Sistemul limbic

Sistemul limbic (girusul cingulat sus, fornix la mijloc, amigdalele, hipocampul jos, bulbii olfactivi stanga, corpii mamilari centru

Studiile imagistice si experimentale au relevat urmatoarele structuri componente ale sistemului limbic: nervii, bulbul si tractul olfactiv; stria olfactiva si girusul olfactiv; trigonul olfactiv; lobul piriform si cortexul piriform; complexul nuclear amigdaloid; aria septala; formatiunea hipocampica; fornixul; hipotalamusul; nucleii talamici limbici si paralimbici; aria limbica a ganglionilor bazali; cortexul limbic; cortexul paralimbic; etc

Alti autori considera ca in sistemul limbic intra doua grupe de structuri: A. Grupa structurilor concentrice; B. Grupa structurilor marginale.
In A intra lobii olfactivi, aria hipocampic, cortexul periamigdaloid si cortexul prepiriform. In B intra: circumvolutia corpului calos; circumvolutia hipocampului; nucleii amigdaloidieni lobul insulei; partea anterioara a lobilor temporal si frontal (din neocortex).

Insula (lobii temporal si frontal au fost indepartati pentru a se vedea formatiunea insulei)

Cele mai importante structuri ale sistemului limbic sunt hipocampul si amigdala. Acestea sunt localizate in partea mediala a lobului temporal anterior si sunt foarte sensibile la leziuni anoxice si la infectii virale.

Hipocampul Este o structura complexa, situat in peretele medial al emisferelor cerebrale; in limba latin = monstru sau calut de mare; studiul lui este foarte important din cauza asocierii lui cu epilepsiile de lob temporal; este format din trei parti principale: - aria principala receptoare (nuclei granulari, girus dintat); - hipocampul propriu-zis (campurile piramidale);

La hipocamp substanta alba se afla la exterior iar substanta cenusie este profunda (cortex cerebral inversat).

Substanta alba se numeste alveus.

Substanta cenusie este organizata, in cea mai mare parte, in 6 straturi celulare (pe alocuri poate avea 4 straturi). Girusul dintat are o structura trilaminara.

Girusul dentat (dintat) si Cornul lui Ammon SECTIUNE LATERALA

Structurile olfactive - contin inelul format din hipocamp si girusul cingulat si formeaza marele lob limbic; - cuprind structuri mai putin diferentiate (paleocortex); - este implicat in encodare (achizitionarea de informaii noi); - are numeroase aferente si un sistem eferent (fornixul), cu proiectii corticale difuze. - distrugerea bilaterala a hipocampului duce la amnezie anterograda durabila si

Caracteristici ale amneziei anterograde:

pacientul nu poate inregistra in memorie stimuli sau evenimente explicite, constiente; Capacitatile intelectuale (limbajul, atenia si memoria imediata) sunt intacte; Se poate asocia cu grade diferite de amnezie retrograda; Poate fi afectata si invatarea spatiala (n hipocampus se formeaz harta cognitiv spaial) poate sa se asocieze cu pierderea informatiei verbale si chiar a celei non-verbale.

AMIGDALA - stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale, hipocampul, talamusul si cu anumite regiuni din TC; - este formata din 2 parti: o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu de talie mica; o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate. - conexiunile sale sunt bidirectionale, atat cu cortexul, cat si cu hipocampul, cu relevanta pentru functiile cognitive superioare. - deasemenea, amigdala este conectata bidirectional cu zona subcorticala, in special cu

Amigdala
Dei primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu este un centru important pentru discriminarea olfactiva; Studiile multiple ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul acestei formatiuni in: realizarea unor modificari visceromotorii sI somatomotorii; memorie si emotii (componente afective ale memoriei?); modificarea starii de somn; modificarea motilitatii gastrointestinale; modificarea ratei cardiace; modificarea TA. Stimularea amigdalei are efect numai daca subiecii

Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute (inclusiv a unor structuri limbice) duce la aparitia unor modificari emotional-comportamentale foarte importante: mblnzire; linistire emotionala; tendinte orale (duc totul la gura); hipersexualitate; tendinte compulsive; hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a ateniei i a obiectului sentimentului de placere); lipsa recunoasterii obiectelor familiare

Toate acestea reprezint dovada implicarii amigdalei in invatare (sau a asocierii unui stimul cu un raspuns afectiv / emotional). Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul amigdalei in comportamentele de evitare, sexuale,

Intens studiata clinic este legatura dintre amigdala si epilepsia de lob temporal.
Dei epilepsia de lob temporal nu este limitata la amigdale, ntruct descarcarea electric se rspndete rapid n tot lobul, multe din simptome sunt asociate cu activarea amigdalei.

Manifestarile din timpul crizelor epileptice:

Manifestari autonome / vegetative: disconfortul epigastric si toracic; greaa; palpitaii; frison; paloarea/nroirea fetei; tahipnee/apnee; salivaia; eructaia (rgiala); miciunea involuntar; defecaie/diaree.

Manifestari afective: - teama (cel mai frecvent intalnit simptom) de la usoara la intensa; - suparare, depresie sau sentiment de singuratate; - setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).
Manifestari perceptive (nu implic apariia halucinaiilor): - apar modificari de tipul iluziilor vizuale i auditive, distorsiuni i alterari ale actului perceptual; Manifestari de tip mnezic: - reactivarea memoriei din trecut (cu coninut

Ganglionii bazali
- Sunt mase de substan cenuie, dispuse la interior (n EC) - cuprind: nucleul striat (format din nucleul caudat si putamen), globus pallidus, nucleul subtalamic i substana neagr Toate acestea sunt structuri eterogene, diferite ca structur i funcie, precum i ca istorie filogenetic.

Ganglionii bazali (nucleul caudat sus, putamen si globus pallidus laterale, nucleul subtalamic si substanta neagra jos)

Nucleul striat - Are form de virgul, cu trei elemente: cap, corp i coad - Coada se termin n nucleul amigdalian Substana neagr - Este cea mai voluminoas formaiune a mezencefalului - Are o zon dorsal compact i o zon ventral de culoare rosie cenusie

Functionalitatea nucleilor bazali:

- In realizarea activitatilor instinctive (locomotia, apararea, hranirea si curtarea) - Realizeaza fondul postural pentru activitatile voluntare, fara a initia insa acele miscari

Patologia nucleilor bazali include:

- Tulburari de tonus muscular (rigiditate) - Pierderea miscarilor automate asociate (rasucirea bratelor, expresia faciala) - Miscari involuntare necontrolabile (1. coreiforme, 2. atetoide, 3. balistice, 4. tremor)

1. Coreea = miscari succesive involuntare, destul de complexe, care apar brusc si se insera printre miscarile voluntare Coreea Syndeham - Apare in copilarie, in asociere cu bolile de inima - Are un prognostic favorabil Coreea (boala) Huntington - Este o boala ereditara, care debuteaza in jurul varstei de 40 de ani - Cauza: pierderea neuronilor colinergici si GABA-ergici din nucleul striat - Transmiterea se face in proportie de 50% la urmasii directi - Se asociaza cu dementa progresiva - Este confundata frecvent cu alte boli (schizofrenie, tulburari sociopate etc) deoarece afectarea psihica este foarte caracteristica

2. Atetoza = miscari involuntare lente, vermiforme, de rasucire, care afecteaza extremitatile, uneori si muschii fetei si gatului 3. Balismul = accelerarea activitatii unuia sau altuia dintre membrele corpului, functie de localizarea leziunii 4. Tremorul

Cea mai importanta patologie a ganglionilor bazali este Boala Parkinson = consta din perturbarea profilului cognitiv si comportamental al pacientilor Cauze: pierderea de neuroni corticali si subcorticali, afectarea circuitelor si diminuarea cantitatii de neurotransmitatori. Manifestari: - Tremur ritmic de repaus - Cresterea tonusului muscular (rigiditate cu aspect de roata dintata) - Akinezia (dificultate in initierea de miscari, saracia sau absenta miscarilor spontane) - Bradikinezia (incetinirea executiei miscarilor) - Afectari cognitive - Compulsii

Afectarile cognitive tin de: - Capacitatea de analiza si tratare secventiala a informatiei in MSD - Capacitatea de a elabora un plan in baza unei strategii - Capacitatea de ajustare a planului functie de imprejurari - Disparitia raspunsurilor non-pertinente - Saracia continutului ideativ - In cazul afectarii putemenului apar tulburari de scriere, semnare si dactilografiere, care nu mai pot fi recuperate ulterior Afectari ale dispozitiei si personalitatii: - Depresie - Rigiditate si hipercontrol

Alzheimer (st.) si creier normal (65 ani)

DIENCEFALUL

Structurile diencefalice se gsesc n continuarea i desupra mezencefalului, n jurul ventriculului III, fiind acoperite de emisferele cerebrale.
Se compune din dou formaiuni mari: - talamoencefalul (thalamus, metatalamus, epitalamus) i - hipotalamus.

Talamusul Este alctuit din dou corpuri ovoide de substan nervoas. Se mai numesc i corpi optici. Este format din mai muli nuclei (cinci grupe): grupul nuclear anterior
- primete aferene de la corpii mamilari - trimite eferene ctre cortexul cingulat i emisferele cerebrale

nucleii liniei mediane

- se conecteaz cu hipotalamusul i alte formaiuni de substan cenuie subcortical

nucleii mediali
- trimit eferene n lobul frontal i cortexul motor

masa nuclear lateral

- primete aferene senzoriale (spinotalamice) - trimite eferene n lobul parietal

nucleii posteriori (formai din nucleul pulvinar i corpii geniculai medial i lateral)

Conexiunile talamusului
Talamusul este o structur senzorial crucial subordonat scoarei cerebrale. La acest nivel fac sinaps cile tuturor formelor de sensibilitate, cu excepia cilor olfactive, care ajung la cortex direct, nu prin talamus. Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se termin n nuclei cenuii subcorticali. Din acest punct de vedere identificm:
nuclei talamici cu proiecie cortical (nucleul talamic ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat etc) nuclei talamici cu proiecie subcortical (nucleii intermediari, nucleii ventriculari) nucleii talamici de asociaie (laterali, laterodorsali

 Nucleii din prima categorie au conexiuni n ambele sensuri cu cortexul, formeaz deci, mpreun cu cmpurile corticale, uniti funcionale stabile.
Cile mari senzoriale se termin n nuclei cu proiecie cortical dar trimit colaterale i la nuclei cu proiecie subcortical. Toate conexiunile eferente ale talamusului influeneaz activitatea cilor extrapiramidale (descendente). Controlul cortexului se exercit prin mai multe circuite care includ i talamusul (de ex: circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical)

Cercetrile desfurate de-a lungul timpului au evideniat existena a dou tipuri de nuclei talamici:
specifici sunt legai funcional de diferite sisteme senzoriale (vizual, auditiv etc); pulvinarul integreaz impulsurile auditive, vizuale i somatice.
nespecifici sunt legai n special de zonele asociative ale talamusului; funcionarea lor nu este pe deplin cunoscut.

 n concluzie, talamusul conine: - A. nuclei de transmisie (de releu) - B. nuclei cu proiecie difuz A. Nucleii de transmisie au urmtoarele caracteristici:
fiecare prelucreaz o singur modalitate senzorial sau un input venit din zona motorie fiecare se proiecteaz ntr-o regiune specific a cortexului fiecare primete inputuri recurente de la regiunea cerebral pe care s-a proiectat (recurena inputurilor permite modularea inputurilor primite funcie de activitate) un nucleu talamic senzorial transmite ntr-o anumit regiune cortical (senzorial, motorie sau reglatorie) numai o modalitate informaional senzorial; aceste informaii reprezint treapta iniial a generrii percepiei senzoriale ali nuclei senzoriali trimit impulsuri ctre ariile asociative ale cortexului, unde se integreaz sistemele senzoriale care iau parte la iniierea comportamentului nucleii talamici motori trimit impulsuri ctre cortexul motor, pentru a-l informa despre activitatea motorie desfurat de alte formaiuni (cerebelul) toi nucleii de transmisie trimit impulsuri ctre sistemul de reglare

B. Nucleii cu proiecie difuz trimit impulsuri ctre toate regiunile corticale, cu efect n reglarea nivelului general de excitabilitate cortical.

Clinic: Apar mai multe entiti nosografice n lezarea talamusului. Cel mai vechi cunoscut este sindromul talamic, cu urmtoarele simptome neurologice:
hemianestezia contralateral (consecutiv unei hemoragii talamice) durere de cap de tip arsur, intens (hiperpatie), persistent, se accentueaz n stres emoional i oboseal tremor intenional (n cazul lezrii nucleului lateral ventral) ataxia membrelor inferioare (n funcie de tulburarea sensibilitii profunde) tulburri simpatice (ptoz palpebral etc) tulburri motorii (hemiparez)

O alt afeciune este afazia talamic, care include:

tulburri de dinamic a expresiei i fluenei verbale voce slab rspunsuri scurte debit ncetinit i sacadat incoerena discursului afectare persistent, disociativ, a memoriei (n special a celei verbale), manifestat prin deficit al memoriei logice i a capacitii de a crea asociaii

Afazia talamic are evoluie favorabil, cu excepia memoriei verbale, care nu se recupereaz.

O alt afeciune este sindromul de neglijen talamic, cu dou manifestri principale: - neglijen motorie - neglijen spaial
Neglijena motorie este un defect de utilizare a unei jumti de corp, cu toate c aceasta este perfect funcional. Prin incitare verbal acest defect poate s dispar parial.

Neglijena spaial este legat n special de analizatorul vizual i const n devierea privirii spre dreapta i refuzul explorrii spaiului stng (aceast deficien este confirmat i de testele neuropsihologice).

Neglijenta contralaterala

n afara acestor simptome mai pot aprea i altele:

tulburri de recunoatere a locurilor (familiare) tulburri ale orientrii spaiale apraxie constructiv deficit de memorie anterograd pentru materialul vizuo-spaial spontaneitate excesiv a limbajului confabulaii extravagante

Alte tulburri in de sfera emoional sunt evidente n manifestrile motorii sau expresive, pentru c talamusul intervine ca modulator al proceselor afective. De aceea, anumite intervenii chirurgicale asupra talamusului sunt destinate reducerii tensiunilor emoionale, anxietii, agitaiei i agresivitii bolnavilor.

Alte aspecte legate de patologia talamusului:

Lezarea nucleilor anteriori duce la modificarea strii de contien i se soldeaz cu scderea reactivitii emoionale. Stimularea nucleului postero-ventral duce la creterea nivelului de anxietate n micrile ofensive i fenomene vegetative corespunztoare.

Metatalamusul
Este format din din corpii geniculai mediali i laterali.

Corpii geniculai laterali

se leag de coliculii cvadrigemeni superiori la acest nivel se termin fibrele optice prelucrrile vizuale la acest nivel permit diferenieri ntre ntuneric i lumin i orientarea n spaiu n raport cu stimuli luminoi

Sunt formai din dou pri: - partea ventral (veche filogenetic) i - partea dorsal stratificat (nou filogenetic); Aceasta din urm expediaz semnale la scoara cerebral (scizura calcarin i ariile 18, 19) i are ase straturi (la om)

Corpii geniculai mediali

sunt conectai cu coliculii cvadrigemeni inferiori aici fac sinaps cile auditive i de aici ajung impulsuri la ariile auditive corticale (prima circumvoluie temporal)

Epitalamusul Se gsete n partea superioar a diencefalului i este compus din glanda epifiz (pineal) i din aparatul habenular.
Glanda epifiz dup vrsta de 7 ani involueaz iar dup 14 ani se calcific este o gland endocrin cu rol important n dezvoltare exercit efect frenator asupra sferei sexuale exercit efect important n metabolismul protidic, glucidic i mineral hormonul principal este melatonina, derivat din serotonin melatonina este secretat maximal noaptea (serotonina ziua) iar secreia ei scade de la natere pn la btrnee nu s-a demonstrat la om i primate efectul antigonadotrop al melatoninei (ntrzierea declanrii pubertii, de ex.) rolurile melatoninei sunt: modularea excitabilitii cerebrale; influenarea fiziologiei somnului; un posibil rol inhibitor asupra creterii tumorilor neoplazice la om; reglarea activitii i a

Aparatul habenular
conine numeroase fibre albe i substan cenuie (nuclei habenulari) fibrele albe se conecteaz n general cu structuri subcorticale

Hipotalamusul Reprezint mai puin de 1% din totalul volumului creierului uman. Este format dintr-o poriune supraoptic, una tuberal i una mamilar (vzute din fa n spate). Nucleii hipotalamusului se mpart n patru grupe principale: grupul anterior format din nucleul paraventricular i cel supraoptic. Ei secret hormoni care sunt trimii la adenohipofiz. grupul lateral nucleul tuberomamilar i nuclei tuberali laterali. grupul mijlociu nuclei hipotalamici ventromedial i dorsomedial grupul posterior nuclei tuberculilor mamilari Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei anumite funcii.

Conexiunile hipotalamusului Hipotalamusul posed o bogat reea de conexiuni, att interne ct i externe, care influeneaz att sistemul nervos central ct i pe cel vegetativ. Este, deasemenea, foarte important pentru sistemul endocrin, prin intermediul hipofizei. Cile aferente:
fascicolul telencefalic leag scoara de hipotalamus, avnd efect excitator i inhibitor. Principalele functii sunt legate de organele viscerale. Fascicolul talamo-hipotalamic leag talamusul de hipotalamus. Stria terminalis leag amigdala de hipotalamus. Fibre directe spinotalamice vin dinspre talamus.

Exist, deasemenea, legturi ale hipotalamusului cu aparatul vizual, prin fibre care leag chiasma optic de partea vizual a hipotalamusului. Aceste fibre provin din celulele vegetative ale retinei, trec prin nervii optici, chiasma optic i ajung la unii nuclei hipotalamici i n lobul posterior al hipofizei.
Efectul principal este acela c semnalele luminoase pot influena sistemul vegetativ att direct ct i prin intermediul hipofizei.

Cile eferente
tractul hipotalamo-hipofizar (care are legturi cu hipofiza) tractul hipotalamo-habenular (care are legturi cu epifiza) tractul hipotalamo-talamic (realizeaz legtura ascendent cu scoara cerebral) sistemul periventricular (leag hipotalamusul de aproape toate formaiunile cenuii ale trunchiului cerebral) tractul tubero-hipofizar leag hipotalamusul de pituitara posterioar Majoritatea fibrelor sunt bidirecionale (cu excepia tractului hipotalamo-hipofizar i a fibrelor care vin

Funciile hipotalamusului

Hipotalamusul are atribuii directe n reglarea mediului intern al organismului:

neuroendocrin autonom motivaional

Reglarea sistemului neuroendocrin Hipotalamusul, mpreun cu sistemul limbic, particip direct la reglarea mediului intern, n vederea meninerii constantelor acestuia. Controlul emoiilor i a comportamentelor emoionale se face indirect de ctre hipotalamus, n conjuncie cu formaiunile nalte ale sistemului limbic i ale neocortexului. Datele anatomice indic faptul c hipotalamusul conine un mare numr de nuclei i reele neuronale care regleaz funcii vitale ca: temperatura, ritmul cardiac, tensiunea arterial, osmoza sangvin, ingestia de ap i alimente; n plus, organizeaz motor rspunsurile endocrine n comportamentele emoionale adaptative.

n primul rand, hipotalamusul controleaz activitatea glandei pituitare, care controleaz, la rndul ei, celelalte glande endocrine (tiroida, paratiroidele, suprarenalele, glandele sexuale etc). Aceste glande descarc hormoni care regleaz activitatea hipotalamusului i hipofizei. Hipotalamusul Feedback Hipofiz gland gland gland

 Muli neuroni hipotalamici sunt specializai n secreia peptidelor. Acestea ajung fie n spaiul sinaptic (ca neurotransmitori), fie n circulaia sangvin, de unde acioneaz ca hormoni, controlnd excitabilitatea neuronal i eficacitatea sinaptic. Pot, deasemenea, controla eficacitatea sistemului endocrin, fie direct, fie indirect. Controlul direct se exercit prin descrcarea n circulaia sangvin a neurohipofizei de produi neuroendocrini. Controlul indirect se face prin intermediul adenohipofizei. Neuronii peptidici sunt magnocelulari i parvocelulari.

Neuronii magnocelulari
Elibereaz oxitocina i vasopresina. Vasopresina: - este secretat n hipotalamus i depozitat n hipofiz. - produce vasoconstricie i reabsorbia apei de ctre rinichi (n absena ei volumul urinar ar putea ajunge la 15-20 litri n 24 h). - intervine n mecanismul nvrii i memoriei (nu se cunosc exact mecanismele), probabil prin influenarea secreiei de ARN. Oxitocina: este secretat n nucleul paraventricular din hipotalamus. Efectele sale sunt contracia uterin i secreia lactat. La brbai efectele sale sunt mai obscure.

Sistemul neurosecretor parvocelular

Secret hormoni inhibitori i de eliberare (releasing) substane care elibereaz sau inhib eliberarea hormonilor din glanda pituitar anterioar. Substanele de stimulare a eliberrii hormonilor sunt (de ex.): TRH (factorul de eliberare a tirotropinei), CRH (factorul de eliberare a corticotropinei), FSH (factorul de eliberare al hormonilor foliculari), LHRH (factorul de eliberare al hormonului luteinizant) etc.
Factorii de eliberare a hormonilor pituitari determina descarcarea, de catre glanda, a hormonilor corespunzatori, care regleaza secretia glandelor din corp. De exemplu, GRH (factorul de eliberare a hormonului de crestere) determina descarcarea de GH (hormonul de crestere), care influenteaza cresterea scheletului si a

 Secretia de hormoni este pulsatila, ea fiind descarcata in sange in valuri pe parcursul unei zile.
Neuronii magnocelulari si parvocelulari contin peptide de diferite tipuri, raspandite in tot sistemul nervos.

Disfunctiile hipotalamusului Tumorile si alte procese patologice influenteaza dezvoltarea sexuala se pot solda cu pubertate precoce sau, opus, hipogonadism (subdezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, asociate cu somnolenta, obezitate si diabet insipid).

Distrugerea doar a unei jumatati a hipotalamusului poate produce o tulburare usoara si tranzitorie a functionarii acestuia. Distrugerea bilaterala (nu si simetrica) a hipolalamusului duce la aparitia simptomelor specifice. Varsta joaca un rol important: la nou-nascuti functiile hipotalamusului nu sunt stabilizate (necesita reglare din exterior) la varstnici apar tulburari de somn, activitate motorie scazuta, preferinta pentru anumite mancaruri, sensibilitate fata de schimbarea temperaturii, ceea ce echivaleaza cu o reducere a mecanismelor homeostatice hipotalamice efecte constatate si experimental, la animale cu leziuni ventromediale ale hipotalamusului)

Reglarea sistemului nervos autonom si a functiilor vegetative

Functionarea autonoma nu este difuza, asa cum s-a crezut multa vreme, ci este inalt specializata la nivelul hipotalamusului, pentru ca stimularea unor centri produce raspuns la un organ periferic specific
Hipotalamusul are ca atributie principala coordonarea functiilor autonome (vegetative) intre ele, precum si a acestora cu activitatile intregului organism. Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical de reglare a activitatii simpatice si parasimpatice; rolul este acela de mentinere a unei stari interne de supravietuire a organismului in diverse conditii de activitate.

 Controlul parasimpatic tine de hipotalamusul anterior (si produce bradicardie, vasodilatatie periferica, cresterea aciditatii sucului gastric, cresterea tonusului tractului digestiv si scaderea tensiunii arteriale). Controlul simpatic tine de functionarea hipotalamusului lateral si posterior (si conduce la intensificarea activitatii somatice si metabolice in stres emotional, atac si fuga, evidentiate prin dilatatia pupilelor, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, inhibitia peristaltismului, tonusului vezicii si a intestinelor).

 Afectarea hipotalamusului posterior duce la letargie emotionala, somn anormal si scaderea temperaturii ca urmare a diminuarii generale a activitatii somatice si viscerale. Leziunile hipotalamice induse experimental conduc la lezari ale mucoasei esofagului, stomacului si duodenului, ulcere acute ale stomacului si perforarea mucoasei gastrice, plus hemoragii si ulcere gastrointestinale. Afectarea hipotalamusului anterior se soldeaza cu hipermotilitate a tractului gastrointestinal, plus evacuare (defecatie) si mictiune frecvente.

 Stimularea hipotalamusului lateral are ca efect producerea hipertensiunii arteriale. Tulburarile cardiovasculare insotesc afectarile trunchiului cerebral si hipotalamusului si se reflecta in hipertensiune, aritmii cardiace si modificari ale EKG-ului (= simularea unui infarct miocardic acut la bolnavi fara antecedente cardiace)

 Tulburarile respiratorii sunt frecvente in structura sindroamelor hipotalamice. Experimental, lezarea hipotalamusului la animale duce la edem pulmonar si hemoragii pulmonare). Tulburarile gastrointestinale sunt omniprezente. Pot merge pana la hemoragii si ulceratii (dupa interventii chirurgicale pe creier, cu afectari hipotalamice consecutive).

Epilepsia diencefalica
Poate sa apara atunci cand este lezata o parte din structura hipotalamusului sau a structurilor adiacente acestora.

Se pune acest diagnostic atunci cand criza epileptica se asociaza cu alte disfunctii hipotalamice precis identificate (criza epileptica apare pe fond de cefalee puternica, la care se asociaza ameteala, tendinta de a cadea, inrosirea fetei si a bratelor, puls slab, ochi exoftalmici).

Hipotalamusul si motivatia Starile motivationale activeaza comportamente complexe, cu efect asupra reglarii temperaturii, satisfacerii foamei, setei si a cerintelor sexuale. Starile motivationale sunt mai putin corelate cu stimularile din exterior, ci mai curand cu oscilatiile homeostaziei interne. O posibila exceptie este reglarea temperaturii, care se face prin echilibrarea dintre stimuli interni si externi. Stimulii interni pentru foame, sete si comportament sexual sunt mai dificil de identificat si manipulat.

Controlul fiziologic de reglare a homeostaziei functioneaza prin mentinerea unei variabile la un nivel dat (nivel masurat cu ajutorul detectorilor externi, care o compara cu o valoare fixata).

Cand valoarea acesteia nu se suprapune exact pe valoarea fixata, atunci detectorii de erori genereaza semnale de eroare, iar sistemul de control aduce variabila respectiva la nivelul corect.
In cazul foamei, stimulul intern este hipoglicemia iar stimulul extern vederea sau mirosul hranei.

Reglarea temperaturii corpului

Rolul H in reglarea temperaturii corpului este cunoscut de multa vreme. Controlul temperaturii corpului este distribuit celor doua parti, H anterior si H posterior unul sustine producerea de caldura, celalalt o inlatura (prin vasoconstrictie sau vasodilatatie, transpiratie sau frison etc)

H anterior
- Este centrul neuronal al inlaturarii caldurii. - Lezarea lui produce hipertermie cronica - Febra hipotalamica produce o curba termica in platou sau neregulata, lipsa reactiilor vasomotorii, iar temperatura centrala este mai mare decat temperatura periferica; se diagnosticheaza prin eliminare.

H posterior
- Este centrul nervos de producere sau conservare a caldurii. - Lezarea lui produce hipotermie rapida in conditii vitrege de mediu, din cauza pierderii mecanismelor homeostatice de conservare a caldurii; - daca lezarea se intinde si asupra altor regiuni (de ex., corpii mamilari), atunci simptomele se agraveaza

H controleaza si raspunsurile endocrine la modificarile de temperatura din mediul exterior. De exemplu, expunerea indelungata la frig conduce la o crestere a temperaturii corpului prin descarcari de tiroxina, care accelereaza metabolismul tisular.
Deasemenea, H integreaza informatiile relevante centrale si periferice de reglare a temperaturii corpului. La nivelul H a fost identificata si o arie antipiretica, care limiteaza amplitudinea febrei. Activarea zonei are o actiune asemanatoare celei data de medicamentele antipiretice.

In afectiuni hipotalamice apare sindromul termic, care include:

Poikilotermia Hipotermia sustinuta Hipotermia paroxistica Hipertermia sustinuta Hipertermia paroxistica

Poikilotermia
- Reprezinta incapacitatea H de a mentine temperatura centrala constanta, independent de temperatura mediului ambiant - Apare in lezarea centrilor integratori ai termoreglarii in H posterior si mezencefal, precum si la nou-nascuti (in special prematuri) si batrani.

Hipotermia sustinuta
- Apare fie prin distrugerea mecanismelor de producere a caldurii, fie prin stabilirea unui centru/reper anormal inferior (care regleaza temperatura corpului sub cea a mediului ambiant) - Se produce in cazul lezarii H posterior - Apare rar in patologie

Hipotermia paroxistica
- Consta in episoade de scadere a temperaturii corpului, care variaza ca frecventa zilnica - Debuteaza brusc, prin transpiratie, inrosire a pielii, scaderea temperaturii corpului pana la 32C, scadere ca dureza minute/zile. - Se adauga si: oboseala, diminuarea activitatii cerebrale, hipoventilatie, aritmie cardiaca, lacrimare - Mecanismele de producere si pierdere a caldurii functioneaza normal, dar pentru mentinerea temperaturii in jurul valorii de 32C - Hipotermiile pot fi: usoare (35C-32C), medii (32C-24C, cu bradicardie, hipotensiune) sau grave (mai jos de 24C, cu coma si deces, finalmente) - Hipotermiile accidentale apar si la bolnavii cu

Hipertermia sustinuta
- Consta in perturbarea mecanismelor de pierdere a caldurii si stimularea mecanismelor de producere a ei. - Cauza: lezarea neuronala in zona H anterior (sau ventriculul III) - Consta in cresterea necontrolata a temperaturii corpului, ca urmare a unei productii active de caldura.

Hipertermia paroxistica
- Are un caracter episodic si se manifesta prin frisoane si pusee febrile, la care se adauga si alte fenomene vegetative. - Nu este totdeauna prezenta implicarea H, desi, in anumite cazuri, examinarea anatomopatologica a relevat existenta unor leziuni in zona tuberala a H.

Reglarea foamei si a aportului de hrana

Se afla sub controlul a doi centri hipotalamici: - Nucleul hipotalamic ventromedial si a tesutului inconjurator (lezarea lui produce hiperfagie si obezitate severa de aceea a mai fost numit centrul satietatii) - H lateral (lezarea bilaterala produce afagia si moarte, chiar in conditiile hranirii fortate de aceea a mai fost numit centrul foamei) Functia de hranire se asociaza cu reglarea temperaturii, astfel apar diferente in aportul de alimente si lichide in conditiile modificarii temperaturii corpului (temperatura scazuta activeaza centrul foamei, iar temperatura ridicata activeaza centrul satietatii)

In cazul diferitelor leziuni intalnim urmatoarele situatii patologice: - Hiperfagie, asociata cu alterarea raspunsurilor senzoriale (prin lezarea nucleului ventromedial), - Alterarea punctului de referinta pentru reglarea greutatii corporale, - Alterarea balantei hormonale (in cazul unor leziuni hipotalamice extinse, - Afagie si emaciere, - Etc In activitatile de hranire sunt implicate si alte instante (lobii frontali, mezencefalul, rinencefalul etc)

Implica controlul asupra aportului caloric, in vederea mentinerii greutatii corporale.

Hipotalamusul si obezitatea

In conditiile variatiei aportului alimentar, apar modalitati de reglare ulterioara a cantitatii de alimente, pana la revenirea la greutatea normala. Lezarea bilaterala a nucleilor ventro-mediali conduce la obezitate, hiperfagie si comportament salbatic la animalele din experiment.

Lezarea H lateral duce la afagie si emaciere.

Foamea si satietatea
H are rol nu numai in reglarea cantitativa a alimentarii, cat si in reglarea calitativa a ingestiei de alimente (adica, in aportul si in echilibrul dintre aportul glucidic, lipidic si protidic din alimente).

Metabolismul lipidelor
- Este corelat cu metabolismul glucidic - n H exist neuroni sensibili la nivelul grsimilor din snge, exercitnd un efect lipostatic al ingestiei alimentare - Este corelat cu centrii foamei i saietii Aportul lipidic - Este imatur pana la varsta de un an - Devine major, in cazul lezarii bazei H - Dereglarea aportului lipidic este intalnit in cateva tipuri de sindroame

1. Sindromul Babinski Frhlich - semne: obezitate si infantilism genital - Este de natura tumorala - Este provocat de lezarea H bazal si medial

Sindroame cu dereglare de aport lipidic

2. Sindromul Laurence Moon Bardet - semne: obezitate, hipogonadism, deficienta mintala, deformatii craniene si malformatii congenitale (polidactilie) - Are un caracter ereditar - Nu s-au evidentiat totdeauna leziuni hipotalamice 3. Sindromul Prader Labhart Willi - semne: obezitate, hipogenitalism, statura mica, tendinta la diabet zaharat - Probabil nu este ereditar

Metabolismul proteinelor
- Este una dintre funciile specifice ale H - Datele clinice arat c arii din H anterior i cel lateral sunt implicate n metabolismul proteinelor i n meninerea troficitii esuturilor, dovad fiind scderea nivelului de proteine i leziunile aprute n esuturi, n cazul lezrii acestor zone

- Numeroase cercetri au evideniat existena unui centru hiperglicemiant la nivelul H anterior i a celui lateral, totui acest centru nu este singurul responsabil de controlul nivelului glicemiei - n plus, n H ventromedial a fost evideniat prezena unor glucoreceptori, care obin informaii asupra nivelului glucozei din snge, precum i asupra vitezei cu care este consumat glucoza de ctre esuturi (= viteza scderii glicemiei) efect glucostatic - Este corelat cu centrii foamei i saietii

Metabolismul glucidelor

Hipotalamusul, anorexia i emacierea

Anorexia - Este o dereglare psihologic, care poate avea i cauz hipotalamic Emacierea - Este lipsa apetenei, asociat cu iritabilitate sau apatie, slbire sever - Moartea poate surveni ca urmare a complicaiilor - Dac se produce ntre 6 luni i 2 ani, supravieuirea peste aceast vrst este foarte rar - Cauza poate fi de natur hipotalamic (H anterior, aria preoptic)

Reglarea setei i a ingestiei de lichide

Se afl sub controlul anumitor regiuni ale H H lateral stimuleaz aportul de ap H medial inhib aportul de ap Lezarea minor produce adipsie Lezarea major produce adipsie i afagie Reglarea aportului de ap este dat de osmoreceptori i de hormonul aldosteron (corticosuprarenal) - Setea poate fi controlat i de: uscciunea limbii, hipertermie, aciunea angiotensinei (care regleaz aportul de aldosteron), aciunea vasopresinei (care determin reabsorbia apei la nivelul rinichilor), de tulburri emoionale, tensiune, anestezice i alcool -

Diabetul insipid
- Rezult din secreia anormal de hormon antidiuretic (vasopresin) - Principalele simptome: sete excesiv i consum exagerat de ap (15 20 litri/ 24 h) - Poate fi temporar (n cazul lezrii tijei pituitare) sau permanent (lezarea H anterior/ medial) - Cauze frecvente: tumori, inflamaii, probleme vasculare sau traumatice - Poate s apar: ca urmare a unor leziuni, ca o consecin a interveniilor

Functia de reproducere Zona tuberala a hipotalamusului este esentiala in mentinerea nivelului bazal de hormon gonadotropic, in vreme ce aria preoptica este necesara pentru eliberarea ciclica a gonadotropinei (inainte de ovulatie). Tumorile aprute la nivelul H implic n multe cazuri (i) disfuncii sexuale: pubertate precoce sau hipogonadism (cu subdezvoltarea caracterelor sexuale secundare)

Pubertatea precoce: apare n leziuni hipotalamice caudale Hipogonadismul: se asociaz cu obezitatea, somnolena i diabetul insipid; apare prin lezarea prii anterioare a tijei pituitare.
La om lezarea unilateral produce rareori simptome (din cauz c proieciile n H nu sunt lateralizate, ca la senzaii).

Pentru apariia simptomelor este necesar