bea rom in loco ~tiu ca nu-i face rau. Nu mult.

De indata ce-i bea romul, ineepe sa bata campii ca trebuie sa se intoarca la tine i nu pot s-o linitesc. Spune ca va pleca singura daca eu nu vin i ma rogi sa vin. ~i aud eu bine cand ii spui ca nu 0 iubetidestul de calm i rece ii spui aa, i strici tot binele pe care-l fac ell. - Binele pe care l-ai lacut! Am obosit de prostiile tale, Christophine. Se pare ca ai imbatat-o tun cu romul tau prost i acum e o epava. De-abia am recunoscut-o. ~i daca zici ca ai auzit aa de multe, probabil ca ai ascultat la tot ce-a vrut ea sa admita - sa se laude, i la poreclele urate pe care mi le-a dat. Doudou a ta tie ceva vorbe spurcate. - Iti spun nu. hi spun ca nu e nimic. 0 faci aa de nefericita i ea nu tii ce vorbeti. Tatal ei, batranul domn Co sway, injura ca un birjar - de la el a invatat. ~i odata, cand a fost mica, ea fugi sa stea eu pescarii i marinarii de pe malul golfului. Oamenii aia! Ridica ochii spre tavan. N-ai erede ca i aia ai fost odata copii nevinovati. Ea vine inapoi i vorbeti dupa ei. Nu intelegi ee spune. - Eu cred ca a inteles fiecare cuvant i a vorbit serios. Dar tu ai dreptate, Christophine - totul a fost un fleac. N-a fost nimic. Aici nu avem maceta, deci nici 0 vatamare cu maceta. Nu s-a petreeut nirnic rau intre tirnp. Sunt sigur ca ai avut grija de asta, indiferent cat ai imbatat-o.

- E~ti a dracului de aspru pentru un om dinar. - A~a spui tu, a~a spui tu. - A~a-i spun ei. 0 previn, Ii spun: asta nu-i un om care sa te-ajute dind vede ca e~ti la pamant. Numai cei mai buni 0 pot face. Cei mai buni - ~i uneori cei mai rai. - Si, fire~te, tu crezi ca eu sunt unul dintre cei mai rai? - Nu, spuse ea cu indiferenta, pentru mine nu e~ti eel mai bun, nici eel mai rau. E~ti - ridid din umeri - n-o vei ajuta. A~a Ii spun eu. Aproape toate lumanarile erau stinse. Ea n-a aprins altele noi - nici eu. Sedeam in semiintuneric. Ar trebui sa intrerup aceasta conversatie inutila, m-am gandit eu, dar nu puteam decat asculta, hipnotizat, la vocea ei neagra venind din intunericul negru. - Eu cunosc fata. Nu-ti va mai cere dragoste niciodata, mai bine va mun. Dar eu, Christophine, te rog. Ea te iube~ti prea mult. Ea sete de tine. A~teapta, ~i poate qti in stare sa 0 iube~ti iar. Putin, cum spui ea. Putin. Cat poti iubi tu. Am dat din cap ~i am tot dat din cap mecanic fara sa ma pot opri. - Minciuni tot ce-ti spui bastardul acela galben. Nici nu cste Co sway. Mama lui a fost 0 netrebnica ~i ea incerci sa prostcasca pe batran, dar batranul nu este de prostit: "Unul mai mult sau mai putin", zice e1 ~i rade. A gre~it. Cu cat faci mai mult pentru

oamenii aia, cu atat ii urasc mai mult. Ura in omul acela ... Daniel nu se poate odihni de ura. Dad ~tiu d veni~ aici, eu va opresc. Dar va dsatoriti repede, plecati din Jamaica repede. Nu-i timp. - Ea mi-a spus d tot ce mi-a povestit el este adevarat. Atunci nu mintea. - Pentru d tu 0 raneti i ea vrei sa te raneasca, de asta. - Si d mama ei a fost nebuna. Alta minciuna? Christophine nu raspunse imediat. Cand incepu, vocea nu-i mai era aa de calma. - Ei 0 fac sa innebuneasd. Cand ii pierde fiul se pierde i ca un timp, i ei 0 inchid in casa. Ii spun d e nebuna, ei se poarta ca i cum ca e nebuna. Intrebare, intrebare. Dar nici un cuvant bun, nici un prieten, ~i barbatu-sau plead, 0 lasa. Ei nu vor sa ma lase sa 0 mai vad. Incerc, dar nu. Nu vreau s-o lase pe Antoinette sa 0 vada. In cele din urma poate nebuna, eu nu tiu - ea renunti, nu-i pasa de nimic. Omul ala care 0 ingrijete se culci cu ea ori de cate ori vrea i femeia lui vorbete. Omul ala, ~i altii. Si atunci profita de ea. Ah, nu exista Dumnezeu. - Numai spiritele tale, i-am adus eu aminte. - Numai spiritele mele, spuse ea apasat. In Biblia ta spune d Dumnezeu este un spirit - nu spune d altii nu sunt. Defel. Ma doare ce se indl.mpla cu mama ei, i nu pot vedea asta iarai. Tu ii spui papua? Nu te

multumeti? Mai incearca 0 data, cred ca acum te multumeti. Daca 0 paraseti, 0 VOl' staia in bucati - aa cum au lcut cu mama ei. - N-o voi parasi, am spus obosit. Voi face pentru ea tot ce-mi sta in putinta. - 0 vei iubi aa cum ai iubit-o inainte? (Saruta din partea mea pe sora mea, sofia ta. Iube~te-o a~a cum am iubit-o fU - olt, da, am iubit-o. Cum pot sa promit a~a ceva?) N-am scos nici un cuvant. - Doar ca ea nu va fi multumita. Ea este o fata creola, ai toanele in ea. Spune adevarul acum. Ea nu vii la casa ta din locul acela Anglia, despre care mi se povestete, ea nu vii in casa ta mandra sa te roage sa te insori cu ea. Nu, tu faci tot drumul asta lung la casa ei - tu 0 rogi sa se casatoreasca. Si ea te iubeti i-ti dai tot ce are. Acum spui ca nu o iubeti i 0 injosqti. Ce faci cu banii ei, ai? Vocea ii era tot calma, dar se auzi un uierat cand spuse "bani". Am crezut, designr, ca toata trancaneala e din cauza banilor. Nu mai eram buimac, obosit, pe jumatate hipnotizat, ci atent, circumspect, gata sa ma apar. De ce, a vrut ea sa tie, n-a putea da inapoi jumatate din zestrea Antoinettei i sa plec de pe insula: "Pleaca din Indiile de Vest, daca nu mai ai nevoie de ea." Am intrebat exact la ce suma se gandete, insa a cam ocolit raspunsul. - Aranjezi cu avocati i tot restul. - Si atunci cu ea ce se va intampla?

Ea, Christophine, va avea grija de Antoinette (~i de bani, bineinteles). - Si veti sta amandoua aici? Speram d vocea mea este la fel de calma ca ~l a el. Nu, vor pleca in Martinica. Apoi in alte locuri. - Imi place sa vad lumea inainte de a
mun.

Poate pentru d eram atat de impacat ~i retinut, ea adauga cu rautate: - Se marita cu altcineva. Te uiti ~i traie~ti fericita. Ma trecu un lor de furie ~i gelozie. Oh, nu, nu va uita. Am ras. - Razi de mine? De ce razi de mine? - Sigur d rad de tine, batrana caraghioasa. Nu mai am de gand sa-mi diseut treburile eu tine. Nici eu stapana ta. Am aseultat tot ee ai avut sa-mi spui ~i nu te credo Aeum, ia-ti ram as-bun de la Antoinette ~i plead. Tu porti vina pentru tot ee s-a intamplat aiei, a~a ea nu te mai intoaree. Se ridid, inalta ~i dreapta, i~i puse mainile in ~old. - Cine e~ti tu sa-mi spui sa plee? Casa asta apartine mamei domni~oarei Antoinette, aeum II apartine ei. Cine e~ti tu sa-mi spui sa plee? - Te asigur eu d aeum imi apartine mie. Vei pleea sau pun oamenii sa te seoata afara. - Crezi d oamenii de aiei se ating de mine? Nu-s pro~ti ea tine, sa puna mana pe llillle.

- Atunci voi aduce politia aici, te previn. Trebuie sa existe 0 oarecare lege ~i ordine ~i pe insula asta uitata de Dumnezeu. - Aici politie nu, spuse ea. Nu ocna~i in lanturi, nu ma~ina de zdrobit oasele, nici mchisoare mtunecata. Asta-i tara libera ~i eu femeie libera. - Christophine, am spus eu, ai trait in Jamaica multi ani ~iil cuno~ti bine pe domnul Fraser, judecatorul din Spanish Town. I-am scris despre tine. Ai vrea sa auzi ce mi-a raspuns? Ea ma privea tinta. Am citit cu voce tare sfaqitul scrisorii lui Fraser. ,,I-am scns 0 scri-

soare foarte discreta lui Hill, inspectorul alb de poliJie din zona voastra. Daca ea traie~te prin apropiere ~i iar lncepe cu prostiile ei, anunta-l imediat. Va trimite cdJiva poliJi~ti la voi ~i de data asta nu va scapa u~or... ))
- Tu i-ai dat stapanei tale otrava pe care a pus-o in vinul meu? - Ti-am mai spus, vorbe~ti nerozii. - Vom vedea noi, am pastrat putin din vinul acela. - Eu i:i spun a~a, zise ea. Pentru beke nu merge, mtotdeauna aduce necaz ... Deci ma alungi ~i tii toti banii ei. Si cu ea ce faci? - Nu vad de ce trebuie sa-ti spun ce planuri am. Vreau sa ma intorc in Jamaica, sa ma consult cu doctorii din Spanish Town ~i cu fratele ei. Voi urma sfatul lor. Asta-i tot ce intentionez sa fac. Ea nu este bine.

- Fratele ei! zise i scuipa pe jos. Richard Mason nu-i frate cu ea. Crezi ca ma prosteti? Ii vrei banii, dar n-o vrei pe ea. Ti-ai bagat in cap sa pretinzi d ea e nebuna. Stiu eu. Doctorii spun ce Ie spui tu sa spuna. Omul acela Richard el spui ce vrei tu sa spuna - bucuros ~i de bunavoie, ~tiu eu. Va ajunge ca mama ei. Faci asta pentru bani? Dar e~ti rau ca ~i Satana! Am spus tare i :tara sa ma stapanesc: - Si tu crezi ca eu am dorit toate astea? Mi-a da via~a sa pot desface totul. Mi-a da vederea ochilor sa nu fi vazut niciodata acest loc scarbos. Ea rase. - Asta-i primul cuvant de adevar pe care-l spui. Alegi ce dai, ai? Atunci alege. Te amesteci in ceva ~i probabil nu ~tii ce este. Incepu sa murmure pentru sine. Nu in patois. Acum ~tiam cum suna cand vorbe~ti

in patois.
"E nebuna ca ~i cealalta", mi-am zis in gand, i m-am intors spre fereastra. Servitorii stateau in grup sub pomul de cuioare. Baptiste, baiatul care ajuta la cai, ~i Hilde, feti~a. Christophine avea dreptate. Nu aveau de gand sa se amestece in toata afacerea asta. Cand m-am uitat la ea, am vazut d ii pusese parca 0 masca, iar in ochi i se citea darzenia. Stia sa lupte, am fost nevoit sa recunosc acest lucru. Impotriva voin~ei mele, am repetat:

- Dorqti sa-ti iei bun ramas de la Antoinette? - Ii dau ceva sa doarma - nimic ce sa-i faea rau. Nu 0 trezesc la suferinta. hi las tie asta. - Poti sa-i scrii, am spus eu intepat. - Citi ~i scrie eu nu ~tiu. Alte lucruri ~tiu. Se indeparta tara sa priveasea inapoi. Intreaga dorinta de a merge la culcare ma parasise. M-am plimbat prin camera ~i am simtit sangcle zvacnindu-mi in varful degete1or. Se urea in brate ~i imi ajunse la inima, care incepu sa bata foarte repede. Vorbeam cu voce tare in timp ce ma plimbam incolo ~i-ncoace. Rosteam scrisoarea pe care voiam s-o scnu. "Acum ~tiu ca ai planuit acest lucru pentru ca ai vrut sa scapi de mine. N-ai avut pentru mine nici un dram de dragoste. Nici frate1e meu. Planul tau a reu~it pentru ea eram ranar, inchipuit, neghiob ~i increzator. Dar mai presus de toate eram tanar. Ai fost in stare sa-mi faci asta ... " "Dar acum nu sunt tanar", m-am gandit eu, m-am oprit din plimbat ~i am baut. Intr-adevar, romul era u~or ca laptele de mama sau binecuvantarea de tata. Imi puteam inchipui expresia fetei sale, daea i-a~ trimite scrisoarea ~i e1 ar citi-o. Draga tata, am scris eu. Plecam din aceasta insltla spre Jamaica, fmprejurari imprevizibile, eel pu/in imprevizibile pentm mine, m-au obligat sa iau

aeeasta hotarare. Sunt sigur ea ~ti~sau po/i blimti ee s-a Intamplat ~i sunt sigur ea te vei convinge ea, cu eat vei dori sa vorbe~ti mai pu/in, indiferent cu cine, despre ehestiunile care ma privese pe mine, In special easatoria mea, cu atat va fi mai bine. Este atat In interesul meu, eat ~i al tau. Vei mai primi vqti de la mine. Curand, spero Apoi am scris firmei de avocati cu care tratasem la Spanish Town. Le-am comunicat di doream sa inchiriez 0 casa mobilata nu departe de ora~, destul de confortabila, ca sa poata impartita in doua apartamente separate. De asemenea, Ie-am scris sa angajeze personal de serviciu pe care sunt pregatit sa-l platesc cu darnicie - atata tirnp cat oamenii aceia i~ivor tine- gura, m-am gandit, ~i cu conditia sa fie discreti, am scris. Sotia mea ~i cu mine yom fi in Jamaica aproxirnativ intr-o saptamana ~i doream sa gasesc totul pus la punct. Tot tirnpul cat am scris aceasta scrisoare, afara, un coco~ a cantat rara incetare. Am luat prima carte pe care am pus mana ~i am azvarlit-o in el, dar el s-a indepartat cativa pa~i ~i a luat-o de la inceput. Aparu Baptiste, privind spre camera Antoinettei, de uncle nu se auzea nici un zgomot. - Mai ai din romul asta renumit? - Rom din bel~ug, spuse eL - E chiar de 0 sud de ani? Dadu din cap cu nepasare. 0 suta de ani, o mie de ani, acela~i lucru pentru Ie bon Dieu ~i pentru Baptiste.

- La ce d'mta blestematul ala de coco~? - Canta pentru schimbare de vreme. Deoarece ochii ii erau atintiti spre dormitor, am strigat la el: - Doarme, dormi, dormi. A dat din cap ~i a plecat. "Deci s-a uitat la mine mcruntat", m-am gandit. M-am mcruntat ~i eu in timp ce reciteam scrisoarea pe care 0 scrisesem avocatilor. Oricat a~ plati eu servitorii din Jamaica, discretie nu voi cumpara niciodata de la ei. Ma vor barfi, vor canta despre mine (dar ei fac cantece batjocoritoare despre orice ~i Ol-icine. Ar trebui sa-l auziti pe cel despre sotia guvernatorului). Oriunde a~ merge, se va cleveti pe seama mea. Am mai baut 0 gura de rOln ~i, a~a cum beam, aln desenat 0 casa inconjurata de copaci. 0 casa mare. Am impartit etajul al treilea in mai multe camere, iar intr-o camera am desenat 0 femeie in picioare - 0 mazgalitura de copil, un punet pentru cap, unul mai mare pentru corp, un triunghi pentru fusta, linii oblice pentru brate ~i picioare. Dar era 0 casa englezeasd. Copaci englezi. Ma intrebam dad voi mai vedea vreodata Anglia.

Sub oleandri ... Priveam muntii ascun~i ~i ceata trasa peste chipullor. Astilzi e rece; racoare, calm ~i mnorat ca 0 vara englezeasca.

Dar un loc frumos pe orice vreme, indiferent cat de departe voi calatori, unul mai frumos nu voi vedea. Vremea uraganelor nu e foarte departe, m-am gandit eu, ~i am vazut copacul acela implantandu-~i radiicinile mai adanc in pamant, pregatindu-se sa lupte cu vantu!. Inutil. Daca vine ~i cand vine uraganul, toti copacii se VOl' prapadi. Cativa dintre palmierii regali raman in picioare (ea mi-a spus). Despuiati de crengi, ca ni~te coloane inalte, cafenii, VOl' ramane in picioare - sfidatori. Nu degeaba se numesc regali. Tulpinile de bambus se descurca mai u~or. Se indoaie ~i ram an la pamant, scartaind, gem and, ceriind indurare. Vantul dispretuitor trece, lara sa-i pese de aceste locuri abjecte. (Lasa-le sa traiasca.) Urland, tipand, riizand, vijelia trece. Dar toate acestea se VOl' intampla peste cateva luni. Acum e 0 vara englezeasca, a~a de racoroasa, a~a de cenu~ie. Si totu~i eu ma gandesc la razbunarea mea ~i la uragane. Cuvinte imi trec prin minte (~i fapte). Cuvinte. Mila este unul dintre ele. Nu-rill da pace. Mila ca un prunc nou-nascut care colinda in vijelie. Am citit asta demult, cand eram tanar acum ul'iisc poetii ~i poezia. A~a cum urasc muzica pe care am iubit-o odata. Canta-ti cantecul, Rupert Rama, dar eu nu-l voi asculta, de~i mi se spune ca ai 0 voce frumoasa ...

Mila. Oare pentru mme nu este mCI un dram de mila? Legat pe viata de 0 nebuna 0 nebuna betiva ~i mincinoasa - care a calcat pe urme1e mamei ei. "Ea te iube~ti prea mult, prea mult. Ea sete de tine. Iubqte-o pu/in a~a cum spui. E tot cat poJi tu iubi - pu/in. " Ranje~ti pana la capat, Diavole. Crezi ca eu nu ~tiu? Ei Ii este sete de oricine - nu de mIne ... i~i va lasa parul negru pe umeri, va rade ~i amagi ~i lingu~i (0 fata nebuna. Nu-i va pasa cu cine se iubqte). Va geme ~i plange ~i se va darui cum nu ar face nici 0 femeie in to ate mintile - sau n-ar putea. Sau ar putea. Apoi va sta a~a intinsa, nemi~cata, nemi~cata ca 0 zi cu nori. Un nebun care ~tie totdeauna pulsul timpului. Dar niciodata nu-l ~tie de fapt. Pana a Mut a~a de mult, pana ~i-a facut to ate jocurile de atatea ori, ineat pana ~i cei mai nememici oameni 0 dispretuiesc ~i i~i bat joc de ea. Si eu sa ~tiu asta - eu? Nu, am un plan de doua ori mai bun. "Ea te iube~ti prea mult, prea mult. lncearca Inca 0 data." Iti spun eu ca ea nu iube~te pe nimeni, chiar pe nimeni. N-a~ mai putea-o atinge. Doar ca uraganul care se va napusti in pomul ace1a- ~i11va rupe. Spui ca eu am facut asta? Nu. A fost jocul floras al dragostei. Acum voi aqiona eu.

Nu va mai rade la soare niciodadL Nu se va mai impodobi ~i nu-~i va zillnbi in blestemata aceea de oglinda. Atat de incantata, atat de multumita. Fiinta proasta, vanitoasa. Facuta pentru dragoste? Da, dar ea nu va mai avea nici un iubit, pentru ca eu n-o vreau ~i ea nu va mai vedea pe altcineva. Copacul se infioara. Se infioara ~i-~iaduna toate puterile. Si a~teapta. (Acum bate un vant racoros - un vant rece. Poarte oare pruncul nascut sa colinde in vijelia uraganului?) Mi-a spus ca iube~te locul acesta. Este ultima data dnd il mai vede. Voi fi atent sa observ 0 lacrima, 0 lacrima de om. Nu chipul acela de nebuna, absent ~i plin de ura. Voi asculta. Daca va spune la revedere, poate adio. Adieu - ca ~i in cantecele acelea de pe vremuri, pe care Ie dnta, intotdeauna adieu (~i toate dntecele au cuvantul asta). Daca-l spune ~i ea sau daca plange, 0 voi lua in brate, nebuna mea. E nebuna, dar e a mea, a mea. Ce-mi va pasa mie de dumnezei sau de diavoli sau chiar de Soard. Daca ea zambe~te sau plange sau amandoua deodata. Pentru mine. Antoinette - eu pot fi marinirnos. Ascunde-ti fata. Nu te ascunde decat in bratele mele. Vei vedea curand cat de marinimos sunt. Nebuna mea. Fata mea nebuna. Si iata 0 zi noroasa, care te ajuta. Nu soare dogoritor. Nu soare ... Nu soare. S-a schimbat vremea.

Baptiste ne a~tepta ~i caii erau in~euati. Baiatul state a langa pomul de cui~oare ~i alaturi de el era co~ul pe care urma sa-l care. Co~urile acestea sunt u~oare ~i impermeabile. Ma hotarasem sa folosesc unul pentru cateva haine de care aveam nevoie - cea mai mare parte a lucnuilor noastre urmau sa fie trimise peste o zi sau doua. 0 trasud ne a~tepta la Massacre. Avusesem grija de toate, aranjasem totul. Ea era acolo in ajoupa; imbracata ingrijit pentru calatorie, am remarcat asta, dar cu 0 fata absenta, lara nici 0 expresie. Lacrimi? Nici urma de lacrima in ea. Ei bine, 0 sa vedem, i~i aduce oare aminte de ceva, ma intrebam eu, simte ceva? (Norul acela albastru, umbra aceea este Martinica. Acum se vede bine ... Sau nume1e muntilor. Nu, nu munte. Morne, spunea ea. "Munte este un cuvant uratpentru ei." Sau istOliile despre piratii spanioli. De demult. Si cand a spus: "Uite! Piciitura de smarald! Aduce noroc.~' Da, pentru 0 c1ipa cerul s-a lacut verde - un apus verde stdlucitor. Ciudat. Dar nici pe jumatate atat de ciudat, ineat sa spui ca aduce nome.) De fapt, eram pregatit pentru nepasarea ei totala. Stiam cii visurile mele sunt visuri. Dar tristetea pe care am simtit-o privind casa alba dadpanata -la asta nu ma a~teptasem. Parea sa se fereasca mai mult ca oricand de padurea neagd, care 0 incolacea

ca un arpe. Striga mai tare i cu mai multa disperare: "Salvati-ma de la distrugere, ruin a i paragina. Salvati-ma de la moarte mceata i lunga din cauza furniciloL Dar ce faci tu aici, nesabuite? Atat de aproape de padure. Nu tii ca acesta este un loc primejdios? Si ca padurea intunecadi totdeauna invinge? Totdeauna. Daca nu tii, vei vedea curand. Si eu nu pot face nimic sa te ajut." Baptiste parea foarte schimbat. Nici urma din polite tea unui servitor. Purta 0 paIarie de pai cu boruri late, ca i palariile pescarilor, dar cu calota mdesata, nu malta i ascutita. Cureaua lata de piele era lustruita, la fel i manerul cu~itului, iar camaa albastra de bumbac i pantalonii, impecabile. Palaria, tiam asta, era impermeabila. Era pregatit de ploaie i desigur ca ploaia era pe drum. Am spus ca a don sa-mi iau ramas-bun de la fetita care radea mereu - Hilda. - Hilda nu e aici, a raspuns el m engleza lui mgrijita. Hilda a plecat - ieri. Vorbea destul de politicos, dar ii intuiam neplacerea i dispre~ul. Acelai dispre~ ca la diavolul ala de femeie cand mi-a spus: "Gusta sangele meu de taur", m~elegand ca licoarea ei ma va face barbat. Poate. Mult imi pasa mie de ce gandeau ei! Dar ea, pe ea o uitasem pentru moment. Aa ca nu voi intelege niciodata de ce, brusc, uimitor, am fost sigur ca tot ce imi imaginasem ca este adevar era fals. Fals. Doar vraja i visul sunt

adevarate - tot restul e 0 minciuna. Treaca de la mine. Secretul este aici. Aici. (Dar e pierdut, secretul acela, ~i cei care-l ~tiu

I1Upot sa-l SpUl1a.)

Nu e pierdut, 11gasisem intr-o ascunzatoare i-l voi pastra, 11voi ~ine bine. Aa cum o voi ~ine pe ea. M-am uitat la ea. Privea ~inta spre marea indepartata. Era linitea in carne i oase. Canta, Antoinette. Acum te pot auzi.

Aici vCil1tulspune a fost, a fost Si marea spune trebuie sa fie, trebuie sa fie Si soarele spune poate sa fie, va fi Si ploaia ... ? - Trebuie sa asculti cantecul asta. Ploaia noastra ~tie toate cCil1tecele. - Si toate lacrimile? - Toate, toate, toate.
Da, voi asculta ploaia. Voi asculta pasarea de munte. Oh, un singur tril al pasarii-pustnic face sa-~i stea inima in loc - inalt, dulce, singuratic, vrajit. I~ ~ rasuflarea ca sa ascul~... Nu ... S-a dus. Ce voiam sa-i spun? Nu fi trista. Ori gandete Adieu. Niciodata Adieu. Vom mai privi soarde impreunade multe ori, i poate vom vedea Picatura de smarald, scanteia verde care aduce noroc. Si trebuie sa razi i sa sporovaieti aa cum raceai inainte - povestindu-mi despre batalia de Ianga Saints sau picnicul de la Marie Galante - vestitul picnic care s-a transformat in bataie. Sau despre pira~i, i ce taceau ei intre 0

diHitorie i alta. Pentru di fiecare dilatorie putea sa Ie fie ultima. Soare i sangoree amestec ciudat. Apoi - cutremurul. Oh, da, oamenii spun ca Dumnezeu s-a suparat din cauza lucrurilor pe care Ie Iaceau; s-a trezit din somn, 0 suflare, i dui au fost. Apoi s-a culcat din nou. Dar au lasat comoara, aur i mai mult de cat aur. Parte din ea s-a gasit - dar cei care gasesc nu spun, pentru ca, vezi, ar primi doar a treia parte atunci: aa-i legea comorilor. Dar ei VOl' tot, aa ca nu vorbesc despre comoara. Uneori obiecte pretioase sau bijuterii. Nu se compara cu ce pot ei gasi i vinde pe furi unui om circumspect care dintarete i masoara, ezita, pune intrebari la care nu se raspunde, apoi da ill schimb banii. Toata lumea tie di ill Spanish Town apar buditi de aur, comori (i aici), in to ate insulele, de nidiieri, nimeni nu tie de unde. Pentru di e mai bine sa nu vorbeti de comoara. Mai bine sa nu Ie spui. Da, mai bine sa nu Ie spui. Nu-ti voi spune ca nici n-am ascultat la povetile tale. Tanjeam dupa noapte i illtuneric i dupa vremea cand se deschid florile de luna. Ascunde luna, Da jos stelele. Iubqte pe ftltuneric, petttru ca tloi sutltem sortiJi fntunencului Atat de curand, atat de curand. Ca i piratii laudaroi, hai sa scoatem totul, bun i rau, din tot ce avem. Nu da 0 treime, ci totul. Tot - tot - tot. Nu-ti pastra nimic ...

"Nu", vai spune eu - tiam ee vai spune. "Am savaqit a greeala eumplita. larta-ma." Am spus-a, uitandu-ma la ea, eitindu-i ura in priviri - i sirntind propria-mi ura d izbuencte sa 0 infnmte. Si din nau sehimbarea ametitaare, adueerea aminte, aluneearea balnavieiaasa inapai in ura. Ei m-au eumpiil:at, pe mine eu banii tai padtai. Tu i-ai ajutat sa 0 fad. Tu m-ai inelat, m-ai tradat, i ai face i mai mult rau dad ai avea aeazia ... (Fata aceea, ea te uiJi drept fn ochii tai ji vorbejti vorbe duld - ji-s minciuni ce-fi spui ea. Minciuni. Mama ei era aja. Se spune ca ea mai rea ca mama-sa.) ...Dad am fast sartit sa ajung in iad, iad sa fie. Gata eu raiul fals. Gata eu vrajitariile blestemate. Ma urati i te urase. Vam vedea cine urate mai bine. Dar inainte, inainte de taate, eu iti vai distruge ura. Aeum. Ura mea e mai reee, mai puterniea, iar tu nu vei mai avea ura eu care sa te inealzeti. Nu vei avea nnnle. Si am :taeut-a i pe asta. Am vazut cum ii dispare ura din aehi. Eu am seas-a eu farta. Si adata eu ura, frumusetea ei. Nu mai era decat 0 stafie. 0 stafie in lumina eenuie a zilei. N-a ramas nimie decat disperarea. Spune mori, ~i voi muri. Spune mori, ~i uita-te la mine cum mol'. Ii ridid privirea. Oehi frumai, inganduratio Oem nebuni. 0 fata nebuna. Nu tiu ee a fi spus sau faeut, in ultima instanta - ariee.

Dar in momentul acela, baiatul fad nume ~i-a rezemat capul de copacul de cui~oare ~i a inceput sa planga cu hohote. Hohote de ti se rupea inima. L-a~ fi sugrumat cu placere. Dar am reu~it sa ma stiipanesc, sa merg pana la ei ~i sa intreb cu dceala: - Ce-i cu el? De ce plange? Baptiste nu mi-a dat nici un dspuns. Chipullui posomorat se posomorl ~imai mult ~i asta e tot ce-am obtinut de la Baptiste. Ea a venit in urma mea ~i mi-a dspuns. De-abia i-am recunoscut vocea. Nici 0 caldud, nici un farmec. Papu~a avea 0 voce de papu~a, 0 voce lipsita de suflare, dar de 0 nepasare ciudata. - M-a intrebat la inceput cand am sosit daca noi - daca tu - il vei lua ~i pe el cand plecam. Nu cere nici un ban. Doar sa fie cu tine. Pentru ca - se opri ~i i~i umezi buzele, te iube~te foarte mult. A~a ca i-am spus ca-l vei lua. la-I. Baptiste i-a spus ca nu vrei. De-aceea plange. - De buna seama ca nu vreau, am spus eu furios. (Doamne! Un baiat pe jumatate salbatic precum ~i... precum ~i... ) - Stie engleze~te, spuse ea, inca nepasatoare. S-a straduit foarte tare sa invete engleza. - N-a invatat nici un pic de engleza pe care s-o inteleg, am spus eu. Si, uitandu-ma la fata ei alba ~i indadtnidi, am devenit ~i mai furios. Cu ce drept faci promisiuni in numele meu? Sau vorbe~ti in numele meu?

- Nu, n-am mCl un drept, imi pare diu. Nu te inte1eg. Nu ~tiu nimic despre tine ~i nu pot vorbi in numele tau ... Si asta a fost totul. I-am spus la revedere lui Baptiste. S-a aplecat batos, tara voie, ~i a mormait urari pentru 0 calatorie placuta, banuiesc. Spera, sunt sigur, ca nu va mai da ochii cu mine niciodata. Ea se urcase in ~a ~i e1 s-a dus pana la ea. Cand i-a intins mana, e1 i-a luat-o ~i, tara sa-i dea drumul, i-a vorbit pe un ton foarte senos. N-am au zit ce spune, dar am crezut ca ea va izbucni in plans. Nu, a revenit zambetul de papu~a - batut in cuie pe chipul ei. Chiar daca ar fi plans ca Maria Magdalena, mi-ar fi fost totuna. Eram frant. Toate emotiile contradictorii ~i turbate ma parasisera ~i ram asesem trudit ~i gal. Intreg la minte. Eram satul de oamenii ace~tia. Nu-mi placeau lacrimile lor ~i rasul lor, lingu~irea lor ~i invidia, ingamfarea ~i ~iretenia. Si uram locul acela. Dram muntii ~i dealurile, raurile ~i ploaia. Dram apusurile de soare, indiferent de culoare, Ii uram frumusetea, ~i vraja, ~i secretul pe care nu-l voi ~ti niciodata, Ii uram nepasarea ~i cruzimea, care erau parte din fannecul lui. Mai presus de orice, 0 uram pe ea. Pentru ca ea apartinea vrajei ~i farmecului. Ea ma lasase insetat ~i toata viata mea avea sa fie sete ~i dor de ceea ce pierdusem inainte de a gasi. A~a ca am pornit-o calare ~i I-am

lasat - locul acela ascuns. Nu pentru mine ~i nu pentru ea. Voi avea grija de asta. Acum e departe de drum. In curand, se va alatura tuturor celorlal~i care ~tiu secretul ~i nu vor sa-l spuna. Sau nu pot. Sau mcearca ~i nu reu~esc, pentru ca nu ~tiu destul. Sunt u~or de recunoscut. Fe~e alhe, ochi huimaci, gesturi fad rost, ras strident. Felul in care umhla ~i vorhesc ~i zhiara sau mceard sa ucida (pe ei m~i~i sau pe tine). Dad razi de ei. Da, trebuie sa fIi cu bagare de seama. Pentru ca vine vremea cand mceard sa ucid1i, apoi dispar. Dar al~ii a~teapta sa Ie ia locul, un ~ir lung, foarte lung. Ea este unul dintre ei. Pot sa a~tept ~i eu ziua cand ea va fi doar 0 amintire de care sa ma feresc, hine ferecata ~i, ca toate amintirile, 0 legenda. Sau 0 minciuna... Imi amintesc d atunci cand am trecut de cotitud, m-am gandit la Baptiste ~i m-am intrebat daca are vreun alt nume - nu mtrebasem rllciodata. Si apoi d voi vinde locul, indiferent cat primesc. Inten~onasem sa i-I dau ei mapoi, msa - la ce bun? Baiatul acela prostanac a venit m urma noastd, purtand co~ul pe cap. Se folosea de dosul mairIii pentru a-~i ~terge lacrimile. Cine s-ar fi gandit d un baiat poate sa planga in halul asta. Pentru 0 nirnica toata. Nimic ...

- Se ~tie ca el se ajla fn Jamaica atunci rand tati'il ~i jratele lui au murit, zise Grace Poole. EI a mo~tenit totul, dar era un om bogat fnca fnainte de asta. Lumea spunea ca unii oameni sunt noroco~i, dar se ftceau aluzii ~i la Jemeia pe care o adusese cu el fn Anglia. A doua zi, doamna Eff a dorit sa ma vada ~i mi s-a plans de clevetiri. "Eu nu admit clevetirile. Ti-am spus-o cand ai venit." "Servitorii vorbesc ~i n-ai cum sa-i opre~ti", i-am rCispuns eu. ,,$i nid nu sunt sigura ca-mi convine situa!ia, doamna. Cand am raspuns prima data anunlului dumneavoastra, mi-ali spus ca persoana pe care va trebui s-o fngrijesc nu este 0 lata tanara. Am fntrebat daca e vorba de 0 jemeie batrana ~i mi-ali raspuns ca nu. Acum, cand 0 vad, nu ~tiu ce sa spun. Sta acolo tremurand de jrig ~i e atat de slaM. Daca moare fn grija mea, cine va.fi de vina?" "Stai, Grace", spuse ea. Tinea 0 scrisoare fn mana. "inainte de a lua 0 hotarare, asculta ce are de spus stapanul casei despre aceasta chestiune. Daca doamna Poole corespunde, de ce nu i-ai dubla sau tripla leaJa?" citi ea ~i fmpaturi scrisoarea, rw

fnainte ca eu sa fi vazut cuvintele de pe pagina urmatoare: JJdarpentru lwmele lui Dumnezeu sa au mai aud de afacerea astaJJ. Pe plic era un timbru din strainatate. "N-am sa shljesc diavolul pentru bani. Ea fnsa zise: JJDaca f{i imaginezi ca serviadu-l pe acest domn serve~ti diavolul, fad cea mai mare gre~eala a vieJii tale. II ~tiu de copil, fl ~tiu de tanar. Era bland, generos ~i pUn de curaj. $ederea fn Indiile de Vest I-a sclzimbat dincolo de orice fnchipuire. Is-au !ntiparit cenu~iul fn par ~i nenorodrea fn ochi. Nu-mi cere sa am mila de cineva care a contribuit la asta. Dar {i-am spus destul, prea multo Nu-{i voi tripla leafa, Grace, Ji-o voi dubla, doar. Dar sa nu se mai auda nici 0 vorbCi.Daca se va auzi, te voi concedia pe loc. Nu cred ca e imposibil sa te fnlocuiesc. Sunt sigura ca fnJelegi. JJDa, fnJelegJJ,am spus eu. Apoi toJi servitorii au fost fndepartaJi ~i a angajat 0 bucatareasa, o servitoare ~i pe tine, Leah. De fndepartat, i-a fndepal1at ea de aid, dar cum putea sa Ie fnchida gura? Dar sa ~tii de la mine, tot Jinutul ~tie. Ceea ce am auzit - e foarte departe de adevar. Dar nu contrazic pe nimeni, ~tiu eu ca e mai bine sa tacoLa urma urmei, casa e mare ~i ofera siguranJa, un adapost de lumea care, poJi spune ce vrei, poate fi fntunecata ~i pUna de cyuzime cu 0 femeie. Poate tocmai de aceea am ramas aid. Zidurile groase, se gandi ea. Dupa poarta, 0 alee lunga strajuita de pomi, iar fn casa focurile aprinse din camin, fncaperile purpurii ~i albe. Dar mai cu seama zidurile groase care stau de straja sa nu patrunda lucn~rile cu care te-ai luptat pan a te-au
JJ JJ

lasat puterile. Da, poate toemai de aeeea am ramas - doamna EjJ, Leah Ji cu mine. Noi toate, In afara de fata aeeea care traieJte In Intunericul ei. Un singur luent am sa-ti spun despre ea. Fata asta nu Ji-a pierdut firea. E Inca InverJlmata. Eu nu-i Intore spatele dind In oehii ei arde privirea aeeea. Stiu eu. Ma trezesc devreme in aceasta camera ~i zac dardaind in pat, pentru ca e foarte frig. In sfaqit, Grace Poole, femeia care ma ingrije~te, face focul cu hartie, surcele ~i carbune, ingenuncheaza ~i sufla in el cu ni~te foale. Hartia se zbarce~te, surcelele paraie ~i trosnesc, dirbunele arde mocnit ~i negru. Apoi izbucnesc flacarile ~i sunt incantatoare. Ma scol, ma apropii sa ma uit la ele ~i sa ma intreb de ce am fost adusa eu aici. Pentnl ce motiv? Trebuie sa fie un motiv. Ce trebuie sa fac? Cand am venit, am crezut ca n-o sa stau nici 0 zi, doua, poate 0 saptamana. Am crezut ca, atunci cand 11voi vedea ~i-i voi vorbi, voi fi inteleapta foe, ca un ~arpe, ~i blanda ca un porumbel. "Iti dau de bunavoie tot ce am", ii voi spune, ,,~i nu-ti mai fac nici un necaz, daca ma la~i sa plec." Dar el n-a venit. Grace doarme in camera mea. Noaptea 0 vad uneori stand la mas a ~i numarandu-~i banii. Tine 0 moneda de aur in mana ~i zambe~te. Apoi pune toti banii intr-un saculet de panza strans cu un ~nur ~i i~i atama saculetul de gat, sa fie ascuns sub rochie. La inceput, se uita la mine inainte de a face operatia asta,

dar totdeauna ma preraceam ca dorm, a~a ca acum nu-~i mai bate capul din pricina mea. Bea dintr-o sticla de pe masa, apoi se duce la cu1care sau i~i pune bratele pe masa, capul pe brate ~i doarme. Eu stau cu1cata ~i urmaresc focul care se stinge. Cand incepe sa sforaie, ma scol ~i gust din bautura rara culoare din sticK Prima data cand am gustat-o era s-o scuip, dar am reu~it totu~i s-o inghit. Cand m-am varat in pat, am putut sa-mi aduc aminte de mai multe ~i sa gandesc din nou. Si nici nu-mi mai era a~a de frig. E 0 fereastra sus de tot - nu se poate vedea afara. Patul meu a avut ~i u~i, dar Ie-au demontat. Nu mai este mare lucru in camera. Patul ei, un dulap negru, masa din mijloc ~i doua scaune negre, sculptate cu fructe ~ilori. Sunt cu spatar inalt ~i rara brate. Camera de toaleta e foarte mica, iar alaturi este 0 camera cu tapiserie. Uitandu-ma intr-o zi la tapiselie, am recunoscut-o pe mama imbracata in rochie de seara, dar desculta. Privea dincolo de mine, peste capul meu, tocmai a~a cum obi~nuia sa faca. N-am vrut sa-i spun lui Grace nimic despre asta. Numele ei n-ar trebui sa fie Grace. Numele conteaza, ca atunci cand el nu voia sa-mi spuna Antoinette, iar eu 0 vedeam pe Antoinette lunecand afara, pe fereastra, cu oglinda, parfumurile ~i hainele ei frumoase. Aici nu este nici 0 oglinda ~i nu ~tiu cum arat acum. Imi amintesc cum ma priveam periindu-mi parul ~i ochii ma priveau inapoi.

Fata pe care 0 vedeam eram eu i totui nu chiar eu. Demult de tot, cand eram copila i foarte singud, am incercat sa 0 sarut pe fata din oglinda. Dar sticla dintre noi, dura i rece, s-a aburit de la respiratia mea. Acum ei rni-au luat totul. Ce fac eu aici i cine sunt eu? Ua camerei cu tapiserie e incuiata. Stiu ca duce intr-un coridor. Acolo Grace sta de yorba cu 0 alta femeie, pe care eu n-am vazut-o niciodata. 0 cheama Leah. Ascult, dar nu inteleg ce vorbesc. Deci tot uoteli i oapte pe care Ie-am auzit toata viata, doar ca acestea sunt alte glasuri. Dupa ce se lasa noaptea i ea a tras ca.teva guri de bautud i doarme, e foarte uor sa iei cheile. Acum tiu unde Ie tine. Atunci deschid ua i patrund in lumea lor. E facuta aa cum totdeauna am tiut-o, din carton. Am mai vazut-o undeva, 0 lume de carton unde totul e cafeniu, rou-inchis ori galben-opac. Cand merg de-a lungul coridoarelor, mi-ar placea sa vad ce este dincolo de carton. Mi se spune ca sunt in Anglia, dar eu nu-i credo Am ratacit drumul spre Anglia. Unde? Cand? Nu-mi aduc aminte, dar I-am pierdut. Sa fi fost oare in seara in care m-a gasit in cabina stand de yorba cu baiatul care imi adusese cina? Mi-am pus bratele in jurul gatului lui i I-am rugat sa ma ajute. El a spus: "N-am tiut ce sa fac, sir." Am zdrobit paharele i farfuriile de hublou. Am sperat ca se va sparge i apa marii va navali inauntru. A venit 0

femeie, apoi un barbat mai in varsta care a adunat lucrurile de pe podea. N u s-a uitat la mine in timp ce curata. Un al treilea barbat mi-a spus: "bea asta ~i vei dormi". Am baut ce mi-a dat ~i i-am spus: "Nu e cum pare sa fie." - "Stiu. Nu e niciodata", raspunse el. Apoi am adormit. Cand m-am trezit, marea era diferita. Mai rece. Cred ca in noaptea aceea am schimbat ruta ~i am ratacit drumul spre Anglia. Casa asta de carton in care ma plimb noaptea nu e Anglia. Intr-o dimineata, cand m-am trezit, ma durea tot trupul. Nu de mg, altfe1, de durere. Am vazut ca incheieturile de la maini imi erau ro~ii ~i umflate. Grace spuse: - Presupun ca ai de gaud sa-mi spui ca nu-ti aminte~ti nimic despre ce s-a intamplat aseara? - Cand a fost aseara? am intrebat eu. - Ieri. - Nu-mi amintesc de ieri. - Aseara a venit un domn sa te vada, spuse ea. - Care dintre ei? Pentru ca ~tiam ca erau oameni straini in casa. Cand luam cheile ~i umblam pe coridoare, auzeam rasete ~i glasuri in departare, ca ciripitul de pasari, ~i erau ~i lumini la etajul de mai jos. Trecand pe coridor, am vazut 0 fetita ie~ind din camera ei. Purta 0 rochie alba ~i fredona 0 melodie. M-am lipit de perete,

deoarece nu doream sa ma vada, dar ea s-a oprit ~i s-a uitat in jur. Nu vedea nimic dedit umbre, am avut eu grija de asta, dar fetita n-a pOl'nit spre capul scarilor, ci a luat-o la fuga. S-a intalnit cu 0 alta fetita ~i aceasta a spus: "Ai vazut 0 stafie?" - "N-am vazut nimic, dar mi s-a parut ca simt ceva." "Asta-i stafie", spuse cealalta ~i au luat-o impreuna in jos pe scari. - Care dintre oamenii ace~tia au venit sa ma vada, Grace Poole? am intrebat eu. Nu el a venit. Chiar daca a~ fi dormit, a~ fi ~tiut. El n-a venit inca. Ea imi spuse: - Credinta mea e ca iti aduci aminte de mult mai multe dedit pretinzi. De ce te-ai purtat a~a, cand eu am promis ca vei fi lini~tita ~i rezonabila? N -am sa mai incerc sa te ajut niciodata. Fratele tau a venit sa te vada. - N-am nici un frate. - El a spus ca-ti este frate. Cu gandul, am rascolit departarea trecutului. - II chema cumva Richard? - Nu mi-a spus cum 11cheama. - 11 ~tiu, am spus eu ~i am sarit din pat. E aici, aici, dar am ascuns-o de ochii tiii blestemati, a~a cum ascund Olice. Dar unde-i? Unde am ascuns-o? In talpa pantofllor? Sub saltea? Pe dulap? In buzunarul rochiei ra~ii? Unde, unde-i scrisoarea? Era 0 scrisoare scurta, pentru ca mi-am amintit ca lui Richard nu-i plac scrisorile lungi. Draga Richard, te rag

ia-ma din locul asta unde mor, pentru ca e a~a de frig ~i de intuneric. Doamna Poole spuse: - N -are rost sa te mai framanti i sa mai cautio A pIe cat ~i nu va mai veni - nici eu n-a~ face-o in locul lui. Am spus: - Nu pot sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Nu pot. - Cand a intrat, spuse Grace Poole, nu te-a recunoscut. - Vrei sa aprinzi focul, i-am spus, mi-e foarte frig. - Domnul acesta a aparut pe nea~teptate ~i a insistat sa te vada ~i asta-i multumirea pe care a primit-o. Te-ai repezit la el cu un cutit ~i, cand a reu~it sa ti-l ia, l-ai mu~cat de brat. N-ai sa-l mai vezi niciodata. Si apoi, de unde ai luat cutitul? Le-am spus ca l-ai furat de la mine, dar eu sunt mult pre a prudenta. Sunt eu obi~nuita cu cei de felul tau. N-ai luat tu nici un cutit de la mine. Trebuie sa-l fi cumparat in ziua in care te-am scos la plirnbare. Eu i-am spus doamnei Eff ca trebuie sa fii scoasa. - Cand ne-am dus in Anglia, am spus. - Proasto, zise ea, asta-i Anglia. - Nu cred, am spus, ~i n-am s-o cred niciodata. (In dupa-amiaza aceea, ne-am dus in Anglia. Era iarba, apa verde de culoarea maslinului ~i copaci inalti, oglindindu-se in apa. "Asta", m-am gandit, "e Anglia." Daca a~ putea fi aici, a~ fi din nou sanatoasa, ~i larma

din capul meu ar mceta. "Mai lasa-ma sa stau pu~in", am spus, i ea s-a aezat sub un copac i a adormit. Pu~in mai mcolo era 0 caru~a cu un cal- il mana 0 femeie. Ea rill-a vandut cu~itul. I-am dat medalionul de la gat pentru el.) Grace Poole zise: - Deci nu-ti aduci aminte ca ai sarit cu cu~itulla domnul acela? Am spus ca vei fi cuminte. "Trebuie sa vorbesc cu ea", a spus el. Oh, a fost el avertizat, dar n-a vrut sa asculte. Eram in camera, dar n-am au zit totul, in afara de "eu nu pot interveni legal mtre tine i sotul tau". Cand a spus "legal", atunci ai sarit la el, i cand ti-a smuls cutitul din mana,' l-ai mu'cat. Vrei sa spui ca nu-~i aminteti nimic din to ate astea? Imi amintesc acum ca el nu m-a recunoscut. L-am vazut ca ma privea i ochii i se plimbau dintr-un colt in altul, fara sa gaseasca ceea ce se ateptau. Ma privea i imi vorbea ca unui strain. Ce faci cand ti se mtampla aa ceva? De ce razi de mine? - Mi-ai ascuns i rochia roie? Daca a fi avut-o pe mine, m-ar fi recunoscut. - Nimeni nu ti-a ascuns rochia, spuse ea. E acolo, in dulap. Ma privi i-mi spuse: - Nu cred ca tii de cata vreme eti aici, sarmana de tine. - Dimpotriva, i-am spus, numai eu tiu de cand sunt aici. N0Ni i zile, zile i nONi, sute, alunecandu-mi printre degete. Dar asta

nu conteaza. Timpul nu are mCl 0 noima. Ceva insa ce poti atinge i tine, ca pe rochia roie, asta are noima. Unde-i? Arata cu capul spre dulap i colturile gurii i se lasara in jos. De indata ce-am rasucit cheia, am viizut-o, de culoarea focului ~i-a amurgului. Ca florile viu colorate. - Daea te inmormanteaza sub un copac cu flori viu colorate, i-am spus, sufletul ti se urea sus in flori. Oricine i-ar dori asta. Ea dadu din cap, dar nu se miea i nici nu ma atinse. Parfumul rochiei la inceput slab, se intensifiea. Miros de vetiver, frangipani, scortioara, praf i chitra in floare. Mirosul soarelui i mirosul ploii . ... Purtam 0 rochie de culoarea asta cand Sandi a venit sa ma vada pentru ultima data. - Vrei sa vii cu mine? a intrebat. - Nu, am spus, nu pot. - Deci asta-i de ramas-bun? - Da, asta-i de ramas-bun. - Dar nu te pot lasa sa pleci a~a, a spus el, eti nefericita. - Pierzi timpul, i-am spus, i mai avem atat de putin. Sandi venea deseori cand barbatul acela era plecat, iar eu 11intiilneam cand merge am la plimbare cu trasura. Pe atunci puteam sa ies la plimbare. Servitorii tiau, dar nici unul nu ma spun ea. Nu mai aveam mult timp, a~a ca ne-am sarutat in camera aceea tampita. Evantaie

desfa~urate impodobeau camera. Ne-am mai sarutat noi de multe ori, dar nu a~a. Acela a fost sarutul vietii ~i al mortii, ~i numai dupa multa vreme intelegi ce inseamna siirutul vietii ~i al mortii. Vaporul alb a ~uierat de trei ori, 0 data vesel, 0 data a chern are ~i 0 data a dmas-bun. Am luat rochia ro~le din dulap ~l rnl-am pus-o in fata. - Adt ca 0 femeie nestapanita ~i desfranata? am intrebat eu. A~a mi-a spus biirbatul acela. Aflase d Sandi venea in casa ~i d eu merge am sa-l vad. N-am ~tiut niciodata cine m-a spus. "Fiica desfranata a unei marne desfranate", mi-a zis el. - Oh, pune-o la loc, zise Grace Poole, hai sa mananci. Uite, ia-ti capotul cenu~iu ... De ce nu-ti dau ceva mai bun e peste puterea mea de intelegere. Sunt destul de bogati. Dar eu tine am strans rochia in mana, intrebandu-ma dad facused ~i eel mai mar~av lucru. Dad schimbased rochia dnd eu nu-i vazusem. Dad au schimbat-o, ~i asta nu era rochia mea - dar de unde parfumul? - Hai, nu sta acolo diirdaind de mg, spuse ea, destul de bland pentru fe1ul ei de a 1. Am lasat rochia sa cada ~i mi-am plimbat privirea de la foe la rochie ~i de la rochie la foe. Mi-am pus capotul cenu~iu pe umeri, dar i-am spus d nu rni-e foame, i ea m-a obligat sa mananc, aa cum facea uneori.

- E poate mai bine d nu-ti amintqti de seara trecuta, spuse ea. Domnul a le~inat, ~i ce mai galagie a fost aici. Sange peste tot locul, iar eu invinuita d te-am lasat sa sari la el. Si stapanul e a~teptat sa soseasd in cateva zile. N-am sa mai incerc niciodata sa te ajut. E~ti prea nebuna ca sa fii ajutata. Am spus: - Dad a~ fi purtat rochia ro~ie, Richard m-ar fi recunoscut. - Rochia ta ro~ie, zise ea ~i rase. Dar eu am privit rochia de pe podea ~i mi s-a piitut ca un foc ar fi cuprins toata camera. Era fiumos, ~i mi-a amintit de ceva ce trebuie sa fac. Imi voi aduce aminte, m-am gandit. Acum imi voi aduce aminte cat de curand. Atunci a fost a treia oara cand mi-am visat visul pana la capat. Acum ~tiu ca scarile duc la camera aceasta in care stau culcata privind-o pe femeia care doarme cu capul pe brate, in vis, a~tcpt pana ea incepe sa sforaie, apoi ma scol, iau cheile, descui, ~i ies cu lumanarea in mana. De data asta, totul mersese mult mai u~or ca altadata, ~i umblam de pard a~ fi avut aripi. Toti cei care stateau in casa plecasera, pentru d u~ile dormitoare1or erau inchise, dar mie mi se parea ca cineva ma urmarqte, ma fugare~te, razand. Ma mai uitam in dreapta sau stanga, dar nu m-am uitat de10c inapoi, pentru ca nu voiam sa vad stafia aceea de femeie despre care se spune ca bantuie casa.

Am coborat sdirile. M-am aventurat mult mai departe ca m alte dati. Cineva vorbea mtr-una din camere. Am trecut prin fata u~ii mcet, fara zgomot. In Slarit, am ajuns ~i in hol, unde ardea o lampa, imi aduc aminte de asta din ziua m care am venit. 0 lampa, scarile intunecoase ~i valul de pe fata mea. Ei cred ca nu ~tiu, dar eu imi amintesc perfect, m dreapta era 0 u~a. Am deschis-o ~i am intrat in mcapere. Era o camera mare, cu un covor ro~u ~i draperii ro~ii. Restul era complet alb. M-am a~ezat pe o canapea sa privesc camera ~i mi s-a parut trista, rece ~i goala, ca 0 biserica fara altar. Am vrut s-o vad mai bine, a~a ca am aprins toate lumfmarile, ~i erau multe. Le-am aprins cu grija de la lumanarea mea, dar n-am reu~it sa ajung la candelabru. Apoi am privit m jur sa vad altarul, pentru ca, cu atatea lumanari ~i atata ro~u, camera imi amintea de 0 biserica. Apoi am auzit ticaitul unui ceas de aur. Aurul este idolul lor. Apoi, dintr-odatii, m-am simtit cumplit de nenorocitii m camera aceea, de~i canapeaua era moale ~i ma cufundam mea. Mi s-a parut ca voi adormi. Apoi mi-am inchipuit ca aud pa~i ~i m-am gandit ce vor spune, ce vor face daca ma vor gasi aici? Mi-am cuprins incheietura mainii drepte cu mana stanga ~i am a~teptat. Dar nu s-a intamplat nimic. Dupa aceea, am fost foarte obosita. Foarte obosita. Am vrut sa ies din camera dar

lumanarea mea arsese toadi i am luat una dintre cele din camera. Deodata, m-am aflat in camera matuii Cora. Am vazut lumina soarelui patrunzand pe fereastra, umbrele frunzelor pe podea, dar am vazut i lumanarile de ceara, i Ie-am urat. Aa ca Ie-am rastumat pe toate. Cele mai multe s-au stins, dar una a prins perdeaua subtire de dupa draperii. Am ras cand am vazut culoarea placuta intinzandu-se atat de repede, dar n-am ramas s-o privesc. Am ieit din nou in hol cu lumanarea in mana. Atunci am vazut-o - stafia. 0 femeie cu parul revarsandu-se in valuri. Era incadrata intr-o rama aurita, dar eu tiam d e ea. Am scapat lumanarea din mana i s-a aprins margine a fetei de masa i am vazut flacWe izbucnind, in tirnp ce fugeam sau poate pluteam ori zburam, am strigat, ajuta-ma Christophine, ajuta-ma i, uitandu-ma inapoi, am vazut d fusesem ajutata. Un perete de foc ma proteja dar era pre a fierbinte, ma ardea i m-am indepartat de el. Pe 0 masa erau mai multe lumanari, am luat una i am urcat in fuga primul rand de scari, apoi al doilea. La palierul al doilea am aruncat lumanarea, dar n-am stat sa vad ce se lntampla. Am alergat sus, pe ultirnul rand de trepte, i de-a lungul coridorului. Am trecut pe langa camera in care m-au adus ieri sau alaltaieri, nu-mi amintesc. Po ate sa fi fost chiar mai demult, deoarece mi se parea ca tiam casa

destul de bine. Am ~tiut cum sa ma indepartez de foe ~i de strigate, se auzeau strigate acum. Cand am ajuns afara pe parapet, era racoare ~i de-abia ii mai auzeam. Am stat acolo lini~tita. Nu ~tiu cat. Apoi m-am intors ~i am vazut ceru!' Era ro~u ~i intreaga mea viata era acolo pe cer. Am vazut ceasul bunicului, broderia matu~ii Cora, toata numai culori, am vazut orhidee ~i stephanotis, ~i iasomie, ~i copacul vietii in fladri. Am vazut candelabrul ~i covorul ro~u din camera de jos, ~i trestiile de bambus, ~i ferigi arborescente, aurii ~i argintii, ~i mu~chiul moale verde catifelat de pe zidul gradinii. Am vazut casa papu~ilor, ~i cartile, ~i poza cu Fata motarului. Am auzit papagalul strigand a~a cum striga atunci cand vedea un strain: Qui est ld? Qui est ld? ~i barbatul care ma ura striga ~i el: "Bertha! Bertha!" Vantul mi se prinse in par ~i pletele mi se desfacura ca ni~te aripi. M-ar putea sustine, m-am gandit eu, dad a~ sari pe pietroaiele acelea. Dar cand m-am uitat peste marginea parapetului, am vazut iazul din Coulibri. Tia era acolo. Mi-a facut semn sa vin ~i, cum eu ezitam, ea a pufnit in ras. Am auzit-o spunand: "Ti-e fr'id?" Si am auzit vocea barbatului, "Bertha! Bertha!" Am vazut ~i am auzit toate acestea intr-o fractiune de secunda. Si cerul era atat de ro~u. Cineva a tipat ~i eu m-am gandit: De ce am tipat? Am strigat "Tia!", am sarit ~i m-am trezit.

Grace Poole edea la masa, dar i ea auzise tipatul pentru ca a spus: - Asta ce-a fost? S-a ridicat, a venit pana la pat i s-a uitat la mine. Stateam nemicata cu respiratia regulata i ochii inchii. - Pesemne ca am visat, spuse ea. Apoi s-a intors i s-a culcat in pat, nu la masa. Am ateptat mult pana am auzit-o sforaind, apoi m-am sculat, am luat cheile i am descuiat ua. Eram afara cu lumanarea in mana. Acum in sfaqit tiu de ce am fost adusa aici i ce am de Iacut. Undeva trebuie sa fi fost curent pentru ca flacara a palpait i am crezut ca lumanarea se va stinge. Am fent flacara cu mana i a crescut la loc, luminandu-mi drumul de-a lungul coridorului intunecat.

Cuvant-nainte ..... Partea indii .. Parte a a doua Partea a treia .

, ....

5 15
71 .200