Anda di halaman 1dari 73

13 IULICA VDUVA CLIMA ROMNIEI 14 Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2008 Editur acreditat de Ministerul Educaiei, Cercetrii si Tineretului

i prin Consiliul Naional al Cercetrii Stiinifice din nvmntul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei VDUVA, IULICA Clima Romniei / Iulica Vduva. Bucuresti: Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2008 ISBN 978-973-163-175-2 Reproducerea integral sau fragmentar, prin orice form si prin orice mijloace tehnice, este strict interzis si se pedepseste conform legii. Rspunderea pentru coninutul si originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor. Redactor: Daniela JIANU Tehnoredactor: Marian BOLINTIS Coperta: Cornelia PRODAN Format: 16/61 86 Editura Fundaiei Romnia de Mine Bulevardul Timisoara, Nr. 58, Bucuresti, Sector 6, Tel./Fax.: 021 / 444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro 15 UNIVERSITATEA SPIRU HARET Lector univ. dr. IULICA VDUVA CLIMA ROMNIEI Editura Fundaiei Romnia de Mine Bucuresti, 2008 16 Fetiei mele, Maria 17 CUPRINS Prefa 9 1. Clima Romniei n literatura de specialitate . 13 2. Factorii genetici ai climei . 28 2.1. Factorii radiativi .. 28 2.2. Circulaia general a atmosferei .. 42 2.3. Suprafaa activ subiacent . 49 2.4. Impactul antropic 53 3. Temperatura aerului ... 56 3.1. Temperatura medie anual .. 56 Variaiile neperiodice ale temperaturilor medii anuale 59 3.2. Temperaturile medii lunare . 61

Temperatura medie a aerului n luna ianuarie .. 61 Temperatura medie a aerului n luna iulie 63 3.3. Amplitudinile medii anuale ale temperaturii aerului .. 66 3.4. Temperaturile extreme 67 3.5. Amplitudinile termice absolute ... 70 3.6. Frecvena zilelor cu diferite temperaturi caracteristice ... 70 Intensitatea procesului de rcire din sezonul rece 70 Intensitatea procesului de nclzire din semestrul cald 71 4. Temperatura pe suprafaa solului .. 73 4.1. Temperatura medie anual .. 73 4.2. Temperaturile medii lunare . 75 5. Durata de strlucire a soarelui ... 79 5.1. Durata medie efectiv de strlucire a soarelui 79 Variabilitatea neperiodic a duratei efective anuale de strlucire a soarelui 81 Durata efectiv de strlucire a soarelui n semestrele cald si rece ale anului .. 82 Variaia n cursul anului a duratei de strlucire a soarelui ... 84 6. Umezeala aerului .. 85 6.1. Umezeala relativ 85 6.1.1. Umezeala relativ medie anual . 85 18 Repartiia valorilor medii anuale 85 Repartiia valorilor medii ale umezelii relative n decembrie si iulie 89 Amplitudinea oscilaiilor anuale ale umezelii relative 90 Regimul anual al umezelii relative . 90 Valorile minime zilnice ... 92 Regimul diurn al umezelii relative .. 92 Frecvena zilelor cu diferite caracteristici ale umezelii relative la una din orele de observaii . 94 6.2. Tensiunea vaporilor de ap . 96 6.2.1. Repartiia valorilor medii anuale 97 6.2.2. Repartiia valorilor medii n luna ianuarie .. 97 6.2.3. Repartiia valorilor medii n luna iulie ... 97 6.2.4. Variaia tensiunii vaporilor de ap n cursul anului 98 7. Nebulozitatea 99 7.1. Nebulozitatea medie anual 99 7.2. Nebulozitatea medie n decembrie si august ... 100 7.3. Frecvena nebulozitii 102 7.3.1. Numrul mediu anual al zilelor cu cer senin .. 104 7.3.2. Numrul mediu anual al zilelor cu cer acoperit .. 104 8. Precipitaiile atmosferice . 107 8.1. Precipitaiile atmosferice medii anuale ... 107 8.2. Cantitilor semestriale de precipitaii ... 115 8.2.1. Cantitile de precipitaii din semestrul cald .. 115 8.2.2. Cantitile de precipitaii din semestrul rece .. 116 8.3. Cantitile medii lunare de precipitaii 118

8.3.1. Variabilitatea neperiodic a cantitilor lunare de precipitaii . 121 8.4. Cantitile maxime de precipitaii n 24 de ore ... 124 8.5. Numrul de zile cu diferite cantiti de precipitaii . 128 8.5.1. Numrul mediu lunar si anual de zile cu cantiti de precipitaii 0.1 mm . 128 8.5.2. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 0.5 mm 130 8.5.3. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 1.0 mm 130 8.5.4. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 10.0 mm .. 131 19 8.5.5. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 20.0 mm .. 132 9. Vntul 133 9.1. Frecvena vntului pe direcii .. 133 9.2. Viteza medie a vntului pe direcii . 134 9.3. Calmul atmosferic ... 135 9.4. Vnturile locale ... 137 10. Fenomene climatice de risc ... 139 10.1 Fenomene climatice de risc posibile n semestrul rece al anului . 139 10.1.1. ngheul si bruma .. 139 10.1.2. Chiciura . 148 10.1.3. Poleiul ... 149 10.1.4. Depuneri de ghea pe conductorii aerieni ... 150 10.1.5. Ninsoarea .. 152 10.1.6. Stratul de zpad ... 153 10.1.7. Viscolul . 155 10.1.8. Ceaa . 160 10.2. Fenomene climatice de risc posibile n semestrul cald al anului 162 10.2.1. Grindina . 162 10.2.2. Ploile toreniale . 168 10.2.3. Descrcrile electrice (orajele) .. 170 10.3. Fenomene climatice posibile n tot anul ... 176 Fenomenele de uscciune si secet .. 176 11. Regionarea climatic si topoclimatele .. 184 12. nclzirea climei n Romnia 196 Bibliografie 201 20 21 PREFA A scrie un curs dedicat studenilor din nvmntul superior pentru orice disciplin este un gest nobil, dar si o obligaie pe care trebuie s-o nfptuiasc orice cadru didactic universitar. Lector univ. dr. Iulica Iancu-Vduva si-a fcut cu prisosin datoria.

La cteva luni de la apariia volumului intitulat Fenomene hidrometeorologice extreme, care se impune printr-un coninut adecvat scopului propus si prin condiii geografice excelente, autoarea apare n prim plan cu un alt volum si anume, Clima Romniei. Fr a se dovedi a fi un curs exhaustiv, lector univ. dr. Iulica Vduva abordeaz, n stil clasic si modern, cele mai importante probleme referitoare la clima Romniei. Abordarea clasic este utilizat n structurarea cursului ceea cei permite autoarei s prezinte toate problemele majore care intereseaz n predarea noiunilor de baz si anume: factorii genetici ai climei, principalele elemente climatice (temperatura aerului si a solului, durata de strlucire a Soarelui, umezeala aerului, nebulozitatea, precipitaiile atmosferice, vntul), fenomenele atmosferice de risc si n final, regionarea climatic si topoclimatele. Abordarea modern se remarc din modul de tratare a fiecrui component climatic n contextul celor mai recente cercetri, cu grija necesar ca din acest volum, echilibrat n informaii, s nu scape aspectele de noutate stiinific, cele mai importante, nici mcar din istoricul cercetrilor. Astfel, sunt nglobate si preocuprile mai noi din domeniile microclimatologiei si topoclimatologiei, ale climatologiei urbane si polurii atmosferei, ale modificrilor climatice, ca si ale cartografierii climatice si topoclimatice, ale fenomenelor climatice extreme, sau mai concret, ale riscurilor climatice etc., care au ridicat climatologia romneasc la sfrsitul secolului XX si nceputul secolului XXI, pe o nou treapt, pstrnd memoria naintasilor ei. Trecnd n revist celelalte capitole, remarcm si alte elemente de noutate si anume: tratarea factorilor radiativi conform ultimelor indicaii ale OMM, iar caracterizarea lor este ntemeiat pe date concrete din msurtori efective efectuate n reeaua radiometric 22 naional pe o perioad de 30 de ani, aspect care a fcut si obiectul unei frumoase teze de doctorat susinut n Institutul de Geografie al Academiei Romne (Oprea, 2001); mbogirea noiunilor privind circulaia general a atmosferei cu frontogeneza de coast a Mrii Negre si ciclogeneza pontic, aspecte introduse n literatura de specialitate de Drghici (1984, 1988); dezvoltarea rolului ciclonilor mediteraneeni pentru clima Romniei, aspect care a format obiectul unei alte teze de doctorat, susinut n acelasi institut (Ecaterina IonBordei, 1983) etc. ntr-un stil ales climato-geografic este tratat si suprafaa activ subiacent, ca factor generator de climate si topoclimate, asa cum este prezentat n lumina ultimelor cercetri, n Tratatul de Geografia Romniei (1983). Amintim, de asemenea, n context, variaiile neperiodice si tendinele de evoluie, linear si polinomial, ale unor elemente climatice precum temperatura aerului, durata de strlucire a Soarelui, precipitaiile atmosferice (anuale, din luna cea mai ploioas si cea mai secetoas) etc., ca si fenomenele climatice de risc n totalitate, tratate

dup metodologia nou, recent introdus n literatura de specialitate (Bogdan, Niculescu, 1999), pe care autoarea o mnuieste cu usurin. Acest ultim capitol este cu att mai bine venit, cu ct clima reprezint cel mai dinamic factor de mediu, cu repercusiuni asupra acestuia, deci un factor de risc, dar si o resurs de energie vital si de energie neconvenional, care nu poate fi valorificat dect n condiii de echilibru relativ. Cnd n evoluia climei apar rupturi, marcate prin salturi si dezechilibre, atunci se declanseaz energii incomensurabile care afecteaz calitatea vieii. Este motivul pentru care, autoarea acord atenia cuvenit n prezentarea acestui capitol din curs. Tratarea acestor fenomene se face pe sezoane caracteristice si anume: fenomenele climatice de risc caracteristice perioadei reci a anului (ngheul si bruma, chiciura, poleiul, depunerile de ghea pe conductori, ninsoarea, stratul de zpad, viscolul si ceaa), apoi fenomenele climatice de risc din perioada cald a anului (grindina, ploile toreniale si orajele), ca si cele posibile n tot anul, din care autoarea a selectat doar fenomenele de uscciune si secet, cele mai tipice pentru Romnia, domeniu n care autoarea s-a edificat prin 23 propriile cercetri aplicate la Dobrogea, pe baza crora a fost ncununat cu titlul de doctor n geografie, tot n Institutul de Geografie. Concomitent cu prezentarea caracteristicilor fenomenelor climatice de risc, autoarea, pe baza literaturii de specialitate, prezint si ariile cele mai susceptibile, mai vulnerabile la astfel de fenomene, ceea ce pune n eviden, att latura fundamental, ct si cea aplicativ ale climatologiei. Tot ca o noutate apare ntr-un curs universitar de Climatologia Romniei si regionarea climatic si topoclimatele Romniei, ntr-o concepie modern, conform ultimelor cercetri sintetizate n Geografia Romniei, I, Geografia Fizic (1983). Aici, pentru prima dat se face integrarea topoclimatului n climat, sau altfel spus, unitile taxonomice utilizate coboar pn la nivelul celui mai simplu peisaj geografic, respectiv, la topoclimatul elementar, dnd astfel, o imagine global, complet si complex, a ntregului potenial climatic al Romniei. n acest scop sunt prezentate si grupele de topoclimate care se ncadreaz n fiecare etaj climatic si anume: topoclimatele de cmpie, topoclimatele de delt si litoral, topoclimatele de dealuri si podisuri, topoclimatul de munte si n final, topoclimatele urbane care se suprapun peste toate etajele climatice. n concluzie, desi tratarea problemelor majore ale climatologiei contemporane romnesti se face selectiv, autoarea reuseste ca mbinnd stilul clasic cu cel modern, s prezinte un volum suficient de cunostine la nivel stiinific ridicat cu multe elemente de noutate si inedit pentru un curs universitar. Prin aceasta, considerm c prezentul curs si atinge scopul didactic propus, de a transmite studenilor, viitori specialisti geografi si manageri ai mediului, cunostinele necesare privind potenialul climatic al Romniei, caracteristicile lui si

posibilitile de valorificare n practic n perspectiva apropiat. Se mai adaug la toate acestea, buna organizare a informaiei stiinifice, vasta literatur de specialitate utilizat, stilul clasic, limbajul stiinific corect folosit si adecvat, imaginile grafice expresive susinute de un material tabelar concludent care fundamenteaz concluziile stiinifice, ca si forma modern de prezentare pe computer de nssi autoarea acestui curs, care toate la un loc fac s creasc valoarea stiinific si didactic a lucrrii de fa. 24 Este un nceput ludabil n practica didactic, cu care autoarea continu s se afirme n climatologia romneasc, valorificnd corect tezaurul stiinific mostenit, la care se adaug propriile rezultate. S sperm c viitorul va confirma temeinicia celor afirmate de noi n aceast succint prefa, care are si meritul de a sublinia, evoluia ascendent a autoarei, lector univ. dr. Iulica Vduva. Prof. univ. dr. Octavia Bogdan Facultatea de Geografia Turismului-Sibiu 25 1. CLIMA ROMNIEI N LITERATURA DE SPECIALITATE Cercetrile climatice asupra rii noastre se pot grupa pe mai multe etape: Prima etap (nainte de 1884). Cuprinde note informative, descrieri istorice, literare, observaii consemnate n cronici, ziare ale timpurilor, etc. din care se desprind cteva date cu valoare orientativ si subiectiv. Aceast etap este cea mai mare, extinzndu-se de la nceputurile cunoasterii pmntului romnesc pn la 1884, data nfiinrii Institutului Meteorologic din Romnia (Vduva, 2003). Etapa a II-a (1884-1960). Se caracterizeaz printr-o activitate intens de organizare a staiilor meteorologice si de prelucrare a datelor obinute pe baze stiinifice conform regulilor impuse de Congresele internaionale de meteorologie. Aceasta poate fi mprit n mai multe subetape. Astfel, n ara noastr activitatea de Climatologie a debutat nc din primii ani de existen ai Institutului Meteorologic nfiinat de Stefan C. Hepites. Dup nfiinarea Institutului Meteorologic au fost elaborate primele lucrri stiinifice referitoare la clima ntregului teritoriu al rii. Cele mai valoroase dintre aceste lucrri au fost enunate si prelucrate n mod critic de St. C. Hepites n lucrarea sa Istoricul studiilor meteorologice n Romnia (1886) dintre care citm: Aurelian P.S. Clima Romniei, aprut n publicaia ara noastr (Bucuresti, 1880); Hepites St. Epocele ngheului Dunrei n cursul su inferior n Buletinul Societii Geografice Romne (Bucuresti, 1883). Pe baza datelor obinute din reeaua meteorologic, au fost publicate si realizate primele lucrri din domeniul climatologiei aprute sub semntura lui Hepites, n Analele Academiei Romne ntre anii 1895 si 1902, si reeditate n volumul Materiale pentru climatologia Romniei. Acestea se refer la clima unor localiti ca Sulina, Roman,

Bucuresti, Brila si Iasi, pentru care au existat observaii pe o perioad mai mare de ani, precum si la repartiia unor parametri climatici pe 26 teritoriul rii noastre. Dintre Materiale pentru climatologia Romniei menionm monografia privind Regimul pluviometric al Romniei nsoit de o hart, care constituie totodat si prima hart n culori a Romniei. Alte lucrri elaborate de St. Hepites ntre anii 1898 si 1906 se refer la diferite aspecte ale climei rii noastre si ale efectelor acesteia n diversele domenii economice (efecte asupra economiei), menionm: Schimbatu-sa clima?; Album climatologique de Roumanie; Climatologia litoralului romnesc al Mrii Negre; Condiiunile climatologice ale vegetaiunii viei de vie; Secetele n Romnia, n care sunt tratate aspecte din ntreaga ar. n anul 1901, datele culese din reeaua meteorologic naional au fost publicate n Buletinul lunar al observaiilor meteorologice care a nlocuit publicaia Analele Institutului Meteorologic al Romniei. Datele din reea apreau sub form de rezumate climatologice lunare si anuale, dar n buletine erau relatate amnunit att starea vremii pe teritoriu, ct si situaia culturilor si apelor, producerea unor calamiti naturale, fenomene cu caracter climatic de risc etc. Din 1908, odat cu retragerea lui Hepites din activitatea de meteorologie ncepe o perioad de declin n activitatea stiinific de climatologie, care se prelungeste, datorit rzboiului, pn la sfrsitul celui de-al doilea deceniu. Buletinul lunar apare pn n 1916, cnd s-a declarat mobilizarea general. Dup 1916 aproape toate staiile si nceteaz activitatea ceea ce va avea repercusiuni si asupra studierii climei rii, din cauza ntreruperii sirurilor de observaii. n 1916, n ultimele Buletine lunare nainte de rzboi, apar dou articole ale lui Enric Otetelisanu privind Studiul iernilor calde n Romnia, si Clasificarea iernilor dup criteriul lui Angot, n care, pe lng datele statistice obisnuite, sunt expuse o serie de considerente privitoare la factorii genetici, care determin oscilaiile regimului termic n diferite zone de pe glob si sunt sugerate idei referitoare la corelaiile existente ntre diversele regimuri relativ la schimbrile timpului. n ncheiere, Otetelisanu insist asupra necesitii efecturii unor studii si cercetri speciale ale factorilor de circulaie care influeneaz timpul n Romnia. 27 Refacerea economic dup rzboi, precum si rentregirea teritoriului rii, pune n faa climatologiei noi si numeroase probleme cu caracter practic. Activitatea de redactare si publicare a Buletinului lunar a cunoscut n perioada 1921-1930 o revenire la vechile tradiii ale Analelor publicate de ctre Hepites. Pe lng rezumatele lunare ale observaiilor de la staii si msurtori speciale de la Observatorul Filaret, au aprut o serie de studii meteorologice, consemnri si interpretri de

fenomene, recenzii si informaii asupra unor lucrri importante, precum si informaii cu privire la activitatea meteorologic din ar si strintate (I.N.M.H, 1984). Lucrrile din domeniul climatologiei sunt prezente aproape n toate Buletinele lunare din perioada sus-menionat. Studiile si notele scrise de colaboratorii lui Otetelisanu, publicate n buletinele lunare din perioada 1921-1930, trateaz probleme referitoare la: clima litoralului, repartiia nebulozitii n Romnia, variaia zilnic a nebulozitii n Romnia de ctre C. A. Dissescu; perioadele de uscciune si de secet, climogramele Romniei, frecvena si variaia anual a precipitaiilor de ctre C. Donciu; periodicitatea anual si zilnic a nebulozitii, indicele de ariditate n Romnia, gradul de continentalism n Romnia de C. Ioan. n paralel cu studiile si notele stiinifice publicate n Buletinul lunar, o serie de lucrri cu caracter monografic au aprut n colecia Memorii si Studii, editat de Institutul Meteorologic Central, precum si n publicaia Memoriile seciunii stiinifice ale Academiei Romne. Astfel, Otetelisanu analizeaz condiiile termice din Romnia, calculnd valorile lunare si anuale ale temperaturilor medii zilnice de la cele 3 termene de observaii (08, 14, 20h), extremele mijlocii si absolute, numrul de zile de iarn, de nghe si de var etc. Lucrarea este nsoit de un atlas, cuprinznd 20 de hri. Un studiu climatic complet asupra Dobrogei si litoralului a fost elaborat de Otetelisanu n 1928 intitulat Climat de la Dobroudja et du littoral de la Mer Noire, cuprinznd n introducere, expunerea condiiilor fizico-geografice si a celor meteorologice generale, iar n capitolele de fond, analiza variaiei si distribuiei teritoriale a principalilor parametri, climatici (tempera-tur, presiune, vnt, umiditate, nebulozitate, precipitaii atmosferice si fenomene diverse.) 28 Lucrarea Variaia nebulozitii n Romnia constituie un studiu complet asupra nebulozitii n care sunt analizate variaia diurn si anual precum si distribuia pe teritoriul rii a acestui element meteorologic. Perioada ce a urmat, 1934-1945, se remarc printr-o slab activitate stiinific n domeniul climatologiei, dat fiind situaia internaional ncordat si, apoi, desfsurarea rzboiului. n Buletinele lunare, nc din 1931, din diverse motive, nu s-au mai publicat note si studii de specialitate, dar si celelalte publicaii neperiodice s-au redus substanial. Pentru studiul climei rii noastre, perioada rzboiului n special, anii 1944 si 1945, s-au soldat cu ntreruperea observaiilor la multe staii de pe teritoriu. n 1945, n Buletinul lunar au aprut rezumatele observaiilor numai de la aproximativ 50 staii meteorolo-gice si 250 staii pluviometrice. Dar n perioada care a urmat, institutul, prin secia sa de climatologie, a trecut la reactivarea staiilor vechi si la nfiinarea de noi staii, a cror necesitate a reiesit nc de la elaborarea proiectului reelei, ntocmit de C.A. Dissescu n 1928, care aprecia la

peste 300 numrul staiilor meteorologice si la aproape 2000 pe cel al staiilor pluviometrice, la nivel de ar. Din preocuprile stiinifice din domeniul climatologiei n perioada de dup rzboi (pn n 1961), remarcm att articole si lucrri care analizeaz n mod clasic variaia si repartiia diferitelor elemente, ct si studii privind aplicaiile datelor climatice n diverse domenii de activitate. Dintre lucrrile meteorologilor, menionm pe cele ale lui C. Ioan, referitoare la repartiia umezelii aerului n Romnia; C.A. Dissescu, despre seceta din anul 1946, regimul precipitaiilor n ara noastr, corelaia dintre tipurile de vegetaie si clim; St. M. Stoenescu, privind influena ngheului asupra transporturilor, caracteristicile evoluiei diurne a temperaturii aerului n ara noastr, regimul precipitaiilor, aspecte ale problemei oscilaiilor regimului climatic, date noi referitoare la clima trii; N. Vancea, despre harta keraunic a rii; C. Donciu, privind variaiile vntului n partea de sud a rii, indicele de umiditate si ariditate calculat dup diversi autori, aplicarea metodelor de zonare climatic ale lui Koncek si Thorntweite; D. stea si M. Grigore, despre intervalul cu strat de zpad favorabil 29 drumului de sanie; D. stea, privind calculul temperaturilor medii decadice plurianuale dup metoda grafic a lui A El. Sepelevski ; date asupra stratului de zpad stabil; C. Ioan, C. Dissescu, C. Donciu si alii, despre regimul ploilor n partea sudic a rii n perioada de vegetaie etc. Pe lng lucrrile menionate, s-au mai elaborat o serie de atlase si lucrri cu caracter monografic. O preocupare important a Seciei climatologice pe o perioad de civa ani sub conducerea lui C.A. Dissescu, a constituit-o prelucrarea datelor din ntreaga reea si elaborarea hrilor cu distribuia unor parametri climatici pe teritoriul trii. Astfel, n 1949 a aprut Fascicola I a Atlasului Climatologic, referitoare la regimul precipitaiilor, cuprinznd 17 hri cu izohietele lunare, anotimpuale si anuale pe baza cantitilor medii de precipitaii, calculate din perioadele 1896-1915 si 1926-1940. n 1954 au aprut Fascicola a II-a, referitoare la regimul termic, cuprinznd 36 de hri cu izotermele lunare, anotimpuale si anuale, amplitudinea anual, temperaturile extreme absolute, durata temperaturilor medii, egale si mai mari de 0, 5 si 10C, durata perioadei fr nghe si frecvena zilelor caracteristice (cu temperaturi maxime si minime peste si sub anumite praguri) si Fascicola a III-a privind regimul eolian, cu 17 hri prezentnd rozele lunare, anotimpuale si anuale ale vnturilor, deduse din datele pe 10 ani (1931- 1940). Stoenescu St. n lucrarea Curs de climatologie aplic sistemul de clasificare a climatelor dup criteriul lui W. Kppen si difereniaz principalele 7 regiuni climatice ale rii: C fax, n Banat si n partea sud-vestic a Olteniei; C fbx, n zona piemonturilor vestice; D fax, n partea central a Cmpiei Romne; D fbx, n Transilvania, Moldova, Subcarpai si Podisul Getic; BS ax, n Brgan si n partea vestic a

Podisului Dobrogei; BS bk, pe litoralul Mrii Negre; D fbk, D fk si D fc corespunznd zonei montane. Etapa a III-a (1960-1980). Se caracterizeaz printr-o activitate stiinific susinut, fiind orientat tot mai mult spre practic. Lucrrile respective au n vedere dezvoltarea agriculturii, a transporturilor de toate categoriile, extinderea lucrrilor hidrotehnice si de mbuntiri funciare, etc. Tot acum capt un accent mai mare lucrrile de agrometeorologie, bioclimatologie, topoclimatologie si microclimatologie etc. 30 Aceast etap ncepe cu reorganizarea reelei meteorologice pe baze stiinifice, staiile sinoptice si climatologice fiind reinstalate pe platforme reprezentative. S-a mbuntit dotarea lor cu instrumente speciale, mrindu-se complexul de observaii. S-au construit noi staii; au fost puse bazele reelei actinometrice si agrometeorologice si a devenit posibil analiza tridimensional a proceselor si condiiilor atmosferice n urma dezvoltrii cercetrilor aerologice. Cu aceast ocazie s-a aliniat si programul de observaie la patru termene (1,7,13,19), conform Programelor internaionale (n vederea cooperrii meteorologice internaionale). n 1961 ia fiin si Observatorul de Fizic Atmosferic n care se efectueaz observaii asupra radiaiei solare. n 1965, N. Topor si C. Stoica grupeaz cele 22 tipuri de circulaie atmosferic, la care i-a condus cercetarea materialelor sinoptice dintr-un interval de 24 de ani (1938-1961), n patru forme principale si anume: circulaia vestic, circulaia polar, circulaia tropical si circulaia de blocare. Sfrsitul deceniilor al saselea si al saptelea se nscrie n climatologia romneasc ca o perioad de transformri, att n ceea ce priveste partea operaional, ct si cea de studii si cercetare. ncepnd cu anul 1961 vechea publicaie periodic de date Buletinul lunar al observaiilor meteorologice a fost nlocuit cu Anuarul meteorologic. Din 1972, pe lng tabele, Anuarul cuprinde si caracterizri lunare si anuale ale complexului de elemente si fenomene meteorologice nsoite de reprezentri grafice si cartografice. Un salt calitativ s-a produs n acest interval de ani si n ceea ce permite valorificarea complex a datelor acumulate, prin abordarea si elaborarea unor studii si cercetri strns legate de cerinele tot mai diversificate ale economiei naionale. Pe aceast linie se nscrie, n primul rnd, vasta aciune de prelucrare a sirurilor de date din perioada 1896 - 1955, care a constituit una din preocuprile de baz ale Institutului Meteorologic timp de peste 10 ani. ncununarea eforturilor depuse s-a materializat prin apariia unor lucrri de sintez referitoare la caracteristicile de ansamblu ale climei teritoriului trii noastre, sub coordonarea lui St. M. Stoenescu si D.stea. Astfel, n anul 1960 s-a publicat capitolul Clima R.P.R. n Monografia geografic a R.P.R, n 1961-1962 au 31

aprut volumele I si II (text si date statistice) ale lucrrii Clima Republicii Populare Romne, iar n 1966 Atlasul climatologic al Republicii Socialiste Romnia, cuprinznd 153 de hri cu repartiia teritorial a diferiilor parametri climatici. Desi modul de abordare este cel al climatologiei clasice, lucrrile respective se remarc printr-o tratare unitar a complexului condiiilor climatice, interpretarea proceselor si fenomenelor meteorologice, precum si a repartiiei teritoriale a caracteristicilor climei, avnd la baz concepia interdependenei si interaciunii principalilor factori climatogeni: suprafaa activ subiacent (factorii geografici), radiaia solar si circulaia general a atmosferei. Numeroase lucrri au fost consacrate cercetrii n detaliu a particularitilor climei pentru teritoriul rii (Stoenescu, 1960), n ansamblu sau pentru anumite regiuni, zone, localiti etc., cuprinznd, fie ntregul complex de componente ale climei, fie numai un anumit element sau fenomen meteorologic. Un interes tot mai mare n preocuprile climatologilor din Institutul Meteorologic si al celor din Institutul de Geografie al Academiei l-a prezentat microclimatologia si topoclimatologia. Anumite puncte de vedere privind bazele geografice ale microclimatelor si topoclimatelor sunt expuse n lucrrile: Microclimat et topoclimat (Mihilescu, Seitan, Neamu, 1965), Microclima, clima local, topoclima (Seitan, Mihai, Neamu, 1965); Topoclimatologie si microclimatologie (Ciulache, 1971) etc. Studiile de microclim si topoclim s-au elaborat pe baza unor msurtori micrometeorologice cu aparatur adecvat si a unor prelucrri speciale ale datelor culese. ntr-o monografie de aproape 300 de pagini, N. Topor abordeaz problema oscilaiilor precipitaiilor atmosferice, sub titlul: Ani ploiosi si secetosi n Republica Popular Romn. n partea I, autorul red registrul anilor ploiosi si secetosi dup date vechi luate din cronici si dup date certe instrumentale din perioada recent, iar n partea a II-a analizeaz succesiunea lunilor dup criteriul lui Hellmann, frecvena categoriilor de luni de la un an la altul, apoi frecvena anilor ploiosi si secetosi n ara noastr n perioada 1881-1961. Prezint interes succesiunea anilor normali, ploiosi si secetosi. n partea a treia stabileste lunile ploioase si secetoase din punct de vedere agricol, calculeaz frecvena lor, stabileste anii ploiosi si secetosi din acelasi 32 punct de vedere si analizeaz zonele secetoase si ploioase, iar n partea a IV-a studiaz factorii de circulaie care au determinat luni ploioase sau secetoase. n anii '70 lucrrile publicate trateaz probleme strns legate de diversele domenii ale economiei naionale si, deci, climatologia si microclimatologia capt un caracter tot mai aplicativ. Acest fapt rezult n mod clar din problematica studiilor selecionate si grupate n trei volume: Culegere de Lucrri de climatologie aplicat, aprut n 1972, Studii de Climatologie I n 1974, sub redacia lui D. stea si Studii de Climatologie II n 1974, sub redacia lui O. Neacsa.

Culegerea de lucrri de climatologie aplicat, cuprinde n prima parte 8 lucrri de climatologie tehnic si n partea a II-a 5 lucrri de bioclimatologie uman. n colecia Studii de climatologie I si II au fost selectate opt lucrri care fac parte n marea lor majoritate din domeniul microclimatologiei, topoclimatologiei sau climei locale. n alte publicaii si, mai ales, n cele editate de I.M.H., au aprut n anii '70 numeroase alte lucrri care abordeaz cele mai diverse aspecte din domeniul climatologiei. Clima rii, n ansamblu, sau repartiia unor anumii parametri climatici pe teritoriu, este reflectat n lucrrile care abordeaz si analizeaz: amplitudinile termice diurne n anotimpul de iarn (Tstea, Ra); frecvena temperaturilor pozitive n lunile de iarn (E. epes); cantitile excepionale ale precipitaiilor (Ptchie, Oprescu, Clinescu); zone cu prioriti n valorificarea potenialului eolian (Bzc); rolul circulaiei atmosferice si al reliefului n producerea precipitaiilor (Cazacu), particulariti climatice generale ale teritoriului rii (Ptchie, Ciovica). n perioada 1972-1979 apare Atlasului R. S. Romnia (n Editura Academiei), sub coordonarea Institutului de Geografie la care pentru realizarea hrilor climatice privind regimul termic, pluviometric si eolian a colaborat si I.M.H.). O direcie nou de cercetare care s-a dezvoltat mult n aceast perioad a fost topoclimatologia. Aceasta s-a afirmat pentru prima dat pe plan mondial n Institutul de Geografie al Academiei Romne, termenul fiind iniiat de V. Mihilescu, nc din 1957, (independent de ali autori ca Thornthwaite, ca si Santamarina si Rohmeder (Bogdan, 1978 b)). 33 Mai trziu, Bogdan (1994) subliniaz faptul c topoclimatologia reprezint latura geografic a climatologiei. De-a lungul anilor, o serie de autori au contribuit, prin cercetrile ntreprinse, la fundamentarea teoretic a noiunilor de topoclim topoclimat si respectiv topoclimatologie (Mihilescu, Seitan, Neamu 1965, Seitan, Mihai, Neamu 1965; Teodoreanu 1970 etc.). Prin anologie cu spaiul microclimatic, care se refer la procesele si fenomenele climatice ce se produc la limita inferioar a atmosferei pn la 2 m nlime, a fost definit spaiul topoclimatic care se resimte pe spaii mai mari n funcie de puterea de influena a suprafeei active luat n considerare (Bogdan, 1972). Dup lansarea noiunii de topoclim autorii mai sus menionai formuleaz teza potrivit creia relieful are rol predominant n geneza topoclimatelor. Concomitent cu acestea s-a urmrit si influena antropic asupra suprafeei active care a modificat particularitile topoclimatice iniiale, determinnd altele noi cum sunt cele caracteristice topoclimatelor de culturi, de solarii, lacuri de acumulare, diguri si canale etc. (Bogdan, 1980 b, 1986, 1989, etc.), denumite topoclimate antropice, care au determinat o nou calitate a mediului (Bogdan

1972, 1983 etc). Cercetrile ntreprinse au permis diferenierea si ierarhizarea topoclimatelor dup gradul lor de complexitate n concordan cu gradul de complexitate a suprafetei active, cu structura peisajelor geografice locale, deosebindu-se topoclimate elementare si topoclimate complexe (Neamu si colab. 1970). A urmat asocierea acestora pe grupe de topoclimate specifice fiecrui etaj n parte (Bogdan, Teodoreanu,1973) si integrarea lor n regionarea climatic si topoclimatic a Romniei (Bogdan, 1980 b, Geografia Romniei, I, 1983). Tot pe baza acestor cercetri s-au stabilit criteriile de baz pentru delimitarea topoclimatelor (Bogdan, 1983) ca si modelul conceptual al topoclimei (Bogdan, 1988 b). Acest model conceptual se fundamenteaz pe rolul suprafeei active, a factorului geografic local, n geneza si diversificarea topoclimatelor. Modelul conceptual se refer si la metodele de cercetare utilizate n topoclimatologie, cu accent pe cele geografice care se bazeaz pe observaii de teren, vizuale si instrumentale etc., dar nu lipsesc nici metodele geofizice, fizico-chimice etc. 34 Utilizarea acestor metode subliniaz pe de o parte latura geografic a topoclimatologiei, iar pe de alt parte, aportul celorlalte stiine de grani, cu care topoclimatologia vine n contact, pentru rezolvarea scopului propus: didactic - de pregtire a elevilor pentru observarea corect a evoluiei timpului (Bogdan 1972, Bogdan si colab., 1982); stiinifico-metodologic, de caracterizare a topoclimatelor naturale si antropice (Bogdan,1986) etc. Concepia si metodologia ntocmirii hrii topoclimatice a evoluat continuu de la prima schi de hart topoclimatic (realizat de V. Mihilescu n 1957) care a fost si prima hart topoclimatic pe plan mondial, remarcndu-se o mbuntire continu a metodelor de reprezentare cartografic a acestora (Bogdan ,1988). Harta topoclimatic a Romniei, Sc. 1: 1 500 000, prima hart topoclimatic n culori n dou ediii (Neamu si colab. 1970), introduce diferenierea topoclimatelor dup gradul lor de complexitate (topoclimate complexe si topoclimate elementare) pe fondul etajelor climatice care sunt caracterizate prin indici cantitativi. Concomitent cu aceste hri s-au realizat hri topoclimatice ale unor regiuni pentru diferite scopuri practice ca : Harta topoclimatic a Deltei Dunrii, sc. 1: 400 000 (Neamu si colab. 1970) etc. Ulterior a fost elaborat si Metodologia ntocmirii Hrii topoclimatice a Romniei, sc. 1: 200 000, pe foi topografice (coordonator Bogdan, 1980) care a fost aplicat pentru ntreaga ar. Aceste hri redau un coninut topoclimatic mult mai bogat pe fondul etajelor climatice, n raport cu factorii genetici naturali si antropici, n care Romnia este caracterizat prin indici climatici cantitativi si calitativi. n paralel cu acestea, au existat preocupri de integrare a topoclimatelor n climatele rii, ceea ce a dus la realizarea Hrii

regionrii climatice si topoclimatice a Romniei, sc.1: 200 000 n culori si n dou ediii (Bogdan, 1980) care ia n considerare zona climatic, influenele climatice exterioare subliniind rolul de baraj al Carpailor, treptele de relief, caracteristicile vegetaiei naturale, complexitatea peisajelor geografice locale, n raport cu care, treptele taxonomice utilizate sunt: sectoarele de provincie climatic, inuturile climatice, subinuturile climatice, districtele climatice, topoclimatele complexe si topoclimatele elementare. 35 Preocupri legate de clima local, topoclim si microclim, au stat de asemenea, n atenia a numerosi cercettori din Facultatea de Geografie (Ciulache,1971), din Facultatea de Silvicultur Brasov (Marcu, 1971), ca si din alte centre universitare (Gugiuman, 1975, Belozov, 1970, Frcas, 1978 etc.) sau de la staiunea de cercetri Piatra Neam (Apvloaie, Apostol etc.). Pentru a scoate n eviden numeroasele rezultate obinute pe plan naional n anul 1987 a fost organizat un Colocviu Internaional de Topoclimatologie de ctre colectivul de topoclimatologie din Institutul de Geografie la Bucuresti-Buzu-Ptrlagele, cu o aplicaie de teren n Munii Siriu de la Curbur. Cu aceast ocazie, sub coordonarea dr. Octaviei Bogdan (1987) a fost publicat volumul Topoclimatologia Romniei bibliografie selectiv adnotat cu un text introductiv privind topoclimatologia romneasc (Bogdan, Mihai, Neamu, 1987), Ghidul aplicaiei de teren si un volum cu rezumatele comunicrilor. Un rol important l-au avut tezele de doctorat publicate n acest interval: Depresiunea Brasov. Studiu climatic (Mihai, 1975); Potenialul climatic al Brganului (Bogdan, 1980); Culoarul Rucr Bran. Studiu climatic si topoclimatic (Elena Teodoreanu, 1980). n paralel cu acestea s-au pus bazele climatologiei urbane n care preocupri de seamn le-a avut I. Gugiuman si M. Cotru (1975) n volumul Elemente de climatologie urban, Elena Erhan (1979) n teza de doctorat amintit mai sus, Geografia Romniei, I, Geografie Fizic (1983), n care la capitolul de regionare climatic sunt prezentate succint si topoclimatele urbane, etc. Etapa a IV (dup 1980). Cercetarea este orientat spre direcii prioritare rezultate din programele de lucru internaionale iniiate de O.M.M, U.G.I, O.N.U. pentru combaterea fenomenelor naturale cu caracter de hazard sau risc climatic, pentru diminuarea efectelor negative si cresterea calitii vieii. Unele dintre acestea se refer la diferite aspecte ale climei cum sunt: The impact of mans activity upon topoclimate (Bogdan,1993); Fenomene de uscciune si secet din Dobrogea (Bogdan, Alexandrescu, 1989), Quelques aspects des conditions de la secheresse dans la Dobroudja du Sud (Mihilescu, Bucs,1993); Phenomena of dryness and drought in Romnia (Bogdan, Niculescu,1995); Caracteristici ale 36 fenomenelor de uscciune si secet pe teritoriul rezervaiei Biosferei

Delta Dunrii(Bogdan,1997); Clima Depresiunii Sibiu (Ciulache, 1997); Clima Olteniei deluroase (Neamu, 1998), Riscurile climatice din Romnia (Bogdan, Niculescu, 1999); Dobrogea. Condiii pedoclimatice, consumul si necesarul apei de irigaie pentru principalele culturi agricole (Pltineanu si colab., 2000), Riscul meteorologic n agricultur (Povar, 2000), Precipitaiile atmosferice n Subcarpaii Moldovei (Apostol, 2001) etc. Stadiul actual al cercetrilor cuprinde o serie de lucrri prezentate n cadrul sesiunilor de comunicri care au avut loc fie la Bucuresti (Facultatea de Geografie, Institutul de Geografie, Universitatea Spiru Haret) fie la Timisoara, Cluj-Napoca, Iasi, Constana, Craiova, Trgoviste si Timisoara si publicate n Analele Universitii din Bucuresti, Revista Geografic a Academiei Romne, Analele Universitii Spiru Haret, Analele Universitii Babes-Bolyai, Analele Universitii din Craiova, Analele Universitii din Constana etc.Unele dintre ele se refer la riscurile pluviometrice, la tendinele de evoluie ale climei sau la diferite aspecte ale climei. Dintre acestea menionm: Unele aspecte privind stresul bioclimatic cutanat, n perioada de var, n zona litoralului Sudic Romnesc (Chiotoroiu, 1991), Consideraii climatice asupra spaiului Banat n anul 1994 (Munteanu, Blescu, 1995), Orajele pe teritoriul Romniei (Colette-Iliescu, 1995), Unele fenomene climatice specifice depresiunilor Giurgeu, Ciuc si Brasov (Niculescu, 1996), Variabilitatea, tendina de evoluie si probabilitatea de producere a ngheului n Cmpia Timisului (Dragot, 1996), Nebulozitatea si durata de strlucire a Soarelui la Iasi n ultimii 50 de ani, (Erhan, 1997), Aspecte privind frecvena zilelor cu diferite caracteristici termice n regiunea de la Curbur (Niculescu, 1997), Temperaturile minime absolute de pe teritoriul Romniei (Ciulache, 1999), Principalele caracteristici climatice ale Cmpiei Romne (Bogdan, 1999), Singulariti termice n regiunea de la Curbur (Niculescu, 1999), Aspecte privind fenomenele meteorologice periculoase n Cmpia Romn, sectorul dintre Olt si Arges Viscolul (Croitoru, 1999), Consideraii asupra fenomenelor de uscciune si secet n Cmpia Transilvaniei (Serban, 1999-2000), Distribuia precipitaiilor atmosferice n Depresiunea Sibiului (Ciulache, Cismaru, 1999), Les tempetes dans le bassin Occidental de la Mer Noir 37 (Chiotoroiu, 1999), Precipitaiile atmosferice. Un risc climatic n Subcarpaii Getici (Bogdan, 2000), ngheul. Un risc climatic n Subcarpaii Getici (Niculescu, 2000), Nebulozitatea si durata de strlucire a Soarelui n Podisul Dobrogei de Sud (Iancu, 2000), Temperaturi maxime absolute pe teritoriul Romniei (Ciulache, 2000), Extreme meteorologice n anul agricol 1998-1999 pe teritoriul Romniei (Povar, 2001), Frecvena anual a cderilor de grindin n Cmpia Romn (Dragot, 2001), Seceta si canicula din vara anului 2000 (Pun, 2000), Aspecte climatogeografice ale orajelor n Cmpia Crisurilor (Mhra, Roman, 2001), Particularits de la variation de la tmprature de lair et des prcipitations atmospheriques sur le litoral

roumain de la Mer Noir (Mihilescu, 2002), Main topoclimates on the Romanian Black Seas side between Cape Midia and Vama Veche (Bogdan, Iancu, 2002), Regimul precipitaiilor atmosferice si hazardele pluviometrice n Depresiunea Baia Mare (Dragot, Blteanu, 2002), Riscurile pluviale n bazinul hidrografic al Siretului (Vasenciuc, 2002), Caracteristicile ploilor toreniale n Oltenia (Vldu, 2002), Unele caracteristici ale temperaturii solului n adncime din regiunile pericarpatice deluroase din sudul Romniei (Bogdan, 1999), Cantiti de precipitaii maxime lunare si anuale reprezentative pentru bazinul Siretului (Vasenciuc, 2002), Tendina de evoluie a cantitilor de precipitaii si a temperaturii aerului la unele staii din Bazinul Siretului (Vasenciuc, Dragot, 2002), Caracteri-zarea pluviometric, conform anomaliei standardizate de precipitaii, n contextual ultimului deceniu al secolului XX, n Dobrogea (Vasenciuc, 2002), Lvolution des phnomnes de temps sec et scheresse dans le plateau de Dobroudja du Sud Roumanie (Vduva, 2003), Fenomene climatice de risc din Dobrogea (Mihilescu si colab., 2001), Individualitatea climatic a podisului dobrogean (Bogdan, 2001), Caracteristicile climatice ale Podisului Dobrogei de Sud cu privire special asupra fenomenelor de uscciune si secet (Vduva, 2003) etc.Tot n aceast perioad au existat preocupri importante pentru evidenierea laturei aplicative a climatologiei, legat, mai ales, de riscurile climatice care afecteaz toate componentele de mediu. n legtur cu acestea au aprut mai multe volume de sintez si anume: Riscurile climatice din Romnia (Bogdan, Niculescu, 1999) care este primul tratat complet si inedit de studiere a acestora sub 38 aspect conceptual, stiinific si metodologic n Romnia; apoi Riscuri si catastrofe (I, 2002; II, 2003), aprute sub coordonarea lui Sorocovschi, Riscul meteorologic n agricultur (Povar, 2000). De asemenea, au aprut o serie de atlase ca: Romnia. Mediu si reeaua electric de transport (2002), Romnia. Calitatea solurilor si reeaua electric de transport (2004). Dezvoltarea n Romnia a unei noi direcii de cercetare legat de fenomenele naturale extreme, de dup 1990, aspecte care se conjug cu cele de pe plan mondial, detaliate la Conferina de la Rio (1992) sub forma hazardelor si riscurilor climatice, a produs un mare impuls asupra studierii acestor fenomene, att pe plan mondial (multe dintre acestea fiind prezentate la Colocviile Internaionale ale Asociaiei Internaionale de Climatologie si publicate n volumele acestora), ct si naional (Bogdan, 2007; Bogdan, Niculescu, 1999, Bogdan, Iancu, 2002-2003, Bogdan, Marinic, 2007; amintim n context cele 6 vol. editate de V. Sorocovschi (2002-2007) intitulate Riscuri si catastrofe, care includ astfel de fenomene din ar si strintate ntre care sunt prezente si fenomenele de uscciune si secet de ctre autori romni si strini (Moldovan, Sorocovschi, Hobc, 2002; Croitoru, Adina-Eliza si colab. 2002; Hauer Eliza si colab. 2003; Pleniceanu, Golea, 2003; Carrega, 2003; Haidu si colab., 2003; Holobc, 2004; Minea, Stng,

2004; Sorocovschi, 2005; Silleos si colab., 2007; Mihilescu si colab., 2007; Tudose, Moldovan, 2007 etc.). Dar, literatura de specialitate s-a mbogit foarte mult cu o serie de volume precum: Fenomene climatice de risc (Moldovan, 2003); Fenomene meteorologice extreme n Oltenia (Marinic, 2003); Variabiliti si schimbri climatice (Mhra, 2006); Precipitaiile excedentare n Romnia (Dragot, 2006); Riscuri si catastrofe (Sorocovski, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006); Hazarde meteo-climatice din zona temperat genez si vulnerabilitate cu aplicaii la Romnia (Bogdan, Marinic, 2007) etc. Din cele relatate mai nainte rezult c n zilele noastre climatologia romneasc s-a conturat ca o scoal de cercetare, cu metodologie proprie de lucru n studierea condiiilor climatice ale teritoriului Romniei si n abordarea unor probleme referitoare la implicaiile directe ale climatologiei n diverse ramuri de activitate economicosocial. Astzi, climatologia este adnc ancorat n rezolvarea problemelor specifice legate de amplasarea, proiectarea si exploatarea 39 unor obiective economice (industriale, chimice, energetice, de transporturi si telecomunicaii, hidroameliorative si de gospodrire a apelor, urbanistice, turistice etc.), n evaluarea potenialului climatic ca factor de producie (agricol, silvic, energetic) si ca surs de sntate n estimarea probabilitii de producere a unor fenomene meteorologice cu efecte negative asupra economiei naionale, n evaluarea impactului antropic asupra modificrilor climatice si pstrrii calitii mediului nconjurtor, att n Romnia, ct si n toate rile lumii (I.N.M.H, 1984). 40 2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI 2.1. FACTORII RADIATIVI Radiaia solar reprezint factorul climatogenetic cel mai important. Ea este principala surs energetic a fenomenelor fizice si geofizice care au loc n atmosfera terestr. Pe teritoriul Romniei determinri ale regimului radiativ se fac la 9 staii radiometrice, respectiv: Bucuresti - Afumai, Constana, Craiova, Galai, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Deva si Poiana Brasov. Pentru o cunoastere detaliat a climatului radiativ este necesar existena unei staii radiometrice n fiecare regiune climatic. Pentru elaborarea acestui capitol, am folosit datele nregistrate prin msurtori sistematice pe termen lung la staiile radiometrice, obinute dintr-o surs bibliografic si anume Bilanul radiativ pe teritoriul Romniei, autor C. Oprea, n care exprimarea energiei radiante este n Wm-2 (adoptat din 1980) si nu n cal/cm2, cum era utilizat expresia caloric a energiei (cal/cm2). Deoarece radiaia solar este un fenomen energetic, pentru studierea ei se folosesc mrimi si uniti de msur folosite n fizic. Intensitatea energetic a radiaiei emis de o surs corespunde noiunii fizice de putere radiant, sau energie radiant disipat n unitatea de timp. Ea se exprim n wai (Perrin de Brichambaut, 1963).

Pentru studierea energiei solare, termenul de intensitate se aplic la un transport de energie prin radiaie. Acest transport poate fi considerat fie (Oprea, 2001): n toate direciile si atunci este vorba de puterea sursei exprimate n wai; ntr-un fascicul luminat de radiaii emis de surs ntr-o direcie dat si transportnd un anumit flux energetic pe unitatea de timp. Se poate vorbi n acest caz de intensitatea sursei n acea direcie exprimat n wai pe unitatea de unghi solid (steradian). Din aceast noiune de intensitate energetic deriv toate mrimile si unitile folosite n radiometrie. 41 Dm n continuare definiiile principalelor mrimi radiometrice (O.M.M, 1981): Energia radiant (Qe) energia emis, transportat sau primit sub form de radiaie. Unitatea de msur este joule (J), 1J=1W/s Fluxul energetic (e) puterea (energia pe unitatea de timp) emis, transportat sau primit sub form de radiaie: e = dt dQe Unitatea de msur este wattul (1watt = 1J/s). El reprezint puterea corespunztoare dezvoltrii unei energii de 1 Joule ntr-un timp de o secund. Iluminarea energetic (Le) reprezint fluxul energetic de care pleac de la surs, atingnd sau traversnd un element de suprafa dA, propagndu-se ntr-o direcie definit de un con elementar coninnd direcia dat de produsul unghiului solid d_ al conului si aria proieciei ortogonale a elementului de suprafa pe un plan perpendicular al direciei date: Le=de/d_ dA cos n care: unghiul solid format de direcia dat de normala elementului de suprafa. Unitatea de msur este Watt/steradian si m2 (Wstr-1m-2). Pe lng watt, n practica radiometric de la noi din ar, se mai foloseste o alt unitate de msur si anume caloria. Ea este cantitatea de cldur necesar pentru a ridica temperatura unui gram de ap cu un grad centigrad. ntre unitile de msur ale radiaiei solare exist urmtoarele echivalene (op. citat): 1 cal cm-2min-1=69.8 mWcm-1=698Wm-2 2.1.1. Radiaia solar direct (S) Este acea parte a radiaiei solare care ajunge la suprafaa terestr sub forma unor raze paralele provenite direct de la Soare. 42 2.1.1.1. Variaia diurn si anual

n cursul unei zile, radiaia solar direct creste, ncepnd cu momentul rsritului pn la momentul trecerii Soarelui la meridianul locului, cnd devine maxim (acesta este mersul zilnic ante-meridian (a.m.)). n partea a doua a zilei, radiaia solar scade pn la momentul apusului (este mersul post-meridian (p.m.)).Aceast variaie este aceeasi indiferent de lunile anului, asa cum rezult din tabelul 2.1. si 2.2. n luna decembrie,luna solstiiului de iarn, cnd se ating cele mai mici nlimi ale Soarelui din ntreg anul, radiaia solar direct are valori cuprinse ntre 426 Wm-2 (Timisoara) si 621 Wm-2 (Constana). La ora 9 valorile radiaiei solare directe sunt mai mari dect cele de la ora 15 (tabel 2.1.). n luna iunie, luna solstiiului de var, radiaia solar direct are valori cuprinse ntre 796 Wm-2 (Constana) si 670 Wm-2 (Deva), la ora 12. Si n aceast lun, se observ c, valorile de la ora 9 sunt mai mari dect cele de la ora 15, cauza fiind transparena atmosferei n prima parte a zilei si impurificarea acesteia n cea de-a doua. n cursul anului, cele mai mari valori ale radiaiei solare directe se produc n luna iunie (luna cu cele mai mari valori ale nlimii Soarelui, cnd traseul optic strbtut de razele solare prin atmosfer este cel mai scurt). n aceast lun, la toate staiile cu excepia staiei Deva, Timisoara si Craiova, radiaia solar direct depseste 700 Wm-2, la ora 12 (tabel 2.2.). Cele mai mici valori din an, ale radiaiei solare directe, se produc n luna decembrie. n aceast lun, intensitatea radiaiei solare directe este cuprins ntre 400 si 600 Wm-2, n orele amiezii (Iasi 509 Wm-2, Bucuresti 544 Wm-2, Craiova 572 Wm-2, Cluj-Napoca 468 Wm-2, Deva 440 Wm-2) si depseste aceast valoare pe litoral (Constana 621 Wm-2). 43 Tabel 2.1. Variaia diurn a intensitii radiaiei solare directe pe suprafa normal la staiile din Romnia (Wm-2), n luna decembrie (Oprea, 2001) Staia/ora 9 12 15 Iasi 335 509 321 Cluj-Napoca 300 468 300 Deva 300 440 258 Timisoara 328 426 279 Galai 349 496 363 Bucuresti 391 572 377 Craiova 391 572 377 Constana 405 621 349 Poiana Brasov 402 572 398 Tabel 2.2. Variaia diurn a intensitii radiaiei solare directe pe suprafa normal la staiile din Romnia (Wm-2), n luna iunie (Oprea, 2001) Staia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 419 684 775 684 370 Cluj-Napoca 363 656 726 691 384 Deva 279 565 670 621 286 Timisoara 482 614 684 600 328

Galai 314 610 718 606 293 Bucuresti 475 705 768 684 377 Craiova 328 565 684 614 321 Constana 335 733 796 712 265 Poiana Brasov - 648 777 677 n regiunile nalte (Poiana Brasov) cele mai mari valori medii anuale ale radiaiei solare directe sunt caracteristice lunilor ianuarie si februarie cnd, la amiaz, se depsesc 800 Wm-2. n aceast perioad marile nlimi sunt mult mai nsorite, aerul de aici este foarte curat si cu umiditate sczut, ceea ce l face deosebit de transparent, fa de regiunile joase afectate de fenomenele care nsoesc inversiunile termice, frecvente n aceast perioad (Oprea, 2001). n lunile de var, radiaia solar direct este cuprins ntre 777 Wm-2 n iunie si 754 Wm-2 n august. Cele mai mici valori, din cursul anului, sunt nregistrate n lunile decembrie si martie. 44 2.1.1.2. Valorile extreme absolute Maximele absolute ale radiaiei solare directe se produc n lunile sezonului cald, la momentul amiezii adevrate, atunci cnd nlimile Soarelui ating valorile maxime (Oprea, 2001). n perioada martie-mai, din cauza invaziilor maselor de aer arctic valorile extreme absolute sunt mai mari de 1000 Wm-2 (n luna martie s-au nregistrat la Cluj-Napoca 1033 Wm-2 si la Iasi 1019 Wm-2, iar n luna aprilie, la Constana 1012 Wm-2). Minimele absolute ale radiaiei solare directe se produc, de obicei, n orele de la nceputul si sfrsitul zilei, valorile lor oscilnd ntre 40 Wm-2 si 200 Wm-2 pentru zonele joase si ntre 100 si 300 Wm-2 pentru zonele nalte. 2.1.2. Radiaia solar difuz (D) Este parte a radiaiei solare directe, radiaie care n drumul ei prin atmosfer sufer pe lng procesul de absorbie si un fenomen de difuziune (mprstiere) prin reflexie si refracie. Radiaia solar difuz depinde de opacitatea atmosferei si de gradul de acoperire cu nori a bolii ceresti. Ea ajunge la suprafaa terestr din toate punctele bolii ceresti. 2.1.2.1. Variaia diurn si anual Asemntor radiaiei solare directe si radiaia solar difuz are un mers ascendent n prima parte a zilei si unul descendent n partea a doua pn la momentul apusului. Maximul se atinge, de obicei, la amiaza adevrat. Acest mers este valabil pentru orice moment din an, diferind numai intensitatea sau amplitudinea fenomenului. n luna decembrie, valorile medii orare ale radiaiei solare difuze variaz ntre 35 si 63 Wm-2 la Iasi si respectiv Craiova si Poiana Brasov, la ora 9; ntre 105 si 137 Wm-2 la Galai si respectiv Poiana Brasov, la orele amiezii; la ora 15, acestea variaz ntre 42 Wm-2 la Iasi si 77 Wm-2 la Poiana Brasov (tabel 2.3.). 45 Tabel 2.3. Variaia diurn a intensitii medii multianuale a radiaiei solare

difuze pe suprafa orizontal la staiile din Romnia (Wm-2), n luna decembrie (Oprea, 2001) Staia/ora 9 12 15 Iasi 35 118 42 Cluj-Napoca 49 126 49 Deva 49 113 63 Timisoara 49 112 49 Galai 49 105 49 Bucuresti 56 118 56 Craiova 63 112 63 Constana 48 105 45 Poiana Brasov 63 137 77 n luna iunie, valorile medii orare ale radiaiei solare difuze variaz ntre 258 Wm-2 si 363 Wm-2 la Poiana Brasov (tabel 2.4.), la amiaz. La ora 6 valoarea cea mai ridicat s-a nregistrat la Timisoara (100 Wm-2), la orele 9 si 15 la Poiana Brasov (307 respectiv 286 Wm-2), iar la ora 18 la Iasi, Cluj-Napoca, Galai si Bucuresti (98 Wm-2). n cursul anului, radiaia solar difuz prezint un maxim, n lunile mai-iunie si un minim, n luna decembrie. Valorile radiaiei solare difuze cresc brusc din luna minimului anual (decembrie) ctre cea a maximului anual (iunie), dup care descresc lent. Putem concluziona c, n orele amiezii, valorile radiaiei solare difuze sunt mai mari n prima parte a anului dect n partea a doua a acestuia. Tabel 2.4. Variaia diurn a intensitii radiaiei solare directe pe suprafa normal la staiile din Romnia (Wm-2), n luna iunie (Oprea, 2001) Staia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 98 251 286 246 98 Cluj-Napoca 98 251 300 244 98 Deva 89 258 293 272 87 Timisoara 100 216 286 230 91 Galai 91 237 300 249 98 Bucuresti 98 230 279 244 98 Craiova 77 216 279 244 91 Constana 98 223 258 216 84 Poiana Brasov - 307 363 286 46 Mersul diurn si anual al radiaiei solare difuze se explic prin faptul c aceasta este o fraciune din radiaia solar direct dispersat n toate direciile n urma proceselor de difuziune prin atmosfer (Oprea, 2001). Radiaia solar difuz variaz n funcie de unghiul de nlime al Soarelui (cu ct acesta este mai mare, cu att valorile radiaiei solare difuze cresc mai mult) si de starea optic a atmosferei (valorile radiaiei solare difuze sunt mai mari ziua, la amiaz si vara cnd opacitatea atmosferei este mai mare; valorile mici ale radiaiei solare difuze din perioada toamn-iarn sunt explicate prin valorile mici ale opacitii atmosferei). 2.1.2.2. Valorile extreme absolute Valorile maxime absolute ale radiaiei solare difuze depsesc

600 Wm-2, n lunile de var (iunie-iulie), n condiiile n care cerul este parial acoperit de nori, de tip Altocumulus si Altostratus. Valorile minime absolute se produc la extremitile zilei sau n cazul cerului acoperit complet de nori ce produc precipitaii (Oprea, 2001). 2.1.3. Radiaia solar global (Q) Reprezint suma radiaiei solare directe si difuze considerate pe suprafee orizontale. Aceasta, depinde de unghiul de nlime al Soarelui si de variaia celor dou componente (radiaia solar direct si radiaia solar difuz). n zilele senine, aportul principal n valorile radiaiei solare globale l are radiaia solar direct, iar n zilele noroase radiaia solar difuz. 2.1.3.1. Variaia diurn si anual a radiaiei globale Radiaia solar global se caracterizeaz printr-o crestere continu n prima parte a zilei urmat de inversul acesteia n a doua partea a zilei. Acest mers este valabil pentru tot timpul anului, ceea ce difer este intensitatea fenomenului. Astfel, n luna decembrie, atunci cnd valorile unghiului nlimii Soarelui deasupra orizontului sunt foarte mici, intensitatea radiaiei solare globale, la orele amiezii, are valori cuprinse ntre 154 Wm-2 47 la Iasi si 258Wm-2 la Poiana Brasov (tabel 2.5.). La ora 9, valorile radiaiei solare difuze sunt cuprinse ntre 49 (Iasi si Deva) si 93 (Poiana Brasov), n timp ce, la ora 15 (n partea a doua a zilei) variaz ntre 56 Wm-2 (Iasi) si 112 Wm-2 (Poiana Brasov). n luna iunie, cele mai mari valori ale radiaiei solare globale, la amiaz, sunt nregistrate la Constana (803 Wm-2), iar cele mai mici la Deva (684 Wm-2), (tabel 2.6.). n cursul anului valorile radiaiei solare globale se dispun simetric fa de lunile iunie si iulie. Cele mai mici valori anuale ale radiaiei solare globale, la amiaz, se produc n luna decembrie (154 Wm-2 la Iasi; 161 Wm-2 la Cluj-Napoca; 154 Wm-2 la Deva; 168 Wm-2 la Timisoara; 258 Wm-2 la Poiana Brasov; 181 Wm-2 la Galai; 188 Wm-2 la Bucuresti; 180 Wm-2 la Craiova si 195 Wm-2 la Constana) cnd valorile unghiului nlimii Soarelui deasupra orizontului sunt cele mai mici. Cele mai mari valori ale fluxului radiaiei solare globale, la amiaz, se produc n lunile iunie-iulie (719 Wm-2 la Iasi; 691 Wm-2 la Cluj-Napoca; 726 Wm-2 la Deva; 740 Wm-2 la Timisoara; 775 Wm-2 la Poiana Brasov; 719Wm-2 la Galai; 768 Wm-2 la Bucuresti-Afumai; 740 Wm-2 la Craiova si 831Wm-2), cnd nlimea Soarelui atinge valorile maxime din an. Tabel 2.5. Variaia diurn a intensitii medii multianuale a radiaiei solare globale pe suprafa orizontal la staiile din Romnia (Wm-2), n luna decembrie (Oprea, 2001) Staia/ora 9 12 15 Iasi 49 154 56 Cluj-Napoca 63 161 63

Deva 49 154 63 Timisoara 63 168 63 Galai 56 181 63 Bucuresti 91 180 84 Craiova 70 188 70 Constana 77 195 77 Poiana Brasov 93 258 112 48 Tabel 2.6. Variaia diurn a intensitii medii multianuale a radiaiei solare globale pe suprafa orizontal n Romnia (Wm-2), n luna iunie (Oprea, 2001) Staia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 161 565 703 544 154 Cluj-Napoca 161 565 691 496 161 Deva 126 530 684 496 140 Timisoara 154 551 733 551 140 Galai 140 551 705 489 122 Bucuresti 125 558 726 530 132 Craiova 161 579 740 530 140 Constana 161 628 803 621 133 Poiana Brasov - 461 721 496 2.1.3.2. Valorile extreme absolute Valorile maxime absolute ale radiaiei solare globale se produc pe timp senin, cu o atmosfer foarte transparent atunci cnd valorile opacitii atmosferei sunt foarte mici (Oprea, 2001).Valorile maxime absolute, n lunile de var (iunie-iulie) ating peste 1000 Wm-2 (1152 Wm-2 la Iasi, 1159 Wm-2 la Cluj-Napoca, 1035 Wm-2 la Deva, 1096 Wm-2 la Timisoara, 1180 Wm-2 la Bucuresti, 1124 Wm-2 la Constana si 1137 Wm-2 la Poiana Brasov). 2.1.4. Radiaia reflectat (Rs) Este parte din radiaia solar direct si difuz care este reflectat de suprafaa terestr spre atmosfer. Valoarea ei depinde de albedoul suprafeei active, de structura fluxului radiaiei globale si de caracteristicile fizice ale stratelor inferiore ale atmosferei. 2.1.4.1. Variaia diurn si anual a radiaiei reflectate Radiaia solar reflectat, prezint un mers ascendent de la rsritul Soarelui pn la ora 12 si unul descendent pn la apusul astrului pe bolta cereasc. n luna decembrie, la ora 12, cea mai ridicat valoare a radiaiei reflectate a fost atins la Poiana Brasov (167 Wm-2), iar cea mai cobort la Constana (49 Wm-2), (tabel 2.7.). 49 Tabel 2.7. Variaia diurn a fluxului mediu multianual al radiaiei solare reflectate (Wm-2), n luna decembrie (Oprea, 2001) Staia/ora 6 9 12 15 18 Iasi - 21 70 21 Cluj-Napoca - 28 77 28 Timisoara - 21 56 21 -

Bucuresti - 28 63 21 Constana - 21 49 21 Poiana Brasov - 42 167 69 n luna iunie, valorile radiaiei reflectate sunt mult mai mari dect cele din decembrie ca urmare a cresterii intensitii radiaiei incidente si a schimbrii caracteristicilor suprafeei terestre. Cele mai mici valori, la ora 12, sunt nregistrate la Constana si Timisoara (126 Wm-2), iar cea mai mare la Poiana Brasov (176 Wm-2), (tabel 2.8.). Raportul procentual dintre radiaia reflectat si cea incident poart numele de albedou (WMO, 1982). 2.1.4.2. Albedoul Albedoul depinde de natura si caracteristicile fizice ale suprafeei active subiacente, tipurile de soluri si de vegetaie, fazele fenologice, gradul de umezeal, existena stratului de zpad, dar si de unghiul de nlime al Soarelui deasupra orizontului si de unghiul de inciden al radiaiei solare. Tabel 2.8. Variaia diurn a fluxului mediu multianual al radiaiei solare reflectate (Wm-2), n luna iunie (Oprea, 2001) Staia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 35 112 147 112 35 Cluj-Napoca 42 112 133 108 40 Timisoara 56 91 126 91 48 Bucuresti 35 112 133 105 21 Constana 42 112 126 108 35 Poiana Brasov - 119 176 133 50 n tabelul 2.9. sunt prezentate valori ale albedoului diverselor suprafee. Se observ c cea mai mare capacitate de reflexie o are zpada proaspt, pe vreme geroas. De asemenea, valori ridicate ale albedoului prezint si terenurile nisipoase si suprafeele uscate. Solul acoperit cu vegetaie are o capacitate de reflexie mai mare dect solul descoperit. Albedoul covorului vegetal depinde de speciile componente si de anotimp. Pdurile de rsinoase (brad si molid), reflect mai puin (10-15%) dect cele de foioase (15-25%). Albedoul suprafeelor acvatice este n jur de 6-7%, fiind mult mai mic dect al suprafeelor terestre. Fcnd o comparaie cu hrile vegetaiei si solurilor, regiunile muntoase si dealurile nalte (acoperite majoritar cu pdure) sunt zonele cu valori ale albedoului mai mari dect regiunile joase de cmpie (predominant cu sol descoperit), (Oprea, 2001). Valorile albedoului n regiunile montane acoperite cu strat de zpad sunt mai ridicate dect cele ale regiunilor de cmpie unde acesta poate lipsi, n cazul iernilor blnde. Valorile cele mai mici ale albedoului, din perioada de iarn, se ating pe litoral, unde stratul de zpad are grosimi mici sau poate lipsi cu desvrsire. 2.1.4.3. Radiaia absorbit Reprezint cantitatea de energie solar preluat de suprafaa activ si transformat n energie caloric. Ea este condiionat de altitudine, din cauza cresterii nebulozitii si a reducerii cantitii de

radiaie total primit. De asemenea, valorile radiaiei absorbite depind de natura si caracteristicile suprafeei active. Valorile medii ale radiaiei absorbite prezint un mers diurn si anual asemntor cu cel al radiaiei solare globale (tabel 2.10.). Tabel 2.9. Albedoul diferitelor suprafee active (Marcu, 1983) Felul suprafeei active A(%) Soluri mobilizate umede 5-14 Soluri mobilizate uscate 12-20 Argil, loess, marn umed 14-18 Argil uscat 22-24 Nisip 25-40 Fnee, pajisti alpine 17-21 51 Culturi de graminee 10-25 Pduri de foioase, vara 15-25 Pduri de rsinoase 10-15 Zpad proaspt, vreme geroas 80-85 Zpad veche, n curs de topire 35-50 Iarb uscat 19 Iarb verde 26 Frunze galbene, toamna 33-48 Tabel 2.10. Valorile medii multianuale ale fluxului radiaiei absorbite (Wm-2), n luna decembrie (Oprea, 2001) Staia/ora 6 9 12 15 18 Iasi - 28 84 35 Cluj-Napoca - 35 105 35 Timisoara - 42 105 42 Bucuresti - 42 126 49 Constana - 56 146 56 Poiana Brasov - 51 91 43 n luna decembrie, la amiaz, valorile radiaiei absorbite sunt de 146 Wm-2 la Constana, 126 Wm-2 la Bucuresti, 105 Wm-2la ClujNapoca si Timisoara, 91 Wm-2 la Poiana Brasov si 84 Wm-2 la Iasi (tabel 2.10.). n luna iunie, valorile cresc, urmare a cresterii fluxurilor radiative incidente (radiaia global). La orele 9 si 15, fluxul radiaiei absorbite variaz ntre 342 Wm-2 (Poiana Brasov) si 524 Wm-2 (Constana), (tabel 2.11.). Variaia anual a fluxului radiativ absorbit se aseamn cu cea a radiaiei solare globale (Oprea, 2001). Acestea nregistreaz un minim principal iarna si un maxim principal vara. Cantitatea de radiaie absorbit este minim, la momentul solstiiului de iarn, atunci cnd si fluxul incident este minim, iar radiaia reflectat atinge valorile cele mai mari din an, ca urmare a persistenei stratului de zpad (Oprea, 2001). 52 Tabel 2.11. Valorile medii multianuale ale fluxului radiaiei absorbite (Wm-2), n luna iunie (Oprea, 2001)

Staia/ora 6 9 12 15 18 Iasi 126 454 586 433 119 Cluj-Napoca 119 454 558 398 126 Timisoara 98 461 607 461 112 Bucuresti 126 468 607 426 112 Constana 119 517 677 524 98 Poiana Brasov - 342 545 363 2.1.5. Bilanul radiativ (B) Suprafaa terestr primeste cldur prin absorbia radiaiei solare. n acelasi timp pierde o parte din cldura acumulat prin emisie de radiaie. Diferena dintre radiaia absorbit si cea pierdut poart numele de bilan radiativ (B). n ecuaia bilanului de radiaie intr urmtoarele fluxuri de radiaie: B = S sin ho + D - Rs + Ea Rl - Ep unde: B = bilanul radiativ; S = radiaia solar direct pe suprafa normal; ho= unghiul de nlime al Soarelui deasupra orizontului; D = radiaia solar difuz; Rs = radiaia solar reflectat de und scurt; Ea = radiaia emis de atmosfer de und lung; Rl = radiaia reflectat de und lung; Ep = radiaia de und lung emis de suprafaa terestr. Bilanului radiativ prezint o importan deosebit, de valorile lui sunt legate distribuia temperaturilor la sol si n stratul de aer din vecintate, calculul evaporaiei si topirii zpezii, prevederea ngheurilor si ceurilor de radiaie (Oprea, 2001). 53 2.1.5.1. Variaia diurn a bilanului radiativ Bilanul radiativ prezint un mers diurn si anual specific latitudinilor medii. El are un mers cresctor antemeridian si descresctor postmeridian, atingnd valoarea maxim la orele amiezii (tabel 2.12., 2.13.). Fluxul nocturn al bilanului radiativ este negativ, n tot timpul anului, deoarece, noaptea, fluxul descendent de radiaie provenit de la Soare este nul, singura component fiind numai radiaia ascendent emis de suprafaa terestr. n luna decembrie, cnd unghiul nlimii Soarelui deasupra orizontului are valori mici, iar durata nopii este mai mare dect cea a zilei, bilanul radiativ are valori negative la orele 6 si 18 (tabel 2.12.). n luna iunie, cnd unghiul nlimii Soarelui deasupra orizontului are valori mari, iar durata zilei este mai mare dect cea a nopii, valorile bilanului radiativ au un mers ascendent pn la momentul amiezii, cnd ating valoarea maxim si unul descendent n continuare (tabel 2.13.). Tabel 2.12. Fluxul mediu multianual al bilanului radiativ total (W m-2) la staiile radiometrice din Romnia, luna decembrie (Oprea, 2001)

Staia/ora 0 6 9 12 15 18 Iasi -14 -14 14 56 7 -4 Cluj-Napoca -21 -21 7 70 7 -21 Timisoara -14 -21 14 56 14 -21 Bucuresti -28 -21 21 91 21 -28 Constana -35 -28 28 112 21 -28 Craiova -28 -21 35 119 35 -28 Tabel 2.13. Fluxul mediu multianual al bilanului radiativ total (W m-2) la staiile radiometrice din Romnia, luna iunie (Oprea, 2001) Staia/ora 0 6 9 12 15 18 Iasi -28 63 363 524 349 56 Cluj-Napoca -42 63 349 447 307 56 Timisoara -35 168 363 503 349 56 Bucuresti -42 56 377 496 335 42 Constana -49 49 398 537 335 28 Craiova -42 56 391 482 363 56 54 2.2. CIRCULAIA GENERAL A ATMOSFEREI Aceasta reprezint factorul dinamic al genezei climei unei regiuni geografice. Circulaia general a atmosferei ia nastere sub influena bilanului radiativ neomogen, de la diferite latitudini, pe uscat si pe mare. De asemenea, miscarea de rotaie a Pmntului si neomogenitatea suprafeei subiacente o influeneaz mult, dndu-i un caracter complex si schimbtor. Tocmai n aceasta const dinamismul pe care circulaia general a atmosferei l imprim climei unei regiuni (Stoenescu, 1960). 2.2.1. Tipuri de circulaie Cercetrile privind circulaia aerului pe teritoriul Romniei au pus n eviden patru tipuri principale (Topor, Stoica, 1965; Farcas, 1983; Mhra, 1979; Geografia Romniei, 1983): circulaia vestic, circulaia polar, circulaia tropical si circulaia de blocare. 2.2.1.1. Circulaia zonal de vest Are o frecven de 45% din totalul cazurilor si reprezint tipul dominant de circulaie pentru ara noastr. Aceasta are o mare persisten, att n perioada cald, ct si n cea rece a anului si poate dura mai multe zile n sir. Ea are loc n condiiile persistenei unui cmp de mare presiune atmosferic deasupra prii de sud a continentului si a unei zone depresionare n regiunile nordice. Pentru teritoriul Romniei, situaiile cu circulaie vestic determin ierni blnde, n cursul crora predomin precipitaiile sub form de ploaie si veri cu o mare variabilitate n aspectul vremii si un grad accentuat de instabilitate, mai ales n nordul rii. 2.2.1.2. Circulaia polar Reprezint 30% din cazuri, fiind generat, de obicei, de dezvoltarea si extinderea ctre Islanda, a Anticiclonului Azorelor, care capt astfel un caracter dinamic. n aceste condiii deasupra Europei au loc deplasri de aer polar din nord-vest spre sud-est. Pentru Romnia acest tip de circulaie provoac rcirile de primvar-var si toamn, nebulozitate

accentuat si precipitaii abundente. 55 2.2.1.3. Circulaia tropical Reprezint numai 15% din cazuri si asigur transportul excesului de cldur din regiunile tropicale spre cele polare, pe direcia sudvest, cnd transport aer cald mediteranean, sau sud-est, cnd transport aer fierbinte uscat continental. n perioada rece a anului, transportul aerului cald din nordul Africii peste Romnia, prin intermediul ciclonilor mediteraneeni, determin apariia iernilor blnde, si de multe ori contribuie la cderea unor cantiti ridicate de precipitaii. Vara transportul de aer fierbinte din sud-est determin vreme frumoas si deosebit de clduroas si secetoas. 2.2.1.4. Circulaia de blocare Se produce atunci cnd deasupra continentului european se instaleaz un regim de presiune ridicat ce mpiedic perturbaiile ciclonice s ptrund spre prile centrale si de sud-est ale acestuia. n acest timp, regiunile centrale si de sud-est se gsesc ntr-un cmp de presiune atmosferic ridicat, cu vreme frumoas, clduroas si secetoas, cu cer mai mult senin. Vara vremea este nchis si umed, iar iarna cu precipitaii nensemnate. 2.2.2. Masele de aer Tipurile de circulaie descrise mai sus aduc deasupra teritoriului Romniei mase de aer cu proprieti si caracteristici deosebite (Bogdan, 1980). Masele de aer polar maritim (mp), aduse de circulaia vestic si polar, au cea mai mare frecven la latitudinea rii noastre. Formndu-se deasupra unor vaste ntinderi oceanice sunt bogate n umezeal. n cursul anului au o frecven mare n semestrul cald, cnd produc nebulozitate si precipitaii (maximul de precipitaii de la sfrsitul primverii, nceputul verii si ploile de var). Fiind bogate n umezeal, dar n acelasi timp srace n suspensii, aceste mase de aer sunt mai transparente pentru radiaia solar. Maximele radiative de var se produc, de regul, n astfel de mase de aer. Trebuie avut n vedere c nebulozitatea frontal, ce nsoeste pasajul unor astfel de mase de aer, poate reduce valorile de radiaie la nivel minim, chiar n plin var. 56 Masele de aer continental polar (cp), generate de activitatea anticiclonilor siberian si scandinav, ptrund din direcia nord, nord-est si nord-vest. Sunt mase de aer reci, uscate si stabile, caracterizate prin temperaturi foarte sczute la limita inferioar si produc frecvent inversiuni termice si uneori o ptur noroas la nivelul superior al inversiunii. Cea mai mare frecven a lor este remarcat n sezonul rece, lunile de iarn, cnd produc minimele de temperatur din ianuariefebruarie. Fiind uscate si srace n pulberi, aceste mase de aer sunt foarte transparente pentru radiaia solar. Existena inversiunilor termice face ca valorile parametrilor radiativi din regiunile nalte, situate

deasupra stratului de nori s ating valori maxime, n timp ce n regiunile joase acestia s ating valori minime. Masele de aer tropical (T), sunt transportate de anticiclonul nord-african si ciclonii mediteraneeni. Au temperaturi ridicate si sunt, n general, uscate. Frecvena cea mai mare o au vara n lunile iunieiulie, cnd determin fenomene de nsorire, uscciune si secet. Aceste mase de aer produc maximele absolute ale temperaturii aerului, dar si convecii foarte puternice, nsoite de averse si grindin. Deoarece ele se formeaz sau cantoneaz pe teritoriul Arabiei si Saharei aceste mase de aer se impurific, uneori foarte puternic cu pulberi, pe care le transport pn aici, ducnd la impurificarea atmosferei si la cresterea opacitii acesteia. Pentru a avea o imagine mai detaliat privind frecvena diverselor tipuri de mase de aer care determin caracteristicile meteoclimatice, pe teritoriul Romniei, redm urmtoarele tabele (tabel 2.14., 2.15.). Se confirm faptul c masele de aer polar aduse de circulaiile vestice au frecvena cea mai mare pe teritoriul Romniei, ele acionnd preponderent n sezonul cald. Tabel 2.14. Frecvena maselor de aer deasupra Brganului (%),(Bogdan, 1980) Mas XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI An mp 3.9 4.5 4.3 4.2 3.3 3.3 5.0 3.0 4.5 5.0 3.9 4.8 4.1 mpv 21.3 28.1 33.3 34.5 31.7 38.4 33.7 36.7 33.5 26.3 25.2 27.8 30.9 cp 33.8 20.9 21.9 26.5 24.3 26.1 25.0 24.2 30.3 41.0 50.6 27.7 29.4 kp 16.1 31.0 23.8 12.9 4.7 1.6 0.0 0.0 0.4 1.3 2.6 8.0 8.5 PT 11.3 9.0 7.8 11.3 17.7 14.2 10.7 11.6 11.3 9.0 7.4 14.7 11.3 T 13.6 6.5 8.9 10.6 18.3 16.4 25.6 24.5 20.2 17.4 10.0 16.9 15.8 57 Tabel 2.15. Frecvena maselor de aer deasupra prii central-vestice a Romniei (%) Mas XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI An mp 1.0 1.2 1.1 0.6 0.6 0.5 1.3 1.4 1.3 0.6 1.1 1.1 11.8 mpv 2.5 2.7 2.9 3.4 4.4 4.3 4.2 3.3 2.5 2.7 4.3 3.0 40.2 cp 3.6 2.4 2.3 2.8 2.7 2.3 2.3 1.9 3.5 5.0 1.9 2.9 33.5 kp 1.2 1.0 1.4 0.5 0.0 0.1 0.0 0.0 0.1 0.1 0.6 1.0 6.0 PT 0.2 0.1 0.1 0.6 0.4 0.4 0.5 0.7 0.4 0.2 0.2 0.2 0.4 mT 0.0 0.2 0.6 0.2 0.2 0.7 0.1 0.2 0.3 0.0 0.2 0.2 2.9 mA 0.0 0.0 0.0 0.1 0.0 0.0 0.0 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.2 CT 0.0 0.0 0.0 0.0 0.2 0.1 0.2 0.7 0.2 0.0 0.0 0.0 1.4 Sursa: Mihai Elena, 1975: (mp-mase de aer polar; mpv - aer polar maritim vechi;cp-aer continental polar; kp-aer continental polar (arctic); PT-aer polar transformat n tropical; T-aer tropical; mT-aer maritim tropical; CT-aer continental tropical; mA-aer maritim arctic) Exist ns si diferenieri teritoriale destul de pronunate n zonele intra si extra-carpatice. Frecvena aerului polar este mai mare n centrul si vestul rii fa de sud, sud-est. Apoi frecvena maselor de aer tropical este mai mare n exteriorul Carpailor fa de vestul rii.

2.2.3. Centri barici de aciune Evoluia vremii si climei pe teritoriul Romniei este condiionat de activitatea unor centri barici permaneni sau sezonieri care au primit, n meteorologia clasic, denumirea de centri de aciune atmosferic. La nivelul Europei au fost stabilii patru centri principali (Anticiclonul Azoric, Ciclonul Islandez, Anticiclonul EstEuropean, Ciclonii Mediteraneeni) si patru centri secundari (Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Scadinav, Anticiclonul NordAfrican si Ciclonul Arab). Niciunul dintre acesti centri nu si are aria de formare n regiunea rii noastre, iar pentru evoluia vremii sunt importante prelungirile acestor centri (talveguri, dorsale), precum si ciclonii si anticiclonii mobili desprinsi din nucleele principale. 58 2.2.3.1. Anticiclonul Azoric, de natur termodinamic, are ponderea cea mai mare n evoluia fenomenelor atmosferice de pe teritoriul rii noastre. Acest maxim barometric acioneaz, la noi n tot cursul anului, cu frecvena cea mai mare n sezonul cald (aprilieseptembrie), mai ales n iunie si iulie cnd determin timp rcoros, nebulozitate ridicat si precipitaii mai ales n centrul si vestul rii. Acesta antreneaz la periferia sa sudic, cicloni oceanici care determin maximul pluviometric anual din ar. Frecvena cea mai mic o are toamna, n octombrie, cnd ncepe s alterneze cu Depresiunea Islandez (Clima PRP, I, 1962; Topor, Stoica, 1965). Neavnd o frecven zilnic si acionnd ndeosebi n perioada cald a anului, acesta este considerat un centru baric semipermanent. Iarna, produce dezgheuri bruste, iar activitatea sa se reduce n favoarea circulaiei de est si nord-est. 2.2.3.2. Ciclonul Islandez este foarte extins si activ iarna, cnd poate ocupa integral nordul Oceanului Atlantic, atingnd uneori adncimea ciclonilor tropicali (960 mb), ca urmare a deplasrii spre sud a Anticiclonului Azoric. Uneori dezvolt cicloni pe marea Mediteranean care ajung pn n regiunea de studiu. Vara se retrage spre nord, iar activitatea sa este mai redus deasupra Romniei. 2.2.3.3. Anticiclonul EstEuropean, de origine termic, cu caracter semipermanent, acioneaz cu precdere asupra prii de est si sud-est a Romniei. El se manifest iarna prin advecii de aer rece si uscat, absena nebulozitii, scderi accentuate de temperatur. n contact cu ciclonii mediteraneeni care transport aer umed si cald, determin viscole violente puternice si ninsori abundente, mai ales n sud-estul Romniei. Vara, masele de aer din nord si nord-est sunt, de asemenea, uscate, dar calde, prezentnd un pericol mai ales pentru culturile agricole si produc secete intense. 2.2.3.4. Ciclonii mediteraneeni si pontici. Frontogeneza de coast a Mrii Negre. Ciclonul mediteranean este un ciclon semipermanent care se formeaz n bazinul occidental sau central al Mrii Mediterane, pe frontul creat de ptrunderea aerului polar peste vestul si centrul Europei, la contactul cu aerul cald tropical (Geografia

Romniei, vol. I, 1983). Cel mai frecvent ciclonul mediteranean se formeaz prin ptrunderea aerului polar din Europa de nord, prin estul 59 unei dorsale de altitudine, situate n estul Oceanului Atlantic sau vestul Europei; n al doilea rnd, fiind format de ciclonii provenii din nordul Atlanticului, se regenereaz n zona mediteranean. Regenerrile ciclonilor nord-africani n aceast arie, sunt mai rar ntlnite (Topor, Stoica, 1965). Ciclonul mediteranean este prezent n medie, n zona de formare, n 41% din zilele anului. De regul se contureaz n septembrie, atinge un prim maxim n octombrie, se restrnge si migreaz spre sud n decembrieianuarie, datorit intensificrii anticiclonilor azoric si est-european. Se intensific si se extinde n februarie cnd migreaz spre nordvest, n martie scade ca intensitate si extindere si migreaz n nordul Mrii Adriatice. Frecvena maxim lunar este nregistrat n aprilie (47%), iar cea minim n iulie (31%). Nu este un ciclon intens, intensitatea medie anual fiind de doar 1012 mb, foarte rar ajunge la 990 mb, de aceea, pe timpul semestrului cald, nici nu se distinge pe hrile barice medii lunare (Topor, Stoica, 1965).Ciclonii mediteraneeni sunt singurele formaiuni barice de talie euro-atlantic aductoare de precipitaii consistente n regiunile extracarpatice, sudice si de rsrit, ale Romniei (Bordei, Cpsun, 2000). n afara ciclonilor mediteraneeni cu evoluie normal, vremea n Romnia mai este influenat si de ciclonii mediteraneeni cu evoluie retrograd sau de ctre ciclonii care se formeaz chiar deasupra Mrii Negre. Desi posibilitatea formrii lor exist n tot cursul anului (5-8 cazuri anual),(Struu,1966) frecvena maxim este n semestrul rece, de obicei la nceputul si sfrsitul acestuia. Ca urmare a activitii lor se produce nrutirea apreciabil a vremii nsoit de precipitaii abundente sub form de ploi toreniale, vnt tare, cderi de grindin etc. Cei mai intensi sunt cei ai cror traseu retrograd traverseaz Marea Neagr, unde retrogradeaz. Direcia retrograd, spre nord si nord-est, este produs de existena n estul si nord-estul Mrii Negre a unui cmp de presiune ridicat. Asezarea sectoarelor de aer cald si aer rece este n cazul acestor cicloni, invers fa de amplasamentul normal (BordeiIon Ecaterina, 1983). Ciclogeneza pontic si frontul de coast al Mrii Negre sunt generate de blocajul exercitat de Marea Neagr, care acioneaz ca o surs termic cald joas, iarna si ca surs rece joas, vara. Configuraia Golfului Odesa, adncimea mic a apei, care nlesneste nregistrarea unor temperaturi extreme, poziia Munilor Iaila n Crimeea si n 60 mai mic msur a Munilor Dobrogei, ca si direciile dominante ale circulaiei n zon, favorizeaz ciclogeneza deasupra Mrii Negre. Interaciunea dintre un cmp de presiune atmosferic ridicat deasupra regiunilor situate la est de Carpai si un cmp de presiune cobort n zona Peninsulei Balcanic si a mrilor ce o delimiteaz, conduce deseori la situaii de vreme sever n estul si sud-estul Romniei. Curenii de aer din direcie nordic, nord-estic si mai ales estic, sunt

stopai si reorientai spre sud, de ctre Carpaii Orientali. Blocajul termic exercitat la sud-est de Marea Neagr, este uneori mai puternic chiar dect cel exercitat de Carpaii Orientali si rmul Mrii Negre, cu vrful n zona de maxim ngustare, dintre Carpaii de Curbur si litoralul nord-dobrogean, plafonul fiind si el nchis, de inversiunea puternic de la 400-600m nlime, peste care curge, spre nord-est, aerul cald si umed, subtropical (Drghici, 1988). 2.2.4. Centri barici de aciune, secundari Ceilali centri barici (secundari) care acioneaz deasupra Europei au influen mai mic asupra evoluiei vremii n Romnia (Geografia Romniei, I, 1983). 2.2.4.1. Anticiclonul Scandinav Este mai frecvent vara, determin rciri bruste asupra vremii, iar toamna si primvara, ngheuri si brume timpurii si respectiv ngheuri si brume trzii. 2.2.4.2. Anticiclonul Groenlandez Are perioada si modul de manifestare asemntoare cu anticiclonul scandinav. 2.2.4.3. Anticiclonul Nord-African Transport aer cald si uscat tropical, iar uneori se ncarc cu umezeal deasupra Mrii Mediterane. Exist cazuri cnd regimul anticiclonal cuprinde n timpul verii partea sud-vestic a C.S.I. n acest caz intervalele de secet sunt foarte frecvente si de lung durat (se ntlnesc 6-7 intervale succesive de secet) fiind nsoite n acelasi timp de vnturi fierbini si uscate de tipul suhoveiului care accentueaz ariditatea. 61 2.2.4.4. Ciclonul Arab Are o influen foarte slab. Rolul su este deosebit de important, atenund mult caracterul continental al climei din partea de sudest a Romniei, prin faptul c nlesneste ptrunderea maselor de aer oceanic dinspre regiunea Anticiclonului Azoric. Poziia si intensitatea centrilor barici menionai nu sunt constante, ei deplasndu-se si dezvoltndu-se nencetat n cursul anului si mai ales iarna. De aceea, deasupra teritoriului Romniei, circulaia general a atmosferei sufer frecvente modificri, situaie caracteristic, de altfel, tuturor regiunilor din zona temperat. Caracteristicile circulaiei generale a atmosferei pot determina diferite riscuri climatice. Aceasta depinde de tipul de masa de aer, de direcia de deplasare, de contrastul termo-baric, de intensitatea proceselor meteorologice pe care le genereaz. Circulaia general a atmosferei este cauza principal pentru toate riscurile climatice. Marea ei variabilitate neperiodic provoac o gam larg de fenomene climatice de risc, situaii extreme din cele mai diverse (ex. temperaturi extreme foarte ridicate sau foarte coborte, ngheuri foarte intense, vnturi uscate si fierbini, perioade de uscciune si secet, etc.),(Bogdan, Niculescu, 1999). 2.3. SUPRAFAA ACTIV SUBIACENT

Proprietile fizice si structura suprafeei active subiacente genereaz anumite condiii de dezvoltare a proceselor atmosferice. Ea are un rol activ n geneza climei deoarece preia si prelucreaz selectiv radiaia solar (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). De asemenea, la nivelul suprafeei subiacente au loc procese de transformare a energiei solare n cldur. De la suprafaa subiacent se transmite cldur spre straturile de aer nvecinate. Aceasta este sursa principal de umezire a aerului. La suprafaa sa au loc procesele de condensare si de sublimare a vaporilor de ap din atmosfer. Tot la nivelul suprafeei active ajung precipitaiile atmosferice, care sunt reinute de nvelisul de sol formnd rezerva de umezeal productiv pentru culturi. n funcie de caracteristicile reliefului, solului, a nclinrii pantelor, a gradului de acoperire cu vegetaie 62 etc., aceast cantitate de ap provenit din precipitaii este neuniform repartizat. Pe de alt parte, o mare cantitate de ap este reinut de cea de a doua suprafa activ (Iancu, 2000). Latitudinea locului, natura suprafeei subiacente cu tipurile de sol, nvelis vegetal, lacuri, mlastini, altitudinea reliefului, formele de relief, orientarea si expunerea acestora fa de principalele direcii de advecie a maselor de aer, sunt cele mai importante particulariti ale suprafeei subiacente active. Ele alctuiesc mpreun un complex de condiii fizico-geografice ce se gsesc ntr-o strns legtur cu o serie de procese care iau nastere n atmosfer, procese a cror intensitate, frecven, durat si succesiune, depind de condiiile fizicogeografice sus amintite si se influeneaz reciproc (Dumitrescu, 1976). Natura suprafeei subiacente, dac este uscat sau ap, nvelisul de sol si vegetal prin care se caracterizeaz, lipsa acestuia din urm, contribuie desigur la diferenierea si specificul climatului Romniei. Tipurile de sol, prin proprietile lor fizice extrem de variate, absorb si transform n mod difereniat radiaia solar n cldur, ct si retrimiterea acesteia ctre atmosfer. Tipurile de sol dau nastere unor microclimate si topoclimate specifice. nvelisul vegetal, att cel natural ct si culturile, creeaz particulariti importante regimului climatic. O parte din ara noastr este acoperit cu culturi agricole, pduri naturale, plantaii si psuni, etc. Dezvoltarea stadial, alternana culturilor, funciunile fiziologice ale plantelor, influeneaz asupra unor elemente meteorologice ca: umiditatea aerului (creste datorit evaporaiei si transpiraiei), vntul (creste turbulena), stratul de zpad (creste stabilitatea n prezena vegetaiei), radiaia solar (este primit de dou suprafee subiacente ntre care rolul principal revine celei de a doua situat la limita superioar a masei vegetale). Toate acestea duc la formarea unor topoclimate specifice, de pdure, de cmp cultivat, etc. Pe suprafeele acvatice (ruri, lacuri, Marea Neagr) influenele manifestate n stabilirea regimului climatic sunt mult diferite fa de uscat. Oscilaiile diurne si anuale ale temperaturii aerului sunt moderate datorit proprietilor fizice ale apei - evaporare continu, consum

mare de cldur - ceea ce duce la scderea temperaturii aerului, meninerea umiditii ridicate, contraste termice, intensificarea vntului, brize etc. 63 n urma cercetrilor efectuate, s-a ajuns la concluzia c bazinul Mrii Negre nu prezint o influen deosebit asupra climatului rii noastre si nici chiar asupra ntregii regiuni a Dobrogei, cu care se nvecineaz (Tstea si colab. 1965). Excepie face jumtatea estic a acesteia cu zona sa litoral, pentru care marea este un apreciat moderator termic. Ea contribuie aici, la formarea unei clime specific maritime, ca rezultat al influenei proprietilor fizice ale apei asupra proceselor de absorbie, nmagazinare si cedare a cldurii. Datorit cldurii specifice mari si a miscrilor verticale ale apei, aceste procese decurg cu mult mai lent dect n cazul uscatului nvecinat, ceea ce face ca oscilaiile termice diurne si anuale de la suprafaa apei s fie mult mai reduse si decalate n timp fa de cele ale suprafeei solului. O caracteristic important a climei maritime din zona litoralului nostru este aceea c, n medie, ea este mai cald dect clima uscatului cu care se nvecineaz. Iernile sunt blnde, iar verile relativ rcoroase, n timp ce n interiorul Podisului Dobrogei, iernile sunt de regul foarte aspre, iar verile foarte calde. Deosebirile termice dintre mare si uscat se observ si n timpul zilei cnd marea este mai rece dect uscatul, iar noaptea invers. Aceasta se datoreaz faptului c marea, datorit proprietilor fizice ale apei (cldur specific mare, conductibilitate caloric mic) manifest o oarecare inerie n modul de nclzire si rcire; pe de alt parte datorit proceselor de evaporaie de pe suprafaa mrii, care se realizeaz cu consum de cldur, se instaleaz ziua, inversiuni de temperatur de evaporaie (Bogdan, 1989). Acest fapt condiioneaz ziua miscri descendente ale aerului care duc la nseninarea cerului. Litoralul are din aceast cauz, cel mai mare numr de zile senine din an (peste 80 zile pe an) din toat ara si cu cea mai mare cantitate de radiaie solar. Contrastele termice apuscat si miscrile descendente de deasupra apei, sunt corelate cu miscrile ascendente ntlnite deasupra uscatului, o consecin direct a lor fiind brizele, de zi si de noapte. Suprafaa mrii si a lacurilor litorale reprezint o surs permanent de umezire a aerului, datorit procesului continuu de evaporare. Ca urmare, vaporii de ap care sunt ntr-o cantitate mare n zona litoral au ca efect reducerea temperaturii aerului din stratul inferior si diminuarea amplitudinilor termice. De asemenea, rugozitatea redus a 64 suprafeelor acvatice nlesneste miscarea aerului, vntul avnd deci, o intensitate mai mare, care ns scade pe msura naintrii n interiorul Podisului Dobrogei. Toamna si iarna, deasupra bazinelor de ap n stratul de aer inferior cu umiditate mare, au loc procesele de condensare a vaporilor de ap si de formare a ceurilor.

Desigur, ntre atmosfera creat deasupra mrii, lacurilor litorale si cea creat deasupra uscatului nvecinat are loc o interaciune permanent, rezultatul fiind influenarea reciproc a climei zonei litorale. Efectul moderator asupra climei litoralului, ct si intensitatea si extinderea acestui efect n interiorul uscatului, se realizeaz n raport direct cu ntinderea si adncimea Mrii Negre. Circulaia general a atmosferei poate favoriza sau defavoriza influenele respective. n zona litoralului, atmosfera maritim exercit o aciune modificatoare asupra tuturor caracteristicilor climei, din care cauz, distribuia lor teritorial depinde direct de distana de la rmul mrii. Gradienii orizontali ai tuturor elementelor climatice, descresc de la rm spre interiorul uscatului brusc n primii aproximativ 5 km, apoi mai lent pn la aproximativ 30 km, unde influena mrii se poate spune c dispare (Tstea si colab., 1965). Formele de relief au un rol extrem de important n stabilirea regimului climei, dnd nastere asa numitelor climate locale sau topoclimate. Astfel, formele concave de teren permit cantonarea aerului rece si dens si instalarea inversiunilor de temperatur. De aceea iarna, temperatura aerului este mai mare pe pantele munilor dect pe fundul vilor si depresiunilor (Dumitrescu, 1976). Formele convexe de relief se nclzesc si se rcesc mai puin intens dect cele concave, iar amplitudinile termice diurne si anuale sunt mai mici. Orientarea si nclinarea pantelor ofer un model de conlucrare, de interaciune a suprafeei subiacente active cu radiaia solar n stabilirea unor trsturi climatice, dup cum mai nainte am vzut acelasi lucru, ntre suprafaa subiacent si circulaia aerului. n funcie de orientarea si nclinarea pantelor, variaz unghiul de inciden al razelor solare si deci, cantitatea de cldur primit de suprafaa subiacent (Stoenescu, 1960). 65 Poziia si orientarea lanului carpatic pe teritoriul Romniei joac un rol foarte important n geneza proceselor si fenomenelor atmosferice. n cazul adveciei maselor de aer continental din est sau oceanice din vest, lanul carpatic joac un rol de obstacol n calea acestora, compartimentnd situaiile atmosferice, de o parte si de alta a munilor. n interiorul lanului carpatic, unde ptrund frecvent masele de aer oceanic, timpul este umed, cu nebulozitate ridicat si precipitaii mai bogate dect cele nregistrate deasupra aceleiasi forme de relief situate n estul rii. Pe pantele adpostite fa de masele de aer umede din vest se nregistreaz efecte fohnale, ca urmare a descendenei aerului si proceselor adiabatice care nsoesc aceste miscri (Dumitrescu, 1976). 2.4. IMPACTUL ANTROPIC Intervenia uman asupra mediului, asupra suprafeei active n general, are un caracter istoric si nu a fost ntotdeauna dirijat. Prin activitatea sa, societatea omeneasc a influenat n mod pozitiv sau negativ condiiile de desfsurare a proceselor si fenomenelor

atmosferice. Astfel, pentru a-si procura produsele necesare existenei sale a acionat n sensul extinderii suprafeelor agricole, defrisrii pdurilor, irigrii suprafeelor cu deficit de umiditate, amenajrii a numeroase suprafee acvatice artificiale. De asemenea, construirea asezrilor urbane si rurale, extinderea platformelor industriale, crearea unor mijloace moderne de transport au avut ca rezultat modificarea condiiilor locale de genez, dezvoltare si repartiie a principalilor parametri meteorologici. Toate aceste aciuni au dus la modificarea suprafeei active, care are rol esenial n receptarea energiei solare si transformarea ei n energie caloric, determinnd o nou calitate a mediului (Dumitrescu, 1976, Bogdan si colab. 1990). Extinderea suprafeelor agricole a dus la modificri ale albedoului suprafeelor respective. n perioada n care terenurile agricole sunt arate si descoperite de vegetaie, albedoul solului este mai mic dect n perioadele vegetative. Procesele de nclzire si de umezire a aerului sunt de asemenea diferite n cursul anului, n funcie de stadiul de dezvoltare a culturilor, talia acestora si cantitatea de mas verde. 66 Intervenia negativ asupra suprafeei active a dus la crearea unor topoclimate antropice cu caracteristici climatice net deosebite de cele ale topoclimatelor naturale iniiale. Industrializarea intens a unor regiuni a determinat cresteri vizibile si destul de rapide ale temperaturilor medii anuale si sezoniere. Cea mai pregnant si complex influen a omului asupra climatului unor spaii determinate se resimte n cadrul oraselor (Pop, 1988). Prin cresterea numeric a populaiei urbane, prin explozia spaial a intravilanului, facilitat de evoluia rapid a mijloacelor de transport, prin complicarea si diversificarea accelerat a activitilor urbane, orasele au devenit sedii ale unor puternice modificri cantitative si calitative ale principalelor elemente climatice. Astfel, n ceea ce priveste temperatura medie anual, valorile calculate pentru multe orase le depsesc cu 1,5-2,0C pe cele ale zonelor nconjurtoare (Rosu, Ungureanu, 1977). Morfologia urban si funciile pe care le ndeplineste fiecare localitate n parte genereaz condiii climatice proprii, adesea conturnduse pe teritoriul lor, o insul de cldur urban, sau o insul de uscciune, de nebulozitate mai mare etc. Cantitile suplimentare de cldur degajate n urma arderii de combustibili industriali si casnici contribuie la intensificarea insulei de cldur urban, la cresterea nebulozitii si impurificrii aerului (Dumitrescu, 1976). Activitatea intens industrial si de transport modific compoziia atmosferei inferioare, cu implicaii deosebite asupra condiiilor de desfsurare a proceselor atmosferice. n zona litoralului interdependena dintre condiiile meteorologice si poluarea atmosferei se manifest, att n sens negativ (prin meninerea poluanilor din cauza umezelii aerului, ca si prin reaciile chimice ce se produc ntre vaporii de ap si noxele respective), ct si pozitiv (n sensul c, n condiii de timp senin, cu insolaie mare, se

accentueaz contrastele termice dintre uscat si mare, si se dezvolt brizele care contribuie la dispersia pe orizontal a noxelor si reducerea gradului de poluare a aerului). De asemenea, formele antropice au cptat n ultima jumtate a secolului XX o extindere larg ca urmare a amenajrilor portuare din zona Constana si Agigea, construirea Canalului Dunre-Marea Neagr, Poarta Alb-Midia Nvodari, amenajarea staiunilor Eforie Nord, Eforie Sud, Costinesti, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Cap Aurora etc. 67 n sectorul litoralului sud-dobrogean, peisajul apare puternic umanizat, aciunile antropice avnd repercusiuni mai mult sau mai puin voite asupra componentelor cadrului natural. Si aici exist poriuni cu peisaje degradate sau cu o evident stare labil aprute sub influena antropic. Menionm perimetrele cu eroziune excesiv din jurul fostelor ceti de pe litoral (eroziunea nceput din perioada roman, exemplu pe vile Mangalia, Tatlageac, Techirghiol), precum si alte spaii (n jurul Lacului Tasaul), (Popovici si colab., 1984). Din toate cele prezentate rezult faptul c toi factorii genetici ai climei sunt si factori generatori de riscuri climatice (Iancu, 2000). Din conlucrarea lor rezult tipul climatic temperat-continental, cu influene climatice multiple (maritime, danubiene, continentale, submediteraneene etc.) care caracterizeaz ara noastr, peste care se suprapune o gam larg de topoclimate naturale si antropice (Vduva, 2003). 68 3. TEMPERATURA AERULUI Temperatura aerului este unul dintre cei mai importani parametri ai strii aerului, caracterizndu-se printr-o variabilitate deosebit n timp si spaiu. Efectul factorilor genetici se manifest pregnant n repartiia tuturor caracteristicilor regimului multianual al aerului. 3.1. TEMPERATURA MEDIE ANUAL n Romnia, repartiia valorilor medii anuale ale temperaturii aerului are particulariti distincte, deosebindu-se de la o regiune la alta. Din analiza valorilor medii anuale ale temperaturii aerului calculate pentru perioada 1961-2000, se desprind unele particulariti ale repartiiei lor teritoriale (fig. 3.1.). ntre sudul si nordul rii diferena de temperatur este de aproximativ 4C, iar ntre est si vest de 1C. Repartiia valorilor medii anuale ale temperaturii aerului este mai uniform n regiunile de cmpie dect n regiunea montan, deoarece procesele advective se produc pe ntreaga suprafa a cmpiei cu aceiasi intensitate. n Cmpia Romn, valorile anuale ale temperaturii aerului sunt cuprinse ntre 10 si 11C. Valorile mai mari de 11C sunt localizate n partea sudic a acestei cmpii, de-a lungul Dunrii (tabel 3.1., fig. 3.1.). Tabel 3.1. Temperatura aerului. Media multianual 1961-2000 Staia TC Staia TC Alexandria 10.9 Slatina 11.1 Rosiorii de Vede 10.7 Clrasi 11.3

Giurgiu 11.2 Drobeta-Turnu Severin 11.7 Turnu Mgurele 11.3 Bucuresti Filaret 11.2 Valori ridicate ale temperaturii medii anuale (>11C) sunt nregistrate si pe litoralul Mrii Negre (ca urmare a rolului moderator al mrii n timpul iernii) si n sud-vestul Banatului (datorit adveciei 69 maselor de aer tropical), unde valorile bilanului radiativ si caloric sunt ridicate (tabel 3.2.). Tabel 3.2. Temperatura aerului pe litoral. Media multianual 1961-2000 (Vduva, 2003) Staia TC Staia TC Staia TC Sulina 11.3 Constana 11.6 Mangalia 11.5 Sursa: Vduva, 2003 n celelalte regiuni de cmpie situate la periferiile estice si vestice ale Romniei temperatura medie anual variaz ntre 9C si 10C. n regiunile de deal si podis temperatura medie oscileaz ntre 6 si 10C.Valori mai mici caracterizeaz prile nordice ale sectoarelor respective, datorit frecvenei mai ridicate a invaziilor de aer rece. Excepie fac si regiunile unde predomin procesele fohnale care duc la nclzirea adiabatic local a aerului si la ridicarea temperaturii cu 1-2C. Datorit proceselor foehnale, efecte de nclzire local se ntlnesc si n nordul depresiunilor subcarpatice oltene si n sud-estul Subcarpailor de Curbur (tabel 3.3.). Tabel 3.3. Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului n regiunile cu efecte foehnale (1961-2000), (Moise, 2003) Staia TC Staia TC Trgu-Jiu 10.2 Buzu 10.9 Rmnicu Vlcea 10.4 Ptrlagele 9.9 n Podisul Transilvaniei, valorile termice oscileaz ntre 8C si 9C, ajungnd pn la 9.6C la staia Trgu Mures. n regiunile montane, valorile temperaturii medii anuale se suprapun legii zonalitii verticale. Ele oscileaz ntre 6C si -2C, scznd conform gradientului termic vertical cu 0.5-0.6C/100m. Poziia izotermei anuale de 0C este situat la nlimea de 1800-1850 m n grupa nordic a Carpailor Orientali si la 2000 m n Carpaii Meridionali. Temperaturile mai mici de -2C caracterizeaz vrfurile de peste 2000 m din masivele Rodna, Bucegi, Fgras si Retezat. n depresiunile intramontane, temperatura medie anual are, de asemenea, valori sczute (Brasov, 7.5C). 70 Fig. 3.1. Temperatura medie anual 71 o VARIAIILE NEPERIODICE ALE TEMPERATURILOR MEDII ANUALE Sub influena fluctuaiilor circulaiei generale a atmosferei, de la

un an la altul, valorile medii anuale ale temperaturii aerului nu se menin constante, ci se abat nencetat de la valoarea medie multianual. Uneori deosebirile fa de media multianual pot fi foarte mari (fig. 3.2.). n perioada 1901-2000, temperatura medie anual a nregistrat o mare variabilitate neperiodic pus n eviden de cea mai mare si cea mai mic temperatur medie anual. Cele mai mari temperaturi medii anuale, pe durata unui secol, au fost nregistrate n anul 2000 (Clrasi, 12.7C; Drobeta-Turnu Severin, 13.4C; Timisoara, 12.4; Trgu-Mures, 11.6C; Roman, 10.4C; Iasi, 11.3C; Bucuresti Filaret, 12.9C), 1999 (Sulina, 12.7C), 1998 (Constana, 13.1C), 1994 (Brasov, 9C; Baia Mare, 11.2C), 1987 (Sibiu, 10.2C) si 1910 (Tg.-Jiu, 11.8C). Cele mai mici temperaturi medii anuale au fost nregistrate n anul 1993 (Constana, 9.5C; Bucuresti Filaret, 9.2C; Brasov, 6.1C), 1932 (Roman, 12.7C), 1940 (Clrasi, 9.5C; Drobeta-Turnu Severin, 9.9C; Timisoara, 8.5C; Trgu-Mures, 6.9C; Trgu-Jiu, 8.5C; Iasi 7.1C), (fig. 3.2.). Se constat, c limitele n care au oscilat valorile anuale au fost cuprinse ntre 2.9 si 4.7C (Brasov, 2.9C; Sibiu, 3C; Clrasi, Sulina, 3.2C; Baia Mare, Trgu-Jiu, 3.3C; Drobeta-Turnu Severin, 3.5C; Constana, 3.6C; Bucuresti Filaret, 3.7C; Timisoara, 3.9C; Iasi, Roman, 4.2C; Trgu-Mures, 4.7C). Din analiza figurii 3.2., se observ c temperatura este n crestere. Acest fapt, este justificat att de valorile temperaturii medii anuale care au nregistrat o crestere evident ncepnd cu anul 1980, ct si de tendina polinomial de evoluie. n intervalul 1981-2000, temperaturile medii multianuale au fost cu 0.2-1.5C mai ridicate dect media multianual calculat pentru intervalul 1901-1980, pentru majoritatea staiilor, excepie fcnd staia Brasov (unde au fost egale), Sibiu si Trgu-Jiu (unde media 1981-2000 a fost mai mic cu 0.2C respectiv 0.1C, fa de media 1901-1980), (tabel 3.4.). 72 Toate cele relatate mai sus ne ndreptesc s afirmm existena unei tendine de crestere a temperaturii, pentru majoritatea staiilor din Romnia, n ultimele dou decenii ale secolului XX (Vduva, 2003). Corelarea unor factori locali de ordin fizico-geografic, cu alii de ordin socio-economic, care au drept urmare cresterea concentraiei gazelor cu efect de ser (CO2, cloroflorocarboni) n atmosfer, la care se adaug si predominarea n regiune a maselor de aer cald, stau la baza acestei tendine generale de nclzire a climatului (op. citat). Fig.3.2. Variaiile neperiodice ale temperaturii medii anuale fa de media multianual si tendina polinomial 73 Tabel 3.4. Media intervalului 1981-2000 n raport cu media multianual (1901-1980)

Staia Media 1901-1980 (tC) Media 1981-2000 (tC) Media (1901-1980)(1981-2000), (tC) Constana 11.3 11.8 0.5 Clrasi 11.2 11.5 0.3 Drobeta -Turnu Severin 11.5 11.9 0.4 Timisoara 10.7 10.9 0.2 Sibiu 8.8 8.6 -0.2 Trgu-Mures 8.7 10.2 1.5 Trgu-Jiu 10.3 10.2 -0.1 Sulina 11.1 11.4 0.3 Roman 8.4 8.8 0.4 Iasi 9.4 9.8 0.4 Bucuresti Filaret 11 11.3 0.3 Brasov 7.6 7.6 0.0 Baia Mare 9.4 9.6 0.2 3.2. TEMPERATURILE MEDII LUNARE Temperatura medie a aerului n luna ianuarie n luna ianuarie, cea mai rece lun a anului, repartiia valorilor medii multianuale ale temperaturii aerului evideniaz interaciunea dintre procesele circulaiei atmosferice cu relieful si mai ales cu lanul Munilor Carpai. Valorile temperaturii medii, n Romnia, oscileaz ntre 1C la Mangalia si -10.3C la Vf. Omu. Se observ c, cele mai mari temperaturi n luna ianuarie, se nregistreaz pe litoral, la Constana si Mangalia, unica regiune din ar unde valorile medii lunare ale temperaturii aerului nu scad sub 0C (Constana, 0.6C; Mangalia, 1C), datorit influenei moderatoare a Mrii Negre. n restul litoralului si n Podisul Dobrogei valorile medii lunare din ianuarie sunt egale cu -1C (Vduva, 2003). Valori ridicate (-1C) ale temperaturii lunii ianuarie sunt nregistrate si n sud-vestul Cmpiei Olteniei si sud-vestul Cmpiei Banatului, datorit adveciei maselor de aer cald, tropical transportate de ciclonii de pe Marea Mediteran care se deplaseaz spre nord-est, precum si a proceselor de nclzire adiabatic a maselor de aer descendente pe pantele munilor (fig. 3.3.). 74 Fig. 3.3. Temperatura aerului. Media lunii ianuarie 75 La exteriorul arcului carpatic, sub influena maselor de aer rece continental din est si nord-est, temperatura aerului este cuprins ntre -2C si -3C. n partea nord-estic a Podisului Moldovei, acestea scad pn la -4C, valoare care caracterizeaz si regiunile de deal si de podis din Romnia. O situaie cu totul deosebit se remarc n cadrul aceleiasi forme

de relief, n partea vestic a rii, unde sunt frecvente masele de aer umed oceanic, iar temperaturile medii ale lunii ianuarie oscileaz ntre -1C n partea sud-vestic a Cmpiei de Vest si -2C n partea nordic si estic a acesteia. n depresiunile intramontane, unde sunt frecvente inversiunile de temperatur, izotermele din cadrul acestora nchid spre interiorul lor valori n jur de -8C (Dumitrescu, 1976). Regiunile montane sunt delimitate de izoterma de -6C. Pe msur ce altitudinea creste la peste 2000 m, temperaturile sunt mai mici de -10C. Temperatura medie a aerului n luna iulie Comparativ cu luna ianuarie, n iulie repartiia temperaturii medii este mult mai neuniform, mai ales n regiunea montan unde gradienii termici verticali ajung n medie la peste 0.65C/100m, ca urmare a nclzirii intense a pantelor nsorite si a dezvoltrii conveciei termice. Izoterma de 0C este situat, la nlimea de 3500 m; cea de 10C, care corespunde limitei superioare a pdurilor, se gseste la 1700-1800 m n Carpaii Meridionali si la 1800-1900 m n grupa nordic a Carpailor Orientali, iar izoterma de 18C corespunde unei altitudini medii de 500m, ceea ce contureaz baza dealurilor nalte (500-800 m), (Dumitrescu, 1976; Atlas Mediul si reeaua electric de transport, 2002). Valorile medii cele mai mari ale temperaturii lunii iulie sunt nregistrate n sudul Cmpiei Romne, unde depsesc 23C. n lunca Dunrii, datorit proceselor de evaporaie, valorile termice sunt mult mai sczute. n partea nordic a Cmpiei Romne, la contactul cu dealurile, valorile medii scad pn la 21C (fig. 3.4.). Valori ridicate, dar pe suprafee mai restrnse, caracterizeaz Podisul Dobrogei si 76 sudul Podisului Moldovei. n celelalte regiuni de cmpie, temperatura medie a lunii iulie oscileaz ntre 20 si 21C, iar n Podisul Transilvaniei se nregistreaz, n medie, 18C. Zona litoral nu se evideniaz prin valori termice medii deosebite n raport cu regiunile limitrofe, ci numai prin amplitudini mai sczute, ca urmare a rolului de moderator termic al apelor Mrii Negre, care menin n aceast lun, temperaturi mai reduse, iar n ianuarie, temperaturii mai ridicate (Atlas Mediul si reeaua electric de transport, 2002). 77 Fig. 3.4. Temperatura aerului. Media lunii iulie 78 3.3. AMPLITUDINILE MEDII ANUALE ALE TEMPERATURII AERULUI Diferenele dintre minimele (de iarn) si maximele (de var) lunare multianuale de temperatur evideniaz variabilitatea neperiodic de la un loc la altul si de la un anotimp la altul a oscilaiilor neperiodice ale temperaturii aerului precum si continentalismul climei.

Cele mai mari amplitudini termice (peste 25C) sunt n centrul si sudul Cmpiei Romne, dar si n bazinul inferior al Siretului si Prutului, acolo unde au loc deplasri ale aerului rece arctic si a celui cald si uscat tropical (fig. 3.5.). Fig. 3.5. Temperatura aerului. Amplitudinea medie anual (dup Geografia Romniei, I, Geografia Fizic) n regiunea montan, amplitudinile termice scad pe msur ce creste altitudinea, astfel nct, la nlimi de peste 2000 m, ajung sub 17C. n depresiunile intramontane contrastele termice dintre var si iarn sunt mari (Depresiunea Trgu Secuiesc, 24C), deoarece iarna, aerul rece si dens se acumuleaz si stagneaz pe fundul depresiunilor, 79 iar vara, se nclzeste, determinnd nregistrarea unor temperaturi ridicate. n Cmpia de Vest si n Podisul Transilvaniei, unde sunt frecvente masele de aer oceanic, care modereaz regimul termic, amplitudinea medie anual scade sub 22C. Pe litoralul Mrii Negre, sub influena moderatoare a Mrii Negre, amplitudinile medii anuale, oscileaz ntre 20.8C la Mangalia si 21.7C la Constana (Vduva, 2003) n partea sudic si 23C pentru cea nordic. Influena moderatoare a apelor Mrii Negre se resimte si pe o poriune ngust din Podisul Dobrogei, unde valorile sunt aproape cu 3C mai reduse dect n partea central a Cmpiei Romne (fig. 3.5.). 3.4. TEMPERATURILE EXTREME Circulaia general a atmosferei si condiiile fizico-geografice locale, stau la baza producerii temperaturilor extreme pe teritoriul Romniei. Comparativ cu valorile medii ale fiecreia din cele dou luni caracteristice, ianuarie si iulie, sub influena adveciilor de aer polar sau arctic si de aer fierbinte tropical, temperatura aerului a nregistrat valori mult distanate ntre ele. n asemenea situaii, amplitudinile termice absolute cresc foarte mult. Temperaturile maxime absolute sunt valori accidentale fiind rezultatul fluctuaiilor circulaiei generale a atmosferei. n Romnia, au depsit 42-43C n Cmpia Romn (Videle, Rosiorii de Vede, 42.2C/5.VII.2000; Alexandria, 42.9C/5.VII.2000; Giurgiu, 43.5C/5.VII.2000 si Turnu Mgurele, 43.2C/25.VII.1987), 39-40C n Cmpia Banato-Crisan, 38-40C n Podisul Moldovei, 37-38C n Depresiunea Transilvaniei, 37-39C pe litoral si n Podisul Dobrogei de Sud (tabel 3.5.). Cele mai mari valori au fost atinse, de obicei, n luna iulie, n condiii de persisten a timpului senin si uscat. n depresiunile subcarpatice oltene, acestea au fost de 39-41C (tabel 3.6.). Se constat c, maximele absolute s-au nregistrat n aceeasi zi, consecin a Anticiclonului Nord African care a transportat aer cald si fierbinte peste teritoriul Romniei (Rsnoveanu, Vduva, 2004). 80 n regiunile montane, la nlimi mai mari de 2500 m, temperatura

maxim absolut nu a depsit valoarea de 22C. Cea mai ridicat valoare maxim absolut a fost de 44.5C, nregistrat n Brganul de Nord la Ion Sion la 10 august 1951 (alturi de 44C la Valea Argovei si Amara). Temperaturile maxime ale aerului cu valorile cele mai mari s-au produs, n general, n condiii de timp anticiclonic. La 10 august 1951, cnd s-a produs valoarea maxim record, Romnia se afla sub influena unei invazii de aer cald tropical, care a determinat predominarea timpului senin si secetos. Ca urmare, temperatura maxim absolut a aerului a depsit 40C n regiunea de cmpie din sudul rii (Ion Sion, 44.5C; Amara, 44C; Clrasi, 41.5C; Mrculesti, 41.5C, Grivia, 40.9C) si 39C n cea subcarpatic (Istria, 39.5C; Pietroasele, 39C), (Geografia Romniei, I, 1983). Tabel 3.5. Temperatura maxim absolut (M) si temperatura minim absolut (m) la cteva staii din Romnia. Amplitudinea absolut (AC) (Dumitru 2002, Vduva, 2003) Staia M Data m Data AC Constana 36.9 24.VI.1982 -17.4 7.II.1965 54.3 Mangalia 37.0 27.VII.1987 -25.2 25.I.1942 62.2 Slatina 41.0 4.VII.2000 -31.0 24.I.1942; 25.I.1942 72.0 Videle 42.2 5.VII.2000 -29.0 6.II.1954 71.2 Rosiorii de Vede 42.2 25.VII.1989; 5.VII.2000 -34.6 25.I.1942 76.8 Alexandria 42.9 5.VII.2000 -34.8 24.I.1942; 25.I.1942 77.7 Giurgiu 43.5 5.VII.2000 -30.2 6.II.1954 75.5 Turnu Mgurele 43.2 5.VII.2000 -30.0 24.I.1942 73.2 Tabel 3.6. Temperaturile maxime absolute ale aerului n Depresiunile subcarpatice din nordul Olteniei ( Moise, 2003) Staia TC Data Rmnicu Vlcea 40.6 4 iulie 2000 Polovragi 39.2 4 iulie 2000 Trgu Jiu 40.6 8 sept. 1946; 4 iulie 2000 Apa Neagr 41.8 4 iulie 2000 81 Temperatura minim absolut a aerului a cobort n cea mai mare parte a rii sub -30.0C (tabel 3.7.). Se constat c majoritatea temperaturilor minime absolute s-au nregistrat n luna ianuarie, n acelasi an 1942, fapt care explic advecia maselor de aer rece peste ntreg teritoriul rii noastre. Polul frigului romnesc, l putem localiza n depresiunile intracarpatice, acolo unde sunt ntrunite condiii favorabile acumulrii si stagnrii timp ndelungat a aerului rece. Cea mai sczut temperatur minim absolut a fost de -38.5C la Bod, lng Brasov, la data de

24.I.1942. Pe litoral temperatura minim absolut a sczut pn la -25.2C la Mangalia (n data de 25.I.1942) si -17.4C la Constana (pe 7.II.1965), iar n sud-vestul rii au oscilat ntre -24C la Berzeasca (25.I.1963) si -23.5C la Vliug, n data de 28.I.1954 (Geografia Romniei, I, 1983; Vduva, 2003). Minimele absolute, caracteristice situaiilor de ger excesiv, sunt, de asemenea, valori aleatorii si ele au loc n condiiile adveciei aerului rece de origine polar sau arctic ca si a aerului continental (pe la periferia estic a ciclonilor groenlandez, scandinavi sau nord si est europeni, sau de la periferia sudic a anticiclonilor continentali) atrase de scderea presiunii atmosferice deasupra Mrii Negre si a Mrii Mediterane. Tabel 3.7. Temperatura minim absolut (m) Staia m Data Bod -38.5 24.I.1942 Trgu-Jiu -31.0 24.I.1942 Apa Neagr -30.0 13.I.1985 Slatina -31.0 24.I.1942; 25.I.1942 Rosiorii de Vede -34.6 6.II.1954 Alexandria -34.8 25.I.1942 Turnu Mgurele -30.0 24.I.1942 Giurgiu -30.2 6.II.1954 Bucuresti Bneasa -32.2 24.I.1942 Vf. Omu -38.0 10.II.1929 Joseni -38.0 18.I.1963 Sursa: Geografia Romniei, I, 1983, Dumitru, 2002 82 3.5. AMPLITUDINILE TERMICE ABSOLUTE Diferenele termice dintre maximele si minimele absolute ilustreaz variabilitatea neperiodic a fluctuaiilor temperaturii aerului. Cele mai mari amplitudini termice absolute sunt nregistrate n Cmpia Romn, unde valorile sunt cuprinse ntre 71 si 77C (tabel 3.5.).Valori reduse ale amplitudinii absolute sunt obinute pentru litoralul Mrii Negre si Podisul Dobrogei, ntre 59 si 63C (Hrsova 59.7C; Medgidia, 60.5C; Adamclisi, 63C), (Vduva, 2003). 3.6. FRECVENA ZILELOR CU DIFERITE TEMPERATURI CARACTERISTICE Influena particularitilor suprafeei subiacente si a circulaiei atmosferice asupra regimului termic al aerului se manifest evident si asupra frecvenei zilelor cu diferite caracteristici termice. Intensitatea procesului de rcire din sezonul rece Scderea temperaturii aerului sub 0C este cauzat de instalarea regimului anticiclonic care genereaz advecii ale maselor de aer rece arctic sau polar-continental. Frecvena zilelor n care temperatura minim scade sub 10.0C (nopi geroase) sau cea maxim scade sub 0C (zile de iarn) si minim sub 0C (zile cu nghe) este un alt

parametru termic care pune n eviden intensitatea rcirilor. Numrul nopilor geroase (T. min. 10.0C) totalizeaz 11-31 n regiunile de cmpie din sud si vest, depsind 21 n Cmpia Moldovei si Depresiunea Transilvaniei. Numrul nopilor geroase creste cu altitudinea, depsind 96 nopi anual la peste 2500 m altitudine. n depresiunile intracarpatice, unde particularitile geografice locale favorizeaz inversiunile termice, temperaturile caracteristice acestora se produc n peste 30 nopi anual (Geografia Romniei, I, 1983). Pe litoralul Mrii Negre si n Delta Dunrii se nregistreaz cel mai mic numr anual de nopi geroase (3-4.5 nopi anual). Zilele de iarn (T. max 0C) au cea mai sczut frecven pe litoral, sub 15 zile anual (11.3 zile la Mangalia, 14.8 zile la Constana), (Vduva, 2003). n Cmpia Romn sunt 22-28 astfel de 83 zile (Pitesti, 22.9; zile Slatina, 23.2 zile; Titu, 25.7 zile; Videle, 27.5 zile; Rosiorii de Vede, 28.8 zile; Alexandria, 28.1 zile; Giurgiu 28.7 zile si Turnu Mgurele 28.3 zile); n Cmpia Moldovei 35 zile, iar n Cmpia Banatului 20. Pe msur ce creste altitudinea, numrul anual al zilelor de iarn, depseste 155 la altitudini mai mari de 2500 m. Zilele cu nghe (t. min. 0C). Sunt mult mai numeroase si afecteaz un interval mare din an. Anual, pe litoral, zilele cu nghe variaz ntre 58.3 la Mangalia si 62.9 la Constana, ele cresc pe msura deprtrii de mare pn la 91.2 zile la Hrsova (Vduva, 2003). n Cmpia Romn, zilele cu nghe variaz ntre 89 si 110 (Pitesti, 110.1 zile; Slatina, 98.4 zile; Titu, 104.6 zile; Videle, 102.5 zile; Rosiorii de Vede, 101.1 zile; Alexandria, 104.2 zile; Giurgiu 93.9 zile si Turnu Mgurele 89.2 zile). Cel mai mare numr al zilelor cu nghe se nregistreaz n regiunea montan, variind ntre 175 zile la Sinaia si 237 zile la Babele. La nlimi mai mari de 2500 m, frecvena zilelor cu nghe depseste 250 (Vf. Omu, 256 zile). Intensitatea procesului de nclzire din semestrul cald. Cresterea temperaturii maxime a aerului 25.0C si 30.0C (zile de var si respectiv tropicale) si a celei minime 20C (nopi tropicale) este cauzat de invaziile de aer fierbinte continental ca si de nclzirile locale (Niculescu, 1997). Zile de var (T. max. 25C) se produc din martie pn n octombrie, n cea mai mare parte a teritoriului Romniei. Cea mai mare frecven o au n Cmpia Romn, peste 100 zile anual (Videle, 106.2 zile; Rosiorii de Vede, 109.2 zile; Alexandria, 117.3 zile; Giurgiu 110.6 zile si Turnu Mgurele 118.7 zile), datorit adveciei de aer cald tropical si continental, iar cea mai mic frecven pe litoral, unde se simte influena moderatoare a Mrii Negre (sub 50 de zile anual), (Vduva, 2003). Frecvena acestor zile scade pe msur ce creste altitudinea, astfel nct, la nlimi mai mari de 1000 m altitudine ele devin o

raritate, iar pe vrfurile muntoase cele mai nalte lipsesc. 84 Zile tropicale (T. max. 30C). Pe litoral, sub influena brizelor din timpul zilei n sezonul cald al anului, temperatura maxim a aerului depseste 30C n numai 2.6 zile. Cel mai mare numr de zile tropicale este nregistrat n Cmpia Romn, unde depseste 35-40 zile anual, iar n celelalte regiuni de cmpie frecvena scade la 20-30 zile anual. n depresiunile intramontane numrul acestor zile se reduce la mai puin de 10 anual. Nopile tropicale (T. min. 20C) au cea mai mare frecven n zona de litoral si n Delta Dunrii (8.2-15.1 zile), frecvena lor reducndu-se n partea central a Podisului Dobrogei (2.7-3.5 zile), (Vduva, 2003). n restul rii, astfel de nopi au o frecven anual de 1-3 cazuri. 85 4. TEMPERATURA PE SUPRAFAA SOLULUI La suprafaa solului se produc cele mai importante procese de transformare a energiei radiante n energie caloric, fapt ce i confer acestuia rol de suprafa activ (Geografia Romniei, I, Geografie Fizic, 1983). Gradul de nclzire a suprafeei solului depinde, n primul rnd, de intensitatea radiaiei solare. Pe lng aceasta intervin si ali factori, legai de natura si structura solului, de umezeala lui, de acoperirea cu vegetaie sau zpad etc. (Bogdan, 1980, Ciulache, 1997, Apostol, 1997, Vduva, 2003). 4.1. TEMPERATURA MEDIE ANUAL Proprietile fizice ale solului condiioneaz variaiile diurne, anuale si neperiodice ale temperaturii solului. Acesti factori, alturi de receptarea diferit a energiei termice, determin deosebiri mari ntre temperatura suprafeei solului si cea a aerului, mai ales n semestrul cald, cnd, pe timp senin, valorile maxime sunt aproape duble fa de cele nregistrate n aer. Amplitudinile anuale au si ele valori aproape duble fa de cele nregistrate n aer, vegetaia si stratul de zpad constituind factori moderatori ai acestora. Umezirea produce inerii termice, cresterea conductivitii termice a solului si determin acumularea unei mari cantiti de cldur. Valorile multianuale ale temperaturii suprafeei solului se repartizeaz pe teritoriul Romniei n conformitate cu cele ale radiaiei solare si cu circulaia general a atmosferei. Cele mai mari valori medii multianuale, peste 13.0C, se ntlnesc pe litoral (Constana, Mangalia), n partea central-vestic a Podisului Dobrogei de Sud (la Adamclisi), n sudul Cmpia Romn si sud-vestul Cmpiei de Vest (tabel 4.1., fig. 4.1.). Valori ridicate (>12C) caracterizeaz si nord-estul Cmpiei Romne (Brila 12.5C, Rmnicu Srat 12.2C, Galai 12.1C), ca urmare a bilanului radiativ mai mare. 86 n regiunile deluroase si de podis, temperatura la suprafaa solului

are valori mai mari de 10C (Cmpina 10.1C). n depresiunile intracarpatice, unde inversiunile de temperatur constituie o caracteristic a regimului termic, temperatura coboar sub 9C, iar uneori sub 7; n regiunea de la Curbur, ca urmare a proceselor de nsorire mai intense, favorizate de expoziia sudic a versanilor si de influenele fohnale, valorile cresc la peste 13C (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). Fig. 4.1. Temperatura medie anual pe suprafaa solului (dup Geografia Romniei, I, Geografia Fizic) Tabel 4.1. Temperatura medie lunar si anual (C) la suprafaa solului si amplitudinea medie anual (AC) Staia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An (AC) Timisoara -2.9 1.1 6.6 14.0 20.8 25.0 26.9 25.6 19.8 12.1 6.2 0.5 13.0 29.8 Iasi -5.2 -2.0 2.4 11.6 19.4 23.8 25.0 24.4 18.1 10.6 3.8 -1.5 10.9 30.2 Hrsova -1.7 0.2 5.1 13.2 20.5 25.4 27.3 25.9 20.1 12.6 5.7 0.5 12.9 29.0 87 Adamclisi -0.7 1.4 6.0 13.5 20.4 25.8 27.8 25.7 20.5 12.9 6.7 1.7 13.5 28.5 Caracal -2.7 0.6 5.7 14.4 21.4 25.7 28.2 26.5 20.8 13.0 6.2 0.6 13.4 30.9 Mangalia 1.5 2.1 5.8 12.0 19.8 25.0 27.2 26.6 20.2 13.5 7.7 3.1 13.7 25.7 Joseni -9.4 -5.1 -0.1 7.9 14.1 18.7 19.7 18.6 13.8 6.8 1.1 -5.2 6.8 29.1 Grivia -3.8 -0.2 4.5 13.1 18.9 25.0 26.8 25.3 19.6 11.9 5.7 -0.1 12.4 30.6 Sursa: Geografia Romniei, I, 1983; Vduva, 2003 4.2. TEMPERATURILE MEDII LUNARE n cursul anului, temperatura pe suprafaa solului variaz foarte mult de la o lun la alta, nregistrnd un minim iarna, n ianuarie si un maxim vara, n iulie. n luna ianuarie se ating cele mai sczute temperaturi pe suprafaa solului (tabel 4.1.). Cele mai ridicate temperaturi la suprafaa solului, sunt nregistrate pe litoralul Mrii Negre, ele sunt pozitive si variaz ntre 0.9C la Constana si 1.5C la Mangalia (Vduva, 2003). n Cmpia de terase a Dunrii si n Cmpia Romn, valorile termice sunt negative, fiind cuprinse ntre -2-3C, n timp ce, n Cmpia Banato-Crisan ele variaz ntre -3-4C. n regiunea de deal si podis, temperaturile sunt mai sczute, ajungnd la valori mai mici de -4C. n luna iulie la suprafaa solului temperaturile medii lunare sunt mai mari de 26C n Cmpia Romn, iar local n lunca Dunrii ating 29C. Valori cuprinse ntre 26 si 28C caracterizeaz regiunile de cmpie din sudul si vestul rii, sud-estul Moldovei, Podisul Dobrogei si litoralul Mrii Negre. Valorile mari din aceast lun de pe litoral se datoreaz insolaiei mari, ca urmare a reducerii nebulozitii dar si tipurilor de sol. Acum predomin timpul senin care favorizeaz procese intense de evaporaie pe suprafeele de ap, procese ce se produc cu consum de cldur, fapt ce determin apariia inversiunilor de temperatur pe acvatoriul marin. ntruct acestea sunt caracterizate prin cureni de aer

descendeni, ele destram sistemele noroase, iar insolaia creste si implicit temperatura pe suprafaa solului (Bogdan, 1989). 88 Odat cu cresterea altitudinii, temperatura la suprafaa solului se reduce, atingnd 24-25C n regiunile deluroase si 19-22C n regiunea montan. Contrastele termice dintre var si iarn pun n eviden pe suprafaa solului amplitudini care variaz ntre 31-32C n jumtatea sudic a Cmpiei Romne, 29-30C n jumtatea nordic a Cmpiei Romne si n Moldova, 27-29C n Cmpia Banato-Crisan si 2529C n Podisul Dobrogei si pe litoralul Mrii Negre (din cauza regimului termic mai moderat), (Geografia Fizic, I, Geografia Romniei, 1983). n Podisul Transilvaniei, din cauza temperaturilor sczute de pe suprafaa solului din timpul iernii, amplitudinile sunt cuprinse ntre 28-29C, iar n regiunile cu efecte foehnale, amplitudinile depsesc 29C. Fa de valorile medii lunare si anuale, cele absolute sunt mult mai mari, fiind determinate de adveciile aerului rece polar arctic sau a celui fierbinte tropical continental, de particularitile suprafeei active, de tipul de sol, de culoarea acestuia, prezena bazinelor de ap si prezena bazinului orografic. Astfel, temperatura minim absolut a nregistrat n perioada 1961-1975 valori de -24C-34C n toate regiunile agricole din sudul si estul rii si -25C-27C n cele de vest. n Podisul Transilvaniei, cu relief fragmentat si deschis adveciilor de aer rece de origine polar, temperatura minim pe suprafaa solului a atins valori de -35C-39C, iar n celelalte depresiuni intracarpatice, aceasta a atins valorile cele mai coborte, recordul fiind de -40.3C la Joseni, la 18.I. 1963 (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983), (fig.4.2). Pe litoral, sub influena moderatoare a mrii, valorile minime ale temperaturii solului sunt ceva mai ridicate, -19.4C la Mangalia, la 31.I.1987 (Vduva, 2003). 89 Fig. 4.2. Temperatura medie lunar si minim absolut, n luna ianuarie pe suprafaa solului (dup Geografia Romniei, I, Geografia Fizic) Temperatura maxim absolut pe suprafaa solului a variat n regiunile agricole ale rii ntre 60 si 69C. Cele mai mari valori s-au produs n sud-vestul Cmpiei Olteniei, la Calafat (69.3C la 26.VIII.1965), n perimetrul dunelor de nisip care se nclzesc foarte mult ziua. n restul Cmpiei Romne si n Cmpia Banatului, acestea au avut valori de 65-67C, fapt ce indic, pe de o parte, caracterul continental al regiunilor de cmpie, pe de alt parte influena mai mare a aerului tropical sau continental. n Podisul Moldovei si Podisul Transilvaniei, valorile au oscilat ntre 61 si 67C, iar n restul depresiunilor intracarpatice ntre 61 si 62C (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983),(fig.4.3.). 90

Fig. 4. 3. Temperatura medie lunar si maxim absolut, n luna iulie, pe suprafaa solului (dup Geografia Romniei, I, Geografia Fizic) Pe litoralul Mrii Negre si n Podisul Dobrogei acestea au variat ntre 62.5 si 68C (64.0C la Constana la 23.VI.1971; 68C la Mangalia, la 18.VII.1990; 68C la Adamclisi, la 5.VII.1988; 65.5C la Hrsova, la 9.VII.1996), fiind de 4-5 ori mai mari dect media anual si aproape duble fa de maximele absolute din aer (Vduva, 2003). 91 5. DURATA DE STRLUCIRE A SOARELUI Constituie o alt caracteristic climatic, a crei cunoastere prezint un interes special pentru diferite sectoare de activitate. O importan practic o are cunoasterea acestui parametru pentru agricultur; de asemenea aceasta se afl la baza activitii de cur heliomarin, strlucirea Soarelui constituind elementul determinant al potenialului climatoterapeutic pentru regiunea litoral. Durata de strlucire a Soarelui depinde, pe de o parte, de nebulozitate care este dependent de circulaia general a atmosferei, iar pe de alta de condiiile geografice locale (Erhan, 1993-1994, Precupanu, 1998). Un alt element important este poluarea atmosferei, mai ales n mprejurimile centrelor urbane si industriale si praful atmosferic din asezrile rurale, care mresc opacitatea atmosferei si diminueaz fluxul de radiaie solar. 5.1. DURATA MEDIE EFECTIV DE STRLUCIRE A SOARELUI Regimul duratei de strlucire a Soarelui si repartiia teritorial a valorilor sale sunt n strns corelaie cu regimul si distribuia nebulozitii. Durata anual de strlucire a Soarelui nregistreaz cele mai mari valori, peste 2400 ore anual pe litoralul Mrii Negre, iar n partea sud-estic a Deltei Dunrii (Sfntu Gheorghe), acestea ajung pn la 2500 ore.Valorile mari ale duratei strlucirii Soarelui din aceast parte a rii, se explic prin aciunea de destrmare a sistemelor noroase pe care o exercit ntinderile de ap ale mrii care fac s predomine timpul senin, precum si prin gradul accentuat de continentalizare al maselor de aer din sectorul vestic, care ajung deasupra acestei regiuni prin intermediul circulaiei generale a atmosferei. n regiunile de cmpie, apar diferenieri ale duratei strlucirii Soarelui din cauza condiiilor specifice de circulaie a maselor de aer. Astfel, n Cmpia Romn, durata medie anual de strlucire a Soarelui depseste 2200 de ore (Bilesti 2269.2 ore; Caracal 2251.2 ore) sub influena circulaiei aerului continental, n timp ce, n Cmpia 92 Banato-Crisan, aflat sub influena circulaiei aerului umed, acestea variaz ntre 2050 si 2250 de ore. n regiunile de deal si de munte, unde ceaa si nebulozitatea au o frecven mai ridicat, numrul mediu anual al orelor de strlucire a Soarelui se reduce treptat, odat cu scderea altitudinii (Cmpulung 2122.6 ore; Sinaia 1606.3 ore; Vf. Omu 1434.1 ore) (fig. 5.1.). La adpostul Carpailor de Curbur, durata strlucirii Soarelui depseste 2200 ore anual, din cauza proceselor de destrmare a norilor de ctre miscrile ascendente ale aerului (fig. 5.2.).

1000 1500 2000 2500 Vf. Omu Ceahlau Toaca Sinaia Roman Piatra Neamt Ptrlagele Rmnicu Vlcea Bucuresti Afumai Cmpina Cmplung Caracal Bilesti (ore) Fig. 5.1. Durata de strlucire a Soarelui Fig. 5.2. Durata medie anual de strlucire a Soarelui (ore) 93 Variabilitatea neperiodic a duratei efective anuale de strlucire a Soarelui Sub influena variaiilor nebulozitii, durata de strlucire a Soarelui a nregistrat mari abateri de la an la an. Astfel, cea mai lung durat anual de insolaie (fig. 5.3.) s-a produs n anul 2000 ca urmare a frecvenei mai mari a timpului anticiclonic, n semestrul cald, fapt ce a determinat nclzirea puternic a solului si a aerului si n consecin, producerea unei lungi perioade de secet. Anul 2000 s-a caracterizat prin abateri pozitive ale duratei de strlucire a Soarelui de 429.2 ore de insolaie, la staia Rmnicu Vlcea, fa de media multianual si 372.7 ore la staia Bucuresti Afumai. n ali ani, datorit frecvenei mari a timpului ciclonic si a fronturilor atmosferice, durata de strlucire a Soarelui s-a redus foarte mult, sub 2100 (fig. 5.3.). Bucuresti Afumai 1700 2200 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977

1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 (ore) Rm. Vlcea 1500 2000 2500 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 (ore)

media anual tendina polinomial Fig 5.3. Variaiile neperiodice si tendina polinomial a duratei anuale de strlucire a Soarelui 94 Asa a fost, de exemplu, anul 1984 la Rmnicu Vlcea si 1991 la Bucuresti Afumai. Abaterile negative depsesc 300 de ore la Bucuresti Afumai (-304.9 ore) si 400 ore la Rmnicu Vlcea (-411.4 ore). Variaiile neperiodice ale duratei de strlucire a Soarelui se reflect asupra variaiilor neperiodice ale temperaturii aerului. n general exist un mers relativ paralel ntre cei doi parametri (fig. 5.4.). Fig. 5.4. Variabilitatea neperiodic a duratei efective de strlucire a Soarelui si a temperaturii aerului (1974-1999) Durata efectiv de strlucire a Soarelui n semestrele cald si rece ale anului Din suma medie multianual a duratei efective de strlucire a Soarelui, 58-72% s-a nregistrat n semestrul cald (aprilie-septembrie), cnd se observ o crestere simitoare a duratei zilei si predominarea timpului senin care determin o durat prelungit de nsorire, si restul n sezonul rece (cnd durata zilei scade simitor, ceea ce face ca durata de strlucire s se reduc), (tabel 5.1.). 95 Tabel 5.1. Repartiia duratei efective de strlucire a Soarelui (% n semestrul cald (IV-IX) si n semestrul rece (X-III) Staia (IV-IX) (%) (X-III) (%) Constana 1586.9 68.2 663.5 31.8 Adamclisi 1473.7 69.1 641.3 30.9 Babele 993.8 40.6 714.8 59.4 Vf. Omu 693.4 48.4 740.7 51.6 Pitesti 1515.7 66.5 765.2 33.5 Ptrlagele 1279.7 64.3 710.3 35.7 Bilesti 1628.6 71.8 640.6 28.2 Bechet 1552.7 71.3 624.1 28.7 Calafat 1658.1 71.8 650.7 28.2 Caracal 1591.7 70.7 659.5 29.3 Craiova 1580.5 71 645.5 29 Piatra Neam 1304.4 67.2 635.6 32.8 Ceahlu Toaca 1047.4 62.7 623.7 37.3 *menionm, c pentru realizarea acestui tabel am dispus de date climatice cu perioade diferite Pe litoralul Mrii Negre si n Cmpia Romn, n perioada cald a anului, valorile insolaiei sunt mai mari de 1550 de ore, ca urmare a predominrii timpului senin. n regiunile deluroase n funcie de expoziia acestora fa de masele de aer umed si de expoziia pantelor, valorile insolaiei sunt cuprinse ntre 1400 ore n Podisul Transilvaniei si 1300 ore n Subcarpai (Piatra Neam 1304.4 ore). n regiunea montan, datorit dezvoltrii conveciei ascendente

si a norilor cumuliformi, durata de strlucire a Soarelui se reduce pn la 900 de ore (933.8 ore la Sinaia), uneori ajungnd s fie mai mic de 700 de ore (Vf. Omu 693.4 ore, valoare care se datoreaz, probabil, intervalului mai scurt, luat n analiz). 96 Variaia n cursul anului a duratei de strlucire a Soarelui n cursul anului, durata de strlucire a Soarelui nregistreaz un maxim n luna iulie, cnd predomin timpul senin si nu n iunie, cnd durata zilei este cea mai mare si un minim n decembrie, cnd durata zilei este cea mai mic, dar si cnd se realizeaz maximul de nebulozitate (tabel 5.2.). Tabel 5.2. Suma lunar si anual a duratei de strlucire a Soarelui *menionm, c pentru realizarea acestui tabel am dispus de date climatice cu perioade diferite Astfel, din decembrie pn n iulie, durata de strlucire a Soarelui este n crestere, iar din iulie pn n decembrie inclusiv, n descrestere. n iulie, n perioada 1984-1999, pe litoral, durata de strlucire a Soarelui, are valori de peste 300 de ore. n Cmpia Romn (19712000), valorile depsesc 300 de ore, ajungnd uneori pn la 360.2 ore la Bilesti si 375.1 ore la Calafat. n regiunea montan, vara valorile sunt cuprinse ntre 161.4 si 203.8 ore (161.4 ore la Vf. Omu, 191.8 ore la Sinaia si 203.8 ore la Babele). 97 6. UMEZEALA AERULUI Advecia maselor de aer umed de pe Oceanul Atlantic, Marea Neagr si Marea Mediteran are ca rezultat transportul deasupra teritoriului rii noastre a unei cantiti mari de vapori de ap (Dumitrescu,1976). Curenii de aer umed din Oceanul Atlantic ptrund n partea nord-vestic a teritoriului rii noastre, cei de pe Marea Mediteran n partea sud-vestic, iar cei de pe Marea Neagr influeneaz o poriune ngust, respectiv litoralul Mrii Negre. Aportul local n procesele de umezire a aerului l joac si evaporarea apei de pe lacuri, ruri, fluviul Dunrea, Canalul Dunre-Marea Neagr, dar si procesele de evaporaie (Vduva, 2003). 6.1. UMEZEALA RELATIV Umezeala relativ (r) este raportul dintre tensiunea real (e) si tensiunea maxim de saturaie (E) a vaporilor de ap (r = x100(%) E e ). Valorile umezelii relative au o importan deosebit n reglarea proceselor evaporaiei, transpiraiei vegetaiei, precum si n cele de formare a norilor si ceii etc. (Stoenescu, 1960). 6.1.1. Umezeala relativ medie anual Repartiia valorilor medii anuale Umezeala relativ n Romnia variaz ntre 71% la Oravia (ca

urmare a miscrilor ascendente de tip fohnal, care au ca rezultat nclzirea aerului si scderea umezelii relative) si 87% la Vf. Omu, Vldeasa si Ceahlu Toaca (ca rezultat al temperaturilor reduse), (fig 6.1.). 98 Fig. 6.1. Umezeala relativ a aerului. Media anual. 99 Altitudinea la care se nregistreaz medii anuale de peste 84% (n Munii Carpai) este determinat, mai ales de poziia acestuia fa de circulaia atmosferei (Atlas-Mediu si reeaua electric de transport, 2002). n Carpaii Occidentali, valorile ridicate ale umezelii relative caracterizeaz nlimile de 1400-1450 m (Munii Banatului, Semenic, 85%) si de circa 1800 m n Munii Apuseni (Vldeasa, 87%), datorit adveciei aerului mai umed din partea de vest. n Carpaii Orientali valori de peste 84% caracterizeaz nlimile de 1850-2100 m (Ceahlu Toaca 87%), iar n Carpaii Meridionali nlimile de 21002200 m (Vf. Omu, 87%). Valori ridicate ale umezelii relative se ntlnesc si n depresiunile intramontane Giurgeu si Ciuc (> 80% la Miercurea Ciuc, Toplia, Joseni) din cauza inversiunilor de temperatur care ntrein temperaturi destul de sczute n perioada rece a anului. Valori ridicate se nregistreaz si pe litoralul Mrii Negre si n partea de est a Deltei Dunrii (Sf. Gheorghe 85%; Sulina 84%; Mangalia 82%; Constana 81%) ca urmare a aportului permanent de vapori de ap de pe Marea Neagr si din spaiul deltaic. Astfel, n urma proceselor de evaporaie, vaporii de ap sunt adusi pe uscat prin intermediul brizelor marine. n interiorul Podisului Dobrogean, mediile anuale ale umezelii relative scad odat cu cresterea distanei de la rmul mrii, atingnd 79% la Medgidia si 78% la Adamclisi (Vduva, 2003), (fig. 6.2., 6.3.). 79 80 81 82 83 84 85 Sf. Gheorghe Sulina Mangalia Constana (%) Fig.6. 2. Variaia umezelii relative pe litoralul Mrii Negre 100 n apropierea Dunrii umezeala relativ variaz ntre 74% (Drobeta-Turnu Severin) si 80% (Giurgiu), (fig. 6.4.). n Cmpia de Vest, mediile anuale ale umezelii relative variaz ntre 76% si 80% fiind explicate prin efectul de baraj al lanului carpatic care se manifest prin persistena aerului oceanic deasupra acestei regiuni. 77

78 79 80 81 82 Mangalia Constana Medgidia Adamclisi Hrsova (%) Fig. 6.3. Variaia umezelii relative cu deprtarea de rmul Mrii Negre 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 Drobeta Turnu Severin Calafat Bechet Turnu Mgurele GiurgiuClrasiHrsova Galai Tulcea (%) Fig. 6.4. Variaia umezelii relative n lungul Dunrii n Podisul Transilvaniei, umezeala relativ variaz n limitele a 5% (Tg. Mures, 76%; Dej, Sibiu, 80%). Valorile ridicate din aceast regiune sunt rezultatul maselor de aer oceanic care ptrund n Romnia prin partea vestic a acesteia. 101 n Subcarpai (Moldovei, Getici, Curburii) valorile medii ale umezelii relative oscileaz ntre 74% si 81% (77% Piatra Neam; Rmnicu Vlcea, 74%; Tg.-Jiu, 75%; Polovraci, 79%; Tg. Neam, 81%; Apa Neagr, 80%). n regiunile cu efecte foehnale, umezeala relativ atinge cele mai mici valori, datorit proceselor adiabatice specifice descendenei aerului. Umezeala relativ nregistreaz cele mai mici valori medii anuale n estul si sudul rii noastre (sudul si sud-estul Moldovei, estul si centrul Cmpiei Romne), deci la exteriorul arcului Carpatic, unde predomin advecia aerului continental, cu umiditate mai sczut. n Podisul Moldovei, cele mai mici medii ale umezelii aerului se nregistreaz la Vaslui (77%) iar cele mai mari la Rdui (81%). n restul podisului umezeala are valori de 78% la Botosani, 78% la Iasi si 80% la Suceava. n Cmpia Romn, umezeala relativ medie anual are valori sub 80% (Craiova, 78%; Grivia, 77%; Drgsani, Alexandria, Bucuresti Bneasa, 76%; Pitesti, Rosiorii de Vede, Bucuresti Filaret, 76%;

Buzu, 74%; Drobeta-Turnu Severin, 75%). Repartiia valorilor medii ale umezelii relative n decembrie si iulie Valorile cele mai mari ale umezelii relative se nregistreaz, n lunile de iarn, atingnd maximul n luna decembrie, ca urmare a ciclonilor mediteraneeni, care au o frecven mare n aceast lun si care transport aer cald si umed, iar cele mai mici valori caracterizeaz lunile de var, atingnd minimul n iulie sau august, cnd predomin timpul senin, iar insolaia este mare. n luna decembrie, deasupra Cmpiei Romne si n sudul Podisului Moldovei, unde sunt frecvente masele de aer rece si dens, valorile umezelii relative sunt mai ridicate. Rcirea radiativ a aerului n cursul nopii si prezena inversiunilor de temperatur n Cmpia Romn au ca rezultat localizarea unor valori 85% (Craiova, 90%; Giurgiu, 91%; Trgoviste, Bucuresti Filaret, Bucuresti Bneasa, 88%), acestea fiind asemntoare cu cele obinute pentru partea vestic a rii (Timisoara, Satu Mare, 87%; Arad, 90%). Cele mai reduse valori medii ale umezelii relative din decembrie sunt situate n regiunile de 102 adpost ale Subcarpailor (Tulnici, 77%). Pe litoralul Mrii Negre, valorile umezelii relative sunt cuprinse ntre 86 si 90%, fiind asemntoare cu cele din sudul si vestul Romniei ( 85%). n luna iulie, datorit diferenierilor termice mari de la o regiune la alta, umezeala relativ are o repartiie mult mai neuniform dect n luna decembrie. Cele mai mari valori ale umezelii relative sunt nregistrate n regiunea de munte, unde pot depsi 90% (Vf. Omu, 91%) si pe litoralul Mrii Negre, unde variaz ntre 75-80%. Cele mai coborte valori se ntlnesc n Cmpia Romn (Craiova, 71%; Caracal, Buzu, 70%; Alexandria, Turnu Mgurele, 68%; Bucuresti Filaret, Bucuresti Bneasa, 69%), unde scad pn la 65% la Rosiorii de Vede. La staiile situate n lungul Dunrii prezena surselor permanente de evaporare determin valori mai mari ale umezelii relative (Giurgiu, 72%) fa de Cmpia Romn. La staiile situate n Podisul Transilvaniei cele mai mici valori anuale sunt nregistrate n aprilie (69-74%), iar n Subcarpai si Podisul Moldovei n luna mai (69-75%). Amplitudinea oscilaiilor anuale ale umezelii relative Repartiia teritorial a amplitudinii oscilaiilor anuale ale umezelii relative este n dependen de valorile amplitudinii termice anuale (Dumitrescu, 1976). Cele mai ridicate valori ale amplitudinii umezelii relative sunt obinute la Rosiorii de Vede (25%) n Cmpia Romn, iar cele mai sczute n regiunea de munte (Vf. Omu, 7%) si pe litoralul Mrii Negre (Mangalia, 8%). Regimul anual al umezelii relative n cursul anului valorile lunare ale umezelii relative nregistreaz un minim (cnd aerul devine mai uscat) si un maxim (cnd aerul este foarte umed) (fig. 6.5.). 103

Oradea 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Timisoara 65 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Vf. Omu 80 82 84 86 88 90 92 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Cluj-Napoca 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Trgu Jiu 65 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Bucuresti Bneasa 65 70 75 80 85

90 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Mangalia 76 78 80 82 84 86 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Sf. Gheorghe 80 82 84 86 88 90 I II III IV V VI VIIVII IX X XI XII (%) Iasi 65 70 75 80 85 90 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII (%) Fig. 6.5. Regimul anual al umezelii relative a aerului Maximul anual al umezelii relative este localizat n luna decembrie (Sibiu, 89%; Arad, Bechet, 89%; Rmnicu Vlcea, 85%; Giurgiu, 91%; Bucuresti Filaret, Bucuresti Bneasa, 89%; Ptrlagele, Buzu, 86%; Fundulea, 90%; Constana, 87%; Sf. Gheorghe, Bacu, 89%; Galai, Iasi, 87%; Botosani, 85%), pentru majoritatea regiunilor rii. Face excepie staia Sulina, unde maximul anual este n decembrie si februarie (88%). Acest maxim se produce ca urmare a ptrunderii n ara noastr a aerului cald si umed venit de deasupra Mrii Mediterane. n regiunea de munte, maximul anual este localizat n luna februarie la Semenic (89%); n februarie-martie la Vldeasa (89%) si 104 Raru (87%); n aprilie la arcu (92%) si n aprilie-iulie la Vf. Omu (91%), (Atlas-Mediu si reeaua electric de transport, 2002). Minimul anual, este localizat n luna aprilie pentru Podisul Transilvaniei; n iulie pentru Subcarpaii Getici si Cmpia de Vest; n mai pentru Subcarpaii si Podisul Moldovei; n iulie-august pentru Cmpia Romn si n iunie-august pentru Delta Dunrii. n regiunea montan, minimul anual este nregistrat n august, la Semenic (81%) si n luna octombrie la Vldeasa (82%), Vf. Omu (80%), Iezer (74%) si

arcu (82%). Valorile minime zilnice Valorile minime zilnice ale umezelii relative pun n eviden marea lor variabilitate neperiodic (Geografia Fizic, I, Geografia Romniei). n situaiile cu timp anticiclonic, cnd predomin descendena aerului, umezeala relativ poate s scad apreciabil, chiar sub 10% pe litoral (5% la Constana pe 10.IV. 1985), n regiunea de munte (4% la Vf. Omu pe 22.IX.1961 si 10.III.1962; 5% la Vldeasa pe 1.XII.1963) ca si n regiunea de cmpie (4% la Grivia pe 14 si 1.V.1969; 5% la Furei pe 25.X.1968). n Podisul Dobrogei aceste valori au sczut apreciabil ajungnd la 2% la Hrsova pe 28.III.1972 (Vduva, 2003), (fig.6.6.). Asemenea zile pun n eviden un grad mare de uscciune. Regimul diurn al umezelii relative Regimul diurn al umezelii relative evideniaz un maxim n timpul nopii si spre diminea si un minim la amiaz (Clima R.P.R, vol. I, Geografia Fizic, I, Geografia Romniei). Regimul diurn al umezelii relative difer de la o regiune la alta n funcie de condiiile fizico-geografice locale. n regiunile de cmpie, se remarc un maxim al umezelii relative spre diminea atunci cnd temperatura aerului are valori sczute si un minim dup amiaza, cnd temperatura aerului are valori maxime. n Cmpia Romn, iarna, cnd sunt frecvente inversiunile de temperatur, umezeala aerului n timpul maximului nocturn atinge si chiar depseste 90% (Bucuresti Bneasa), iar vara, scade pn la 78-80%. Ca urmare, amplitudinea diurn este mic iarna si mare vara. Vara, scderea accentuat a umezelii aerului n orele amiezii poate avea re105 percusiuni asupra proceselor biologice ale plantelor, ducnd la intensificarea fenomenelor de secet-aridizare-desertificare (Vduva, 2003). Fig. 6.6. Minima umezelii relative din orele de observaie n perioada cald a anului, pe litoralul Mrii Negre, umezeala relativ din cursul zilei are valori ridicate datorit brizelor marine care transport aer umed deasupra uscatului. n aceast situaie, amplitudinea diurn a umezelii relative are valori foarte mici. n regiunea de munte, oscilaiile diurne ale umezelii relative sunt mici. Cauzele sunt legate de oscilaiile diurne reduse ale temperaturii aerului si procesele locale de deplasare a aerului. Noaptea, aerul rece si dens alunec descendent pe pante, iar locul lui este luat de aerul uscat din atmosfera liber. Dup amiaza, aerul antrenat de convecia termic ascendent transport vapori de ap la mari nlimi, unde valorile umezelii relative cresc. La aceast crestere contribuie si procesele de rcire adiabatic a aerului. Vara, cnd convecia termic ascendent este intens, cresterea umezelii aerului se continu si spre sear, datorit proceselor de destrmare a norilor, n urma miscrilor ascendente (Dumitrescu, 1976). Constana 0 10

20 30 40 50 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media minima Adamclisi 0 20 40 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min. obs Harsova 0 10 20 30 40 50 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min Medgidia 0 20 40 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min Valu lui Traian 0 20 40 60 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (%) media min 106 n depresiunile si vile adnci, oscilaiile diurne ale umezelii aerului sunt foarte mari. Vara, n zilele senine, fundul depresiunilor se nclzeste puternic, ceea ce favorizeaz dezvoltarea conveciei termice ascendente si antrenarea vaporilor de ap ctre nlimi. n astfel de

situaii, valorile umezelii relative scad foarte mult. Noaptea, valorile umezelii aerului cresc din cauza aerului rece si dens care se deplaseaz descendent de pe pantele montane si se acumuleaz deasupra regiunilor depresionare. Frecvena zilelor cu diferite caracteristici ale umezelii relative la una din orele de observaii O caracteristic important a umezelii aerului o constituie frecvena zilelor n care aceasta este mai mare sau mai mic fa de anumite praguri. Zile cu umezeal relativ mai mic sau egal cu 30% reprezint situaiile de scdere excesiv a umiditii aerului, ca si gradul de srcire a atmosferei n particule de ap. Asemenea zile indic un grad ridicat de uscciune. n regiunile montane si de cmpie asemenea zile au o frecven ridicat, ajungnd pn la 30-40 zile anual; n partea vestic a Romniei numrul lor scade la mai puin de 20 ca urmare a frecvenei adveciei maselor de aer umed. Numrul mediu anual al acestor zile este cel mai redus pe litoral (3-4.4 zile/an), datorit condiiilor de umezire permanent a aerului; el creste, destul de accentuat, odat cu deprtarea de mare, atingnd sau chiar depsind 25 zile pe an n partea vestic a Podisului Dobrogei (Hrsova, 26.4 zile/an), (tabel 6.1.) Tabel 6.1. Numrul mediu lunar si anual de zile cu umezeala relativ (30%) (1961-2000), (Vduva, 2003) Staii Lunile An I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Hrsova 0.1 0.2 2.4 4.0 3.9 3.3 3.4 4.0 3.4 1.3 0.3 0.1 26.4 Adamclisi 0.0 0.1 0.6 0.9 0.6 0.8 1.2 1.7 0.9 0.6 0.0 0.0 7.6 Medgidia 0.1 0.3 1.9 2.5 1.8 1.2 2.2 3.8 2.1 1.7 0.3 0.2 13.0 Valu lui Traian 0.2 0.0 1.6 2.3 1.7 1.7 2.1 1.6 1.8 1.8 1.0 0.1 7.0 Constana 1.0 1.5 1.2 1.2 1.2 1.4 1.0 0.5 1.0 1.3 0.7 0.0 3.0 Mangalia 0.1 0.1 1.1 0.7 0.6 0.3 0.1 0.4 0.5 0.5 0.4 0.0 4.4 107 n cursul anului, numrul mediu lunar al zilelor cu umezeal relativ 30% este inegal repartizat n timp si spaiu. n timpul iernii, scderea umezelii relative sub 30% este cu totul ntmpltoare n regiunile cu altitudini mici, n timp ce, n regiunea montan acestea totalizeaz circa 24 de zile lunar. Pe litoral, n perioada 1961-2000, umezeala relativ nu a sczut sub 30% n luna decembrie, n timp ce, n lunile de var frecvena acestora este n medie mai mic de 1.4 zile/lun (Vduva, 2003), (tabel citat). Zilele cu umezeal relativ 50% pun n eviden prezena fenomenelor de uscciune. Anual, numrul mediu al acestor zile variaz ntre 130 si 150 zile anual n regiunea de cmpie din sud-est iar pe litoral sunt n medie 32-44.2 zile (tabel 6.2.) (Vduva, 2003). Tabel 6.2. Numrul mediu lunar si anual de zile cu umezeala relativ (50%) (1961-2000) (Vduva, 2003)

Staii Lunile An I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Hrsova 1.2 2.6 8.3 15.4 18.0 18.2 19.7 19.8 20.0 14.6 4.2 0.8 143.5 Adamclisi 1.1 2.0 3.0 13.1 15.3 15.8 18.1 20.1 17.8 11.2 4.3 0.9 125.9 Medgidia 2.8 3.0 9.3 12.8 15.8 15.6 17.4 18.4 16.9 11.5 4.1 0.8 126.6 Valu lui Traian 2.1 3.1 6.9 9.8 9.2 10.7 13.0 12.9 11.1 7.6 4.7 1.9 85.2 Constana 2.1 2.9 4.3 4.3 4.2 6.6 5.1 4.8 5.0 5.3 3.4 1.4 44.2 Mangalia 1.6 2.1 3.2 2.7 2.2 3.4 3.0 2.6 3.6 3.4 2.6 1.3 32.0 n cursul anului cele mai multe zile cu umezeala relativ 50% sunt ntlnite n lunile cele mai calde, iunie, iulie, august (2.6-6.6 zile pe litoral; 10.7-20.1 n Podisul Dobrogei de Sud), (Vduva, 2003). Iarna, zilele cu umezeala relativ 50% au o frecven redus pe litoral (1.4-2.9zile), dar cresc n regiunile de munte unde ajung la 5-10 zile lunar. Zile cu umezeala relativ 80% la ora 13. La aceast or, se produc, de obicei, cele mai mari temperaturi ale aerului. Repartiia valorilor anuale si lunare ale acestui parametru este n strns dependen de marile nlimi montane si de prezena bazinelor de ap (tabel 6.3.). 108 Anual, cea mai mare frecven a acestor zile se realizeaz n regiunea montan (Vf. Omu, 267 zile anual; Vldeasa, 250.2 zile anual, Ceahlu Toaca 235.2 zile anual) si pe litoral (Sulina, 183.0 zile anual; Mangalia 164.5 zile anual; Constana 131.2 zile anual), iar cea mai redus, n cmpie unde variaz ntre 68.0 si 102.0 zile anual. n cursul anului, frecvena maxim a zilelor cu umezeal relativ 80% se remarc n semestrul rece al anului cnd depseste 9-15 zile lunar. Tabel 6.3. Numrul mediu lunar si anual de zile cu umezeala relativ (80%) (1961-2000),( Vduva, 2003) Cele mai puine zile cu umezeal relativ 80% la ora 13 sunt n intervalul aprilie-octombrie (2-7 zile n Cmpia de Vest; 1.5-5 zile n Cmpia Romn si Podisul Dobrogei; 2-7 zile n Podisul Moldovei) cnd este frecvent advecia aerului cald si uscat de origine tropical sau continental n regim anticiclonic. Pe litoral, n aceast perioad, se nregistreaz pn la 17 zile cu umezeal relativ 80% la ora 13 (17.0 zile n aprilie la Sulina). n regiunea montan, pe msur ce temperatura aerului scade, zilele cu umezeal relativ 80% au o frecven mare tot timpul anului (arcu, 20-25 zile lunar; Vf. Omu, Ceahlu-Toaca, 17-24.0 zile lunar). 6.2. TENSIUNEA VAPORILOR DE AP Este presiunea parial exercitat de vaporii de ap la un moment dat, n anumite condiii de timp. Repartiia si regimul ei anual si diurn, depind de temperatura aerului si de caracterul suprafeelor evaporante. Cantitatea de vapori de ap este direct proporional cu temperatura aerului. Aceast legtur dintre cele dou elemente meteorologice se datoreaz faptului c temperaturile ridicate sporesc

109 viteza de evaporaie si confer aerului o capacitate mare de nmagazinare a vaporilor. 6.2.1. Repartiia valorilor medii anuale Ca si n cazul repartiiei temperaturii aerului si repartiia acestui parametru prezint diferenieri apreciabile, n funcie de condiiile de relief, de poziia acestora fa de principalele componente ale circulaiei generale a atmosferei si de vecintatea fa de bazinele acvatice. Cele mai mici valori anuale (sub 7 mb) sunt localizate n regiunea de munte (Vf. Omu, 4.9 mb; Ceahlu-Toaca 6.0 mb; Parng, 7.0mb), iar cele mai mari n Delta Dunrii si pe litoralul Mrii Negre (Sulina, 12.0 mb; Mangalia, 12.4 mb; Constana, 12.2 mb). Valori ridicate se nregistreaz si n lungul fluviului Dunrea si n Podisul Dobrogei de Sud, unde depsesc 11 mb (Calafat, 11.1 mb; Giurgiu, 11.6 mb; Medgidia, 11.3 mb; Hrsova, 11.2 mb). n regiunile de cmpie, valorile medii anuale sunt cuprinse ntre 10 si 11 mb (Oradea 10.4 mb; Bucuresti Filaret, 10.9 mb). Pe msur ce creste altitudinea, valorile tensiunii vaporilor de ap scad (Cmpina, 9.4 mb), ajungnd la mai puin de 5 mb pe cele mai nalte culmi ale Carpailor (Vf. Omu, 4.9 mb). 6.2.2. Repartiia valorilor medii n luna ianuarie n luna ianuarie, se remarc diferenieri mai mici n repartiia tensiunii vaporilor de ap (ntre 2.0 si 5.6 mb). Cele mai coborte valori sunt nregistrate pe marile nlimi montane (Vf. Omu, 2.4 mb), iar cele mai ridicate pe litoral si n Delta Dunrii (Mangalia 5.9 mb; Sf. Gheorghe, 5.7 mb) si n partea de vest a Romniei (Timisoara, 5.2 mb), unde sunt frecvente adveciile maselor de aer umed. n partea estic a rii, unde, n timpul iernii, au loc invazii ale aerului continental, valorile tensiunii vaporilor de ap oscileaz ntre 9.7 mb. la Vaslui si 10.2 mb la Iasi). 6.2.3. Repartiia valorilor medii n luna iulie n luna iulie, repartiia tensiunii vaporilor de ap este mai neuniform repartizat pe cuprinsul rii, n comparaie cu luna decembrie. 110 Astfel, cele mai mari valori sunt localizate n Delta Dunrii si pe litoralul Mrii Negre (Sulina, 21.3 mb; 21.1 mb; Mangalia, 20.5 mb; Constana, 20 mb), unde procesele de evaporaie sunt intense. De asemenea, n apropierea pdurilor, terenurilor irigate, n vecintatea blilor, a fluviului Dunrea (Calafat, 18.7 mb; Turnu Mgurele, 18.3 mb; Giurgiu, 19.8 mb), valorile tensiunii vaporilor de ap sunt mai mari. n regiunea de cmpie, valorile tensiunii vaporilor de ap oscileaz ntre 19.9 mb la Giurgiu si 16.0 mb la Pitesti. Odat cu cresterea altitudinii, valorile medii ale tensiunii vaporilor de ap se reduc ajungnd n regiunea montan la valori cuprinse ntre 8.0 mb si 11.0 mb (Vf. Omu, 8.3 mb; Vldeasa, 10.1 mb). 6.2.4. Variaia tensiunii vaporilor de ap n cursul anului Dependena direct a regimului anual al tensiunii vaporilor de

ap fa de temperatura aerului, apare si n cadrul analizei valorilor medii lunare, din care se observ valori mai mici iarna (n ianuarie) si valori mai mari vara (n iulie), (fig. 6.7.) pentru toat regiunea rii noastre. 0 5 10 15 20 25 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII mb. Vf. Omu Iasi Constana Fig. 6.7. Regimul anual al tensiunii vaporilor de ap Amplitudinea anual cea mai mic se obine pentru culmile nalte ale Carpailor, cu valori de 6-8 mb (Vf. Omu, 6 mb; Parng, 8mb), iar cea mai mare pentru Delta Dunrii si Marea Neagr, cu valori mai mari de 14 mb. (Sf. Gheorghe, Constana, 14.3 mb; Mangalia, 14.6 mb), (Vduva, 2003). 111 7. NEBULOZITATEA Nebulozitatea constituie elementul climatic care este influenat, att de factori naturali, ct si de cei antropici. Astfel, gradul de nebulozitate, felul norilor depind de poziia geografic, de altitudine, de prezena bazinelor de ap, de formarea si evoluia maselor de aer si a fronturilor atmosferice, de anotimp, dar si de factorii derivai din activitile practice ale oamenilor, care contribuie la cresterea gradului de poluare a aerului, deci si a nucleelor de condensare, una dintre condiiile eseniale ce contribuie la formarea norilor (Erhan, 1993-1994). 7.1. NEBULOZITATEA MEDIE ANUAL Fiind legat de umiditatea aerului si influenat de factorii dinamici si geografici, nebulozitii i este specific o distribuie n timp si spaiu similar umezelii aerului (Precupanu, 1998). Nebulozitatea variaz invers proporional cu temperatura si durata de strlucire a Soarelui si direct proporional cu umezeala (fig. 7.1.) (Vduva, 2003). Valorile nebulozitii medii anuale cresc odat cu cresterea altitudinii, de la aproximativ 5 zecimi, n regiunea de cmpie, la 6.7 6.8 zecimi, n regiunea montan.Pentru aceeasi form de relief se remarc diferenieri n repartiia nebulozitii n funcie de poziia fa de masele de aer umed sau de procesele termodinamice care apar n cadrul miscrilor orografice ascendente sau descendente (Dumitrescu, 1976). n partea de vest a rii, datorit influenei ciclonilor oceanici si mediteraneeni, nebulozitatea medie anual depseste 5.5 zecimi (Timisoara, 5.7 zecimi; Oradea 6.2 zecimi). Valori ridicate ale nebulozitii sunt nregistrate si n Podisul Transilvaniei (Bistria 5.8 zecimi; Cluj Napoca 6.3 zecimi), nordul Podisului Moldovei (Suceava 6.2 zecimi). n regiunile de cmpie,

unde predomin procesele de convecie termic nebulozitatea are valori ridicate (Pitesti 5.7 zecimi; Trgoviste 5.9 zecimi) n comparaie cu regiunile din vecintatea bazinelor de ap (Turnu Mgurele, 5.4 112 zecimi). Aceleasi valori ridicate sunt prezente si n centrele urbane mari ca urmare a efectului topoclimatului urban (Bucuresti, 5.5 zecimi; Iasi 6.6 zecimi). Cele mai reduse valori anuale ale nebulozitii, sub 5.5 zecimi, se remarc pe litoralul Mrii Negre (Mangalia 5 zecimi), n lungul Canalului Dunre-Marea Neagr (Medgidia 5.2 zecimi), n lungul Dunrii (Hrsova 5.1 zecimi; Giurgiu 5.4 zecimi) si n Delta Dunrii (Sf. Gheorghe 5.3 zecimi), (Vduva, 2003). Nebulozitatea redus este justificat prin apropierea bazinelor de ap (Marea Neagr, Dunrea), care favorizeaz destrmarea norilor. Deasupra regiunilor cu relief accidentat, nebulozitatea are valori mai mari de 6 zecimi (Vf. Omu 7.0 zecimi) fiind difereniat n funcie de expoziia versanilor fa de radiaia solar si de direcia de deplasare a fronturilor si a maselor de aer umed. Astfel, pe versanii nordici ai Carpailor Meridionali si pe cei vestici ai Carpailor Orientali si Occidentali, nebulozitatea este mai mare dect pe cei sudici si estici. La trecerea maselor de aer, pe versanii expusi se intensific procesele de formare a norilor si cderea precipitaiilor prin ascendena dinamic (forat) a aerului pe pante, pe cnd pe cei adpostii, aerul n descenden provoac destrmarea norilor, fenomen ce se observ pn la mare distan de muni. Asemenea zone cu nebulozitate redus cuprind regiunile de dealuri din sudul Carpailor Meridionali si din estul Carpailor Orientali, scderea fiind mai accentuat n sud, unde munii sunt mai masivi si mai nali (Clima RPR, I, 1962). 7.2. NEBULOZITATEA MEDIE N DECEMBRIE SI AUGUST Regimul anual al nebulozitii totale poate fi corelat cu cel al umezelii relative, temperaturii aerului, duratei de strlucire a Soarelui, cu care variaz direct sau invers proporional (fig. 7.1.). Nebulozitatea total variaz mult de la o lun la alta n funcie de condiiile locale si cele ale circulaiei atmosferice, nregistrnd un minim si un maxim anual. 113 Fig. 7.1. Corelaia dintre nebulozitatea medie (N), durata de strlucire a Soarelui (D), umezeala relativ (U) si temperatura aerului (T) la cteva staii din Podisul Dobrogei de Sud Minimul anual, pentru majoritatea regiunilor rii, se realizeaz n perioada cald a anului, ndeosebi n august (fig.7.2.) cnd predomin procesele de descenden a aerului din cauza inversiunilor de temperatur si deci, de destrmare a norilor (Bogdan, 1989).Cele mai mici valori ale nebulozitii sunt nregistrate pe litoralul Mrii Negre (2.6 zecimi la Mangalia), n Delta Dunrii (Sulina, Sf. Gheorghe 2.8 zecimi) si n vecintatea rurilor si a fluviului Dunrea (Turnu Mgurele 3.0 zecimi).Pentru regiunea montan, minimul anual se realizeaz n Constana

0 50 100 150 200 250 300 350 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Ore 0 20 40 60 80 100 (%)(sC)(zecimi) DNUT Adamclisi 0 50 100 150 200 250 300 350 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII ore 0 20 40 60 80 100 (%)(sC)(zecimi) DNUT Hrsova 0 50 100 150 200 250 300 350 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII ore

0 20 40 60 80 100 (%)(sC)(zecimi) DNUT 114 luna octombrie (Vf. Omu 5.7 zecimi), dar si n august pentru regiunea muntoas din sud-vestul rii (Semenic si Parng 4.8 zecimi). Maximul anual se realizeaz n luna decembrie, odat cu intensificarea deasupra Mrii Mediterane a activitii ciclonice (care determin o frecven mult mai mare dect n celelalte luni) si a inversiunilor termice care sunt nsoite de procesele de formare a norilor stratiformi si a ceurilor. n aceast lun valorile nebulozitii sunt destul de ridicate (6-8 zecimi) iar diferenierile ntre regiunile nalte si cele joase sunt foarte mici (circa o zecime). Intensificarea circulaiei generale a atmosferei n aceast lun provoac invazii ale aerului rece arctic care acoper estul si sudul rii (n cazul invaziilor aerului rece din partea de nord si est). n astfel de situaii regiunile menionate se gsesc sub o ptur de nori, care persist timp ndelungat, pe cnd zona muntoas se gseste deasupra acestei pturi; de aceea nebulozitatea este aici mai redus dect la cmpie (Clima RPR, I, 1962). n regiunea montan, maximul de nebulozitate se realizeaz n luna aprilie pentru staiile arcu (7.4 zecimi), Iezer (7.1 zecimi), Ceahlu Toaca (7.5 zecimi) si iunie pentru staia Vf. Omu (7.8 zecimi). n cursul anului valorile nebulozitii scad constant din luna decembrie pn n luna august inclusiv (de la aproximativ 6.5-8 zecimi pn la 3-4 zecimi), n timp ce, din septembrie pn n noiembrie, valorile lunare cresc pn la 6-6.5 zecimi (Dumitrescu, 1976). 7.3. FRECVENA NEBULOZITII ntre nebulozitatea total si numrul de zile cu cer senin sau acoperit exist o legtur funcional care este redat n figura 7.2. Curba evideniaz un raport invers proporional ntre nebulozitatea total medie anual si numrul mediu anual de zile senine, ceea ce arat c pe msur ce nebulozitatea creste, numrul de zile senine scade (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). Totodat sunt pusi n eviden unii factori locali care influeneaz frecvena acestor zile, ca de exemplu poluarea aerului, care reduce numrul de zile senine (Bogdan, 1980). 115 Fig. 7.2. Nebulozitatea total, numrul de zile senine si acoperite (Vduva, 2003) ntre nebulozitatea total si numrul de zile acoperite, curba evideniaz un raport direct, ceea ce arat c, pe msur ce creste

nebulozitatea total, creste si numrul de zile cu cer acoperit. Constana 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (zecimi) nebuloz. totala zile senine zile acoperite Mangalia 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite Medgidia 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite Adamclisi 0 2 4 6 8 10

12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite Hrsova 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII zecimi neb.totala senine acoperite 116 7.3.1. Numrul mediu anual al zilelor cu cer senin Numrul mediu anual al zilelor senine este difereniat teritorial n funcie de condiiile fizico-geografice locale. Anual, cele mai numeroase zile sunt localizate pe litoralul Mrii Negre (Mangalia 89,6 zile), n interiorul Podisului Dobrogean (Adamclisi 88,1 zile), n lungul Dunrii (Turnu Mgurele 82.0 zile), n vestul Olteniei, ca urmare a miscrilor descendente foehnale (Apa Neagr 72.0 zile) si deasupra Deltei Dunrii unde miscrile convective si dezvoltarea local a norilor sunt mpiedicate de regimul termic moderat al suprafeelor acvatice (Sf. Gheorghe 80.0 zile). Cele mai puine zile senine sunt nregistrate la Toplia (23.0 zile) unde si nebulozitatea este mai mare (6.7 zecimi), pe culmile montane nalte si n depresiunile intramontane (Semenic 46.0 zile), (fig. 7.3.). n regiunea montan, aceste zile au o frecven redus datorit faptului c nebulozitatea are valori ridicate n tot cursul anului. n Podisul Transilvaniei, unde predomin adveciile maselor de aer oceanic umed, numrul zilelor senine este destul de mic (Dej si Cluj-Napoca 38.0 zile; Trgu Mures 45.0 zile). n Podisul Moldovei, numrul de zile senine oscileaz ntre 37.0 si 50 zile (38 la Iasi). Valorile mai mici de la Bacu, Iasi si Suceava (<40 zile) sunt o expresie a topoclimatului urban, ncrcat cu numeroase pulberi si praf (Vduva, 2003). 30 50 70 90 Mangalia Adamclisi

Turnu Mgurele Giurgiu Apa Neagr Oradea Dej Iasi Vf. Omu nr. zile Fig. 7.3. Numrul anual de zile cu cer senin 117 n cursul anului se remarc un maxim si un minim de zile senine (fig. 7.4.). Numrul zilelor senine precum si localizarea maximului si minimului anual, difer regional, n funcie de condiiile locale specifice (Dumitrescu, 1976). Maximul anual pentru majoritatea regiunilor rii se nregistreaz n luna august, excepie fcnd numai regiunile montane, cnd acesta este semnalat n luna octombrie (cnd plafonul norilor stratiformi este situat sub culmile montane). Minimul anual al zilelor senine este nregistrat n luna decembrie, iar n regiunea de munte n luna mai sau iunie cnd pe pante se dezvolt nori convectivi (fig. 7.4.). 0 2 4 6 8 10 12 14 16 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (nr. zile) Satu Mare Vf . Omu Mangalia Fig. 7.4. Numrul mediu al zilelor senine 7.3.2. Numrul mediu anual al zilelor cu cer acoperit Se contat, c n toat regiunea montan, se nregistreaz o mare frecven a zilelor cu cer acoperit, acestea fiind cuprinse ntre 120 si 160 (125.0 zile la Parng; 160.0 zile la Lcu), (fig. 7.5.). Frecvene ridicate sunt nregistrate n Cmpia de Vest, Podisul Transilvaniei si Podisul Moldovei, depsind 100 zile anual (Oradea, Trgu Mures 118 zile; Iasi 138.0 zile). Cea mai mic frecven a zilelor acoperite este nregistrat n Podisul Dobrogei (Hrsova 87.1 zile), pe litoralul Mrii Negre (Mangalia 87.8 zile), n Delta Dunrii (Sf. Gheorghe 89.0 zile) si n partea de vest a Olteniei (Drgsani 91.0 zile). 118 n cursul anului, zilele acoperite nregistreaz un maxim si un

minim anual. Maximul este nregistrat iarna, n decembrie, pentru zonele joase de relief, cnd aerul stagneaz pe fundul lor, iar norii stratiformi care nsoesc inversiunile de temperatur dau timp acoperit. n astfel de situaii, numrul lunar de zile acoperite poate depsi 20 (Dej 20.3). La nlimi mai mari de 2000 m, maximul anual este atins n luna aprilie (Vf. Omu 17.0zile), cnd norii sunt generai de convecia termic si de procesele frontale). 0 20 40 60 80 100 120 140 160 Vf. Omu Lcui Predeal Iasi Fundata Bistria Timisoara Bucuresti Bneasa Mangalia (nr. zile) Fig. 7.5. Numrul mediu anual al zilelor acoperite Minimul anual este nregistrat la sfrsitul verii si nceputul toamnei pentru regiunea montan, iar pentru regiunile joase, la sfrsitul verii (august), cnd predomin procesele de insolaie. Fcnd corelaia dintre numrul de zile senine si cele acoperite se observ c acestea variaz n raport invers tot timpul anului (fig. 7.2.). 119 8. PRECIPITAIILE ATMOSFERICE Precipitaiile atmosferice constituie elementul climatic caracterizat prin discontinuitate si mari variaii n timp si spaiu. De cantitatea, intensitatea, frecvena, durata si forma sub care cad precipitaiile depinde n mare msur activitatea si rezultatele muncii desfsurate ntr-o serie de domenii cum ar fi agricultura, construciile, transporturile, balneologia, turismul etc. De aceea, cunoasterea, cel puin parial, a particularitilor cu care se produc ntr-o regiune sau loc prezint, pe lng importana teoretic, si o deosebit importan practic (Erhan, 1988). Caracteristicile circulaiei generale a atmosferei si particularitile structurii suprafeei active sunt cauzele fundamentale care determin regimul si repartiia teritorial a precipitaiilor. 8.1. PRECIPITAIILE ATMOSFERICE MEDII ANUALE

Cantitile anuale de precipitaii se repartizeaz neuniform n teritoriu, n raport de factorii lor genetici. n Munii Carpai, repartiia precipitaiilor atmosferice este foarte neuniform, n funcie de altitudine, expoziia versanilor si fragmentarea acestora, precum si dispunerea concentric a lor. Cele mai mari cantiti anuale de precipitaii se realizeaz n regiunea montan la altitudini de peste 1900-2000 m (Munii Rodnei, Maramures, Fgras, Apuseni), unde depsesc 1200 mm. Culmile muntoase joac un rol important n intensificarea activitii frontale si a conveciei termice care creeaz condiii favorabile pentru dezvoltarea nebulozitii si cderea precipitaiilor. n general, pe versanii cu expunere vestic si nordic (expusi maselor de aer umed), sumele anuale ale precipitaiilor sunt mai mari cu 100-200 mm dect pe cei cu expunere estic si sudic (adpostii, aflai sub advecia maselor de aer continental). n regiunile cu efecte foehnale (arealul Huedin-Turda-Alba Iulia-Blaj-Deva; Focsani-Rmnicu Srat-Buzu; Podisul Mehedini si Subcarpaii Getici), cantitile de precipitaii sunt mai reduse dect n 120 regiunile vecine, din cauza descendenei aerului de pe pantele vestice adpostite si nclzirii sale adiabatice (Pietroasele, 592.0 mm; Buzu, 530.2 mm), (fig. 8.1.). Cele mai mici cantiti anuale de precipitaii se produc pe litoralul Mrii Negre (Mangalia, 407.3 mm; Constana, 407.1 mm) si n Delta Dunrii (Sulina, 348 mm; Sfntu Gheorghe, 400 mm), datorit suprafeelor ntinse de ap care favorizeaz cureni de aer descendeni, inversiuni de temperatur si destrmarea sistemelor noroase, dar si datorit continentalizrii maselor de aer oceanic care si pierd umezeala pe msur ce avanseaz ctre partea estic a Romniei. Se constat diferenieri cantitative si ntre sectorul vestic al rii cu influene oceanice si cel estic si sud-estic cu influene continentale. n Cmpia de Vest, cantitile medii anuale de precipitaii oscileaz ntre 600-650 mm (600 mm la Timisoara). n estul Cmpiei Romne, cantitile medii anuale de precipitaii scad de la 500 la 400 mm. n partea central a Cmpiei Romne cantitile anuale de precipitaii sunt cuprinse ntre 500 si 600 mm (Videle, 550 mm; Rosiorii de Vede, 605 mm; Alexandria, 537 mm; Turnu Mgurele, 535 mm), iar spre nord, n vecintatea pantelor subcarpailor si Piemontului Getic depsesc 600 mm (Pitesti, 672.2 mm). n Subcarpaii si Podisul Moldovei, cantitile de precipitaii variaz ntre 630.5 mm la Piatra Neam; 652.7 la Trgu Neam; 594.9 mm la Buhusi; 517.6 mm la Adjud; 653.8 mm la Tulnici; 538.4 mm la Bacu; 519.4 mm la Roman si 549.3 mm la Iasi. n lungul Dunrii, cantitile de precipitaii se reduc de la vest (Drobeta-Turnu Severin, 662.3 mm) ctre est (Hrsova, 410 mm). n Podisul Transilvaniei, cantitile medii anuale de precipitaii sunt cuprinse ntre 500-700 mm (Sebes, 507.4 mm; Blaj, 543.4 mm; Turda, 501.3 mm; Cluj Napoca, 566.5 mm; Trgu-Mures, 573.5 mm;

Dumbrveni, 631.1 mm), (tabel 8.1.). Variabilitatea neperiodic a cantitilor de precipitaii Aceasta s-a pus n eviden prin diferite modaliti: analiza celor mai mari si mai mici cantiti de precipitaii si abaterea acestora fa de normal, analiza mediilor glisante pe intervale de cte 5 ani decalate succesiv cte un an, analiza tendinei polinomiale pe termen lung. 121 Fig. 8.1. Precipitaiile atmosferice. Medii anuale 122 Tabel 8.1. Cantiti medii anuale de precipitaii Staia Media (mm) Staia Media (mm) Constana 407.1 Turda 501.3 Mangalia 407.3 Cluj-Napoca 566.5 Valu lui Traian 410.5 Trgu Mures 573.5 Medgidia 442.3 Dumbrveni 631.1 Adamclisi 463.3 Pitesti 672.2 Hrsova 410.3 Slatina 600.0 Dej 622.0 Titu 608.4 Bistria 686.0 Videle 550.0 Odorheiul Secuiesc 604.0 Rosiorii de Vede 605.0 Fgras 643.6 Alexandria 537.0 Sibiu 628.0 Giurgiu 575.4 Sebes 507.4 Turnu Mgurele 535.0 Blaj 543.4 Rmnicu Vlcea 686.7 Sursa: Croitoru, 2002; Dumitru, 2002; Vduva, 2003 Analiza sirurilor de date provenind de la oricare dintre staiile din Romnia, pune n eviden o mare variabilitate a cantitilor anuale de precipitaii, de la un an la altul. Aceasta apare si mai sugestiv n figura 8.2 care prezint cantitile de precipitaii nregistrate n fiecare an pe perioada 1961-2000, si n tabelul 8.2. (care prezint cantitile de precipitaii din ntreaga perioad de funcionare a staiilor meteorologice) care red abaterile pozitive sau negative ale celor mai mari si celor mai mici cantiti, fa de media multianual, considerat normal. n perioada 1901-2000, cea mai mare cantitate anual de precipitaii a fost colectat n 1941 (1141.9 mm la Titu), ceea ce a nsemnat o abatere pozitiv de 533.5 mm, iar cea mai mic n 1925 (212.4 mm la Turnu Mgurele), ceea ce a nsemnat o abatere de -322.6 mm. n general, abaterile pozitive au variat ntre 219 mm si 533.5 mm, iar cele negative, ntre 188.8 si 394.3 mm. Rezult de aici o variabilitate foarte mare a cantitilor de precipitaii. Principalul factor care comand variabilitatea precipitaiilor l constituie circulaia general a atmosferei. Cele mai importante cantiti anuale de precipitaii au fost nregistrate n anii cnd activitatea ciclonic, a avut deasupra Romniei, frecven, persisten si intensitate deosebit de mari. 123 Rmnicu Vlcea

300 400 500 600 700 800 900 1000 1950 1952 1954 1956 1958 1960 1962 1964 1966 1968 1970 1972 1974 1976 1978 1980 1982 1984 1986 1988 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 t(C) media anual media multianual tendina polinomial Turnu Mgurele 250 350 450 550 650 750 850 1961 1963 1965

1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 t(C) media anual media multianual tendina polinomial Buzu 300 600 900 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001 t(C) media anual media multianual tendina polinomial Cmpulung Moldovenesc

400 600 800 1000 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 t(C) media anual media multianual tendina polinomial Fig. 8.2. Variabilitatea neperiodic si tendina polinomial a cantitilor medii anuale de precipitaii 124 Tabel 8.2. Cele mai mari si cele mai mici cantiti anuale de precipitaii si abaterea (P) fa de media multianual Staia Cea mai mare cantitate anual (mm) Anul +_P Media multianual (mm) Cea mai mic cantitate anual (mm) Anul -_P Constana 641.2 1997 239.1 407.1 225.2 1983 181.9 Mangalia 671.1 1995 262.4 407.3 245.9 1990 161.3 Valu lui Traian 628.0 1997 217.5 410.5 234.4 1990 176.1 Medgidia 698.8 1966 256.5 442.3 287.1 1976 155.2

Adamclisi 717.5 1997 254.2 463.3 116.7 1984 346.6 Hrsova 802.0 1966 391.7 410.3 219.8 2000 190.5 Pitesti 1099.1 1897 426.9 672.2 376.5 1945 -295.7 Slatina 879.1 1939 279.1 600.0 261.8 1992 -338.2 Titu 1141.9 1941 533.5 608.4 234.3 1945 -374.1 Videle 846.0 1969 296.0 550.0 306.8 2000 -243.2 Rosiorii de Vede 962.4 1901 357.4 605.0 254.8 1992 -350.2 Alexandria 843.5 1906 306.5 537.0 263.9 1945 -273.1 Giurgiu 879.8 1997 304.4 575.4 277.3 1945 -298.1 Turnu Mgurele 847.3 1901 312.3 535.0 212.4 1925 -322.6 Iasi 820.0 1980 270.7 549.3 326.0 1990 -223.3 Rmnicu Vlcea 913.3 1960 266.6 686.7 350.2 2000 -336.5 Drobeta Turnu Severin 1008.3 1969 346.1 662.2 285.6 2000 -376.6 Ptrlagele 832.7 1984 512.9 619.8 431.0 1985 -188.8 Pietroasele 811.0 1997 219.0 592.0 357.9 1986 -234.1 Buzu 802.6 1972 272.4 530.2 333.3 2000 -196.9 Timisoara 844.0 1970 244.1 599.9 365.0 1990 -234.9 Sibiu 1056.0 1851 409.7 646.3 252.0 1990 -394.3 Cluj Napoca 772.0 1980 229.1 542.9 288.0 1990 -254.9 Cmpulung Moldovenesc 933.7 1978 221.4 712.3 436.2 1994 -276.1 Apa Neagr 1122.5 1979 281.4 841.1 338.1 2000 -503.0 Trgu Jiu 1029.4 1979 303.3 726.1 333.4 2000 -303.3 Polovragi 1098.4 1979 303.4 795.0 395.1 2000 -399.9 Sursa: Dumitru, 2002;Moise, 2003; Vduva, 2003 Cele mai mici cantiti de precipitaii au czut n anii cnd activitatea anticiclonic a avut frecven, persisten si intensitate deosebit de mari. Neconcordana perfect a anilor cu cele mai mari si cele mai mici cantiti de precipitaii, pentru staiile din Romnia (fig. 8.2.) se 125 datoreaz faptului c interaciunea condiiilor de relief, specific fiecrei staii cu circulaia atmosferei prezint caractere diferite, chiar si atunci cnd deplasrile aerului au aceeasi direcie. Rmnicu Vlcea 500 700 900 1950-1954 1953-1957 1956-1960 1959-1963 1962-1966 1965-1969 1968-1972 1971-1975 1974-1978 1977-1981 1980-1984

1983-1987 1986-1990 1989-1993 1992-1996 1995-1999 1998-2002 pp (mm) media glisanta media multianual Cmpulung Moldovenesc 500 600 700 800 900 1961-1965 1963-1967 1965-1969 1967-1971 1969-1973 1971-1975 1973-1977 1975-1979 1977-1981 1979-1983 1981-1985 1983-1987 1985-1989 1987-1991 1989-1993 1991-1995 1993-1997 1995-1999 pp (mm) media glisant media multianual Constana 300 400 500 600 1961-1965 1963-1967 1965-1969 1967-1971 1969-1973 1971-1975 1973-1977 1975-1979 1977-1981

1979-1983 1981-1985 1983-1987 1985-1989 1987-1991 1989-1993 1991-1995 1993-1997 1995-1999 pp (mm) media glisant media multianual Buzu 400 500 600 700 1961-1965 1963-1967 1965-1969 1967-1971 1969-1973 1971-1975 1973-1977 1975-1979 1977-1981 1979-1983 1981-1985 1983-1987 1985-1989 1987-1991 1989-1993 1991-1995 1993-1997 1995-1999 1997-2001 pp (mm) media glisant media multianual Fig. 8.3. Variaia cantitilor medii anuale de precipitaii, glisate pe intervale de cte 5 ani 126 Variabilitatea neperiodic a mediilor glisante ale cantitilor de precipitaii Marea variabilitate a precipitaiilor atmosferice n timp si spaiu, ridic probleme deosebite n stabilirea unor legiti ale fluctuaiilor pe timp lung, nc mai dificil de stabilit dect n cazul temperaturii aerului. Desi pentru perioade limitate de timp si pe teritorii restrnse au putut fi stabilite unele corelaii, nu exist nc baza stiinific solid care s permit prevederea evoluiei viitoare a fluctuaiei cantitilor

de precipitaii, n termeni de ani, decenii sau secole (Apostol, 2000). Din studiile ultimelor decenii rezult c nclzirea global a Terrei este pe cale s devin una din problemele cele mai acute ale umanitii, cauza ei fiind cresterea evident a cantitii de gaze cu efect de ser din atmosfer (Iliescu, 1992, 1996). Tendina cantitilor anuale de precipitaii a fost evideniat de ctre noi, pe baza regresiei polinomiale, iar ciclicitatea prin medii glisante pe 5 ani. Aceast modalitate matematic de abordare a studiului oscilaiilor duce la netezirea seriilor numerice, ceea ce are ca efect reducerea amplitudinilor oscilaiilor, pstrnd ns tendina general de evoluie. Interpretrile s-au efectuat pentru valorile anuale de la staiile din Romnia pentru siruri de date de 40 ani (1961-2000). Analiza mediilor glisante pentadice arat n cazul precipitaiilor anuale, dup cum este si firesc, o lips a sincronismului. Variaia n cei 40 de ani a precipitaiilor relev o alternan a perioadelor secetoase cu cele ploioase. Se observ c, la staiile n care tendina precipitaiilor medii anuale este n crestere si mediile glisante sunt n crestere, iar la cele n care tendina este n scdere mediile glisante au si ele valori mici. n teritoriul analizat se constat cresteri sau scderi continue ale cantitilor de precipitaii, care sunt variaii de lung durat cu caracter ritmic, fr ca oscilaiile respective s fie ciclice si s releve o tendin pe termen lung. Majoritatea cresterilor sau descresterilor difer ca repartiie si amplitudine. Cu toate acestea, succesiunea cantitilor de precipitaii a prezentat fluctuaii care nu au fost n permanen sincrone pe ntreaga regiune. Aceasta este o caracteristic a modului de producere si de repartiie a precipitaiilor n sistemele barice, iar fluctuaiile intensitii 127 proceselor circulaiei generale a atmosferei n interaciune cu particularitile fizico-geografice au determinat oscilaii cronologice locale ale precipitaiilor atmosferice. 8.2. CANTITILE SEMESTRIALE DE PRECIPITAII 8.2.1. Cantitile de precipitaii din semestrul cald Repartiia cantitilor medii de precipitaii n semestrul cald al anului (IV-IX) se caracterizeaz prin valori ridicate pentru pantele munilor cu expunere nord-vestic si valori sczute pentru regiunile n care predomin descendena aerului, datorit nclzirii moderate a suprafeei active. Pe pantele munilor, intensificarea activitii frontale duce la dezvoltarea norilor orografici si la cresterea cantitilor de precipitaii (Dumitrescu, 1976). Acestea depsesc 550 mm, ceea ce reprezint mai mult de 70% din cantitatea anual (Cmpulung Moldovenesc, 75.4%). Pe litoralul Mrii Negre, cantitile medii de precipitaii nsumeaz n semestrul cald, 208.4 mm la Constana si 214.4 mm la Mangalia, ceea ce reprezint peste 50% din cantitatea total anual (Vduva, 2003). n Cmpia Romn, cantitile medii anuale de precipitaii din

semestrul cald sunt de aproximativ 300 mm (329.2 la Turnu Mgurele, 346 mm la Drobeta-Turnu Severin si 352.7 mm la Buzu). Ele reprezint 50-60% din totalul anual si chiar mai mult (Drobeta-Turnu Severin, 52.3%; Turnu Mgurele, 63%; Buzu, 66.5%), (fig. 8.4.). n Cmpia de Vest, la Timisoara, se nsumeaz o cantitate de 332.7 mm, ceea ce reprezint 55.5 % din cantitatea anual. n Podisul Transilvaniei, cantitile de ap variaz ntre 370.9 mm la Cluj si 439.7 mm la Sibiu, ceea ce reprezint 68.3%, respectiv 68% din cantitatea total anual. n Podisul Moldovei, totalurile de precipitaii din semestrul cald ating valori de 400 mm n Podisul Sucevei si peste 300 mm n Cmpia Moldovei (366.4 mm la Iasi), ceea ce reprezint 66.7% din cantitatea total anual (fig. 8.4.). 128 n depresiunile subcarpatice oltene, cantitatea de precipitaii totalizeaz 430.7 mm la Rmnicu Vlcea, ceea ce reprezint 62.7% din totalul anual de precipitaii. 150 250 350 450 Constana Mangalia Timisoara Turnu Mgurele Drobeta Turnu Severin Buzu Iasi Cluj Rmnicu Vlcea Sibiu pp (mm) Fig. 8.4. Cantitile medii de precipitaii din semestrul cald al anului 8.2.2. Cantitile de precipitaii din semestrul rece n semestrul rece (X-III) cad n general cantiti reduse de ap din precipitaii, deoarece deasupra teritoriului rii noastre, predomin regimul anticiclonic din care nu cad precipitaii, iar norii si precipitaiile de convecie termic nu se dezvolt prea mult. Cele mai mici cantiti de precipitaii sunt nregistrate pe litoralul Mrii Negre, unde valorile scad sub 200 mm (198.5 mm la Constana; 192.7 mm la Mangalia), ceea ce reprezint 1/3 din totalul anual (Vduva, 2003). n Cmpia Romn valorile oscileaz ntre 176 mm la Buzu si 316.2 mm la Drobeta-Turnu Severin, ceea ce nseamn 33.5%, respectiv 47.7% din totalul anual. n Cmpia de Vest, la Timisoara, cantitatea de precipitaii este de 267.2 mm, ceea ce reprezint 44.5% din totalul anual. n Podisul Transilvaniei, se nregistreaz 172 mm la Cluj (31.7%) si 206.6 mm la Sibiu (32.0%). Cantiti reduse de precipitaii sunt nregistrate si n Podisul

Moldovei, 182.9 mm la Iasi (33.3% din totalul anual),(fig. 8.5.). Repartiia cantitilor de precipitaii din aceast perioad reliefeaz si mai bine aspecte legate de influenele continentale excesive, 129 prin valori de circa 182.9 mm la Iasi, 159.8 mm la Hrsova, 192.7 mm la Mangalia, punnd n eviden regiunile de secet, fenomen ce se datoreaz cantitilor reduse de precipitaii care se produc n aceast perioad, cnd are loc formarea rezervei de ap necesar nceputului perioadei de vegetaie (Vduva, 2003). 100 150 200 250 300 350 Drobeta Turnu Severin Timisoara Rmnicu Vlcea Sibiu Constana Turnu Mgurele Mangalia Iasi Buzu Cluj pp (mm) Fig. 8.5. Cantitile medii de precipitaii din semestrul rece al anului Raportul Angot este raportul dintre cantitatea de precipitaii din semestrul cald si cea din semestrul rece, fiind un indicator al gradului de continentalism. Prin acest raport se pune n eviden interaciunea proceselor circulaiei atmosferice cu relieful si cu ceilali factori fizico-geografici ct si rolul conveciei termice n geneza precipitaiilor. Raportul apropiat de 1 exprim constana cantitilor de precipitaii pe parcursul anului, iar raporturile supraunitare arat de cte ori sunt mai mari cantitile de precipitaii din semestrul cald fa de cele din semestrul rece. Valorile acestui raport variaz pe litoral ntre 1.05 la Constana si 1.11 la Mangalia; n Podisul Dobrogei ntre 1.25-1.56 (Vduva, 2008); n Podisul Transilvaniei ntre 2.1-2.2; n Cmpia Romn ntre 1.1-2; n depresiunile subcarpatice oltene are valoarea de 1,7; n Cmpia de Vest 1.2; n Podisul Moldovei 2, iar n Carpaii Orientali 3.1. Raportul Angot exprim gradul de continentalism al precipitaiilor si pune n eviden rolul circulaiei si al reliefului n modificarea regimului precipitaiilor. Munii Carpai formeaz un baraj nalt de 1000-2500 m, ducnd la compartimentarea rii n privina caracteristicilor climatice. La est de Carpai sunt prezente caracterele provinciei 130 climatice est-europene, iar la vest a climatului central-european, cu fond climatic continental dar cu influen oceanic dubl (atlantic si mediteranean). Bazinul Transilvaniei este zona de tranziie ntre

climatul central european si cel estic european, iar Oltenia, Muntenia si Dobrogea fac trecerea spre provincia climatic sud-european (Ujvari, 1972; Apostol, 1986). Valorile raportului Angot de peste 1.75 prezint un regim continental al precipitaiilor datorat deprtrii de bazinele acvatice sau gradului de izolare, 1.75-1.25 un regim de trecere; 1.25-0.7 un regim oceanic; 1.25-0.7 n unele cazuri regim de trecere spre climatul mediteranean, iar un raport sub 0.7 reprezint un regim meditaranean al precipitaiilor. Se desprinde faptul c dac distanele mari si obstacolele montane acioneaz evident asupra cantitilor de precipitaii, aciunea lor asupra regimului distribuiei lunare si n special semestriale, este mai puin evident, aceste caracteristici avnd posibilitatea de a se exprima pe spaii foarte ntinse (Apostol, 1986). 8.3. CANTITILE MEDII LUNARE DE PRECIPITAII Continentalismul climei Romniei se manifest printr-o repartiie neuniform a precipitaiilor n timpul anului (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983).Cantitile medii lunare de precipitaii, sunt repartizate diferit, de la o lun la alta (fig. 8.6.). Diferenierea este dat de frecvene si direcia de deplasare a sistemelor barice, a maselor de aer si a fronturilor, dar si de gradul de dezvoltare a proceselor climatice locale, care duc la formarea sau diminuarea precipitaiilor atmosferice. Regimul anual al precipitaiilor atmosferice se caracterizeaz prin prezena unui maxim n luna iunie si a unui minim n intervalul ianuarie-martie. n regiunile situate n sud-vestul si nord-vestul rii ca urmare a ptrunderii maselor de aer oceanic se nregistreaz dou maxime (mai-iunie si noiembrie-decembrie) si dou minime (februariemartie si august-septembrie), (fig. 8.6.). Maximul pluviometric din mai-iunie se datoreaz naintrii spre interiorul continentului european a dorsalelor anticiclonului Azoric, care antreneaz, la periferia lor, ciclonii atlantici, determinnd cantiti bogate de precipitaii n toat ara (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983): 7.6 mm la 131 Drobeta-Turnu Severin (mai); 57.5 mm la Turnu Mgurele (iunie); 92.4 mm la Ptrlagele (iunie); 86.8 mm la Rmnicu Vlcea (iunie); 74.3 mm la Timisoara (iunie); 107.0 mm la Sibiu (iunie); 81.0 mm la Cluj (iunie). Staiile situate pe litoral, au maximul pluviometric principal situat n luna noiembrie, iar cel secundar n iunie. Acest aspect nu a mai fost ntlnit pn n prezent n literatura de specialitate (Vduva, 2003), (fig. 8.6.). Rmnicu Vlcea 30 60 90 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Drobeta Turnu Severin 30 40

50 60 70 80 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Constana 15 25 35 45 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Mangalia 15 25 35 45 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Cmpulung Moldovenesc 0 20 40 60 80 100 120 140 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Timisoara 30 40 50 60 70 80 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII pp (mm) Fig. 8.6. Variaia n cursul anului a cantitilor medii lunare de precipitaii Pentru a pune si mai bine n eviden maximul si minimul anual, de pe litoral si Podisul Dobrogei, s-a calculat indicele pluviometric Angot (K). Acesta este reprezentat n figura 8.7. si reprezint raportul dintre cantitatea medie zilnic de precipitaii dintr-o anumit lun si 132 cantitatea care i-ar fi revenit n cazul repartizrii uniforme a cantitilor anuale n toate zilele anului: K= q365 / Qn unde: q = cantitatea medie de precipitaii dintr-o lun;

n = nr. de zile ale acelei luni; Q = cantitatea medie anual de precipitaii. Eliminnd eroarea introdus de durata inegal a lunilor, calculele indicelui pluviometric dup Angot (fig 8.7) precizeaz c luna cea mai ploioas este iunie, care se detaseaz vizibil de luna mai, iar luna cea mai secetoas este ianuarie sau februarie-martie. Pentru staiile Constana, Mangalia si Valu lui Traian luna cea mai ploioas este noiembrie (Vduva, 2003). Luna martie, la nceputul perioadei de vegetaie, se caracterizeaz prin cantiti medii reduse de precipitaii, att n podis, ct si pe litoral: 28-29.0 mm pe litoral, 25-31.0 mm n podis. n luna iunie, precipitaiile sunt mult mai abundente: peste 45.0 mm n podis, 38-42.0 mm pe litoral si sub 55.0 mm n blile Dunrii. Cu toate acestea, nici n luna maximului pluviometric precipitaiile nu sunt suficiente pentru perioada de vegetaie. Fig. 8.7. Indicele pluviometric Angot (Vduva, 2003) Constana 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Mangalia 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Valu lui Traian 0 1 2 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII Medgidia 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Adamclisi 0 1 2 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Hrsova 0 1 2 I II III IV V VI VII VII IX X XI XII 133 Raportat la valorile lunare ale indicelui pluviometric Angot,

litoralul Mrii Negre se ncadreaz n tipul III, cu dublarea epocilor ploioase si secetoase, cu reducerea amplitudinilor anuale. Prima epoc ploioas, din lunile mai si iunie, corespunde activitii frontului polar si intensificrii conveciei termice, iar cea de-a doua din lunile octombrie noiembrie este legat de dezvoltarea ciclonilor din Marea Mediteran. Epocile cu precipitaii deficitare sunt cele de la sfrsitul iernii si de la nceputul primverii, cu minimul n martie precum si cele de la sfrsitul verii. n Dobrogea este prezent tipul III, dar cu un maxim secundar (subunitar), de toamn (Clima R.P.R, I, 1962). Cantitile minime lunare din intervalul februarie-martie, localizate mai ales n februarie, sunt legate de frecvena aerului continental din lunile de iarn. Ele oscileaz ntre 20 si 46 mm (24.8 mm la Buzu, 39.5 mm la Timisoara, 34.4 mm la Turnu Mgurele, 46.0 mm la Drobeta-Turnu Severin si 34.4 mm la Rmnicu Vlcea) n regiunile de deal si cmpie. n regiunile muntoase, la peste 1500 m altitudine, luna cea mai secetoas este octombrie, cnd predomin timpul anticiclonic iar precipitaiile nregistreaz valori de 35-55 mm (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). 8.3.1. Variabilitatea neperiodic a cantitilor lunare de precipitaii Aceasta s-a pus n eviden folosind diverse metode : calculul celor mai mari si a celor mai mici cantiti lunare de precipitaii, variaiile neperiodice ale precipitaiilor din luna cea mai ploioas, ca si din luna cea mai secetoas. Cele mai mari cantiti lunare de precipitaii si abaterea fa de media multianual Aproape peste tot acestea au depsit 150 mm, excepie fcnd numai litoralul Mrii Negre unde au depsit numai 80 mm (Vduva, 2003). Cele mai mari cantiti de precipitaii (>200 mm), din timpul iernii s-au produs n februarie 1982 (_P=93.2 mm), 1986 (_P=101.4 mm) si 1991(_P=118.1 mm), la Cmpulung Moldovenesc. Cantiti mai mari de 150 mm s-au produs la Rmnicu Vlcea n anul 1969 (_P=79.2 mm) si 1970 (_P=66.9 mm), iar la Buzu n 1985 (_P=96.2 mm) si 1999 (_P=68.7 mm). 134 O analiz a sirurilor de date provenind de la staiile din Romnia, pune n eviden o mare variabilitate a precipitaiilor precum si abaterile pozitive si negative ale precipitaiilor respective, fa de media multianual, considerat normal. Variabilitatea neperiodic a cantitilor de precipitaii din luna maximului pluviometric Ca si n cazul precipitaiilor anuale si aici se constat cresteri si scderi continue ale cantitilor de precipitaii, care sunt variaii de lung durat cu caracter ritmic, fr ca oscilaiile respective s fie ciclice si s releve o tendin pe termen lung (fig. 8.8.). Buzu 0

50 100 150 200 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 pp (mm) media lunar media multianual tendina polinomial Rmnicu Vlcea 0 50 100 150 200 250 1950 1953 1956 1959 1962 1965 1968 1971 1974 1977 1980 1983 1986 1989

1992 1995 1998 2001 pp (mm) Cmpulung Moldovenesc 0 100 200 300 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 pp (mm) Fig. 8.8. Variaiile neperiodice ale cantitilor de precipitaii n luna cea mai ploioas 135 Cele mai mici cantiti lunare de precipitaii si abaterea fa de media multianual Fa de cele mai mari cantiti lunare de precipitaii, acestea au avut valori extrem de reduse, fapt ce reprezint nc un indiciu de mare variabilitate n timp si spaiu al precipitaiilor. Pentru a se putea urmri mai bine frecvena cantitilor lunare de precipitaii deficitare s-a calculat abaterea mediilor lunare din fiecare an fa de media lunar multianual. Cele mai frecvente sunt abaterile negative, respectiv cantitile lunare deficitare, care se pot produce n orice lun si anotimp. Valoarea lor maxim (-_P) poate ajunge pn la 22 mm la Cmpulung Moldovenesc (1.8 mm n februarie 1976), 29.5 mm la Buzu (0.3 mm n octombrie 1969), 47.1 mm la Rmnicu Vlcea (0.0 mm n septembrie 1961) si 40-57mm n Podisul Dobrogei (Mangalia, 40.9 mm n noiembrie 1978; Adamclisi 57.1 mm n iunie 1996;

Hrsova, 48.3 mm n iunie 1962; Valu lui Traian, 44.9 mm n iunie 1962 si Constana, 43.7 mm n noiembrie 1986), (Vduva, 2003). De remarcat, este faptul c, Podisul Dobrogei si pe litoral, lunile n care se produce un deficit maxim (40-57 mm) sunt chiar lunile maximului pluviometric, n special iunie cu o frecven de 50% si noiembrie, cu o frecven de 33.3%. Cele mai mari abateri negative s-au produs n interiorul Podisului Dobrogei cu o frecven mai mare la Adamclisi si Medgidia. Comparativ cu acestea, pe litoral, unde seceta este mult mai frecvent, deficitul maxim este n jur de 40-43 mm. Acesta arat, pe de o parte continentalizarea maselor de aer pe msur ce se deplaseaz ctre est, iar pe de alta, influena Mrii Negre care mpiedic dezvoltarea conveciei vara si deci producerea precipitaiilor abundente. Ca urmare, aici seceta este mai frecvent dar cu un grad de severitate mai mic (op. citat). Variabilitatea neperiodic a cantitilor de precipitaii din luna minimului pluviometric n aceast lun la toate staiile, se constat o tendin polinomial de crestere a cantitilor de precipitaii, cu excepia staiei Rmnicu Vlcea unde aceast tendin este usor staionar (fig. 8.9.). De asemenea, pentru staiile luate n studiu tendina linear pe termen lung este de scdere a cantitilor de precipitaii. 136 Buzu 0 10 20 30 40 50 60 70 80 1961 1963 1965 1967 1969 1971 1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991

1993 1995 1997 1999 pp (mm) Rmnicu Vlcea 0 20 40 60 80 100 120 140 1950 1953 1956 1959 1962 1965 1968 1971 1974 1977 1980 1983 1986 1989 1992 1995 1998 2001 pp (mm) Cmpulung Moldovenesc 0 10 20 30 40 50 60 70 1961 1963 1965 1967 1969 1971

1973 1975 1977 1979 1981 1983 1985 1987 1989 1991 1993 1995 1997 1999 pp (mm) media lunar media multianual tendina polinomial tendina linear Fig. 8.9. Variaiile neperiodice ale cantitilor de precipitaii n luna cea mai secetoas 8.4. CANTITILE MAXIME DE PRECIPITAII N 24 DE ORE O alt caracteristic important a regimului precipitaiilor din Romnia o constituie cantitile maxime n 24 de ore. Ele pot depsi uneori cantitatea medie multianual sau, n regiunile de cmpie chiar cantitatea anual. Cauzele care determin astfel de ploi se datoreaz fie conveciei locale puternice, fie trecerii unui front rece sau ascensiunii forate a maselor de aer umed pe versanii muntosi (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). 137 Din analiza datelor cuprinse n tabelul 8.3 reiese n primul rnd caracterul excepional al precipitaiilor maxime diurne, subliniat de faptul c la majoritatea staiilor meteorologice luate n calcul, acestea au depsit cantitile medii lunare multianuale, s-au cel puin le-au egalat. n unele situaii maximele diurne rmn cantitativ mai mici dect mediile multianuale (ex. Arad, Bistria, Miercurea Ciuc), (Dragot, 1999). De obicei, cantitile maxime n 24 de ore sunt mai mici iarna cnd deasupra teritoriului Romniei este frecvent circulaia anticiclonilor continentali (cnd coninutul de vapori de ap al maselor reci nu este prea mare) si mai mari vara, atunci cnd umezeala absolut este mare si cnd convecia termic contribuie la dezvoltarea norilor si la intensificarea precipitaiilor. Cele mai mici valori s-au msurat n perioada decembrie-martie, cu excepia prii nord-vestice (unde au fost localizate n lunile de toamn) si sud-vestice a rii (cu maxime n 24 de ore localizate n anotimpul de iarn), sub influena climatului submediteranean. Cele mai mari cantiti n 24 de ore s-au produs n lunile calde de var, iulie, august ca rezultat al interdependenei dintre suprafaa activ sub influena creia se dezvolt convecia termic si adveciile de aer cald tropical.

Uneori, cantitile maxime n 24 de ore sunt nsoite de furtuni de grindin, ele cptnd un pronunat caracter torenial iar prin cantitatea mare de ap czut prin procesele de eroziune pe care le declanseaz capt un caracter de excepie, fiind considerate un fenomen climatic de risc. Caracteristica esenial a acestui parametru este dat de faptul c ploile excepionale au un caracter regional, cu intensiti si durate mici, afectnd arii de aciune restrnse (Dragot, 1999). Cantitile maxime de precipitaii prezint n distribuia pe teritoriul Romniei, diferenieri semnificative. Dealurile si Cmpia de Vest, aflate tot timpul anului sub influena climatului temperat oceanic, primesc n regim multianual cele mai multe precipitaii. Maximele diurne sunt localizate la sfrsitul primverii si vara (Baia Mare, 121.4 mm n iunie) sau chiar la nceputul toamnei (Oradea, 64.4 mm n septembrie). n Cmpia si Dealurile Banatului (aflate sub influena maselor de aer submediteranean) cele mai abundente precipitaii diurne cad n timpul verii (Timisoara, 100 mm n iunie) sau nceputul toamnei (Lugoj, 90.2 mm n septembrie). 138 Tabel 8.3. Cantitatea maxim absolut de precipitaii (mm) czut n 24 de ore si media multianual a acestora (1901-1997),(Dragot, 1999) Staiile meteorologice Precipitaii maxime czute n 24 de ore Media lunar multianual Satu Mare 123.1 15.VIII.1938 64.1 Oradea 64.4 2.IX.1910 45.6 Gurahon 110.6 24.V.1949 83.2 Arad 59.4 2.VI.1988 75.9 Timisoara 100 1.VI.1915 81.1 Caransebes 127 1.IX.1941 56.7 Bozovici 128.3 30.VII.1971 60.4 Cuntu 204.2 19.VII.1970 157.8 Baia Mare 121.4 13.V.1970 84.2 Bistria 75.9 11.VII.1938 83.1 Zalu 120.2 VII.1913 84.2 Turda 120.0 29.V.1986 68.2 Bisoara 65.2 22.VI.1979 130.8 Trgu Mures 75.2 29.VIII.1925 71.5 Pltinis 94.6 25.VIII.1977 108.1 Miercurea Ciuc 76.0 2.VII.1975 84.1 Odorhei 86.5 20.VIII.1949 71.9 Lcui 115.4 12.VII.1969 150.9 Fgras 92.7 23.VI.1946 106.3 Petrosani 107.0 21.VI.1952 113.4 Deva 66.2 15.V.1942 64.7 Vrfu Omu 115.0 14.VII.1929 125.5

Botosani 80.4 18.VIII.1969 80.2 Piatra Neam 132.0 29.VII.1991 96.2 Iasi 146.7 25.VIII.1970 55.9 Husi 123.6 12.VII.1969 61.7 Buzu 90.5 22.V.1976 63.6 Brila 110.7 8.VI.1926 65.8 Sulina 219.2 29.VIII.1924 26.7 Constana 112.3 12.VIII.1939 29.5 Medgidia 92.0 19.VIII.1949 33.5 Grivia 115.9 13.II.1954 32.4 Urziceni 95.0 27.V.1971 60.7 Clrasi 149.4 2.VII.1915 54.0 139 n Podisul Transilvaniei, intervalul favorabil cderilor ploilor excedentare este iunie-august (Bistria, 75.9 mm n iulie; Alba Iulia, 75.6 mm n august). Pe culmile nalte cantitatea ridicat de precipitaii este consecina intensificrii activitii fronturilor de aer la trecerea lor peste muni si conveciei termice intense din sezonul cald. n general, desi abundente, cantitile maxime diurne msurate n regiunea de munte nu depsesc valoric, pe cele de la cmpie (op. citat). Pe litoral maximele diurne de precipitaii se produc n luna august (Constana 111.6 mm, Mangalia 140.2 mm), (Vduva, 2003). Deasupra Deltei Dunrii si a Complexului lagunar Razim, unde nclzirea este puternic n timpul verii si toamna, convecia termic este foarte activ. n condiiile unor ptrunderi masive de aer umed aduse de ciclonii si fronturile din sud si sud-vest, se nregistreaz cantiti diurne de precipitaii care depsesc de trei sau chiar de patru ori media lunar multianual. Asa este cazul la Tulcea, unde n 24 de ore au czut 125.4 mm n 30 august 1924 si Unirea Jurilovca 130.2 mm n 4 iulie 1954. La Sulina, n 29 august 1924 au czut 219 mm fa de 29.1 mm ct msoar media multianual a lunii august, iar la nord de aceast staie, la postul pluviometric C.A.Rosetti s-a nregis-trat la 30 august 1942 cantitatea de 520.6 mm care mpreun cu cantitatea czut n ziua precedent dau 690.6 mm, reprezentnd cantitatea maxim absolut czut n 24 de ore n Romnia, n perioada 1901-1997 (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). n Cmpia Romn, cantitile maxime diurne msurate au atins 80-170 mm si s-au semnalat n majoritatea cazurilor n iulie si august, valoric acestea dublnd sau triplnd media multianual a lunilor respective, cum ar fi: Clrasi 149.4 mm, Drobeta-Turnu Severin 171.7 mm n luna iulie, precum si Oltenia 114.0 mm n luna august. Uneori si n luna iunie s-au totalizat n 24 de ore cantiti maxime de precipitaii excepionale: Ciuperceni 349 mm, Calafat 194 mm (Dragot, 1999). 140 8.5. NUMRUL DE ZILE CU DIFERITE CANTITI DE PRECIPITAII

Variaiile numrului de zile cu diferite cantiti de precipitaii, sunt dependente de particularitile suprafeei active (altitudine, expoziia versanilor fa de advecia maselor de aer umed, forma de relief etc.) si de circulaia general a atmosferei (Geografia Romniei, Geografia Fizic, I, 1983). Repartiia cantitilor de precipitaii, pe zile, n fiecare lun joac un rol important din punct de vedere practic. Pentru agricultur nu este att de important numrul mare sau foarte mare de zile cu precipitaii, ci cantitatea de ap czut n aceste zile si dac aceast ap a fost folositoare sau duntoare n intervalul respectiv. Podisul Dobrogei, dar mai ales litoralul Mrii Negre, la nivelul rii, sunt cele mai srace teritorii n precipitaii, ceea ce impune, n cele mai multe cazuri din intervalul cald al anului, corectarea deficitului de precipitaii prin irigaii (Vduva, 2003). Numrul mediu anual cu diferite cantiti de precipitaii creste, n general, cu altitudinea. La altitudini mai mari de 1800 m, cantitatea de precipitaii nu depinde numai de altitudine, ci si de expoziia versanilor fa de circulaia dominant a atmosferei. Chiar si la altitudini mai mici, influena expoziiei joac un rol foarte important (pe versanii cu expunere vestic si nordic, numrul de zile cu precipitaii este mai mare cu 10-20 pe an dect pe versanii cu expunere estic si sudic, caracterizai prin procese de foehnizare a aerului). Un interes deosebit l reprezint numrul de zile n care cantitatea de precipitaii a fost egal sau mai mare dect anumite praguri, considerate ca fiind foarte importante pentru diferitele faze de dezvoltare a culturilor agricole si repartiia acestora n spaiu (teritoriul Romniei) si n timp (pe diferite luni sau anotimpuri). 8.5.1. Numrul mediu lunar si anual de zile cu cantiti de precipitaii 0.1 mm Cele mai multe zile cu precipitaii 0.1 mm se produc n sezonul rece al anului ncepnd cu luna noiembrie (odat cu instalarea sezonului rece cnd variaz ntre 8.2. si 9.4. si n decembrie, ianuarie 141 si februarie ntre 9.2 si 10.3 pe litoral si n Podisul Dobrogei, iar n regiunea montan ntre 11.1 si 12.5 zile (tabel 8.4.). n Podisul Dobrogei numrului de zile cu astfel de cantiti de precipitaii, au valori mai variate si n general mai ridicate, dect cele prezentate n literatura de specialitate (Clima RPR, vol I-II, 19621961; Atlasul RSR, 1972-1979; Geogr. Romniei, Geografia Fizic, I, 1983), ceea ce conduce la concluzia c n aceste ultime decenii, precipitaiile au fost mai frecvente (Vduva-Iancu, 2002). Semestrul cald debuteaz, cu un numr mai mare de zile cu precipitaii, n lunile aprilie, mai si iunie (9-10 zile pe litoral; 18-21 zile n regiunea montan), iar pe msur ce ne apropiem de sfrsitul verii si nceputul toamnei, n lunile august si septembrie, se nregistreaz cel mai mic numr de zile cu ploaie (la Constana doar ntre 4 si 5 zile cu precipitaii). Explicaia acestui numr mic de zile cu precipitaii trebuie corelat cu lipsa norilor convectivi din timpul verii

de pe litoral. Convecia, fenomen meteorologic frecvent n sezonul cald deasupra reliefului continental, nu ntruneste condiii de genez si ndeosebi de dezvoltare pe litoral datorit prezenei mrii. Aici, n timpul verii, n orele de maxim nclzire se produc cureni de aer cu caracter descendent, ceea ce provoac destrmarea norilor convectivi chiar dac acestia se formeaz deasupra uscatului dobrogean si ajung si deasupra litoralului. Aceasta nseamn c cele 4-5 zile de precipitaii din lunile august si septembrie se nregistreaz si din ploi frontale care cuprind mari suprafee din teritoriul rii (Vduva, 2003). Tabel 8.4. Numrul de zile cu precipitaii 0.1 mm Staii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Constana 10.0 9.2 9.3 8.4 9.2 8.1 7.1 4.6 5.1 6.8 8.6 10.1 96 Mangalia 9.5 8.9 8.4 8.2 8.3 7.9 6.8 5.0 5.2 6.8 8.7 9.6 93.6 Medgidia 8.9 9.9 8.9 8.2 10.2 9.8 8.3 5.9 5.3 6.0 8.2 9.4 99.6 Adamclisi 9.6 9.9 9.4 8.6 9.9 9.7 8.4 5.7 5.3 6.0 9.4 10.0 102 Hrsova 9.2 9.6 8.7 8.2 10.3 10.3 7.7 5.8 5.7 6.6 8.6 10.0 100.8 Vrfu Omu 14.7 14.4 14.3 18.9 21.2 20.5 18.5 17.0 12.0 11.1 12.9 15.1 190.8 Vldeasa 17.3 17.8 18.8 18.6 19.9 19.3 17.3 16.3 13.7 12.5 17.6 18.2 207.3 Iezer-Pietrosu 15.9 16.3 17.6 16.9 18.4 18.8 17.8 14.9 12.6 11.4 16.2 19.0 196.7 Sursa: Geografia Romniei, 1983; Vduva, 2003 142 Anual se realizeaz 93-96 zile cu precipitaii 0.1 mm (pe litoral), mai numeroase fiind n regiunea montan 190-207 zile. 8.5.2. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 0.5 mm Acesta scade cu aproximativ 30% pstrnd, n linii mari aceeasi distribuie. Ele sunt mai numeroase n semestrul cald pe uscat si n cel rece pe litoral. Cele mai mari cantiti medii lunare se produc n lunile mai-iunie, iar cele mai sczute n lunile augustseptembrie (tabel 8.5). Anual se realizeaz 73-79 zile cu precipitaii 0.5 mm pe uscatul dobrogean si 70-72 zile pe litoral. 8.5.3. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 1.0 mm. Cantitile mai mari de 1.0 mm sunt cele care asigur necesarul de ap pentru plante. Repartiia lunar a acestor cantiti este relativ uniform cu o crestere usoar n semestrul rece, pentru litoral (> 6 zile), si n semestrul cald n Podisul Dobrogei (6-7 zile), Cmpia Romn (8 zile) si n regiunea montan (17-18 zile), (tabel 8.6.). Tabel 8.5. Numrul de zile cu precipitaii 0.5 mm Staii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Constana 6.5 6.3 5.9 6.2 7.0 6.8 5.3 3.7 3.8 5.0 6.7 7.3 70.8 Mangalia 6.8 6.7 6.1 6.6 6.3 6.3 5.2 4.0 4.1 5.2 6.8 7.4 72 Medgidia 6.3 6.8 6.0 6.1 7.8 7.4 6.8 4.4 4.0 4.8 6.5 6.8 73.2 Adamclisi 6.5 7.5 6.8 6.7 7.8 8.4 6.8 4.9 4.3 5.1 7.2 7.6 79.2 Hrsova 6.5 6.6 6.0 6.0 8.1 8.1 6.3 4.8 4.9 4.5 6.3 6.9 75.6 Numrul mediu anual de zile cu precipitaii 1.0 mm creste de pe litoral, de la 59-60 zile, spre partea central si vestic a Podisului Dobrogei (62-65 zile), ajungnd n regiunea montan la 155-158 zile

(tabel 8.6). nsumarea anual a numrului de zile cu precipitaii 1.0 mm, ne dezvluie o distribuie normal n direct dependen de cantitile locale. 143 Tabel 8.6. Numrul de zile cu precipitaii 1.0 mm Staii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Constana 4.9 5.2 4.7 5.0 5.8 5.9 4.7 3.1 3.1 4.2 5.6 6.2 58.8 Mangalia 5.5 5.4 5.1 5.5 5.1 5.4 4.5 3.5 3.3 4.0 5.7 6.4 60.0 Medgidia 4.7 5.3 4.7 5.2 6.6 6.9 6.0 4.0 3.4 4.1 5.5 5.6 62.4 Adamclisi 5.0 5.7 5.2 5.6 6.6 7.4 5.8 4.1 3.8 4.2 6 5.8 64.8 Hrsova 5.0 5.4 4.8 5.0 6.7 6.6 5.3 4.4 4.3 3.6 5.3 5.9 62.4 Vrfu Omu 11.7 12.1 11.9 14.2 17.8 16.6 15.4 13.5 9.3 9.1 10.1 13.6 155.3 Vldeasa 12.1 12.9 13.9 13.1 15.8 16.6 13.9 12.6 9.2 8.9 13.9 14.4 157.3 Iezer-Pietrosu 11.4 13.6 13.5 13.8 15.9 15.2 15.2 12.3 9.4 9.8 13.8 14.6 158.6 Bucuresti Bneasa 5.6 5.9 5.8 6.6 8.5 6.8 6.8 6.0 5.1 4.4 6.4 6.7 74.6 Craiova 6.5 6.6 6.9 7.6 8.5 7.3 6.8 5.4 4.9 4.0 7.7 7.9 80.1 Sursa: Geografia Romniei, 1983; Vduva, 2003 8.5.4. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 10.0 mm. Ploile abundente care dau cantiti 10.0 mm sunt relativ rare. Astfel, n cei 40 de ani nregistrai (luai n calcul), numrul mediu lunar de zile cu aceste precipitaii este n general subunitar, ndeosebi spre sfrsitul iernii si nceputul primverii. Cel mai ridicat numr mediu lunar se nregistreaz n lunile noiembrie decembrie pentru litoral (> 1 zi), mai iunie (1-2 zile) pentru partea central-vestic a Podisului Dobrogei si 5-5.5 zile pentru regiunea montan, iar cele mai sczute valori medii lunare, n lunile februarie-martie (tabel 8.7.). Tabel 8.7. Numrul de zile cu precipitaii 10.0 mm Staii I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Constana 0.8 0.6 0.7 0.7 1.2 0.9 0.7 1.1 1.1 0.8 1.3 1.1 0.9 Mangalia 0.8 0.6 0.6 0.7 0.8 0.9 0.9 1.0 1.0 1.0 1.1 1.1 0.9 Medgidia 0.7 0.9 0.5 0.5 1.6 1.4 1.5 1.2 0.9 0.9 1.0 0.8 1.0 Adamclisi 0.1 0.1 0.1 0.2 0.6 0.6 0.4 0.6 0.3 0.2 0.2 0.3 0.3 Hrsova 0.7 0.6 0.6 0.6 1.5 1.4 1.4 1.4 0 0.7 0.9 0.8 0.9 Vrfu Omu 2.6 2.6 2.6 3.9 5.3 5.0 5.6 3.8 2.6 2.2 2.8 3.1 42.1 Sursa: Geografia Romniei, 1983; Vduva, 2003 144 8.5.5. Numrul mediu lunar si anual de zile cu precipitaii 20.0 mm Cel mai mare numr de zile cu precipitaii 20.0 mm se nregistreaz n regiunea montan. Desi n semestrul rece numrul lor este subunitar, n semestrul cald ajunge pn la 1.9-2.1 zile. Continentalismul uscatului dobrogean pe de o parte si rolul jucat de apele mrii, pe de alt parte, contribuie la diminuarea exagerat a numrului de zile cu cantiti 20.0 mm, n aceast regiune. Astfel, la nici o staie si n nici o lun nu s-a nregistrat mai mult de o zi. Cele mai multe zile cu astfel de precipitaii se nregistreaz n iunie-august si noiembrie pe litoral si n mai-iunie-iulie n partea central si vestic

a Podisului Dobrogei, iar cele mai sczute (0.1 zile) n ianuariefebruarie, cnd astfel de zile pot lipsi (Vduva, 2003). Anual se realizeaz 2.4-3.6 zile cu precipitaii 20.0 mm pe uscatul dobrogean, 0.3 zile pe litoral si 14.5 zile la Vrfu Omu. 145 9. VNTUL Regimul vntului este determinat, de interdependena dintre particularitile circulaiei generale a atmosferei si de particularitile suprafeei active. Miscarea maselor de aer este generat de aciunea principalilor centri barici ai continentului european: anticiclonul azoric, mai ales n semestrul cald, anticiclonul est-european, mai ales n semestrul rece, si ciclonii mediteraneeni posibili n tot anul, cu deosebire iarna. Att viteza, ct si direcia de unde bate vntul sunt ntotdeauna n funcie de mrimea si sensul gradientului baric orizontal care apare ntre dou mase de aer cu caracteristici fizice diferite care traverseaz sau staioneaz pe teritoriul respectiv. De aceea, de la o perioad la alta, att direcia, ct si viteza vntului se modific mult si alterneaz cu intervale de calm (stea si colab. 1967 ; Miha, Ptchie, 1983). 9.1. FRECVENA VNTULUI PE DIRECII n funcie de dispunerea si amplasarea centrilor barici care dirijeaz circulaia atmosferei deasupra rii noastre, frecvena vntului si a calmului nregistreaz mari variaii, n timp si spaiu, cu att mai mult cu ct acest element climatic se caracterizeaz printr-o mare discontinuitate. Pe fondul circulaiei dominante apar unele modificri locale ale direciei vntului, impuse de particularitile suprafeei subiacente si, n special, de lanul Munilor Carpai. Astfel, pe nlimile carpatice la circa 2500 m, domin vnturile de vest, n proporie de 67%. Pe msur ce scade altitudinea (la circa 1800 m), aceast dominan scade la 60%, intervenind diferene ntre expoziiile versanilor si ntre orientrile culmilor. Pe versanii cu diferite expoziii direciile dominante sunt date de expunerea acestora fa de circulaia maselor de aer. Vile si depresiunile canalizeaz vnturi uneori cu direcii, periodic sau concomitent, opuse (exemplu pe defileul Oltului, Culoarul Rucr-Bran, pe valea Prahovei s.a.), iar vnturile circulaiei generale, ajunse la marginile Carpailor, ptrund 146 n interior pe vile largi, ca de exemplu vnturile de est pe valea Moldovei, Bistriei sau pe Trotus si pasul Oituz. n Podisul Moldovei, domin vnturile de NV n jumtatea nordic si cele din sud n cealalt jumtate. n exteriorul Carpailor de Curbur se resimte mai puin direcia dinspre nord si se trece la o direcie dinspre NE. n sudul Meridionalilor vnturile dominante bat dinspre NE (n partea estic), apoi dinspre nord (n partea central) si dinspre NV (n partea de vest). n Podisul Transilvaniei, masele de aer ptrund peste Poarta Somesean, pe Culoarul Muresului, peste pasuri si culmi mai joase

(exemplu, peste Apuseni), dar si prin iesirile spre Brasov peste Persani. n aceast regiune, vnturile dominante au urmtoarele direcii: SV-NE n culoarele Orstie-Aiud, NV-SE n Podisul Somesan; N-S si NE-SV n Cmpia Transilvaniei si Podisul Trnavelor. n Cmpia Romn, dominante rmn vnturile de vest (n vest) si est (n est) si de interferen n Cmpia Teleormanului, dar si cu modificri la extremiti, respectiv vnturi de NV (n vest) si de N (n est). n lungul vii Dunrea domin vnturile pe direcie est-vest, dar dinspre nord peste Bli si NV pe distana Galai-Tulcea. n Podisul Dobrogei si mai ales pe litoralul Mrii Negre, cea mai mare frecven revine vnturilor de vest (16.4%), nord (13.6%) si nord-est (12%) urmate de cele de sud (11.8%), nord-vest (10.9%) si sud-est (10.1%) la Constana, iar la Mangalia frecvena cea mai mare revine vnturilor de vest (19.6%), nord-vest (16.3%), sud-est (13.4%) si nord-est (11.4%), (Vduva, 2003). n Cmpia de Vest predomin mai ales vnturile de nord, urmate de cele de sud si sud-vest. 9.2. VITEZA VNTULUI Reprezint cea de a doua caracteristic esenial a vntului si depinde n mod direct de valoarea gradientului baric orizontal. Anual, cele mai mari viteze ale vntului sunt semnalate n regiunile montane nalte. Pe msur ce scade altitudinea scade si viteza vntului. Astfel, viteza medie anual pe nlimile carpatice cele mai mari variaz ntre 8.0 si 10.5 m/s. La altitudini de 1800-2000 m, viteza medie anual variaz n jur de 6 m/s, iar pe versanii cu expunere 147 favorabil invaziilor maselor de aer din semestrul rece al anului, n jur de 5 m/s. Pe versanii adpostii, viteza variaz ntre 2-3 m/s, iar n depresiunile intramontane, n jur de 1 m/s. n Podisul Transilvaniei, viteza vntului se reduce pn la 2-2.5 m/s, n partea sudic si sudvestic si 1.6-2.2 m/s n restul podisului. La exteriorul arcului carpatic, cele mai mari medii anuale ale vitezei vntului se remarc la gurile Dunrii (7 m/s), pe litoral, sudestul Cmpiei Siretului Inferior si Podisul Brladului (4.1-5.0 m/s). n Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Delta Dunrii si n Brgan, viteza vntului scade sub 4 m/s. n celelalte regiuni ale rii viteza se reduce la mai puin de 3 m/s. Viteze mai mici de 1 m/s caracterizeaz numai depresiunile carpatice nchise (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). Vitezele medii maxime sunt n martie-aprilie, n majoritatea rii, cnd solul fiind relativ dezgolit vntul provoac o mare evaporare; pe vrfurile montane nalte se atinge o vitez maxim n februarie, iar pe litoral n ianuarie. n august si septembrie domin regimul anticiclonal si viteza vntului este minim. 9.3. CALMUL ATMOSFERIC Scade ca durat de la cmpie spre culmile montane si de la vest spre est. Cel mai ndelungat calm (>75%) se produce n depresiunile intracarpatice mici (Voineasa). n depresiunile mai mari, cu frecven

mare a inversiunilor de temperatur (Giurgeu, Baraolt), ca si n Depresiunea Gurahon, Trgu Jiu-Cmpu Mare, n Culoarul Muresului calmul variaz ntre 60.1 si 69.9%. Valori mari (>40%) se ntlnesc si n interiorul Podisului Transilvaniei, ca si n unele culoare de vale. Calmul cel mai redus este la rmul Mrii Negre, la Sulina (13%) si pe crestele munilor de >2 500 m (9.2%), unde vnturile sunt dominante. n regiunile de cmpie din vestul si estul Romniei, mai expuse vntului, calmul este de circa 20-30%, iar n cele sudice si sud-vestice, mai adpostite, de 25-40% (Atlas-Mediu si reeaua electric de transport, 2002), (fig. 9.1.). 148 Fig. 9.1. Direciile dominante ale vntului si calmul atmosferic 149 9.4. VNTURILE LOCALE Pe lng vnturile dominante, pe teritoriul Romniei se produc si vnturi locale. Acestea iau nastere datorit perturbaiilor termice sau mecanice care se produc n circulaia general a atmosferei, datorit influenei suprafeei active (Geografia Romniei, Geografia Fizic, I, 1983, Ciulache, 1987). Dup factorul generator se cunosc vnturi locale cu periodicitate zilnic (brizele), determinate de nclzirea inegal a diferitelor tipuri de suprafee active, si vnturi locale care se dezvolt sub influena circulaiei atmosferice (crivul, vntul negru), acestea din urm capt caracter de risc (Posea, 2003). Crivul apare n estul si sud-estul rii, la periferia anticiclonului Est European, avnd direcie NE-SV; bate dominant iarna, este rece si uscat, aduce ger, polei, viscole, troieniri de zpad, doboar arbori si conductori electrici, ntrerupe circulaia. Din cauza Carpailor Orientali si a deschiderii estice a Cmpiei Romne bate si peste Dobrogea, litoralul Mrii Negre si estul Cmpiei Romne. Ptrunde pe vi n Carpaii Orientali, unde trece peste pasuri si culmi mai joase n depresiunile Brasov, Ciuc si Gheorgheni, sub numele de Nemira. Bltreul se resimte mai rar, primvara si toamna, mai ales peste blile Dunrii, cu ploi mrunte, venind din direcie estic sau sud-estic. n mod excepional apare si iarna, producnd ploi. si are originea n ciclonii mediteraneeni si pe Marea Neagr. Suhoveiul este un vnt fierbinte si uscat specific stepelor rusesti, dar l ntlnim si n sudul si estul Romniei, n mod deosebit vara, unde provoac furtuni, praf, secet. n Cmpia Romn este numit Srcil, sau Traist-n b, iar n Dobrogea, Vntul Negru. Munteanul bate dinspre Munii Buzului peste Brganul central-nordic, cu ploi toreniale si grindin, provocat de ciclonii mediteraneeni. Austrul afecteaz sudul rii ca vnt uscat. Se formeaz la periferia unei arii anticiclonale situat peste Peninsula Balcanic, atunci cnd n Transilvania se instaleaz un minim barometric. Bate din vest, sud-vest si sud, aproape tot anul, iarna aducnd ger, vara secet, iar

primvara usuc puternic solul. 150 Vnturile de tip fohn sunt cele mai rspndite si provin dominant din circulaia general de vest si sud-est care escaladeaz Carpaii si apoi coboar pe versanii opusi ca vnturi calde si uscate. Se simt n mod deosebit, influennd caracterele mediului local, la periferia Carpailor si Subcarpailor de Curbur, n sud-estul Apusenilor, n nordul Munilor Fgras (unde se numeste Vntul Mare sau Mnctorul de Zpad), n lanul depresiunilor Maramures, Gheorgheni, Ciuc, peste Subcarpaii Moldovei si n Munii Banatului, unde se numeste Cosova si se resimte puternic n Depresiunea Oravia. n aceast ultim depresiune vntul are uneori viteze mari, putnd provoca dislocri de arbori si alte pagube, dar determin aici si ierni blnde si foarte scurte. Brizele sunt vnturi opuse de zi-noapte, rezultate din nclzirea foarte difereniat a unor suprafee subiacente apropiate. Cele mai tipice sunt brizele marine, care bat pe litoral, ziua dinspre mare ctre uscat (ntre orele 10-20), iar noaptea n sens invers (ntre orele 23-8). Afecteaz litoralul dobrogean pe o lime de 25 km n sud si pn la 70 km n nord. Cu o intensitate mult redus exist si brize lacustre, urbane, de pdure si suprafee despdurite, brize dunrene, sau ntre diferite culturi si locuri necultivate. Importante sunt ns si brizele de munte, numite si vnturi de munte-vale, caracterizate prin fluxuri de aer care urc ziua pe vi si pe versani ctre culmi, iar noaptea au un mers invers (Pop, 1988). 151 10. FENOMENE CLIMATICE DE RISC Particularitile circulaiei generale a atmosferei de la un sezon la altul determin producerea diverselor fenomene si procese meteorologice (Geografia Romniei, I, 1983). n sezonul rece al anului sunt caracteristice fenomenele de nghe, polei, brum, chiciur, depuneri de ghea pe conductorii aerieni, ninsoarea, viscolul, stratul de zpad si ceaa. Pentru toate fenomenele din acest sezon sunt caracteristice temperaturile negative si adveciile de aer rece polar sau arctic. n sezonul cald al anului sunt prezente fenomenele de rou, grindin, ploi toreniale si orajele; n toate cazurile fiind caracteristice temperaturile negative, adveciile de aer fierbinte tropical si continentalizarea maselor de aer oceanic (Bogdan, Niculescu, 1999, Geografia Romniei, I, 1983). n afara fenomenelor prezentate anterior, care se produc fie n semestrul cald, fie n cel rece, fenomenele de uscciune si secet si cele de exces de umiditate sunt posibile n tot anul, pe tot teritoriul rii. 10.1. FENOMENE CLIMATICE DE RISC POSIBILE N SEMESTRUL RECE AL ANULUI 10.1.1. ngheul si bruma ngheul se produce cnd temperatura aerului si a solului a sczut sub 0C. Aceast temperatur poate fi provocat de advecia aerului

rece sau de efectele rcirii radiative din timpul nopii sau n cazul cumulizrii efectelor proceselor advective cu cele radiative (Ciulache, Ionac, 1995; Iancu, 1999). Bruma este un fenomen meteorologic care se produce sub forma unui depozit de ghea, cu aspect cristalin, deseori sub form de solzi, ace de ghea, pene, evantai (stea si colab., 1965). Bruma se produce n nopile senine, calme si reci de primvar, toamn si iarn, prin sublimarea vaporilor de ap din aer, pe obiectele a cror temperatur scade sub 0C, ca urmare a rcirii radiative nocturne (Ciulache, Ionac, 152 1995). Producerea brumei presupune ntotdeauna prezena ngheului, n timp ce, ngheul nu presupune ntotdeauna bruma (Bogdan, Niculescu, 1999). Depunerile de brum sunt favorizate de: temperaturi sub 0C, timp senin si linistit (regim anticiclonic), sau vnt slab (ntre 0 si 2m/s), umezeala relativ peste 80% si condiii locale avantajoase (vi umede, versani expusi adveciei aerului rece etc.). Ea dispare prin evaporare si, foarte rar, prin topire. Cauzele genetice ale ngheurilor Dup cauzele care l provoac, ngheul este de trei feluri: advectiv, radiativ si mixt (Ciulache, Ionac, 1995; Ciulache, Ionac, 2003). ngheul advectiv se formeaz ca urmare a invaziilor aerului rece de la latitudini mari. Este mai frecvent iarna dar produce si pagube importante n prima jumtate a primverii. ngheul radiativ se datoreaz rcirii radiative nocturne intense a suprafeei terestre. ngheul mixt (advectiv-radiativ) ia nastere datorit invaziei aerului rece de la latitudini superioare, care continu s se rceasc prin procesul rcirii radiative nocturne. Apariia, frecvena si persistena acestui fenomen depind att de nlimea Soarelui deasupra orizontului, de circulaia general a atmosferei ct si de nlimea, expoziia si forma reliefului, vecintatea bazinelor de ap, natura suprafeei terestre si tipul de vegetaie. Caracteristicile suprafeei active care influeneaz apariia unor arii mai reduse sau extinse cu nghe, sunt: Prezena Mrii Negre si a fluviului Dunrea care reduc riscul de nghe. Pe teritoriile limitrofe acestora, cu soluri mai umede, se remarc o rcire nocturn mult mai lent, ntrziat de fluxul de cldur orientat dinspre straturile mai adnci spre suprafa, prin conductibilitate caloric. Asa se explic faptul c pe litoral pericolul de nghe este mai mic dect n restul rii. Relieful, prin caracteristicile sale (forme, fragmentare, expoziie, etc.), influeneaz foarte mult distribuia teritorial a fenomenului de nghe. Astfel, n depresiunile si vile bine nchise ngheurile au cele mai mari frecvene si persistene. 153 Expoziia versanilor, joac un rol major n accentuarea sau diminuarea fenomenului de nghe. Pe pantele cu expoziie sudic si

sud-estic ngheul este mai puternic dect pe cele cu expunere vestic si sud-vestic din cauza faptului c sunt mai reci, iar trecerea la temperaturi ridicate se face foarte repede. Pe pantele cu expoziie nordic, unde nclzirea este mai lent din cauza absenei radiaiei solare, o mare parte din timp, ngheurile timpurii de toamn si cele trzii de primvar sunt mai severe. Fragmentarea reliefului favorizeaz apariia mai timpurie si dispariia mai ntrziat a ngheului. Efectele de foehn de pe versanii adpostii diminueaz frecvena si intensitatea ngheului. Prezena solurilor blane diminueaz frecvena ngheurilor. Solurile uscate si afnate nghea mai usor dect cele umede si bttorite din cauza aerului aflat n spaiile lacunare care are cldur specific mic si conductibilitate caloric redus. Prezena apei n sol, reduce pericolul de nghe prin cresterea cldurii specifice si conductibilitii calorice a solurilor. Covorul vegetal, prelund rolul de suprafa activ principal atenueaz nclzirea puternic a solului n timpul zilei. Comparativ cu solul lipsit de vegetaie si cresterea minimelor termice n timpul nopii, ducnd la scderea frecvenei acestui fenomen. Aceste condiii locale introduc nuane moderatoare n aria de apariie, n durata si intensitatea fenomenului de nghe (Clima R.P.R, 1962). N. Topor (1958), stabileste 10 procese sinoptice care favorizeaz producerea ngheurilor si a brumelor (fig.10.1.). Menionm, n continuare, cele mai importante cinci procese sinoptice: Advecia aerului rece generat de anticiclonul est-european, situat n Cmpia Rus sosit aici pe o component ultrapolar (fig. 10.2.). Advecia aerului rece din nord-vest, pe o component polar generat de anticiclonul Scandinav; n aceast situaie toat ara este afectat de nghe (fig. 10.3.). Advecia aerului rece de la vest la est. n acest caz, ngheurile se produc n Cmpia si Dealurile Vestice, pe versanii vestici ai Munilor Apuseni, ai Carpailor Meridionali si Orientali, n Cmpia Moldovei, iar pe versanii cu efecte foehnale si n regiunile din sudul 154 si sud-estul rii adpostite de barajul orografic asemenea fenomene nu se produc (fig. 10.4.). advecia determinat de anticiclonii cantonai n partea vestic si central a Europei ngheul afecteaz partea nordic a rii (fig. 10.5). adveciile generate de anticiclonii situai n Peninsula Scandinavic (fig.10.6) ngheul afecteaz cea mai mare parte a Romniei, excepie fcnd Podisul Transilvaniei, Munii Poiana Rusc, Cmpia de Vest si partea sudic a Cmpiei Olteniei. ngheul poate deveni un fenomen de risc cu urmri grave pentru economia rii, n urmtoarele condiii: cnd apare toamna devreme (afectnd culturile care nc se

mai gsesc pe cmp - legume, porumb, floarea-soarelui etc.) si primvara trziu (afectnd culturile aflate la nceputul perioadei de vegetaie, pomii fructiferi si via de vie); cnd are origine mixt (advectiv-radiativ); cnd apare att pe suprafaa solului ct si n aer; cnd este nsoit de fenomene meteorologice de iarn (brum, polei, lapovi, ninsoare). cnd are caracter general la nivelul Romniei. n vederea diminurii pagubelor provocate de ngheurile si brumele timpurii de toamn si trzii de primvar, se impune luarea unor msuri concrete, prin acoperirea culturilor de cmp cu folii de polietilen, paie, frunze etc. Iar pentru pomii fructiferi si via de vie se poate utiliza metoda fumigaiei si cea a irigrii. Octavia Bogdan (1999), realizeaz harta expunerii terenurilor fa de riscul ngheului si brumei pe baza temperaturii medii a lunii ianuarie si a parametrilor caracteristici ngheului si brumei, stabilind 5 trepte de vulnerabilitate fa de nghe, la care sunt expuse teritoriile rii, astfel (fig. 10.7): 1. Teritorii cu vulnerabilitate foarte mic (t = 0-1C) sunt situate n zona litoral, unde Marea Neagr are rol de moderator termic, iar temperatura aerului chiar si n luna ianuarie are valori pozitive (0.6C la Constana si 1.0C la Mangalia), (Vduva, 2003). 2. Teritorii cu vulnerabilitate mic (t = -1-2C) se remarc n regiunile cu influene submediteraneene si n dealurile de Vest care sunt ceva mai nalte fiind situate deasupra stratului de inversiune. 155 Fig. 10.1. Traiectoriile urmate de masele de aer care produc ngheuri si brume toamna si primvara (dup Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) Fig. 10.2. Aria ngheurilor si brumelor care se propag dinspre nord-estul Europei (Cmpia Rus), (dup Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) 156 Fig. 10.3. Aria ngheurilor si brumelor care se propag dinspre nord-vest (dup Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999 ) Fig. 10.4. Aria ngheurilor si brumelor care se propag dinspre pusta maghiar (dup Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) 157 Fig. 10.5. Aria ngheurilor si brumelor care se propag Europa Central si de Vest (dup Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) Fig. 10.6. Aria ngheurilor si brumelor care se propag dinspre Europa de Nord (dup Topor, 1958, citat de Bogdan, Niculescu, 1999) 158 Fig. 10.7. Vulnerabilitatea teritoriilor Romniei fa de nghe si brum: 1. foarte mic; 2. mic; 3. intermediar; 4. mare; 5. combinat. 3. Teritorii cu vulnerabilitate intermediar (t = 23C) sunt cele din Cmpia Olteniei, Piemontul si Subcarpaii Getici,

regiunile adpostite de curbura Carpailor si n Cmpia de Vest unde sunt prezente influenele oceanice. 4. Teritorii cu vulnerabilitate mare (t = 3 4C) sunt situate n partea central-estic a Cmpiei Romne, n cea mai mare parte a Podisului Moldovei, cu influene continentale si n partea nordvestic a Romniei aflat sub influena adveciilor aerului polar si arctic din nord, est si nord-est. 5. Teritorii cu vulnerabilitate combinat sunt specifice terenurilor muntoase. Principalii parametri care caracterizeaz ngheul si bruma Datele medii de producere a ngheului si brumei sunt variabile n timp si spaiu datorit desfsurrii altitudinale n trepte a teritoriului rii noastre. 159 Data medie a primului nghe de toamn. Este din ce n ce mai timpurie pe msura cresterii altitudinii. Aceasta, se instaleaz cel mai devreme n regiunile montane si depresiunile intramontane nainte de 1.X (25.IX-1.X); n Subcarpai, Dealurile de Vest si Depresiunea Transilvaniei, ntre 1 si 11.X; n Cmpia Romn si Cmpia de Vest ntre 21.X si 1.XI, n timp ce, pe litoral, ngheul este cel mai ntrziat, dup 5.XI la Mangalia (Clima R.P.R, 1962; Bogdan, Niculescu, 1999; Iancu, 2000). Data medie de producere a primei brume de toamn. Comparativ cu datele medii de producere a ngheului, toamna, bruma poate aprea fie concomitent cu ngheul, fie ceva mai trziu dar niciodat mai nainte. Aceasta datorit faptului c pentru producerea brumei sunt necesare temperaturi negative. Bruma, apare, ca dat medie, cel mai timpurii n regiunile muntoase (nainte de 1.IX) si cel mai trziu pe litoral, ncepnd din prima decad a lunii noiembrie (10.XI la Mangalia), (Geografia Romniei, I, 1983; Iancu, 1999). Data medie de producere a ultimului nghe de primvar. Acesta are loc din ce n ce mai trziu pe msur ce creste altitudinea. Astfel, n regiunea de litoral si n Lunca Dunrii, ultimul nghe se produce ca dat medie primvara, nainte de 1 aprilie (30.III la Mangalia), (Iancu, 2000), n Cmpia Romn de la vest de Olt si Dobrogea, acesta se situeaz ntre 1 si 15.IV (2.IV la Adamclisi; 15. IV la Valu lui Traian); n Cmpia Romn la est de Olt, Cmpia de Vest, Podisul Moldovei si Getic, ntre 11 si 21.IV; n regiunile Subcarpatice si n Podisul Transilvaniei ntre 21.IV si 1.V, iar n regiunea montan, poate ntrzia pn la 1.VI, n unele locuri datorit condiiilor meteorologice favorabile poate persista ntregul an. Data medie de producere a ultimei brume de primvar are loc nainte cu circa o sptmn fa de data medie a ultimului nghe, iar cele mai trzii brume de primvar sunt posibile si mai trziu, respectiv n a doua decad a lunii aprilie, pe litoral. Ele dispar naintea datelor de producere a celor mai trzii ngheuri, sau concomitent cu acestea. Data medie a intervalului cu nghe. Intervalul cuprins ntre

data medie de producere a primului nghe de toamn si data medie de dispariie a acestuia primvara constituie intervalul mediu anual n care ngheul este posibil (Bogdan, Niculescu, 1999). Durata lui este n funcie de influenele climatice exterioare si de altitudine. Cea mai mic durat a intervalului posibil cu nghe este pe litoral, sub 150 zile 160 (146 la Mangalia), (Iancu, 1999), ea se mreste pe msur ce altitudinea creste, astfel c, n Podisul Dobrogei ajunge pn la 180 zile (175 zile la Adamclisi; 180 zile la Valu lui Traian); n Cmpia Romn la est de Olt, Cmpia de Vest, Podisul Getic si parial Podisul Moldovei este cuprins ntre 165-185 zile; n regiunile subcarpatice, Dealurile de Vest si Podisul Transilvaniei, aceasta variaz ntre 185 si peste 205 zile, iar pe munii nali ntre 205 si peste 285 zile. n acest interval, ngheul nu este continuu, ci sporadic. Data medie a intervalului fr nghe. Reprezint perioada de timp dintre data medie a ultimului nghe de primvar si data medie a primului nghe de toamn (Clima R.P.R, 1962). Cea mai mare durat medie a intervalului fr nghe se nregistreaz pe litoral (229 zile la Mangalia), ca urmare a influenei mrii, iar cea mai mic, n regiunile muntoase si depresionare (sub 100 zile), ca urmare a influenei uscatului. Data medie a intervalului fr brum. Variaz ntre 231 zile la Mangalia si 246 zile la Constana pe litoralul Mrii Negre. Se observ cum intervalul mediu anual fr brum este mai mare dect cel fr nghe ca urmare a condiiilor specifice n care se formeaz bruma (Iancu, 1999). 10.1.2. Chiciura Chiciura este un fenomen hidrometeorologic care apare pe timp ceos si cu vnt la temperaturi negative ale aerului, prin sublimarea vaporilor sau nghearea picturilor suprarcite la contactul cu obiectele expuse vntului, mai ales pe cele verticale sau suspendate n aer (Dumitrescu, 1976, Vduva, 2003).Depunerile de chiciur au loc n cazul adveciei maselor de aer arctic maritim si n condiiile rcirii radiative nocturne a aerului temperat maritim. Ele se pot produce n orice regiune din Romnia, fr s se formeze n fiecare an si n fiecare lun de iarn. Cel mai favorabil interval, pentru depunerile de chiciur, este situat ntre 1 octombrie si 1 mai. Numrul mediu anual de zile cu chiciur variaz de la 80 zile (81 zile la Vf. Omu), n regiunile cu altitudini de peste 2500 m, la 10-20 zile n regiunile deluroase si de podis, ajungnd la 2-3 zile pe litoralul Mrii Negre. Numrul mediu anual de zile cu chiciur, a fost de 5-10 zile pe litoral, 10-13 zile pe vi, n culoare si n depresiunile intracarpatice, 161 120-180 de zile la peste 800 m altitudine (112 zile la Vldeasa, 181 zile la arcu si Vf. Omu, 165 zile la Lcu) (Geografia Romniei, I, 1983). n cursul anului cele mai numeroase zile cu chiciur se realizeaz

n luna ianuarie, pentru regiunile joase si februarie, pentru regiunile montane (ca urmare a propagrii cu ntrziere a rcirii aerului). Depunerile de chiciur pot atinge grosimi de 20-30 cm, ceea ce nseamn o greutate de 4-6 kg pe metru linear de conductor. n Romnia cea mai mare greutate maxim a fost determinat la Vf. Omu, n noiembrie 1961, fiind de 13.224 g/l m de conductor. Depunerile de chiciur pot constitui un pericol real, producnd avarii conductorilor electrici, stlpilor de susinere a acestor fire si arborilor, atunci cnd acestea sunt nsoite de vnturi intense. 10.1.3. Poleiul Este o depunere de ghea, omogen si transparent care rezult n urma ngherii picturilor suprarcite de ploaie sau burni, pe sol sau pe obiectele a cror temperatur este negativ. El se formeaz n condiiile trecerii fronturilor sau adveciei maselor de aer cald si umed peste suprafee cu temperaturi negative (Clima R.P.R, 1962). Desi are o frecven redus se poate forma n orice regiune a rii. Repartiia lui teritorial evideniaz legtura care exist ntre acesta si condiiile fizico-geografice locale, dar si expunerea fa de anumite componente ale circulaiei generale a atmosferei. Poleiul apare mai ales la sfrsitul toamnei-nceputul primverii, dup o perioad de rcire accentuat (care favorizeaz meninerea temperaturilor negative ale solului), pe fondul unei nclziri asociate trecerii unui front cald, cu precipitaii lichide (advecii de aer polar dinspre vest sau de aer maritim tropical dinspre SV). Durata depunerii de polei nu este prea mare, ea fiind, de obicei, de ordinul ctorva ore. Din punct de vedere meteorologic, poleiul nu trebuie confundat cu ghea de la sol format n urma mai multor procese: prin nghearea ulterioar a precipitaiilor lichide; ca urmare a ngherii apei rezultate din topirea parial sau total a stratului de zpad preexistent; prin bttorirea zpezii de pe carosabil n urma circulaie rutiere. n informaiile trensmise de mass-media nu prea se face diferenierea ntre aceste procese, orice suprafa alunecoas de pe carosabil fiind denumit ca polei (Moldovan, 2003). 162 Numrul mediu anual de zile cu polei pe sol este mai mare de 5 zile n regiunea montan la altitudini mari si variaz ntre 4-5 zile pe pantele joase montane si dealurile nalte; valori medii de 3-5 zile anual, sunt obinute pentru regiunile joase de cmpie. n regiunile Subcarpatice, de-a lungul Dunrii si n partea central a Deltei Dunrii, poleiul se produce n medie 3-4 zile anual. n sud-vestul Cmpiei Banatului si pe litoralul Mrii Negre, din cauza regimului termic moderat specific acestor regiuni, se remarc cea mai mic frecven a zilelor cu polei (2 zile/an). Numrul maxim anual de zile cu polei n regiunea montan este dublu fa de cel mediu (8-10 zile) mai ales n anii n care au fost condiii favorabile pentru producerea acestui fenomen. n regiunile de cmpie, producerea poleiului se poate realiza de dou sau trei ori mai mult (10-15 zile) dect valoarea medie, iar pe litoral de trei sau patru

ori mai mult (7-9 zile) dect valoarea medie. Poleiul produce pagube importante prin dificultile pe care le impune circulaiei rutiere, prin ruperea stlpilor de telegraf si a crengilor copacilor, dar si prin prbusirea conductorilor aerieni si ntreruperea comunicaiilor. 10.1.4. Depuneri de ghea pe conductorii aerieni Depunerile de ghea au o importan deosebit n producerea avariilor din sistemul energetic naional si cel al telecomunicaiilor. Depunerile de ghea pot fi (Atlas - Mediul si reeaua electric de transport, 2002): simple-cnd rezult dintr-un singur tip de depunere (brum, chiciur, polei, lapovi, zpad umed); complexe-cnd rezult dintr-o combinaie de depuneri succesive si suprapuse. Cauza principal de formare a depunerilor de ghea o constituie starea atmosferei determinat de circulaia general a maselor de aer si anume: nlocuirea unui cmp depresionar cu un cmp anticiclonic n extindere sau invers, nlocuirea unui cmp anticiclonic care se afl n retragere cu un cmp depresionar n extindere, fenomen ce determin ngheul si sublimarea vaporilor de ap care dau nastere la diferite tipuri de depuneri (Blescu, 1962). 163 Depunerile de ghea pe conductori apar pe diverse ci, astfel (stea si colab. 1965, epes, 1968, Bogdan, Mihai, Teodoreanu, 1974): din cauza apei suprarcite care se afl n aer sub form de cea, aer ceos, burni sau ploaie care determin chiciura tare si bruma; prin trecerea direct sub form de ace de ghea a vaporilor de ap din aer (sublimare) care formeaz chiciura moale, cristalin sau pufoas; prin topirea pe conductori a fulgilor de zpad umed (lapovia) si a ngherii ulterioare a acestora; prin nghearea picturilor fine de ploaie (burni) suprarcite pe conductorii aerieni ca si prin nghearea picturilor de ploaie ce cad peste o suprafa suprarcit care formeaz poleiul. Octavia Bogdan si colab. (2002), realizeaz harta ariilor vulnerabile la depunerile de ghea pe baza intervalului favorabil depunerilor de ghea, numrului mediu si maxim anual de zile cu depuneri de ghea, diametrului si greutii maxime a acesteia, stabilind 5 trepte de vulnerabilitate la depunerile de ghea, la care sunt expuse teritoriile rii, astfel: 1. Teritorii cu vulnerabilitate foarte mic sunt situate n zona litoral, Delta Dunrii si Blile Dunrii ca efect al influenei moderatoare a apei si n cmpia piemontan de la curbur cu efecte de foehn. 2. Teritorii cu vulnerabilitate mic sunt situate n Podisul Dobrogei, Podisul Moldovei, Cmpia Romn si sud-vestul Transilvaniei. 3. Teritorii cu vulnerabilitate medie sunt cele din regiunea

Subcarpailor, Podisului Transilvaniei, Cmpiei si Dealurilor de Vest. 4. Teritorii cu vulnerabilitate mare sunt situate n zona montan cu altitudini medii. 5. Teritorii cu vulnerabilitate foarte mare caracterizeaz zona alpin (la peste 1800 m altitudine). Principalii parametri care caracterizeaz depunerile de ghea Datele medii de producere a depunerilor de ghea Prima depunere de ghea, ca dat medie, se plaseaz n lunile noiembrie-decembrie n regiunea de cmpie; ianuarie pentru litoralul Mrii Negre, Subcarpaii Getici si cei de la Curbur; a doua decad a lunii octombrie pentru culmile muntoase cu nlimi mai mici de 1500 m; a doua decad a lunii septembrie pentru culmile muntoase mai mari 164 de 1700-1800 m, n timp ce, la altitudini de peste 2000 m, astfel de depuneri sunt posibile tot anul. Ultima depunere de ghea, ca dat medie, se formeaz pe cea mai mare parte a teritoriului Romniei, n a doua jumtate a lunii martie, excepie fcnd Dobrogea, litoralul Mrii Negre, Delta Dunrii, Subcarpaii Getici si cei de la Curbur cnd apare n februarie sau chiar ianuarie. Numrul mediu anual de zile cu depuneri de ghea Numrul mediu anual al zilelor cu depuneri de ghea variaz ntre 10 zile pe litoral, 10-20 de zile n regiunea de cmpie si 20-30 de zile n dealurile subcarpatice si n podisuri si peste 30 de zile n regiunile de munte (Geografia Romniei, I, 1983). Numrul maxim anual de zile cu depuneri de ghea variaz ntre 10 zile pe litoral si n Subcarpaii de la Curbur, 20-30 de zile n regiunile de cmpie si dealuri joase si 150-200 zile pe culmile muntoase cele mai nalte. Grosimea maxim a depunerilor de ghea, variaz ntre 5 cm pe Valea Dunrii, peste 5.5 cm n regiunile de cmpie, 70-80 cm n regiunile montane, ajungnd pn la 1m la altitudini de peste 2000 m (Geografia Romniei, I, 1983; Bogdan, Niculescu, 1999). Greutatea maxim a depunerilor de ghea. Aceasta, se msoar n grame sau kilograme/1 m lungime de cablu si poate varia de la 250g/m cablu n regiunile cu efect de foehn pn la 5000g/m cablu n regiunea montan. La nlimi mai mari de 1800-2000 m, unde sunt condiiile cele mai favorabile de formare a depunerilor de ghea, greutatea depunerii poate depsi 10 000 g/m cablu, asa cum s-a ntmplat n noiembrie 1961, la Vf. Omu (13 224g). 10.1.5. Ninsoarea Este un hidrometeor reprezentat printr-o precipitaie sub form de zpad (Ciulache, Ionac, 2003). n regiunile de cmpie, cele mai timpurii ninsori apar din septembrie, iar cele mai trzii, n aprilie, n timp ce, n regiunea montan acestea au caracter episodic putnd s apar chiar si vara. 165

Data medie de producere a primei ninsori corespunde cu data cnd temperatura medie zilnic scade sub 2-3C, iar cea a ultimei ninsori, cu data cnd aceeasi temperatur trece peste 5C, pentru fiecare regiune (Clima R.P.R, vol. I, 1962). Numrul mediu de zile cu ninsoare variaz ntre 10-12 zile pe litoral, 15-20 de zile n regiunea de cmpie, 20-30 de zile n regiunea de deal si peste 40 zile n regiunea montan, ajungnd pn la 100 de zile pe cele mai mari nlimi ale Carpailor (101 zile la Vf. Omu si Vldeasa), (Gugiuman, Stoian, 1972). 10.1.6. Stratul de zpad Este ptura de zpad care acoper iarna suprafaa solului si a gheii, definindu-se prin gradul de acoperire, caracterul asezrii, grosimea, densitatea si coninutul n ap (Ciulache, Ionac, 2003). Pentru formarea stratului de zpad este necesar ca temperatura aerului si a solului s fie negativ, ninsoarea s fie suficient si s domine calmul atmosferic. n situaia n care stratul de zpad este viscolit si grosimea lui este foarte mare el capt aspect de risc climatic. Cauzele genetice care determin apariia stratului de zpad sunt de ordin dinamic, consecin a circulaiei generale a atmosferei n interaciune cu particularitile suprafeei active care influeneaz caracterul depunerii (Bogdan, Niculescu, 1999). Formarea stratului de zpad este condiionat de prezena ninsorilor. Ele sunt rezultanta interaciunii maselor de aer rece polar si arctic (generate de anticiclonul scandinav, groenlandez, est-european si siberian care are o frecven mai mic) cu aerul cald tropical (generat de ciclonii mediteraneeni cu evoluie normal sau retrograd). Repartiia teritorial a stratului de zpad variaz n funcie de particularitile suprafeei active si de vnt. Cu ct suprafaa activ este mai neomogen si vntul mai tare cu att stratul de zpad este mai discontinuu. n regiunile de cmpie lipsite de obstacole majore stratul de zpad este subire si spulberat de vnt, n timp ce, n regiunile montane el se caracterizeaz prin grosimi mari, ndeosebi n formele negative de relief (depresiuni, culoare de vale). 166 La nceputul semestrului rece, stratul de zpad nu se formeaz ntotdeauna ncepnd cu prima ninsoare ntruct temperatura nu este suficient de cobort, cantitatea de precipitaii este redus si nu este posibil acumularea zpezii. El se formeaz mai trziu dect data de producere a primelor ninsori, atunci cnd se ntrunesc condiii optime si dispare primvara mai devreme, comparativ cu data medie a ultimei ninsori. Numrul mediu anual de zile cu strat de zpad este, n general, variabil. n regiunea montan, datorit aciunii vntului, orientrii pantelor, depunerea stratului de zpad este foarte diferit. Anual, n regiunea de munte, numrul zilelor cu strat de zpad depseste 100, n timp ce, pe cele mai mari nlimi depseste 150-200 de zile (216 zile la Vf. Omu).

Pe msur ce altitudinea scade, numrul zilelor cu strat de zpad se reduce, ajungnd n regiunea de deal si cmpie la 65-75 zile, respectiv 50-70 zile. Cel mai mic numr de zile cu strat de zpad se produce pe litoral, sub 25 de zile, din cauza influenei moderatoare a Mrii Negre si n Brgan, unde este spulberat de criv. Numrul maxim anual de zile cu strat de zpad a fost de 2-3 ori mai mare dect numrul mediu, culminnd cu iarna 1953-1954 (70100 de zile pe Valea Dunrii, 80-100 de zile n Cmpia Romn, 100115 zile n Subcarpai, 200 de zile la munte), singurul caz al secolului trecut, n care durata stratului de zpad a coincis cu intervalul posibil producerii acestuia (Geografia Romniei, I, 1983). Grosimea stratului de zpad creste treptat spre sfrsitul iernii, cnd atinge valoarea maxim si scade cu repeziciune n prima parte a primverii ca urmare a cresterii bruste a temperaturii aerului si solului. Cea mai mare grosime medie decadic se nregistreaz la: sfrsitul lunii ianuarie (5-20 cm) n partea sudic a Cmpiei de Vest, sudul Cmpiei Romne, sudul Dobrogei si n Subcarpaii de la Curbur aflai sub influena efectelor foehnale; nceputul lunii februarie pentru nordul Dobrogei, sudul Moldovei si Podisul Transilvaniei (10-20cm); n decada a treia a lunii martie si prima decad a lunii aprilie, pentru culmile cele mai nalte ale Carpailor (50-100 cm). Grosimea maxim absolut a variat de la 40-50 cm pe litoral, la 60-80 cm n regiunile deluroase, 120-170 cm n Cmpia Romn si 167 Podisul Getic si 250-350 cm la munte (Geografia Romniei, I, 1983), ajungnd pn la 2-6 m nlime n cazul troienelor formate n locurile adpostite datorit viscolelor din partea sudic si estic a Romniei n iernile 1953-1954 si 1955-1956. Stratul de zpad, ca fenomen climatic de risc, poate avea influen negativ, att prin absena ct si prin prezena lui. Absena stratului de zpad, n timpul iernii, favorizeaz instalarea ngheurilor puternice si degradarea culturilor agricole, nsmnate toamna. Prezena stratului de zpad, poate deveni fenomen de risc n urmtoarele condiii: 1. cnd se formeaz n extrasezon si este asociat cu ngheul determin degerturi culturilor agricole; 2. cnd se depune pe versani despdurii, unde este n echilibru instabil si poate determina avalanse (ex: avalansa din ianuarie 2004 de pe Valea Morarilor din Bucegi); 3. cnd topirea lui este brusc, producnd zpoare pe Dunre care mpiedic navigaia (iarna anului 1988); 4. cnd rezerva de ap din sol este excedentar, n perioada premergtoare formrii stratului de zpad, iar infiltraia apei este limitat ducnd la producerea inundaiilor; 5. cnd este consecina unei ninsori nsoite de viscole puternice (ex. viscolul din 23-25 decembrie 2003) care determin nzpeziri si implic costuri mari de consum de energie pentru deszpezire si restabilirea

circulaiei si legturilor prin cablu. 10.1.7. Viscolul Viscolul este un fenomen meteorologicde risc deosebit de complex, care se caracterizeaz prin cderi abundente de zpad nsoite de vnturi cu viteze mari. Asadar, viscolul se defineste ca un transport de zpad deasupra suprafeei pmntului provocat de vnt suficient de puternic si turbulent, nsoit sau nu de ninsoare (stea si colab. 1965; Blescu, Besleag, 1962). Viscolul este caracteristic anotimpului de iarn, dar poate s apar la nceputul si sfrsitul sezoanelor de tranziie, respectiv foarte trziu toamna si foarte devreme primvara. 168 Dintre factorii de risc asociai viscolului amintim: vizibilitatea redus care determin accidente n lan; vntul puternic, care determin spulberarea zpezii (din spaiile deschise si acumularea ei n locuri adpostite) si are efecte mecanice deosebit de importante (ruperea crengilor arborilor si a conductorilor aerieni etc.); scderea temperaturii aerului care determin degerturi culturilor agricole n perioada de vegetaie; depunerile groase de ghea pe conductorii aerieni (care au ca efect ntreruperea energiei electrice), pe sosele (ntrerupnd transportul rutier), pe vegetaie (distrugnd esuturile vegetale, corzile viei de vie, ramurile copacilor) etc. Viscolele au fost clasificate n funcie de viteza vntului astfel: moderate (< 10 m/s), puternice (11-15 m/s) si violente (>15 m/s). Viscolul produce o serie de efecte negative asupra strii de sntate a populaiei, mediului si economiei. Din cauza temperaturilor sczute nregistrate n timpul viscolului pot aprea mbolnviri ale aparatului respirator si cardio-vascular, dar si ale ochilor prin contactul direct cu particulele de ghea sau din cauza albedoului foarte mare al zpezii. Zpada spulberat produce dificulti serioase transporturilor rutiere, feroviare, dar si celor aeriene. De asemenea, sunt afectate si transporturile navale, din cauza valurilor mari produse de vnt, sau datorit ngheurilor, favorizate de temperaturile foarte sczute (ngheul Dunrii n ianuarie 1986). Viscolul provoac spulberarea zpezii (cu rol termoizolator si de rezerv de ap) de pe suprafeele cultivate, care, ulterior sunt supuse ngheului si/sau sunt private de rezerva de ap necesar parcurgerii fazelor vegetative de primvar. Prin depunerile de zpad si ploaie ngheat, viscolul provoac ruperea ramurilor arborilor, ruperea cablurilor electrice, telefonice si telegrafice. Alte consecine negative survin n urma topirii stratului de zpad provocat de viscol care poate determina inundaii catastrofale. n vederea diminurii pagubelor provocate de viscole, se impune luarea unor msuri, att de ordin preventiv, ct si de combatere propriu-zis (Ciulache, Ionac, 1995, Moldovan, 2003, Vduva, 2004).

Msurile de ordin preventiv sunt, la rndul lor pe termen lung si pe termen scurt. Msurile preventive pe termen lung se refer la: plantaii de perdele forestiere; instalarea de parazpezi n lungul principalelor ci rutiere si ferate; constituirea rezervei de hran pentru 169 oameni si animale; pregtirea materialelor antiderapante (nisip, sare) si a parcului de autoutilitare care intervin n astfel de situaii. Msurile preventive pe termen scurt se refer la: elaborarea unor prognoze ct mai exacte; adpostirea animalelor; mprstierea de material antiderapant; soferirii care trebuie s plece la drum trebuie s aib masinile echipate cu lanuri, s posede telefon mobil, saci de dormit, lopei, ap si hran. Msurile de combatere a viscolului constau n: dezpezirea arterelor de circulaie, asigurarea alimentrii cu energie electric si termic si acordarea de asisten medical persoanelor care au nevoie. n Romnia, viscolul se poate produce n orice regiune, dar zonele cele mai afectate sunt cele din sudul si estul rii expuse adveciilor maselor de aer polar sau arctic (purtate la nivelul solului de crivul din est si nord-est), care se interfereaz cu aerul tropical cald si umed (transportat de curenii de altitudine din sud si sud-vest situate n faa barajului orografic al Carpailor (Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei si centrul si estul Cmpiei Romne). n celelalte regiuni viscolul devine un fenomen rar si ocazional. Situaiile sinoptice, care genereaz fenomenul de viscol, sunt asociate, la nivelul suprafeei terestre, cu o advecie de aer foarte rece, n condiiile existenei unui maxim barometric n regiunile situate la N si E de teritoriul Romniei (Anticiclonul Est-Europoan, Anticiclonul Scandinav, bru anticiclonic extins zonal). Tot la nivelul solului are loc si o advecie de aer maritim tropical, cald si umed, facilitat de un ciclon mediteranean (retrograd), centrat n zona Mrii Negre. n altitudine trebuie s existe o dorsal sau un nucleu de aer foarte rece, cu deplasare dinspre NNE. n aceste condiii, la nivelul solului se va constata prezena unui vnt foarte puternic, dinspre NNE sau NE (Crivul), vitezele nregistrate putnd fi cuprinse ntre 50-60 si 180 km/h (Moldovan, 2003). Numrul mediu anual de zile cu viscol, comparativ cu durata intervalului posibil cu fenomene de viscol este foarte mic. Cele mai puine zile cu viscol (1-2 zile) se produc n Depresiunea Transilvaniei si Cmpia Banato-Crisan, iar cele mai multe n regiunile extracarpatice, cu maximul n Brgan (5-7 zile anual), urmat de Podisul Brladului (cu 5 zile/an), cea mai mare parte a Cmpiei Romne si Dobrogea (3-4 zile cu viscol). 170 Viscolul apare cel mai frecvent n perioada noiembrie - martie, el putnd s se produc mai rar si n octombrie sau aprilie. Arterele de circulaie cele mai afectate de viscol, sunt cele situate pe direcia crivului, dintre care menionm (Bogdan, Niculescu, 1999; Vduva, 2004; Vduva, Vldu. 2008):

Autostrada Soarelui Bucuresti-Lehliu-Constana Bucuresti-Ploiesti Bucuresti-Alexandria Bucuresti-Buzu-Suceava Bucuresti-Giurgiu Buzu-Furei-Fetesti Furei-Tecuci Furei-Galai Buzu-Brila Urziceni-Slobozia Urziceni-Buzu-Brila Iasi-Pascani Galai-Tecuci-Brlad-Vaslui-Iasi. Aceste artere de circulaie sunt afectate de aproape toate viscolele puternice care au loc n sud-estul Romniei. n timpul viscolelor din 1-4 februarie 1954 si 4-7 ianuarie 1966 aceste artere au fost impracticabile 7-10 zile consecutive din cauza nzpezirilor, ntreruperii legturilor telefonice si telegrafice (Bogdan, Niculescu, 1999). Sunt si situaii recente, ca n decembrie 2003, cnd viscolul a meninut ntrerupt circulaia timp de 2-3 zile consecutiv, din cauza neinterveniei la timp pentru deszpezire si ianuarie (22-23 ianuarie la Constana) 2004, cnd viteza vntului n timpul viscolului a depsit 100-120 km/h, rupnd acoperisurile blocurilor, iar resturile acestora au rupt crengile arborilor si au afectat autoturismele staionate n apropiere (Vduva, 2005). De asemenea, n perioada 23-27 februarie 2007 drumurile au fost nchise n Moldova din cauza viscolului, n unele locuri zpada depsind un metru iar temperaturile au sczut sub -20C (-26C la Rdui n noaptea de 23-24 februarie 2007). Viscolul poate fi considerat ca unul din cele mai agresive riscuri climatice din 171 Romnia att prin intensitatea condiiilor genetice, ct si prin efectele negative produse de acesta. Octavia Bogdan (1999), realizeaz harta expunerii teritoriilor la riscul viscolului, pe baza numrul anual de zile cu viscol (N) si al grosimii maxime absolute a stratului de zpad (G cm), stabilind patru trepte de vulnerabilitate la care sunt supuse terenurile Romniei, astfel (fig. 10.8.): 1. Terenuri cu vulnerabilitate mic (N = 1-2 zile; G = 60-120 cm) caracterizeaz partea vestic si central a Romniei. 2. Terenuri cu vulnerabilitate intermediar (N = 2 -3 zile; G = 100-125 cm) cuprind terenurile situate n zonele de tranziie, dintre cele cu vulnerabilitate mic si mare. 3. Terenuri cu vulnerabilitate mare (N = 4-9 zile; G = 120 -175 cm) sunt teritoriile aflate n estul si sud-estul rii. 4. Terenuri cu vulnerabilitate combinat (mic n depresiuni datorit adpostului si mare pe culmile muntoase).

Fig. 10.8. Vulnerabilitatea teritoriilor Romniei la viscol: 1. mic; 2. intermediar; 3. mare; 4. combinat (Bogdan, Niculescu, 1999). 172 10.1.8. Ceaa Este un ansamblu de picturi mici de ap sau de cristale fine de ghea (sau ambele), aflate n suspensie n stratul de aer din imediat apropiere a suprafeei terestre. Cnd densitatea ceii este mare, vizibilitatea orizontal se reduce la mai puin de 1km. Ceaa are, n general, aspectul unui vl albicios care acoper peisajul. n atmosfera regiunilor industriale, cu emanaii puternice de fum si praf, ceaa capt o nuan galben murdar, devenind mult mai stabil. Ea ncepe s se formeze chiar la o umiditate a aerului mai mic de 100%, datorit nucleelor de condensare aflate n suspensie n atmosfer. Att structura ct si caracteristicile microfizice ale ceii sunt identice cu cele ale norilor de care se deosebeste numai prin faptul c se afl n contact cu suprafaa terestr, n timp ce, norii au baza la o anumit nlime deasupra acesteia. Ceaa este alctuit numai din picturi de ap, atunci cnd temperatura punctului de rou este pozitiv; din picturi de ap suprarcite si cristale de ghea, la temperaturi cuprinse ntre 0 si -40C si numai din cristale de ghea, cnd temperaturile scad sub -40C. Picturile de ap, care alctuiesc ceaa au dimensiuni variabile cu raza cuprins ntre 1 si 60 , cnd temperaturile sunt pozitive si sub 5, cnd temperaturile sunt negative. n cazul aerului ceos picturile au raza sub 1. n funcie de condiiile sinoptice n care apare, ceurile pot fi grupate n trei categorii: ceuri din interiorul aceleiasi mase de aer, ceuri frontale si ceuri urbane. Fiecare prezint mai multe subtipuri cu mai multe variante, astfel (Mhra, 2001): CEAA DIN INTERIORUL ACELEIASI MASE DE AER CEAA DE RCIRE, se difereniaz prin modul de rcire a aerului sub punctul de rou, care este, de fapt, ceaa radiativ. CEAA DE ADVECIE, se formeaz prin deplasarea aerului rece peste regiuni mai calde, acvatice sau invers. 173 n funcie de modul cum se produce advecia, deosebim: Ceaa de rcire a aerului tropical, se formeaz iarna, cnd aerul tropical maritim ptrunde prin advecie peste suprafeele mai reci de la latitudini superioare. Ceaa de litoral, se formeaz vara, cnd aerul continental cald se deplaseaz peste regiunile litorale mai reci, sau iarna, cnd aerul maritim mai cald se deplaseaz peste regiunile litorale mai reci. Ceaa maritim, se formeaz n regiunile de contact a doi cureni maritimi, unul cald si altul rece. Ceaa advectiv-radiativ, se formeaz atunci cnd aerul se rceste att pe cale advectiv ct si pe cale radiativ.

Ceaa de versant, se formeaz n urma miscrilor ascendente, lente pe versanii munilor si a rcirilor adiabatice, a maselor de aer umed. CEAA DE EVAPORAIE, apare atunci cnd temperatura aerului este mai rece dect cea a suprafeei de evaporare a apei. CEAA FRONTAL, se formeaz din cauza umezirii aerului de ctre precipitaiile frontale si a evaporrii lor de pe solul umezit. n acest caz, temperatura aerului de la suprafaa solului trebuie s fie mai cobort dect cea a aerului situat mai sus si dect a ploii ce cade. CEAA URBAN este un amestec de picturi de ap, fum, praf si diverse gaze care alctuiesc smog-ul. Formarea ei este favorizat de concentraia crescut n perimetrul oraselor a nucleelor de condensare, cu accentuate proprieti higroscopice, provenite mai ales n urma arderii incomplete a combustibililor (industriali, casnici, auto), precum si a emisiilor de la diferite uniti economice. Totodat, aceste nuclee de condensare au o capacitate radiativ mai ridicat, ceea ce favorizeaz rcirea lor mai intens n cursul nopii, prin emisie de radiaie infrarosie. Astfel, condensarea este accelerat, chiar dac temperatura aerului este situat deasupra temperaturii punctului de rou, iar umezeala relativ a aerului este sensibil mai mic de 100% (Moldovan, 2003). Repartiia numrului anual de zile cu cea este difereniat n funcie de condiiile locale de formare. Cea mai mare frecven a 174 acestor zile se localizeaz pe vrfurile cele mai nalte ale Carpailor, unde sunt 250-300 zile pe an (Vf. Omu -288.6 zile). n Podisul Transilvaniei si al Moldovei frecvena acestor zile se reduce la 45-70 zile, iar n partea central a Cmpiei Romne la 40-70 de zile. Cea mai mic frecven, 30-40 zile, se remarc pe litoral si deasupra Deltei Dunrii (Mangalia 28.7 zile; Sulina 35.9 zile). Regimul anual al ceii se caracterizeaz pentru regiunile de cmpie si dealuri printr-un maxim n lunile de iarn si un minim vara. n regiunile montane numrul zilelor cu cea este mare n toate lunile anului, ajungnd la 20 zile lunar pe cele mai mari nlimi. Frecvena maxim a acestor zile este n lunile mai si iulie (25 zile), cnd pe culmile nalte ale Carpailor se dezvolt intens convecia termic ascendent. Numrul maxim anual de zile cu cea a depsit 45-75 de zile pe ntreg teritoriul rii, culminnd pe cele mai mari nlimi ale Carpailor (Vf. Omu 322 de zile, Vf. arcu -304 zile). 10.2. FENOMENE CLIMATICE DE RISC POSIBILE N SEMESTRUL CALD AL ANULUI n semestrul cald al anului datorit adveciilor maselor de aer fierbinte tropical, continentalizrii maselor de aer oceanic si temperaturilor ridicate au loc o serie de fenomene de risc ca: grindina, ploile toreniale, orajele. 10.2.1. Grindina Grindina este un fenomen de risc de scurt durat si reprezint

o form de precipitaii solide alctuite din granule transparente sau opace de ghea (numite popular pietre), cu aspect sferoidal, conic sau neregulat, cu diametru cuprins ntre 5 si 50 mm si greutatea de la cteva grame pn la 300g, care cade din norii Cb n timpul averselor de ploaie. Apariia grindinei este legat de prezena norului Cumulonimbus, nor de front rece care determin un contrast termic foarte mare ntre aerul cald de la sol nlat n altitudine si aerul rece din altitudine. 175 Nucleul bobului de grindin (este de fapt bobul de mzriche) se formeaz n partea superioar a norului cumulonimbus, n urma sublimrii vaporilor de ap. Purtat de curenii descendeni pn n zona median a norului, unde predomin picturile de ap n stare suprarcit, n jurul bobului de mzriche moale se depune un strat de ghea transparent, ca urmare a ngherii acestor picturi. Transportat de curenii ascendeni din nou spre partea superioar din nor, bobul de grindin se acoper cu un strat de ghea opac, format prin condensarea solid a vaporilor de ap pe suprafaa sa. Curenii descendeni aduc din nou bobul de grindin n zona median, unde se depune un alt strat de ghea transparent. n urma repetrii acestor miscri ascendente si descendente, bobul de mzriche ajunge la greuti care nving fora curenilor ascendeni si cade la suprafaa terestr. Alte condiii necesare formrii grindinei sunt: o cantitate mai mare de ap lichid ntre baza norului si nivelul de nghe al picturilor mari; umezeal specific mare la sol (7-10g/kg); deficit de umezeal mic pn la nlimi mari; dou treimi din masa norului s se situeze mai sus de izoterma de -5C; temperatura la partea superioar a norului Cb s fie cuprins ntre -30 si -60C; temperatura maxim la sol s fie mai mare sau cel mult egal cu temperatura de cumulizare, iar nivelul de cumulizare s nu se situeze prea sus (Blescu, Militaru 1966, citai de Moldovan, 2003). Specific grindinei este faptul c ea cade pe fsii nguste de teren (lungi de cteva sute de km si late de 10-15 km), iar suprafaa activ afectat este ngust si cu delimitri nete. La latitudini temperate, frecvena maxim a grindinei se realizeaz n perioada cald a anului. Grindina, nu se formeaz niciodat atunci cnd temperatura la suprafaa solului este negativ. Prin efectul mecanic (de lovire), bobul de grindin produce pagube mari pomilor fructiferi, viei de vie, legumelor, zarzavaturilor si culturilor agricole, aflate n diferite faze de vegetaie, ajungnd uneori pn la compromiterea total a acestora. De asemenea, are si alte consecine negative: victime umane, spargerea geamurilor, a iglelor (fig. 10.9.). 176 Fig. 10.9. Consecinele grindinei asupra acoperisurilor locuinelor (Foto. Valeriu Rata, www.tarnova.info) Efectele negative asociate grindinei sunt condiionate de mai muli factori, cele mai mari pagube aprnd n urmtoarele situaii (Bogdan, Niculescu, 1999): cnd se produc n plin sezon de vegetaie,

surprinznd pomii fructiferi n faza de nflorire, via de vie n faza de formare a bobului, culturile nspicate; cnd este nsoit de vnturi tari; cnd dimensiunea bobului de grindin depseste 10 mm diametru (fig. 10.10.); cnd durata fenomenului este mare; cnd densitatea boabelor de grindin pe 1m2 este foarte mare; cnd formeaz strat de ghea gros care se menine pn la cteva zile; cnd se produce dup perioade lungi de secet cu sol uscat, fapt care favorizeaz procese intense de eroziune; cnd diametrul este sub 10 mm, iar durata cuprins ntre 10 si 15 min. 177 Fig. 10.10. Dimensiunea bobului de grindin Sursa: www.stormgasm.com Octavia Bogdan, Elena Niculescu (1999), realizeaz harta vulnerabilitii teritoriilor Romniei fa de grindin, pe baza numrului mediu (n) si maxim anual (N) de zile cu grindin, stabilind patru trepte de vulnerabilitate fa de grindin la care sunt expuse teritoriile rii, astfel (fig 10.11): 1. Teritorii cu vulnerabilitate mic (n<1; N>4 zile). Sunt teritoriile cu influene continentale sau cele cu influene pontice din estul si sud-estul Romniei (Podisul Dobrogei, litoralul, Delta si Blile Dunrii, Brganul, Cmpia Buzu-Siret, culoarele Prutului si Siretului, Cmpia Moldovei) dar si regiunile joase de cmpie din nord-vestul rii. 2. Teritorii cu vulnerabilitate intermediar (n = 1-2 zile; N = 4-5 zile). Sunt majoritatea teritoriilor din Cmpia si Dealurile de Vest, sud-vestul Olteniei, vestul Brganului, Cmpia dunrean de terase, Podisul Transilvaniei, Podisul Brladului, Podisul Sucevei si Subcarpaii Moldovei. 178 Fig. 10.11. Vulnerabilitatea teritoriilor Romniei fa de grindin: 1. mic; 2. intermediar; 3. mare; 4. combinat 3. Teritorii cu vulnerabilitate mare (n = 2 - 6 zile; N = 5 - 10 zile). Se remarc n arealul de interferen a circulaiei de vest si de est, n sectorul central-sudic al Romniei. Insular apar n mprejurimile oraselor Constana si Brila, n Culoarul Timisului, Dealurile Lipovei, Podisul Transilvaniei si Brganul Central. 4. Teritorii cu vulnerabilitate combinat (n funcie de expoziia versanilor fa de advecia aerului umed, sau fa de gradul de insolaie). Se remarc n regiunile montane, unde orict de mare ar fi gradul de vulnerabilitate la grindin, pagubele nu sunt att de mari ca n cazul terenurilor agricole. n vederea diminurii pagubelor provocate de grindin, se impune luarea unor msuri imediate de combatere a fenomenului (nsmnarea norilor Cb cu iodur de argint, transportat n masa norului cu ajutorul rachetelor antigrindin) si cunoasterea ct mai amnunit a fenomenului din punct de vedere climatologic (numrul mediu si maxim lunar si anual de zile cu grindin, dimensiunile bobului de grindin, durata medie si maxim a grindinei etc.). 179

Numrul mediu anual al zilelor cu grindin marcheaz o tendin de scdere a frecvenei fenomenului, de la vest spre est, dinspre sectorul cu influene oceanice (cu aer umed si rece), spre cel cu influene ale aerului continental (mai cald si uscat). Zilele cu grindin se reduc pe msura cresterii gradului de continentalism si cresc odat cu cresterea altitudinii datorit antrenrii dinamice a aerului supranclzit n miscri ascensionale pe vertical sub influena conveciei termo-dinamice. Astfel, cele mai multe zile cu grindin se remarc n Munii Carpai (3-6 zile n Carpaii Orientali, 3-11 zile n Carpaii Meridionali si 3-5 zile n Munii Apuseni). Frecvena scade odat cu reducerea altitudinii (1-2 n regiunile deluroase, Cmpia Banatului, Oltenia si o zi n Brgan, Cmpia Siretului Inferior si Podisul Dobrogei) si deasupra suprafeelor umede (unde predomin curenii descenden), (sub o zi n Delta Dunrii, litoralul Mrii Negre, marile culoare de vale). n cursul anului, grindina este posibil din aprilie pn n octombrie, pentru toate regiunile rii, cu mici diferenieri regionale. Astfel, la munte grindina este posibil n intervalul aprilie-noiembrie; la deal, podis si regiunile subcarpatice, n intervalul februarie-noiembrie, n regiunile de cmpie din februarie pn n august, iar pe litoral din martie pn n octombrie. n cursul zilei, producerea grindinei este legat de perioada cea mai cald din zi, de obicei, dup amiaza, ntre orele 14-16, cnd se realizeaz nclzirea excesiv a suprafeei active, dar poate cdea si noptea si dimineaa fiind legat de prezena unor perturbaii frontale, puternice, nsoite de oraje si furtuni violente. Durata grindinei este foarte redus, de la cteva minute (5 minute) n regiunile de cmpie si pe litoral, pn la 15 minute n regiunile de deal si de munte. Au fost ns si situaii, n care grindina s-a produs cu o durat excepional (Bogdan, Niculescu, 1999): 105 min. la Vf. Omu (9.07.1963); 28 min. la Bucuresti-Bneasa (9.05.1961); 12 min la Constana (mai 1974). n timpul unui an, grindina poate nsuma o durat medie de peste 3 ore la munte, 0.3 ore n regiunile de deal-podis, 0.2 ore n cele de cmpie si 0.1 ore pe litoral (Iliescu, Popa, 1983). 180 Desi este un fenomen rar ntlnit, grindina poate produce calamiti naturale de mari proporii n foarte scurt timp. Ea poate provoca pagube mari n urmtoarele condiii: cnd este nsoit de vnturi tari; cnd are dimensiuni mari si durata fenomenului este mare; cnd are dimensiuni mici si durata fenomenului este mare; cnd surprinde culturile agricole si pomii fructiferi n diferite stadii de dezvoltare afectnd buna desfsurare a ciclului biologic. 10.2.2. Ploile toreniale

Sunt rezultatul nclzirii inegale a suprafeei terestre si a dinamicii foarte active a aerului umed tropical peste teritoriul rii noastre n perioada cald a anului. Ele se caracterizeaz prin cantiti mari de ap czute ntr-un timp foarte scurt, avnd intensitate mare si consecine asupra modelrii versanilor si asupra eroziunii si splrii solului de substanele nutritive. Cele mai importante averse din acest punct de vedere sunt cele selecionate dup criteriul Hellmann, care in seama de durata total, intensitatea medie, cantitatea de ap czut (Donciu, 1929), dup cum se remarc n tabelul 10.2. Parametrii caracteristici ploilor toreniale (averse) care cad pe teritoriul Romniei (intensitate, durat, cantitate) variaz teritorial dependent de altitudine, forma de relief, rolul de baraj orografic al Carpailor fa de adveciile de aer umed si fa de radiaia solar, ca si de alte condiii locale si de timp (Bogdan, Niculescu, 1999). Tabel 10.2. Parametrii ploilor toreniale dup criteriul Hellmann Ploi toreniale Ploi excesiv Durata (minute) de toreniale Intensitatea medie (mm/min.) 15 1.00 >2.00 615 0.80 1.60 1630 0.60 1.20 3145 0.50 1.00 4660 0.40 0.80 61120 0.30 0.60 121180 0.20 0.45 >180 0.12 0.30 Sursa: Bogdan, Niculescu, 1999 181 Cele mai puternice averse se produc n regiunile cele mai aride din ar, recordul deinndu-l Brganul, cu ploaia produs la Viziru, la 27.05.1939, care a avut intensitatea medie de 6.63 mm/min. si o durat de trei minute, timp n care s-au nregistrat 19.9 mm ap. Un alt sector cu averse puternice este cel al dunelor de nisip de la Ciuperceni Calafat, unde nisipul se ncinge foarte tare, iar frecvena aerului umed tropical, instabil este relativ mare n regiune (ex. ploaia din 28.06.1945 de la Ciupercenii Vechi, cu intensitatea medie de 6.15 mm/min, durata de 2 min, iar cantitatea total realizat, de 12.3 l/m2 (op. citat). n regiunile de cmpie din vestul Romniei, cu influene oceanice, ploile toreniale au intensitate medie mai mic, variind ntre 0.75 mm/min la Satu Mare si 4.34 mm/min la Arad. Odat cu cresterea altitudinii, intensitatea averselor se reduce, deoarece creste umezeala aerului. n regiunea subcarpatic si de podis s-au realizat averse cu intensiti medii de 4 mm/min, iar n regiunea montan, intensitatea medie nu a depsit 3 mm/min. Durata ploilor toreniale este n raport invers proporional cu intensitatea acestora. Astfel, cu ct durata este mai mare, intensitatea

este mai mic si invers. Cantitatea de ap realizat este direct proporional cu durata si intensitatea ploii. Cea mai mare cantitate de ap se realizeaz n cazul averselor de origine frontal, cnd contrastul termo-baric este foarte mare (op. citat). Cantitile mai mari de 120 mm ap, au avut o durat de pn la 60 minute si au fost posibile n regiunile joase, cu altitudini sub 300 m. Dintre ploile toreniale cu caracter de risc climatic, care s-au produs n ultimul deceniu al secolului XX si care prin consecinele lor au fost cu adevrat devastatoare se remarc si ploile din vara anului 1991, din luna iulie, lun care este de fel secetoas. Ea s-a caracterizat prin mai multe intervale ploioase: 1-7; 15-19; 22-23; 26-30 iulie, cu caracter catastrofal pentru partea de est a Romniei. Este si cazul ploii din 3 iulie 1991, care s-a produs n jurul orei 15, cnd un ciclon cu caracter retrograd cu direcia sud-est nord-vest, s-a abtut peste Subcarpaii Curburii si mai ales, peste cei ai Moldovei, determinnd o avers deosebit de puternic, nsoit de furtun, descrcri electrice si 182 grindin (ceva mai mic dect oul de porumbel) care a afectat o bun parte din judeul Bacu. n numai 5 minute, ploaia a determinat un strat de ap de 4 m nlime, pe vile Tra si Brnesti, care venea la vale cu tot ce ntlnea n cale: stlpi de telegraf, copaci, animale, garduri, cotee de animale si cteva victime omenesti au fost duse la vale de apele dezlnuite. De pe dealurile albite de grindin, se scurgea un perete nalt de 7 m si lat de 15-20 m, care a ras totul n cale, inclusiv locuine umane (Bogdan, Niculescu, 1999). Octavia Bogdan si Elena Niculescu (1999) realizeaz harta vulnerabilitii teritoriilor Romniei fa de intensitatea ploilor de var (inclusiv a celor toreniale), lund n considerare intensitatea medie a ploilor (i) si intensitatea maxim medie (l), stabilind patru trepte de vulnerabilitate, astfel: Teritorii cu vulnerabilitate mic (i < 0.03 mm/min; l = < 0.20 mm/min) sunt cele din vestul si partea central a rii cu influene oceanice). Teritorii cu vulnerabilitate intermediar (i = 0.03-0.04 mm/min; l = 0.2-0.3 mm/min) caracterizeaz cea mai mare parte a teritoriului Romniei (Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Delta Dunrii, litoralul Mrii Negre, Cmpia Romn, Subcarpaii Moldovei, jumtatea vestic a Podisului Transilvaniei si Culoarul Orstiei). Teritorii cu vulnerabilitate mare (i = 0.04-0.05 mm/min; l = > 0.30-0.40 mm/min) sunt situate n partea central-sudic a Romniei, sudul Cmpiei Moldovei, Subcarpaii Getici si ai Curburii, mpejurimile oraselor Bucuresti si Iasi. Teritorii cu vulnerabilitate combinat (n funcie de expoziia versanilor) caracterizeaz regiunile montane. 10.2.3. Descrcrile electrice (orajele) Sunt fenomene de risc de scurt durat si reprezint manifestri

luminoase (fulgerul) sau sonore (tunetul) ale unor descrcri electrice discontinui din atmosfer. Manifestarea luminoas a descrcrilor electrice care are loc n interiorul unui nor sau ntre doi nori poart numele de fulger. Manifestarea luminoas a descrcrilor electrice care are loc ntre nor si suprafaa terestr poart numele de trznet. Zgomotul sau bubuitura surd (efectul sonor) care nsoeste fulgerul 183 poart numele de tunet. Fulgerul si tunetul sunt cunoscute mpreun sub denumirea de oraje. Tunetul se aude mult mai trziu dect se vede fulgerul din cauz c viteza de propagare a sunetului (340 m/s) este mult mai mic dect cea a luminii (300 000 km/s). Producerea lor este legat n special de prezena norilor Cumulonimbus (deoarece sarcinile electice din interiorul acestor nori au valori suficient de mari -200 000 300 000 v/m - care pot da nastere unor descrcri electrice, ntre puncte situate la distana destul de mari unele fa de altele). Orajele sunt nsoite, de obicei, de precipitaii cu caracter de avers (sub form de ploaie, grindin, mzriche etc.) si intensificri ale vntului. Dup localizarea n spaiu si modul de manifestare, fulgerele au fost clasificate astfel (nstruciuni pentru observarea, identificarea si codificarea norilor si a fenomenelor meteorologice, 1986; Ciulache, Ionac, 2003): Descrcri la sol sau trznete au forma unei scntei imense care se formeaz ntre nor si suprafaa terestr. Ele au o traiectorie sinuoas si, de obicei, prezint ramificaii orientate n jos, care pleac dintr-un canal principal net conturat (fulger n linie sau band). Descrcri interne sau fulgere n pnz se produce n interiorul norului orajos si se manifest printr-o iluminare difuz, n care nu se poate identifica un canal net delimitat. n aceast categorie mai intr si fulgerele de cldur care constau din iluminri sau licriri difuze observate la orizont si provin de la focare orajoase ndeprtate. Descrcri atmosferice sau fulger linear se observ sub forma unei descrcri sinuoase, adesea ramificate, care pleac dintr-un canal bine conturat ce porneste dintr-un nor orajos, fr ca s ating suprafaa terestr. Fulger globular (fig. 10.12.) sfer incandescent cu un diametru mediu de 10 - 20 cm (rareori 1 m) care se formeaz n timpul descrcrilor electrice de mare intensitate, deplasndu-se lent prin aer sau deasupra suprafeei terestre si deformndu-se la trecerea prin spaii nguste, nainte de a disprea brusc printr-o explozie violent produs ca urmare a expansiunii bruste a gazelor comprimate n globul de foc. 184 Fulger n mtnii/ mrgele fulger rar avnd aspectul unui sirag de mrgele luminoase care constituie forma de tranziie ntre fulgerul linear si cel globular din cauza faptului c de-a lungul canalului de descrcare cu aspect de linie frnt apar numeroase puncte de

descrcare electric de mare intensitate. Fulger n trepte descrcare electric care se propag prin salturi succesive n interiorul unui canal principal de ionizare. Fulger - trasor stadiul iniial al unei descrcri electrice, ce se manifest prin pulsaii succesive de linii luminoase, care apar n urma stabilirii unui canal principal de ionizare prin care se propag, de obicei, descrcarea luminoas, de la baza norului, spre suprafaa terestr. Descrcrile electrice sunt periculoase pentru fiinele vii (provocnd decesul acestora) si produc mari pagube materiale (distrugerea reelei de transport a energiei electrice) si de mediu (incendii de diferite tipuri etc.). Pentru prevenirea si combaterea efectelor negative ale descrcrilor electrice se impune amplasarea de paratrznete si ndeprtarea obiectelor metalice pe care le avem asupra noastr. Persoanele care sunt surprinse, n locuri deschise, de o furtun cu descrcri electrice, este bine s rein urmtoarele recomandri (Stncescu, Baliff, 1976, citai de Moldovan, 2003): s nu se caute adpost sub copacii nali, n imediata vecintate a unui perete stncos vertical sau n gura pesterilor; s coboare ct mai rapid posibil de pe linia crestei; poziia cea mai bun n adpost este cea ghemuit, cu genunchii la piept; o nclminte de cauciuc, haine uscate si o pelerin de material plastic ofer o protecie mai bun; ntr-un automobil, cel mai sigur adpost este oferit de masina nssi, avnd geamurile nchise. 185 Fig. 10.12. Fulger globular (sursa: http://www.crytalinks.com/) Prin poziia sa pe glob, Romnia se afl ntr-o zon climatic cu activitate orajoas moderat. n repartiia teritorial a orajelor se 186 remarc tendina de scdere a frecvenei acestora dinspre vest si nordvest spre est si sud-est (n sensul circulaiei predominante a atmosferei si continentalizrii progresive a maselor de aer), dar si tendina de crestere a frecvenei acestora odat cu altitudinea (corespunztor antrenrii dinamice a aerului n miscri ascendente), (Geografia Romniei, I, 1983). Pe teritoriul Romniei, numrul mediu anual de zile orajoase are valorile cele mai mari (35-40 de zile) n regiunile de munte, mai ales pe pantele vestice si nordice, ca rezultat al proceselor advective si frontale. De asemenea, pe pantele cu expoziie sudic, apar fenomene orajoase, n urma dezvoltrii conveciei termice. n regiunile depresionare si pe vile adnci intramontane, fenomenele orajoase sunt mai puin frecvente dect pe culmile nalte, prezena acestora este legat de miscrile descendente ale aerului. Pe pantele sudice ale Subcarpailor Getici si ai Curburii, din cauza intensificrii proceselor termice si a instabilitii accentuate a

maselor de aer, numrul zilelor cu oraje este ridicat. n Cmpia Banato-Crisan si n partea central si vestic a Cmpiei Romne, numrul mediu anual al zilelor cu oraje variaz ntre 25 si 35 de zile, iar n Brgan, Cmpia Siretului inferior, Cmpia Moldovei si Podisul Dobrogei ntre 25 si 30 de zile. Pe litoral Mrii Negre si n Delta Dunrii se nregistreaz cel mai mic numr anual de zile orajoase (sub 20), ca urmare a miscrilor descendente ale aerului care se produc n zilele de var deasupra suprafeelor acvatice. Numrul maxim anual al zilelor cu oraje este mai mare cu 10-20 zile dect media anual, el depsind 45-65 de zile pentru ntreg teritoriul Romniei. Excepie face numai litoralul Mrii Negre si Delta Dunrii, unde orajele apar n 30-36 de zile anual. n cursul anului, numrul de zile cu oraje atinge un maxim n perioada cald a anului (mai-august) si un minim n cea rece (noiembriemartie). Durata anual medie a orajelor atinge cea mai mare valoare (> 80 ore), n regiunea de munte si valoarea cea mai mic (< 20 ore) pe litoral si n Delta Dunrii. n cursul anului, cea mai mare durat a orajelor se nregistreaz n semestrul cald, n luna iunie (18.1 ore). n semestrul rece, cnd este frecvent stratificarea stabil a troposferei, fenomenele orajoase nu se produc dect rar (El. Dumitrescu, 1976). 187 10.2.4. Roua Un alt fenomen climatic deosebit este roua, dar care nu constituie un risc climatic. Roua este o depunere pe sol sau n apropierea lui, de picturi de ap rezultate din condensarea vaporilor de ap. Ea apare numai atunci cnd suprafaa pe care se formeaz, s-a rcit pn la temperatura inferioar punctului de rou (temperatura la care aerul umed trebuie s se rceasc ca s devin saturat (Buiuc, 1990). Numrul mediu anual de zile cu rou variaz n funcie de frecvena si direcia de deplasare a maselor de aer, precum si de gradul de dezvoltare a proceselor locale care duc la formarea de rou. n depresiunile intracarpatice si intradeluroase, n culoarele vilor, n lunca, blile si Delta Dunrii, unde ziua au loc intense procese de evaporaie, iar noaptea rciri radiative si inversiuni de temperatur, care determin condensarea vaporilor de ap, numrul mediu anual de zile cu rou este cel mai lung din ntreaga ar variind ntre 100 si 150 de zile (119.1 zile la Hrsova). n regiunile de cmpie, pe msur ce dispar sursele de evaporaie numrul zilelor cu rou variaz ntre 60 si 130 de zile anual iar n regiunile cu foehn (datorit uscciunii) si pe litoral (datorit faptului c n timpul nopii apa micsoreaz efectul pierderii cldurii aerului din vecintatea ei si mpiedic condensarea), acestea totalizeaz 25-60 de zile (50.3 zile la Mangalia), (Vduva, 2003). n regiunile montane (>1500 m), unde vntul este foarte intens se produc cele mai puine zile cu rou (1-40 de zile), iar la peste 2500 m numrul acestora este mai mic de o zi (0.7 zile la Vf. Omu), (tabel 10.1.).

Numrul mediu lunar de zile cu rou. Creste din luna martie pn n septembrie-octombrie, dup care scade. n regiunile joase, depunerile de rou au cea mai mare frecven n lunile mai, septembrie si octombrie (8-20zile). Aceasta se datoreaz frecvenei mari a timpului anticiclonic, ce caracterizeaz sfrsitul verii si nceputul toamnei si stimuleaz procesele de rcire radiativ si de condensare a vaporilor de ap. 188 Tabel 10.1. Numrul lunar si anual de zile cu rou Staia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Hrsova 1.4 1.8 5.3 11.8 16.4 18.2 15.8 19.0 19.8 19.0 9.2 3.3 119.1 Adamclisi 0.8 0.3 2.6 7.1 11.3 13.2 10.7 10.9 15.0 15.1 6.9 2.2 96.1 Mangalia 0.2 0.8 3.1 7.6 8.6 6.2 2.8 3.8 5.4 6.7 3.6 1.5 50.3 Vf. Omu 0.1 0.3 0.2 0.1 0.7 Vldeasa 0.1 0.5 1.1 3.7 4.7 3.2 3.4 2.0 0.9 19.6 Iasi 0.5 0.7 1.7 1.5 1.4 0.8 1.3 1.9 3.3 5.1 3.7 1.9 23.8 Sursa: Geografia Romniei, I, 1983; Vduva, 2003 n lunile septembrie-octombrie, cnd se instaleaz seceta de toamn, frecvena mai mare a picturilor de rou poate suplini ntr-o oarecare msur, necesarul de ap al plantelor. 10.3. FENOMENE CLIMATICE DE RISC POSIBILE N TOT ANUL Dintre fenomenele climatice de risc posibile n tot anul, amintim: fenomenele de uscciune si secet; fenomenele cu exces de umezeal. Dintre acestea vor fi tratate numai fenomenele de uscciune si secet. Fenomenele de uscciune si secet Definirea fenomenului de secet O sumar trecere n revist a ctorva definiii ale secetei poate ilustra faptul c, privite fie si numai prin prisma deficitului de precipitaii, concepiile asupra acestui fenomen difer foarte mult. Astfel, dup diversi autori, prin secet se nelege (Geicu, 2001): Zece zile cu precipitaii mai mici de 5 mm (Brounov, nceputul secolului); 21 de zile sau mai mult n care precipitaiile reprezint cel mult 30% din media regiunii. Secet extrem cnd precipitaiile nu ating 10% din normala pe 21 de zile sau mai mult (Henry, 1906); Cel puin 14 zile consecutive n intervalul rece (octombriemartie) si cel puin 10 zile consecutive n intervalul cald (aprilieseptembrie), (dup Hellmann, citat de Donciu, 1928). Este metoda folosit cel mai frecvent n literatura romneasc; perioad de 15 zile fr precipitaii (Cole, 1933); 189 Perioada n care precipitaiile anuale reprezint 75% din medie sau cnd precipitaiile lunare reprezint 60% din cantitatea medie (Bates, 1935); Orice perioad n care precipitaiile reprezint mai puin de

85% din cantitatea normal (Hoyt, 1936); Trei sau mai multe luni consecutive cu deficit mai mare de 50% din cantitatea medie de precipitaii (Baldiwin-Wiseman, 1941); perioad cu precipitaii sub o anumit limit, foarte cobort (de exemplu 2.5 mm n 48 de ore), (Blumenstock, 1942); perioad de 20 de zile consecutive (sau mai multe) din sezonul martie-septembrie inclusiv, n care precipitaiile zilnice nu au atins niciodat 6.4 mm (Conrad, 1944); perioad cu vnt puternic, precipitaii sczute, temperatur ridicat si cu umezeal relativ foarte cobort (Condra, 1944); zi n care umezeala disponibil din sol a sczut sub un anumit procent din capacitatea solului (Van Baven-Verlinden, 1956) ; Rezultatul incapacitii resurselor de ap de a acoperi consumurile (Gibbs, 1984). Cauzele secetelor sunt deosebit de complexe. La apariia secetelor pot contribui oricare dintre componenii interni (schimbarea compoziiei atmosferei, variabilitatea sistemului cuplat atmosfer-oceancriosfer) sau externi (modificri ale orbitei Pmntului, schimbri n cadrul fluxului solar, modificri n repartiia, forma, suprafaa si configuraia oceanelor si continentelor, vulcanismul) care definesc si influeneaz sistemul climatic al Pmntului (Moldovan, 2003). Cea mai important cauz meteorologic a apariiei deficitului de precipitaii este predominarea timpului anticiclonic. Secetele pot fi clasificate n mai multe tipuri n funcie de: faza de evoluie, durat si perioada din an n care apar. Lambert si colab. 1990 (citat de Moldovan, 2003) clasific seceta astfel: atmosfric, pedologic, freatic, hidrologic (potamologic) si hidraulic. Ciulache, Ionac (1995) si Bogdan, Niculescu (1999) clasific secetele n trei categorii: atmosferic, pedosferic si mixt. 190 Das si colab. 2003 (citat de Blteanu, Serban, 2005) separ: seceta meteorologic, hidrologic, agricol si socio-economic. Povar (2004) stabileste urmtoarele tipuri de secet: atmosferic, a solului (edafic, pedologic sau pedosferic), hidrologic, hidrogeologic, mixt si agricol. Seceta atmosferic se caracterizeaz prin lipsa precipitaiilor, scderea umezelii relative a aerului sub 40% n condiiile unor temperaturi ridicate si viteze mari ale vntului (ambele mresc evapotranspiraia si reduc rezerva de ap din sol). Seceta pedosferic se datoreaz scderii rezervei de ap accesibil plantelor pn la nivelul coeficientului de ofilire. Seceta freatic apare atunci cnd rezerva de ap subteran este epuizat, afectnd pnza freatic si secarea izvoarelor. Seceta hidrologic se datoreaz absenei precipitaiilor si temperaturilor ridicate ducnd la secarea praielor si a rurilor. Seceta hidraulic se refer la scderea drastic a rezervei de ap util din lacurile de acumulare. Seceta mixt este o asociere a tuturor tipurilor

de secet menionate. Dintre toate tipurile de secet cea agricol este cea mai complex deoarece la declansarea ei contribuie mai multe medii naturale: atmosfera, hidrosfera, pedosfera si biosfera. n funcie de durata lor, secetele pot fi clasificate n: episodice, quasipermanente si permanente. Ele apar n regiuni cu climate specifice (temperat continental, arid si semiarid). n funcie de perioada din an n care apar pot fi difereniate secete de iarn, primvar, var si toamn (Bogdan, Niculescu, 1999). Seceta de iarn provoac diminuarea rezervei de ap din sol necesar declansrii procesului de vegetaie la nceputul primverii. Seceta de primvar se dezvolt pe seama rezervelor reduse din timpul iernii si ntrzie procesul de vegetaie. Ea este asociat si cu alte fenomene de risc cum ar fi vnturile puternice si furtunile de praf. Seceta de var are efecte negative asupra culturilor n funcie de tipul si fenofaza acestora. Seceta de toamn afecteaz semnturile de toamn n primele faze de vegetaie fcndu-le s intre n iarn, insuficient dezvoltate, cu o rezisten mic la temperaturile sczute din timpul iernii care urmeaz, ceea ce poate conduce la necesitatea rensmnrii cu alte culturi n perioada de primvar. 191 Seceta, ariditatea si desertificarea Secetele sunt fenomene complexe, cu manifestare lent, care angreneaz, n funcie de durat si intensitatea lor, un numr variat de componente ale mediului geografic. Secetele se manifest prin efecte asupra mediului atmosferic, ct si asupra nvelisului de sol, nvelisului vegetal, asupra lumii animale, ca si asupra resurselor de ap; de aceea, nu ntmpltor se vorbeste de secet atmosferic, hidrologic si agricol. Seceta este asociat n mod obisnuit, cu lipsa precipitaiilor atmosferice pe o perioad suficient de lung pentru a provoca efecte negative vizibile asupra diferitelor componente ale mediului geografic si n primul rnd asupra vegetaiei, solului si hidrografiei. Dou componente atmosferice (care intr n ecuaia bilanului hidric), prezint o importan major pentru definirea secetei: precipitaiile atmosferice, reprezentnd componenta activ si evapotranspiraia, reprezentnd componenta pasiv a bilanului. Pentru a deosebi seceta de ariditate, care definesc un deficit hidric, trebuie fcute urmtoarele precizri. Seceta reprezint un fenomen si de aceea este determinat n timp; ariditatea reprezint o caracteristic a unui anumit loc, ca urmare a persistenei secetei reducerii nivelului freatic ceea ce corespunde unei determinri n spaiu (deci are un caracter local sau regional), la acestea contribuind si impactul antropic (Vasenciuc, 2001, Geicu, 2002). Circulaia general a atmosferei este foarte important n ambele situaii; dac n cazul secetei accentul cade pe perturbaiile care apar n circulaia maselor de aer, n cazul ariditii consecvena cu care se manifest un anumit tip de circulaie si ntr-o oarecare msur impactul antropic, joac rolul definitoriu (Strategia naional si programul

de aciune privind combaterea desertificrii, degradrii terenurilor si secetei (2000)). Instabilitatea raporturilor dintre principalii centri barici (Anticiclonii Azoric, Est-european, nord-Scandinav si din sud-vestul Asiei) determin variaii importante n durata meninerii unui anumit context meteorologic; astfel, se pot nregistra, att durate nsemnate cu circulaie ciclonic, aductoare de precipitaii abundente si perioade importante cu regim anticiclonic, specific manifestrii fenomenului de secet, ct si trecerii rapide de la regimul anticiclonic la circulaia ciclonic si invers, cu modificrile specifice n starea timpului. 192 Seceta si ariditatea se difereniaz si prin aciunea lor asupra componentelor mediului natural si n primul rnd asupra nvelisului vegetal, astfel manifestarea secetei poate impune cel mult adaptri ale speciilor existente, n timp ce ariditatea are efect restrictiv n aceast privin (de exemplu, vegetaia forestier nu se poate dezvolta normal n spaii cu precipitaii sub pragul de 400 mm/an), (Geicu, 2001). Anomaliile climatice, cu modificri semnificative n distribuia spaio-temporal, pot fi cauza prelungirii episoadelor aride, cresterii temperaturii si intensitii vntului. n mod similar, presiunea antropic duce la suprautilizarea resurselor naturale terestre si la extinderea suprafeelor cultivate, dincolo de limitele ntre care echilibrul ommediu poate fi meninut (Vasenciuc, 2001). Lipsa cantitilor de precipitaii n anumite regiuni si intervale de timp, genereaz fenomene de uscciune, iar dac acestea persist, se instaleaz seceta (seceta atmosferic). Complexul de fenomene care particip la declansarea secetelor includ si rezerva de ap din sol accesibil plantelor, umezeal si temperatura aerului, evapotranspiraia, viteza vntului etc., acestia reprezentnd principalii parametri climatici care definesc starea timpului uscat sau secetos. Dac seceta atmosferic persist, atunci se instaleaz seceta pedosferic. Seceta se caracterizeaz si prin ali parametri cum sunt: parametri care definesc caracteristicile suprafeei active, factori care definesc particularitile fiziologice ale plantei (soiul si faza de vegetaie, gradul de rezisten la uscciune), ca si factorii care evideniaz influena antropic asupra mediului (starea terenului si agrotehnica folosit, care pot facilita epuizarea apei din sol) (Donciu, 1928, Agrometeorologie, 1970, Bogdan, 1978 si 1980, Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983 etc.). Perioada lipsit de precipitaii faciliteaz absoria energiei solare de ctre sol, n proporie de circa 44%, care prin transformarea ei n cldur, duce n mod inevitabil la supranclzirea acestuia si a aerului. n acest mod creste evapotranspiraia, rezultanta direct fiind reducerea treptat a rezervei de ap accesibil plantei (Donciu, Gogorici, 1973). Reducerea umezelii din sol si aer este determinat si de vnturile calde si uscate, cu viteze mari (Fetov si colab., 1963). 193

Uscciunea si seceta este difereniat si de tipul de sol afectat, de relieful variat, de tipul de culturi si plante din regiunea n care se manifest aceste fenomene. Deoarece, absena precipitaiilor se poate face resimit n orice anotimp, se poate vorbi despre seceta de iarn, primvar, var sau toamn cu consecine difereniate, n raport de stadiul culturilor, secete care influeneaz calitatea vieii (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983, Bogdan, Niculescu, 1999). Cercetrile efectuate de ultimele dou autoare (1995, 1999) au relevat urmtoarele: n Podisul Central Moldovenesc, fenomenele de uscciune si secet afecteaz arii care ajung pn la 500 m altitudine datorit influenelor continentale de ariditate mai puternice, din estul continentului. Regiunile mai nalte din dealuri, podisuri, subcarpai si Carpai nu sunt afectate de aceste fenomene din cauza altitudinii si uneori a influenelor moderatoare din vest. n aceste regiuni sunt prezente numai perioadele umede, excedentare pluviometric, excepie fcnd numai sud-vestul Podisului Transilvaniei cu efecte foehnale unde se produc numai fenomene de uscciune n 1-2 luni/an. n regiunile de cmpie si dealuri din vestul rii, se produc numai fenomene de uscciune (2-3 luni n Cmpia Banatului si Cmpia Muresului, 1-2 luni n Cmpia Crisurilor si n Dealurile Banatului, sub o lun n Cmpia Somesului, Dealurile Crisene si Somesene), datorit influenelor oceanice, vestice. n regiunile situate n sudul si sud-estul rii, fenomenele de uscciune si secet sunt mult mai nuanate regional, din cauza influenelor continentale de ariditate, submediteraneene si pontice si a efectelor de foehn de la Curbur. Fenomenele de uscciune au o durat de 3-4 luni/an, n Cmpia Olteniei, din care 1-2 luni sunt fenomene de secet. n Cmpia piemontan Pitesti si Trgoviste unde altitudinea este mai mare (300m), durata fenomenelor de uscciune se reduce la o lun si chiar mai puin. Durata fenomenelor de uscciune si secet creste spre sud-estul Romniei, astfel c, n Brgan ajunge la 3-4 luni (din care 1-2 cu fenomene de secet), n Podisul Dobrogei la 4-5 luni (din care 2-3 luni cu fenomene de secet) pe latura dunrean si 6 luni (din care peste 3 luni cu fenomene de secet) pe cea maritim datorit influenelor continentale excesive si a celor 194 pontice. n prezent, n Podisul Dobrogei de Sud, seceta si aridizarea sunt riscuri climatice, nu numai posibile, ci chiar reale; ele au o succesiune neperiodic n timp, dar cu frecvena cea mai mare din Romnia. Desertificarea este un risc climatic care indic o tendin posibil de evoluie a peisajului dobrogean, dac nu se iau msurile corespunztoare la momentul oportun, de combatere a fenomenelor de uscciune, secet, aridizare (Vduva, 2003). Cea mai mare durat a fenomenelor de uscciune si secet se remarc n Delta Dunrii si pe litoralul Mrii Negre, unde depseste 6 luni consecutive. Ele sunt rezultatul influenelor suprafeelor de ap,

care determin cureni de aer descendeni n timpul zilei (ce destram sistemele noroase) si ascendeni noaptea, precipitaii insuficiente si deci, apariia si persistena fenomenelor de uscciune si secet n tot semestrul cald al anului (Bogdan, 2001). Autoarea arat c si n condiiile precipitaiilor sczute din aceste regiuni, culturile nu sufer de uscciune din cauza umezelii mari a aerului (rezultat din procesele de evaporaie de pe suprafeele de ap) si umezelii de la nivelul suprafeei active, precum si datorit depunerilor bogate de rou (Buiuc, 1990). Cu toate c, apar nuanri regionale si locale ale duratei acestor fenomene, se remarc tendina de scdere a acestora de la sud spre nord, odat cu cresterea n latitudine si altitudinea reliefului si de crestere de la vest la est, odat cu diminuarea influenelor oceanice si accentuarea celor continentale (Bogdan, Niculescu, 1999). Octavia Bogdan (1999) realizeaz harta vulnerabilitii teritoriilor Romniei fa de fenomenele de uscciune si secet, pe baza numrului anual al lunilor cu fenomene de uscciune si secet (Nu) si de secet (Ns), stabilind trei grupe de vulnerabilitate pentru teritoriul Romniei, astfel (fig. 10.13.): 1. Teritorii cu vulnerabilitate mic (Nu = <3 luni/an), sunt teritoriile situate n Cmpia si Dealurile de Vest (cu influene oceanice), Podisul si Subcarpaii Getici, Subcarpaii Curburii si ai Moldovei, Podisul Brladului (cu precipitaii mai ridicate impuse de altitudine), nordul Cmpiei Moldovei (sectorul cu influene baltice), Cmpia Romn ntre Olt si Arges (sectorul de interferen al circulaiei de vest cu cea de est), unde se remarc numai fenomene de uscciune. 195 2. Teritorii cu vulnerabilitate intermediar (Nu = 3-4.5 luni/an; Ns = >3.5 luni/an), caracterizeaz sud-vestul Cmpiei Romne (cu influene submediteraneene), Brganul, Cmpia Buzu-Siret si Podisul Dobrogei (cu influene continentale de ariditate), unde se remarc att fenomene de uscciune ct si de secet. 3. Teritorii cu vulnerabilitatea cea mai mare (Nu = 4.5-6.5 luni/an; Ns = > 3.5 luni/an), cuprind litoralul Mrii Negre si Delta Dunrii, unde influenele continentale si pontice diminueaz cantitatea de precipitaii; fenomenele de uscciune si secet au perioada cea mai lung din an (6 luni respectiv 3 luni). La latitudini mai mari de 700 m apar teritorii cu umiditate excedentar, fr fenomene de uscciune si secet. Fig. 10.13. Vulnerabilitatea teritoriilor Romniei fa de fenomenele de uscciune si secet: 1. mic; 2. intermediar; 3. mare; 4. teritorii cu umiditate excedentar 196 11. REGIONAREA CLIMATIC SI TOPOCLIMATELE Pentru a putea face o astfel de caracterizare se impune cunoasterea noiunilor de: regionare climatic si topoclimate. Regionarea climatic este, de fapt, o sintez a tuturor parametrilor

climatici (temperatura aerului, precipitaiile atmosferice, umezeala aerului, nebulozitatea atmosferic, durata de strlucire a Soarelui, regimul vntului etc.), n care, trebuie s se aib n vedere treptele de relief, suprafaa activ subiacent si factorii dinamici care n mod frecvent afecteaz Romnia. Topoclimatele reprezint uniti teritoriale caracteristice diferitelor peisaje geografice cu grad diferit de complexitate, care pstreaz particulariti relativ omogene pentru fiecare tip de topoclimat. n raport cu acest grad de complexitate s-au deosebit topoclimate complexe corespunztoare unor peisaje geografice complexe (ex. topoclimatul Brganului de Est, a Subcarpailor de Curbur, a grupei Munilor Bucegi etc.), si topoclimate elementare care se includ n topoclimatele, corespunznd celor mai simple peisaje geografice (Bogdan si colab. 1977, Bogdan, 1983). n caracterizarea climatic si topoclimatic a teritoriului Romniei s-au folosit urmtoarele trepte taxonomice (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983): 1. zona climatic este determinat de modul de distribuire a radiaiei solare pe Glob (Romnia este ncadrat n zona temperat continental); 2. sectoarele de provincie climatic au fost individualizate pe baza influenei circulaiei generale a atmosferei, care se suprapun peste influenele radiaiei solare. Pe fondul climatului temperat-continental se remarc mai multe sectoare de provincie climatic. Acestea sunt: sectoare de provincie climatic cu influene: oceanice (n partea nord-vestic si central a rii); submediteraneene (sud-vestul rii si sud-vestul Podisului Oltinei); de tranziie de la influenele oceanice si submediteraneene la cele de ariditate (n partea central-sudic, ntre Jiu si Arges); de ariditate (n sud-estul rii); 197 baltice (n nord-est); pontice (sud-estul extrem al Romniei, respectiv litoralul Mrii Negre). Toate aceste sectoare se difereniaz unele de altele prin anumite particulariti de circulaie, care genereaz procese atmosferice diferite si cu consecine din cele mai variate. 3. inuturile climatice (corespunztoare etajelor climatice) au fost individualizate n conformitate cu zonalitatea altitudinal, scond n eviden treptele majore de relief (litoral, cmpie, deal, munte); 4. subinuturile climatice au fost individualizate n funcie de caracteristicile climatice generale din fiecare treapt de relief, proprii unitilor mari de relief (ex. Cmpia Romn, Cmpia Banato-Crisan, Carpaii Meridionali etc.); 5. districtele climatice au fost difereniate pe baza condiiilor

climatice relativ omogene care genereaz dezvoltarea unui anumit tip de vegetaie spontan, n fiecare subinut (districtul climatic cu vegetaie higrofil; de step; de silvostep; de pdure; de pdure si pajisti montane si alpine, ca efect al dezvoltrii latitudinale si altitudinale a vegetaiei n funcie de clim); 6. topoclimatele complexe au fost delimitate n cadrul districtelor climatice pe baza condiiilor climatice relativ asemntoare (ex. topoclimatul complex al Cmpiei de terase a Dunrii, al Munilor Bucegi etc); caracterizarea lor prin indici cantitativi poate fi urmrit n Harta topoclimatic a R.S.R, scara 1: 1 500 000 (Atlas R.S.R, 1977); 7. topoclimatele elementare au fost delimitate n cadrul topoclimatelor complexe pe baza condiiilor climatice asemntoare, caracteristice peisajelor geografice elementare, cu suprafa activ relativ omogen (ex. topoclimatele elementare de crov, lunc, terase, cuest, lac etc). Multitudinea acestor topoclimate a impus tipizarea si cartarea lor, fie prin areale, fie prin semne (op. citat). Pentru a da valoare practic mai mare hrii, s-au mai consemnat unele fenomene si elemente cu importan local (inversiuni de temperatur, secete, viscole, vnturi locale, cantiti maxime de precipitaii n 24 de ore), de asemenea, mult generalizate la scara de fa. n scop didactic prezentm o hart a regionrii climatice si topoclimatelor simplificat publicat n Romnia. Mediu si reeaua electric de transport. Atlas Geografic (fig. 11.1.) 198 Fig. 11.1. Caracterizarea climatic 199 11.1. CARACTERIZAREA TOPOCLIMATELOR O caracterizare general a topoclimatelor Romniei s-a efectuat prima dat n Geografia Romniei, I, Geografia Fizic (1983). Conform acesteia, fiecrui etaj climatic i corespunde un anumit tip de topoclimate (fig. 11.1.). Astfel, etajului climatic de cmpiei i corespund topoclimatele de cmpie (si litoral), celui de deal, topoclimatele de deal si podis, celui de munte, topoclimatele de munte. La acestea se mai adaug topoclimatele urbane care se detaseaz cu particulariti specifice, pe fondul etajelor climatice, cu deosebirea c aici variaiile calitative ale fenomenelor climatice sunt date, pe de o parte, de etajul climatic n care se gsesc amplasate orasele, iar pe de alta, de particularitile structurii suprafeei urbane, fapt ce face ca si deosebirile cantitative dintre topoclimatele urbane s fie evidente (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). 11.1.1. Topoclimatele de cmpie n aceast grup au fost incluse topoclimatele complexe si topoclimatele elementare din etajul climatic de cmpie, cuprins ntre 7 si 200 m altitudine. Trstura definitorie a acestora este dat de marea uniformitate a valorilor unora din parametri meteorologici. Din cauza valorilor ridicate ale bilanului radiativ si a celui

caloric nclzirile n regiunea de cmpie sunt mai intense dect n celelalte trepte de relief iar durata intervalului cald din cursul anului este mai mare. Datorit adveciei maselor de aer cald, tropical (care determin predominarea timpului senin si secetos) transportate de ciclonii de pe Marea Mediteran care se deplaseaz spre nord-est, temperaturile maxime nregistreaz valori destul de ridicate. ntr-o astfel de situaie sinoptic, s-au aflat si staiile din sudul Romniei, la 10 august 1951, cnd s-a atins si temperatura maxim record de 44.5C, la staia Ion Sion din Brganul de Nord. De asemenea, aici se produc si cele mai coborte temperaturi minime n aer (Alexandria, 34.8C) si pe suprafaa solului (sub 30.0C). 200 Tot aici amplitudini termice absolute ale temperaturii aerului (peste 70-77C), (din cauza deplasri maselor de aer arctic si uscat tropical) si solului (90-100C), au valorile cele mai mari din ar. Precipitaiile medii anuale, nsumeaz 600-650 mm n Cmpia de Vest si scad la valori mai mici de 500 mm, n estul Cmpiei Romne, ca urmare a cresterii gradului de continentalism. n partea sud-estic a Romniei, fenomenele de uscciune si secet au cea mai mare frecven, durat si intensitate, fiind frecvente n tot timpul anului, dar n mod deosebit la nceputul sezonului de vegetaie si chiar vara, n unele cazuri si iarna. Mediile anuale ale radiaiei solare directe (Bucuresti, 768Wm-2), duratei strlucirii Soarelui (Calafat 2308.8 ore) si temperaturii aerului (Bucuresti, 11C) sunt mai ridicate n Cmpia Romn si mai coborte n Cmpia de Vest, iar cele ale umezelii relative (Drobeta-Turnu Severin, 74%) si precipitaiilor atmosferice (Alexandria, 537 mm) sunt mai reduse n Cmpia Romn fa de Cmpia de Vest. Neomogenitatea suprafeei active, caracteristicile reelei hidrografice si ale bazinelor de ap, particularitile sezoniere si anuale ale vegetaiei naturale si ale culturilor agricole determin la rndul lor numeroase topoclimate elementare de cmpie ca de exemplu: topoclimatul de vale, lunc, crov, teras, cmp, dune, iaz etc. (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). Principalele particulariti ale acestor topoclimate elementare sunt: umezeala mai mare din lunci, n jurul lacurilor, a limanelor fluviale, a iazurilor (ca urmare a proceselor de evaporaie); uscciune mai mare pe terase si ndeosebi pe cmp; calmul mai mare n luncile orientate perpendicular pe direcia vntului dominant si vnturi din toate direciile pe cmp; strat de zpad mai gros si uniform n lunci, n crovuri si n pdure si foarte discontinuu pe cmp; regim termic moderat n lunci, n mprejurimile bazinelor de ap si n culturile irigate si cu mari contraste pe terenurile uscate (dune

de nisip, miriste, cmp). 201 11.1.2. Topoclimatele de delt si litoral n aceast grup au fost incluse topoclimatele complexe (Delta propriu-zis, complexul lacustru Razim Sinoie si litoralul Mrii Negre) si elementare de delt si litoral din etajul climatic de cmpie, cuprins ntre 0 si 5 (7) m altitudine. Acesta este un topoclimat care se caracterizeaz prin aspecte tranzitorii de la cele specifice suprafeelor de ap la cele specifice suprafeelor de uscat. Particularitile acestuia deriv din faptul c litoralul mprumut ceva, att din clima mrii, ct si din cea a uscatului dobrogean, iar vntul n advecie transport si alte mase de aer venite de la distan cu diferite caracteristici (Bogdan, Iancu, 2002). Cea mai mare influent o are suprafaa ntins de ap din partea de est, respectiv Marea Neagr. Principala caracteristic const n rolul de rezervor termic al acvatoriului marin de pe platforma continental aflat la mic adncime care permite nmagazinarea, stocarea si cedarea treptat a cldurii n spaiul de aer adiacent, proces ce se face lent, n timp, fiind ntrziat fa de nclzirea uscatului. Astfel, n timpul semestrului rece al anului, cldura cedat ntreine aici temperaturi mai ridicate, media lunii ianuarie fiind cuprins ntre 1C la Mangalia (unica regiune din ar unde valorile temperaturii medii nu scad sub 0C), 1C n delta fluvio-maritim si 1.5C n cea fluvial. n semestrul cald al anului, apa se nclzeste mai greu, pe suprafaa ei au loc procese de evaporaie, care cresc umezeala relativ a aerului la peste 80%, astfel c se menin temperaturi moderate; temperatura lunii iulie este de 22C (Bogdan, Iancu, 2002). Comparativ cu regiunile de cmpie din sud-estul Romniei, pe litoral, temperatura medie a aerului din luna cea mai rece este cu 1-1.5C mai ridicat, iar din luna cea mai cald cu tot atta mai redus. n aceste condiii, amplitudinea medie anual este cuprins ntre 21.7C la Mangalia si 22.1C la Nvodari (Vduva, 2003). n timpul proceselor de evaporaie se consum o bun cantitate de cldur ceea ce determin inversiuni termice de evaporaie (Bogdan, 1989) care au drept consecin destrmarea sistemelor noroase si 202 cresterea duratei de strlucire a Soarelui pn la peste 2250 ore de nsorire anual. O alt caracteristic important a topoclimatului de delt si litoral este aceea c influena Mrii Negre se resimte asupra tuturor parametrilor climatici, dar proporional cu distana de la rm, diminundu-se treptat spre interiorul uscatului. Tstea si colab. (1967) au demonstrat c aceast influen, marcat de paralelismul liniilor principalilor parametri climatici cu linia de rm, se resimte peste uscatul dobrogean pn la 25-30 km

deprtare de linia de rm, dar cel mai mult pe primii 5 km. Procesele si fenomenele topoclimatice sunt ntr-o continu interdependen. Datorit diferenelor de nclzire dintre suprafeele de ap si cele de uscat, se creeaz gradieni barici orizontali care se materializeaz n circulaia local a aerului sub form de briz, cu o periodicitate diurn: ziua dinspre mare spre uscat si noaptea invers, favoriznd astfel, transportul vaporilor de ap peste regiunile de uscat si omogenizarea temperaturilor. Neacsa si colab. (1974) au demonstrat c, n cursul a 24 ore, brizele se rotesc conform acelor unui mecanism de ceasornic trecnd prin toate direciile. Astfel, ntre orele 10 si 20, acesta bate dinspre mare (briza de zi sau briza de mare), aducnd aerul mai rece, mai dens si mai greu care se dirijeaz dinspre ap spre uscat pe la sol, n timp ce, n altitudine, aerul mai cald, mai uscat si mai puin dens se dirijeaz n sens invers, formnd antebriza (Pop, 1988). ntre orele 23 si 8, briza bate dinspre uscat spre mare (briza de noapte sau briza de uscat), deoarece procesele de rcire radiativ sunt mai puternice pe suprafaa continental limitrof, n timp ce apele mrii rmn mai calde; acum, n altitudine, antebriza se dirijeaz n sens invers, dinspre mare, spre uscat. Intervalele de timp cuprinse ntre orele 20 si 23 seara, ca si ntre 8 si 10 dimineaa sunt intervale cnd se realizeaz un echilibru termic ntre uscat si mare; sunt momente de izotermie, cnd valorile termice se omogenizeaz deasupra celor dou suprafee topoclimatice. 203 Tabel 11.1.Principalii parametri climatici caracteristici litoralului Mrii Negre (Vduva, 2003) Parametri climatici Litoral Temperatura medie anual (C) 11.5-11.6 Temperatura medie a lunii ianuarie 0.6-1.0 Temperatura medie a lunii iulie 21.8-22.3 Amplitudinea medie anual 20.8-21.7 Temperatura maxim absolut 36.9-37.0 Temperatura minim absolut -22.2 ...-17.4 Amplitudinea absolut 54.3-59.2 Temperatura medie anual a solului 13.7 Temperatura medie a lunii ianuarie 0.9-1.5 Temperatura medie a lunii iulie 27.2 - 27.8 Amplitudinea medie anual 13.7 Temperatura maxim absolut 64.0-68.0 Temperatura minim absolut -56.0...-19.4 Amplitudinea absolut 25.7-26.9 Numrul anual de zile de var 50.1-58.7 Nebulozitatea medie anual (zecimi) 5.0-5.4 Umezeala relativ medie anual (%) >80 Precipitaiile medii anuale 406 - 408 Precipitaiile n intervalul X-III (mm) 192-198 Precipitaiile n intervalul IV-IX(mm) 208-214

Precipitaiile n iunie / noiembrie 42-44 Vnturile dominante V Frecvena medie a calmului (%) 12.1-14.5 Viteza medie a vntului (m/s) indiferent de direcie 3.9-4.4 Numrul anual de zile cu rou 4.2 Primul nghe dup 5.XI Ultimul nghe nainte de 30.III Durata intervalului fr nghe (zile) 229 Numrul anual de zile cu brum 20.8-31.0 Numrul anual de zile cu viscol 1.1-3.5 Luni aride dup climogramele Peguy V,VI,VII,VIII,IX,X Luni cu tendin de ariditate dup climogramele Peguy III,IV,XI Perioadele de secet dup climogramele Walter - Lieth n lunile VII-X Perioadele de uscciune dup climogramele Walter - Lieth n lunile: III-XI Indicele de ariditate Emm. de Martonne 18.8-19 Indicele de ariditate R 0.45 204 Barajul termic al Mrii Negre (Bzc, 1983) generat de inversiunile de temperatur determin predominarea curenilor de aer descendeni, care duc la destrmarea sistemelor noroase si deci, la reducerea nebulozitii sub 5 zecimi si a cantitilor de precipitaii sub 400 mm. Aici s-a consemnat cea mai mare cantitate de precipitaii czut n 24 de ore de 530.6mm la 29 august 1924, la C. A.Rosetti, pe Grindul Letea, n delta fluvio-maritim, alturi de cea de 219.2 mm nregistrat la Sulina, la aceeasi dat (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). n ciuda umezelii mari a aerului din zona litoral, indicele de ariditate Emm de Martonne este <19, ceea ce indic un grad de continentalism foarte accentuat predominarea vegetaiei de step si prezena unei reele hidrografice autohtone, cu regim temporar de scurgere. Cu toate acestea, datorit rcirii radiative intense de pe uscatul dobrogean si a umezelii relative ridicate n sezonul cald (>76%) au loc depuneri bogate de rou care contribuie cu 1/5 pn la 1/4 la refacerea umezelii productive a solului, astfel c plantele nu sufer prea mult de secet (Buiuc, 1990). 11.1.3. Topoclimatele de dealuri si podisuri n aceast grup au fost incluse topoclimatele de deal si podis din etajul respectiv, cuprins ntre altitudinile de 300 si 800 m. Acestea prezint caracteristici climatice intermediare ntre regiunea montan si cea de cmpie. Principalele caracteristici ale topoclimatelor de deal si podis pun n eviden zonalitatea vertical a elementelor climatice: temperatura medie anual cuprins ntre 8 si 10C, precipitaiile medii anuale de 600-850 mm, umezeala relativ mai mare de 75%, vnturi influenate de barajul orografic (Geografia Romniei, I, Geografia

Fizic, 1983). Izoterma anual de 10C si cea a lunii ianuarie de 3C marcheaz limita Cmpiei Romne n nord-estul rii, cea de 2C n sudvestul Cmpiei Olteniei si Cmpia Banatului. La altitudini mai mici de 400 m, verile sunt mai calde (20-21C n iulie), iernile mai blnde (-2C n ianuarie), intervalul cu nghe mai scurt (170-180 zile), comparativ cu dealurile mai nalte de 400 m, precipitaiile, relativ bogate (500-750 mm n sud si est, 650-850 mm n vest). 205 Precipitaiile atmosferice cad n cea mai mare parte a anului sub form lichid; iarna nu sunt mai mult de 20 zile cu ninsoare, iar stratul de zpad se menine, n medie, ntre 15-17 zile n Dealurile de Vest si 25-30 zile n Podisul si Subcarpaii Moldovei. Temperatura minim absolut are valori mai ridicate n Dealurile de Vest dect n celelalte regiuni de dealuri si podisuri aflate sub influena adveciilor maselor de aer rece, continental. Regiunile n care sunt prezente procesele foehnale, se caracterizeaz prin valori termice mai ridicate, predominarea timpului senin, cantiti de precipitaii mai reduse si topirea timpurie a stratului de zpad. Caracteristicile suprafeei active permit evidenierea a numeroase topoclimate elementare (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983): de culmi deluroase caracterizate prin vnt; de versani cu diferite expoziii, cu o repartiie neuniform a radiaiei solare; de depresiuni subcarpatice si colinare (cu predominare mare a calmului, cu nsorire mai bun n cele din sud, cu ceuri frecvente n cele din vest, cu inversiuni termice mai frecvente si intense n cele din est; de suprafee calcaroase n Subcarpaii Getici si Dealul Istria (cu albedou mai mare) de culoare depresionare cu ventilaie mare a aerului; de lunci si lacuri (cu umezeal mai mare); de terase (mai uscate si mai vntoase); de pdure si pajiste; de localiti rurale si urbane; de staiuni balneare (cu condiii optime pentru cura de ape minerale si climatoterapie). Dintre fenomenele climatice cu importan local amintim: scurgerile de aer pe versani; inversiunile de temperatur; nsorirea mai bun pe versanii sudici; efectele de foehn (Subcarpaii Getici, Subcarpaii Curburii, sud-vestul Podisului Transilvaniei); vnturile locale de munte-vale. 206 11.1.4. Topoclimatele de munte

n aceast grup au fost incluse toate topoclimatele complexe si elementare care se dezvolt ndeosebi pe vertical n cadrul etajului climatic de munte, cuprins ntre altitudinile de 800-2 500 m. Elementele climatice se difereniaz n funcie de altitudine, de expoziia si nclinarea versanilor si de formele de relief. La altitudini cuprinse ntre 800 si 1900 m n Carpaii Meridionali si 600 si 1750 m n grupa nordic a Carpailor Orientali, temperaturile medii anuale ale aerului sunt pozitive (Predeal 4.8C), durata strlucirii Soarelui are valori sub 1800 ore (Sinaia 1606.3 ore), precipitaiile atmosferice sunt abundente ndeosebi pe versanii cu expunere vestic (Parng 950 mm). Pe pantele adpostite de vnt, unde sunt frecvente procesele foehnale, temperatura aerului si durata de strlucire a Soarelui sunt n crestere, iar precipitaiile atmosferice, umezeala aerului si nebulozitatea au valori foarte sczute. La altitudini mai mari de 1900 m n Carpaii Meridionali si 1800 m n grupa nordic a Carpailor Orientali, clima este aspr si umed. Temperaturile medii anuale sunt negative (<-2C), durata de strlucire a Soarelui are valori mai mici de 1500 ore (Vf. Omu 1434.1 ore), precipitaiile medii anuale sunt nsemnate cantitativ (depsesc 1200 mm/an) si cad n cea mai mare parte a anului sub form de zpad, numrul mediu al zilelor cu nghe depseste 250 (Vf. Omu, 256 zile), iar vnturile puternice spulber zpada de pe versanii expusi acumulndo n locurile adpostite, unde poate depsi 7-8 m. innd seama de complexitatea si diversitatea suprafeei subiacente montane, alturi de topoclimatele complexe au fost identificate o serie de topoclimate elementare ca (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983): topoclimatele de culoar si defileu, caracterizate prin canalizarea permanent a aerului n lungul lor, prin umiditate ridicat si temperaturi reduse; topoclimatele lacurilor naturale si artificiale, caracterizate prin regim termic moderat, umiditate ridicat, circulaia local a aerului sub forma vnturilor locale de munte-vale; topoclimatul culmilor montane, ale cror particulariti sunt dependente de orientare, masivitate, altitudine, grad de fragmentare etc., caracterizate prin regim termic relativ moderat, circulaie intens 207 a aerului, fenomene meteorologice de iarn cu frecven, durat si intensitate mari etc.; topoclimatul versanilor cu expunere nordic si al celor cu expunere sudic, difereniai n raport cu gradul de umezire si umbrire; topoclimatul versanilor cu expunere vestic si al celor cu expunere estic fa de advecia maselor de aer maritim si continental, difereniai prin cantitatea de precipitaii, gradul de umezeal, cea, nebulozitate mai ridicat pe versanii vestici, unde si regimul termic este mai moderat, comparativ cu cei cu expunere estic care au un

grad mai mare de uscciune; topoclimatul de depresiune este pus n eviden, mai ales, prin frecvena si intensitatea mai mare a inversiunilor termice, umiditatea aerului ridicat, ceaa frecvent, stabilitatea atmosferic mare, calm atmosferic peste 40%. 11.1.5. Topoclimatele urbane n aceast grup au fost incluse toate topoclimatele determinate de particularitile suprafeei active urbane1 (densitatea si nlimea cldirilor, reeaua stradal, obiectivele industriale, spaiile verzi, locurile de agrement etc.) care au determinat o nou calitate a mediului (Gugiuman, Cotru, 1975; Erhan, 1979 etc.) capabile s diferenieze orasul de regiunea n care este amplasat. Printre particularitile climatice ale oraselor se nscriu: temperatura aerului n general mai ridicat (valorile cresc de la periferie spre centrul orasului); temperatura pe suprafaa activ variaz foarte mult n raport cu mozaicul de suprafee componente; umezeala relativ a aerului, mai redus (valorile scad de la periferie spre centru); viteza vntului se diminueaz treptat n acelasi sens, iar direcia se modific conform reelei stradale; datorit contrastului termic dintre oras si regiunea limitrof, n jurul marilor orase se formeaz briza urban; precipitaiile sunt mai bogate datorit cantitilor mari de aerosoli (Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, 1983). 1 Suprafaa activ urban este o nou calitate a suprafeei active iniiale (Bogdan si colab, 1987), modificat antropic prin construciile edilitare, prin trama stradal, platforme industriale, lacuri si parcuri de agrement amenajate etc. 208 12. NCLZIREA CLIMEI N ROMNIA n general, nclzirea climei se nscrie n tabloul general al modificrilor climatice globale, nclzirea fiind mai pronunat n perioada de iarn (Vduva, 2005). Acest fenomen este mai accentuat n unele regiuni ca urmare a influenei unor factori locali, cum ar fi urbanizarea si mai estompat n alte regiuni ca urmare a existenei lanului carpatic. Cercetrile fcute de specialistii n domeniu, pe baza datelor meteorologice de peste 100 ani, demonstreaz c nclzirea global la nivelul Romniei, din ultimul secol a fost de +0.3C, mai pronunat n jumtatea estic, ajungnd pn la 0.8C la Bucuresti Filaret, Constana si Roman, sau 0.7C la Baia Mare (ca urmare a efectului polurii asupra temperaturii aerului) (fig. 12.1.) (Busuioc, 2003). Pentru staiile situate n regiunea de nord a Transilvaniei, tendinele de evoluie ale temperaturilor maxime si minime anuale pentru perioada 1961-2000, sunt pozitive pentru toate staiile analizate, avnd valori cuprinse ntre 0.5 - 1.73C la cele minime si 0.28 - 0.36C la cele maxime. Calculele privind probabilitatea anual si perioada de retur arat c n perspectiv, toate staiile, mai puin cele de munte, au sanse mari de peste 91% de a atinge si depsi 30C cu o probabilitate anual cea mai mare de 5.7% pentru staia Sighet si 5.4% pentru Baia Mare,

depsind n urmtorii 18 ani vechiul record din ultimii 40 de ani (de 35.8C si respectiv 36.9C) (Hauer, Pavai, 2003). De asemenea, se evideniaz anumite diferenieri si la nivel de sezoane (Busuioc, 2003). nclzirea cea mai pronunat se remarc n anotimpul de iarn, cu precdere n regiunile extracarpatice, ajungnd pn la 1.9C la Bucuresti Filaret, cauzat si de influena urban. Vara se constat existena unor oscilaii cu perioade lungi de timp care se suprapun peste tendina general de variaie. Toamna a fost evideniat printr-o rcire semnificativ n jumtatea de vest a Romniei, iar primvara abaterile anotimpuale sunt cuprinse ntre +1.1C si +1.4C (Sraru, 2002). Pentru precipitaiile atmosferice, din secolul trecut, se remarc a diminuare a cantitii lor anuale (Busuioc, 2003). Fac excepie regiunile 209 situate n partea sud vestic si unele staii din estul Romniei (Iasi, Constana), unde s-a remarcat o tendin de crestere (sub influena topoclimatului urban) (fig. 12.2). Pentru staiile de munte din Romnia, se remarc de asemenea, o descrestere a cantitilor de precipitaii din perioada 1961-2000, dar se observ o crestere evident, n special pe versanii sudici ai Carpailor Meridionali (n apropiere de Sinaia) si n etajul alpin (staia Vf. Omu). De asemenea, se constat precipitaii abundente n intervale scurte de timp, cu caracter torenial si intensitate mare (Sraru, 2002, citat de Blteanu, Serban, 2004). La nivel de sezoane schimbri semnificative au fost evideniate pentru iarn si toamn, ca si n cazul temperaturii (Busuioc, 2003). Dar, cele mai mari anomalii termice si pluviometrice s-au produs n perioada 2000-2007, cnd perioade lungi de secet au alternat cu perioade scurte de ploi cu caracter torenial, genernd inundaii si pagube materiale. Anul 2000 a fost deosebit de cald, fiind caracterizat prin temperaturi excesive si secete care au cuprins tot teritoriul rii. nregistrrile din reeaua ANM au pus n eviden c vara anului 2000 a fost cea mai secetoase din ultimii 100 de ani (fiind depsit n ceea ce priveste intensitatea anomaliei termice doar de vara 1946), iar primvara s-a situat printre primele 7 cele mai secetoase din aceeasi perioad. Si vara anului 2007 s-a caracterizat prin temperaturi foarte ridicate (>35C, n majoritatea judeelor din sudul si estul Romniei), prin secete generalizate, care au produs numeroase incendii, pierderi de viei umane si numeroase pagube materiale (Vduva, Vldu, 2008). Studiile efectuate de ctre cercettorii romni asupra tendinei de variaie a climei, nu scot n eviden variaii semnificative ale principalelor elemente climatice care s conduc la ideea schimbrii climei actuale cu un alt tip de clim. Modificrile climatice pe care le suport Romnia, n contextul schimbrilor climatice globale, sunt reprezentate de fenomenelor hidrometeorologice extreme (tornade, valuri de cldur, valuri de frig, secete excepionale, inundaii catastrofale) care au luat amploare n ultimele decenii ale secolului XX si nceputul secolului XXI. 210

Fig. 12.1. Tendina temperaturii medii anuale n Romnia (C/1901-2000) (Busuioc, 2003) Fig. 12.2. Tendina linear a cantitii anuale de precipitaii n Romnia (mm)(1901-2000) (Busuioc, 2003) 211 Evoluia climei n viitor O serie de organisme internaionale (OMM etc.), sunt de prere c, n viitor, clima va suferi un proces de nclzire generat de activitatea antropic. Au fost imaginate mai multe scenarii cu consecine diferite. Astfel, n Romnia, au fost utilizate o serie de scenarii (Busuioc, 2003; Cuculeanu si colab., 2003) care se bazeaz pe cresterea concentraiei de CO2. Cele mai noi versiuni de modele iau n considerare si ali factori cum ar fi cresterea concentraiei de aerosoli si diferite scenarii de evoluie economico-social (Busuioc, 2003). Pe baza acestor scenarii au fost calculate posibilele schimbri de temperatur si precipitaii pentru anotimpurile de var si iarn, pe perioada 1991-2099, fa de intervalul de referin 1961-1990. Astfel, s-a constatat o crestere semnificativ a precipitaiilor pentru perioada de var, fa de cea de iarn, iar pentru temperatura aerului, o crestere de 2C iarna, iar pentru var, aceasta a fost mai pronunat (+ 3.5C n nordul Romniei; +4.3C n sud si +3.2C pe litoral). Al treilea Raport de Evaluare al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbri climatice (iunie, 1992), arat c temperatura medie global, n perioada 1990 - 2100, ar putea creste cu 1.4 pn la 5.8C, ceea ce ar nsemna cea mai mare rat de crestere din ultimii 10.000 de ani. Pe plan mondial se apreciaz c si n cazul punerii sub control a gazelor cu efect de ser, tot se va produce o crestere a temperaturii medii a planetei cu 50-90% datorit ineriei specifice a sistemului terestru care are nevoie de timp pentru a se echilibra cu sistemul atmosferic. n funcie de nivelul de stabilizare, temperatura ar putea creste cu 3 8C dup ce starea de echilibru a fost atins (Farcas, Croitoru, 2003). De asemenea, o serie de specialisti din cadrul ANM, afirm c, n cazul apei Oceanului Planetar, nivelul acestuia va continua s creasc cteva secole dup stabilizarea concentraiei de CO2, cresterea putnd atinge 2m spre mijlocul mileniului III (Ivanovici, Busuioc, Diaconu, 2003). 212 213 BIBLIOGRAFIE SELECTIV Apvloae, M., Prvulescu, I., Apostol, L. (1997), Caracteristici ale cantitilor de precipitaii atmosferice n 24 de ore n Subcarpaii Moldovei si Culoarul Siretului, Lucrrile seminarului geografic Dimitrie Cantemir/1993-1994, Univ. Alex. I. Cuza Iasi, nr. 13-14, p. 53-68 Apostol, L. (1987), Consideraii asupra raportului ntre cantitile semestriale de precipitaii n Romnia, Lucrrile Seminarului

Geografic Dimitrie Cantemir, nr. 7/1986, Univ. Al. I. Cuza, Iasi, p. 53-63 Apostol, L. (2000), Precipitaiile atmosferice n Subcarpaii Moldovei, Ed. Universitii Suceava, 235p. Apostol, L., Apvloae, M. (1997), Temperatura suprafeei solului n Subcarpaii Moldovei, Analele Universitii Stefan cel Mare, Seciunea geogr.-geol., an VI, Suceava, p. 61-68 Bzc, Gh. (1972), Unele caracteristici ale mecanismului circulaiei de briz si efectele acesteia n zona de influen a bazinului Mrii Negre, Hidrotehnica, nr. 17, p. 605-613 Bzc, Gh. (1983), Influena reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei Romniei, Editura Academiei, Bucuresti, 179p. Blteanu, D. (1992), Natural Hazards in Romania, RRGeogr., 36, p. 46-55 Blescu, O.,I., Besleag, N.(1962), Viscolele n RPR, CSA, IM, Bucuresti, 120p Berbecel, O., Stancu, M., Ciovica, N.,Jianu, V., Apetroaei, St., Socor, Elena, Rogodjan, Iulia, Eftimescu, Maria (1970), Agrometeorologie, Editura Ceres, Bucuresti Bogdan, Octavia (1978), Fenomene climatice de iarn si de var Editura Stiinific si Enciclopedic, Bucuresti. 214 Bogdan, Octavia, Dragota, Carmen (1997), Calmul atmosferic n Romnia, Analele Univ. din Oradea, Seria geografie, t.VII, p. 96-104 Bogdan, Octavia, Niculescu Elena (1999), Riscurile climatice din Romnia, Academia Romn, Institutul de Geografie, Tipar Compania Sega Internaional, Bucuresti, 280 p. Bogdan, Octavia, Vduva-Iancu, Iulica (2004), Some aspects of dryness and drought phenomena in the South Dobrogea Plateau highlighted by means of Walter-Lieth climmogrames, Lucrrile Seminarul Geografic Dimitrie Cantemir, Volum dedicate mplinirii a 100 de ani de nvmnt geographic al Univ. Al. I. Cuza, nr. 23-24/2002-2003, p. 199-208, Iasi Bogdan, Octavia, Vduva, Iulica, Moise, Maria (2004), Unele caracteristici termice si pluviometrice ale Depresiunii intracolinare Trgu Jiu-Cmpu Mare, Analele Univ. Spiru Haret, nr. 7, pp. 25-32 Bordei -Ion, N.(1979), Carpaii de Curbur si norii de und, S.C. Meteo, partea I, p. 173-184 Bordei -Ion, N.(1979), Fohnul carpatic de curbur si distribuia precipitaiilor n Brgan,, S.C. Meteo, partea I, p. 185-198 Buiuc, M. (1990), Estimri ale depunerilor de rou n Romnia, Studii si Cercetri, Meteorologie, 4, IMH,Bucuresti, pp. 119-125 Busuioc, Aristia (2003), Schimbri climatice Perspective globale si regionale,ANM, Bucuresti Cazacu, G. (1979), Rolul circulatiei atmosferice si al reliefului n producerea precipitaiilor pe teritoriul RSR, SC. Meteorologie, partea I, IMH, Bucuresti

Ciulache, S. (1971), Topoclimatologie si microclimatologie, Centru de multiplicare al Univ din Bucuresti, 360 p Ciulache, S. (2000), Temperaturi maxime absolute pe teritoriul Romniei, Com. de Geogr., IV, Bucuresti, pp. 127-132 Drghici, I. (1986), Frontogeneza de coast a Mrii Negre, St. si Cercetri, Meteorologie, IMH, pp. 167-186 Drghici, I., Cordoneanu, E., Banciu, D. (1990), Asupra dinamicii crivului, S.C. Meteo. 4, IMH, Bucuresti, p. 55-74 Dumitrescu, Elena (1976), Curs de climatologie, litografiat, Bucuresti 215 Dumitru, Claudia (2002), Studiu fizici-geografic cu privire special asupra caracteristicilor climatice ale Cmpiei dintre Olt si Arges (Cmpia Argesean),mss Erhan, Elena (1997), Nebulozitatea si durata de strlucire a Soarelui la Iasi n ultimii 50 de ani, Lucrrile seminarului geografic Dimitrie Cantemir/1993-1994, Univ. Alex. I. Cuza Iasi, nr. 13-14, p. 43-52 Fetov, V., Mihai, Elena, Cristescu, St. (1963), Caracterizarea climatologic a Suhoveiului n Cmpia Romn, Culegere de lucrri ale I.M./1961, Bucuresti, p.166-174 Geicu, A. (2001), Secetele n Romnia, Tez de doctorat, Bucuresti Gugiuman, (1975), Elemente de climatologie urban, Editura Academiei, Bucuresti, 158 p. Ielenicz, M.(1999), Podisurile Romniei, Editura Fundaiei Romnia de Mine, 243p. Iancu, Iulica (2002),Umezeala relativ a aerului n Podisul Dobrogei de Sud, Comunicri de Geografie, vol. V, Universitatea din Bucuresti Iancu, Iulica (2002), Cantiti deficitare de precipitaii n Podisul Dobrogei de Sud, Comunicri de Geografie, vol. VI, Universitatea din Bucuresti Iancu, Iulica, Rsnoveanu, Geta (2002), Variabilitatea neperiodic a temperaturii medii a aerului n Podisul Dobrogei de Sud, Analele Universitii Spiru Haret, nr. 6 Iliescu, Maria, Stncescu, I.(1973),Fenomenele orajoase din perioada rece a anului n RSR, Hidrotehnica, nr. 18, Bucuresti Iliescu, Maria, Olteanu, V., Mirea, C., Caraiman, M. (1978b), Frecvena datelor de producere a fenomenelor orajoase pe teritoriul Romniei,S.C. Meteorologie, partea I, Bucuresti, p. 579-586 Ioan, C.(1929), Indicele de ariditate n Romnia, Buletinul lunar al observ. Meteor., seria II, vol IX, I.M, Bucuresti. Ionescu, Mariana, Povar, Rodica, Tuinea, Petrua, Mihoc, Cornelia, Burcea, Gabriela (1992), Criterii pentru stabilirea perioadelor secetoase n agricultur, S.C. Meteo.(6), IM, Bucuresti, p. 211-220 Ionescu-Sisesti, G. (1946), Seceta anului 1946, Buletinul Facultatii Agronomice Bucuresti, an II, 3-4 216 Mhra, Gh. (1979), Circulaia general a atmosferei, Editura

Stiinific si Enciclopedic, Bucuresti Mhra, Gh. (2001), Meteorologie,Editura Univ. din Oradea Mihai, Elena, Cristescu, Stefania, Fetov, V.(1962), Caracterizarea climatologic a vntului uscat si fierbinte suhovei n Moldova si Dobrogea, IMH, 245 265, Bucuresti. Mihilescu, I., F. (1986), Particularites de la repartition des precipitations atmosferiques dans la Doubroudja du Sud (Roumanie), Freiburger Geo. Hefte, Hft 26, Internat. Simpos. on Urban and Local Climatology, Freiburg (Br.), Deutschland, pp. 342-351 Moise, Maria (2003), Factorii genetici ai climei n depresiunile subcarpatice oltene, referat n cadrul stagiului de doctorantur. Moldovan, F., Brean, M.(1989), Consideraii asupra regimului precipitaiilor atmosferice la dou staii meteorologice din masivul Vldeasa, S.C. Meteo.(3), Bucuresti, p. 201-211 Munteanu, I. (1988), Despre problema apariiei procesului de aridizare n ara noastr-cazul studiu al Dobrogei Nordice, Lucrrile St. ale SCCI, Dobrogea, Valu lui Traian, IX, Bucuresti, pp. 41-48 Neacsa, O., Popovici, C., Popa,G., Tuinea, P.(1974), Unele particulariti climatice ale litoralului romnesc al Mrii Negre, St. Clim.,1, IMH, pp. 277-286, Bucuresti Neacsa, O., Frimescu, M.(1981), Climatologie si aerologie, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti Neamu, Gh., Teodoreanu, Elena, Mihai, Elena, Bogdan, Octavia (1970), Harta topoclimatic a Deltei Dunrii, Progresele Stiintei, vol. 6, nr. 4, p. 154-160 Niculescu, Elena (1993), Rciri si nclziri masive n ultimul secol, S.C. Geogr., XL, Bucuresti, p. 73-81 Niculescu, Elena(1996), Extreme pluviometrice pe teritoriul Romniei in ultimul secol, S.C. Geogr., t. XLIII, p. 63-68 Oprea, C. (2001), Climatul radiativ pe teritoriul Romniei,Teza de doctorat (mss) Ptchie, Iulia, Clinescu, Ghe. (1971), Umezeala relativ a aerului n Dobrogea, Culegere de lucrri de meteorologie, 185 195, Bucuresti, 1974. 217 Popovici, I., Grigore, M., Marin, I., Velcea, I. (1984), Podisul Dobrogei si Delta Dunrii, Editura St. si Encicl., Bucuresti, 1984 Povar, Rodica (2000), Riscul meteorologic n agricultur, Ed. Economic, 248 p. Povar, Rodica (2001), Extreme meteorologice n anul agricol 19981999 pe teritoriul Romniei, Com. de Geogr., V, Bucuresti, pp. 285-290 Precupanu, Daniela, Larion (1998),Caracteristici ale duratei de strlucire a Soarelui si nebulozitii la Vaslui, Lucrrile seminarului geografic Dimitrie Cantemir/1997-1998, Univ. Alex. I. Cuza Iasi, nr.17-18, p. 49-55

Stoenescu, St. (1958), Cteva caracteristici ale regimului precipitaiilor din RPR, MHGA, nr. 2-3 Stoica, C. (1962), Precipitaiile atmosferice in regim anticiclonic, Culegere de lucrari ale IM/1960, CSA, p. 43-66 Stoian, Rodica, Doneaud, A., Besleag, N., Bocaniciu, Iulia (1966), Influena particularitilor orografice ale teritoriului RSR si ale direciei de circulaie n prevederea precipitaiilor, Simp. Internat. Precipitaiile atmosferice. Element al bilantului apei. Metode de determinare. I.M, CSA, p. 45-55 Teodoreanu, Elena (1989), The importance air dynamics for health and spa cure in costal resorts, RRGGG, Geographie, t. 33, Bucuresti, p. 59-66 Topor, N. (1958), Bruma si ngheul, Editura Agrosilvica de stat, Bucuresti, 140 p. Topor, N. (1964), Ani ploiosi si secetosi n R.P.R., C. S. A., I.M., Bucuresti. Topor, N., Stoica, C. (1965), Tipuri de circulaie si centri de aciune atmosferic deasupra Europei, C. S. A., I.M., Bucuresti. Tstea, D. (1959), Cteva date asupra stratului de zpad stabil, Meteor. hidr. gosp. apelor , an. IV, nr. 4 Tstea, D., Srbu, Valeria, Ra, Tereza (1967), Scurt caracterizare a climei Dobrogei cu referire special la zona de litoral, Culegere de lucrri ale I.M., 249 291, Bucuresti. Vduva-Iancu, Iulica (2002), Caracteristici ale vitezei vntului n Podisul Dobrogei de Sud, Revista Forum Geografic, Editura Universitaria, Craiova, nr.1, pp.48-53 218 Vduva-Iancu, Iulica, Boengiu, S. (2002), Caracteristici pluviometrice negative n Podisul Dobrogei de Sud (1961-2000), Analele Univ. din Craiova, vol.5, pp. 51-58 Vduva-Iancu, Iulica (2002), Wind speed characteristics in the South Dobroudja Plateau/Caracteristici ale vitezei vntului n Podisul Dobrogei de Sud, Studii si cercetri de geografie si protecia mediului, Revista Forum Geografic, Editura Universitaria, nr. 1, pp. 48-53 Vduva-Iancu, Iulica (2002), Cantiti deficitare de precipitaii n Podisul Dobrogei de Sud, Comunicri de Geografie, VI, Univ. din Bucuresti, pp. 189-194. Vduva-Iancu, Iulica (2002), Consideraii asupra fenomenelor de uscciune si secet din Podisul Dobrogei de Sud, Analele Univ. din Trgoviste, p. 101-107 Vduva-Iancu, Iulica (2002), Tendina de evoluie a precipitaiilor atmosferice n Podisul Dobrogei de Sud, Comunicri de Geografie, vol.VII, Ed. Univ. din Bucuresti, p. 165-170 Vduva, Iulica (2003 a), Lvolution des phnomnes de temps sec et scheresse dans le plateau de Dobroudja du Sud Roumanie, AIC, Polonia, p. 113-117 Vduva, Iulica (2003 b), Temperatura aerului n luna ianuarie n

Podisul Dobrogei de Sud/Air temperature in January within the South Dobroudja Plateau (1961-2000), Revista Forum Geografic, Ed. Universitaria, Craiova, pp. 34-40 Vduva, Iulica (2003 c), Caracterizarea climatic si topoclimatic a Podisului Dobrogei de Sud, Analele Univ. din Craiova, pp. 99-112. Vduva, Iulica (2003 d), Fenomene de uscciune si secet din Podisul Dobrogei de Sud evideniate cu ajutorul Indicelui Standardizat de precipitaii, Comunicri de Geografie, VIII, p.125-130 Vduva, Iulica (2004), Trsturi specifice ale circulaiei generale a atmosferei n Podisul Dobrogei de Sud, Revista Orizonturi geografice, Craiova, pp. 184-188 Vduva, Iulica (2004), Aspecte ale duratei de strlucire a Soarelui la cteva staii din Podisul Dobrogei de sud, Revista geografica, Institutul de Geografie, T.X -2003- seria nou, pp. 27-32 219 Vduva, Iulica (2004), The pluviometric characterisation, according to the standardized anomaly of precipitation during the last 25 years of the 20th century in the northern part of Oltenia , Analele Univ. Trgoviste Vduva, Iulica (2004), Caracteristici ale temperaturii suprafeei solului n Podisul Dobrogei de Sud, Lucrrile Seminarul Geografic Dimitrie Cantemir, Volum dedicate mplinirii a 100 de ani de nvmnt geographic al Univ. Al. I. Cuza, nr. 2324/2002-2003, p. 163-172, Iasi Vduva, Iulica (2004), Clima Romniei Note de curs. Editura Universitar, Bucuresti, 170 p. Vduva, Iulica (2004), Les quantites moyennes mensuelles des precipitations dans le Plateau du Dobroudja du Sud , al XVII-lea Colocviu International de climatologie, Frana, Caen, pp. 381-384 Vduva, Iulica (2005), Caracteristici climatice generale ale Podisului Dobrogei de Sud, Editura Universitar, Bucuresti, 225p. Vduva, Iulica, Geta, Rsnoveanu (2005), Variabilitatea neperiodic a temperaturii aerului n Podisul Dobrogei de Sud, Analele Univ. Spiru Haret, nr. 6/2003., p. 35-40 Vduva, Iulica (2005), Caracteristicile bioclimatice ale litoralului Mrii Negre, n vederea dezvoltarii turismului, Revista Geografic, T. XI-2004-Seria nou, Bucuresti, pp. 95-100 Vduva, Iulica (2005), Les particularits de lhumidit relative de lair dans le sud et sud-est de la Roumanie, Climat urbain, ville et architecture, Italia, Gnes, pp. 353-356 Vduva, Iulica (2006), Anomalies recentes dans le regime des precipitations atmospheriques en Roumanie, portant sur le littoral de la Mer Noire, Les risques lies au temps et au climat, Frana, Epernay, pp. 537-540 Vduva, Iulica (2008), Fenomene de uscciune si secet n Podisul Dobrogei de Sud, Editura Universitar, Bucuresti, 225 p. Vduva, Iulica, Vldu, Alina (2008), Fenomene hidrometeorologice

extreme, Edit. Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 166p. *** (1949), Atlas climatologic, I, Regimul precipitaiilor, I.M., Bucuresti. *** (1949), Atlas climatologic, II, Regimul temperaturii, I.M., Bucuresti. 220 *** (1949), Atlas climatologic, III, Regimul vntului, I.M., Bucuresti. *** (1962, 1966), Clima RPR/RSR, I (283p) *** (1972-1979), Atlasul geografic al R.S.R, Editura Academiei Romne, Bucuresti. *** (1982), Enciclopedia geografic a R.S.R., Editura Stiinific si Enciclopedic, Bucuresti. *** (1983), Geografia Romniei, I, Geografia Fizic, Ed. Academiei Romne, Cap. Clima, pp. 195-292, sc. 1: 200 000, Bucuresti. *** (1984), Un secol de la nfiinarea serviciului meteorologic al Romniei, INMH *** (2002), Romnia. Mediu si reeaua electric de transport

Anda mungkin juga menyukai