele fizice si persoanele juridice conduc la aprecierea ca acestea din urma au nationalitate, dupa cum si persoanele fizice au cetatenie. Nationalitatea persoanei juridice reprezinta apartenenta persoanei la un stat, exprimand mai mult decat legatura politica dintre o persoana siun stat, servind, in ultima instanta, pentru determinarea statutului juridic al persoanei. Argumente pt. folosirea notiunii de nationalitate. 1. Ca si persoanele fizice, persoanele juridice au, in mod corespunzator, denumire si sediu. 2. Dreptul international recunoaste personalitatea juridica a subiectelor colective de drept nu numai prin intermediul unei opinii juridice interne, astfel incat daca exista personalitate juridica a utonoma, exista in mod necesar si nationalitate. 3. Nationalitatea persoanei juridice raspunde unor interese practice, cum este cel referitor la determinarea domeniului de aplicare a tratatelor, privitor la persoanele proprii si persoanele juridice, ceea ce ar insemna ca, daca nu se aplica nationalitatea si persoanelor juridice, tratatele respective se aplica numai persoanelor fizice, iar alteori tratatele fac vorbire despre persoanele juridice proprii si straine, distinctie care se face cu ajutorul nationalitatii. privat sa nu se opuna la recunoasterea persoanei juridice.

Insemnatatea nationalitatii persoanei juridice. 1. Legea nationala carmuieste statutul personal al oricarei persoane juridice. 2. 2. regimul strainilor se aplica si persoanelor juridice care nu au nationalitate romana. 3. domeniul de aplicare al tratatelor internationale se determina cu ajutorul nationalitatii persoanei juridice. 4. Cresterea rolului organizatiilor economice internationale in dreptul intern reclama necesitatea determinarii statutului personal al acestora. 5. nationalitatea contribuie la stabilirea persoanelor juridice carora un stat le poate ocroti drepturile pe cale diplomatica. Criterii pentru determinarea nationalitatii persoanei juridice. Criteriul vointei fondatorilor pers. juridice (principiul autonomiei de vointa a partilor). b) Criteriul sediului social sau al teritorialitatii conducerii, cu indeplinirea urmatoarelor conditii: - Sediul social sa fie stabilit. - Acesta sa nu fie fictiv, sa aiba principalele organe de conducere pe acel teritoriu. - Sediul social sa fie serios. c) Criteriul locului de inregistrare a statutului persoanei juridice, adica locul unde au fost indeplinite formalitatile pt. constituirea pers. juridice, chiar daca sediul social ar fi in alta tara ( Anglia, Olanda, S.U.A. ). d) Criteriul plasarii centrului activitatii economice a pers. juridice, care se refera la posibilitatea ca pers. juridica sa aiba nationalitatea tarii in care se gaseste, in mod efectiv, activitatea economica de baza ( cazul minelor, al uzinelor). e) Criteriul controlului, potrivit caruia nationalitatea se determina fie dupa apartenenta conducatorilor pers. juridice, fie dupe cetatenia asociatilor sau dupa nationalitatea capitalului socialori cetatenia acelora in interesul carora se desfasoara activitatea pers. juridice. f) Criteriile mixte, de regula, se folosesc in sensul reunirii a 2 sau mai multe dintre criteriile de mai sus. In dreptul roman, nationalitatea pers. juridice se determina in cazul tratatelor de asistenta juridica incheiate in Romania cu alte tari. Se foloseste criteriul locului constituirii. Daca nu exista un acord international, se recurge la dreptul comun in materie (criteriul sediului social).
a)

BUNURILE SI DREPTURILE REALE in sensul larg, prin bunuri intelegem atat lucrurile, operele de creatie intelectuala si energia de orice fel, ca obiect al drepturilor si obligatiilor patrimoniale, si actiunile privitoare la bunurile in acceptiune restransa. Drepturile patrimoniale sunt drepturile reale privind imobilele si mobilele,precum si drepturile de creanta. Raporturile juridice privind bunurile sunt supuse legii tarii unde acestea se gasesc. Rezulta ca punctul de legatura pentru aceste raporturi juridice il formeaza locul situarii bunurilor. in aplicarea regulii lex rei sitae, trebuie sa se tina seama de diferite forme sub care se pot prezenta bunurile. Legea situatiei bunurilor (lex rei sitae) Domeniul de aplicare a regulii lex rei sitae. Legea statului pe teritoriul caruia se gaseste bunul reglementeaza: a) Clasificarea bunurilor in mobile si imobile, precum si a altor categorii de bunuri (corporale si incorporale, fungibile si nefungibile). b) Bunurile care se gasesc in circuitul civil si care nu se gasesc in acest circuit. c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum si calificarea acestor drepturi. d) Conditiile de existenta a drepturilor reale. e) Regimul juridic al dreptului de proprietate si al celorlalte drepturi reale.
8

f) Sarcinile fiscale asupra bunurilor. g) Masurile de urmarire si executare silita. h) Modurile de dobandire, de transmitere sau de stingere a drepturilor reale. FORMA ACTELOR JURIDICE Forma exterioara a actului juridic. Este o modalitate de exteriorizare, de manifestare a vointei celor ce savarsesc actul juridic. Forma de publicitate. Este prevazuta in interesul celui de-al treilea. Astfel este transcrierea in registrul de transcriptii a unui act de vanzare-cumparare privitor la un imobil, pentru a-l face opozabil tertilor. Forma de abilitare. Este dispusa de lege pentru validarea actului juridic incheiat in numele unei persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau incheiat de o persoana cu o capacitate de exercitiu restransa, cum ar fi autorizarea organului tutelar in vederea incheierii unui act de dispozitie in numele incapabilului. Forma de procedura. Intereseaza desfasurarea procesului civil. FORMA EXTERIOARA A ACTELOR JURIDICE Regula locus regit actum. Potrivit acestei reguli, forma exterioara a actului juridic este carmuita de legea locului unde se incheie actul. Actul juridic se considera valabil, din punct de vedere al formei, daca indeplineste conditiile prevazute de una din legile urmatoare: a) legea locului unde a fost intocmit; b) legea nationala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit; c) legea aplicabila, potrivit dreptului international privat, autoritatii care examineaza validitatea actului juridic. Contractul este supus in mod corespunzator acelorasi conditii de forma, dar se considera valabil din punct de vedere al formei si daca: a) partile care se gasesc, la data cand l-au incheiat, in state diferite au indeplinit conditiile de forma prevazute de legea uneia din aceste state; b) reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul Incheierii contractului. Domeniul de aplicare a regulii locus regit actum: a) forma exterioara a actului juridic, fara a face vreo distinctie intre formele cerute pentru insasi existenta actului juridic si formele cerute numai pentru proba actului juridic. Problema daca actul juridic trebuie sa imbrace sau nu forma scrisa sau aceea a actului autentic se rezolva dupa legea locului incheierii acestuia. b) Formele de redactare a actelor sau determinarea persoanelor chemate sa intervina cu acest prilej. c) Durata valorii actelor, cand ele au o durata limitata, precum si forta probanta a actelor. d) Legea locului incheierii actului arata daca proba testimoniala este admisa si pana la ce suma sau daca, dimpotriva, este necesar un act in scris. e) Sanctiunile care pot lovi actele juridice intocmite vicios. Efectele actului incheiat in strainatate cu respectarea regulii locus regit actum. in aceasta privinta deosebim: a) actul juridic incheiat intr-o tara straina, in mod valabil, va avea in tara noastra aceeasi forta probanta cu aceea prevazuta in legea tarii unde s-a efectuat actul; b) actul juridic incheiat intr-o tara straina in formele prevazute de legea locului incheierii lui nu va avea, in tara noastra, si forta executorie, chiar daca el ar avea aceasta forta dupa legea locului incheierii. Caracterul regulii locus regit actum Regula pe care o avem in vedere are caracter facultativ, si nu imperativ, cand este vorba de un act sub semnatura privata. Mijloacele de proba ale actului juridic si puterea doveditoare a inscrisului pe care il constata sunt cele prevazute de legea locului incheierii actului juridic sau de legea aleasa de parti, daca ele aveau dreptul sa aleaga, cum ar fi legea pentru reglementarea fondului contractului si care se aplica si conditiilor de forma ale acestuia. Testamentul poate fi incheiat, in ce priveste conditiile de forma, dupa una din legile mentionate de art. 68 din Legea nr. 105/1992, intre care se afla si legea locului incheierii, asa cum s-a precizat. in privinta actelor autentice intocmite de cetatenii romani in strainatate sau de
9

cetatenii straini in tara noastra, regula locus regit actum are caracter imperativ. STAREA CIVILA Raporturile de familie si mijloacele de proba a starii civile Elementele starii civile, care deriva din apartenenta ei la o uniune conjugala si familiala, tin de raporturile de familie. Actele si faptele de stare civila sunt supuse inregistrarii in registrele de stare civila. Pentru nastere, casatorie si deces se intocmesc acte de nastere, casatorie si deces in sens de instrumentum. inregistrarea recunoasterii voluntare a filiatiei si a stabilirii judecatoresti a filiatiei, a adoptiei, a divortului, precum si a schimbarii numelui si prenumelui se face prin mentiune in registrele de stare civila. Pe baza inregistrarilor, din registrele de stare civila se elibereaza, numai celui indreptatit, un certificat original sau duplicat constatator al faptului sau actului de stare civila respectiv. RAPORTURILE DE FAMILIE Sediul materiei Codul civil, art.2585-2612. Casatoria: - incheierea casatoriei. Efectele casatoriei. Desfacerea casatoriei. INCHEIEREA CASATORIEI a) Legea aplicabila promisiunii de casatorie. - legea aplicabila art. 2585 C.civ. In ceea ce priveste conditiile de fond cerute pt. incheierea promisiunii de casatorie, acestea sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la data incheierii promisiunii. Efectele promisiunii de casatorie, precum si consecintele incalcarii ei, sunt guvernate de una dintre urmatoarele legi, in ordine : 1. Legea resedintei obisnuite comune a viitorilor soti la data promisiunii de casatorie. 2. Legea nationala comuna a viitorilor soti, cand acestia nu au resedinta obisnuita ina acelasi stat. 3. Legea romana, in lipsa legii nationale comune privind conditiile de fond. Efectele casatoriei b) Legea aplicabila conditiilor de fond ale casatoriei.- art.2586 C.civ. In ceea ce priveste conditiile de fond cerute pt. incheierea casatoriei, ca regula, este cea potrivit careia sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei. Daca una dintre legile straine astfel determinata prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei. c) Legea aplicabila formalitatilor casatoriei.- art.2587 alin.1. Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza. Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al Romaniei in statul in care acesta este acreditat este supusa formalitatilor prevazute de legea romana. d) Legea aplicabila nulitatii casatoriei. Principiul este cel potrivit caruia , legea care reglementeaza cerintele legale pt. incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati. Nulitatea unei casatorii incheiate in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si in legea romana. EFECTELE CASATORIEI. a) Legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei art.2589 C.civ. . Efectele generale ale casatoriei sunt supuse legii resedintei obisnuite comune a sotilor, iar in lipsa, legii cetateniei comune a sotilor. In lipsa cetateniei comune, se aplica legea statului pe teritoriul caruia a fost celebrata casatoria. Legea astfel
10

determinata, se aplica atat efectelor personale cat si efectelor patrimoniale ale casatoriei pe care aceasta lege le reglementeaza si de la care sotii nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de acestia. Prin exceptie, drepturile sotilor asupra locuintei familiei precum si regimul unor acte juridice asupra acestei locuinte sunt supuse legii locului unde aceasta este situata (lex rei sitae). b) Legea aplicabila regimului matrimonial art.2590, C.civ. . Sotii pot alege din 3 variante : 1. Legea statului pe teritoriul caruia unul dintre ei isi are resedinta obisnuita la data alegerii. 2. Legera statului a carui cetatenie o are oricare dintre ei la data alegerii. 3. Legea statului unde isi stabilesc prima resedinta obisnuita comuna dupa celebrarea casatoriei. In acest sens, trebuie sa aiba o conventie de alegere. c) Conventia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial. Se poate incheia fie inainte de celebrarea casatoriei, fie in momentul incheierii casatoriei, fie in timpul casatoriei. Conditiile de forma ale conventiei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevazute fie de legea aleasa pt. a guverna regimul matrimonial, fie de legea locului incheierii conventiei de alegere. In toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie sa fie expresa si constatata printr-un inscris semnat si datat de soti sau sa rezulte in mod neindoielnic din clauzele unei conventii matrimoniale. Cand legea romana este aplicabila, trebuie respectate exigentele de forma stabilite de aceasta pt. validitatea conventiei matrimoniale. Sotii pot alege oricand o alta lege aplicabila regimului matrimonial, cu respectarea conditiilor de mai sus, legea noua producand efecte numai pt. viitor, daca sotii nu au dispus altfel si nu poate prejudicia, in nici un caz, drepturile sotilor. d) Determinarea obiectiva a legii aplicabile regimului matrimonial art.2592, C.civ. . Daca sotii nu au ales legea aplicabila regimului matrimonial, acesta este supus legii aplicabile efectelor generale aler casatoriei. Legea aplicabila regimului matrimonial reglementeaza urmatoarele domenii art.2593, C.civ. : 1. Conditiile de validitate a conventiei privind alegerea legii aplicabile, cu exceptia capacitatii (de folosinta si exercitiu) 2. Admisibilitatea si conditiile de validitate ale conventiei matrimoniale cu exceptia capacitatii (idem). 3. Limitele alegerii regimului matrimonial. 4. Posibilitatea schimbarii regimului matrimonial si efectele acestei schimbari. 5. Continutul patrimoniului fiecaruia dintre soti, drepturile sotilor asupra bunurilor, precum si regimul datoriilor sotilor. 6. Incetarea si lichidarea regimului matrimonial, precum si regulile privind imparteala bunurilor comune. e) Legea aplicabila conditiilor de forma ale conventiei matrimoniale art.2594, C.civ. . Conditiile de forma cerute pt. incheierea conventiei matrimoniale sunt cele prevazute de legea aplicabila regimului matrimonial sau cele prevazute delegea locului unde aceasta se incheie. f) Ocrotirea tertilor. art.2595, C.civ. . Masurile de publicitate si opozabilitatea regimului matrimonial fata de terti sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial. Cu toate astea, atunci cand la data nasterii raportului juridic dintre un sot si un tert (poate fi vorba de vanzarea bunurilor) acestia aveau resedinta obisnuita pe teritoriul aceluiasi stat, este aplicabila legea acestui stat, cu exceptia urmatoarelor 3 cazuri : 1. Au fost indeplinite conditiile de publicitate sau de inregistrare prevazute de legea aplicabila regimului matrimonial.
11

2. Tertul cunostea, la data nasterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenta din partea sa. 3. Au fost respectate regulile de publicitate imobiliara prevazute de legea statului pe teritoriul caruia este situat imobilul. g) Schimbarea resedintei obisnuite sau a cetateniei. art.2596, C.civ. . Legea resedintei obisnuite comune sau legea cetateniei comune a sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, resedinta obisnuita sau cetatenia. DESFACEREA CASATORIEI. 1. Alegerea legii aplicabile divortului art.2597, C.civ. . Sotii pot alege de comun acord una dintre urmatoarele legi aplicabile divortului (5 situatii) : - Legea statului pe teritoriul caruia sotii isi au resedinta comuna la data conventiei de alegere a legii aplicabile. - Legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna, daca cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data conventiei de alegere a legii aplicabile. - Legea statului al carui cetatean este unul dintre soti. - Legea romana. 2. Data conventiei de alegere a legii aplicabile art.2598, C.civ. .Conventia de alegere a legii aplicabile divortului se poate incheia sau modifica cel mai tarziu pana la data sesizarii autoritatii competente sa pronunte divortul. 3. Forma conventiei de alegere a legii aplicabile art.2599, C.civ. . 4. Conventia de alegere a legii aplicabile divortului trebuie incheiata in scris, semnata si datata de soti. 5. Legea aplicabila divortului art.2600, C.civ. . Daca nu a fost aleasa de catre soti, legea aplicabila divortului va fi dupa cum urmeaza : a) Legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data introducerii cererii de divort. b) In lipsa resedintei obisnuite comune, legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna, daca cel putin unul dintre ei mai are resedinta obisnuita pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divort. ADOPTIA. MOSTENIREA. 1. Filiatia copilului din casatorie. Legea aplicabila. filiatia se stabileste conform legii care, la data cand s-a nascut copilul, carmuieste efectele generale ale casatoriei parintilorsai. Daca, inainte de nasterea copilului, casatoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta, se aplica legea care, la data incetarii/desfacerii casatoriei ii carmuia efectele. Legea mai sus precizata se aplica de asemenea tagaduirii paternitatii copilului nascut din casatorie, precum si dobandirii numelui de catre copil. O problema importanta este LEGITIMAREA COPILULUI, in cazul in care parintii sunt in drept sa procedeze la legitimarea in casatorie subsecventa a copilului nascut anterior, conditiile cerute in acest scopsunt cele prevazute de legea care se aplica efectelor generale ale casatoriei. 2. Filiatia copilului din afara casatoriei. Legea aplicabila si raspunderea tatalui. legea se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii acestuia. Daca copilul are mai multe cetatenii, altele decat cea romana, se aplica legea cetateniei care ii este mai favorabila. Legea astfel stabilita se aplica indeosebi recunoasterii filiatiei si efectelor acesteia, precum si contestarii recunoasterii filiatiei. ADOPTIA. 1. Legea aplicabila conditiilor de fond. Conditiile de fond pt. incheierea adoptiei sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si a celui care urmeaza sa fie adoptat.
12

Atat adoptatorul cat si adoptatul trebuie sa indeplineasca toate acele conditii care sunt obligatorii pt. ambii, potrivit celor 2 legi nationale ( a fiecaruia dintre ei ). Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele stabilite de legea care carmuieste efectele generale ale casatoriei lor. Aceeasi lege se aplica si daca unul dintre soti adopta copilul celuilalt. 2. Legea aplicabila efectelor adoptiei. Efectele adoptiei si relatiile dintre adoptator si adoptat sunt guvernate de legea nationala a adoptatorului, iar in cazul in care ambii soti sunt adoptatorii, se aplica legea care guverneaza efectele generale ale casatoriei lor ( aceeasi lege carmuieste si desfacerea adoptiei ). Forma adoptiei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se incheie adoptia. Relativ la nulitatea adoptiei retinem ca aceasta este supusa in ce priveste conditiile de fond, legilor aplicabile conditiilor de fond, iar pt. nerespectarea conditiilor de forma este aplicabila legea formei adoptiei. MOSTENIREA. Art.2633, C.civ., = mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuita. 1. Legea aplicabila in cazul mostenirii. O persoana poate sa aleaga, ca lege aplicabila mostenirii, legea statului a carui cetatenie o are. Existenta si validitatea consimtamantului exprimat prin declaratia de alegere a legii aplicabile, sunt supuse legii alese pt. a carmui mostenirea. Declaratia de alegere a legii aplicabile trebuie sa indeplineasca, in ceea ce priveste forma, conditiile unei dispozitii pt. cauza de moarte. De asemenea, modificarea sau revocarea de catre testator a unei astfel de desemnari a legii aplicabile trebuie sa indeplineasca, in ce priveste forma, conditiile de modificare/revocare a unei dispozitii pt. cauza de moarte. 2. Domeniu de aplicare.art.2636, C.civ. potrivit caruia legea aplicabila mostenirii stabileste : a) Momentul si locul deschiderii mostenirii. b) Persoanele cu vocatie de a mosteni. c) Calitatile cerute pt. a mosteni. d) Exercitarea posesiei bunurilor ramase de la de cujus. e) Conditiile si efectele succesorale. f) Intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul (datoriile). g) Conditiile de fond ale testamentului, modificarea/revocarea unei dispozitii testamentare, precum si capacitatile speciale de a dispune sau primi prin testament. h) Partajul succesoral. Cand, conform legii aplicabile succesiunii, mostenirea este vacanta, bunurile situate/aflate pe teritoriul Romaniei sunt preluate de statul roman in temeiul dispozitiilor legii romane privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante. 3. Legea aplicabila formai testamentului. art,2635, C.civ. = 5 situatii : a) Legea nationala a testatorului. b) Legea resedintei obisnuite a acestuia. c) Legea locului unde actul a fost intocmit/modificat/revocat. d) Legea situarii imobilului ce formeaza obiectul testamentului. e) Legea instantei/organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite. Efectele hotararilor judecatoresti straine. A. RECUNOASTEREA HOTARARILOR JUDECATORESTI STRAINE.- hotararea jud. straina dobandeste in general forta executorie intocmai ca o hotarare proprie a statului pe teritoriul caruia se cere executarea, adica exequatur-ul. Hotararea jud. straina produce efecte in alta taradaca se indeplinesc cerintele stabilite de legea statului unde se invoca acele efecte. Cerintele legale constau, de regula, in recunoasterea hotararii judecatoresti straine sau in obtinerea exequatur-ului pt. acea hotarare. Termenul de hotarare straina se refera la actele de jurisdictie ale instantelor judecatoresti, ale notariatelor sau ale oricaror autoritati competente dintr-un stat.
13

Recunoasterea este de 2 feluri : a) Recunoasterea de plin drept.= hotararile judecatoresti straine pot fi recunoscute in Romania pt. a beneficia de puterea lucrului judecat. In acest caz este vorba despre recunoasterea prin hot.jud. romana, dar acelasi efect il produce si recunoasterea de plin drept. Conventiile internationale pot sa prevada si alte efecte pe care le produce recunoasterea. b) Recunoasterea prin hotarare judecatoreasca = intervine in urmatoarele conditii cumulative : 1. hotararea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata. 2. Instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii tarii sale, competenta sa judece procesul. 3. Exista reciprocitae in ce priveste hotararile straine intre Romania si staul instantei care a pronuntat hotararea. Refuzul recunoasterii: a) Hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura din strainatate. b) Hotararea straina incalca ordinea publica de drept international privat roman. Un asemenea temei de refuz il constituie si incalcarea dispozitiilor legale privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane. c) Procesul a fost solutionat intre aceleasi parti prinr-o hotarare, chiar nedefinitiva, a instantelor romane, ori se afla in curs de judecata in fata acestora la data sesizarii instantei straine. ATRIBUTIILE INSTANTEI ROMANE. - Trebuie sa verifice indeplinirea conditiilor de recunoastere si refuz al recunoasterii, fara a putea proceda la examinarea in fond a hotararii strainesi nici la modificarea acesteia. Instanta are posibilitatea de a recunoaste sau nu o hot.jud.straina, in conditiile legii. B. EXECUTAREA HOTARARII JUDECATORESTI STRAINE. Executarea hotararii judecatoresti straine pe teritoriul Romaniei se face in temeiul incuviintarii date de instanta judecatoreasca romana competenta. Aceasta incuviintare ( exequatur-ul ) intervine cand hot.jud.straina nu se executa de catre cei obligati in acest sens, de bunavoie. Pe teritoriul Romaniei nu pot fi puse in executare 2 tipuri de hot.jud.straine : 1. Hot.jud.straine prin care s-au luat masuri asiguratorii. 2. Hot.jud.straine date in executare provizorie. OBIECTUL EXEQUATUR-ULUI = este acela de acorda, in tara noastra, forta executorie unei hot.jud.straine. Poate avea si dublu obiect acorda autoritate de lucru judecat si confera forta executorie. Conditiile cerute pt. obtinerea exequatur-ului : - Stabilite de legea locului unde urmeaza sa intervina executarea hot.jud.straine. 1. Hotararea este data de o instanta competenta. 2. Hotararea este executorie, potrivit legii care se aplica pe teritoriul unde a fost pronuntata. 3. Hotararea jud. in cauza a fost data cu aplicarea legii materiale competente, potrivit normelor d.i.p. 4. Hotararea jud. sa nu aduca atingere ordinii publice de d.i.p. roman. 5. Intre Romania si tara care a dat hotararea sa existe reciprocitate de executare. 6. Dreptul de a cere executarea silita sa nu fie prescris, potrivit legii romane. 7. Hotararea jud.straina sa nu fie rezultatul unei fraude, comisa in procedura urmata in strainatate. 8. Sa nu existe o hot.jud.romana in acea materie, anterioara hotararii straine, ori o sesizare anterioara a unei instante romane. 9. Sa nu fie vorba despre o hotarare in materie de stare civila si capacitate privind un cetatean roman, iar solutia data potrivit legii, determinata de d.i.p. al tarii unde s-a pronuntat hotararea, diferita de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.Exequatur-ul partial daca hotararea judecatoreasca straina contine solutii asupra mai multor capete de cereri care sunt disociabile, incuviintarea executarii poate fi acordata si separat.

14