Anda di halaman 1dari 76

Coperta

Doina DUMITRESCU

ti

uiziunea graficd:

ALEXANDRU MIRONESCU

Sigla colecliei: Regele Darrid (manuscris) Muntele Atbos, Mdnhtirea Esfignxenou

KAIROS
Eseu despre teologia istoriei

@Anastasia
rsBN 973-9239 34

6fif5ffi

t9{}8

,,Md.nia Domnului nu se ue potoli, p6.nd nu ua tmplini planurik inimii lui. Veli lnlelege tn totul lucrul acesta tn cursul uvemilor. " Ieremia (23, 20)

Ll3Lt3

Ut

.1

,1n

Isturta. ca tnoiere a sensurilorx

Ce este istoria ? Ce este un ,,fapt" istoJic ? Este un simplu fapt ? Existi oare un simplu fapt ? Este faptul istoric o int2mplare intAmpldtoare, ca sd zic astfel, ceva care se explici - gi explicarea aceasta cdti va' loare are | - prin nigte cauze, prin niEte pricini imecliate de ordinul intereselor obignuite, vulgare ? E istoria o absurditate, o ingrdmidire de impliniri l'Ird nici o noimi ? CXnd nu o depigegte v2rful nasului, pare sd fie. De mai departe, vedem nigte Culturi, adevirate universuri autonome, o adevdtati' consftuctie bine afticulate, semne gi urme efective, materiale, cxpresii inchegate, materializale, a1e unui proces spirirual interior gi organic. E istoria aceasta un joc al filosofiei, cu doui feie ? IJna oferind prilejul unor controverse nesfdrgite, mai mult de vorbe decXt de criterii gi concluzii; alta oferind prilejul unei migciri pe concepte simpliste la o concluzie cunoscuti, de fapt, de mai lnainte ? Poate fi modificatd istoria ? - mare gi teribili intrebare ! Nu misoari oare istoria o abatere, o derogare de la o ordine, profundi, adevdratd, a vielii ? Nu sunt oare faptele acestea ale istoriei locmai semnele unei asemenea abateri? Nu cumva - cum spune Le

* Eseul-fluviu al lui A1. Mironescu a fost diYizat ln unjtiti loSice: ti(lurile xpardn. prin urmare. e(lilurii.

d la pbilosopb* Senne in lntroduction u::,"1 ci i;i';;' *ult in '""tuladicd 'nu experieltu " aotcr raqiunea' legile' ci ,)"'" funa.n a raliunea' N

l"t:::']:

expetienra;;i;, i;;;,'a n'n ) cea c: Ji.illit^5i:: inteles obiEnuit, ilil.;:l;t3re o faure$te reautatea' Ptin urmrrc' lil ."-'" *ttia l"gulitutt' o ordine ^ '-o:]*1"' oalienii' lumea oscileazd *:'"""

;;:t #;;".o-ul,

;;";";;;;;ii
ll:n..;;;,
,u,u".r'""..

n"* ililil-vut!ry' p"n''..-' a porneniistoria este o ;;bdh;inij' e convins ca

ga"d ir popo"'"t' o resimt I a":"11]":

lll:'

'

i" care d: fl:':::*;"#?t"'ffi:Tl; "' ne lno timent general il'^,^i'""Jil'."i"-".'"::;i',1i"::,?;';lff :i.': t""

Ot",1;'..i;;"r"i. vorbele lui: ,,lstoria i'i"trrtf" frr oe care chimia intelectulul EI ne face si visdm' imbatd """.""r". in ele false amintiri' exagereazl -re-

fi":1';;;"scute rrdmlntr'in t;;;et'ne ue'hile lor rini' le il::t:';;;,"^t," innatiunile' Ie face mlndre'
""t#;';J.ifrte

linistea lor 9i amird$te ttt".*ulf "'Et pline de deseniciunet' t'-sYtii,11 in mod o'ic" "rem inglobeazit totul 5l da ne invalZ nimic, penl'ru cd

il

5.^;il'J1;; :Jf"t:"X';,,:i:fg",:' ,;!i;?i:: t: suoerficialitate I Asta sa


t:l:b^'r

;""J;;;i';;.sta. patetic' uriae' emolionant' persev;;-;;;;" ori, devotamentele' sacrificiile' anele' *t"1:1l^-",l^";

rentele, prrbusirile, rnonumentele, o tlaslll i"'tijri,i-,"^ sa iie istorie' o absurditate'in cele dm de orice sens' destinati' ;;;;""iltn; este o minune' ,*,i ."""ttir"i ?" sau "lumea aceasta o treabd inteface chiar intdmpinarea insdqi

unde
8

ligenti; unde probabilitatea, posibilitatea joacd acelaEi r-ol ca certitudinea ?" Ori - cum am avut de atdtea ori impresia ci e g2ndu1 nemirturisit al marxiqtilor, al tuturor ,,maniEti1or" - lumea asta, cum afitmd lvanof , unul dintre personajele romanului Le zdro et I'infini al lui Arthur Koestler', e ,,un soi de bordel cu emolii metafizice" ? Sa fie viala aceast,, care abia ne ingiduie si bdnuim ce este omul, o efervescenli a descompunerii ? Dar atunci - mi intreb - de ce omul stiruie si fie o problemi pentru el insugi, de ce orice mare peiioadd de culruri, odce mare perioadi a istoriei este condusd, organizald, fecundati, transforrnati efectiv intr-o rcalitate, in ceva consistent, palpabil, de o anumitd conceptie pe, care omul gi-o fiuregte despre sine ? De ce fondul omului e mereu stipanit de c2teva ireductibile 9i de nezdruncinat credinle: pdcatul, v2rsta de aur, ciderea, nemurirea ? De ce un popor sau o epocd nu existe - ca gi omul - dec2t in misura in care se depigesc ? Nu pierim, nu ne anemiem complet dacd rdm2nem inchigi in noi inqine, dacd devenim noi propriul nostru scop, al existenqei in sine firi nici o iegire ? Nu e oare nici o enigml, nici o intrebare fundamentali comuni deopotrivi personalitllii gi istoriei popoarelor ? I^td alatea ir^trebiri - gi cite altele nu se nasc din ele ! - care m-au cercetat mereu in aceqti ani de mari fi'imlntdri, de cind triim nigte vremuri exceplionale, o istorie de veacuri comprimate in c2teva decenii, o istorie de recursuri intr-un ritm precipitat, plni la aspecte de apocalipsd ! Vremurile acestea dovedesc pind la evidenqd neputinla oamenilot de a face ceva pentru soafta lor - am si adaug: fdtd ajutorul lui Dumnezeu

folosincl metoclele oarbe, nebunegd, ale unol- socoteli Ei aran'amente mereu pline cle sper-ange 9i mereu falimentare. Cei nai mulli oameni din vreme'.r noastri igi inchipuie - ce mare eroare ! - ci numai universul fizic, rnaterial igi are legile, normele lui, iar universul valorilor vietii este lipsit de asemenea noine gi criterii. intr-o parte gtiinla descoperi legi pe care toli oamenii suni linuti si le respecte, in alti parte totul e vag, aproximativ teren de improvizalii, de indrizneli arbitrare, de lovituri, de besmetice sau neruginate aventuri. in ce mi privegte, realitdlile de care m-am impiedic t efectiu, materialmente, in viala mea - aceasta este experienfa pe care o merturisesc - n-au fost ca scaunele gi ca pietrele, ci de ordinul ginga; al inefabilului. Scaunul l-am clat la o parte, sau l-am ocolit, sau mi-a fost mai u;or si rezolv o problemi materialn, de pildd si dau cle mAncare copiilor, decat se realizez o inlelegere efectivd cu omul cu care trebuia si mi ingeleg. Universul motal - vdd qi cred, iar vremea noastri ne oferi din plin aceasti experienfi include o re;ea de norme qi de puncte fixe, pe care nu o putem infirma, sau nesocoti, declt cu riscurile de a ne sfirlma, de a ne dezorganiza profund existenla. Mai cred ci poporul care dovedegte, la scard istorice, existenla unor norlne de conduitl, uneori a unei intransigente, a unor baliere 9i sensuri interzisc circulagiei, este poporul evreu. El e cel dint2i care a surprins, a intuit acest adevir, chiar pind in infiqigarea lui teribili, terifianti, ca apoi cregtinii si descc> pere reversul medaliei, libertatea, rispunclerea ;i
Cr

Din nenorocire nimic din ceea ce e tainic, abscons, nu poate fi infi;igat sistematic. Discr:rsul, clialogul obiEnuit pe care suntem nevoiqi sdJ folosim intre noi transformi impresiile, descoperirile personale intl-o generalitate, ucigdnd, anullncl tocmai valoarea particulari, excep[ionali a unui eveniment; glatui, latea, inutilitLltea lui fecundi, miracolul lui, puterea Iui creatoare. Cine n-a avut prilejul si descopere personal clt e de greu, uneori imposibil chiar., si comu, nicim un fapt intim, gingag, o experiengi mai deosebi6, comunicare care reclami condigii foarte deosebite, greu de realizat, nu va inlelege prea ldrnurit ce-am vrut si spun. in absenla unor condiqii (ele se pot produce uneori intr-un chip ciudat), de indati ce pronunlim cuvintele care ar mulgumi toati lumea, bune pentru toate lumea, numaideclt ceea ce am dori si corrunicim ?gi pierde ualoarea, adjcA bogdlia, suculenga, semnificatia, mesajul, puterea creatoare. Sifuatia e foarte curioasd: exactitatea comunicdni nu mai depinde de termeni, ci de conditii. Tin si spun acestea chiar de la inceput, ca si gtii, cititorule, ci md gindesc la toate greutllile pe care le va
int2mpina efortul meu de a comunica gdndurile gi sentimentele care mi cerceteazl gi pe care aq dori si !i le incredinfez in subsranla lor cit mai deplind. Mai Stiu, de mult, ci ingeleger.ea nu poate fi rodul unei constrangeri, nici chiar al unei constringeri ,,logice", ci al unei liber-tigi, dar gi al posibiliti;ii pe car-e o are celilalt partener si descopere personal, la un moment dat, valoarea, semnificatia celor ce i se comunicd. Nu existe inlelegere veritabili in afari de aceasti descoperire personall, fdcuti si de celilalt.
11

agostea.

10

Nu existd inlelegere adevdratd in afard de aceastl descoperire personald, in afard de aceasti minunati fnuieie a sensurilor 9i in cel5lalt. in zada; bundoari, i se explici cuiva cu metodd valoarea unui tablou de Ren-rbrandt, cl,ci pdnl la urmi o singurd metodi opercazd, gi anume sd i se vorbeasci celuilalt de toate 9i in toate chipurile p2ni cdnd e scurt uitat intr-un chip greu de definit, si spunem miraculos, pdnd clnd s-au lealizat acele condilii, in c4re scapdrd in el o intuifie personall care devine cheia, pentru el, a inlelegerii geniului lui Rembrandt. Pl'ni la lvirea acestei minuiate clipe tot ceea ce i se spune e, mai mult sau mai putin, o ingirare de vorbe - poate nu chiar un ,,fum ,onor" - cum spune in jurnalul siu Jules Renard dar sigur o ingirare de vorbe care curg ca aPa pe giscn.lnsi indati ce scaperi scanteia, totul se limu;egte, se incheagi, se organizeazd, comunicarea, comuniunea capdtd o bazi, ;i miracolul intelegerii inceoe si se desfisoare' E oare vorba aici de vreo sug,estionare ? Nu. in orice caz se vede bine numaidecdt aceasta, pentru ce celdlalt nu repetd ce i s-a spus, ci preia chestiunea pe cont propriu 9i ascultim un nou fel de a vorbi din care rezulti insi ci omul a inleles esen$alul. intre maimufireala unei inlelegeri 9i o autenticd inlelegere, echivocul, confuzia nu mai sunt posibile. Istoria - abia acum imi dau bine seama - e un studiu important, fundamental 9i, daci a9 putea, a$ pune, in invi.lamantul secundar, accentul principal pe Istorie. Multe din gregelile efective 9i de iudecati isupra atator evenimente Ia cate am participat toli ," drtor"ra unei ignofanle sau cunoaqteri cu totul
12

superficiale a istoliei. Firegte, exisd mai n-rulte feluri cle istorie. Istoria plini de date, invadatl cle cronologie gi nume proprii inutile si inutil obositoare gi nesemnificative, nu e istoria la care mi glndesc. Rizboaie, cifre gi orage, date care se adreseazi unei \ irluozilili a memoriei nu prezinti aproape nici o valoare. Poate se fie un material, dar dacd lucrurile r-imin aici, mai bine lipsd. Am deschis, evident, qi cateva tratate ,,serioase" (serioase sunt, pare-se, cele obiectiue, seci, uscate, cu o vedere de ici pini colo, nu prea departe, opuse celor infli'cirate, ^ngaiate, cu paitipriuri), dar trebuie si spun ci nu am aflat in ele ceea ce cdutam: o invetature, un cuvant penfi.rl experienle si pentru meditalia mea. Cu gabloane qi b^nalitdtj, mare lucn-r nu e de ficut. Iati, deschid o istorie a lui Seignobos: ,,De partea c2mpului lui Marte, in piala ldsatd goali in vederea Republicii, s-a consfiuit sub impirali un mare numdr de portice, galerii cu coloane sub care se putea circula la adlpost de ploaie sau de soare. Unele erau impodobite de statui qi de pichrri, ca un muzeu. De partea cealaltl a Tibrului, Adrian construise un monument funerar, Mausoleul lui Adrian, cu un pod de piatrd. El repari de asemenea Panteonul lui Agripa. La sfirgitul domniei lui August erau deja 7 apeducte pentm a aduce apa izvoarelor la Roma; se construiseri alte trei noi. in total 428 kilometri de canal, dintre care 32 pe ab cade. Roma era mult mai bine alimentatd cu apd decdt Parisul sau Londra. O parte din aceastd. api serwea la alimentarea bdilor publice. Termene roate constfl-lite sub imperelii (Agripa, Neron, Tifus, Traian). Aceste bii, unde mergea lumea atat ca si se re1.3

uneascd, sd cliscute, cat Si si se imbeieze, erau edificii enorme..." g.a.m.d., toati scrise in spiritul acesta informativ, fir-i o apreciere, fdri o sugestie, ceva complet incolor; fdri nici un haz, dacd imi e permis si vorbesc astfel in legituri cu un autor atdt de faimos !

Dar sd vedem ce scrie in capitolul intitulat ,,Creqtinismul", care, oricum, parcd a insemnat ceva in istoria lumii. Citez: ,,Religia cre;tind. Sub domnia lui Tiberiu, Hristos a fost condamnat de consiliul (consiliul ?) evreilor din Ierusalirn Ei crucificat. El nu avea decdt un foarte mic numir de credincioqi (ceea ce nu e tocmai adevirat), cei doisprezece apostoli' El insuqi (unde anunlase cd, religra sa va avea inceputuri umile a spus asta ?): impatdgia lui Dumnezeu este asemenea griuntelui de mugtar. Din cea mai mici sdmAnli iese iotugi o plantd mai inaltd decat toate celelalte, la umbra cfuiia pdsirile cerului vin sd se addposteascd' (Ce-o fi fosi in capul lui Seignobos ca sd aduci acest citat in sprijinul afirmaliei anterioare, nu prea pricep ! Confuzia Ei nepriceperea insi, aici, imi apar inspdimdntdtoare !) Hristos a spus discipolilor sii: Mergeqi 9i invela[ toate popoarele (Seignobos scrie: toate naliunile l). Ei s-au numit de atunci apostoli; 9i au mers in toate pi4ile (ceea ce iarigi nu prea e adevirat) sd anxn\e EDanghelia, adica buna uestire, vestea ci Dumnezeu a iobor2t pe pimXnt sub forma lui Hristos ca se mintuiasci oamenii cafe vor crede in el' Aceia care adoptaserd aceast; credinli s-au numit cre;tini... Pent?u afi desdudr;it, trebuie mai tnt6i sd iubepti. Sd iubeqti pe Dumnezeu din tot sufletul tiu, iar pe aproapele tiu ca pe tine insuli' A iubi pe alli inseamne ale face bine (ce-o fi asta: a le face bine?
14

md lntreb 1...). Hlistos ne-a invifat si iubim slricia; chiar el a dat exemplul, mergdncl din oraE in orag lf,r-d si aibd nimic... El a invitat umilinta. El se interesa mai ales de sdraci, de bolnavi, de femei, de copii, de aceia, pe care lumea ii preluia mai pu1in. El :rva ca discipoli ni;te bieli oameni (ceea ce iarigi nu e tocmai adevdrat), qi le spunea: ,,Fi;i buni qi smedti cu inima' (e aproape ilar l). El iubea copiii gi spunea: "impirilia lui Dumnezeu e a acelora care le seamini'. El a propoviduit renunlarea la toate lucrurile lumegti, la bogilie, la onoruri, la putere, la familie"... At2t. Acesta e Hristos, 9i acesta e creqtinismul clupd ilustrul Seignobos ! Nici o caracteizare, nimic din care si rezulte micar ca un fapt istoric, o explicalie a unui eveniment, cici de bund seami nu din naivitate s-a desperlit istoria ?n doui. Dintr-o astfel de relatare... istorici nimeni nu poate sd-qi dea seama nici cine a fost Hristos, qi nici ce este Cregtinismul. Totul e anodin, spilicit, $i totul e un fel de a minli, spun2nd adevdrul; mai exact ceva adevAtat. in aceeagi ordine de idei - Ei md g2ndesc fdrd voia mea la Descartes care scria ci intr-o poezie sunt mai multe idei gi mai mult adevir declt in lucririle multor filosofi - aE dori si utllizez citeva pasaje dintr-un alt autor, in care simt alt timbru, gi unde e vorba de Biblie, de Evanghelia de care vorbea gi savantul de adineauri: ,,Carte strhnie: niciodati nimeni n-a citit-o in intregime; o tot citegti qi paici niciodati n-o istove$ti, ceva a rdmas sau la o parle.5au necuprins: o reciteqti Si ai aceeagi impresie, qi tot as,a la nesfXrqit. Ca gi cerul nopfii, pe care, cu cat il contempli mai mult, cr,r atat descoperi stele mai nulte... Lumea, aqa

75

cum este, gi cartea aceasta nu pot se existe impreLlni. Ori una, 01i alta: ori lr.rrnea trebuie sd inceteze de a mai fi ceea ce este, ori aceaste Cafte trebuie si dispari clin lume. Lumea a inghigit-o cum un om sinitos ?nghite o olravd, sau cum un om bolnav ia o doctorie gi se lupti cu ea, pentru a o asimila sau a o arunca pentru totdeauna. Iate, au trecut douizeci de veacuri de cand line aceasti lupt;, gi in cursul acestor ultime veacuri lupta a devenit atat de aspre, de teribilt, incat pana gi-un orb vede cd lumea ;i cartea aceasta nu pot sta impreuni: e sfdrEitul uneia sau alteial". in contrast, o pagine de naivitate tipici gi incomplehensiune de care uneori dau dovadd in mod surprinzitor anumi;i fiiosofi, cum este acesta, de a cirui obiectivitate qi informalie au fdcut uniiinvdldcei mare caz: ,flindcd insl mintea omeneascd - oficiazd el in Istoria filosofiei contemporane, deci tot o istorie, de aceea o Si pomenesc - nu putea renunla, cu nici un prei, la inlelegerea lumii, qi-a ciutat refugiul in ultima posibilitate (ca gi cum filosofia ar fi un azll aI dezmostenililor so4ii !) ce-i mai rdmanea, fdcdnd apel la ajutorul puterilor supranaturale ce pireau a o sdpani. firi discutje. cu totul. qi erau prin urmare singurele in stare s-o lumineze, direct sau indirect, asupra misterelor lumii. Aga a luat nagtere laza "misticd" a cugeterii filosofice". in aceste r2nduri neinlelegerea, superficialitatea, naivitatea imi apar monumentale. Se poate oare nagte aga o Filosofie ? - o carte de filosofie, poate, dar o Filosofie ?'! Un alt filosof, mai mirunt, e drept, imi spunea intr'-o conversalie: Eh I sd fi vrut eu, ag fi avut la opere !
16

u duiunrul ! Cu lucrdrile clcclic:rte evenimentektr cle Culturi, is_ toliei Crrlturii. tonalitatea se schimb;j, pentru ci aici lrcbuie se funclioneze o conceplie, acor.ctatd la un rrlterial mai subtire. Aici ade.seori istorictrl trebr"rie sri tic un critic, un artist, intr-un fel, si aibi niste intrrrtii sr niijloacc de expresie, si cunoasci mai bine ce ( src \.iafa <lecll ,.savantul" $i si restituie cu alt:i fidelitate :rspectelc ei. in aceasti materie, lucr-irile mecliocre nu lipsesc, fireste, clar cele bune sunt mai nuantate. iar t t'lc- carc contiri refcrinle la epoci sunt remurr.c.abile in t cir n.r:ri mare parte, Ceea ce insi nu existi. sau eu |lu ltir.l s2i existe, nu o islorie religioaszi, sau a r.eligii_ ior'. sau cer.a a-semir-ritor. ci o istorie spirituali a lu_ rrii. care si explice succesiune:r evcr-rimentclor va_ krrificir-rd o conceptie spirituald, o mi;care a istoriei pc centl'e ale spiritului, o clinamici liuntr-iczi. clincolo rlc nevr>i e conomice, de sr.rsceptibiliti [i nationalc, de irnpuisuri cle posesie, de crrcerjre etc. O istorie axati pe. o vizir.rne r.netaflzici. Poate nu e pree clar ce vr.eaLl :ji splln, clar ca o in_ clicatie e;; adilrga ci singlrra istorie cle:rcest f'el este, tlrrpi pir-erea lt.tee, cea a evreilor, cuprinsi in Vechiul 'lbstament. E o ingele.qere cle pe dinlziuntru a istoriei, crr sir zic asa, clar e istoria cvreilor, nu a lumii ?ntr-egi, cleqi prezentalea aceasta leugegte si riclice la o sem_ nificatic generali, unii'ersali, o istorie cu Lln caracter
t 17

P1'opozitia aceasta e cle necrczut, cleoerece se inr,'l. ge:r c i. Ircntl U L'I. oper.:r filrrsofici punr, nirnrli o 1>icr,lic:i fizici, mecanici, obose;rla cle a tine crrnde_ iLrl *si a-l fianevra. Cu ceva mai ntuita energie in ..I)uterea rnuq;chiior siri", operele fliosoficc. ar fi curs

o:lreclllrr l'egional $i nafional. Ca istorie cu semniflcalii esenlial spirin-rale, Vechiul Testamenl rin'rine, gi este un moclel, chiar Moclelul insusi al unei astfel cle Istorii.
O asernenea Istorie clr strllctuli exclusiv spirituali, in vrernea noastri, nu rn5 mir si apari oricui cel pufin ca o bizarerie, pcntru ci, in fond., intr-un fel sau altul, cle la Risdrit la Apr"rs gi de la Apus la Risifit, concepgia clominanti e cea materialisti: interese, acorduri comerciale, tratative cu creionul in mlnd 5i pe loturi de bognlii naturale gi exploatabile, de la cale toti a$teapti rezolvarea tuturor dificultililor prezente gi viitoare. N-a111 si contest temeiurile unoi asetnenee conceplii si, <lesi nu irnpafii$esc r jziunea materialisti a lumii 9i a istoriei, n-am nici o singurd clipd naivitatea sd ignor - Doamne feregte - insemnitatea valorilor materiale, fizice, comerciale, baza materiali, cum se spLlne, a relagiilor dintre oameni. Nu suntem ingeri, nu suntem spirite pure, este evidentra insisi, Ei cleci nevoile materiale igi au rostul lor incontestabil. Domini insi ele viata in mod cliscreqionar ? Sunt in lotul lor soluliile esentiale ale problemelor care confrunti viaga personali gi viaqa oamenilol in-rpreuni la coordonatele istoriei ? Eu nu arn motive temeinice si nu cred. Iati, pe masa nea, lucldri cle paleontologie, geneticl, embriologie, de concepgii evolufoniste, de economie politici... Concluzia ? indoiala, echivocul, totul e telibil de incurcat, de controversat, de fluent, de instabil, cle contradictofill. Pe de altl parte, ce este istoria in viziunea cealaltd a venirii lui Hristos, a Dr.rn-mezeului intrupat si min18

Nici un argument nu are, pini la un-ni, un caracter cle constringerc, fiecare rimine totugi li_ l;ef si alcagl, si opteze. pe ce temei ? in cele clin rrlnt:i pc singr-rrul temei care este o intuitie, o credin, trl. l:r r,rnii Crcclinta in toate, cu riclicini in laborator.ul Lrnci r.n:ri mult sau mai putin profunde experienfe pcrsonalc. ..Argur.nentele", firegte, isi au si ele rostul lrr', clar clecisivl e creclinqa, cu literi mici sau cu rnajrrscr-rl:i. Ea este, cel clintdi gi prin excelenli, semnul onlir.rii sltir ituale, iar ca problemi - temeiul oricit ei t xpcrienfe ;i :rl or-icirui destin spiritual, indiviclual, l)( rs()nal sau comunitar. (lcrtitudine ? Da, certitucline. in orice caz: si o cer_ tituciine, clar nu e ceea ce ne intereseazi aici. Actul Iirnclan-rental al omului care ia contact cu realitatea lrersonali sau cu realitatea ce l^Ital e sd creadd, nu in sensul constringerii, ci pentrll ci numai astfel ia r)astere o intelegere, eventual o concep(ieJ posibili_ l:rtea de mi;care prin meanclrele existentei. E cam stimar:i inclicatia despre structur.a spirituali a lumii ? ,\Llnt cle acor(l ci e cam sumari, dar nu este neesen_ t i:rlui. aga ci r.oi consicler a ci, pini clncl nu se r.a scrie o istorie in care sI fie ir-r-rplicati textura aceasta spiritr,rali, nLl vonl putea spune czj am aflat tdlcul rrcllnc pe carc I a tr.iit.si il tl.iieste mereu lumea.
\ ing:rtoare.
19

inll'unti, cLl argLlmente convingitoare ;i necon-

Irri:rscti lumca ? lin falirrent I Un falin"rent si o Biruin trl, clar fuliruentul parci se veclc t.nai bine;i, in orice ( 1r2. cic l.nei multi I Fl ct.uce.l un falirlent, sau o ltiru inti i' Calc e .structur.t acleuciratd, esengiali a lurnii, a istoriei, a univercului ? Doui .l,iziuni se confrunti,
se

Politica

;i

oamenii ei

Cineva ar putea se zlmbeasci. Eu insumi a$ putea si zimbesc la ideea unei asemcnea istorii cu apisate implicagii raetafizice, c2nd conclucitorii lumii, con dutitorii cle popoare 9i ,,fiuritorii de destine", cum ie place unora sI se numeasci sau sd-i numeasci, nu pr"n a.ttota nici micar istoria cealalti, istoria de manuale. Oamenii sunt atat de ignoranli I $i nu md refer la cei oarecare. Ivli-aduc aminte ci, fiind str-rdent, am fost uimit si constat ci un profesor de sociologie, rnembru in nun-reroase acaclemii, baqca in atitea conlitete Si comisii, nu citise Capitalul lui Marx, ci citise numai un compendiu, un rezumat. Tot era ceva, clesigur, dar eu nu-tni putusem inchipui ci ntl citise opera integrali a celui care pirea s'i dea o noui viziune asupra istoriei politice, economice' si intFun fel ;i spirituale, a lumii. Eu, ca student, o citisem; 9i al! colegi de-ai mei. Apoi ani c1e zile m-a izbit, cum nici nll pot spune' ignoranla oamenilor politici cale, constatam' nu cunoteau cirli Si docutrlt:nte elementare, apoi uimirea mea cincl am constatat ci cei care conduceall mari popoare se uitau ca m21a in calendar la ce ficea Uitler ci, prin urmare, nici unul nt ctttse Mein KampJ uncle viitol-Lrl ciictator destiimrise planurile qi proglamul siu. Se veclea bine, de asemenea, ci nu citiseri nici ceea ce se publicase in legiturl cu per20

soana h,ri Hitler, cLl national-socialismul, unde erau clate in vileag fapte ;i informatii psihologice cle o iml)odanfi covlr;itoaIe. Pentru cei cale cunosteau aceste clocunente, politica gertlrani aproape nu mzri avea nici un secret. dar oamenii politici erau sulprin$i, picau clin cer la ilecare nou demers al lui Hitler, clnd t:l ciesfd;ura un program de multi vreme anunfat irpfoapc punct cu punct. Dar cali au gtiut exacL in scnsul informa;iilor care n-au lipsit niciodati, ce se petrece in llusia, qi ce este in fond comunismul ? in :lceasti pfivin[i, sau ;l ?n aceasta privinti, orbeciiala, icnoranla, aiureala ,,oamenilor de stat" au luat prcl)orlii catastrofale, cum ne putem da seama in fiecare zi. Eu nu cred, firegte, ci oamenii sunt aceia care fac ist()ria, mai ales cind vedem bine ci e vorba de biegi olirreni, dat nu pot sd tigiduiesc ci noi, oamenii, o Putern sluji cu o oarecare pricepere, sau ne puteln irlpletici ca belele in rofle ei, sau cdlca in strichini la Iiccare pas, cu grave consecinle pentru to!i. Nu este orr-e o stupiditate, o crimd deseori, ca desfdgurarea :rnurnitor sensur-i ale istonei si ceari, si solicite o tnurniti participale, un anumit concLlrs, iar oamenii s:i faci lucrurile exact pe clos ? Nu se vede totdeauna clar, de acotd, clar noi avem totu;i ni;te sarcini, nigte inclatoriri - chiar zr,s:r, ca oameni obi;nuili - 5i clacd nLl le cuno:l$tcrm. in sensul cd nu le cunoagtem la

nivelul unei constiinle teoretice. atunci in situalii destul cle clare ne colnportim ca niste in'rbecili, slu-

lind pe clos fapte "sl o2msnl c'.rle se transfbrmi pentru toti in adevirate c;rtastrofe. Nesiguranla in materie cle probleme, cle infolmaiii elen-rentare, cletelmin'i cl-riar la nivelui cel n'rai cle sus o penibili bijbiiali, iar
21

la nivelur-i mai scdzute formule care clau irlpresia unorcleplorabile irnprovizagii qi ;mecherii. Curn s-ar putea bunioari explica, cu seriozitate, stupefiantul acord, cLl in]brdfi$If i gi declaralii uimitoare, intenzentii la un moment dat, intre Hitler si Stalin, cincl fulminantele declarafii anterioare ficuserl din ei gi din poziliile lor ireductibile adversitili ? Acorcl ? Haidade ! O ,,smecherie" de cea mai vulgari Ei detestabile calitate. Anglo-saxonii, gelosi din aceasti. cauzd, au pus la cale ceva asemdnitor, derog2nd de la recomandiri si experienle elementare, asociindu,se Ei ei cu ru;ii, clin, dule bani gi sperlnd si tragi beneficii pe urma ara tor confuzii Ei incurcdturi. Ce-a iegit din toate aceste socoteli de interese imediate, de flagrante derog?iri, se vede. Domeniul politicii nu este, desigur, ?mpiritia lui Dumnezeu, iar oamenii politici nu sunt ni;te ingeri, der ca nerusinarea si lie rprolpe singurul criteriu de migcare, neru;inarea qi minciuna sfiuntati, asta nu se poate fird nigte consecinte foarte grave pe toate planufile vielii omene$ti. Cum. adici, tri;im cu toate cele ? Nu mai existi nici un criteriu tic, absolut niciunul ? Unde plltea si duci politica lui Hitler care declala, bunioari, ci apiri civilizatria uninclu-se cu rugii, si promov eazd. ra.sa ariani unindu,se cu japofiezit ? N-arn si rnai insist, mai ales ci pentru noi, contemporanii cu atat de extlaol.dinafe evenin-rente , ricliciri, pribu;iri spectaculoase, risturniri neaSteptate, mlllte relatdri ar fi nigte obositoare repetiri, ctar nu pot sA nu afirm concluzia ci nimic temeinic nll se poate ?ntemeia pe n-rinciuni, pe o sfidare a acleviru-

Iui, ci oameni 9i intin-rpliri care anuntau clomnii cle o mie de ani au fost mitura;i, spulberali c:r gi cum n_ar Il fosr ! Nu fac o carte Fi nu fac niFte plecloarii, iar digre_ siunile care por si dea impresia ci mi despart dJ fi_ rul principal pe care il urmiresc sllnt numai simple irnpresii, cdci in aceasti, in fond, mirturisire n_am si piercl vederea de ansan'rblu. Acum citeva luni de zile am primit un numir din rcvista Europe, ?n care era un articol al lui Dzelepy, rlltor care nu-mi era necunoscut, ci dimpotr-ivi: ceea cc mai citisem de el imi ldsase impresia unui spirit in_ lcresant gi pdtrunzitor. Articolul din revisti l_am citit rrurlaidecit. Iati ce spunea, spre inmirmurirea mea. l)\' lrazl unor recenle documente, tljn crre chiar d:i_ tlc:a citate. in faza faimoasei ?ntruniri cle la Niirem_ lrcrg a partidului nalional-socialist, cAncl Hitler era o jrrcirrie pe scena politici gi in sforiria ei, generalii 11t'l-nrani, care lgi ddduseri seama ce intri ?ntr_o aven_ Irrr:i, ci se va provoca un rizboi nenorocit, care va fi I)cntru Germania o catastrofi, au pus la cale aresta_ rea lui Hitler. De comun acord cu lomandantul mili_ t:rr al Bedinului - se vede seriozitatea clemersuhri _ Lrlma sd aibd, in casa unui general, o intilnire cu IJitler Fi si se procedeze la arestarea lui. Generalii eveau asupra Jor,gi proclamagia care urma sd fie dati ltoporului gennan, dupi arestare. D aceastd arestare - culmea ! - fusese informat $i cabinetul britanic_ .gencralii socotind cd englezii, urrnirincl o politici de pace, vol' privi favorabil acfiunea lor. Dar tata cd la Ntiremberg, pe nea$teptate, Hitler primegte o tele_ gramd din partea lui Chamberlain, care il anunta cd

vine a doua zi sil vacli la Belhtesgarclen. Hitlcr nu se mai duce astfel la Berlin, cum fusese convenit. e,srr ci matcri'almenle arestarea nu rnai era cu putinlir, pentru ci, clupi declaratia unui general, ei tot il zlrestau, cll toatri teleS;rama lui Chamberlain, claci venea la Berlin. Ne putem inchipui derutarea, perplexitatea generalilor. Apoi dupi citev*a zile gi-au dat seama cI planul trebuie aminat, cleoarece devenise mult raai dificili arestarea unui orn care intrase in t^tative cu Marea Blitanie. ,,intirnplarea" e greu de priceput. iar Dzelepy merge pinl acolo inclt se intrcabi, acuzindu-I, ce a urmdlit Chamberlain, gi <laci nu a ficut, oare, intenfionat acest gest. Poatc ci binuiala aceasta e greu cle sustinut, dar binuiala unor jocuri nccurale sflruie. E insi cle rclinut, totusi. si ci cvenimentele - mai ales cincl functioneazi in estimarea lr>r criterii arbitrare sau laqe - se intlmpli cu totul altfel clecdt cum au fost puse la cale. Oamenii le ticluiesc intr-un fel, iar ele se desfigoari altfel. Probiema insi se pune qi ar trebui mai cu n'retodi stucliati. Daq oamenii, ?n frunte cu oamenii politici, gindesc ir-r asernenea imprejr.rriri cI nu au fost destul de ,,abili", termenul ar fi .,destul de gmecheri", ca si-i tragi pe algii pe sfoarl, 9i nu ci au gregit fali de o ordine sau o legalitate mai prof'undd, astfel ce. procedeazit cu prilejul unndtor Ia fel, chiar daci mocljfici la suprafagi socotelile qi jocul. in aceasti privinqiL, psihologia poporului german mi se pare clasici, pentru cli cle patl uzeci de ani el comite gregeala cle a crecle c:'i poate st,rpeni lumea pe calea armelor, clncl ar fi oblnut rezultate remarcabile prin puterea economici, prin prestigiul spiritultri, prin viltutile oncs24

lit:-rtii si xle conrpetentei. Elo:rre:r lor e ci au picrdut r:rzboiul pentlu ci nu l-au pregittt clestul cle binc. t rczind ci n-au fbst destul cle pler.:iz:ik>ri, c:r ;;i cr-rr.r-r lt::rlitateir ar putea fi complet prinsi in reteaua socott,lilor-, oricit de bine ar fi ele ticluite. Dur nu numai ne rnlii lecurg la asemenea explicelii gi jLrstificiri. cind naive, clnd stupicle, cincl aberante, .,explicincl" risturnarea paharului pentru cil I lu lovit cu cotul din nebigare de seaml. Naivitatea, li<.licolul explicaliilor pe ca1'e le pot acluce oamenii rlepiqesc a<leseori orice misuli ! Cine se intreabi rlac:i nu cumva in asefi)enea situalii pricina ar tlebui (:lutati rnai acllnc, in vreo clerogare de la ni$te princi1-rii, de la nigte lucruri mai gingage care trebuie resl)cctate \si, evident, cunoscute. Cine se intreabi daci ( cea ce se - sau ni se - ?ntArnpll ln afari nu cste o (()nsecinti seu are o legiltrri cu ceeal ce se intimpll inliuntru ? in sfnrsit, dacl istoria nll este cum\.:l lrlrnscrierea, la coordonatele mari ale unei epoci, a r:nor evenimente, pozitive sau negative, suhtile, care s-:ru petrecut sau se petl'ec in primul rincl in intintit:rtea inimii omenegti.

Rusia

,si

spidtul european

cl s:i zic astfel, m-a impresionat profuncl. Poxte m-ar li convins claci inflicirarea lui, stilul s'iu pasionat n-ar ti stlrnit o reticenfd. Cind insi am citit caftea
Irri Gicle, Retour de I'U.R.S.S., atunci am fost pe deplin

Eroriie pe care le comitem in estimar ea evenimentelor istorice, plni a fi ciutate ?n lipsa unei comprehensiuni metafizice a istoriei, le putem discerne qi in modul cel mai sin-rplu intr-o nepern' sI ignoranliL a faptelor, in aspectele lor cele mai elementare, nai banale gi mai rispindite. Un exemplu decisiv il oferi raporturile noastre si ale lumii europene cu rusii. unde am asistat gi probabil vom mai asista ia cele mai grosolane gi stupide simptome de ignorangS, de Lpsn de informalii, de lipsi a cunoagterii in trecutul ei cel mai apropiat. in iceaste situalie, la ?nceput qi o scurti bucati de vfeme, m-am gisit gi eu, degi, o spun cu toatA modestia, am a\ut niSte intuilii gi destul de repede niste convingeri care mi-au 5i permis sd mi dau la o parte qi si aleg cu fermitate o linie de conduiti. in tinereqe, ca mulli al1ii, am crezut ci experienla ruseasci, de uriage propol'tii gi inifial cu mari eianuri de libertate in toate domenrile, va fi o leformd etici a societifli, fird precedent. Destul de cur2nd insi, mi-am dat seama cd rn-am in$elat. Elam la Paris cdnd afiicolele publicate de Panait Istrati in les Nouuelles Litteraires au produs ?n mine o puternic; tresirire. Nu pot si spun cd mi-am dat seama ci, asemenea minllor geniale, Panait Istrati surprinsese intr-un sinqur caz, o lege, un fenomen esenlial, dar pilania lui,
26

l:irrurit. Gicle, pentru mine, vAzuse totul, esentialul ircvocabil, ireversibil, cu o claritate $i cu o patrunrlerc uirnitoare $i convingitoare. Nu n'ni era pentru ntine nici o alti ipotezi de fdcut, nici o aqteptare, rrici o iluzionare. S-a adiugat apoi rdzboiul cu Finlrrn.l:r. cucl-r ce insernna. pentru un leginr ..umanitarist", darea in vileag a substlatului monstruos a unui regim de sficlare 9i minciuni, care nu se di ir-repoi si clistrugi un popor pulin numeros, dar vrednic ca cel flnlandez. Mai era nevoie de algumente srrLr clc explicalii ? inlelesesem totul, plnl la fundul rnnirlicir:nii totzLle. Urmeazd tlrgul, de neconceput, il(f in stare s'i faci se-ti stea mintea in loc, cum se ( )l)reste ceasornicul. $i totugi I in timpul rdzboiului rnonclial iar s-a strecurat o indoiali, in sensul ci parCri in unele sectoare ale statului sovietic se produsescr-i anurnite transformiri pozitive. Aceasti indoiali, llccasti oscilalie, de foarte scurti durati de altfel, s-a produs tot datoriti ignoraniei, datoriti lipsei de cunoastere temeinici a istoriei. Putea fi oare luati cu superficialitate recomandarea unui om ca $tefan cel Nlare ? El se luptase cu turcii 47 de ani, clar lisase cu lirnbi de moarte se nu intrim slugi la muscali. impotriva pirinlilor, 'a mogilor $i shemogilor, pe care i-am clat la o parte cu o vinovati suficienli, ca orice tinil ingimfat, gata si-gi inchipuie ci degteptarea incepe cll el, m-am ingelat, am oscilat cu superficialitxte, E o profundi eroare gi si luim fdli nici un dis27

cernlmant mo{itenirile treclitLlluj, clar';i s:i lc inliturim cu o condamnabil:i suficientir. cu se ntimentlll fuls cI suntem incornparabil mai groz:rvi clccit cei clrc ru tliil in:tint(il nu:l<lri. $i iati ce mi s-a mai intin'rplat. Printre c qiie mele aveam o bro$urf, necititi: .,Rontinismul gi panslavisrrrr.rl", articole de Emincscu. Acum citel'a luni cle zile, intr-o anllmitl ambianli cle ginduri si de impresii, imi spun: ia si citesc si vicl ce spune Eminescu, omui acesta genial Ei serios, in problen'ra ruseasci. Un poet are totdeauna intllilii de care nu e recomandabil sd facem abstraclie. Un poet escalacleazd rutina, vrafurile de clocutnente plicticoase, inexpresive, neconcludente, Si, cu ochi vulturesc, indicd esentialul. Ochiul lui uede, urechett lui aude ceea ce altele nu alld. Poate mi intrebi de ce nu citisem aceasti brosuri ? Pentru ci un numir de ani raporturile mele cu Eminescu se stricaser;, in sufletul neu, pentrlr o seamd cle poezi\ dar rnai aies pentrll pozilia lui spirituali, pentru faptul cd geniul lui rirnisese striiin de problematica cregtini. Dar si trecen. Fapt e ci nu citisem broEura, deSi citisem clndva articolele lui politice, unde sllnt cr:prinse $i acestea la care mi refer acun-r. Si ce descopir'? EmineScu triise $i vizllse luclurile acestea. in legdturi cu m;ii, cu o claritate deiinitivd. O ioti nu va mai putea cineva $tee sau adiuga la ceea ce a scris Eminescu in aceastl probleni, qi fir:i incloiald ci intr o zi ar trebui ca gi OccicLentul si cunoasci aceasti analizi magistralir gi de o adincirne care epuizeaz'a sr-rbiectul. Ca un mate jurnalist cie facturi occidentali, Eminescu nu a improvizat, nu e cantat dupi ureche, nu a exploatat resen28

tirr( nl(' sllu irtrltrt'sii, ti st' r'eclc limpccle c;r x stucliat ( lr( stiLlnc:I, protnovincl eviclent intuiliile sale . dal- pe t, nt('iul Lrnei cunoas,teri aprofunclate a temei ruseFti. \r r vr c:llt s:i rczum si nici s'i conunic in vleo fbtrrrrl:i sinte ticir ce spunc acoio Eminescu, pentru ci t|rlrrl, in ficc -e ptopozitiune e pur 9i simplu cxlrir()r(lin:rl, meriti osteneala bine rirsplititi s'i fie citit i rn('(litlrt, si as plopune si fie traclus in toate limbile cite1r;rnrintuh.ti. Totr-r;i, nu pot si rezist si nu citez ci istoria r rr p:rs:tjc, polu en avoir l'ide. ,,Netdgdcluit lirrsici, strrclieta in legitura ei de cauze 5i efecte (arti,,,lLrl sc cheamd .,Iclealul istoric al Rusiei"), ne va arita rrr: li'l tlt' Llnitate de c1e:n'oltare, precum n-o intlllnim l;r rrn:rlt popor (comunismul, vedem azi, continlli ,lt' llpt vechea linie a politicii moscovite). La popoart lt' ntrri ale Europe.i observ'im mai cu seami un fel ar fi r IL sliil.litoar-e lupte interne; oricilt cle inse mnate -in afari, inliurltru l'eaparer dr'rpi inche,,rr, t'csclc lor it rt'rr oricirei pici, simlnla vecinic vie a dezbinirii; rrl;rli de aceea, statele europene, de cite ori sunt bilutc, isi nuti oarecum curentul lor istoric, vicl lur'r'r-rrile cu alf ochi de cum le vizuseri mai inainte"... Alt pasaj remarcabil: ,,C-un cuvant statele Europei lLrcreazi ?n mod cazuistic, se schimbi in afard cu orice schimbare dinliuntru, nu au 21cea fixitatc energicd pe care o manifesteazii Rusia- Aceasti clin urmi putere este poate unica care, bitlnd, s-a ielit, bitltte ir-a pierdut nimic, sau aproape nimic, cdci iniiluntrul ei toate s-au ficut pe incetul, firi nici un f-el de sirillrri; nici o bltilie piercluti n-a fdcut si piarcld tinta fixzrtd inainte: de o mie de ani incd ea nu vede cu elti ochi clcclt cu aceia;i pe care-i avea ia inter

29

neiefea uria$ei sale puteri". Acum o uilr'ritoxl c previziune:,,Dupi clcsfacefea impirifiei austro-Ltngare
si a ceiei turceqti, Rusia s-ar pune ?n capul unei confederalii, clirijate clin Constantinopol (cleocamclat'i se n"rullrmeqte s o dirijeze de la Moscova). Aceasti confecleraqie ar cuprinclc: 1. Regatul cehesc (e gr-ozav I) cuprinzind: Boemia, Moravia si partea de norcl-vest a Ungariei cu noud t-nilioane cle locuitori. 2. Regatul slrbo croat, cuprinzlnd... 3. Ilegatul Bulgariei.4. Regatul Romaniei cu partea de sus a Bucovinei, Transilvania pini la Mure; Ei parte din Basarabia ruseascd. Pentru aceast; cesiune, Rusia s-ar compensa clr Delta dunireani gi cu Dobrogea. 5. Regatul grecesc cu... 6. Regatul maghiar, constand... lin text sunt toate precizirilel. 7. Teritoriul Jarigradului cu pirqile Rumeliei, lirmurii asiatici ai Bosforului, ai mdrii de Marmara gi ai Dardanelelor, peninsula Galiopoli gi insula Tenedos". Alt pasaj.: ,,Teoriile acestea nu sunt lipsite de o oarecare mirefie :ii de o manieri de a privi istoria universului intr-un mod specific slav. in orice caz, ni se pare ciudat cum noi, RomXnii, cate triim llngi Dunire, suntem cu totul cufundali in ideea Occidentului, pe cdncl din toate pirlile imprejuru-ne pulseazi o viati istorici, care in dispozilia ei generali se deosebe$te atat de mult cle istoria Occidentului.

r)rauelie, Rusia e mocl egal muma mlnchiei ;i a lipsei rlc culturi, a fanatismului gi a despoqiei... in tendin1r-rie de cucerire, in aga-numitele misiuni istot'ice, ( lrre-Si callti marginile naturale, nu e ninic cleqlesubt rlcclt pur ;i simplu ne$tiinta gi gustul de spoliere. in zlclar cauti. un popas in ?ntincleri teritotiale, in

E aici o problemi foarte inportante pentru noi ;i care ar trebui cindva examinati mai deaproape". in alt articol ,Jendenge cle cucerire", afldm: ,,R5siriti din mse mongolice . de natura lor cuceritoare, agezate pe stefe intinse a ciror monotonie are inriurire asLt pra inteligenlei omene$ti, lipsind-o cle mlddioEie gi dlndu i instincte fanatice pentru idei de o vagd
30

in r:azbctaie ceea ce ii lipsegte in chiar sufletrrl h:i; sub nici o zoni din lume nu va gisi ceea ce l)umnezeu a voit ca sd fie rezultatul muncii a multor gt'ncralii dedate la lucru... De aceea, ni se pare ci, rlin nefericire, Ru;ii sunt sub dominarea unui deqert srrtletesc, a unui urlt, care,i face se caute in cuceriri (cca ce n-au inliuntru lor. Noui ni se pare ci cert rrilc culte, in loc de a stevili a.cest honor uacui, in loc cle al implea prin munci gi culturi, il asmuli r r rntra Europei pe care o numesc imbitl'aniti gi enervirt:r, coaptd pentru a cidea intreagi sub dominalie rrrscasc2i. Europa le plare astdzi in starea in care era Itiz:rnqul la3pali\i^ unui neam asemenea mongolic, a 'lirlt'ilor... in Rusia chiar miezul culturii e in Ingerrrr:rnland qi in cele trei provincii baltice, in mlinile gi r':rpetele a poate doui sute de mii cle oameni de origini germani... Astfel misiunea istorici de care se llce atita vorbi nu-i o misiune care-Ei are originea in ;rlari, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barlreni spoite cu frac gi m1nugi, a unui de;ert care de-ar st:ipani pimantul, tot nu s,ar imple... De mult, dar rnai cu seami de o suti cincizeci de ani incoace, !in, ta cuceririlor rusegti sunt 1irile l-esiritene ale Europci... cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasrnagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir plni sr-rb zidurile Veneliei, qi apoi mai departe... tot mai cleparte".
t rrccriri,
37

acum zugr:'ivite cZitevl olticeiuri, citeva metocle. pe care ce bine al fi fost daci le cunostcaln toti: .,Se stabileste in tratatul cle ia L)an-Stefano inclepenclenqa Romlniei si cu-n rAncl clupii aceea se stabilegte cu-n al tleilea rlnd, f:iri cle noi, dreptzt.l de d-si h'ece tntpele prin tdra trcastrd (subl. lui Enrinescu-) c1e a ocupa cll alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani - vizincl gi ficind - s-ar preface apoi ?n zecc si-n o suti... Se stabiieste principiul ca Basarabia si fie cedati prin liberi inrciali - ceeil ce presuptme ci suntern in clrel>r e o cccla sau e nu o ced:r. Nc irotari.rn de a nu o ceda ;i Rusia a oclrpat-o astdzi pe deplin (subl. lui Em.). in fine, susqinind dreptul nostru, vedem ivindu-se coltii prietegugului. Bucuregtii sunt impresurali dc trupe, in Vla;ca cazacii iqi bat joc de populaqie, ciind oamenii afari din case. trenurile noa-stre cu minitii sunt oprite in drum, cu-n cuvint Iiusia a inceput a intrebuinla mijloacele ei civilizatrice pentru a ne intir.nicla... cornplicitatea cu Rusia e totdeauna fatald... Se pozrte ca llusiei si i se intimple soafia pe care ne-o pregirteste noui... Aducem aminte convorbirile dintle pdncipele Gorciacof ;i genelalul Ioan Ghika cari convolbiri zlveau un aer clcja neinminu;at... Gorciacof se riste$te... gfiji tot ne inspiri, ba putem spune siguranqa ci ne a$teaptl vrengrele. Dcspre biruinta cauzei drepte nu ne indoirn, precum nu ne incloim cI oricare ar fi curentul ce sc miqci ?n contra civilizatiei, el trebr.rie si fie nimicit cu vremea. Dar acea \.reme e aclesea foafie departe '. in alticolul,,Rusia pretincle retroceclarea Basarabiei'. Eninescu scrie: ,,in sflrgit veclc'n'r limpecle. Generalul Ignateff a pfopus guvernului nostrll retrocedafe2t
32

Iati

Ilasarabiei in schimbul a nu StiLl ciror petece de p:in-rlnt cle peste Dunere. Rom2nia este singurul stat ( llre astizi e in primejdie de a fi clezmembratd de t hiar aliatul ei, dupi ce a incheiat cu e1 o convenfe, ;xin care i se garanteazd integritatea teritoriului (r'inrlrrrile acestea parcd ar fi scrise in zilele noastre). Ilominia vede sburdnd ca pleava in vdnt asigurlrile rrnei convenlii, ale cdrei iscdlituri sunt inci umede 9i l)(' czlre a incheiato c-o impiralie mare, pe al c;rei cuvi"nt se creclea in drept sd se intemeieze... Se gtie t :i cliplomaqia e glezd, impreund cu vanzarea beiului grcc Mornzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei... Man(l:rtarul Europei vine si mantuie popoarele creqtine rlt: sub jugul turcesc Si incepe prin a-$i anexa o parte ;r rrnui pimdnt, stipanit de cregtini, in care nu-i vorlril tlt: ;ugul turcesc (azi ne apdrd de imixtiunile .im1x'r'r:rligtilor care vor sd ne ocupe gi si ne subjuge !,)... irrtl rrnul din numerii trecuti am iruegistrat sgomotul cri in lJasarabia s-ar fi luat deja misuri administrative (lin partea Rusiei, care trec dincolo de marginile convcnliei incheiate... lan noastri a fost cilcati de vreo l)atru, cinci ori in acest secol de citre Rusia; din rlceasti cauze come4ul gi agricultura noastri au tfelruit si sufere nigte catastrofe aproape periodice care la fiecare zece, cincisprezece ani ne fac a pierde tot t'rucruI muncii noastre. Noi suntem baza de operalii a Ilusiei in contra imperiului Turcesc... I-am dat in atatea randuri bogetia noastri, fructr:l muncii noasre; cle asti dati i-am dat gi slngele nostru. Daci s-ar trage o socoteali, nu gtim cine ar rimlne dator, nrarea Rusie sau mica Rom2nie ?".
33

Din alt articol: ,,De atunci pdnd in zi:ua de astizi, Rugii inainteazi mereu atat spre rdsirit, clt qi spre miazdzi. Popoare putemice oclinioard au cizut gi s-au sfirdmat sub pasul lor. Lesii au pierit ca neam hotdrdtor de pe fala pdmXntului; cetele de cazaci, care inci la 1711 luptau aldturi de Turci, au cizut sub stdpAnirea Jarului... Ca orice putere mare, Rugii, acolo unde vid ci vor intimpina rezistenl5 mare, se opresc gi lucreazd cu o ribdare seculari, spre a surpa incet, incet temeliile puterilor ce li se pun impotrivd. Puterea ior in lirile ocupate e blXndd, dar plind de o dulceagi demonlizatoarci qi tot asrfel in lerile cucerite la inceput sunt plini de ingrijire pentru binele cucerililor, incetul cu incetul insi ei se inispresc pXni ajung de cer, nu averea, ci sufletul cuceri;ilor... mIsurile silnice penfu starpirea romi.nismului se iau
.

s-au gisit in lari destul oameni lutninali care s-au lostit ldmurit contra Rusiei 9i au pus in vedere iuturor pr-incipiul ci orice biruinld a Slavilor nu poate si fie

curmare. Administralia, biserica gi gcoala sunt cu desivdrpire ruseqti, incat esle oprit a c2nra in ziua de Pagti .Christos a inviat, in rom2negte... Cete inhegi de familii romnnegti sunt luate cu de-a sila ori duse cu amigiri departe... pentru ca incetul cu incetul populalia se se amestece , sd. piardd energia caracterului nalional... lupta in unire cu Rugii era un act de sinucidere (gi a rimas)... qi orice lupti in unire cu Slavii este o risipi de puteri. CXnd rizboiul a izbucnit, Rominilor nu le ri.mXnea dec2t si-;i pdstreze puterile, multe, puqine c2te erau lce sfat extraordi, nar !1, $i se agtepte cu hotdrdre nestremutate momentul cind nu vor mai putea evita lupta pentru interesele proprii. MdngXierea noastre e ci atunci cdnd se discuti chestiunea atitudinii ce trebuia si obserue Rom2nia,
34

flri

r.l.,cit'o .te.torocire pentru Romdni"' Un partid ruso fil ori nrrco-fil n-a existat in Romlnia' Marea maiolirate a rominilor aveau bunul siml firesc cle a respingc atat pe unii, cit 9i pe allii, qi... Sute de ani, itorninii au fost, cel pulin indirect, stepaniii de Turci; niciodatd insi, in curgerea veacurilor, Turcii nu au pLrs in disculiune limba nationali Ei naqionalitatea rrllr-rind... Nu prevederea politicd, nu conFtiinla misiLrnii Statului romdn, nu bunul siml firesc au lipsit lr:irbalilor de Stat ai Rominiei; le-au lipsit onestitatea, vr ringa hotiritd gi indr S"zneala bdrblteasci"' Ilominii se cred foc de deqtepli: ,,rom2nii e degrt Dti . Ei cred. chiar clnd nu mdriurisesc' ci ii vor ,,,ig. p" sloard pe altii. cind in realitate plni la urmi mai e cetr )l ci pldtesc oalele sparte, sau furate' Dar vrr, ;i anume lipsa unor criterii. De inqelat, firegte, l{)li n(' putem inSela. cici e omenesc. caci nu e om crrre si nu greEeasce, dar in viald' important nu e sA nu greEefti,;i gre;ind sd remai totuqi pe drumu1 adeuirtllui. Se intXmpli ci un om care greqegte' dar se norme, line de un fir de foc al conEtiinlei, de anumite rezolvl, pind la urmd, ingregala lui omeneasci se

ir'-un fapt pozitiv. Pe citi vreme greqala care se comite printi-o triEare interioar; se transformd intr-o adevdiatd catastrofi,, cu atat mai greu de reparat cu cdt derogarea de la o conduild a fost mai mare qi mai

incurcati. ;tirea

,intr-o zi

ci

continue Eminescu * se rdsplndeqte ogtile ruse$ti au trecut hotarele 9i au cilcat

35

pe pimantul romanesc Ei ci marele cluce Nicolae. comandantul suprem al anlatei din Europa, a aclresat Rorninilor o proclamagie, in car.e ii ,,rmeqt" .locuitori romini,, (echivocuri asiatice, ca $i acufil clncl nu se spune Republica Rom2niei qi Republica Romind, cu o perfidi socoteald). $tirea aceasta stribate ca un fior toatd. traia; iar in Bucuregti, ulilele Si localurile publice se umplu de oameni nedumerigi... Trecerea Rugilor, degi se putea prevedea, era o surprindere pi atii aceaste surprinclcre, cit gi nrodul in care s_a fdcut erau negafiuni ale Stanrlui romAn. Firi de gtirea invoirea ;i Romlnilor, Rugii au cilcat pirn2ntul rom2nesc gi, nemulgumili de a fi nesocotit Statul roman, ei mai in_ tampinau pe Romdni ca pe nigte simpli ,,locuitori,,, spunlnduJe cu toate accstea ce vin ca amici... aceas_ ta nu vasd.zicd, amicifie, ci dispreg, qi marea majori_ tate a Rom2nilor simlea ci Statul Romdn a fost luat peste picior. Era insi in gari un mic numdr cle oa_ meni care Stiau ce se petrece.,, intr-adevir, Istoria se repeti ! Dar iata un aminunt de o atat d,e afiate ironie, de amare $i vegnicd ironie: ,,Un ziar liberal, Urt.irea Democrafiei (fiecare cuv2nt de aici suni ca o ironie), scria, in ziua cdnd tara a fost cilcati de ostir_ ile striine, din cuvdnt in cuvdnt: Rusii au trecut pru_ tul ! Acestea sunt cuvintele cu care oamenii se salutd unii pe altii. Alt zit hberal, Romd.nrzl (Rominul !), care, pe cAnd zd,pdceala era atdt de mare, li.murea pe ceriro;ii sei asupra foloaselor materiale (cl-asta a ipus Emi_ nescu: cine o indrigi streinii m2nca-i-ar inima ciinii l) de cale Romdnii vor purea sd n.agi din trecerea ostirilor ruseqti prin 1ari.
36

Dupi l'eclerile cercurilor politice, ale ciror organe ('r:lll rceste doui ziale, nivilirea ogtirilor ruse;ti in {rrr,r era o intlmplare fericitl, doriti gi chiar pregititi t tr ;tilea gi invoirea Rom2nilor... S-a clizoh'at Senatul ;;i s-a ales in pripi altul, care in adevir a gi votat convcnlia. Cand cetele de cazaci at trecut hotarele firii, rroul Senat nu era inci constituit, gi c2nd corpurile It girritoare s-au intrunit spre a lua o hotirire relativ lrr atjtuclinea \irii f^\d cu nivilirea o9tirilor ruse$ti, l:uil ct'a ocllpllti cle aceste oftiri, adunerile nafionale strru :r;a-ziclincl sub tunurile rusegti, osta9ii romlni se r ('lraij4Lnu cx ni;te sibari! din calea nivilitorilor, qi lorrti luurea i;i pierduse bunul cumpdt. [Ceea ce este t xlnrorclinar e teribila actualitate a acestor rinduri !l l{rr;ii rrrr mri aveau de-a lace cu un stat romin, ci cu o;rthrrr:-rturi cle locuitori romini, pe care surprinderea l.r( lrtil ( u iitirea gi invoirea guvernului lor ii lipsise de t( );rtir ('n('lgi:1... negocierea cu Rusia era o curati corrrt rlir'. () singure putere mai rimanea pe care Statul rorrr:"ur mai putea se mai pund temei: voinla Europei. Ast:'rzi e lucru doveclit ci, fdri de invoiala Europei, l(U$ii nlr pot ori cel putin nu cuteazd s1 faci nimic lperci am fi in zilele noastrel gi de aceea drepte, patri()ticc erall cuvintele pentru care birbalii de stat mai plevirzltori au celut in Cameri Si Senat ca, dup, l()xte cele petrecute, Rominia si nu incheie nici un li'l cle convenfie cu llusia, ci sd-9i puni toati increrlerea nu in Rusia, ci in convingerea cd Rusia nu va cUteza si nesocoteasci principiile civilizagiei moderne gi si calce drepturile unui popor ce se pune sub odotirea Europei. Dar guvernul Si majorititile creiate in Cameri gi Senat au nesocotit aceste cuvinte, Si
37

convenliunea s-a incheiat. Aceasti convcntiLlne era un act de capitulafe. De clncl linem minte intimplirile pctrecute pe faqa pimintului, nu s-a pomenit, afari cle polonezi, nici un popor care si fi dat altui popor voie a trece peste pemantul sdu, spte a se rizboi cu al treilea, firi ca insugi si ia pafie la lupti... Este o mare neno, rocire ca un popor sd fie silit a se lupta contra intereselor sale: este insi o nenorocire, numai o nenorocire, urmatd din rapomtri de puteri; aceia ce s-a ficut in conventia incheiati cu Rusia e insi mai rnult dec2t o nenorocire, este o renunlare la tot ce di unui popor dreptul de a fi. [Mi se pare cu totul vrednic de a reline ce spune Eminescu in acest punct esenfial.l Am in;eles ca Ruqii se inre in lara $i Rominii sd-i primeascl bine ca pe nigte aliagi, am fi inleles ca Rugii sA intre gi Romlnii si nu faci nimic, am fi ?ngeles ca guvernul si incheie o conventie cu comandantul trupelor rusegti; cand insl chiar corpur.ile le, giuitoare au votat o convenlie, a cirei premisi era condilia ca Rom2nii si nu ia parte la rdzboi, Rusia ;i indeobgte Slavii, au putut striga Europei: iati poporul atat d fudul, la picioarele noasrre. incheierea conventiei de la 4 Aprilie a fost, pentru ca si nu zicem o vdnzare, o gfegali atat de mare, inc2t nu putea fi reparati. clecit printr-o noul gregali lce obserwaqie peftinentil... inclatd ce s-au simtit biruitoti, aceiagi Rugi care ceruseri. ajutot'ul Romlni lor, au inceput a fi insolengi fati de fratii lor cle arme gi a cere drept risplati a biruin;ei o bucati de pimint din vatra lirii, cu al cdrei ajutor au ajuns la biru38

inli... Tot ce facem, facem cu invoirea Rominilor... Ilusia niciodatd nu se simte legati prin cuvinte, in
closul cdrora nu sunt destule baionete... Vorba nu era daci aveam si pierdem ori sd nu pierdem Basarabia; vorba era si ne pdstrem demnitatea, sa ne aretim vrednici de increderea poporului de la apus, sI nu o pierdem din vina noastrd, s- nu renunldm de buni voie, si nu o vindem". S-ar putea - mai gtii ! - ca aceste ultime cuvinte, Lrnora, si li se pari desuete... ,,demnitate"--. ,,vrednici tle increderea"... q.a. Faptul ar mdsura decrepitudinea ?n care am ajuns, simptomul pribugirii acestei lumi europene, pentru ce f*A indoiald ce nici pe aici nu s-ar putea gandi a$a daci atmosfera lumii ,,civilizate" n-ar indreptdli asemenea atitudini. N-ag vrea si fie o scuzi, ci o constatare. Socotesc insd ci paginile lui

lirninescu sunt de o putere, de o seriozitate, de o intelepciune excepfionale, qi s-ar cuveni, in gcolile noastre, cdndva, elevii, copiii nogtri, se le cunoascd pe dinafara. Acestea sunt pagini de istorie memorabile, care dovedesc ci efortul de a le cunoaqte bine nu constituie o sterilitate, ci, dimpotrivd, fecundeazi o cunoa$tere a realitdlilor istorice. E cumplit sA ne ginclim cd nu am cunoscut asemenea pagini, ci nici un profesor de istorie nu ne-a vorbit de ele. Ar fi oare exagerat si spun cd toate manualele pe care le-am invigat in liceu nu mai valoreaze nimic comparate cu paginile lui Eminescu ? Mi-ag permite si spun ci invetemantul istoriei, practicat altfel decit in acest spirit revelatoriu, este pur 9i simplu stupid, iau' til in orice caz.

in legituri cu rugii, ag dori si mai atra:l atenlia asupra unei probleme, care mi se pare telibil de importante, pentru ci rugii, comunigti sau necomunigti, sunt pentru noi o grozavd realitate- Avem pafie acum de o experienli dramatici, tragicd,. Ea pune in cumpini nu infiligarea formali a existenlei noastre ca stat, ci pur $i simplu primejduiegte, mai mult dec2t oricdnd in istoria noastre, existenla ca popor, gi poate chiar substanla noastri biologice. Nu este o exagetare vorbirea aceasta, qi mi s-al pdrea o gh-rmi sinistri si mai vorbim de cele gapte viegi in pieptul nostru de ararnl... am rezistat, e adevirat, multor l-icisitudini, dar ar fi o crimi s; ne mai leginim cu nigte amintiri, cind azi sunt mijloace ca un popor si fie ras dupi fala pdmdntului. Desiguq sperim ci acest lucru nu se va int2mpla, degi am procedat in vremea din urmd cu o criminald ugurinlI in grave probleme, dar e ora a douisprezecea si capetdm con$tiinla mijloacelor tehnice care permit unor mari popoare si desfiinleze mici comunitifi naqionale. Personal sunt convins ce vom rezista gi de data printr-un concurs cle ^ceasla, imprejuriri, dar problema e ce vom face ?n viitor', vom da dovadd tot de o uqurin;i inspiirnintitoare, ori ne vom trezi la seriozitalea, \a gravitatea noilor . ^ ale istoriei ? Cu Rusia, e profunda mea convingere, vom mai avea de a face, in presupunerea ci acum va fi readusi la justele plopo4ii. Cu Rusia, ciJar inliuntrul generaliei noastre, lumea va rnai evEr prooieme grele, pentru ce, pare-se, poporul rus, tum este, nu e (leloc lipsit de un siml mesianic. -iziune finalisu adici spiriruali, a istoriei, nu

c.ste exclus ca nirnoh.rl acesta l'Llsesc si fie chemat s:i fertilizeze, si revigoreze terenul r:nei civilizagii er,r-

lopene irnbitrinite, clevitaliz2rte de atlt confort, de :rtitea rafinamente, dar 9i de atitea eforturi ficute in nenorocite conflicte de familie. in atitea rdsturniri tle perspectivi, in atitea crize, spiritul european s-ar putea sl-gi piardi din virtugile majore, si intre intr-o slibinogile, intr-o cleruti, intr-o lipsi cle incredere in eminenla valorilor spiritului. Deja s-ar putea vorbi rle rrn soi de parazitisnl, in Europa, pe spinarea unui .qlorios trecut, intrat insi in multe impasuri. Sunt ('sentiale valorile spiritului ? Sunt unele indispensalriic ? Despirgirea de ele ar putea aduce moartea unei civilizagii ? Iati ceea ce pare ci Occidentul nu mai gtie ii nu mai resimte ca ahddatiL. Suferintele i-au creat rnei degrabi sentimentul unor aproximalii Si a unor inutilitdgi. Nu mai sunt destul cle primitivi ca si fie virulenli, 9i nici desrul de orientali ca si mai poati intr1)cluce un efort de clarit;ti. E ceva incropit, cildicel ;i facil in atmosfera europeand, cum, dupi gtiinla nrea, nu a mai fost. in vizduhul pe cale il respirirn rrai plutegte inci ceva din ,,miracolul european", clar parcl multe probleme chiar au inceput sI se puni rrltfel, chiar daci nu ne ddm deloc bine seama cum ilnufiIe se pun. Pe rugi i-am vazut, $i i-am simtit. Sunt balbari. Se poate, la noi, vorbi de o nivdlire a balbarilor, dar, iatd, crecl in ceva, sunt fierbinli, sunt vinllenli chiar clacd stiruinqa lor e intr-o eroare. Rivisesc confbrmisme gi pun plobleme vechi sau noi, reactualizind termenii unor emolii. $i si nu uitint ci e o tard
41

plinA de maltif

cle experiente teribile' care s-ar cu ptrtea ,i reprezinte mereu un material exploziv dat' iiaoti.r.. Nu vicl deloc exclusd, la un moment Abia o..r."i, *"t"t, in culturi, ca oilmare realitate conl.u- ,-o migcat. Jocul pe care face acum' in totut tn-ii civllliate, e primar' e rudimentar' e 'inqein foni, dar vor veni timPuri cznd ;;;,';;;;;" care se va lucruril"e vor cdpitta o alti infiiigare' in virulengi genimanifesta cu libertate 9i cu o efectivi aspiralii ;i";;t;; l'usesc, amestec de grandoare cu istoria e ,f.. t"Ufi- 9i de mizerii infernale' Evident' cind .ri .a-p de io4e in care omul e mereu depdqit' tot,"g"lit, inghitit, dar flrd indoiall existe o .r,-, o modalitate "r,. modalitate de-a conlucra cu istoria, sau atunci de a i te opune' cu o crasd nepricepere' 9i care colaboreanino n or^u. primejdii Prin oamenii tl fu'""r,ru.it" melole ale isloriei se na$te in istorie aluviunile ,r.r stit.ur., in albia unui puhoi, dreneazi sensurt gi le folosegte. istoria capiti o organicitate' inlelegere' In vasti de mai -orir.evidenie, la o scari mai rut este evident cd nu e totuna a pafiicipa la cu nigte p."**f istoric cu discerndmint, sau inarmat compiet criterii, sau a te amesteca in el ca o cafiila' putea ca pentm orb qi vegnic orbeciind' Evident, s-ar cum se o asemenea misiune rugii sd fie nevrednici' pentru un doveclesc acum anglo-saxonii nevrednici ca rol pe care parci erau totuqi chemagi siJ.ioace in .o ,riEte preoli (cum scrie Baudelaire "-i, 9i nu ca nigte negustori' E neindoielnic "ii,5 ta"l, i"i""ilr rdm2ne insi ci rugii reptezinld o energie spirituali'.qi Dea" ,rarut cum va fi aceasta indrumati 9i folositd

i,

pincle numai de ei ? in ploblema aceasta suntem, lorn fi solicitati tofi. Trebuie si fim atenti, trebr"rie si ilrsl.fumentim cliteriile unor conceplii vetificate, tre lrrric sd meditim gi sI avem posibilitatea de a ne t r rrrsfitui, de a dezbate asemenea lucruri, pentru a l)ulca cu pricepere si folosim golf-stream-urile istor it'i, vintul in pinzele istoriei, Trebuie si inlelegem, slrs(in, ci toati povestea asta a istoriei lumii ale un singur sens: promovarea gi implinirea unui desiin spiritual al omenirii. Noi ce vom face ? E o intrebare cardinali, pentru (:i lroi apartinem in atitea privinle civilizatiei occir lt'rrtale, clar printr-o structurd profundi de risirit, de (; (. nlr ne putem despirli qi pe care nu o putem rrit i lirgldui. E posibil si trecem cu toate armele gi lr;rrirr jclc cte partea Apusului ? Nu cred, 9i apoi riscim r,ir linr totcleauna la remorca lui, vorbesc in sens spiritrrrrl. irr sensul culturii, nigte imitatori, nigte maimute, ( unr rnr ;i fost de la ,,marea fevolu(ie pagoptiste", in r'rrrt a risunat ca o ironie gi ca o profegie funestl: ,,1'|onjour, popor !". 'li'ecem ca o clesfrinati, cu poalele peste cap, de l)irrtca cealalta ? Sigur ne pagte primejdia de a fi inghififi. De fapt, (inind seama de instinctele noastre tlc apirare, nici aceasti trecere nu o putem face in c hip onest. E imposibil sI nu privim cu un ochi micar spre Apus, de care nu suntem deloc cu totul striini. Aparlinem efectiu spiritxtalitdlii iudeo-eline-laline-cre;tine, pe care am mogtenit-o in corrrun cu rupusul, de care pe undeva ne gi despdrlim funda rnental. Vreau si spun cd. ortodoxia noastrd cu ct
43

42

ruSilor e o realitate comunci couArsitoare, cle care mu\i poate nu-;;i clau seama, dar pirerea mea e ci vom fi silili, obligali, mai. tatzi!, s'i luam cuno$tinti mai consistenti cle acest fapt. S-ar putea si sporeasci atunci convingerea ce acesta este filonul nostru creator, al rugilor gi al nostru. Sunt insl gi aici nigte riscuri, sd facem ,,double emploi", qi sd iegim turtili de sub povara unora care seamini cu Dostoievski, cu Berdiaev, cu Bulgakov, cu Lossky etc., etc. Nu e o problemi de vorbe, ci una reall;i e, plin urmare, foarte greu. Mai e adevdrat cd noi nu am explorat aproape deloc pararnetrii acestei arii spirituale implicate in virtualitigile noastre profunde. Un studiu mai aprofundat, dupi Ftiinla mea, 9i. in sensul in care vorbesc, nu s-a ficut inci. Ne lipsegte aproape intreg materialul informativ, nu avem o con$tiinfd clari a problemelor, iar de solufi nici vorbi. Ca o indicaEie de viitor, ag dori sd putem contribui la realizarea tnei federagii europener inlluntrul cireia toate tensiunile intestine ar cdpdt?- sensuri pozitive gi de emulalie. S-ar stabili atunci un proces de osmozi spirituald gi niddjduiesc cd cei mai valoroqi ar da ce au mai bun spre folosul intregii comuniteti. Nu cred ci e spre bineie nostru sau a1 slujirii valorilor spirituale o solidarizare cu Rusia. Prietenie, bune relalii, da, gi fireEte in mi.sura in care pot fi gi reciproce. Creatori cu adev;rat cred ci nu vom fi decit

integrati in comunitatea europeani, ad2ncind in cadrul ei caliti;ile care ne sunt proprii, Si pe care
atunci, cu ajutorul celorlalte popoare, le vom cunoagte mai bine decit le cunoagtem acum. Nu ne cunoa9-

rt'm clestul cle bine, acesta este adevirul. in aceasti , ,rtlinc de iclei ar rnerita si ne ganclinr .. o;,;;; rrr r. irnpofl ante. ce influenri bineficlroare a;;J;; .rprrsenilor ru5ii care au pirisir nuri" ,i , ;r1rrrs. Ar fi foarte interesant "rrs.rlijn fructuos p""r-,a, ai 5si ( rrnoastem bine aceste influenqe. afr".nil J. ,i rlitic efemer, haber nu avem l', de a" ,nu,n" a" .,o"_ rri.(.c. imporrant $i in realitate. in O..;a"nt.l" ;ni".i_ s( ctia uno,r^extrem cle puternice influenEe, l*.;;;; st' numdri in prirnul rlnd aceea , f o.onto. 9i i.oi L rgilor ru;;i. Ignorim mereu esenlialul. Oe altiel, il_ t(,r iit. (. ct.t nrult-m:ri importanti in substraturile ei ,rr.(;rt o vedern in imediat 9i cu ochii incetosa(i de r',Iicli:rn. Este pentru mine incontestabil .t;;ti:;;: r ir;r,. in epoca noastri, mari influenle qi a.i.._i.i rrr.rri transformdri in lumea inreaga. ,1,, ir rcle urrndrire de ei. "i"i" ;;;;;; Isroria;i;'.;";.X,, ,l,r i,.st. eltfel clecir in socorelile 1"'. ar;;, ;r_;o#; r,,r \.r l)omenesc de o singuri influenta, ca arii dl ,l( irtl.r \sr indepirtata ca o fata morgana _ ,,rnitria .llrl,peani', sub presiunea si ameningirea rrr;;;;;.'; '.1" ,r'ir nrult ca probrbilitate de reaJizare. ,.ytl"r, in perspectivele cotidiene, pare anar_hici, , I|r0tici, ameninlatd, la fiecare pas si fie inghititi de de pr.imejdii. par.ca ircmediabit", l, rj ;l oe lncertitudini Si de reforme brutale. Si asa si .stt', dar privire lucrur.ile din alti p.rrp..,iral.lri, si rrrpr nigre inerqii, nisre comodirigi. nigi" nr,r,i ,l'11..::, noi si stringente probleme;i ,un,!n] "nll lut ( ,r)[gall, sub o presiune $i amenintare de oronor.rii ' rUn nu a rnai cunoscut istoria pini naun]. ra geria

],:trl

?,,i;;;;

nigte- solulii $tim ce niste solulii, sd cautdm cel pulin pen;;;;u ;i"-t.e 9i catasrofe intr-un fel salutare

Sp

engler ;i,, Declinul Ocidentului"

;.''-;;";i;

rcelizet in olanuri edilitare, imposibil de eYrolerne..:' .on.tit'i .,ott't't"le Va naufiegir lttmea ridicol sd ne asu..-.^'".i, generalia aceasta ? Ar fi in care dragostea' ;; td"i i'lurura"i, dar in misura in lumea noasp^J""" p.*.u adevir se va fi stins ra, tesuturile necrozate vor muri' ly 'iY'11.111,ci' iubind Aclevarul' trine seu carti putem suptavieluj Ade" gir"J. aa"' inutil si '^""'ll:=" cd vdrul cel itiu nu e o carte' ci e o Persoana'

*:'

';t;;

Si ne intoarcem insi la oile noastre. Frimdntat de astfel de probleme Ei idei gi clorind s:r iall contact cu o vaste imbrltigare a Istoriei, intr-o zi r.n-am cufundat in cele cinci masive volume ale lui S1;e ngler, Declinul Occidentului, lucrare de care s-a vor-l;it mult, intr-un timp, degi la noi nu prea a avut, l):rrc-se, cinc ;;tie ce ecou; gi nici in lumea intreagd, ;x'nlrr.r c:i, fiind considerata ca izvoratd. dintr-un pesirrrisnr gcrman niscut dintr-un accident, de fapt dintr o prilrugire, sau dintr-o nereugiti a planurilol gerrrr;rrrt', rnulli oameni s-au ferit de ea. Viziunea li s-a l';u ul slriml)I, deformati, alienati de o psihologie r;r('\,r'('11 ca un egec personal, o prdbuqire personali r,.r ( irl)cte semnificalia unei pribugiri universale. Nirrrt rri insl nu i-a putut contesta lui Spengler prodiliio:rsa informafie qi conceplie buni sau deficitard. I'c de alti parte, cei care imi vorbiseri de opera lrri Spengler nu o citisere, ci vorbeau din a doua mAnrr. E si greu sd se hotirascd cineva si se inhame, rlr'-() vreme atat de trepidantS, sd citeasci mii de
p:rgini. I)c mine insi problema istoriei mi preocupi din r't in ce mai mult, cici intr-o zond de penumbri a ( ( )nqtiinlei mele niciodatd nu m-a pdrdsit ideea, ilx)teza unui sfdr;it de lume, incheierea unui bilanl citre acest final de mileniu gi isprivirea unui ciclu
47

de culturd. Iar un sfhr;it de lume, chial dacd nu e cu potop sau foc din cer, e, totuEi, ufi sfA,sit, o pribu-Eire iefinitivd, o moarte. ,,Noi gtim acum - incepea Val6ry celebra sa conferinfi - ci noi, cestelalte civilizagii, suntem muritoare." Cu aceasti ipotezi', chiar cdnd n-am formulat-o niciieri rispicat, am lucrat qi glndit necontenit, mai ales cd vid, cu o mare claritate, structura apocaliptici a istoriei. Apoi gtiam cd marile evenimente, chiar in ordinea laicd, au fost precedate de profelii gi ci era imposibil in aceasti ordine de idei ii se faci abstraclie de Dostoievski, Nietzsche' Berdiaev Ei, firegte, de Spengler, care au vorbit, pe limba gi la vremea lor, despre intunecarea, pribugirea unei iumi qi, eventual, de zorile sau nagterea unei alte lumi' Nu puteam nesocoti astfel de afitrnagti, socotindule artidcioase sau simple incerciri serfla\ionale' Puteam crede, eventual, cd nu a sosit incd ceasul sau ci apusul acestei lumi nu va fi chiar aga; inleleg aqa cum le vedem desfdgurdndu-se sub ochii noqtri E foarte aI unui nou mileniu sd probabil cd sflrqitul ^cesta aibe o semnificafie, care ne scapi, mai ales in cazul in care Si istotia are nigte ritmr-rri, nigte cicluri' Dacd se naqle o lurne noud, firegte aceasta inseamnd o etapd haoricd, precum durerile facerii. Se nagte o lume noui ? Sunt semnele unei iremediabile pribugiri ? Intrebdrile se pun nu din ticul condeiului, ci ele au o teribili indreptdlire. Ca o lume moare 9i alta se naqte, nu poate deiit sa ne bucure, sau sa me bucure, dar a9 fi dorit sd apuc cat mai pulin clin faza agonicd, haoticd, de penibile confuzii, 9i mai mult din zorile celeilalte. Dar, in definitiv, de folos poate fi omului orice v-retne, daci poate micar si desluqeascd, fie Ei
48

ca printr-o ceali, perspectiva unui viitor. In orice caz, ci triim nigte vl'emuri de apocalipsl, adici de invederale, de dare in vileag a fortrelor, a puterilor care fliun2nti lumea ca pe un aluat, gi, in bunl parte, cle clescoperire a sensurilor mai profunde implicate gi care o stribat nu am absolut nici o indoiali. gi chiar zic: cine are ochi sd md uadd, vrenea aceasta e o vreme de riftrieli, de incheiere a socotelilor, la scard mare, este o vrne de Judecatd, nu de Judecati de

Apoi, nici de repetitie generall, dar una de repetiiii s-ar putea si fie. O repetilie in mic, in propo4ii rxocleste. amabile chiaq o benigni indicalie de ce va fi in cele din urmi, dupi cdteva relu,dri,la coordonate din ce in ce mai vaste, mai complexe gi mai grandi oase prin implicaqii, pAni cind intr-o zi rdfuiala va ii uriagi, incluz2nd intreaga umanitate, vii gi mo4i, cici chiar in mod profan, laic vorbind, qi morfii au llspundere in ceea ce li se int2mpli celor vii. Chiar s-:r qi spus, pe buni dreptate, ca istoria e cu mult mai mult fdcutd de cei mor[i decit de cei vii. Acum suferi multl lurne qi mul! se simt foarte apisagi, unii striviti, mulli exasperali, dezniddjduili, aploape (aproape !) de limita ribdirii, dar suntem inci departe de situaqia aceea ultimi cind fiecare va striga, cAnd qi pruncul din leagin va dori moartea gi nlr o va afla, cind lupta cu viala gi cu noi ingine, cu picatele noastre va atinge paroxisnrul inspiimintitor. $tiu, noi luim felul acesta de a volbi in glumi qi nu m-ag mira deloc ca Si tu, cititorule, sd crezi ci vorbesc in glumi sau ci imi permit un joc intelectual, sau chiar mai rdu, cd indrug verzi gi uscate. Firegte, egti libff sd crezi ce vrei, sau ce po!i,.sd supo4i cat
49

suntem solidari Ia bine si Ia rdu, chiar cind nu_l prac_ ticim efectiv. dar il lisim se se comite in numele nostru, noi rimlnAnd intr_o vinovatA pasivitate cnnd semenii nogtri fac blestemefii. Nu ne putem mantui de unul singur, 9i existd flri nici o incloiala un lor de.bucurii, de suferinge gi de rispunderi ."r" n. revin in comun. Nici un mocl de existeng personale nu p_oate rimdne completin afara contextului in care vrea sau nu vrea, $de sau nu ;tie, sau igi ;e,afie, inchipuie ci poate si faci_ abstracgie. Aqadal, cirindu-l pe Spengler cu rnulri arenfie, cu

o socoteali finali. Noi cam glumim gi uitim, dar nenorocirile si suferinqele care ne-au impovdrat gi de care ,re ,r;ltam ca din guri de garpe nu sunt gi nipte consecinte ale unor ugurin;e, ale unei bagateltzdri a vietii ? Glumele s-au adunat. em ficut haz de necaz prea des. gi nu prea ne-am g2ndit la aspectul serios al vietii, Si la consecinfele unor neseriozitifi patente. Evideni. rrnii vor spune: eu am fost un om de treabi, uitind cd

socotesti, clar asta nu m j va impieclica sir_;i spun ci, dacd ai suferit acum, ?n r,,r.,-,,r..,ri1" ;l'e sigur ci ai suferit, daci ai tr-emurat de "."r,.o, foamei a spailna poliqaiului, a curremurului, a bombetr, a inchlsorii, a torturii, s-ar putea ca toate acestea si rimdni o floare la ureche pe l2ngi cele ce le vom incerca si suferi la

Nu m-am ocupat niciodati in mocl special cu istoria - din nenorocire ! -, dar in epoca noastre am tr;it atatea evenimente extraordinare Si felurite, pe care le-am urmirit in toati amploarea lor, incit in spiritul meu s-a ales o perspectivd, sd nu zic o conceptie, o atitudine faln de intXmpldrile care la un moment dat

alcituiesc dacd nu chiar istoria, in orice c z o perioadd a ei. Putem dob1ndi din reirea gi cunoasterea unei singure epoci o inlelegere, un punct de vedere mai larg valabil ? Poate ci da. in orice caz, eo am se indriznesc se schilez parametrii unei perspective. Ce impresie mi-a ldsat lectura monumentalei opere a lui Spengler ? O spun fdrl inconjur: o informalie prodigioasd, o mare putere de a realiza sintez , vaste Fi aerisite deschideri de perspective, o vervd. care nu mai are nimnic comun cu spiritul acela
greoi german, nenumarate observagii de detaliu, adevdr^te sc7'pdrdri, insd fundamental mi se pare dezorientat, aga ci materialul pe care il prezintd nu se organizeazd intr-o imagine care si fie, pentru mine, adevlrul istoriei. Cultura, adicd fenomenul cel mai important al istoriei, dupd Spengler, e ca o planti, care se nagte, cregte, poarte roade gi moare. Comparalia imprumutala de l^ $tiinlele naturale este p2ni la un punct adevdrald, dar in fond tot ce este in univers se nagte, se dezvolti, Ei moare. Mi intreb cu ce se imbogileqte efectiv cunoa$terea mea, inlelegerea a ceea ce vi.d cd se petrece in spalul qi timpul istoric, privind istoria sau o epocd a ei ca pe o planti. Spiritul meu rimdne pasiv, aproape panlizat, ca la o desfigurare
<1

adunat notife marginale gi alte insernniri, care nu mi s-au perut lipsite de interes, mai ales clacd ele in_ solesc gi textul bogat al ilustrr,rlui istor.ic.
50

un loarte viu interes 5i cu creionul in

mini,

s_au

fatalzi, ca la inevitabila intoarcere a unor f.ile cle calen_ dar. Pot ins:i sii nu r.ni intreb: cle ce cresc pfo"tJl acestea ? Ce rost arc succesiunea lor., ce necesiti;i in_ terioal'e comandi aceasti succesiune ? Or. clacd n.t cxiste o asemenea necesit.te _ clcsi o inldniuire exis_ ti totlt$i - de ce rdsar plantele acestea ? Dintr-o fantez,ie a lor'l Apoi, daci eveninentele istorice dinliuntrul acestui univers inch.is al unei culturi sunt intamplitoare. cum se explici faptul ci aceste culturi, privite de la o oalecare eltinrcline, aprr, cel pr.rlin in io1, u.rorn,.o clczviluind un efort de a da expresie unei arituclini, ag zice clestul de precise, in fatra vieqii ? De ce ceea ce apal'e contemporanilor a fi un haos, o anarhie se ant\ nTai tirziu a fi avut un sens, qi anume acela cle a descifra un adevzir. cle a tfage ni$te concluzii, de a clegaia ni;te crirerii, ni$te noime. in rua". rrotoci in opera lui Spengler; la intrebirile acestea ".ol in._ vitabile, socotesc, nu vom afla nici .,n ,isptr.rs. Dar nu e nevoie si rnai insist pentru ce o si cercetdm nutnalctecaf xceasti monumentali operi, cu to3ti xtenIia.

Istoria cre$tind:
MereJkowski gi romanul sdu ,Mo&rte& zeilor"

Si mai zibovim insi pu1in. Vreau si spun doui cuvinte despre romanul lui Merejkowski, Moartea Zeilorin care se povestegte despre perioada in care a domnit faimosul impirat Iulian Apostatul. Merejkowski e un autor pe care l-am citit aproape in intregime, pe care il preluiesc cu deosebire gi de la care am invdlat mlllte lucruri substanliale, mai ales in privinga istoriei, cici se pricepe sd evoce ceea ce a fost viu din cenuga trecutului. Am sd profit de prilejul acesta ca si reproduc cdteva pagini din aceasti carte, pagini care m-au emofionat profund, pe care nu le-am uitat gi care ilustreazi intr-un chip admirabil amploarea, implica;iile subtile, inefabilul, misterul as zice, al istoriei. Nu e incl istoria aga cum o vld eu acum, dar e cu siguranli un mod recomandabil de a o scrie pentru ca si simtrim ci istoria e un trecut mereu viu care poate hrlni cu cel mai mare folos ileditalia gi experienta noastr?i. ivl-am intrebat o clipi dacd e nevoie de chiar toate paginile pe care le-an tradus, cle altfel cu o deosebitl bucurie. $i am rdspuns da, pentru ci ele imi shrjcsc, crelncl o atmosferi, sd pot comunica inci mai linrpede ceea ce mi-am propus si impefiegesc.
t3

nile care urmeazi:,,in acest timp, ?n camera palaiuiui din Antiohia, Iulian avea o intrevedere secret; cu pre_ fectul linutului de Rdsirit, Salust Secundul. - De unde si luim, dtagi, impfuate, pAinea care trebuie unei asemenea armate ? . - Am trimis in Sicilia, in Egipt, in Apulia, preturin_ deni unde esre o recolti imbelgugati-! rispunse im_ pnratul. i1i spun, piine va fi... vrea_ si observ ci e poate interesant s; refii cI ^ [Ag in aceasti lupti a lui Iulian Apostatul impotriva creg_ tinilor lipsegte, se opune, ca sd, zic asa, in-primul rdnd pAinea, pdinea aceasta care era din belgug pretutindeni, in Sicilia, in Egipt, in Apulia, numai ia indemi_ na lui, nu !1. - Dar bani ?, inrrebi Salust. N-ar fi mai bine si amdndm aceasta campanie pAnd la anul ? Si mai ag_ teptim pulin ? Iulian misura inciperea cu pagi mari; dar deodati se opri in faga bitrAnului: . . - Si astept !, strigi el cu m2nie. pard tofi v_afi vor_ bit si nu imi spuneti dec2t acelaqi lucru... Si agtept ! Ca_qj cum a$ putea, acum ! Si cumpinesc, si govii ! G-alileeni, ei agteapti ? pricepe-mi, bitr2ne, rebuie si fac imposibilul; trebuie sd mi intorc din persia mare gi infricogitor, teribil... sau si nu md mai intorc deloc. impicare nu mai e cu putinle, nu mai e cale de !... Ce-mi vorbegti de cuminlenie, de jude_ -mijloc catd,? Crezi tu ci Alexandru Macedon a biruit lumea cu cuminlenia, cu judecata ? [Vezi, Iulian Apostatul socotea ce Alexandru Macedon a biruit lumei.l Acest tdnir imberb care a plecat si batd cu o mini de oa_
54

Dupi descrierea incendierii unui templu,

iatd. pagi_

meni pe stdpinul Asiei nu pare un nebun oamenilor cu jude cati ca tine ? Cine i-a dat lui bin-rin1a, victoria ? - Nu Stiu, rispunse ?ntr-o cloard prefectul zlmbind. Eu cred ci valoarea er-oului..- Nu ! strigd Iulian. Sunt zeii. Anzi tu, Salust, zeii din Olimp pot se-mi diruiascd aceeagi favoare 1... gi inci una mai mare, daci vor !... Am inceput prin Gali, voi sfdrgi cu India. Voi strdbate universul de la risdrit la apus, ca marele Macedon, ca zeul Dionis. Sd vedem atunci ce vor spune galileenii; vom vedea dacl vor rlde de sabia impiratului roman, cum rdd de sirmanele lui haine de filosof, cind se va intoarce triumfator din Asia. Ochii lui aveau striluciri de nebun, iar Salust, care voia si spuni ceva, ticu. C2nd Iuiian incepu din nou si umble, prefectul di.du din cap gi o mare mili. se putu vedea in privirea infeleapti a bdtr2nului. - Armata trebuie sd fie gata de plecare, continud lulian. Asa vreau. pricepi ? Nu primesc nici o scuza si nici o zdbavd. Avem treizeci de mii de oameni. Regele Armeniei, Arzaciu, a promis ajutorul siu. Paine e. Ce mai trebuie ? [Ei, asta e: ce mai trebuie ? de esla nu prea line niciodata seama istoria pe care o vor s-o faci oamenii. Nu prea cunosc oameni de stat care sd vorbeasci in planurile lor gi de Dumnezeu !l Trebuie si gtiu cd pot, in orice clipi., si pornesc impotriva pergilor. De aceasta ate'rn2. lauzill nu nurnai gloria mea, dar qi salvarea imperiului roman qi biruinga zeilor auspra galileenilor 1... Fereastra cea mare ela cleschise. Vinrul cald cere pitrundea in cameri agita cele trei limbi de foc ale lampadarului. Stribetand azurul ?ntunecat, o stea
55

cizitoare strirluci $i se stinse. Iulian sirngi un llcxl em o prevestire rea. inclirdtul ugii se auziri glasuri. Cineva bitu. [E o sceni peste care trec. Apoi...l Toli ticuri. Deoclati, Salust il lui pe in-rpirrat de m2nI gi ii aritl f'ereastra
deschisi. . Peste cutele intunecate ale norilor, se intindea incet, agitatl de un vint puternic, o lurnini ro$ietic;, purpurie. - Foc ! Foc !, strigari toti cd;i erau de fa1i. - Dincolo de r'lu !, presupusere unii. - Nu, la Garaudama, asigurari al1ii. - Nu, nu !, la Gesireh, la jidovi... - Nici la Gesireh, nici la Garaudama ! strigi unul cu acea bucurie a gloatei care vede un foc. E in pidurea Dafneii I - Templul lui Apolo ! murmuri impdratul, qi tot s2ngele i se aduni in inimi. Galileenii ! urli el cu o voce innebuniti, fugind spre ugi gi apoi pe scari. Sclavi 1... repede 1... calul qi cincizeci de legionari ! in citeva clipe totul fu gata. Cineva aduse in curte un nlnz nef;rLl c.rre tremllra din tot crupul, periculos, privind crr,rcig cu ochii sii injectali de singe. Iulian stribitu in galop ulilele Antiohiei, urmat cle cei cincizeci cle legionari. Mullimea insp'iimantatd fugea, se risipea dinaintea lor. Pe unul 1l cilcari in picioare; pe altul il stliviri; fipetele nu se auzeau cle ropotul copitelor gi de zingdnitul armelor. in sflrqit iegiri din ora; la clmp. Mai mult de doui ore cursa aceasta duri tot adt de innebunitoare; trei legionali cizuri imprcuni cu caii lor. ale ciror picioare se um-

in butucii Lun-rina fbcului clevenea clin ce :J?;;;;;-;mgea fum'l; cimpul ei snopii prrfuili
flaseri
c'"t

;;;';;i;;; lil;[

slngerii' curioeii se aratau cle pretutincle lumina focului' cleni, ca fluturii de noapte atraqi ca 9i cum toli lution ot r"roe bucuria acestor chipuri' acesti oameni alergau la o sirbitoare J" fo.,-in sfar$it' streluciri in funinginea a pifumului, deasupr:l culmei ca o danteli trn b"r*ii. i-beratui pitrunse in incinta sacri' in furrt"a ^ n'lutqi schinrbau intre ei glurne 9i

i'a.re;iit".t,ritu.
rideau. '-;;i1"

inlecalme, prrisite cle toli atilia ani' elau cresr* J. tl'r-.. Populalia profana pidurea' rupea piin .ir. iu,.aJi". fauri, turburau izvoarele' cilcau crinii' 'lt"-"a"ie flo'i 'ctormite Narci$ii $i .i""r. contra r""ti"a, ft"ptat cu prospelimea lor parfumati .J;ili;;i;;;"t" " fot"l"i ei duhoarei poporului' ---a lui Dumnezeu !' rnurmura bucuroaO

si "- mu\imea.

-i.tuta

lui iniuntlul templului qi a virsat din nlruntaiele fliciri, ctrept dedesubtul iclolului I '--;.;;;i... dupi orclinul nelegiuit de.a turbura fdri nic o suparelicvele t-.. Credeam cd asla la uece

-'eil;. "" ^m vdzut cizind clin cer trisnetul 9i luind foc acoPerigul '":N;;;;tarat! Minul ' Pimintul s-a despicat
I

al lui Apolo 9i pror.^* i.--p"frirn r... Iati templul t'iu' isprdvit ! ?tiiif . ,rf. de la izvorul sacru ! S-a '*'iuf femeie pe jumitate io"- uaru in mulqime o cu un zimbet no^ii,.n ieqitd din pat; ea admir:i focul sale un copil de :,;;;.];;;;t"d pe bralelegenele copilaqului'1aqi' drr i"Jtt",r. it"*t.air inc" in
57

)o

du-se o lungi procesiune. o multime citA frunzd, cdti, iarbd, preoli betrani imbricali in dalmatice de postav gi de aur, acoperite cu pietre scumpe, diaconi

plinsul se potolea sugand cu licomie slnul pe care il apdsa cu o mlnuli, tinzind ceal^ltl spre fod; ca si cum ar fi voir si a junga la o ju< irie. Impiiatul opri calul sdu: nu se mai putea inainta din pricina cildurii. llJrmeazd. o descriere a focului care mistuia templul.l - Oh ! dcelosii !... ricdloqii t... lUrletele multimii. Un corregiu care poarre pe sacrificatorul templului, aproape muribund.l Deodatd cantece de bucurie rd.sunard,. impiratul se intoarse gi vdzu in aleea chiparogilor desfigurln-

jesc qi se laudi cu idolii lor. $i toli dun-rnezeii si se plece inaintea Lui 1,. Atunci imperatul sili pe calul siu, trase sabia 9i strigd: - Solda{i !... Urmagi-mi ! El vru si se arunce in mijlocul multimii, se ?mprlgtie aceastd populalie triumfitoare, se ristoarne racla qi si imprdgtie oasele sfdntului. Dar o m2ni fer-

mi

cidelniland, cilugiri

in negru purtand lumdniri

racld de argint pe care o reflectau flicirile. Erau moagtele alungate din ordinul cezarului, din Dafne in Antiohia. Expulzarea se transformase intr-un mars victorios. Poporul clnta strivechiul psalm al regelui David, glorificdnd pe Dumnezeul lui Israel: noiii si addncurile il inconjoard ! Domin2nd guieriturile vintului zgomotul incendiului, cantecul triumfal al gali_9i leenilor zbura inrraripat citre eerul luminat de fliinri. Norii gi ad2ncurile il inconjoari, inaintea Lui umbli focul care prdpideqte dugmanii Lui. Muntii ca ceara se topesc, inaintea fetrei Domnului ! A Domnu_ lui tuturor I Iulian pili atzind ce indrdzneald. qi ce bucurie risuna ?n ultimul verset: "Si tremure toti aceia care s1u58

aprinse, fecioare Ei copilandri imbricali in alb, copii agit2nd ramuri de palmier, iar deasupra mul1imii, pe un cer minunat, moagtele Sfintului Valerian, intr-o

lMerejkowski are simiul misterioaselor coincidenqe, mina care il opregte pe impdrat tocmai cind era g la sa comite un sacrilegiu. Trebuie se mirturisesc ci eu m-am gindit la tulburdtoarea legituri dintre hotirdrea migcerii legionare de aJ sanctifica pe Codrdanu gi asasinarea lui Iorga, asasinat oribil, care singur putea impiedica atunci o atat de insolifi, de necugetate hotdrirel apuci friul calului. - in ldturi de-aici !, strige impiratul furios, ridicAnd sabia, gata si loveasci. Dar, aproape in,aceeagi clipi, bra1ul siu cizu. inaintea lui stetea inteleptul bdtrXn, cu figura triste 9i ca1mi, Salust Secundul, sosit la timp din Antiohia. ! - Cez re, nu lovi nigte dezarm lil Vino-;i in fireca Iulian viri sabia in teaci. Coiful ii frigea capul, gi cum ar fi fost inroqit in foc. il smulse gi-l arunci la pdmlnt, igi qterse marile broboane de sudoare de pe frunte. Apoi, singur, fdrd soldali, cu capul gol, merse spre mullimea pe care o opri cu un semn al mdinii. - Locuitori ai Antiohiei !, spuse el aproape linigtit, stepanindu-se printr-o supremi strddanie a voinlei, sd gtifi: instigatorii gi incendiatorii templului lui Apolo vor fi pedepsili fdre crulare ! Radeli de nenorocirea mea ! Vom vedea cum vefi r2de de furia mea !...
59

Iar str:ivechiul psalm al regelui Davic.l, glor.ificdncl pe Dumnezeul lui Israel, se riilice ,p.. .;i;?;;;;;; zgomorul pri buyirii idolului. Si se. cutremure toli aceia care slujesc Ai se laud:i cu idolii lor !
60

Scanreile ta$niri inr_un vartel gros cetre :r_r:11 iate. cer. Loloana porticullli se clitini, iar capiie-iul corin_ imrrictiere, chiar in .lt;; uir o :.t],:. ij""r:i de crin, se inclini rurprna rupte Si cdzu Ii o;_ mar1r. crezrr ci templul cuprins de flicir.i, ,lu.lian se va praDu$r $j il va srivi.

tlu ! Iulian, tremur2nd cle un fioq se intoarse; clar nu "* vizu pe nimeni. El trecu mana pest. ociriisai,'-' - Ce e ?... Ce nilucire.... inglna ei. In accasri clipi, inl;iunn.ul ternplului risuni un zgomot asurzitor: o pane din ecoper.ig s" prlUurir. pcsre sraruia lui Apolo. Idolul se rostogoli il pl;;;_ reie soclului. ilr.cupe cle aur.pe care o linea in mini

a, purea si faci s) clisperi ttc pe l:::1':j:]-1",1'ln [r(a pantantulUi ol.lsul r.osllrr, esa cr o;trncirii sJ trite ci a existat Anriohia cea Mare. I_t". pf .l i, ,.ilfror i"r_ potriva pergilor.. Daci zeii irni d:irr.riesc ,i ;-i",;.; vioorios, vai cle voi, instigatorilor!... V; gi ;;;i; tine, Nazareene, fiu cle tdmplar. I gi lntinse sabia pe deasupra mulgimii. [Nu sunt oare curioase ezitirile ac.stei ?... ia, u.a.rl"u .ronrt.a Hitler care goviia, care nu pornegte imediat contra Angliei; americanii care eziti s:i se rifuiasci ;;;;; cu ruqii !... intirnpliri ? simple intamjei;;,iieffi;: i se piru ci o voce stranie I spunea: - Nazareanul, fiul rAnipiarului, i1i pregitegre sicriul

hl toli clumnezeii

s:i se incline inaintea Lui !"

Nu e vorba aici numai de o clescriere. emofjonanti sau literari, ci e vorba de ceva cu mult mai mult, chiar de altceva, cle evocarea adevlrului istoric, in inefabilul lui, in ceea ce omul totdeauna gi-a clat seama ci e si ceva ciudat, uirnitor, inexplicabil. Ne rnigcim aici pe liniile interioare ale istoriei. Dar si ascultim capitolul urmitor, al XIVlea, care e inci mai tulburit<>r, mai straniu !
,,Iulian petrecu iarna ficlnd pregitiri pentru campania contra per5ilor. La inceputul primiverii, la 5 martie, el a pirisit Antiohia cu o armati cle gaizeci gi cinci cle mii de oameni. Zdpacla se topea pe munti. in livezi, tinetii cai$i, cu pufine frunze, se inrpodobeau cu flori roz. Soldagii mergeau veseli la rdzboi ca la o petrecere. $antierele din Samos construiseri clin cedri uriagi, din stejarii gi brazii tiiali din cheile rnuntelui Taurus, o floti de o mie doui sute de coribii care scoboriseri Eufratul pini [a oragul Kalinicl're. Iulian, in n-rarq fo4at, se inc 'eptd prin Hieropolis spre Carres gi urr.ni Eufratul pini la frontiera persani cle sud. La nord, o altl armati de treizeci de mii de oameni fusese tf inisi sub comanda comiliilor Procope gi Sebastian. inrpreund cu regele armenian Arzace, ei trebuiau si pracle, si pustiasci, Anadiaben, Heliocom gi. strlbit2nd Corduan, si intilneasci armata principali pe lirmurile Tigrului, la Ktesifonte. Totul fusese previzut de impimt [e teribild vorba asta, infricoqltoare: totul fusese preudzul de impirat.

l':i

;-tr;;;;;;,

6t

Totul ! - ca ;i cum omul ar fi atotgtiutor ! Cincl in rea_ lirare...l totul fusese socotir pi curnpdnit ., ;r;;;;;. Aceia care inlelegeau planui ,...,.i .r.p".,; ,?;i_ nunau, nu.firi dreptate, de infelepciune", a. mr.ii, gi de sirnplitatea lui. , La inceputul lui aprilie. atinsesere Circesium rrl_ umut oms roman. puternic fortificat de Diocleilm pe rrontlera Mesopotamiei, la unirea aborului cu guj fratul. Un pod de vase fu consrruit. Iulian dind ordin si se ffeacd frontiera chiar in dimineala ;."rir;;;;. Seara, tdrziu, cind totul fu gata, el," iruourr" i., _itul sdu. obosir dar multumir: oprinr. tu*pr-si rr*la se ddruiasci lucrutui siu frrJri;, gane din noplile sale. Era o lucrare a. i"ufa [mpotriua creslinilor. O scria pe apucate, h trompereJor de. rizboi, al cintecejor ;i $i santtnelelor. Il bucu ra lupta cu Galileanul, ." ,.ri" care o pureau servi lupra: pe clmpul de H]:::::,: uarale sr cu cartea, cu sabia romani si cu inteLocirr_ nea elenici. Niciodata impiratul ;.4;;;;;r-;; scrierile, Sfingilor pirinti, d'e canoanele ", Bisericii gi de hotdrArile conciliilor.

;;;;"; il.""': ilsli., ;;;;i ";;;;;

Noului Tesrament, pe care il mai prejos decit acela ne care ii punea pentru platon gi Homer, pria sa mAnd. observalii ustureroare. ^",;".;';;. iufi"" igi ,.J"r". prifuird, se asezd inaintea _...i a. lrmura fu.ru ri Inmute- trestia in- cdlimari pregitindu_se sa scrie. Oar srnguratatea sa fu tu lburatd. Doud ptafete tocmai sosiserd,. una din Italia, alta de la I";"rril. ;;;i; ;; erau deloc imbucuritoare. Un cutremur d;"r;;; oraqul Nicodemiei, in Asia Mici. Bubuituri ;;;.,

-,..l:- cu un zei lhtru nimic 5ruuta T".t'n*,paginilor.

la culme pe Sibilelor opteau locuitorii Constantinopolci. trecerea frontierelor timp cle un an [aminuntul acesta ciudat, incontlolabil, ilafional suni acum ca o ironie: totul fusese previzutJ. $tafeta din Ierusalim adusese o scrisoare a demnitarului Alip de Antiohia, ciruia Iulian ii incredinlase reconstructia. templului lui Solomon. Printr-o stranie contradiqie lrugii au o extraordinari sensibilitate pentru aspectlll metafizic aI vicliil, acest adorator al Olimpului decisese si reconstruiasci templul unui Dumnezeu al Islaelului, distrus de romani, ca sd dea de minciuni inaintea lumii gi a veacurilor acest adever al profe$ei evanghelice: .Pialrd pe piatrd nu va rimlne aici; totul va fi distrus (Mt. )cilv, 2)'. Evreii au rdspuns cu entuziasm la apelul lui Iulian, iar darurile au curs din toate pdrfile. Planul reconstrucliei era grandios. Lucrdrile au inceput numaideclt, iar Iulian incredingase supravegherea generali amicului siu, instruitul gi nobilul comite Alip de Antohia, lost loctiiror in Bretania. - Ce s-a intdmplat ?, intrebi ingrijorat Iulian, observind lnainte de a deschide scrisoarea figura inpe cleasupra, inspiLimiintase
r-:i piin'J
Cdr-1ile

tunecatd a gtafetei. - O mare nenorocire, scumpe Cezare I - Vorbegte. nuJi fie team.i. - C2t tin-rp luclltorii lucrau la curifirea dir2miturilor Ei dirimau vechile ziduri, totul mergea bine linteresant - nu ? - ci lucrul mergea bine cdnd ddrdmau ceea ce efa softit distrugerii !1. Dar abia puseserim prima pi^tta noului edificiu, clnd fliciri sub forrni de globuri^de foc au iegit din pemant res63

62

turnand pietrele $i arzand iucritorii. A doua zi. ciin oldinul prea nobilului Alip, lucririle "r;;ir;;p;;: Yi"ul:1 s-a intimplat clin nou. gi a rreia oari la'fel. Cresrinii acun rriumfd; helenii sunt l"rpair*"i"fil nici un lucritor nu mai vrea si se coboaie i" ,rUt..u_ ne. N-a mai rimas nimic din clidire, o pi"t i ma_ car ! Totul e distrus ! "ici -.Taci, miselule ! Si ru trebuie si fii un salileean !. strigi impirarul ridicind mina asupra q,"?";;i-i;; nuncheate. Astea sunt numai miniiuni'f ... Vorbei_. Alip n-a gisit altul mai degtept ca tine sil trimid qtafeti I Rupse sigiliul, desfacu scrisoarea gi o citi. Stafeta spusese. adevirul; Alip confirma tui. fui iuuan nu-t venea sd creada ochilor; "pusele reciti cu atentie mi_ siva apropjind-o de lampd: focul miniei $t,il;.;; llDJorara obrajii. Mugcindu_si buzele pAnd h sange, morotoli pi arunci papirusul doctorului Oriba_ zy, care sritea iang; el. - Citegte !... Tu care nu crezi in minuni !... Sau comitele Alip a inebunit, sau... Nu I asta nu ,";";;l Tinirul inviqat din Alexandria aau.,l scriJo?rJa , oe pe Jos gj-o citi_ cu lini$tea pe care punea o in toate Apoi. fixind asupra lui Iulian privirea sa ll:*rtl" lrmpede si inteligenrd [aren1ie, ci.ci viata ..u tr"pt. de inle.legere qi de semnifical ti. Oribazy,,.*pti.a;iu_ crurile altfel. Si vedein rotugi cum ,. a.rnaoonie lrtoria ?1, zise: - Nu vid aici nici un miracol. invigalii descriu acest fenomen de multi vreme. in ,"nr.."".i. vechilor monumente inchise gi lipsite de n.. de secole, eistd gaze gronr., i.,iu-ua;t. "a.*. iC;;.54

poate si fie adevdrat, ca fapt izolat gi generalizat ca o teode, dar aici, indif'erent cle explicatia generali, faptul se intimpli inlr-o situdlie complexi.l E de ajuns si cobori in aceste subterane cu o tol'li aprinsi pentru a provoca o explozie, qi fldcirile omoari pe cei imprudenli. Asta pare un miracol pentru ignorangi; dar aici ca pretutindeni lpasajul acesta mi se pare exluaotdin^r de serrrificativ Ei de adnncl lumina qtiin;ei lumineazi tenebrele, superstifiile qi redi liberrate spiritului uman. Totul e superb, pentru cI totul e natural qi in acord cu vointa Naturii. [Eu ?mi dau seama ce consecinte au arut mereu de-a lungul istoriei asemenea .discursuri,, platitudine a platitudinilor, a suficienfei crase care impiedici orice inlelegere mai complexd gi mai nuanlatd a situaliilor reale.l El puse cu linigte scrisoarea pe masi gi, pe sub buzele sale subliri, aluneci un z2mbet satisfecut de pedant. - Da, da, sigur ! spuse Iulian, nu firi un sur'2s amar. FireEte, trebuie si te consolezi cu ceva ! Totul putem explica, totul e natural: cuffemurul de pim2nt din Nicodemia, cel din Constantinopol, profe;iile din ci4ile sibilinice, seceta din Antiohia, incendiile din Roma, inundaliile din Egipt. Totul e natural !... Numai cd... e totu$i ciudat cd totul se leagi impotriva mea, pimantul, cerul, apa gi focul, 9i chiar zeii, cred ! Salust Secundul intrd in cort. - Sublime August ! Ghicitorii etrusci, insircinati de tine ca s; cunoasci voinla zeilor, te roagd mult si a$tepli, s; nu treci mAine frontiera. Pisirile profetice, in ciuda tllturor ruglciunilol nu vor sI min2nce, rimln abitute gi nu ciugulesc boabele de orz - sbmn

riu

aruncate. Prieteni, in intreaga naturd e oare ceva deasupra vointei omenes,ti ? ln roate cirgile sibilinice orr. .._ va mai tate decnt cuvintele acestea; .Aqa vreau 1". Mai " mult ca oricind simt misterul vieqii mele. Altidati augurii mi legau ca in ochiurile unei mreje qi md fdceau prizonier. Astizi, cred in ei 9i imi rdd de ei I Poate e un sacrilegiu ! Cu alat mai riu I N_am nimic depierdut ! Dacd zeii mi pirisesc, ii voi renega ! Dupi ce toat; lumea s-a retras, Iulian s-a apropiat de o mici statueti a lui Mercur, cu intenlia, dupn obiceiul siu, de a se ruga gi de a arunca citeva boa_ be de timdie in vasul cu trei picioare; dar, deodati se
66

in prinul moment, Iulian incrunti spr2ncenele cu mXnie, dar indati ochii i se inveseliii, qi rise pe nea$teptate, incat toli se intoarseri. citre el surpringi. - Adevdrat, Saluste ! Nu ciugulesc ? Hm I Atunci ce trebuie si facem cu aceste animale incdpdtan te? N-ar fi mai bine si le ascultim, sI ne intoarcem inapoi in Antiohia, ca si fiu de rdsul galileenilor !... gtii, dragul meu amic ? Du-te numaidecdt la ghicitorii etrusci si comunicdle porunca mea impiriteascd. Sacrificatorii si arunce in gdr|d. stupidele lor gdini. Auzi tu ? Dacd nu le place acestor nizuroase, care plesnesc de grase ce sunt, si mindnce, vom vedea daci nu cumva au poftd sa bea... Du ordinele mele. - GIumeqri, Cezare ! Am inteles oare bine ? Vrei cu tot dinadinsul si treci frontier a mdine ? - Da, da ! $i mi jur pe victoriile mele viitoare, pe marelia Romei, ci nici o pasire profeticd nu mi va speria; nici apa, nici focul, nici cerul, nici pimdntul, nici chiar zeii.l E prea tdrziu r. Zarurile sorlii au fosi

inioarse cu un suras, se culci pe blana de leu care ii servea drept pat gi, stingind lampa, fu cuprins de un somn liniqtit 9i fdri griji, cum se intlmpli oamenilor in preziua marilor nenorociri. Aurora abia se aritase cdnd se sculi, inci mai vesel dec2t se culcase. Trompetele sunari. Iulian incilecd gi alergd pe malurile Aborului. Dimineala de Aprilie era rece. Un v2nticel aducea boarea noplii de pe malurile marelui fluviu asiatic. in tot lungul Eufratului de la Circesium p2ni in tabdra romani, se intindea flota, pe o lungime de zece stadii. Din vremea domniei lui Xerxes nu se mai vdzuse o asemenea desfigurare de forle. Soarele arunca cele dintii raze ale sale de dindiritul mausoleului ridicat lui Gordian, invingdtorul pergilor, ucis aici de Fiiip Arab:u. Marginile discului purpuriu se aprinserd deasupra orizontului liniqtit al pustiului, ca un cirbune qi, dintr-o datd, loate v2rfurile catargelor gi pinzelor se inrogiri in ceaqa diminefii. impiranrl ficu un semn gi masa aceea de gaizeci 9i cinci de mii de oameni, cu un pas egal care ficu si tremure pim2ntul, se puse in migcare. Armata romani incepu sl lre^cd. podul care o despd4ea de frontiera persanS. Calul lui Iulian il trecu de partea cealaltl,, pe o inalti colind nisipoasi a pdmdntului
dugman.

in

capul cohortei palatine, umbla centurronul

gdrzllor impardte9ti, Anatol, admiratorul lui Arsinoe. Anatol se uiti la impdrat. O mare schimbare se putea vedea in Iulian dupd o htnd petrecutd in plin aeq in mijlocul muncilor de c2mp, care erau salutare. Era greu siJ recunoqti, bdrbatul acesta rizboinic, cu figu67

ra de soare, cu privirea tiniri gi strilucind de ^tsd bund dispozitie, pe filosoful cu figura trasi gi ga1beni,.cu ochii posornorili, cu pirul qi barba in dezordine, cu migciri neastanperate gi cu degetele pitate de cerneali, ca gi toga, pe retorul Iulian de care rideau puqtii din Antiohia.
Ascultaqi ! Ascultati I Cezarul are sd vorbeasca ! Toti tecurd. Nu se mai atziird, decdt zlngdnitul aF meloq zgomotul valurilor care izbeau cordbiile Ei f21f2itul mitdsos al drapelelor. - Viteii bravi printre bravi l, spuse lulian cu o voce puternici. Citesc pe fetele voastre o asemenea bucurie gi o asemenea inchdznealiL, un asemenea curaj, ci nu pot sd mi stip2nesc a nu vd spune citeva cuvinte de bun venit ! Si vd aduceli aminte, canarazi: soafta, destinul lumii este in miinile noastre: vom restabili vechea mirelie a imperiuiui roman ! imbirbitali deci inimile voastre; fi;i gata pentru orice I intoarcerea nu mai e cu putinli. Voi fi in fruntea voastri sau in rlndurile voastre, cilare sau pe ios, in toate primeidiile gi la toate lucririle, egal cu cel din urmi soldat, pentlr-t ci, din aceastd zi, nu mai suntegi sclavii mei, ci prietenii meu, copiii mei I Daca fatalit^te m5. va face sd cad in mijlocul luptei, voi fi fericit si mor pentru Roma cea mare, ca marii oameni care au fost - ca Scavola gi ca Horalii, qi ca cei mai nobili ai lui Decius. Curaj, deci, camanzil gi aduceti-vi aminte ce cei tali sunt totdeallna invingitori I intinse apoi sa6ia, aritdnd armatei, cu rin sur2s, indepertatul orizont. Soldalii ca unul ridicari armele loq berbecii lor, strigand entuziasmali:
68

Glorie I Glorie Cezarului invingitor ! Galerele despicari apele Eufl'atului. acvilele romane zbrJrard pe cleasupra cohoflelor, iar cel alb purte intr-o vijelie pe impirat in intlmpinarea soarelui care rislrea. Iar umbra rece, albastri a piramidei lui Gordian ciclea pe nisip 9i, curand, Iulian trebui sa pdriseasci razele luminoase 9i sd intre in aceasti umbrd alungitd a mormantului singuratic."

incepe un alt cepitol, al XV-ler.. M-au furrt, lraduc2nd, frumuselea descrierii qi vraia adevlrului acestei epoci evocate cu geniu de Merejkowski' AE fi dorit sd mi lin 9i mai departe de litera textului, dar atunci traducer ea aceasta ar lua o disproporlionatl amploare. Am si incerc acum mai mult sd risfoiesc pugi.ril., pigulind - ca pisirile profetice - de ici, de coL rhduri, fraze, pentru a Pdslta atmosfera acestor impoftante evenimente, importante pentru cd din punctul nosfiu de vedere ele ilustreazi minunat acel inefabil al istoriei - era sd zic acel nu gtiu ce -' care existi totdeauna in realitatea vie, adevdtati, profundi a istoriei, ca Ei a vie;ii, pe care insd manualele, tratatele chiar nu se pricep si:l surprindi"' Merejkowski descrie la inceputul capitolului, cu aceeagi ir.;musete, cum aceasti campanie se araLa a fi ca o plimbare. Vlergeau, mergeau mereu mai departe dat, ,,fdrd sd intdlneascd vriimaqul". La un noment trispustiul a devenit ameninlitor, ploaia a cizut -Fi netul a omordt un soldat. Apoi au inceput cdldurile' Era o f-ericire si mergi la umbra unei cimile sau a unei cdrute. Oafrenii mureau de insolalie Totul devenea trist, ,,picioarele se infundau in nisip" Din
69

,,smulgXnd drapelele... qi chiar corturile. Apoi liniqtea din nou se lisa stranie, profun dd, pdr6.nd soldalilor speriali mai grozavd decXt furtuna. Glumele gi cXntecele incetaseri: Tot mai departe gi inamicul nicdieri ! ,,La inceputul lui mai pitrunseserd in pidurile de palmieri ale

cXnd

in cind v2ntul asalta armata

Asiriei. La Mazeprackt (...) int2lniri pe pergi pentru prima oard, dar ,,pergii se retrasere repede, iar romanii traversard canalul care unea Eufratul cu Tigrul sub o ploaie de sdgeli otrivite". Pergii sfirXmari digurile qi inundari cdmpiile. Oamenii mergeau prin apd pdni, la genunchi, magindrii intregi dispireau prin gropi. Drumul rrebuia cercetat cu prijina. ,,Suntem luptitori, 9i nu broagte se ne impotmolim in noroi", incepur; sd mormdie lagii. Iulian mergea aldfuri de ei pe ios, punind umirul la cdrute gi, tizafid, le ardta purpura udati gi murdari de noroi... Pergii rddeau de inamicii 1or de pe zidurile inalte qi inexpugnabile ale fortirelei Perizaborh. Dar cetate fu luati... cildura era penibild, oamenii gi dobitoacele mureau. Apoi o alte fortdreald, Maogamalki. Lupte cr2ncene, teribile. Romanii credeau insi, dupi cucerirea cetigii Perizaborh, ci impiratul e invincibil gi aqteptau miracole. Pentru cucerirea fortdrelei Maogamalki, romanii recurseri. la subterfugiul unui Fanl 9i al unui tune1. ,,Vom vedea, se g2ndea Iulian juc2ndu-se cu primejdia, dacd zeii l:rrd. vor apdra, dacl. se va intdmpla un miracol, daci scap, gi acum, de la moarte. $i o curiozil^le de nestdpanit, o sete de supranatural il impingea si se expuni (nu ii sunase inci ceasul) si ispiteasce soarta, cu un sur2s de dispreq... Soldaqii il
70

urmau, vrejili, contaminali de nebunia sa " Dar 9i celalea aceasta fu cuceriti dupi emolionante peripelii, iar din clipa respective nici un legionat nu se mai indoia cI, asemenea lui Alexandru cel Mare, ,,Impiratul nu va cuceri inlteaga impdrelie a perqilor pdni in India". Imediat Iulian reficu o seamd de lucriri, iar a doua zi linu un consiliu de frzboi care, prin planurile lui, ii inspdimdrtara pe toli cei de fagd.. care iegitd consternafi... ,,Deodatl un foc striluci in noapte' Toatd lumea igi linu rdsuflarea; privirile se intoarseri cere imperat. E1 inlelese ce inseamnd focul: dupi inundalii, iata focul. Perqii reugiserd si pund foc coribiilor romane cu ajutorul maginilor lor construite cu dibdcie... Iulian pili; dar revenindu-gi, se indrepti in fugi spre prima corabie venitd 9i strigi, adresandu-se armalei: ! Au tras - Victorie ! Victorie ! Vedeli focul acesta dat .ordin pe !erm. Eu am la ma1 Ei au pus st;panire cohortei si aprindi acest foc in semn de reugitd Urmali-ma, camatazil" Situalia era dram licd', dat indrizneala lmpiratului reuqi gi de data aceasta spre uimirea tuturor, chiar a soldalilor care nu pricepusere situalia de la inceput' Focul a fost localizat 9i stins. Apoi urmd o alte betelie cu perqii, care linu dou;sprezece ceasuri fdri intrerupere. De la Traian, Vespasian gi Titus, romanii nu mai obqinuseri o_ asemenea extraordinare victorie. Irllreaga ^rm la eta tn sdrbltoare. Numai augurii erau cu fiecare victorie a lui Iulian mai morocinoqi. incercarea de a aduce Sacrificiul legiuit cle tauri nu foi cu putintn' 9i nenumirate
71

semne rele se aritau, ,,un n_rumlur de spaimi recu prin toala otirea .....Unii erru convin.;i .a ,r.rifi.rl torii etrusci otriviseri taurii ca .a .. larUrrr. f.-air_ pre_tul impiratului pentru $tiinfa lor.,, erau re-ribile. .,Deodati r tulian ) 59 2ps6piq .,^ atrar ue T:T:J. cu roat, puterea sa. ii izbi sr. cu piciorul Al_ tarul se clitini. dar nu cazu..... in sf2r5it. J;il;,;r;_; generali. risrurne ,rtn*r. .rioi,'.J :t,:'nr,te iiStll ridic:rte spre cer. cu Dratele ochii strdlucind, srrisi, 5i - Ju: p: bucuria vesnici. adunara ,i.i, in ;;;; ^:^, !.r? .rF, reneg precum gi voi m_a1i .;".g;t;; mine Vd p.irdsesc ata cum m_ari pirisit 9i ioi oe m_ine, djvini neputincio$i I Sunt singur .orri., tra. tantome olimpiene I Sunt asemenea "oi._ voui; dar nu sunt egallll vostru, penrru cd sunt un o_. inr. J'rrul rnai niqte zeil... incd, de multi ,rrem", lnima -;;;; piri la aceasti eliberare gi, iati, acum ["o.b"l" a.este" s,Ll,nt parci o profetie. parci aitcinet a ,rorb"gt" prin crj rup atranta noastr;. Rid acum de spaimele mele pi de profeqiiie voasre copile.re.ii i., . ;-lqelsririoase sclav qi as fi putut muri ca un-sclavt... Dar, 111 :1 :t lara, m-am trezit, am priceput ci eram rnai tare decir zell, pentru ce, sortit mo4ii, am bituit moartea I Nu e nevoie nici de tdstele, nici de teami, nici de victime, nici de rugiciuni ! S-a ispr:ivit ! le aici inainte, in via-l 12 mea nu va mai fi nici o singurd u_nre, ,ri.l ,r, fior. nimic I Alarit de veqnicul res lasupra ,arufrl n"_ Sotr;ln, c1e e o drdcie. Merejl,owski are Lrn admiribil olmpian. pe care vi-l r.apesc. nro4ilor I N[nic ::ua]u1 ,.frti tocul sacru pe car.e vi. I ripesc, o nemurjro_ 9.: ntor ! vnta mea va fi ca ezurtrl [are c]e nori in care aqi
72

c2nclva gi in ca.rc mllriti aculn, ca si lisali locul oamenilor-dumnezei 1... Aiureazd,, ii spuse Hormizcla lui Dagalaif, tr-ebuie si lducem in corrui siu . Unii il cred nebun, altii bolnav, ca Oribazy medi, cul gi invilatul, ceruia impiratul ii spuse: - ,,Aqteapti, Oribazy, am uitat ceva... Da, da !... E lucru principal !" Ascultd, nu spune niciodatl, ,,zeii nu mai sunt,,. ci mai degrabi: ,,Zeii nt sunt inci". Ei nu existi, dar vor exista, nu ?n fabule, cr pe pdm1nt. Noi toti vom fi dumnezei; numai ci trebuie pentru aceasta o fiure inclrd,zneald., cum incd nimeni n-a avut pani acum, nici chiar eroul din Macedonia I

trlit

intdmplirilor acestora, ?n cabiri s-a iscat o mare confuzie. Unii cereau ridicarea altarului, allii moartea sacrificatorilor, iar Cezarul, intr-o stare ciudatd, mai spunea incd.: ,,$tii tu, savantul meu prieten, ci nu e cu putinte se-i ofensim mai mult pe oameni, decit cu adevirul I". Capitolul se sflrgegte aga: ,,Numai galileenii nu aSteptau, se stfecurau pe nesimfite, pdtrundeau pretutindeni, colportau zvonuri sinistre si, ca reptilele trezite din somnul iernii, inci"lz.ite la soare, guierau
?n urma

fdri si osteneasci: Nu vedeti


pedepsegte !"

Este Dumnezeu care

il

Asta e istorie, incepe sI fie istorie gi nu... literatur;. Li-te-ra,tu-ri e cea de manuale, care, in fbnd,
sub pretextul documentirii gi al obiectivititii, e o vale a oaselor moarte. Citind-o, te poti intreba prostegte, nedumerit: de ce s-au intimplat toate acestea ? * vor-

repecle I Era unul dintre cei rnai br.avi Fefi, trilds cu un de_ fa$ament ca sd-gi dea seama daci annata cle a).utor, :rlcetuiti de treizeci de rnii cle oameni sub .on*"a"

ba unui copil, vorbl care mi-a rimzrs in urechi: ,,Czr ce ?". Dacd te indoiegti, nu te mai incloi. Asta e Is_ torie I Aclevirul ? El e mult mai clegrabi aga, nu $du daci mi inqelegi bine I irnpotr.iva icepticiior, a reti_ cenqelor, a savanlilor, a consicleratiiloi mai mult sau mai putin timpe ! Dar nu irni propun si fac o ple_ doarie sprijiniri pe ,,dovezi,,, ci adun si instrumentez un material ca si transmit ceva, anufle ce am simtit gi am descoperit, triind atatea evenimente. ci este islorie. Dar si spicuim mai departe. Cap. XVI se deschide cu o scurti descriere a maladiei lui lulian, un amestec de fierbin4eali, cu vedenii, cu momente cle luciditate... ,,Sculat brusc, Iulian igi aminti ci e in inima per_ siei, ci e impirat roman si ci e rispunzetor de gai_ zeci gi-cinci de mii de legionari; cA ziii nu mai existd, cd a risturnat altarul sacrificiilor I Se cutremuri. Un fior ii scuturd tot trupul. I se piru c; se prebugegte ?n gol 9i cd nu are nimic de care si se tind. El n_ar fi putut sA spuni daci a stat a;a in starea aceasta de parci visa, o ord sau douizeci gi patru de ceasuri. Dar acum nu in vis, ci cl-adevir.at aude pe credin_ ciosul siu. sclav spunindu-i, strecurinclu_gi capul prin usa intredeschisi: - Cezar t. Mi-e teani si te supir gi nu inclrlznesc si fac neascultiri, dar ai dat ponrnci si te anunt fdri intirziere... Arifc seful to.m"i sosit in mUeii.- Arife l, strigd sculindu_se."Arife 1... Adul ! Aclul

si

comitilor Procop gi Scllrsti:rn, nu sosea aqa cum le ordonase, impreun:i cu trr:pele aliatultri Arzace, si se uneasci cu impliratr.rl sub ziclurile cetilii Ktesifonte. Itrlian agtepta cle mLllt acest ajutor cle care atlrna soaltx armatei plinciprrle. - Adu-l !, strigi imparatul. Mai repede... sau nu... chiar eu... Dar slibiciunea nu se risipise inci, cu toati surescitarea sa. Capul i se invirtea, inchise ochii gi trebui si se lini de zidul de pi,nzi al cortului. - Di-mi vin... de cel tare... cu apa rece. Bitrlnul sclav executi repede ordinul gi intinse cupa impiratului care biu incet $i ie;i din cort. (...) Arife veni. $tirile erau vai de lume. Orice nidejde in ajutorul lui Procop gi Sebastian era pierduti. im-. piratul era pirisit de aliali sii, in miezul Asiei. Se vorbea chiar de trddarea giretului Arzace. in acest moment, impiratul fu anun;at ci un transfug din tabdra lui Sapor dorea si-i vorbeasci. Persanul se prosterni inaintea lui Iulian gi sirute pimantul. Era un monstru. Capul siu chilug, desfigurat de torturi asiatice, cu urechile teiate, cu nirile sn-rulse, amintea cdpdtanile de mort. Dar ochii sii sfaluceau, inteligenli 9i hotS.ri!i. Era imbrdcat cu o haind lungi, bogatd, de mitase culoarea focului, ;i vorbea stricat greceqte; era insolit de doi sclavi. Persanul spllse ce se cheane Afihaban, ce e un satrap calomniat inaintea lui Sapor, desfigurat de torturi qi ci venea la romani ca sd se rizbune contra regelui.
75

/4

Unde ? - Spre Nord; de-a lungul deEertului, apoi peste munti. spre est, drept spre Suse;i Hecbaran... Persanul atdtd. spre orizont. - intr-acolo ! lntr-acolo !, repeti el fird si-gi ia ochii de la Iulian. - Cezare ! 5opti Hormizda la urechea impirarului. Bagi de seami !... omul acesta are o ceufiture rea !... E un vrdjitor... un talhar sau... mai riu, poate... Uneori noaptea prin paraginile astea se intlmpli lucruri rele. Gonestel... Nu-l ascu ha...

fudul gi mincinos, am si fl-l dau legat de Sapor, ca pe un mielugel de injunghiat. Am se te conduc noaptea in tabdrd gi binigor ai si-| ai pe rege aici in mina ta, cum au copiii in mina lor pdsiruicile I Numai si-l asculli pe Arthaban 1... Arthaban poate totul 1... Arthaban cunoaste tainele regelui ! - Ce vrei tu de la mine ?, intrebd lulian. - Rdzbunarea ! Vino cu minr.

- O, Stipane al universului l, spuse Arthaban,

Crede-mi, in cloudzeci de zrle inlreaga Persie va fi a ta pl.ni. in India, pini la Ocean ! Inima irnpiratului bitea sd-i spargi pieptul. Si fie oare miracolul pe care il agteptam ?, se glncli el. in douizeci de zile Persia si fie a mea ! Abia dacd i9i mai finea risuflarea. - Nu mi goni !, murmurd monstrul. Voi sta ca un c2ine, culcat la picioarele tale ! Cum te-am v;zut te-am indrigit, Stepane a toatd lumea, mai mult decit pe sufletul meu, pentru ci egti m2ndru ! Vreau si calci peste mine, si mI calci in picioare, 9i tot voi linge lirdna dupd picioarele tale, cXntind, slavd, slavi fiului Soarelui, regelui Risiritului qi Apusului, Iulian ! Persanul slruta picioarele impdratului, iar cei doi sclavi prosternali gi ei repetau dupd el: slavi, slavi, slavi ! - Ce si fac atunci cu coribiile ?, spuse Iulian tare. Si le las dezarmate in m2inile vrdjmaqului sau si le
pdstrez?

irnpdratul nu dddu nici 'o arenlie vorbelor lui Hormizda. El en parcd, vrijit'de ochli rugitori ai persanului.

Tu cunogti bine drumul ,iare conduce la Hechttan ? - O, da ! da l, spuse persanul cu un ras satisf;cut. Cum nu l-a9 cunoagte ?... Fiecare griunte de nisip al deqertului... ftecare fint?:nd.,.. Arthaban Stie ce cauti pisirile, se aude cum cregte ramura de palmieq cum

curg izvoarele pe sub pdmdnt .,.Ya alerga inaintea

ar

matei tale, adulmeclnd \rma, atdtdnd drumul...


76

le arzil, sufld Arthaban. Iulian tresiri 9i il privi in chip ciudat pe persan. - Si le ard ? Ce spui !' Arthaban, ridicdnd capul, isi cufundi privirile in acelea ale impiratului. - li-e frici? Tie !... Nu, nu; numai oamenilor le e frrcd, dar nu zeilor! Arde cordbiile gi vei fi liber ca adietea cordbiile nu vor cddea in mdna dugmanului, iar armata va spori cu soldalii luali de la fl'oti'. Fii mare qi indrizne! pinl la urmd ! ArdeJe gi in zece zile vei fi sub zidurile Hecbatanei ! in dou'izeci de zlle to^td Persia i1i va aparfine ! Vei fi mai mare dec2t

Sd

77

fiul lui Filip, invingdtorul lui Darius. Numai" alde


cordbiile tale gi urmeazd-md !... Nu indriznegti [Hm!ce spui, iubite cetitomle ? Ce ispitd ! in fond, aga trebuie si se fi petrecut lucrurile' chiar dacd ochii celor de fald le-a:u vd'nt altfe|. Acest "altfel",' cind in rcalirate lucrurile nu se intdmpld decktintr-un singur fel ! E un fel originar de a fi, de a se intdmpla al tuturor lucrurilor, Ei numai cine are o profundi intuilie a lor le pricepe cu adevdrat. Fdrd aceasld intuilie facem iporeie, emitem op,inii gi spunem, vai, cdte prostii !l Daci eu citesc - $i daci nu sunt decat minciuni ? prinz2nduJ de in inima ta ce minfi !, strig; imperatul beregall, cu o mdni pe persan, qi cu cealalti ameninllndu-l cu pumnalul. Hormizda risufld uqurat. C2teva clipe ei se priviri flrd si vorbeasci Arthaban nu ldsd ochii in ios inaintea impdratului, iar Iulian incerci din nou farmecul acestor ochi inteligenfi, indrdzneli Ei servili. '- Vreau sd mor de mdna ta, dacZ nu mtr crezil, repete Persanul. Iulian il ldsi qi puse pumnalul in teace' - E grozav 9i e dulce a privi in ochii tii, continui Arthaban, fix2ndul mereu pe impfuat in chip straniu. Chipul tau e al unui Zeu ! Nimeni nu gtie incd acest lucru; numai eu singur qtiu cine eqti tu " Nu respinge, StAPane, Pe sclanrl tiu I - Vo* vedea t, murmuri Iulian ginditor' De mult voiam si md bat cu regele tiu, in pustiu ' Dar corlbi.ile... - Oh ! da ! coribiile l, murmurd Arthaban' Trebuie si plecdm cdt mai repede cu putinle .. in noaptea as?

ta... ca locuitorii din Ktesifonte si nu ne poati vedea !... Coribiilor le vei da foc ! Iulian nu rdspunse. - Ia-i de-aici !, ordond el legionarilor afirand pe transfugi. Supraveghiali-i de aproape ! intorcXndu-se in cortul sdu, Iulian se opri qi ridici ochii: - Cu adevdrat? Atat de simplu gi atat de repede. Simt ce voinla mea e ca voinla Zeilor. Abia am gindit ceva gi se gi intdmpld. Bucuria in sufletul siu cregtea; surdzdnd, igi puse mdna pe inimi ca si-i astdmpere tumultul". (...) Iulian se hotirigte si ardi cordbiile. Se produce o rdzmerild. Prietenii gi sfetnicii sunt inmirmurili ca in fa;a unui act de nebunie, dar ceva tiranic se intdmpli peste capul tuturor, peste puterile, peste judecata, peste posibilitilile tuturor, chiar ale impiratului. Se execulA ceua, insffumentdndu-se nebunii, cuminlenii, eroisme, neputinle, lagitili. Istoria se face cu oameni, nu o fac insi oamenii, qi asta se vede in aceste pagini in mod admirabil, convingdtor. Cor{biile au ars, iar toate imprecaliile au fost zadarnlce. Rizmerifa se aptopia ca o furtuni, legionarii urlau. - ,,Si strige !, spuse Iulian foarte liniqtit. Bielii copii ! Unde vor ei sd se duci fdri mine? Auzili ? Iate de ce am dat foc cordbiilor, ultima nidejde a lagilor gi a lenegilor- intoarcerea nu mai e cu putinte, afafi de vreun miracol. Acum sunteli lega! de mine pe viald gi pe moarte. in doudzeci de zile Asis va fi a noastri... V-am inconjurat de spaime pentru ca si invingeli totul qi si devenili asemenea mie. Bucurafi-ve !
79

78

Vi voi concluce, ca Dionis, sd stribateti lun-rea 9i veti fi stipinii oamenilor 6i ai Zellot !... Veqi fi dumnezei
voi inqivd
!"

Ne putem gindi, in definitiv, ci lucmrile se petrec ca gi cum at exista o chemare uriagi, itezistibili adresatd oamenilor, din veci, o chemare ca fiecare si-gi trdiasci viala, si-gi joace rolul, nu ca intr-un teatru, ca intr-o comedie, ci rolul lui intr-o icononlie a existeniei; a mantuirii, ca sd vorbim un limbaj cregtin, qi mai departe, si mai precis. Viata lui Hristos, in tot contexful sdu atestd o asemenea conceplie $i e destul de tulburitor si. constatdm ci El nu a murit pXni nu a implinit, cu o rigurozitate de coincidenqe geometrice, p2ni in cele mai rnici aminu'nte, rostul sili, si spunem din nou: rolul siu. Pentru cine poate si-gi dea seama cI viaga unor oameni e plini de semnificalii, iar a lui Hristos de toate semnificaliile majore ale vielii, ale existengei, atunci acela poate si ingeleagi caracterul de exemplaritate, de unicitate qi desiv2rgire al vielii lui Hristos, precum gi cd Nlantuirea Lumii e, la un anumit nivel, o problemd de riguroasd, cle absohttd tealizarc adeudrului. ^ Pentru noi ceilalf , de o inlelegere mai relativ; sau mai mediocri, extraordinar imi apare faptul ci, degi derogdm inspiimintitor cle la rohrile noastre - la limiti de la clestinul nostru, de la chemarea noastri de a fi sfintri, cici e scris: ,,Fi!i sfinti precum tatel vostru cel din ceruri sfint este" -, totu;i rolztrile acestea, intr-un chip destul de ciuclat, se rc lizeazl, in sensul ci aducem o contributie buni sart tea, mai
80

lilnpeziti sau trai intunecllt:i. Lt tut t'ectot c:rte sr:ibate istol'ix, \'ia[a noastli cortrun:i cu o clestinatie c:rre s ar putea sil r-rc':rp:rr:i totu5i clin i:c in ce tnai clari. N'-l $tiu cLlnl sli spurr, cle alLfcl nrr c' nici u;ot', c[:rr parc2i toate existenlc'lc noastra sc acluni intr-trn fei clestr.rl de cur-ios, ca sii dea niFtt: r'ezultate care pot fi meriti o intelpfetare si carc intr-o perspectivi. care rllr poatc fi elin-rinati ca iantezisti. pt'nnitc chiat o desl'r;ire a unei orclini pe carc am nunti-o a acle-

vilului.
pe care le-:rm folosit'in le socotesc pagini cle zs-/or-le. Ele descomoci amplu, perii un sau chilr sensul istoriei. S-au petrecul oare luclr.rlile af21 curn le infiili,scazi N{crejkorvski ? Eviclent, oricine c libcr si puni aceastit intrebarc, la urrna Lrtnei inevitabjll. Eu stiu cli sunt mirlli care mcreu i;i pun o :lselrenea intrebare cu prilejul tuturor ir.rtimpliriJor gi r':imin la ea tiri si poat,l trage vreodati vreo concluzie sau vreun inr.atirnint pentru comprehcnsiunea vieqii sau x istoriei. Nedumerirea. perplcxitatea, neputinlil cle a stribate prin poarta c;ue le sti inchisi {linajntc se rcpeti rnerett, gi mcteu. Ei apar ca plini de prr,rdenqir, cle inlelepciune, pentrll unii. Ei nLi se... hazarrieaz:i, e clrept ci nici nu inlcleg vreocletil n:a;e lucru clin ceea ce se intimpli meleu sub nasul lor. Fli n-au nicioclatl clestule (locunlente ca si inleleaga 5i s:i se pronunte. Toate eveninrentele ii surprincl, Ei-i depi;esc. Documente ? Faptc ? Ele nu lipsesc niciodatl, clal interpretalea e clificilii. ca orice interpretare, chiar in <loureniul itiintelor exacte. o indlirzneali, gi llir-i el nimic'nu se poate face r.alabrl sau inlelege efectiv, e necesari, totdeauna necesar:i.

in

'.rcest sens, aceste pagini

S1

Ea, aceasti indr-azneall despre care vorbesc, nu este insir nicioclati arbitrari, fantezisti' lipsitl cle orice acoperire, ci stl pe o intr-rilie, pe o geniali intLlitie .,neori, care Ei ea e o problemi cle infortnalie, cle meclitalie, de obserwaqie, cle exercitare, cle pasiune pentru aclevlt, inclrdzneala aceasta transcende apaie,-rgel., .a si surprindi o realitate mai fini, o structuri n-rai acoperit'i.,,Personaiele dramei" existi totdeauna' desfigur-area lor poate fi fragmentari, intren:pti' ezitanti, clar unii care observi bine aceste personaglr pot citi pergamentul istoriei chiar daci scrierea, ca-

cle opinii contradictorii, de refr,rzuri; ,,Patriat patria t nu vom merge mai depalte !". Nu vor merge mai departe ! $i totugi ! Se simt pierduqi, igi dau seama ce pelqii i-au prins intr-o cursd. Allii se gandesc la triumful galileenilor, care l-au blestemat pe Iulian. Unde poate si ne conducd un nebun posedat de demoni ? - se intreabi al;ii. Iulian in vrelr:'e asta e ca intr-un vis, nimic vizind, nimic auzind. Speranla sa e intr-un miracol, gi un miracol se va int1mpla, dar carc?

iig.ofio e cleficitari, iar textul este incomplet' in lupagini,-r-r].rn r..r,o. deocamdati sumare consideratii, le lr-ri Merejkowski mi se par extrem de semnificative gi ele oferi sigur o inlelegere a evenimentelor de care se ocupd, astfel inclt aceste evenimente sd poati fi integrate unei viziuni 9i unei interpretdrii articulate a istoriei. in aceeaEi perspectivi, dar clintr-un unghi complemental de veclere, aq putea spune ce derogarea ie la rostul nostru istoric misoari inexistenfa noastrd' nimicul nostt't-t, prisosul care sunten'r, neantul nostru'
Agadar, coribiile au ars intr-un context de nebunie, de neputinqe gi de ceva mai presus de puterile oamenilor. Aproape imecliat se clescoperi ci Arthaban nu e un satlap, ci un inqelltoq dal Iulian ingelese, privind flota in fliciri, ci nici o putere omen.rr.i nu mai putea stdvili dezastrul Un vdnt violent consuna atatea planul i nebunegti Ut meazl momente cle teribili conftrzie, de stdgate, de ameninqiri'
82

C2nd am citit romanul, mai demult, documentul acesta adiugat acum mi-a pldcut gi l-am refinut, dar nu mi-am dat chiar atat de bine seama de valoarea lui ca acum cdnd il cercetez cu amenuntul qi clnd traduc pasaje din el. Romanul nu e numai piLtrunziLtor gi frumos, ci este extraordinar. Aproape la fiecare propozifie ar fi ceva de observat, de refinut, de meditat ca finele psihologici 9i migcare pe liniile majore ale inlelesurilor istoriei qi vieqii, ale unui om gi unui

popor. E o remarcabili evocare. Dar


obiectivele noastre principale.

si urmirirn

Atmala a tefuzat si meargi mai departe. Si ne intoarcem. Nu numai galileenii, dar gi pig2nii erau convin;i cI pe capul impdratului era un blestem, cd Eumenidele il urmiresc. Cn4ile Sibiline qi Apocalipsa, augurii etrusci, cre$tinii, ingerii, zeii, to{i se uneau ca si piardi dugmanul comun. Iulian insd tot nutrea speranla si dea o bidlie cu pergii inainte de a abandona parida, dar pergii nu se mai aritau deloc, voind si slibeasci la maximum arm ra romand De fapt,
83

cle la asiaticii a$a au pl'oceclat totcleauna' sttstl'xgerea gol' a unui o bitilie clecisivi ;i urmirirea ctedrii unui vlci psihologic, pregitirea unui clezastru subtil al lui ctugmnnut.,l.ii iEi rttineazd aclversarul in temeliile lui Iusufletesti, ca si nu spun metafizice' Soldalii

tot... Se i'mpletesc multe ite ii multe ciudiqenii... lspite $i punli. Si reluin-r clialogul.

lian mir':;iluiar-r printr-un pustiu, nort, fumcglnd

'

ttluni' Four"t]","" incepu. Apoi biltoace, noroi, !an!zui' Nori. ,'rilrgt. .,.t',i.,ouse, ialamitili peste calamitili' liPitori' J""rt,p.u anin'ralelor, care se lipeau ca ni$te de pielea transpiratd a legionarilor'
,"Astfei ei nergeau flin-r2nzi' slibigi' jos, intre un cer neimblinzit si Eou'di"l.ri., .l., ."pirl in ir" pe-a"t ars, citrinit' Li se pirea ci Anticristul' adusese in aceste: or-r'rul c.rn.lor.nrrat <le Durnnezeu, ii

cu un

pas

ilc.rrj bte.te'nxlc. r;' sa-i piatzl b2tfcau tcfii


piangeetl ca niitc
c<..rpri

Nu, de ce ?, rispunse ea cu srmplitate. Pentfll ce sil urisc ? inteleptii Heladei nu se apropiau gi ei de ceea ce propovicluia galileanul ? (...) - Nu, nu ! Trebuie sd-ti spun tot l, spuse tar Arsinoe. Asculta !... $tiu ci il iubegti !.-. Taci, asa este, 9i aici e blestemul tiu ! impotriva cui te-ai risculat tu ? Ce du;man eFti tu pentrLl El ? CXnd buzele tale blestemi pe cel Ristignit, inima ta il doreqte ! CAnd ru lupli contra numelui Lui, atunci eEti mai aproape cle

- ,,Acum, A.rsinoe, si tu il uri$ti


-

dr'' odraiului blitcau allin!ate in dezortlin'' suluri tlin nutt si i..nrn,"n' si Evanglr'-'!ie El sc prcgitee iu.r'.t" f. .'p"te lui f:tvorita: impotriua crestini.lor"' in tate ce in cc;itul siu apiiu Arsinoe, o fari travestid ciluglr. cautai ? -'ii, tati, ai aflat la ei ceea ce presirntiri' ca c1e ait- Nu. I jrme cie luminir, aluzii' fel pretutincieni -- j str'luSp.tt-t" tot !, o ruEla implratul ai cil'ui ochi ."".-, J" speran![ Ei de recunoqtinlZi'

mr-rlti

cizuri ln iurul. tm-

l1I...

(...) - Pleaci, Arsinoe. Uiti tot ce li-aln spus... Umbra Ristignitului e mereu intre noi."

$i adevirul e ci urnbra Lui e mereu printle o:rmeni, intre oameni gi chiar intre fiecare oi el ?nsugi. S-ar putea, ca in ultin-ri instanle, asta si fie toati lstoria
I

""

tispuns(' e:l lnoliu Vczi ru' priete.iu,i,, libcltrtea suiietului' dar ee nu .. xisrd acolo I Da, cla ! Nu e a;a ?, triumfi Iulian"'
Ce pot sd 5tiu
?.

Evanghelia..' impotriua cre$tinilor"' Acum Arsipeste noe. o fimeie. . Ele, sau 9i ele sunt prezcnte
84

..Arsinut' t izu in g. rrunclri in:rintca lui. - Pentru ce ? Pentr:r-r ce ? Ce faci ? Ai mill de tine, citd vreme nll e pr:a tirziu ! E o nebunie. Rer.ino, sau atunci... - Sau atlrnci voi pieri, asta vrei si spui, Arsinr-'e ? Fie ! Voi urma drurnlrl meu plnd la capirt, otiutrde m-ar chrce !"

8i

Nu crezi ca in viala fiecirui om e o lupti a semnelor care parc|vor se-i arate Calea, Calea Mdnruidi' rczo\vari, si-l apere de primeidiile pe care dis^ cerndm2ntul nostru obignuit nu e in stare sa le
desluEeascd
?

in cele din urmi are loc o luptd cu perEii' iulian e rdnit de o sigeati infiptd in coapsa lui' E-dus in cortu1 siu... Maire;in fragmentul acesta de dialog' ghioaga' - ,,Vede!i ! Mai pot inci... Repede I Sabia,
calul

trllgerea Egiptenilor ?n rnarea lto;ie. Si se bucure pustiul, ca gi Biserica I Iati, n-ri ?mbit de bucurie ! Unde sunt victirnele tale, ceremoniile tale, misterele tale, impfuate ? Unde sunt invocaliile tale gi ghiciturile ? Unde e gloria Babilonului ? Pergii gi Mezii ? Unde sunt zeii care te intovArigeau, apiritorii, Iuliane ? Totul a dispdrut, totul te-a ingelat, totul s-a topit !
,,Ah, draga mea, ce barbd !, observi o patriciani in vdrsti gi boiti, care se afla l2ngi Anatol, aplecandu-se spre vecina sa. E de aur, de aur roEcat ! - Da, dar dinlii ?, replici prietena.

Victor ii intinse sabia 9i ghioaga lulian Ie lui Ei' goviind, ca un copil care nu stje inca umbla'- ficu ciliva pagi. Rana ie redeschise, el lisd sd cadd ar.m"1e, ie pribuqi in bralele lui Otibazy 9i Victor 9i' ridicdnd ochii, strigd cu un linigtit disprel: - S-a isprivit !... Ai biruit, Galileene !"
Degi ag pute4 sd mi opresc aici, nu numai penhu cd este o ioncluzie p^teice, dar 9i pentru ci este efectiv o concluzie, totuqi am si mai stdrui o clipl penfu ca tabloul sd fie complet, cici viala qi istoria

(...) - N-ar trebui si pierdem circul... au si fie ursoaice aduse din Bretania. Da, una se cheamd Mica Aurea qi cealaltd inocenlia. Le hrinegte cu carne de om. $i pe urmi o si fie gi gladiatori ! - Doamne Hristoase ! Nu trebuie sd pierdem chestia asta ! Si nu mai agteptim sfirgitul, si mergem repede ci nu mai gdsim locuri !" Amare ironii ! De la rafinamentele lui Iulian Apostatul, care voia sd salveze o ilustri antichitate de barbalia, de primitivitatea, de ignoranla, de fanatismul distmgitor a1... galileenilor, qi pdnd la banalele disculii din stradl gi dintre mullimea oamenilor vulgari, ce distangi ! A$a e, si totusi I Viata $i istoria ne stau mereu in fa;d cu secretele qi caleidoscopul lor cle irnagini, nedumeriri si peracloxrrri i De iept. nu sunt numai ironii. cici trebuie si ne aducem aminte de vorbele Apostolului: ,,Dumnezeu a ales pe cele proaste ca sd clea

rrl.t, numai patetice, ci 9i banale, ori triviale' urnar,a.u,a, aa"u .a .rr', insemni ci nu pot fi descifrai-rr-t

te filoanele 1or maiore 9i semnificative' Din amvonul unei biserici, predicatorul Theodorit: ,,Vreau ca pe un stalp a1 infamiei sd sap pentru generaliile viitoare istoria iicelosului renegat Iulian Toate veacurile 9i toate popoarele se citeascd inscriplia mea 9i se o.-.rr" inaintea dreptdlii lui Dumnezeu !"' Vino ! Vino aici, clldule, garpe al inlelepciunii ! lAstdzi, noi.toli te ocd;am; toli unili, fralilor, si ne bucurdm, si izbim din timpane Ei sd cdntdm cXntecul Myeiamei cu dis86

cle

mr p.."f" tari, gi pe ceie ce nu sunt ca si r.n]ntlti lscd o" J"ta ." 5unt ( a nici un tlup si nrt sc (linLl r)(' strJJx s-Jtl anunlilt ursoeicclc l llcucl()lll j","ro" t,.g"- biseiicile s ar'r golit urn)cnij ,r ;;tr; ,i.'*^", Jt: f "gheru"ia,. cilcru in picioare [erncilc' .opii iti pi.r'Jeru lttcrul iie Purporul rlct-sla' Lar( lnainte tr"tuiu ir, ,i1"1" noastre se devini o obsesie demnitarii AnaJ a"t.iti.t"t", jocurilor- in amfiteatru' btonz a Juni"i oaut"t" ie in loi^ imperiali statuia de sc deslcrc princ,ului impirat Iovian. cr poporul sa piclof rcle vincl ne noul sttYeran l)rmnitat ii 5arul;lu '*,'r'i.t"a rrrdea de irnprrriul mort numinclu'l t",i'i lui Plxton sr I lul ?n batiocuri lilosuiul. inlelcpciunee I lrtx-lc in ii-rtt-.it il,'o'i., si Phebus nu te-lu pror( ial che,r'ele Jiecilor. - lllcs{emrtule ! o"i., ur"nt.,t asta Mica Autcrl - numcle :lccsla insenrrra"a

ris pe cele inqelepte, ;i pe cele slabe ca s'i

clea cle rulinez--e

-iriri.n, clriLgula - cloborise r:ispunse prjntr un .. ai" . f lrilci .lc"crrne Popr-rrui (lc va tul f:i!{]t r )lncn('ic :rmcstecJt cu cant( cc ((5lf connlzii

gladiatorul si muE-

OI"t".t"". a" incurcarura

senlin:enrc \(Llcrtu ln t():IlL trjuntlttl L rit"rt' du conltiinti ! Ei nici Anrtol. un rafinar' nr't inli q1tu.s1le1i ieft ttt stracta' sDe(lj( olul, nici . Juhuaree poporuiuj Si ,Loi ,. ir-rt,r"t"t aclsi Norptea lumini l:rnrpioenc' rtdlc:l l)rJt('le rorre, gillgie. An'.rtol. eu un stttis alnxt i, ."i ii ttiig", ,,Cu acievlrut ai bituit' Galileene !"' ambiguu' Sfirsitul icesta s-ar putea sd apara cam aproape ca o^ blas.otr'r t-rirn., sii sunc ca o ironie' iJ". ,."t, .,Cu adevirat ai biruit' Galileene !'in ntil heli cu i"atf .r"'"..f ur tlc sold'iti c:rrc pLlr'('ct atl (le mujrli \lri(Jte. inl[-o:ltmosferi dc ntitot [)uturos
cle

;;i;ii"'.

scu si cle torte aprins{i imllrciurtrl unei ursoaice cu rrrL om sflgial in gr:rir. Sun:i c:altr cltrios, 1:rrci, n-rai 'infrintr-ri. :rli's c'i. e iotr-ltn contrasl izbit.rr cr.l Iulian leprczentantul unei ltlmi pe care ne-arll obignuit a o ccir-rsrclera plini cle frumusele' de clistincqie' de nolrleic, de inalte glnduri, degi e sigur ci in aceast'i rmagine e n-tult rc.rmantism naiv, pe care muite secolc n-a reu,sit sl-l risipeasc:i, lurnea piginl riminlnd intelecl)crrtru mulli incl incarcatd de atatea ispite iuale qi de atat farmec I I)esigur, nici eu n-aq $ti s'i -spun, fir'l lreo urmi (le reze-rvi. ce a fost in intelftiile iui &Ierejkorvski clind ;r scris paginile acestea minunate, covir:iitr'rr de convirigitoare, dar e infinit g.ri'obabil ci plin geniul sill s-a rostit viala cu realitilile ei profr"rnde, cu palpitaliile ei tainice, mai bogatl ;i mai vcridici decit eventualele lui socoteli. N{ai e adevlrat cI auiorr-il, ca toli rugii,'chiar foarte pravoslavnici, nu ocolcgte ispita unui joc neclar, prirnejdios. conul acela de penumbr'I care insogegte scrisul, manifestarea aproape:i oricirui creator rus. Dar cine ar putea se contesle c,r ol]-rul, viala sa se dezv:iluie mai ales ?n asen'rehea prin-rejdii sau ?n asemenea iocuri de umbre 9i lurnini puternice. in ot'ice caz, contrastul acesta in care sflrEe5te povestea unui palpitant cldmpei de isiorie, clarobscurul, paracloxul. ctriar ilonia ambigui, uil-nirea aceasia restituie misterul neistovit al vie(ii, al istoriei, comunici inexprimabilul pdienjeniq de i1e care ne intimpini ori de clite ori scrr.rtint evenirnenlele vielii;i ale istoriei. Stiu clliat cir oamettii cumsecade cu sutlete drirg,ute, c'-i uasuri stLbliri, cu sentimente distinse sunt chial contrariati cind, cl'-lp:i

misura lor obignuiti, nu biruie ceea ce socotesc ei a fi frumos, nobil, mire1. Cum de biruie adeseori riul, uritul, minciuna, sfambetatea ? Cum de biruie absurdul, marele scandal ? Numai ci in aceste constatiri se amesteci mereu, in doze felurite, adevirul cu apa. rengele ?ngelitotre, aEa cd. nu orice n- nte e in stare si descifreze care este cu adevlrat realitatea, si mai pulin re7-ultatele, consecinlele. Un fapt mai presus de orice indoiaid e cd intre viziunea apocaliptici a istoriei gi cea progresistA, Istoria seaneni cu cea dintli. Apoi nu poate fi vorSa de o inlelegere a evenimentelor istorice uncle nu apar ciiterii gi seri.rnificalii spirituale, pentm ci nimic nu se intlmpli ca sd nu aibd o semnificagie spirituali, sd nu fie, irr cele clin ui'r'rl, o contribulie la eluciclarea procesului spiritual in care sunt cuprinse lumea gi istoria. De asemenea, nu putem face abstracgie de faptul cd un cuvXnt atlibuit lui Hristos e cu atat mai autentic cu cit e mai... absurC. Evident, e vorba de o absurditate pe linia cleclara\iei cd inqelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Durlnezeu, 9i ci socoteliie oamenilor nu prea se potrivesc totdeauna cu ale Lr:i- De asemenea, nu cred ci se poate face abstraclie de faptul ci Hristos a declarat: ,,Eu am biruit lumea I". Adici Viala va birui, a gi binrit, aEa ci in economia istoriei trebr-rie sd se intdmple ceea ce asigure, pdni la incheierea unor socoteli, biruinqa Vielii. inldunrrul acestei perspective e necesar se se Una seama ci lupta, lupta valorilor nu se di numai in arena istoriei lumii, ci Ei in interiorul, inliuntrul nostru, Ei invers, ca un fenomen de corespondenle Ei de rezonanqe.
90

Dar si nu impingem pnni la false claririli comen, tariul, sd nu sterilizim bogilia nesfirsiti a textelor pe care le-am citat, nici a ginclurilor care le_a insotir gi din care am notat numai crlmpeie. pe cdt m_am priceput, am incercat si fac anumite sugestii, sA des_ chid nigte perspective. in fond, cu virtui sau'cu clnrece tle destr.dbilare. cu ursoaice sau fdrA ursolice, cu filosofi sau cu pezevenghi _ acestea sunt intj_o loarte mare misurd probleme personale, adica ale fiecdruia dintre noi, in lume trebuie sd Lkuie Adeudrul. Ce fac oamenii, fiecare individual, asta e o problemi a libertilii fieciruia, a dramaticei libertiti a fieciruia. Extraordinar rimdne faptul acesta, or'ice condifli oferim noi, virtuoqi sau piiitogi, iscusili sau imbecili. Ad.eucirul - 9i Adeviml L Hrirto, _ brruie.. El a gi biruit ,,lumea',. Iar lucrul acesta e teribil I

Libertatea ca esemlci tt istoriei

e c: dtanui, anr si liclaug - o Pasiune" Istoria e dranlatici cut"n e orice viali profuncl?i, adevirati, pentt'u ci esenlx ei e libcrtate:r; mai exact. par-adoxul libertilii. Nr,r e potrivit s2i votbinl acurn despre accasti mis terioasir lib.tt"t" clit-r acllncul :rdincurilor existenqei, clar nu ne-am inqelege bine clacii nu a; da totugi citeva frinturi de glncluri din care socot cd reiese paradoxr,rl unei istorii determinate inliuntrul unui joc fabulos al libert?i;ilor omeneEti. Aici. ca;i in viald, la un exeme n mai atent aflim ci ansatttblul e necesar, in lrrenre ce:rminuntul nu e: sall nu e a$a cum il creckn noi. in orice caz, tin si spun din capul locului ce iibe*atca nu presupune o autonomie cle felul celei
Istc.ria e drtnnaticii

program gata ficut, lipsit de sllplete, pentru im, bunartitirea existentei sociale este un guveln care si gur va folosi ca metocli tortura. Cine nu respeet.i via, ta si libertatea nll se poatt s;i nu rccurgi ia silnicle Ei
teroare. ALltonomia, sinuciderea, cste lala satanic:l ?t libefl:]tii. Pcntlr-l mine , niltuf isesc, libertatca e faptul cel mai misterios clin cite ir-ni pot inchipui, e tarna cea rraj greu cle traclus in cuvinte obi;nuite. 51 e alcsigur sernnificativ c;i libertatea ece:tsta cseniiaii, ca szi nu clevini o zrn:rrhie, tlebuie si fic in acelagi tinrp ;i dragosre; trebuic sii fie libcrtatea ciragostei. Daci libertatea pe care o L.oate crrnoa$te olttlti obigmrit (lil>ertatea cealalti. la limiti fiincl a sffu]tului) arc tendinla cle a cler.eni ccva firi mdsurti, ce.v a care refuzi linitelc, ceva care refuzi conclitiile (conciitiile libertigii, ceea ce nurn..ri in aparenti e Lln paraclox), e pentru ci natura omului e in picat. Cihiar picatul, ega crlrn il prczintir cea nrai veche rlerlitatie
93

cu a h cie capul t:'tu. c cgoismul s;libatic sar,t clispretul, bunui plac. e in cele <itn urni f:rlirnentul. Libertetea c clrarnatica. c o suferinqi, cl:rr e o re:ilizare, o piin:it:rte, o afii'mare, e ceva clin care cresc semnele pozitivc ale r.ietti. Noi. cobaii :rri.tor regimur-i de teroare qi arjtitrar-, sllntem cci mai in nisuri sii inqelegem profund ci nr: e cu putinti sal se facit ceva temeil-Iic Lirui libertate, cu suptinrirre a totali a liberi:itii. p('ntru t i. ln lbntJ. un il.\entqnr-l reginr nrr rL:ped:i \,iata. nu crecle ci viara, prin geniul Ei impre, vizibilul care o caractc riz,etzi, zlre ce\-a de spus. Aceste reginud nu respecti o economie clati in orga nicitaiea clezvoitirii nonlaie, creatoare a vietii. Noi n(-ain pulUl Cun\jnge C3 un Suvrtn C:lr(.vi,tc Cu un
e indoiala. e

pe carc conceptia spengleriani o atfibuie culturii' i-rtonomia e sentimentul care nLl poate crelte decat din patrimoniul lucrurilor mateliale. si inc'ii ! Pentru .rnrtil .piritrrll. etll( )nomie e (ln n.n \r'lls nt nllu ci' cu cAt un on-r e r-nai spiritual, ca s:i zic a;e. uai in;urubat in orclinea valorilor spiritualc. cll atat el se simte rnai <lepcnclent, in sensul de p:r ltitliprtl.e, cle it-tlpirti$ire clintr-o prezentd. A$ spLlnc lsll: ceea ce .-or.'splrncle autonomiei e sinuciclcrL rt, iltr ccea ce cor-cspun.ie iibertllii - c:.r ptoblett'rri tlt limitf, -. e maltiiajul, darttirea din dragoste si tlirr ot'tlinq:i rlrsoltrt'i. lui Dttfirnczeu. Autonomt:r,
o)

refuz al unei asupra lui, e in cele din urmi tot un un act conclilii, nerecunoa$terea unei dependenfe' ficut de capul omului singur, izolat' qu'on veut"' Libeltatea nu este ,yivre, c'est faire ce lui Dos..,4 ,prr.r. Va16ry sau Marele Inchizitor al (ce.sert;;;;[i, ,,totu1 e permis 1", sd faci ce pofteqti amintim ,riituti.re'a""ne expresia aceasla dacd ne 'ra nu este nuu u poftit rnarttl), pentru ci libertatea a1 unei un romantism sau aspectul unei iluzioniri' al fictiuni. ci e caracteristica dominanti a unui simt cuprinl.".r.i"i"i, al realititii in intelesul rigtrros si ,a- ,t t.r-"rtului. Mi s-a parut totdeauna foarte cuseama rio" sa a.,d vorbind de realism ffui sd se lini 'il" t""i t."tnutea, adrcd fdtd sd se facd parte 9i zonei a" necunoscut Poate fi libertate cdnd omul sl t'T "..i"i, r. ..*o"na fal' de el insusi si fati de altiipamanlul: :.n el er fi iotul, ca Ei cum el ar fi fost cerul Sl Omul care se substituie totului e nebun' -'lrtoriu acleseori rdvigitd de oameni care i9i iau e ca 9l cum libertatea sd dispund de lumea aceasta i.r-", u. fi fost fdcuti de ei sau i-ar fi aqteptat pe et anilizd' .l'i1-ui ,n. rostul. ori Libertatea, in ultimi1ui Dumde a face voia -n p"!," fi decdt necesitatea "" [.u,, face adica ce trebuie, a respecta - dar,nu ^ niEte condilii ;;;i;; i" ;"tp.c!i daci nu le cunoqti - temeiurile 1uiui., f,-tr-taut-n."ta1e, care sunt si rdman Libertatea ;;'rb existenlei materiale Ei spirituale este o irn"tu, care in chip paradoxal este necesitate' ll'e'rg"ai:,

bilititi. Libefiatea aceasta devine generatoare de acte autentice, originale, profund conforme cu noi in;ine Omul ,,moclern", pe care eu il considel deplgit la ora actuali, degi e mereu vedeti pe scena social-culturali, nu prea pricepe asemenea lucruri. El are rlentalitatea unui paryenit - acufit cam scipatat - zdbduc, aiurit, lmbitat de bogilia neaEtptatd a invengiilor pe care Stiinta i le-a aruncat in cap, lovindu I parci cu leuca ! Un anumit realism al vielii de azi l-a plesnit cu atata violenfi, inc2t literalmente nu mai gtie ce si creadi, ce sd faci, nu gtie de unde si mai prindi firul car-e sd-l poarte prin ceea ce ii apare un labirint. Profetii mincino$i ai inceputului veacului trecut l-au legenat in dulcile ficliuni ale unui progres mecanic, inevitabil, treclndu-i pe dinaintea ochilor hipnotrzar,i cromolitografia unui rai pdm2ntesc. in adevir, cum i s-a prezentat piesa ? Mai intii progresul gtiinlelor trebuia in mod automat si inevitabil si rezolve... misterele existenlei, savantul si-i aduci pe tipsie secretul universului, totul nemaifiind declt o chestiune de timp. Cine se mai indoja. la inceputul secolului trecut, ci qtiinla nu va oferi, chiar celui din urmi neghiob si guri casci, elixirul vielii 9i piatra filosofali ? Sociologul era convins, mai ales sociologul, de perfecgionarea indefiniti a concliliei umane, iar filosofii inspirali de Auguste Compte vedeau toli desfigurin-

i'

i",si"g"tii,

persol.rn u.t-go1u*""t integral in actul cle realizare totnle responsa.r"U, d iut" resimlim conEtiinla unei
94

; i.ttr-.t" "fott disciplinat al clalitdlii -si in sensul cle informalie 9i cLrnoastere' este

du-se la picioarele lor taiul cobordt din ceruri, in sfirgit demistificat, pe pdmlntul in care, iar in sflrEit, omul igi infipsese picioarele Si mintea care riticise clestul prin coclaurile metafizice. incepea, in sflrgit, o epoci de aur matelialisti , izbdviti de toate obscurantismele gi de toate pr-ejudeciflle care petmiteau
95

omuh.l; sai JrLl ltri.li Lie:r \r'ibiit alin ll]:lnrl i)('ci()xr:i (le pe gard I Aga s a ajuns la o politicri si lli o r.ultur;l carc nu ntai uttr'.:ilcsc tier:il sccllltll-i stlid lr:lteri:rlc, p;in'Ii trsti. 'inchisc ?rtr-i-tti carc-i sitlpi(l si sr-:liciente 1or insile. Ce '.tt ttt:irelre politice Se l:-rspttlrclc': 1--,I'ospcritate:.r si cic fapt sttt.ccsLtl tli:tteri;tl xl Statullli' care exploateaz:i t()illl. illclLlsiv llmu1, c:i pc llifte obiccte' Ornu1 e pe;':incl scl:it'ul naturji, al stattihri, al clasei. al tehnicii, al socictirtii ..olganiz:rte', pe r-iinci si h acelaq;i timp. Pc.riitica a ajuns si sluleesci o idolatrie a Slatuhii, pe ntru care :jcoF crice rr-rijloc e bun: pcr ficlie . rninciuna, iniustitia si cliiar nlonstrttozit:rtea Pe de altii pai'te. c'cetnornicuJ, r:rmirrincl si ei clobindirea si m:irirca ne ljntitali a bogaifijicr - clc 1a |as;irit 1;r apus toti str-igar: rnirri[i produclia | -'. ;i in <iomcnj.ul :Lcesta orice miiloc oricit cle inrtnan, sau :rlrtrziv, sau chiar rJisr'r'ugiLtor, e .,bun '. Onrul acesta ecotlomic a i{rvaclxt clcocalrrcl:tt:i tstori:l. :ri in\':icl.t-o tocmai aculn, la sfirqit dc rnileniu, cler.oritrci chrblura ruoial:i a omuliti, Di:ntt-u r--a falin{j11tlil unei alsenlenea co:lceptii stl fie totili, pentrLi cir e.\periclrte s:i fic iot:rlzi. Ace:rst:t fizir:i politici ;i economici ;r i prim:it () anuruit'.i lirie de miScale oalnenilor- si lircruriiot. in .lc(il\l l l( iir':trl:t I iStOtiL I S-rl l)rrl'r:l 'i1'11;1 3i' i in a<:cast:.r orcline cle iclei. in ce 1el ctlltttt:t e natllrali cum o consiclct-'.i Spcnglerr - -si in ce rl'.isuri. fiinci natr.rrai:I. c opet'a spiritr:[:i si a ljbclt?]tii.S-al puiea de '.lsen.rcnel veclea cunl, trebLLiTltl. s:i lie pe lini.r rtottttrii, a ftti. a fl cscuiui, in se ns ilc ct ilalie, cle t-ocl nc-'rn'ial. poete totusi sli se:ilrat:i, szi clerogc' sir lirrngl la gfa\.e pcn efsltaiti.

gioasi insisti atita asupra caracterului gi roh.rlui fundamental pe care il joacd libertatea_ Nu e oare s-ar putea ivi intrebarea - m6.ntuirea o formi a determinismului ? Ag rispuncle: da, fird. ptea multd teami de a crea o confuzie pentru ci, nddiiduiesc, s-a vizut in ce sens paradoxal aq zice da. Dacd ar fi insi nevoie de un spor de preciziune, aq spune nu, mnntuirea nu implici un deteminism, ci ni;te ercigenle, Lln maximum de exigenge. Aceasti exigenqd a adevirului, cum am atras atenlia, a fost resimfiti in chip tfagic, pentru prima oard in istorie, de poporul evreu, de Israel. Aqadar, isroria e $i detenninatd - implici adici ni$te exigenle -, dar e 9i opera libertilii umane. O comparatie poate ar fi necesari. A$ spune atunci, ca si ne inlelegem mai deplin, cI istoria seamine. cu viata care ne este clatd $i pe care, flrd si qtim cum ;i firi sd cunoaptem in chip limurit implicafiile ei, nu noi ne-o dlm. Ea insd nu ne este dati gata fdcuti, ci fiecare - e ca o sarcini personali, ca o misiune, ca o obligalie - trebuie sd o realizdm. Ce anume trebuie si facem, cum trebuie si o realizim, ni s-a spus oclatd, 9i nll mai suntem dnddcili in fiecare clipi, aga ci nu resimlim vreun fel de obligalie imperioasd de a face ceva determinat. Fiecare e lilnr. sd decfuld singur, clupd rispunderea;i priceperea lui, 9i vreclnicia lui, ce urmeazl si faci. Astfel, oarnenii se ingiri intre cloui extreme: omul intin-rplitor care va realiza - ter. menul nu mai e porivit - o viatri intimplitoare, cimia i se poate intampla orice; gi, la capltul celilalt, sflntul, cilduzit cle exigenlele adevdrului, clin liber-

Du sI ne intoarcem din nou la libertate, pentl.u ci s-ar putea pirea curios ci un om cu o viziune reli-

lirlc bi (lrilgostc. c lr( isi \-:r lllo(l( l:l \ i:ttil \iL ct a:t,", :flrntLrltri Iiin(l ')rgrtnizillii :tritrtl ;rrlici ""t,t lr"i"nai orgrnicit:ttc. in PclsPecli\ rl ( i ( xt( r'i' )lri-t ntl i" t or pr.,'* Pro(lucc tlecil antttttilc c rt nittt'''nle' ."." uoi fi reflexul celor ce se petl'ec inlauntrrr' intr-o economie interioat i. o-tranlstoria, trrai exact epocile ei, vizute ca al intimplirilor rJ;;, ;; un teflex xl evenimentelor' aspira(ii' bune' .f1.,-r.th",uf oamenilor, convinpieri' alcltt'titit' ca 1..t.. .nnfut"' conceplii, efori' va fi 5i ea constrllco rezultanti, clin pelioacle haotice' str'rpide' cere rspiri.l-e irl"--i",1,'rt'rrr,.n,". ."'''''lin perio:r'-lc xrt'culalil un stil le o expt <sie mai cornp)eti ^nla i pcrto:roa nrei lideli a,, ."", ce sunt o:lntenii intl o puterile noas;;;;. Nt este cleci in-rposibil sau peste cu ceea ce tre sd ne construilll o viald mai confonld ;;"tt; .;" aspirim si fin'r, 9i si putem spune' la un rost' precum c) rnoment dat, cl ea a a\'-Llt un sens' un ui; in Jorul leJii. intimplitor' ctt ttn lrihn[ cate ",u""t cr si ctttn n-ltn ir,r fi n.,rnttrl sau nimicul Vorlr fi triit confi fost, fdri si ldsim o urird' Putern cle asentenea la sensul ei' sau' ,i-ii.,".t", contribui la realitatea ei' n-mlt lliologic' Jir-r-rr-,ti"a, o putem trii ca un fapt mai a fbst' ;i aiunci totul r"a fi ca 9i cum n\ irt.rl.rliRcDet. insist: i5loria. cJ si iiltJ llt nistr' ir((lllctil)llc' c:riii. incltrrle niSte (lJle fttn.. l:rnlent r lt de erl* fifr"n"r"n cle a le cunoaqte' cle a le sh-qi' slt-ta^le ininno,r, .r,, a ne inchipui ca lc putcrn '' lttcl:r ilc t i pt'omoft..,,. l'stori,,' cx 5i vi:rlx' in ensemhltrr u intr-Lrn fc.l -:i \ ctza ccvf,. chilt pcstc crpr'tl nosrt inclttsr tn clrier inrponivrr noa5tri E tetrta tlr:rttlltli''i texillta istodei.
t)

( lf(xlo-

Implicaliile fund.ament ale ale istoriei

insi acum care sunt aceste implica[ii, aceste date funclamentale ale istoriei ? Vorn
S:i ne intrebdm

vedea atunci cIaci, aga cum se incearci de cltev:r clecenii, este posibili separarea cor"r-rpleti a planului politic cle ordine:r spiritului qi daci nu cur.nva aici e o gravi eroare, pentru ci in realitate puterile spiritului - ingiduie si spun Duu-nezeu - lucreazi perntanent in lume. Iati, noi, oamenii r.remurilor acestora - mi refer Ia situalia citona generalii -, ne-aln obiqnuit a face foarte mare ctz de idei. Spunem: e un intelectual I, e plin de idei ! - ;i ni se pare ci aceasta e totul, e esentialul. Nici nu ne putem inchiptri ci am cunoxtte un om daci nu cunoastem ideile sale. O intrebare, insi: omul inseamni ideile pe care le are, sau omul e ideea pe care o intrupeazi ? Naufragiul atltor inlclectuali pe care i-am vizut bitutri, clitinali cle toate vlnturile nu mai lasl nici o indoiall asupra rispunsului. insi luclurile acestezr le aflu adrnirabil exprimate de Ortef{a Y Gasset: ,,Dar nu este viati omeneasci, viali care si nu fie mai intii a..sezatl pe anumite credinge fundamentale, care si nu fie intl un fel edificatci, clicliti pe aceste creclinle fundanen tale. Aceste credinle funclamentale nu ies la iveali lzr cutare ore sau in cutare zi a Vietii noastre; :,lccstea nu sunt cle fapt idei. glncluri, pireri pe care lc aveln,
99

98

nu sunt nici ralionamente. Ele sunt cu totul altceva Si formeazd. fondul temeinic al vielii noastre, 9i nu caracterul unui conlinut particular care ar fi situat in interiorul acesteia. Credinlele acestea sunt ca sipate in substanla vie a alcdtuirii noastre, sunt ca o amprente, ca un sigiliu pe care il punem pe toate marifestdrile noastre. Ideile intimpldtoare - scrie mai depafie Gasset -, 9i intri aici Ei acelea Stiintifice cele mai riguroase, putem spune ci noi le producem, cd noi (s.m.) le suslinem, cd noi le discutdm, cd noile propagim, cd noile combatem Si ca suntem in stare id murim pentru ele. ,,De fapt pentru... idei nu se sacrifici, nu moare nimeni, dar pentru concesii, pentru hipnoze, da". ,,Dat ceea ce ne este cu neputinf; e... sd trdim din ele. Eie (ideile) sunt opera noastrd, ceea ce presupune dela viaga noastra, viala noastrd ale cdrei aqeziri sunt credinfele, pe care nu le producem noi, ci suntem aceste credintre. Sunt, prin urmare, idei cu care ne intdlnim 9i idei in care ne intXlnim, in care ne regdsim. La aceste

credin;e

nu

ajungem prin efortul (aq implini

adiug2nd: exclusiv) al ingelegerii noastre, ci ele sunt acelea care opereazd in adincurile noastre cind incepem si ne gdndim la ceva. De aceea nici nu le foro aluzie la -ule- .1. obicei, ci ne mdrginin-r si facem pentru noi ele, cum se intdrnpli cu tot ceea ce este
realitatea ins5gi.

Teoriile, dimpotrivi, chiar cele mai veridice nu existi declt in misura in care sunt gindite, de aici vine nevoia ca ele sd fie traduse in forme. Asupra a tot ce ne gindim e in fala ochilor noqtri o realitate problematici gi ocupd in viaqa noastrd un loc secun100

claq comparat cu credinlele noastfe autentice. pe credinle insi contdrn, nu gdndim asupra lor; raporturile noastle cu ele sunt de incredere, intotdeauna ceea ce lucreazi in chip decisiv in toate demersurile noastre e ceea ce nu e gnndit cu o con$tiinfA clare gi particulare. (Ag vrea sd. attag atenlia cd nu imi insuFesc ceea ce spune Gasset decdt ir linii mari, gi daci am merge la ptecizie, atunci ag avea qi eu de addugat anumite completiri in sensul ci nu totdeauna credinlele personale se bazeazd, pe ceea ce este iralional sau incontrolabil.) Aceasti interven{ie a ceva fdti sd glndim se cheami conta pe ceua. (,,Cred pentru ci e absurd" - credo ^ quia absurdum - faimoasa propozifie atribuitd lui Tertulian, de obicei redati sub aceasta forme trunchiate, nu e chiar aga de paradoxald. E adevirat cI o existenli spirituali incepe printr-o diruire liberi, printr-un act de incredere, de ascultare, intr-un fel printr-o credinld, care, insi, in cele din urmd, ste pe o experienld, qi nu pe o absurditate. Nu se poate crede - qi credinla nu este un bigotism, o hipnozd,, o [d.cdneali, - un itinerariu dintf-o absurditate in Credinla este rodul, trebuie sd fre ^lta. rodul unei libertiti plenare, al unei cunoaqteri, al unei experien{e.) In orice caz: credinlele formeazd fondul vielii noastre, terenul in care ea se produce gi e fecundi. Ele ne pun in prezefll^ a ceea ce este pentru noi realitatea insigi. Toati conduita noasffe, toate demersurile noastre intelectuale depind de natura credinlelor noastre autentice. (To1i oamenii cred in ceva ? Da, cJci gi scepticismul poate funcqiona ca o credinF, 9i ralionalismul poate fi o cr-edingi, 9i chrar incloiala sistematici.) in ele trdim, ne miscdm, suntem.

fifif

qryA

10i

Noi nu avem clcspre ele o constiinli expresi (c cazul, fireptc, al omului obi;nuit), nu le gindim anume. clc lucreazi lntr-un cl'rip lent ;i viu, ca implicate in tot ceca ce facem gi tot ceea ce gindim. Cincl credem in cer.,a cu adevirat, noi nu ;Lvt:n idee despre acest ce\ra. ci in chip simplu contin'r pe acel ceva Aceasta ?nseamnd ci intreaga noastri viali intelectuali este secunclari in raport cll viata reali sau autentici, ;i nu repfezinti ?n aceasta din urmd decit o dirnensiune virtuald sau imaginari. (De aceea un intelectr.ral e totdeauna un neputincios, iar pentru mine tipul intelectualului e belferul de filosofie,
belf'erul universitar).

Cum se formetLzd aceste credinle ? Si ludn'r cazul extrem al convingerii Ftiinlifice celei mai riguroase, aceea care se fundeazi pe eviden1e... Ceea ce e evident, fie oriclt de evident (pentru czi presupune o interpretare) nu e pentrll noi o realitate, nu credem in ea (cle aceet probele unei plecloarii nu pot fi e/e singure clovectitoare). Atat doar ci spiritul nostrll nu poate si ocoleasci de a recunoagte ca adevirat; acleziunea e insi automatl, mecanici. Dar si ne inlelegem: aceasti acleziune, aceasti recunoa;tere a ac[eviruh:i nu ?nseamni altceva decit aceasta: daci 51lnclim asupra acestui subiect, nu admiten in noi ingine nici o alti pdrere deosebiti cle ceea ce ni se pare evident, ;i nici ceva care si i se opuni. (Evidenlele acestea pe care le are in vedere aici Gasset sunt mai mult rezttltatul unei tehnici, un rezultat care apare mai clegrabi necesar decil evident - evidenla implici si alte planuri -, necesar penttu ci a fost
702

reguli; ceel ce inse:rmni ci e o necc sjtate cle con\.en!ie. Ori istoria este o eviclenti, este ciar-ea in I'tleag a unor eviclente. Ea nu estc o neccsi, tate cle co .enqie. Din aceasti cauzi istoria ne de_ pdFeqte. Ea nu poate fi fabr-icatd, confccqionati, isto, ria nu se poate,,face" (curn, sper, s-a vizut si clin cvocarea epocii lui Iulian Apostatul). Ilcalitatea este ceea ce se opune vointei noastre. e accea de care ne impied.iciim. (.Desigur, in sensul c:i Adevirul e irecluctibil.) De altfel, omul are constiinra tlrrl l. a intelcctlti ,;tu sc (xef\cJla numai lsuprl ntrtterialului problematic, cd adevirul icleilor se ahmenteazi clin acest caracter problematic. Adevirul tcesta coruistd in probele pe care le aducem, pe care le putem aduce. Ideea are nevoie de critici precum plinlnul are nevoie cle oxigen, ea ne sustine $i se afirmi sprijininclu se pe alte idei, care la rlndul lor sc sprijini mai mult sau mai pulin pe altele , fornlnd impreuni un sistem. Ele formeazii, sau pot forrna, cleci, armitura unui unir.ers in care se integreazi exclusiv idei, ;i despre care onul stie ci el le fabrici. Astfel, fen-nitatea icleii celei mai ferme se recluce lzr soliclitatea !^are ?i permite s.i fie confruntati cr: cclelalte idei. Adevirul superior e acela al evidcnqei (prin r:rma re e ;i o evidenii care e o dovaclii), clar valoarea evi dentei (eviclentir inleleasi in rnod obisnuit: stiintific,i sau filosoflci) este la rlnciul siu o pur-ui teorie, o iciee $i o combinatie inteiectLial,l. intre noi qi icletle noastre exi.st:i cleci. totcleauna, o distanti cle netrecut: acec:r care merge de la rcal la imaginar. Dilrpotrivi. sun_ terr insepar-abil legati cle creclintele noastrc. F:rDt e
crblinr-rt clup:i 103

ca avem nevoie totdeauna de un oarecare efort pentru a ne compofia conform cu ceea ce gindin-r, adici pentr-r.r a lua aceasta cornplet in serios (ce just e exprimati aceastd observafie). Aceasta dovedegte ci nu -cred.emin ceea ce gdndim, cd presimlirn cI e un risc esential in a ne increde in ideile noastre. Daci n-ar fi aEa, n-am considera ci e ceva eroic in a fi, consecvent cu ideile sale". inci o observatie iusti: ,,Firi indoiali, in comparalie cu un roman, gtiinfa pare si fie realitatea insdqi, clar in comparalie cu realitatea autentice bdgim de seame ce $tiin{a line de roman, de fantezie, de con-

Istoria ca mdrturie a credintei

strucfia mentali, de edificiul imaginar". Suntem vii $i istoria e vie, suntem creatori 9i istoria e creatoare cind traim pentru afirmarea credingelor noastre, pentru merturisirea lor. Lumea ideilor e prima etapd a mate1ializirii, 9i e inceputul mo4ii spirituale a omului 9i moartea unei culturi.

pe intelesul libeltdlii Am stdruit pulin gi am ^plsal gi pe semnificali^ credinlei, pe caracterul lor fundamental gi deJinitoiu al existenlei. pentru cd Istoria, fiind un aspect al existentrei la un anumit nivel de obsen'atie gi ingeiegere, trebuie sd fie in esenia ei o merturie, o istorie a libertilii 9i a credinlei, a in1elesurilor tainice ale povegtii oamenilor. Cine ar intruchipa atunci aceastd. dramnticd - dramatice in sensul ?n care am incercat sd precizez - gi semnificativi poveste ? Cine ? Ei bine, eu cred cd o familie de oameni care incepe cu Abraham, arhetipul ei spiritual. Abraham, socotesc, e icoana deplind a ornului, intruchipati apoi cu toate sernnificaiiile ei in Hristos. Abraham afirmi implinirea timpului gi vadirea, in inceputurile loq a sensurilor existenlei omenegti. E inceputul Revoluiiei ca o izbucnire a sensului in lume. Isto4a este, in esen,a ei, aceizstd experienyd. Revelagia cregtini nu e o revelatrie de concepte, de idei, ci cle fapte substangiale ,i semnificatiue in inleles suprem. Agadaq afirm ci rniezul istoriei, coloana ei vertebrali, tllcul ei se concentreazd in succesiunea aceasta de evenimente ?n mijlocul cdrora e Hristos, Cuvlntul lui Dunrnezeu Celui viu. Biblia - lucrurile scrise acolo se petrec mereu Vecbiul Si Noul Testamenl, iati centrul de iradiere a

10i

senslrlilol ei. iirt:l lniezlrl istoriL-i. txr Llil)lidcc esle'l Este prezenta lui Durnnczcn in iunrc. Ninrcrri. clcci, nu poatc pr-iccpc in chip profr-rncl sensr.rl. r.'.rio:rrel unui evenirlefrt, ciaci nr-r-l raportcxz,l. nr-r I intelege in *errrnilic.rti.r lui .p'rittrrli. J rirt-i r'llcit- r Rrr-lrrir. Existi, prin urn'lare, \n popor a/e.r, Israeiul, si o intreagd fan'rilie cle oameni, Noul Islael, care se chcami Biserica creFtini, arhive ale sensurilor proftrncle, in func1ie cle care sti toati istori2r, cat:i a fost si clti va m:ri fi. Revine lui Abraham cinstea de a 1l ales. ?n libertatea qi creclinqa lui, pe Dumnezeu, $i cle a fi fost ale s la lZindul siu de citre Dumnezeu. ntr intr-o abstraclie ideologica, ci ?n fapta aceea cutremur:itoare a ascultirii, a credintei, :r libertdlii reprezentate prin pregitirea cle a acluce jertfi pe unicul siu fiu, Is'.r:rc. Cu el inccpe propriu-zis istoria Ei chemarea tainici a tlrturor oamenilor de a lucra la reaiizarea unei icoanc revelatorii, Hristos Cuv?rntul lui
Dumnezeu. Istoria este acest loc geonetric in care se realizeazl trupul lui 11rrsloE cum afirni Biseric:r, oarlenii clevenincl midularele Lui. in :rceasti viziune s ar' putea spllne ci noi, oamenii, suntcm ce niste fermenti, c:r niqte ,,organizatori" - tennenul il imprr-rmut ,.lin q*nrti.:i. si ntt din gene,/i -. Cf, nisl( ..orgrnizrtori" inir-un ozr uria;, universul inl?iuntrul ciruia trebuie. sau lnai exect suntem chcma(i, sir ir-rcrim realizarca chipuJur On'rului. Fiecare on e chemat -;i ar trebui fiecare si-;i clescopere ace:isti esenli2rli chemare prin realizarea celci mai personale existente, dind expresie valorii spif itllzrle pc carc o poarti, ca Lin t'.rlant, r,enincl pe
106

lune. Omul e clLernat, e .lestinat - cle aici tot zltuciu, n'rul acesta inens, patetic. emotionant al istoriel _ s:i te;iizeze chipul Olnuiui inclunnezeit, descoperincl, identificind, promovind valorile perene pe care le poarti. Cel ce nu,si descoper-i aceasti chemare, aceastA destinafie, se destrar.lri intr-un soi cle fali_ ment, un faliment mai mult sau mai putin risunitor
onl clupi chipul si aseminarea noas aclevirul continut in aceasti cea mai veche traditic a oatTre_ nilor, credincioqi sau necredincioEi, este formulatzi, in rrltime analizi. insisi probletna otnultri .si a isto iei. Ace^st|propozilie, aceasti problemi rezumii is, toria, iar personal sunt sigur ci nimeni nu poate cla o rnai cuprinzitoare, sd zicem, formuli de inlelegere si de estimare a ceea ce se intimpld ?n Istorie. Am si obseru, ln orice caz, ci cel din unr.ri dintre oameni. ln situaliile cele mai nenorocite sau clegra_ Jlntc. tot riniestc sau genle fc un..lcv:1, de r nu fi reusit, dupi cea mai anemici pirere a lui, a fi orn. Dorinqa, nostalgia aceasta, intr-o tainicd laturi a su fletului, e profundi ;i e comuni tllturor oamenilor. chier ut igesilor. r:lherilor. rlcslrinrtijor. Voinr si n.linr ,.ca oamenii": aceasti exprcsie nu trebuie inteleas:l la standardul cel mai de jos, si in foncl cel mai nesemnificativ, cici ?n reaiitate exprcsia chtar detcrio_ ratd, clegradati, tot are, pini la urmi, un inteles spir-i_ tual. Este evident ci a trii,,ca oantenii,, nll poate insenrna a trdr ca un clobitoc. Oamenii, omul. popo:r_ rele aspird si triiasci, echivocul la un morneni dat estb exclus, ,,ca oamenii". Cel m:ri nebun dintre con-

tri": trebuie si recunoasci oricine ci in

sau insemnat. .,Si facem pe

r07

ducitori gi leformatori, chiar chinuincl gi ucigincl oamenii, se zbuciumi tot pentru ,,mlntuirea" lor, tot ca si-i faci se triiasci, nu este a$a ?, ,,ca oar.uenii". Chiar daci ornul, oarnenii, popoarele, conducitorii, din ignoranle, din superficialitate sau din pricina ,,demonului", pe care unii se filesc cdJ poarti, tot problema Ornului 9i deci a lui Dumnezeu e inclusi ca un filigran in zbuciumul gi demersurile lor. Ce este idolatria, care sub o formi sau alta funclioneaze mereu in lume la toate nivelurile gi in toate epocile, daci nu dovada peremptorie ci omul nu poate trii flrd chip, fdrd chipul umanitilii lui, care ca problemi reali este chipul lui Dumnezeu. Am sa spun in treacit cd, ar fi odat6, de aritat intr-o istorie a afielor, agezatd in aceastd perspectivd, de ce evreii, care nu arJ cbipul, n-au avut pini in epoca noastre mari pictori Si sculptori, iar atunci cXnd s-au manifestat in aceste arte au ficut-o in curente suprarealiste care le-au ingiduit ,,pocirea" chipului omului, caricatura gi grotescul, ceea ce eu consider teribil de
semnificativ... Iar ispita, riticirea, ce este daci nu o retecire de tine insuli, de unde toate derogdrile, abaterile, contorsiunile gi, firegte, primejdiile pentru o integritate a omuiui, a personalitalii ? Adeseori lucrurile stau gi mai riu, pentru ci aceste derogiri, aceste ispite sunt recomandate, cultivate, de cei care au nescocit rafinate teorii ale ,,geniului", ale condiliilor de crealie. Personal am in;eles de mult cd. icoana lui Hristos este icoana omului, ci a fi cregtin inseamnd, in cele din urmi, a fi Orn si a $ti cu clatitate cum sa te indrepti pe calea care cluce la chipul tiu profund, de om. Dar
108

pini la sfir;itul veaculilor intre cloul pozitii extreme: unii vor considera acestea o rirmigili inexplicabili cle prejuclecifi, ni$te naiviti[i, o poveste, 9i chiar o prostie; iar a\ii igi vor cla mereu
oamenii vor pendula seama ci. aici sunt probleme esenliale de neistovit, care merid o meditalie neintrerupti qi o angaiare fagi. cle ele. Ag intreba clintr-o dati aici qi cu naivitate, cici nu md tem de ea, nu e ceva profund cutremufitor ca un om ca Abraham - numele lui imi suni ca un ecou cle peste veacuri -, simqind chenarea lui Dunnezeu, se ,instreineazi" de lala gi neamul lui, de niqte particularisme in fond, da nagtere unui popor care suprxvietuieste celorlalte de mii de ani, bdtut, schingiuit, robit strdbate veacurile tinlnd-o una Ei bund ci: Dumnezeul nostru e Dumnezeul cel viu, Care a ficut cerul gi pimintul, 9i nu existi alli dumnezei afari de Ell Din lpetul acesta, proferat fird oboseald gi firi indoiali, de citre profe! 9i drepqi, se contureazi apoi o figuri, un chip de om providenlial, care este atit cle dorit, ?ncdt din spita aceasta se gi nagte Omul, r'iul lui Dumnezeu, cate va kttra in Ierusalim, va propovddui impirdlia lui Dumnezeu, se va ristigni, va bea oletul nerecuno$tintei, i$i va da cimaga si fie trasi la sorfi. Vreau si spun ci, la un moment dat, cloringa aceasta a fost atit de puternicd, de extraordinari, cle invincibild, incit ea s-a materializaq a primit rispunsrrl intrupirii. Fapt e cd din ceea ce piruse unor contemporani rafinali gi puternici a fi o ftlrtuni intr-un

pahar cu api, cu un faliment aproape grotesc, ,,o chestie" in cel mai bun c z, a ifirpdt\tt istoria in dou;, p6.nd la qi de la, r'dsturndnd imperii, popoare, gcoli, filosofii, tdzboaie, frimXntdnd congtiinta, niscXnd
709

biser-ici gi catechale, cirgi Ei colo:trrr', ()po-c cle arti, fironllmente care infioari si in:llti inirne ;i cugetele, niscind o Etiinti cum nu a niai lirst, o culturd Ei o civilizaqie firi pereche, agezincl t<>tul, dar absolut to tul ?ntr-o perspectivi din ce in ce mai fecundi ;i mai uimitoare. Nu mai e cu putinli si iegim de aici, din aceste probleme fundament:rle ridicate de feciorul tlmplarului Iosif, ndscut de Fecioara Maria ! $i arzAnd toate etapele dintr-o dati, ce este, in definitiv comunismul ? in esenla lui e tot o controversi in care e implicat cregtinismul pini la o tigiduire deschisi gi totali, o luptd disperati cu Hristos, de infirmare, de anexare a omului, de ruinare a lumii daci altfel nu se poate scipa de Hristos, este o foarte mare dricie, cllm asemenea unui profet a vizut incomparabilul Dostoievski. Privili: pe de o parte, sd nu-1i faci chip cioplit, iar de altd parte, o nesflrqitd qi penibild procesiune de poftrete $i busturi, ca o supremi idolatrie; pe de o parte, iubegte pe Dumnezeu din toati inima ta, de altd parte nu existi Dumnezeu; de o parte, iubegte pe aproapele tiu, de alti parte, ura sau o dragoste abstracti, evazivi, teoretice, pentru... umanitate, adicA, efectiv, pentru nimeni; pe de o parte, omul pecetluit cu chipul lui Dumnezeu, de alti parte, omul ca funclie sociald, ca piesd interganjabili intr-un malaxor; pe de o parte, respectul fundamental al omului, dincolo, scopul scuzd mijloacele; intr-o parte impirilia lui Dumnezeu e in inima omului, dincolo, magazinul de stat; intr-o patte, insingurarea, meditalia, intimitatea omului, lucruri sfinte, dincolo strada, sinclicatul, lozrnca, placa rostitd pini la imbecilitate ;;.e.nr.cl. Lista

e lungi ;i nu e pr-ca gt-eu cle intocmit, cici e vorba cle o t?igicluire punct cll punct a credinqei intr-unul Dumnezeu, folosincl principiul afir-nat de Guicciarclini: tigicluie;te ceea ce vrei si nu se stie si aflrmi ceea ce vrei sI se creacli !, evident alamlticat gi preparat cu fel de fel de perfidii, minciuni Ei neru;inate inclrizneli. Si nu crezi insi, scllmpe cititorule , ci lupta aceasta despre care e vorba aici e singura. O, nu I Comunisn'rul e nun'rai forma cea mai violenti si mai cleschisi, de o mare anverguri, intr-o bitilie permanentd ?mpotriva realitilii cregtine a existenlei. intreaga istorie, intr-un fel, e aceasti lupti: lupta intre feluritele chipuri de tigiduire realitdlii, a crealiei - a realitllii ^ metafizice, substratul Realitilii -, a realitdtii lumii, pe plan istoric, 9i afirmalea substanliali a existenlei, a lumii prin Hristos. Aceasta e toatA Istoria, 9i aceasta e
orice istorie. Scriind acestea mi glnciesc la cei ce inleleg ce spun, dar gi la cei care se vor fi mirind de cele ce citesc aici, poate pentru prima oari, cdci gtiu ci toate acestea sunt sau pot fi o necurmati pricini de scandal. Dar istoria asa va trebui scrisd, cici aqa e via1a, a$a e Viata. Semnul cd un eveniment istoric a fost inteles in semnifica;ia lui profundi gi aclevirati acesta e: ?ncaclralea lui, a;ezarea lui ?n acest context, care e lupta de care am vorbit. Eu nu pot gi nici n-am ciderea sd iau acum inreaga istorie de la inceput ;i s2i o t'iln-ricesc pe limba aceasta. NLI pot ;i nici nu este stilul meu, o lucrare cle buchiseali $i de aminunte. Am si incerc, insi. si co-

1i0

111

mLrnic o expetienti, si cleschicl fic 5i cele mai modepte perspective. Mai intai ag dori sd obseru cir lumea cr.egtini se amesteci azr - anericanti ocupl Japonia ! - cu toate popoarele lumii, intr-un mocl in care nu tnai e vorba de o dominalie si o exploatar-e, ci cle un soi de organiz re Qi de contact la nivelul unor valori care nu pot si nu aibi enorme, daci nu chiar imprevizibile consecinle pentru omogenizarea spirituald a lumii. Sub aceste valori se aucle un Cuvlnt, pand la rnarginile pimdntului. De asemenea, aE dori si relev faptul ci Rusia, care, vei vedea, e tot pravoslavnica Rusie, exercitd o dubli influenti asupra Europei, politici gi spirituali. Pdrjolul care s-a abitut asupra ei, e o convingere profundi a meal nu va fi fost spre distrugerea Bisericii, ci spre intirirea ei, cici fo4a unei institulii, de pildn, nu consist; in volumul ei, ci in calitatea ei. Ori Biserica Rusi are privilegiul de a cunoaste perseculia gi ?nnobilarea cre$tinilor din catacombe. Faptul ci aceasti Rusie e cilare, ca intr-o ga, pe Europa gi Asia, pe de o parte, iar pe de alta ci se frdmlnri si joace un rol planetar, me face se cted in foarte mari gi importante prefaceri in lume. ln perspectiva in care md migc, aceste fapte in-ri apar cle o covir5itoare insemnetate, degi in clipa ?n care le notez ele sunt mai mult ascunse in ceati decit foarte evidente. Eu le acord o colosali semnificatie. Probabil la un moment dat zarva, tulburarea din lune se vor mai potoli, vor mai clescregte, oamenii vor fi clin nou amigiti de iluziile, de fictiunile ,,bunei siiri", gi poate, deEi mi. cam incloiesc, se va ajun6;e chiar la aceea ,,dulceali de a tii", pc o scari incl
1.1"2

cI tulburarea, involburzrrea aceasta va descregte foarte greu, $i nu chiar pentru atat de multi vreme. in orice caz, evidenga semnificaliei acestor evenimente de acum se va intuneca, se va umbri, gi mulli vor socoti iadqi ce Apocalipsa e o fantezie, iar cei care vor fi vorbit despre ea in mod serios rdmln niste oameni... Dar vor veni din nou vremuri grele qi primejdioase, popoarele cu puteri inci mai mari se vor amesteca gi se vor cunoagte iarigi ca ni$te frali rii, iar oamenii iqi vor pune, pe o scarl din ce in ce mai mare gi in mod din ce in ce mai profund problema Omului 9i a Viefii. De problemele acestea Fi de adeudrata lor solutrie interioari nu va scipa absolut nimeni. Cum? Intereseazi mai pulin gi e locul mai multor ipoteze cam deopotrivi de indrepti;ire. Cum se va int2mpla ca problemele acestea esentiale s;l atingi pe fiecare, evenimentele din ultimele clecenii ne-au dat anumite semne, care se vor relua la o scarl din ce in ce mai mare, sub forme pe care le vid tot mai teribile. Dar inci o dati, cum anume se va intimpla lucrul acesta, deocamdatd nu poate fi dec2t un lung prilej de vorbe gi de ipoteze. Ceea ce cred cu putere e c1 va veni momentul cind mai fiecare om se va intilni cu problema vie;ii lui gi va fi aproape obligat, de gravitatea situafilor, se ia o atitudine fermd, sd opteze intre o anarhie clezastruoasd, impinati de minciuni, de un soi de negalie care impinge spre neant, Si calea cat de cit a Aclevirului, a orclinii. Evident, asta nu ?nsearnni ci istoria si omul vor inceta s; fie in echivoc qi in ambivalenti, dar rot mai mulli vor dobdncli constiinta cd oplilrnea nu mai e o
Poate ! Degi sunt semne
71.3

neintllniti.

glumi, nici o gargariseali intelectualii, ci aproape o problemi de viali gi de moalte. Ltpta, dranta istoricd, ,,agonia", ptin urnlare, va fi din ce in ce mai puternici, mai sfansi, mai greu de eludat, mai incordatd, mai la o inaltd tensiune.
e cam schematic ce spun, dar o fac tocmai pentm ca mirturisirea si nu ia infilgare de roman foileton.
Poate

Criza religioasa

ci

Daf lupta ace sla, spuneam, nu este singufa inldunhul controversei istoriei. Strdbatem, lucm care s-a spus pini la saturalie, pdod la o golire de conlinut, o crizd. $i e adevd,rat. Cum s-a manifestat aceaste crrzd? S-a manifestat ca o sumd de curente reformatoare, sociale, politice, religioase chiar, cu tendinle radicale de a risturna tradilri, agezl'ti, valori. in numele cui ? Aici ar fi foarte greu, daci nu imposibil de adus vreo ptecizare. in numele niminui, al unui vag, in fond. Promotorii lor ? Niqte ideali;ti, mai exact: niqte ideologi, minuitori de... idei, ori am vezut ce valoare au ideile ! Iar unii dintre noi am vizut ce valoare au ideologiile ! Ceea ce ag dori se scot in evidenli e c5, degi aparent contradictorii, curentele acestea se aratd la un examen mai atent a avea un ideal aproape comun: dinamitatea, h aotizarea tuturor agezdrilor omene9ti. De la dreapta 1a stlnga gi de la stdnga la dreapta, pe Loatd clavial]ura nuanlelor, dacd se mai poate vorbi de nuanfe, acliunea e de amncare in aer a a1ezdtllor care irr;emeiazd o reali prosperitate a viefii omului. Nu vorbesc ca un burghez, ci vorbesc ca un cregtin c te are simpl permanent al nevoilor de primenire, dar qi de desiLvlrqire a omului. Ci lucrurile nu vor iegi dupd dorinla acestor curente 9i ci peste socoteala lor se va intdmpla altceva
1.1.5

in lume si istorie, aceast:r e o alt:'r fatir a problemei. Obsen'im insi ci, fie e vorba cle un antisemitism mai mult sau mai pulin agresiv, rnai nationalist sau rlai

ci e vorba de pocirea crucii, cu cdrlige sall cu stea in cinci collur-i; ci e vorba cle neam, de patrie... .,fara, in sflrgit", cum se exprima Farfuridi, de nalionalisrne. cu,,isme" in coadi, mai rnult sau rnai pulin sentimentale ori rltoite; ci e vor, ba de o $tiinle fluturati ca un steag al unei crase ignoranle, cle o;tiinli care prin gcoli, prin academii, universitifi, prin broguri, prin sisteme politice, prin amabile insinuiri, sapl terneiurile credintei, ca barbaml care habar nu are de ce este opera de artd sau lucrarea cle geniu; ci nu e vorba de mitui tehnologic gi acultural; cd e vorba de niqte teorii mai mult sau mri prrtin liloso[ice $i politice (are vor si promoveze Statul la un colectivism universal, la un monopol uriag, la un control monstruos al mirftlrilor qi al constiinlelor; ci e vorba de Raclio care cinti valsuri de Strauss, Run-rbe sau face propagandi; ci e vorba de intruniri libere sau de gedinle d.e sindicat obligatorii; cd e vorba de o presd liberd care se prcstitueazi ca si fie pe gustul cttitoriior sau de o presi care ii trateazd ca pe ni;te imbecili, cd e vorba de cinenratogrzf Sj de revi5te care clisr ute pe pagini inrrcgi nazrrriie qi n'rofturile vecietelor (am vrut odati sI scriu un artj col intitulat: De l^ imitatio Cbristi h m:rimutdreala Holll'wooclului); ci e vorba cle clreptrrrilc femeii care ,,e egala" birbatului sau cle lichidarea f-:u-niliei, pentru
naivi sau elementari;
116

rimine o fonni camuflati a luptei impotriva cregtinismului, o cursir intinsi, in general vorbind, celor

putin nationalist, mai abstract sau n]ai elementar, el

mulli oameni n-au crezut ci singura, exclusiva for muli de salvare e mirirea productiei gi banul ! Astlzi
e o convingere aproape universali

ce mai e .,aia far-r-rilie '1', un contracr or-iclincl rezilia, bil; cii e vorba de o teorie a ,.muncii", a folosir-ii ,,tinr pului liber", a muncii cle folos obgtesc F.a.m.d. la nes, far;it, toate sunt tot atatea feluli, Llneori proste$ti, alteori n-rergind pind la oarecare rafinamente, de inducere in eroare, de cre:rre cle confuzii, aclici de spargere, de dezagregare, de lndepirtare a omului de el insugi, cie confiscare a intimiritii lui, aclici cle destrimare a lui. lcleer principlli. ob.esia. ay zice, a ruturor accrtot actiuitdli e ideea cd imbunitilirea omului, a umanitilii nu se poate nagte decit pe temeiuri materiale. Miriti productia !, iari strigitul de pretutindeni, la rugi, la americani, la englezi, gi ci banul e singura putere prin care se va opera o noui mlntuire a lumii. Niciodatd, ca astezy qi nu e forrnuli de stil, mai

ci

ci

fericirea e sino-

nimi cu posesia de bunuri materiale. Suprimarea rdului s-a transformat intr-o problemi de posesie de bunuri materiale sau cle profitare de bunuri materiale, cum e in lotul socialist. Acesta e qi rnotir.ul pentru care toatd lumea trebuie si munceasci pe brinci gi si fabrice intr-un soi cle nebunie ce'r'rei gi ce nu vrei.
S-a ajuns la situatia .grotesci, de necrezut, ca mapinile

si lucreze Ia... fericirea omului. Fericilea, mintuirea, o chestie de fabricate I An'r uneod impresia ci nebunia oamenilor a atins un punct culminant ! De aici, in otrce c^7-, o serie de bizalerii $i impostut'i caf nLt se mai termini. Mi refer in prin'rul lincl la acesti ideologi care vorbesc, toli, de idealuri 9i cle paraclisuri,

clar cer sacrificii, sacrificii care, in afari de scandalul vielii lor personale, nu dau rezultate consistente pentru sclavii 1or. Oriunde omul igi elimini dependenla de ordinea absoluti lucrurile merg prost sau pe dos, chiar acolo unde mai funclioneazi nigte bune inten1ii; mi g2ndesc la aria aga-ziselor democralii, unde se practici o toleranld vinovati, absolviti de exigenla

oriiiror criterii, de fapt o ingiduinqd fald de tine in-

sufi, o toleran!; reciproci, inliuntrul cdreia cdle atan' disiamente infame nu sunt cu putinld I Tirania 9i

trugerea infloresc la adipostul acestor toleranle' Bundoari, se pdlivregegte despre pace 9i se triieqte bine de pe urma industriei de fizboi cate inarmeazd popoare barbare, rapace qi primitive. Sau popoare care se bat, dar pe sub mlni iqi v2nd armament ucigdtor impotriva 1or inqile ! Sau unii plitesc pe al1ii ca sd se bati pentru ei. Igele acestor drdcii au devenit foarte incurcate. Spectacolul acesta mi face si mi glndesc adeseori la Prouerbele lui Breugei, care evoci balamucul din zilele noasfe ! Priveste la oamenii aceqtia care igi inchipuie ci toate relele vin din afari, c2nd in realitate ele vin din inima omului, care igi inchipuie cd perfeclionarea e in primul rAnd o problemi Unand de mediul inconjuritor, cind de fapt e pe dos. O ambianli ideali, qi omul va fi firi cusur ! E ceva jalnic ! De aici: mirili producfia, confortul, bunistarea din care se va naqte bmul perfect ! E ingrozitor de idiot ! De aici accentul pe o gtiinld utilitariste Ei o indepdrtare de orice cunoqtinll duhovniceascd ! Cel din urmi producitor de vreo alifie o recate e un personagiu infinit mai important decat cel mai mare duhovnic in stare se face
118

oameni in toati putelea cuvlntului. Cine se mai glnsar mai caute pentru copilul deEte btrnioarii, ^sldzi, Rar, cate un artist de geniu siu un mare educator ? n-rai cauti in lume vreun maestru, fiind in stare si stribate prin toate piedicile ca si-l afle Ei si ajungi la el. Flacira sacri nu mai trece din mdni in mXni, ci la intimplare sau ca o improvizalie. Conducdtorii de popoare sau guvernele nu se mai gindesc la crearca in primul rlnd a unui climat spiritual. Eu n-am vizut in anii acegtia pe nici un conducitor mergdnd la universitili sau asistind la deschiderea vreunui curs sau vizilind mai des Academiile sau dind importanla unui eveniment ca aparilia unei cirfi, vizitand gcolile, intretinandu-se cu dascdlii, cu elevii, inaugur2nd biblioteci si fdcind caz de ele, mergdnd la expozilii, discutlnd vreo piesd de teatm sau vreo teorie filosoficI. Terenul acesta e de calfi Fi e mereu fonf. I-am vlzut insi de milioane de ori fotografi^\i la p^rdzi, in fabrici de bomboane, pe gantiere sau bitlnd cXmpii in discursuri hilariante, destinate neantului de vorbe ! Conducerile, guvernele au devenit economice, in orice caz accentul cizind cu pulere pe economic. cu ministerele importante Fi cu toate celelalte activititi tiranic subordonate, controlate de reprezentanqii,.. fiscului. Idealul suprem federalizarea economicd a lurnii. Nu tegeduiesc ci planul acesta e important, dar de la o viziune ecumenici, soborniceasci a lumii, la o intreprindere economici universali, ciderea de tensiLlne mi se pare prea mare, gi chiar jalnici. Despre rAnduiala spirituald se spune: lasi ci asta va veni, dar mai intai etc., etc... Ori asta e curati dricie,
119

pentrx ci nimic nu vine aqa, picand pari miliiafe in gura lui de nitifleali I Normal ar fi, in credinp mea, sa ciulim mai intii..., dar nu rnai vrexu si arunc mdrgdritarele. . . in orice caz, ca valotrle spiritului si fie mereu pe undeva pe la coadi ca o cenuqireasi iremediabili, e cel puqin o neghioabi 9i grosolani eroare de perspectivd. De asemenea, oamenii de culture care nu caute, nu ajuti, nu promoveazi pe cei care seamini cu ei, pe cei din familia lor spirituali sunt foarte vinovali fali de ei inqi;i qi fap de comunitatea in care triiesc qi nu realizeazd cd, de fapt, de bogdti^ i^ oameni de valoare depind destinul 9i rezor\anta operei lor. Ei dau dovadd de o pernicioasi sterilitate. $i iati cum ajungem sa constatim din nou ci lupta, criza esre in fond o crizd spirituali, in primul rind; mai mult dec2t at1t: o crizd religioase, 9i incd mai mu1t, o crizi de ordin creEtin' Spun aga pentru ci cle fapt omul se nagte religios, dar devine cregtin contractand niSte obligalii, nigte rispunderi, insumXndu-se unor comandamente. in orice caz, e o crizd a convingerilor, a atitudinllor, a credin1elor, giin ultimd analizd o crizd a credintei, o crizd care a izbucnit mai intii in sufletul citotwa, al elitei, $i nu o crizd lscatl din pricina condiliilor materiale. Ispitele 9i derogirile, molegeala qi confortul vinovat s-au strecurat mai int2i in sufletul oamenilor, 9i pe aici au ?nceput se sdruie nebunia qi dezagregarea. Germania in 1914 nu a inceput, cum greqit se argumenteazi, rlzboiul din motive economice. Bunistarea nemtilor era notorie, iar prestigiul Ei influenla lor in centrul, in lisdritul Europei gi in Rusia erau enorne. Germania era pe punctul de a cuceri aceasti
1.20

regiune a Europei. Sau poate cinevir si explice starea paralitici a Frantei dtn L939 prin consideralii economice, cincl este evident ci Franla s-a prdbuEit moralmente, spir itualmente ? Firegte, in contextul unor sirrptome esenlial, dominant spirituale - metafizice chiar - sunt, desigur, implicate complexe pe toate planurile vielii, 9i deci gi in planul economic, dar nu compiexele economice determini paralizia sau eroarea. Nu existi eveniment al vielii in care sd nu apard $i ilele economice, 9i deci eeplicaliile economice. Ele insa nu sunt esentiale ;i au valoare plni la un anu-

mit punct de inlelegere, mai aproape de misura

ornului obiqnuit, de r2nd, sau a ,,realiEtilor" care lin vrabia de coadd. pind pietd gi vrabia gi cioara de pe gard. Apoi, ei explici ceea ce s-a intimplat. Mergi ! Iati, eu vorbesc destul de l;murit. E o crizd de incredere, de credinle. R2d cu amlriciune clnd aud: ,,demnitatea umani", ,,libertdli democratice" ;i alte sforiituri, formule stereotipe care nu mai au nici un confinut echivalent in inima oamenilor, care au ajuns un soi de neant sonor, cdnd nu sunt pur;i simplu o escrocherie de cel mai josnic aluat. Vor salva demnitatea umani, cine ? Negustorii ! Vreun plan economic ? Partidul cutare ? Oamenii care nu cred in nimic ? Haida de I Si fim seriogi I O rena$tere a valorilor spirituale nu poate se lXqneascd decdt dintr-o noul dramatice $i vie confruntare cu Dumnezeu. $i convingerea mea e ci, fie cu voia, fie firi voia celol care tot fac planuri, evenimentele 1i vor impinge pe oameni din ce in ce rnai mult gi mai clar spre aceaste confnrntare Ei reintiinire. La un alt nivel, mai jos daci vreli, problema se pune qi se reia mereu, ln sensul ci r27

inceptrtul vielii unor orgd.nistne, conrunitlli, particle politice, culturale etc. nu se poetc pr'ofila $i cipita o oarecare consistenli gi eficienlir clcciit printr-o confruntare cu problemele majore ale omului ;i ale vielii, iar acestea, am vi.zut, nu pot fi detagate de problemele omului cu Dumnezeu. De fapt, aceastd febrili activitate economici, daci nu este numai un mod de escamotare a unor realitili vilulente qi pini la utmi ineluctabile, ele sunt conconitente si cu un soi de tendin1i... religioasi. Economicul fabricd mai totdeauna gi o religie care distribuie fel de fel de surogate, politice, spirituale, teosofice, sosuri pentru toate gusturile gi pentru toate etaloanele prostiei bietului om. Dar este evidenga insiqi cd accesul la o spiritualitate autentic; e o problerni de putere, de personalitate, de efort serios 9i disciplinat. FarA mari experienqe qi mari posibilititi nu se pot cleschide mari bulevarde spiritului, creatiei gi formirii oamenilor. Numai prin oameni de mare carieri pot veni mari daruri, numai ei pot iegi din echivocuri, din nesfirgite gi sterile dupliciti(, dintr'-o gmecherie interioard care nu secreti decit confuzie qi, de la o vreme, nu rareori, adevirate dezastre. Daci toati lumea se hrine5te cu surogate sau cu preparate de tapioci, mare lucru nu poate si iasi, ci ccl mult lucruri cluioase, drigute, gi proiecte peste proiecte cu bilanluri nule. Cu toate ci e mai virulent, pentru cd minciunile au aici un caracter de sfruntare, gi comunismtrl tot un sllrogat este ;i nu poate si aduci soluqii valabile nici omului, nici comuniti[ii. Cu toate aspectelc clurc ale unor regimuri care simuleazi birbttia gi curajul, ele sunt in fond niEte sentimentalisme pline clc l:r;itate in fala
122

aclevdratelor probleme ale vielii. Ele in-ri evoci acleseori pe bitrinul Karamazov, ca gi pe acel crin'rinal .,riu $i sentimental" care se induioseazi de suferinlele unui goricel gi care a conis abominabile asasinate. Repet, orice efort economic e zadarnic pind la urmi gi cu rezultate neproporlionale, in orice parte a lumii, dacd viala nu se poate manifesta cu posibilitille ei geniale gi imprevizibile. intr-o pafie mai mult, in alta mai putin, lumea s-a inscris sub o cupoli pe care se poate scrie religia gtiintei $i sub care fiJnc[ioneazi tar mai mult sau mai pulin o idolatrie a omului. Omul se inchind lui insugi, socotind ci nimic nu mai e dincolo de el, el fiind un soi de alfa gi omega al existenlei, ceea ce este tot o formd de surogat ?n galeria atator surogate. Aceaste noui religie propune o mecanici prin care omului i s-ar lua din sarcini nu numai munca de robot, dar gi toate problemele care ii tulburd existen1a. Omul e momit cu reveria prin care vor fi suprimate problemeie care nu-i dideau pace. Semnele de neliniqte gi de intrebare vor fi inliturate, omul va trece prin vjxt) ca printr-un vis. apoi tot pe o scari rulanti va fi diruit ,,en douce" neantului; operat sub anestezie I Am sd reamintesc insi aici cuvintul lui Baudelaire: ,,Cel mai mare qiretlic al diavolului este si ne convingi ci nu existi". Poetul clamnat a ficut o experienlS peste care n-ag recomanda si se treaci cu uqurinli. in acelagi ansamblu de idei, sfituiesc cu cilduri cititorul si citeascd subtila carte a lui Denis de Rougemont: La parl du diable, dtn care rezultl cu claritate ci dracul nu e o poveste de speriat copiii gi ignoranlii.
723

meali, inillitor, aproap sublim l gi de pirerea


Religia aceasta a gtiintei, cale nu trcbuie confundatl cu gtiinga, este o aclevirati intreprinclere, cu mijloace ;i tehnici de inducere in ero:rre, de abatere a omului de la Calea adevirati., 9i pini la urma o tigiduire a situaliei exacte a omului in univers. Este o intreprindere de amelire gi cle adormire a constiinlei etice Si de anulare a unor intrebiri gi probleme care pot restabili un echilibru, un simq ai rispunderii, o exacle asezare in realitatea in care suntem qi ne migcdm. La limiti, tendinla este de anulare a congtiinlei pdcatului, ca omul si-gi inchipuie ci e liber sd facd orice. Dostoievski a pus in termeni riguroEi, imposibil de infirmat, aceasti problemi. Se spunea oclati, gi in democralii tema subziste, ci uox populi uox dei, iar in regimurile totalitare dictatorul e vocea poporului. in realitate, nici vocea lui, nici vocea poporului nu se pot substitui pomncii lui Dumnezeu gi hotdririlor lui. De obicei calculele, socotelile omenegti lipsite de congtiinla unei dependenge de ordinea absolutului duce la o spargere a unitefii, la silnicii, la distrugeri materiale ;i morale, 9i pini la urmi la r-rn faliment, la ceva in care daraua a fost mai mare ca ocaua.
aceasta, ceea ce e destul de interesant, conducitorii si guvernele, clar gi toli oamenii bine, profesorii de ftlosofie, de pildd, multi savanli, academicieni, care nu mai pot fi... fanatici, pot, ?nsa, sustine cu invergunare,

Religia Etiinfei, dupd ce proclami moartea lui Dumnezeu, afirml infailibilitatea omului. Ce mai e atunci adevdrul ? O problemd de sufizgiu gi de popularitate, cind in realitate istoria gi viala au ardtal cd, adevirul totugi il poate deline chiar Unul singur, iar martirajul Lui poate consfinli aceasti tulburitoare situafie. Temeiurile noii religii trebuie si fie... $tiin!ifice, 9i... democratice. $tiinlifice, adici scienliate, de ordinul vulgarizdrn, gt democratice, aclici de toc-

bunioari, conceplii politice sau declali Scripturile naive gi absurde. Ei sunt partizanii Criticii, deasupra cdreia pun totugi maniile gi tabuurile 1or, partizanti unei critici administrate din scaun gi cu ochelarii pe nas, pe care ?nsd nu-i riscd niciodati in furtuna gi volbura vielii. in scaunul lor confortabil qi bine proteiali de baionete sau alte organizalii, ei devin fanaticii gtiinlei, ai progresului, iar pe parcurs ai confuziilor, ai contradicliilor, ai revenirilor, sau ai atitudinilor multiple in aceeagi chestiune. Spectacolul e feeric, 9i uneori profund dezgustitor. AceEti oameni agteapld, din cind 1n clnd. un geniu care si impace intr-o sintezd superioarl crezurile lui cu cunoagterea dobinditi ,,intre timp". La nevoie acegti oameni se mullumesc si primeascd gi normative, ca si elimine subtile controverse gi si qtie gi ei cu cine voteazl, in definitiv ! Nu e un pamflet gi nu sunt nigte ironii, pentru ci unii le-au plitit scump de tot. Aproximaliile acestea de aproximalii devin jalnice ?n ochii celor care stiu ce existe, ?n universul material ca qi in cel inefabil, qi puncte fixe, puncte de stabilitate, de referinle. Toate aceste lucruri qi situatii pot cdpita o incalculabili insemnetate daci le considetim integrate ?ntr-un efort polivalent gi obscur de unificare religioas.i antihristicd a lumii. Aceasta nu e o nilucire sau vreo obsesie care sa ne laca si vedern pretutindeni
125

mafii, kukluxclanuri, cici ar fi gi o prostic, gi ridicol. Aici e vorba de cu totul altceva, cle o lucrare intr-un fel grandioasi, care depisegte consiclerabil socotelile unor persoane sau ale unor grupuri mai ales implicate in interese locale gi irnediate. Eu md refer la o lupti antihristicd - despre care vorbesc cu toate claritatea gi libertatea interioard - qi care e un fapt, o realitate, gi nu o ipotezd sau o teorie, pentru cei care cunosc cd Hristosul nu e o teorie, o fic;iune. De-a lungul mileniiloq destui au avut aceasti congtiinle, aceaste viziune clarl, a doud familii de oameni, una prin care sporeste 9i se implinegte omul gi o alrA familie prin care spore$te discreditarea, deteriorarea omului, prin care se submineazi ni;te temelii aSezate de Logosul, de Cuvdntul lui Dumnezeu in lume. Ei slujesc, mai Stiind, mai negtiind religii pe dos, rdsturnate, inversate. Prostia, u$udn!a, nevrednicia, stupiditatea, absurditatea, mijloacele primitive, abjecte se amesteci cu rafinamente ale sim;irii gi inteligenlei, cu iscusite proiecte gi contrafaceri. Atunci, la diferite trepte, auzim in aceasti noui teologie vorbindu-se, se potfivette, nu se potriveqte - de progres, de invechitele conceplii ale unui trecut, de superstigii, de legende, de ignorange, de noi baze ,,serioase", de metodele gtiinlifice gi atdtea sloganuri de care vizduhul pe care ?l respiri omul modern este suprasatufat. imi dau seama de impresia curioasi sau chiar de scandalul pe care le poate provoca felul acesta de a vorbi in sensibilitatea celui care aude pentru prima oari un astfel de limbaj. Totugi, s-au int2mplat in ultimele decenii atatea teribile evenimente in lume, la toate nivelurile gi in toate compartimentele, incdt so126

fel de afirmatii. Sunt convins cd in epoca noastri chiar, faptul va transpare din ce in ce cu mai mult contur Si relief. Unii, pulini, presint, vor primi propozigia, nu se vor cabra, sperlnd ci prin acest fundament religios am ingeles o noud cloctrind religioasd mai acitirii, rnai apropiatl de mentalitatea omului moclern, r-r-rai compatibili cu stadiul actual al cunogtinlelor omului etc., etc., o doctrini, o concepFe, o credin(a universali care sd impace gi capra, gi oaia gi vana, gi lupul, 9i pe llngi care cregtinismul va fi fosr o... copilirie ! Ei bine, nu. Referin;a mea e firi nici o putinli de echivoc la conceplia cregtini. in afafi de ea nu poate fi decit un sincretism hibrid al tuturor ereziilor, cum sunt unii prin lumea anglo-saxoni care aspiri la
127

cotesc ci a venit lnomentul sd se vorbeasci firi ocoliguri gi fird menajamenre. Sper insi ca oricine si-gi dea searna ci clespre aseflrenea lucruri nu se poatc vorbi la rnodul simplist, cum s-ar putea incerca, sau cum chiar au incercat unii. Pr.in oameni caricaturali cele mai extraorclinare lucruri risci si fie cleformate la caricaturi qi grotesc. Iar in acest domeniu se poate aluneca cu cea mai mare ugurinti. in situatii bufone. Grimasa gi risul actoricesc p2ndesc aceste lucruri la fiecare colt. Unii, citind acestea, nu vor ingelege mai nimic sau deloc, alli vor intelege sau vor bdnui ci se comunici ceva, ori pe mine aceasti categorie e cea care mi intereseazi. Ya sd zicd, trdJfi o crizd, am si adaug acum: chiar de mare lnvergurd. Fundalul ei e religios. Nu se vecle inci prea bine, foarte mulli nu vid deloc realitatea, temeiul unei ast-

forme inalte de spiritualitate. cat'e sunt teosofi, fac spif itism, sunt plini de nobile intentii, ir-rbesc la nebunie clinii gi pisicile clrora le riclici rronumente funerare cu inscriplii penibile 9i care, crez2ncl in metempsihoze, speri ori sI miorliie pisica in inima 1or, ori ei sd vorbeascd prin guri de papagali sau asini mai bine hrinili. Referinta mea nu este nici la asemenea doctrine, nici la altele care igi propun se ,,salveze" Biserica, prin reforme, ca s-o faci m i.... atractiva. mai acceptrbjla in ochii lumii. in ochii mei. asemenea proiecte sunt culmi ale imposturii gi ale lipsei dc bun gust. La limiti, in perspectiva aceasta - $i lin mult se subliniez ci nu vorbesc din cir1i, ci dintr-o substantiali experienld qi meditagie -, istoria perioadei care a inceput qr care, in multe privinle nu va mai semena cu cele cu care ne-a famlliarizat istoria de manuale, va lua infdligare a u or repetitii generale la sciri din ce in ce rnai vaste si mai impresionante a ceea ce viziune a cregtini a numit Judecata de Apoi. lin si mai observ ca idolatria, cum oricine poate aslezi constata, nu e, cum s-a crezut, un fenomen al ignoranlei, sau al primitivismului, ci e o dimensiune permanente a omului, de la care nu fac abstracfie nici cei mai orgoliogi gi rafinafi. Nici profesia, nici cultura nu-l apiLri pe om cle aceasti. ipostazi. Ba aq spune, climpotrivd, cu cit gradul cle independenli gi cle disponibilitate creste, cu atat, in chip paradoxal, omul e mai susceptibil cle a cidea victimi unei iclolatrii. Cr-rltura nu annleazi nevoia niscocirii de idoli, claci ornul s-a inclepirtat de zrcleviratr.rl Dumnezeu. Forma idolilor poate varia, mai mult sau mai plltin,
L28

clar pe pieclestalul care a rimas iau loc mereu allii: Inteligenqa, Arta, gtiinta, Partich,rl, gtabi, Birbi etc. Preolii acestor iclolatrii se recruteaze nu din ignolanli, ci clin spirite ,,clistinse" care strigi, la nrodul clomnului cle Lapalisse, sloganuri: ,,$tiinta a schimbat faia pimintului I Stiinta a eliberat ornul clin lanprile sclaviei r.nateliale gi morale" (ceea ce, fie spus in treacit, nll prea se vede). ,,$tiinla va suprima mistertrl Ei va gtele cu buretele tainele, va spulbera toate prejudeci[ile". gtiinla, farul etc. vorba lui Dos' toievski, caracteflzand un personaj: ,,Min1ea spunincl

adevlrul !".
Dar sunt convins ci oamenii vor descoperi treptat, Istoria e o dramd, ci via\^ e o treabi foarte serioasi Ei ci firi Durnnezeu nu existi solulii adevirate gi eficiente, ci omul e in intelesul cel mai riguros un miracol, marele miracol al existenlei !

cI

Istoria ca dramd. Nodul dramei lui Israel

Pdn toamna anului 1939 sau la inceputul celui urmdtor, nu-mi mai aduc bine arninte, in orice caz intr-o epocl de pronunlati recruclescenti a antisemi, tismului la noi, am scris un articol intitulat: ,,Drarna evreilor vdzuti de un cre;tin", pe care l-am dat la r.evrsla Viala Romdneascd. An ficut corecturi in gpalt, dar n-a apirut fiind in intregirre cenzurat. Articolul l-am mai citit ?ntre timp catorva. Niciodatd insi nu s-a mai ivit prilejul cle aJ da publicitigii. Nu gtiu clnd se va mai ivi prilejul si vadl lumina tiparului. Dar in definitiv, asta are qi nu ate importanll. Poate cd nu e cu totLll nepotrivit sIJ reproduc aici, daci e vorba si ingelegem cit mai bine de ce clestinul acesta al evreilor;i al cr-egtinilor este, firi nici o indoiald, miezul ?nsugi al istoriei ;i ctreia sernnificaqiilor ei majore. Vom ingelege de asemenea de ce antisemitismul - aceasti permanentl gi impo|tanti problemi - e o lupti foarte perficli impotriva creqtinismului, vom inlelege rostul, func;ia extraorclinar-i istorici a acestui popor, mirturia lui printre noi. Vom inlelege ci problema mintuirii nu e o povestc s;i, in sfirgit, de ce - lucrul apare ca un paradox - un cre;tin aclevirat este obligat sd apere Israelul, chiar cind compoltarea lui riscolegte resentimente antiscmite, sI se sirnti soliclar cu el, cici Biserica si Israclul, separat
130

si impreuni, joaci palticla mlntuirii neamului omenesc. Pentru mine nu e deloc o intimplare ci in in-rpletitura atator evenimente extraorclinare, cate sunt ale vremii acesteia, ne izbim clin nou cle evrei, intr-o formd sau alta, cum de altfel s-a intlmplat mereu cle-a lungul zbuciumatei istorii. E de asemenea de notat ci aceasti virulentd prigoani a evreilor inseamntr reaprirtderea cu putere a colxttiinlei Israelului, tocrnai clnd drama istoriei se plecizeazi. vreau mai precis si spun, cind se vede mai clar ci moare o lume gi se naEte o alti lume. ' Iati articolul.

Drama eureilor udztttd de un cre;tin ,,Istoria evreilor taie de-a curmezigul istoria neamului omenesc, ca un dig in calea unui fluviu, pentru a-i ridica nivelul." L6on Bloy

Poporul evreu riclici ast5.zi o gtava- problemi congtiintei tuturor oamenilor. Sub imperiul unor evenimente care pregitesc o riscblire dramaticd a intregii lun-ri, omul veacului )O( este constrans se ia act cle aceasti pr-oblemd 9i obligat si aibe o atitudine; el nu mai poate rimane indiferent. Statele mari ca Germania Ei Italia, care insumeazi la un loc peste o suti cle rnilioane de oameni, qi prestigiul unor culturi au ficut din aceastd problen-ri o pl'eocupare insistenti qi capitali; state mai mic.i, sub ?nriurirea acestora, au reluat ;i ele mai vechea lor rifuiali cu evreii. in sfirgit, in alte tiri, pe clrept cuvlnt nelinigtite cle unele misuli curioase lua-

r37

te inpotriva evreilor, s-a produs o stale cle spirit in care sunt lesne de deslusit uimirea si revolta. Mai pretutindeni, astfel, antisemitismul este clin nou, ?n vremea noastrd, o temi cle viguloasi agitagie politici, intrelinuti cu stAruintA din clteva focare cle sugestii. Iar daci, nu a izbucnit chiar pretutindeni in lume intr-o formi acuti, faptul se datoreste rezistenlelor care mai pot inci stivili violenta. lTermenii sunt ciutafi gi lucrurile nu sunt spuse chiar direct, pentru ci voiam sd treacd articolul prin furcile caudine; ceea ce totugi nu s-a ?n6mplatl. in ordinea morale inse, drama evreilor a intAlnit conqtiinta tuturof oamenilor; ceea ce ne indreptilegte si vedem in momentul de fatd in aceastl problemi motivul unei controverse universale.

acun o problemi pe cale saizeci de secole n-au putltt s-o radieze cle pe ordinea de zi. Personal, an'r puternice temeiuri si nli indoiesc de rezultatul acestei intreprinderi, ca gi de iluziile care s all ndscllt. Vorn incerca, aEaclar, si aritim acelora care nu sunt in rnod iremediabil prizonierii pirerilor obignuite Ei banalitililor care s-au ingrimidit in terenul acestor clisculii ci soarta evreilor nu e in m5., na oamenilor Ei nu atfu'ni de vreo socoteali politicl.
clea solutionatd

in umbra istoriei nu e intaia oati cd. evreii ?ndmpine ostilitatea mulgimilor care, de altfel, sunt in sentimentele lor atdt de versatile ! Din cele mai indepirtate timpuri a rimas, sdpatd in pi^:uiL, zgariate in pergament, scrise in cronici povestea zbuciumatei lor vieti, mai ne?nleleasi, mai stranie de c2t a oricdrui popor. Astizi le e din nou clat si strdbate zle grele, poate nu totugi cele mai grele din cite au avut de sufedt in riticirile lor nesfir;ite plin pustiudle morgii sau in surghiunurile robiei. Cogmarul de acum, insi, e mai inspdimintetor pentrlr cd il trdiesc in mijlocul unei civilizalii, in care asemenea lucruri nu pireau a nu mai fi cu putinle. Contrastul, astfel, contribuie gi el
la risunetul unof fapte care, nu e prea mult de atunci, pireau de necrezut. Mulli sunt astizi incrediilali cA a venit ceasul unei dezlegiri definitive a acestei spinoase chestiuni. Ei ?9i inchipuie ci, in sflrgit, vor ve1

fala pimintulut, prezinti;i ei insu;irile familiei


omenesti in mijlocul cireia tr.iiesc gi tind citre $tergerea semnelor care ii deosebesc. Clt priveEte pe nationalisti, ei numai in mod arbitrar gi superficial apasi pe chestiunea antisemiti, pentru ci, la o analtzd mai sistematicA, mai putin sumari gi la un nivel serios de disculie, obiectivele unui luminat nalionalism sunt cu totul altele declt o elementare perseculie a,,jidanilor".
1.33

De altfel. probleme acelstr il lobt cercerati pe toate felele, nu numai acum. Daq sirind dintr-o dati chiar la vremurile noastre, trebuie si spunem din capul locului ci cercetirile gtiinlifice neindoielnice contest, orice temei suslinitorilor teoriilor rasiste. Nu existd, din punct de vedere biologic, rase pure, afari de, pare-se, cdteva grupuri de eschimo;i gi clteva grupuri din pieile-rogii. Grupele de oaneni s-au amestecat intre ele necontenit, firi a urmiri vreodati cu inadinsul p;strarea unor tipul.i pure. De aceea $i evreii, dupi regiunea pe care o ocupi pe

2-t

in realitate, notivele mai irnecliate ale acestei acliuni ?qi au originea intr-un joc foarte simplu, chiar simplist, de inter-ese politico-econor-uice, care inclici pe evrei ca fiind in stat definitorii posturilor de comandi, in stare si exercite o mare influengi in toate domeniile de activitate gi si beneficieze de un numir de avantaje gi bunuri disproporlionate intr-o repartizare propol'lionali. Consideraliile economice, ca si ln cazul acesta, pot si fie o explicalie pind la un punct gi in misura in care mai nult sau mai pu4in toate fenonenele sociale igi aflI o explicagie in lupta pentru o bucatd de pline, la care s-ar gi reduce, in definitiv, teoria selecliei prin fo4i, adici sacrificarea celui care la un moment dat nu se poate apira. Or, clnd se deschide impotriva lui acea lupti de violenle care poate merge p2ni la asasinate, atunci evreul oferi pe planul social gi econon'rico-politic cele mai
multe gi mai facile satisfacfii; Ei cele mai multe foloase materiale, totdeauna atat de ispititoare ! Evreii - intervin altii - sunt elemente de destrimare, de dezagregare sociali; canalul prin care se scurg in inima unei comunitili toate relele gi blestemi1iile, aEa incnt suprimarea evreilor ar insemna coborirea, ca prin farmec, a paradisului pe pdmant. Ura impotriva lor e sporiti Ei de convingere alatota ci evreii au o mentalitate singulari, care e numai a lor, o mentalitate foarte particulare $i rezistentd, cu neputinli de acordat, de topit in climatul moral al celorlal! oameni. in sflrgit, aceia cate igi aduc aminte, cu acest prilej, ci sunt creqtini, se socotesc obligaqi, in sarcina gi mXndria lor rendscute gi a!a!ate, si rimprospiteze un moment istot'ic solemn gi si rizbune o
131

infamie cale, de atllnci, a ocolit lumea, clat- pe care, mi tern, ar fi ficr,rt-o Fi ei, ar repeta-o gi ei. Dar si nu mai stir-uim asupra rnotivelor Ei explicafiilor care s-all invocat si care circuli astezi ca locuri comune Si care nu au o valoare, ca si zic astfel, clecAt psihologici 9i... practici. Aclevdrul lnsi e ci nu intereseazi pe nir-r-reni. Ca cle obicei, Si in aceasti mai delicati problemi cei mai mulgi se mulgumesc si. ia de-a gata ,,argumentele" care se potfivesc cu tenperamentul, cu priceperea sau cu interesele lor, f 'i absolut nici o preocllpare de cunoaEtere reali a ptoblemei. Principalul este justificarea unei atituclini preconcepute sau a unei reaclii ?n care e amestecat, in cel mai bun caz, numai temperamentul. Prea putini sunt aceia care ndzuiesc sd cunoasci adevirul sau si cunoasci cel pulin un alt punct de vedere decXt acela al celei mai inspiimdntitoare banalitifi. Celor mai mulgi le e indestulitor ceea ce se strecoari p6.ni la ei nigte biete pireri, un simulacm de idei ticluite ca si alunge, prin jocul repetirii ;i al contaminirii, indoiala ci lucrurile ar putea fi;i altfel gi, in orice caz, ceva mai complicate decit le prezinti purtitorii de cuvint ai unei propagande declarate. Un cregtin, insd, nu se mai poate multumi cu nigte pledoarii confecgionate, fdrd prea multe impiediciri, cu o uqurinqd care e aproape de vittuozitate, mai ales ci pentru el, o asemenea problemi se cere examinatd la cu totul alte coordonate decit acelea pe care le oferi $tiin!a, politica sau econon-ria. gi apoi, e in afari cle orice incloiali cd numai cregtinul e in stare, in aceasti chestiune, si aibi o vedele de ansarnblu, de totalitate care si ?mbr-iliqeze intreg univer-sul isto,

r35

ric cll r-r-r2rlile gi profunclele lui sen.rnilicalii. Citci nu se poate privi oricun risipirea evrcilor- printrc toate noroacele gi nici privi oricum uimitoat'ca, inexplicabila lor supravieluire irnpotliva vitrcgiilor- gi agteptirilor. Aser.nenea lucrtrri soliciti o alti inlelegere decat acelea cu care ne intilnim la fiecare pas. ,,Cunosc bine acest popor - scrie P6guy. Pe pielea lui nu se afli un singur loc care si nu fie dureros, pe care s'i nr.r fie o vinitaie, o veche urmi, o durere surcli, anintirea unei durcri surde, o cicatrice, o lovitut'd, o rand clin R'isdlit sau din Apus." Acela care r.r-rerge plni in miezul problemei e cu neputinli si nu se intilneasci cu semnul de intrebare - ag spune: cu misterul - in'rpletit in nedezlegata $i atat de mereu zbuciumata existenli a lui Israel. .,Sunteti un popor secret, secl'et chiar pentru voi, ceilalgi 1", scria BarrEs aclresindu-se evreilor. Ce sd fie oare cu aceasti .,rimisiti" de oameni, cu acest neam risipit printre toate celelalte, prezent la toate marile cotitllri ale istoriei, inconjurat de scandal 9i st2nd in mijlocul oamenilor ca o permanentd contradiclie ? E plea LlSor a-i socoti pe evrei ca o naliune asemenea celorlalte. De multi vreme atllnci n-at mai fi fost cleclt o amintire, o cr-edinli mai mult sau mai pugin rituali sar: o filosofie. Dar Israel, cle-a lungul istoriei, a tulburat impififii qi a pus in cumpini soarta lor. Ca gi Faraonul, Hitler - afldm uimiti - il loveqte crunt, clupi o vreme de citeva r.uii cle ani, proferind, in linii rnari, acelea;i capete cle acuzare. in orice coll al h-rmii s-all aqezat evreii gi in orice timp, ura gi perseculia s-au abittut asupra lor cam penttu aceleaqi motive. De fapt, evreii refac mereu

acelagi ciclu. La inceput popoarele ii primesc cu ingdduinli, uneori la inceputurile existenlei lor nalionale ' chiar ii cheami, apoi, insi, ii persecuti 9i-i alungl

cu urd ca pe ni;te blestemagi gi se scuturi de ei ca de nigte paria. Aga s-a ?nt2mplat, cum spuneam, pe vremea faraonilor, aga a fost pe vremea impira;ilor romani, aga a fost mereu; gi in zilele noastre. Nu-i numeqte Tacit ,,lifti respingdtoare", Luther nu vorbegte despre ei numindu-i bestii riufdcdtoare, perverse, satanice, ciumi neagri gi cancer al lumii ? Dar Voltaire, rafionalistul Voltaire, este oare mar ingdduitor c2nd declari: ,,Nu veli gisi in evrei decdt un popor ignorant, leneg 9i barbar, care asociazd de multd vreme cea mai nedemni avariqie cu cea mai de dispreluit superstifie gi cea mai groaznicd uri penlru toate popoarele care ii tolereaza si ii imbogiteste". De ce - se nagte intrebarea - comunitelile omenefti se rdzvrdtesc impotriva lor ca un organism in care s-a strecurat otrava ? Cum de-i recunoagte lumea c2nd in inlelesul qtiintific nu e deloc limpede ci ar constitui o rasa ? Dacd, insi, o sd numim rasa o anumite sructurd morale, o experiente istorici dati, o comunitate de amintiri ;i nizuinle, atunci evreii sunt o rasl ca orice comunitate de oameni. in realitate, e vorba aici de ceva mai mult decit de o rasi, oricum s-ar tilmici acest cuvant. Dar e locul si ne mai punem o intrebare: Exist, oare un tip caracteristic de evreu ? Uneori s-ar spune ctr da, dar tot in misura in care s-ar identifica un asemenea tip gi la alte neamuri. De multe ori, insi, rispunsul e indoielnic, cici sunt de toate felurile, mirunli Si lnalli, slabi pi gragi, frumogi 9i ur2gi, pirpirii gi
137

t36

voinici, rogii, bruni, patali, curati, buhezi, aventurieri, negustori Ei filosofi. $i totugi - e un fapt - oamenii au deschis mereu pe seama lor acelagi proces, suslinut mefeu pe aceleagi, si zicem, argumente. E aici un fapl carc nu mai e gtiinlific, ci e de alt ordin, care nu poate fi contestat oriclte teorii s-ar elabora. Existd, prin urmare, in evreu - peste ceea ce ?l apropie sau il desparte de restul oamenilor - un sigiliu permanent, tiranic, inviolabil, ca o nedezlegati fatalitate. Aici e secretul diinuirii acestui firav popor, al plutirii lui pe toate apele involburate ale istoriei. Aqa ci nu numai cregtinul, dar oricine nu deslugegte aici un semn deosebit, mai inalt, mai peste puterea noasre, a oamenilor, nu va fi niciodati in stare si inleleagi in sublirimea ei - ca si nu mai spun in taina ei - aceastd dtamd a evreilor, pecetluite in destinul lor singular. Pdtrunderea aceasta pdni ?n rosturile care sunt mai presus de socotelile noastre, ale istoriei, nu este datd dec2t acelora care cred gi au inqeles ci lumea nu e o intXmplare, nu e o absurditate, nu e un mecanism orb. Evreii, agadar, au un rost mai deosebit in istoria aceasla a lumii, in realizarca semnificalilor ei, descoperite in toatd lumina lor de Revelafla crestine. De aceea, lupta impotriva evreilor in numele cres,tinismului e o aberalie, e ca o nelegiuire 9i e un mod sigur de a sipa chiar la temeliile lui. Apoi, mai intdi
de toate, creQtinismul mai presus de orice interpretare si ristilmdcire este Dragoste. Nici un text al Scripturii nu este atat de peremptoriu ca acela referitor la dragoste, ceci toate limbile omenegti gi ingeregti de L38

le-ar vorbi cineva gi daci ar avea. clarul proorocirii gi

ar cunorste toate trinele gi ar aver toati gliinla Si credinp se mute munlii din loc, 9i daci gi-ar impirli averea qi rrupul l-ar da sd fie ars, nimic nu e fird dragoste. Dumnezeu e dragoste. IJra, rdzbunarea, crima sunt nigte nonsensuri, niste aberatii inliuntrul cregtinismului. Dragostea este chiar nemlrginita pute. re a cregtinismului. Trebuie, totugi, dintr-un spirit realist, sd primim ca pe un fapt - fie el gi paradoxal * existen[a cregtinismului antisemit. Faptul acesta este al unei confuzii, nu al unei clariteli, al unui discernim2nt, 9i e posibil numai pentru cI in noi sufld mai mult duhul lumii, dec2t celilalt, al sfinfeniei qi al adevdrului. $i numai pentru ci. suntem mai ales sclavii prea lumegtilor nevoi gi hipnoze am ajuns si batjocorim cu atat de netulburati conqtiinld un neam din care s-a nescut Maica Domnului gi s-a intrupat insugi Dumnezeu- ,,Uitdm sau mai degrabd vrem se uitim ci Dumnezeul nostru fecut om este evreu, evreul prin naturi gi. prin excelenli, Leul 1ui luda; cd Maica Sa este evreicl, floarea rasei evreieqti; ci apostolii au fost evrei, ca qi profegii; in sfirEit, ci Liturghia noastre, in intregime, este luati din cirli evreie;ti". Aceia dintre noi care i9i inchipuie ci slujesc adevirul, cregtinismul, provocdnd o confuzie intre el 9i jocurile obscure, mai mult sau mai pulin politice, se ingali amarnic, pentru cd; in realitate, repetim gi subliniem, antisemitismul este o firme sub care se ascund armele ft.tarnice, perfide ale unei lupte diabolice. Nu putem tig;dui poporul evreu, care e substratul, experienla, mdrturia vie in lume cd venirea lui Hris139

tos, gi dci mantuirea, nu sunt o nilucire, o poveste, ci o realitate istorici gi suprafireasci in acelaEi timp. Poporul acesta, cu tot ceea ce se leagi de existenta lui, e garanqia, garanlia materiald, ci ceea ce s-a intdmplat c2ndva nu a fost o niscocire, o poveste, o aventure. Nu putem, cregtini fiind, si tdgiduim ci Israel a fost ales pistritor gi redactor testamentar al celui mai mare mesaj care s-a incredinfat vreodati vreunui popor gi ci este o uriaqd arhivd a promisiunilor lui Dumnezeu. Ori antisemitismul, prin lupta pe care o duce, falsifici gi incurci datele problemei, stanienegte calea unei adevetale ingelegeri a lucririi lui Dumnezeu. Fire;te ci rdtd.ctrea antisemite - dincolo de intenfiile ei, 9i in misura ?n care chiar acliunile driceqti au pdnd la sf2rgit un rost in economia mantuirii - are Ei ea un talc mai addnc, dacd n-ar fi

decit acela de a lntreline hotarul nevizut intre

poporul ales qi celelalte. intr-o viziune de orizonturi deschise se poate inlelege in chip paradoxal reversul pozttiv al ereziilor, bunioard, qi in general al tuturor strambetdllor omenegti. Nu vom combate antisemitismul printr-un anti-antisemitism, ci printr-o triire mai profundi, mai vie a cregtinismului. Dar toate acestea nu se pot pricepe declt intr-o deslugire spirituali a evenimentelor gi a istoriei lumii. $i numai un cre$tinism intr-o largi imbrd;igare poate se vadd cu toatd clatitale in Israel hieroglifa procesului spiritual in care este filigtanatA intreaga umanitate. Poporul evreu cu deosebire ilustreaze lupta aceasta steruitoare pe care o atesu istoria la fiecare pas, pe care o resimlim gi noi - unii cu atata intensitate gi claritate - lupta omului cu lumea, 9i a lumii cu Dum140

nezeu, lurlea intreagi devenind tteptat un nou Israel. De fapt, Israel chiar aga se traduce: lupti cu Dumnezeu. Din aceasti perspectivd sd citim acum rlnclurile acestea: ,,Atunci Pilat le zise: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheami Hristos ? Rispund cu tolii; Sd se rdstigneasci ! A zis iardgi Pilat: Dar ce rdu a ficut ? Ei, insi, mai cu prisos stligau gi ziceau: Ristigneascd-se ! Deci, vdzind Pilat c; nimica nu folosegte, ci mai mare tulburare se face, a luat apd, s-a spilat pe maini inaintea mulfimii gi a rostit: Nevinovat sunt eu de singele acestui drept. Voi veii vedea. Iar tot poporul a rispuns gi a zis: Slngele lui asupra noastri gi asupra copiilor noqtri !". in aceste pufine gi zguduitoare cuvinte au fost incredinlate cregtinilor momentele culminante ale dramei lui Israel. Pedeapsa - in ordinea negrditi a dreprIlii - este rispunsul teribil la libertatea noastri fundamentali de a alege, de a opta. Pedeapsa aceasta nu e o condamnare, nici efectul vreunei rdzbundri. inaintea lui Pilat judecitorul, evteii au ales lumea, tigdduind, refuz2nd faga cealaltd pe care o ardtase Hristos. La acest examen, ca o risctuce a existenlei lor, au respins mina care li s-a intins, f)'rd si poatd blnui ci solidar\zarea lor integrali cu lumea, prin insiqi natura omului, nu e cu putinle, omul nefiind numai din lumea aceasta. Aici e, poate, punctul cel mai sensibil al acestui grozav conflict dinliuntrul destinului, al chemirii lor. Acesta este insi conflictul care se reflectd in violenga cu care adeseori ii repudiazi - ce ironie ! - lumea, lumea pe care atunci au ales-o. Totugi, aceaste repudiere apare qi ca o acfiune de strd1.41

lnutare, parczi, clincolo cle barierelc lumii. Rimine ?nsi faptul ci, fa@ de cel mai mar-e cveninent al istoriei, care de altfel a $i impirtit-o in doui, evreii au oplrs Lln veto, o negare, la care s-a rispuns, ?ntr-un fel, cu o misurd egali. Pe aici trece fiorul subqire care desparte cele doui structuri, cele doud pozitii metafizice: cea iudaicl de cea creStini, care a fost de
acceptare a Bunei-Vestiri. Cregtinii au biruit spairna morgii Ei au binrit lumea. Ei au trecut puntea cafe s-a aruncat la un n-roment dat peste pripastia care se cdscase, in clipa ciderii

intr-o agteptare, dorind pe Dumnezell 'in aceastd lume, cu ?r"r-rpirilia lui aici pe pdnt6.nt. intre Israel gi lume exista o relxtie, drr nu aceea orneneJ5ca pe
care au dorit-o ei, ci una aseminitoare cu aceea dintre Biserici $i lume, asemdnetoare, dar nu identici. Relaflile acestea comportd o taind. Biserica, lumea, Israel intri, pe un alt plan, ca elemente ale mantuirii. Biserica, pliviti nu ca o administralie ecleziastica, ci ca legdlura vie cu Dumnezeu, este impletiti in textu-

omului, intre cele doui lumi:

vizuti

gi nevizutd.

Creqtinii s-au regisit ?n inlelesurile dintii ale universului gi ale vietii. Evreii; prin chiar hotdrdrea lor, au respins calea ace sta a Viefii. Apoi - era inevitabil - ca un semn gi o consecinte a acestei desprinderi, a acestui refuz gi-au pierdut cuudntul, raina lor de familie gi de legituri cu Dumnezeu, templul din lerusalim a fost dir2mat, iar marele preot, delinitorul tainei, a dispirut gi el. Astfel, peste el s-a abitut dezorientarea, cliaspora qi celelalte pe care Stim qi care fomeazl zbuciumata lor istolie in continuare, cu alte sennificaqii, cu alte lntelesuri.

Nodul dramei lui israel se afli, a;adar, in faptul de a fi ales cdndva lumea aceasta, clorind parci si mo$teneasci numai bunurile ei. intr-un chip cu totul nea$teptat, sensibilitatea lor metafizicd s-a poticnit in momentul crucial al exislentei lor. Ei au rdmas astfel
142

ra lumii; lume in inlelesul profund de crealie a lui Dumnezeu. in aceasti perspectivd, Israel e qi el in impletitura lumii, firi sa aparlini in intregime ei. Din clipa ?n care a tiglduit taina pentru care de fapt fusese ales, neamul acesta - ca si folosesc o imagine s-a desfdcut de la ldrmurile lumii, ca si implineasci altfel decXt pini atunci, in umbra Bisericii, ca sI spun aga, rostul sdu in lucrarea mXntuirii. Israel vrea sd conducd, sd administreze gi el lumea, in numele unei vointe vegnice Ei mai inaltd decit statura lui morali qi si aduci intre oameni o dreptate desdvirgiti; de unde gi formele de ,,umanitarism" pe care le imbraci diferite acliuni ale lor. Mziunea aceasta, inse, este vdduvitd de cardinalitatea esenliale Fi nu este in stare si depdgeasci limitele omenescului. Stredania aceast^ a aiuns sd fie obscurd inclegtare cu lumea, cu lumea care parci intuie;te, simte ci nu i se oferi adevdrata solulie. incleqtarea a Israelului cu lumea, un creqtin nu o poate ^ceasla privi drept o indreptdgire a antisemitismului, pentru ci el trebuie sd inteleagi lucrurile in contextul mantuirii. Biserica duce mai departe lucrarea de riscumpdrare a lumii intr-un chip care line $i de ordinea
143

supranaturali gi cle cea a vesnictiei. Ltr nivelul istoriei si al finalitatilor- n-rai imecliate se aflir ins:i inhlmat Ei Israelul, intr-o lucrare mai pimanteascl, si zicem. Evreul e un feLment in dor.ncniul culturii, al econo, miei, xl politicii, riscolincl tihna oamenilor inclinagi spr-e confbrtul $i moartea spirituali pc care o acluce acest confort. Or, din pricina Israeluh.ri nici oamenii, nici popoarele, nici dobitoacele, uneori nici chiar pietrele nu rimln netulburate la locurile lor. El intregine o nernultumire, o aspiratie spre valori gi bunuri maximale, intreline o agteptare, o nelini;te, o alarrri, o spaimir si chiar o titanie a intrebirilor nedezlegate. Evreul e ca un atentator la inclinarea obi$nuiti de agezare a omului, risturnind multumirea in nemultumire, ispitind olilul si se ?ntreacl pe sine. El amesteci posibilul cu imposibilul ;i confrunti o imagine icleali cu aspectele mizerabile ale existentei; incurci socoteala preachibzr.riti cu intimplarea gi dirirla mereu cl ormenii sa construirsca rneleu pe ternclii mai vaste gi mai noi. Evre.ii au inoculat virusul poftelor nemdsurate, setea neastamp drati de noutate, o atmosferi cle liscuri, de incertituclini, strifulgeratd totugi de rrari sperante. in atrnosfera aceasta, ei se sirnt la largul lor. Piedicile tru relr$esc si-i clezorganizez.e ;r sunt sinlurii oameni care, in rnod aproape obisnuit, triiesc mai multe vieli in ristimpul unei siniure existenle. E"'reul insi e gi ribditor la lucru, ager la minte, are presimlirea vioaie, preluie$te ca nimeni altul libertatea, cultivi ideile si li se clevoteazi cu fanatism. ,,Marea fo4i - scria ciner.a - a poporului evrelr este geniul colportajului. Poate impr-gtia o religie, o idee politici, poate azvitli in aer printr-o dia141

bolici putere cle sLlgestie o institLltie, clupl cum poate afirma o valoare, geniul rasei fiincl puter-ea pe care o are de a face si circule valori nateriale, ca 9i valori spirituale. Evident ci nimeni nu al putea face vteo r.ini poporr.rlui elreu din faptul ci nu va colporta idei, valori ce-i sunt potrivnice, necum o valoare ce se declari vrijmagi, neinduplecatl a rasei semite. Sau, daci vrem, putem spune c; poporul evreu obignuiegte sd colporteze gi ideile adversarilor, clar aqa cle monstruos clesfigurate, inclt rlvna colportajului apare ca cea n-rai perfidi rizbunare- A avea ostilitatea semiti inseamni si-[i asiguri acea conspil'atie nevizuti., activi, ce te intdn'rpini pretutindeni, ce tc lovegte de pretutindeni." E, desigur, destul adevir in rindurile de rnai sus, dar ,,geniul acesta al colportalului", cand e asociat cll o suferinqd de care tot ornul fuge clar pe care e"'rcul o cauti parci cu o voluptate a sacrificiului gi cu un atlt de mare tribut cle siinge, nu mai poate fi chial o ,,perficlie". Neamul acesta din care ies cimit:rri, clar si filosofi ca Philon si Spinoza, pliteite mereu ,.geniul colportajului" cu un sacrificiu cate se confuncl2i cu propliul sIu martira j.

Evreul se poate insi gi pierde, in sens spiritual firegte, reneginclu-Ei vocagia, clevenind ca,,ceilai1i"Sunt unii intre ei care tlniesc clupi o liniste liuntl'ici gi vor si gteargi toate semnele care ii mai deosebesc de ceilalli. Se intimpli atunci un lucru extteclr-clinar, se intimpli aclici ceva cale ii impiedici cle la an'res-

tecafea cu ceilalli, reimprospitanclu-le con$tiinfa acelui destin dramatic legat de investitura lui Israel. Sub ochii nogtri neingelegetori se petrece un asemenea fapt. Niciodatd, in adevir, evreii nu s-au identificat mai mult cu un popor aga cum a fdcut poporul german, cu cultura lui, cu obiceiurile, chiar cu maniile lui. La procesul acesta de asimilare au pafiicipat cu tot consimfemintul lor interior, gi chiar cu un soi de mdndrie. Era insi o abatere, o abatere de la o conduitd, de la o sdgeati implicati in destinul 1or, gi atunci tocmai aici s-a produs acea violend reaclie impotriva lor gi tocmai aici s-a produs o reactivare violentd, puternici, cutremuretoafe a congtiinlei lui Israel, congtiinli care incepuse si alipeascd. Vid o mare semnificafie, pentru un cregtin, in faptul ci tocmai poporul german e acela care i-a azvdrlit din tihna in care se preg:teau s5. moarl", contravenind destinului 1or.

ceva nesfXrgit mai mult dec2t tragerea la rispunclere pentnr toate blestemiliile care se pun in salcina lor, de dugmanii lor, care nici ei nu sunt nigte ingeri. In-

vinuirile nu acopei'i nici pe departe ura dezldngitd ca o furtuni impotriva lor. invinuirile, este evidenla insigi, rimin ni$te pretexte. Prigoana, acesta este
adevdrul, starnegte uimirea, perplexitatea 9i cele mai stranii sentimente. Lumea urdgte in ei vocalia, misiunea, mesianismul lor suprafiresc.
t*t

in perioaclele O" rnur, Urrn2"tiri ale lumii, ceea ce se reluzd evreilor, in fond gi in cele din urmi, e
nici mai mult, nici mai puiin decit dreptul la via15,. Aga cum au tegiduit ei Adevirul 9i Viafa, aga li se tagiduieqte gi lol totul. Ura teribili care se abate asupra lor, se vede limpede, are ceva absolut, o intoleranli totald, care nu mai poate fi justificati de, sd. zicem, pdcatele, defectele lor omenegti, in raporl cu care pornirea.impotriva lor este absolut disproporlionati. E aici, in prigoana aceasta colosal de dispfopoflionari, in intransigenla inflexibili fald de ei,

Socot a nu fi lipsiti de interes, in acest climat de idei, observalia existenlei in lume a unor tensiuni, o geografie a incordirilor, a contradi{iilor: Franla-Germania, Rusia-Japonia, Germania-Rusia, Japonia-China, America-Japonia, mari tensiuni, care firegte, ca intr-un joc de gah, se pot schimba. Dar oricum s-ar schimba acestea, rdmlne peste ele un arc de inalti tensiune spirituald; lumea-Israel. Arcadele acestea, cu rosturi profunde, articulalii ale unor sensuri in procesul istoric, nu vor dispdrea niciodatd, chiar dacd pozilia lor interioard se va modifica. Neschimbati rlmelne arcada: lumea-Israel. in tensiunea aceasta, fiecare popor rispunde in stilul siu, conform posibilitifilor lui morale gi intereselor lui. Unul ii' ce^rtl, altul ii goneqte, altul le revizuiegte drepturile, altul ii masacreazd. Reaclia e ?n funcgie, firegte, 9i de contextul prezentului. Cit va dura tensiunea aceasta, lupta aceasta ? E greu, e imposibil de spus. In odce caz, ea nu depincle, currl se afirmi in chipul cel mai

nerod, de atitudinea ,,vlndufllor" 9i a ,,iidinililor?'.


147

lr6

Soarta evreilol l'epet, nu-e in mfu-ra oamenilor. Un cre$tin trebuie si-qi dea seama cu r,r;urinlir de aclevir ul cuprins intl'-o asernenea afirr-uagie, iar ceilalgi nu pot face abstraclie ci in gase mii de ani problema nu a fost eliminati de pe ordinea de zi a istoriei. Creptinismul aduce in aceasd tulburetoare problemi o perspectivi cafe nu poate fi datd la o parte. Respunderi aproximative, partiale, solulii ridicole s-au dat, desigur, dar un rispuns la misura implicaliilor esenliale ale problemei nu l-au clat declt cregtinii, care vid in Israel o marturie vie a Scripturilor, ca sd ne aducem aminte mereu ci aici e un deget providenlial, e Providen;a care lwcreaztr in istoria Creaqiei
Sale.

Suferinla .rr."ilo. in mijlocul lumii cregtine aduce pe orbita disculiei noastre inci. o problemi, esenfiala qi aceasta, care este in cea mai strinsi legituri cu insigi noliunea cle om. in adevir se na;te steruitor intrebarea dacl omul poate fi restrlns la atributele lui biologice, celelalte fiind mai mult sau mai pugin ornamentale, o podoabl in care mai degrabl ne incurcim, sau daci dimpotrivi el este in primul siu r2nd o persoani, adicd purt;torul unor semnificagii cu un fost mai inalt. Problema aceasta e cu atat mai anevoie de clezbdtut astazi, cu cit rizboiul 9i celelalte intimpliri groaznice care s-au produs au compromis plni a nu mai recunoagte prepl vielii omenegti. Omul apare mai mult ca un obiect gi e mai pulin parci de folos dec2t dobitoacele. Poate, insi,
1.48

un cregtin si adopte o asemenea pelspectivi cencl crecle ci. omul este ficut dupd chipul si aserrin:rrea lui Dun-mezeu ? Un cregtin respccti viaqa ;i libertatea omului ca pe niEte bunuri absolute. Le aplri gi le estimeaza in lumina unor criterii compatibile cu acest postulat. in prezenla violengei exercitati asupra oricirui om, ceva trebuie si tresalte ca o umilinld in sufletul unui crestin. Nimeni nu are clreptul sd-gi loveasci semenul, nimeni nu are dreptul si faci o discriminare, despi4induJ pe evreu cle om. in orice c z, se pune problen-ra la nivel spiritual. in fapt gi din insi ^ra nenorocire, cei mai r-nultri derogd, ix azi chiar tdgdduiesc aceasta pozilie;i nu depigesc plafonul psihologic, riminlnd in confuzia de sentimente gi resentimente, cu atit mai penibili cu clt omul e mai striin de sensurile profunde ale cregtinismului, rnai inecar in ordinea omencasca, Ei ea pervertiti. in ordinea psihologici, chiar atunci cand existn fafn de evrei o bunivoingi - unii se mindresc cu prietenii lor evrei - inci pe uncleva sunt reticenle si obscure incurcituri. Cati nu sunt clezorientatri ci evreul are un unchi in America $i o sore ?n China, intrebindu-se ce este el mai mult: american sau chinez ? Iar clncl constate ce nu se dizolvd cu toati coca lui foarte plastici in mediul in care traiegte, nedumerirea
unora atinge paroxismul. Pentru foart mul1i, asemenea situalii creeazd In sufletul lor incurcituri de neclepigit. Evreul devine atunci mai nesuferit decdt un neevreu cu plcate;i defecte iclentice. Numai un cre$tin adeverat poate birur asemenea incurclturi Si confuzii, nai ales cXncl 9i evreii, fiincl lipsili de o claritate esupra situatiei lor printre popoare si olrneni.
149

intrelin sau chial stirnesc asemenea confuzii de sentimente. Me refer la orgolii iignitoare pentru alte orgolii, la c\lezan\e car pot fi interpretate drept infi'untiri. $i cum, printr-o pripiti generaliz^re, tot romdnul e declarat poet, tot astfel e posibili generalizarea unor caliteli sau defecte proiectate in pianul scandalului gi revoltei. Cu tot acest material al unor inevitabile controverse, rdmdne in picioare pentru un cregtin imposibilitatea violenlei, mai ales cind ,,adversarul" nu se poate apdra; ceea ce e monstruos. Pe de altd parte, ceea ce pentru unii constituie un defect, cum ar fi bunioari indrizneala, pentru allii poate fi semnul pozitiv al unei acliuni creatoare. Se pot astfel cita numeroase cazuri de poeli evrei care in mod deliberat ignori normele poeziei sau picteazd. fird si cunoasci desenul sau compun muzici resturnind raporturj si armonii. Daq in definitiv, ce este acest neam, acest popor care scapd de sub controlul criteriilor obignuite, care, degi imprumutd din trislturile altora, rimine pini la exasperare identic cu el insugi ? Poporul evreu este o puternicd unitate spirituali, e intmparea unei anumite semnificafii permanente. El are o anumiti structurd, degi evreii de azi, biologic vorbind, sunt deosebili de strimogii lor, iar de-a lungul istoriei s-au vdrsat in iuclaism grupe de oameni cu totul str;ine de ei,

$i acum si ne intrebdm deschis: intre Biselici 5i Israel existd un conflict ? in inlelesul exact al cuvintului, nu; hotdrit nu. O incompatibilitate, da, in misura in care Israel reprezinti o negalie, ingdduirea Hristosului. si implicit infirmarea riziunii pozitive a vielii, a realitdlii vietii. E vorba deci de o exclusivitate, in sensul cd Biserica fiind Noul Israel, simpla ei prezenle ehmine tot ceea ce nu este ea - evident e vorba de ordinea esenfialitefilor. Totugi, Israel existi in afara Bisericii, pe o alti pozifie, pe care Biserica o considerd iluzorie. Sub nici un motiv insi Biserica nu ocupd fali de Israel o pozitie agresivi care si legitimeze in vreun fel ura sau crima impotriva er,reilor. Temelia Bisericii e dragostea, iar Biserica se roagi chiar pentru dusmanii ei. in aceastd exclusivirare, deci, e vorba aici de o dialectici, de o dialectici necesard, a lucririi Adevdrului in toati lumea.
,

prin urmare alte stmcturi. in decursul istoriei, unii evrei au dispirut inridicin2ndu-se in alti casi, allii au clevenit iudei venind din afara lui. Oricine s-a a$ezat sub semnul lui, al iudaismului, a suferit fdri int2rziere destinul lui Islael, implinind funcliunea care ii e atribuite.
150

inainte de a incheia, o ultimi intrebare pe care de altfel am mai pus-o: drama evreilor, pentru un cregtin, are o dezlegare? Rispundem din nou, dupi aceastd lunge dezbatere, ci oamenii, oicat s-^t cdzni si aduci o solufe pe linia obignuitd de a glndi, nu vor izbuti, afari, de cazul cu desdvirEire extraordinar ca fiecare om ar deveni un crestjn desevirgit, cind problema evreilor s-ar goli de orice conlinut. Dar aceaste presupunere, degi fiind oarecum absurdi, are totuSi darul se ne atragd tlentia ci oamenii nu o vor putea rezolva decdt dacd fiecare in p^rte reuqe9te si o dezlege. Ne intoarcem, astfel, la ideea ci marile gi
1.51.

adeviratele probler-r-re

rimin

legate cle o clarificare

Cuprins

Aga cum am ajuns si punem problema gi luminind-o cu afirmagia ci ?n fond a fi cregtin inseamni, in ultimi instantrd, a fi om deplin, ne dim seama ci problema e a oricirui om, fie eI iudcu sau cregtin clin intlmplare. Dacd evreul va fi in stare sl faci din crgtinism, adicd din omenie, din umanitatea lui, problema fundamentali care trebLlie rezolvatd, atunci e cu neputinle si nu ajungi la incheierea ci solulia
majord, unici, este Hristos. Pentru evreu, solu$a este increqtinarea, pentru cregtin, reincregtinarea. Drama evreilor este, in fond, drama omului.

pefsonal,i. Pelspectiva astfel detine. apxrc risturnati. in sensul cA solulia nu trebuie ciutati in afati, ci in interiorul fieciruia- Solulia ne oblign la o lucrare per-sonali, acdve, in ingelesul de luminare gi de cregtere personali. Cine are o reald experienli de viali va inlelege cu ugurinli ci nu e aici vreun paladox, ci solulia normali., adeviratd. in acelaqi timp, evident, fiecare evreu in parte poate aduce o solulie sau o contribulie, cdci e gi problema lui. Evreul - problema e tot personald, 9i e a libertilii gi a cunoagterii - are posibilitatea si iasi de sub imperiul iudaismului, si treaci sub semnul cre$tinismului. sa imbraligeze alt destin. Cand trecerea aceasta nu este un act de oportunitate sau o contorsiune interioard, ci rodul unei impliniri efective, atunci inseamni cd si el - in cre9tinism nu mai existd nici evreu, nici elin - a intrat pe drumul clezIegirilor adevdrate ale problemelor care in iudaism sunt oarecum blocate sau intrate intr-un impas.

Istoria ca inuiere a sensuriktr Politica Si oamenii ei


Rusia si spiritul european Spengler si,,Declinul Occidentuht i "
I sl o ri a c rest i n d ; Merei ko wski si romanul sdu ,,Moartea zeilor"

7 20

26 47

53 92 99
105

Libertatea ca esentd a istoriei


Inxpliccttiile fundamentale ale istoriei

Istofia ca nzdfturie a credintei


Criza religioasd

115
130

Istoria ca clramd. Nodul dramei lui Israel