INGRIJIRILE PACIENTILOR

CU AFECTIUNI
RESPIRATORII

APARATULUI RESPIRATOR

CAILE RESPIRATORII

CAVITATEA NAZALA

Cavitatea nazala este reprezentata de cele doua fose nazale;

Fosele comunica cu exteriorul prin nari, iar cu faringele prin
coane (orificii ) ;
Fosele nazale comunica cu niste cavitati, pline cu aer, sapate
in oasele din jur ( sinusuri );
Ele sunt captusite de mucoasa nazala, intens vascularizatamucusul secretat asigura umiditatea si retine praful si
unele microorganisme.

CAVITATEA NAZALA

FARINGELE

Este un organ aflat in

componenta sistemului
digestiv;
Il gasim ,insa, si in
alcatuirea sistemului
respirator, in
continuarea foselor
nazale;
Faringele poate
prezenta la nivelul
mucoasei care-l
captuseste producand
respiratia pe gura.

LARINGELE

Laringele face legatura intre

faringe si trahee;
Este un organ respirator;
Are rol de organ fonator ( al
vorbirii );
Componenta externa este
reprezentata de mai multe
cartilaje, intre care cartilajul
tiroid
( ,,marul lui Adam ) este mai
dezvoltat.

LARINGELE

In interiorul laringelui
se gasesc patru corzi
vocale : doua
superioare, doua
inferioare. Corzile
vocale inferioare au rol
in producerea sunetelor.
Spatiul dintre corzi se
numeste glota.
Deschiderea laringelui
este acoperita de
epiglota.

TRAHEEA
Traheea

este situata in continuarea

laringelui, in fata esofagului.
Este formata din 15- 20 inele
cartilaginoase, incomplete spre esofag.
La interior este captusita cu o mucoasa
traheala cu celule ciliate si glande ce
secreta un mucus.

TRAHEEA

BRONHIILE
In partea inferioara,traheea
se bifurca in doua bronhii care
patrund in fiecare plaman,
numite bronhii principale.
Bronhiile principale se ramifica
in bronhii secundare (in fiecare
lob) Ultima ramificatie a
bronhiilor se numeste
bronhiola (la nivelul lobulilor)
Totalitatea ramificatiilor
bronhiilor se constituie in
arborele bronsic.

Bronhiolele sunt
formate din acini
pulmonari in forma
de ciorchine,
alcatuiti din
numeroase alveole
pulmonara.

Alveolele sunt
asezate pe o
membrana elastica,
bine vascularizate
si au peretele
foarte subtire,
unistratificat.

PLAMANII

Sunt asezati in cavitatea

toracica si adapostesc intre ei
inima.

PLAMANII
au

un aspect buretos si culoare roz.

sunt formati din unitati mai mici, bine
delimitate numite lobi ( 3 lobi plamanul
drept, 2 lobi plamanul stang ).
lobii pulmoanari au forma de piramida si
sunt formati din mai multi acini pulmonari.
in ei ajung cele mai fine ramificatii ale
arborelui bronsic ( bronhiolele
respiratorii ).

 Plamanii

au un numar foarte
mare de alveole, cca. 200
milioane pentru fiecare plaman.
Suprafata lor totala ajunge la 200
m patrati.
Plamanii sunt protejati de o
pleura formata dintr-o foita
interna si una externa. Intre ele
se gaseste lichidul pleural ( rol
esential in mecanismul respiratiei
)

RESPIRATIA

EVALUAREA APARATULUI
RESPIRATOR
EXAMENUL

CLINIC
EXAMINARI RADIOLOGICE
EXAMINARI ENDOSCOPICE
EXPLORAREA FUNCTIONALA
EXAMINRI CU IZOTOPI RADIOACTIVI

EXAMENUL CLINIC
Examenul clinic consemneaz:
anamneza, antecedentele
heredocolaterale i personale,
fiziologice i patologice;
apariia primelor manifestri, semne i
simptome i dinamica lor;
evoluia principalelor tulburri
funcionale (sughi, tulburrile vocii,
dispnee, durere toracic, tuse,
mucoziti, sput, expectoraie i
hemoptizie)

EXAMENUL CLINIC
Inspectia

da informatii asupra
cutiei toracice si asupra miscarilor
respiratorii. Cutia toracica poate
prezenta si modificari la nivelul
tegumentelor, sub forma de
eruptii veziculare (herpes zoster),
edeme ale extremitatii superioare
a toracelui, cu circulatie colaterala
(tumori mediastinale etc.) sau
deformari toracice.

EXAMENUL CLINIC
Palparea

da informatii asupra ritmului

respirator si asupra transmiterii vibratiilor
vocale. Ritmul respirator se noteaza
asezand palma pe regiunea sternala.
Vibratiile vocale se cauta, aplicand palma,
succesiv, pe fiecare hemitorace, in diferite
regiuni, de sus in jos, cerand bolnavului sa
repete cifra 33. Normal, vibratiile produse
la nivelul laringelui sunt transmise sub
forma unui freamat usor si rapid.

EXAMENUL CLINIC
la

palpare n mod fiziologic nu

apar puncte dureroase pe cnd
n condiii patologice aceste
puncte sau zone se evideniaz
(se inspecteaz i se palpeaz
mamelele i ganglionii regionali)

EXAMENUL CLINIC
Percutia

foloseste lovirea
peretilor toracelui, pentru a
provoca zgomote, care sunt
interpretate dupa calitatea lor.
la percuie sunt evideniate n
condiii patologice
hipersonoritatea pulmonar,
matitatea, submatitatea fa de
condiia fiziologic unde se
constat sonoritatea pulmonar.

EXAMENUL CLINIC
Auscultatia

permite sesizarea si
intepretarea diverselor zgomote, care
se produc in cavitatea toracica in
cursul respiratiei, tusei si al vorbirii.
Modificarile murmurului vezicular
constau in: diminuare sau disparitie
(pneumotorax, pleurezie) si
exagerare (procese patologice care
maresc amplitudinea sau frecventa
miscarilor respiratorii).

EXAMENUL CLINIC
Suflurile

sunt zgomote respiratorii cu

caractere particulare, care inlocuiesc zgomotul
respirator normalRalurile sunt zgomote
patologice care iau nastere in alveole sau
bronhii si se modifica prin respiratie sau tuse.
Pot fi uscate sau umede.
Frecaturile pleurale sunt zgomote patologice,
care iau nastere intre cele doua foite ale
pleurei, cand acestea sunt inflamate. Se aud in
pleurite, la inceputul si la sfarsitul unei pleurezii
si sunt asemanatoare cu zgomotul produs prin
frecarea unei bucati de piele.

EXAMINARI RADIOLOGICE
Radioscopia

si radiografia dau o
imagine asupra modificarilor petrecute la
nivelul plamanilor si inimii.
Radiografia trebuie fcut n mai multe
incidene spre a pune i mai bine n
eviden leziunea n cauz, ca i
topografia ei exact.

Examen radiologic si imagistice

radiografia

toracica
radioscopia toracica
MRF
tomografie
ecografia toracica
bronhografia
angiografia pulmonara
tomografia computerizata
rezonanta magnetica

EXAMINARI RADIOLOGICE

EXAMINARI RADIOLOGICE
Radioscopia
radioscopia ofer date asupra
cmpurilor pulmonare, hilurilor
pulmonare, diafragmului, mediastinului,
ansamblului toracelui i const n
obinerea imaginii la nivelul unui ecran
ce conine sruri fluorescente, sub
aciunea razelor X.
pacientul aflat n ortostatism poate fi
studiat dinamic prin micare continu cu
scop de disociere a imaginilor, n general
ns, radioscopia constituie o metod
subiectiv n care concluziile depind de
experiena examinatorului.

EXAMINARI RADIOLOGICE
Radiografia

permite nregistrarea
imaginii care poate fi folosit ca
element de comparaie cu radiografii
ulterioare iar pacientul este mai puin
iradiat spre deosebire de radioscopie.
Tomografia pulmonar este
radiografia unui strat de esut
pulmonar care permite evidenierea
proceselor patologice nedepistate prin
radioscopii sau radiografie standard.

EXAMINARI RADIOLOGICE
Tomografia

computerizata (CT) foloseste

razele X pentru a crea imagini detaliate
a structurilor din interiorul corpului. In
timpul testului pacientul va sta intins pe
o suprafata plana (masa) de forma
cilindrica care este legata la scaner;
Scanerul trimite pulsuri de raze X spre
acea parte a corpului ce se doreste
investigata. O parte a aparatului este
mobila, astfel incat poate efectua
imagini din mai multe pozitii. Imaginile
sunt memorate in computer.

EXAMINARI RADIOLOGICE
Tomografla

computerizat
permite examinarea
mediastinului, inimii, plmnilor
i peretelui toracic (toate
organele sunt reprezentate
neinvaziv) iar prin utilizarea
substanelor de contrast se
permite diferenierea ntre
vasele centrale i limfoame.

EXAMINARI RADIOLOGICE
Radiofotografia

(MRF) este o metod

radiologic de explorare care const n
fixarea imaginii furnizat de ecranul
radioscopic pe un film special, de
dimensiuni (24/36 mm, 7/7 cm sau
10/10 cm). Explorare economic,
rapid, foarte potrivit explorrilor n
mas, este foarte precis, i pe aceast
cale sunt depistate adesea leziuni
mute din punct de vedere clinic.

EXAMINARI RADIOLOGICE

Bronhografia

reprezinta
explorarea radiologica a arborelui
traheobronsic cu ajutorul unei
substante de contrast introdusa
cu sonda Metras.
liposolubile, lipiodol sau iodipin
hidroslubile ioduron B sau diiodon.

EXAMINARI ENDOSCOPICE
Endoscopia

- metod de examinare ce
permite vizualizarea direct a
mucoaselor organelor cavitare efectuat
cu ajutorul endoscopului (instrument
tubular cu surs de lumin proprie i un
sistem de lentile pentru observaie). Cu
ajutorul unor anexe se pot efectua
recoltri pentru examen bacteriologic ,
histopatologic , extragere de corpi
strini , cauterizri etc.

EXAMINARI ENDOSCOPICE
Esofagoscopia=

examinarea lumenului
esofagian cu esofagoscopul.
Scop:explorator sau terapeutic
(extragere de corpi strini , cauterizarea
unor ulceraii , incizarea unor abcese).
Se poate executa cu pacientul n poziie
eznd sau n decubit dorsal
urmrindu-se ca gura , faringele i
esofagul s fie n linie dreapta.

EXAMINARI ENDOSCOPICE
Bronhoscopia const n examinarea
direct a interiorului canalelor
bronice cu ajutorul unui aparat bronhoscop - n scopul de a decela i
extrage un corp strin, de a efectua
o prelevare sau un drenaj sau de a
trata unele afeciuni bronice i
pulmonare.

 Bronhoscopia

poate diagnostica
diversele afectiuni ale cailor
respiratorii sau sa indeparteze
obiecte sau tumori de la acest nivel.
(scop:explorator si\sau terapeutic)
Indicaii terapeutice:
pentru aspirarea secreiilor sau
spltur bronic ;
pentru repermeabilizarea canalelor
bronice, n intervenii cu laser sau
extracie de corp strin.

EXPLORARI FUNCTIONALE
Scop:
Determinarea

modului n care aparatul

respirator satisface nevoile
organismului n stare de repaus sau n
condiiile suprancrcrii funcionale.
Evidenierea cazurilor incipiente de
boal.
Stabilirea capacitii de munc.

EXPLORARI FUNCTIONALE
1.Spirometria reprezinta
explorarea ventilatiei pulmonare si se
realizeaza cu ajutorul spirometrului
care e alcatuit dintr-un cilindru
gradat ce comunica cu exteriorul
printr-un tub de cauciuc prin care
sulfa bonavul.

EXPLORARI FUNCTIONALE
2.Spirografia permite
inregistrarea miscarilor respiratorii.
Se pot executa toate masuratorile
statice si dinamice.
Spirografia se poate determina cu :
aparatul Eutest ,expirograful
Godart ,pneumoscreen.

EXPLORARI FUNCTIONALE

EXPLORARI FUNCTIONALE
3.Spiroergografia

- test de efort cu
ajutorul cruia se analizeaz
capacitatea respiraiei la solicitare
suplimentar. n cursul probei se
urmresc parametrii respiratori ,
cardiaci i umorali (gradul de
saturatie n O2 a sngelui arterial).

EXPLORARI FUNCTIONALE
4.Analiza

gazelor din snge =

determinarea cantitaii de O2 si
CO2 n snge prin metode fizice
(oximetrie) i chimice prin metoda
Astrup (se determin si PH-ul
sangvin ; 7,35 normal , peste
aceast valoare este alcaloz iar
sub este acidoz metabolica ce se
combate prin administrare de
bicarbonat de sodiu).

EXPLORARI FUNCTIONALE
5.Probele farmacodinamice
-testul bronhoconstrictor si
bronhodilatator.
urmresc depistarea unor
tulburri n motricitatea
pereilor arborelui bronsic.

EXAMINRI CU IZOTOPI
RADIOACTIVI:
folosete

izotopi radioactivi ce introdui

n organism,radiaii , i care se
fixeaz difereniat pe organele
explorate.Metoda se numete scintigrafie
iar rezultatul scintigram. Se injecteaz
i.v. i trebuiesc luate msuri speciale de
protecie mpotriva radiaiilor.
Scintigrama pulmonara - poate evidentia
modificari ale irigarii palmanilor cu sange sau
ale distributiei aerului in plamani

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
DUREREA

Durerea de cauz respiratorie

este de mai multe tipuri : junghi toracic,
durere dat de inflamarea cilor
respiratorii mari, durere produs de
distensia arterelor pulmonare. Mai exist
i dureri legate de mediastin, de peretele
toracic, durere la nivelul toracelui i n
vecintatea sa (coloana vertebral,
regiune cervical, regiune abdominal)

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
JUNGHIUL TORACIC

este o durere de cauz pleural dar apare i n

suferina parenchimului pulmonar, prin interesarea
pleurei.
originea durerii este la nivelul terminaiilor
algogene din pleura parietal .
apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, n
contextul unei dureri corelabile cu micrile
respiratorii.
este localizat pe suprafee mici, este unilateral,
poate avea intensitate mare sau foarte mare, are
debut acut sau supraacut.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE

Junghiul din pneumonie

este localizat pe suprafee mici, foarte frecvent
submamelonar;
se instaleaz acut (ntre 10 minute i 2 ore), are o
intensitate mare i o durat mai mic de 2-3 zile.
se agraveaz odat cu micrile respiratorii (bolnavii
au tendina micorrii respiraiei pe partea durerii).
Tusea, sughiul, micarea sau apsarea agraveaz
deasemenea durerea, fiind n corelaie cu o
hiperestezie.
are o anumit poziie : apare n timp, dup febr sau
frison, acest criteriu fiind foarte important pentru
deosebirea de alte junghiuri toracice care apar mai
devreme sau mai trziu n raport cu cele 2
manifestri.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Junghiul

din pneumotorax
are un debut deosebit de acut, cu
intensitate maxim, resimit pe
suprafa mare, asociat cu dispnee,
cianoz i cu stare general alterat.
la examenul fizic (percuie) se
observ prezena timpanismului
(hipersonoritate).

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Junghiul

din pleureziile
serofibrinoase (TBC pulmonar)

se constituie treptat (n ore sau zile), are

tendina de a dura i se amelioreaz cnd
apare lichid n cavitatea pleural.
se agraveaz odat cu micrile respiratorii
(bolnavii au tendina micorrii respiraiei
pe partea durerii). Tusea, sughiul, micarea
sau apsarea agraveaz deasemenea
durerea, fiind n corelaie cu o hiperestezie.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Nevralgiile

intercostale sunt
distribuite pe unul sau mai multe spaii
intercostale i au frecvent caracter de
durere sub form de arsur sau
descrcare electric.
aceast

nevralgie se asociaz cu hiperestezie

cutanat
nevralgia intercostal asociat cu apariia n
buchet a unor vezicule cu lichid este semn de
Herpes zoster (recdere a unei infecii virale cu
Varicela zoster). Durerea poate s persiste luni
i ani de zile.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
OBSERVAIE!
Durerea este un semn obiectiv.
Urmrim:
localizare,
intensitate,
iradiere,
factorii

declanatori,
factorii ce amelioreaz durerea,
evoluia n timp.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
DISPNEEA

Reprezint o tulburare de
ritm, frecven i intensitate a
respiraiei, uneori incontient iar
alteori resimit de pacient ca o sete
de aer, respiraie dificil, disconfort.
Dispneea poate fi consecina scderii
aportului de O2,comprimrii organelor
mediastinale
sau obstruciei cilor respiratorii.
Poate fi nsoita de tiraj,cornaj,bti
ale aripilor nazale,turgescena
jugularelor.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Dispneea de efort i de repaus
Dispneea de efort este dispneea care
evolueaz constant n timp, de la eforturi
mari la eforturi din ce n ce mai mici ;
dispneea de repaus, prezent n stadii
avansate ale dispneei de efort, i cea
care apare acut n repaus, ridic
problema trombembolismului pulmonar,
durerea putnd lipsi. De obicei
trombembolismul este precedat de
durere toracic.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Dispneea

paroxistic

este

tot dispnee de repaus;

este repetitiv. Prototip n acest caz este
astmul bronic.
Mijlocul

de msurare al dispneei se
refer la cea de efort, n funcie de
gradul de efort la care apare i are 4
stadii (efort mare, mediu, mic i
repaus)

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Clinic

dispneea poate fi cu :
Ortopnee cnd se amelioreaz n
poziie eznd
Platipnee cnd se amelioreaz n
poziie culcat (este inversul ortopneei).
Se ntlnete n deficit muscular
abdominal
Trepopnee cnd se amelioreaz ntr-o
anumit poziie lateral. Este legat de
modificri ntre circulaie i respiraie.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Polipneea

(hiperpneea) este
dispneea ce se caracterizeaza
prin accelerarea ritmului
respirator.
Tahipneea este o respiratie
rapida si superficiala foarte putin
eficace.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Bradipneea

consta intr-o diminuare a

ritmului respirator. Ea poate fi
compensate (fiziologica) la sportivi sau
decompensata (patologica). Aceasta
din urma poate fi o dispnee cu inspir
prelungit (in afectiunile obstructive ale
cailor aeriene superioare) sau cu expir
prelungit (astm bronsic, emfizem
pulmonar, bronsiolita capilara).

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Din punct de vedere al modului de
apariie dispneea poate fi:
Acut: inhalare de corp strin, laringit
acut la copii, pneumotorax spontan;
Cronic bronhopneumopatii cronice,
emfizem pulmonar, fibroze interstiiale
difuze;
Paroxistic apare n accese,
caracteristic astmului bronic.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Dup factorii declanatori dispneea
poate fi:
de

efort,
ortopnee,
expunere la alergeni sau particule
iritante.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Dup intensitate dispneea poate fi:
moderat,
important
sever.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Dispneea

de tip obstructiv:-apare
secundar obstruciei incomplete a cilor
respiratorii mici sau mari.
Dispneea de tip restrictiv -apare prin
reducerea capacitii pulmonare totale
i creterea efortului de ventilaie.
Dispneea mixt care apare n cancerul
bronhopulmonar, TBC,
bronhopneumonie.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Respiratia

Cheyne-Stokes
caracterizata prin alternanta de
polipnee neregulata ca amplitudine,
cu apnee care poate dura 10-30 de
secunde. Apare in ateroscleroza
sistemica, hipertensiunea
intracraniana, hemoragii cerebrale,
tumori.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Respiratia

Biot - se manifesta prin

miscari respiratorii intrerupte periodic
de apnee cu durata de 5-30 de
secunde. Este intalnita in meningite,
septicemii, stari de agonie.
Respiratia Kussmaul este o
respiratie in patru timpi, profunda,
zgomotoasa.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Din

punct de vedere al raportului

intre fazele respiratiei (inspir-expir)
dispneea se poate clasifica in:
dispneea inspiratorie ,
dispneea expiratorie
dispneea mixta (sunt afectate
ambele faze ale respirariei),
dispnee de efort.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
EXPANSIUNEA TORACICA
ASIMETRICA
Expansiunea toracica asimetrica
reprezinta extensia inegala a unor
portiuni ale peretelui toracic in cursul
inspiratiei.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
FEBRA

Cresterea
temperaturii peste 37
grade C poarta
denumirea de
subfebrilitate (intre
37-38 grade C) si
febra (peste 38
grade).

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
FRISONUL

reprezinta contractii
musculare involuntare cu manifestari
paroxistice caracterizate prin tremuraturi
violente si clantanit de dinti, frisoanele
sunt adesea acompaniate de febra si
tind sa se instaleze spontan, anuntand
inceputul unei infectii .Anumite afectiuni,
precum pneumonia pneumococica,
produc doar un frison unic, intens.

 Organismul

simte
senzatia de frig si
reactioneaza printro serie de
mecanisme
compensatoare,
precum contractii
musculare ritmice
sau frisoane. Aceste
contractii musculare
genereaza caldura
corporala si
contribuie la
aparitia febrei.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
TUSEA

simptomul cel mai frecvent

ntlnit n bolile aparatului respirator .
Este un act reflex -consta ntr-o
inspiratie adnca si rapida, urmata de
nchiderea glotei si de efortul de
expiratie fortata, ce nu se poate face din
cauza glotei care este nchisa. La un
moment dat glota se deschide brusc, iar
expiratia brusca, exploziva, antreneaza
materialul existent n caile aeriene,
deplasndu-l pe o distanta oarecare spre
exterior.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
In

raport cu
cantitatea si
caracterul secretiei
bronsice, dar mai
ales cu senzatia
auditiva pe care o
da, tusea poate fi
uscata sau
umeda.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
EXPECTORAIA SPUTA:
Expectoraia reprezint actul prin care sunt
eliminate, n urma tusei, produsele
patologice din arborele traheobronic i
parenchimul pulmonar, produse care
denumesc sputa.
Sputa conine mucus (cnd exist o
hipersecreie), exsudat inflamator, (de
origine bronic), corpi strini, snge, saliv,
produse de descompunere a esutului
pulmonar, secreie faringian sau nazal .

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Expectoraia

are ca i tusea o mare

valoare semiologic, putnd trana
diagnosticul prin caracterele sale
patognomonice. De exemplu, n
pneumonia pneumococic apare o sput
ruginie, n neoplasmul pulmonar ea este
n "peltea de coacze" iar n supuraii
pulmonare ea apare n cantitate mare i
stratificat Examenul macroscopic
cuprinde: cantitate, aspect, consisten,
culoare i miros.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
Vomica:

Reprezint expulzia
brusc a unei cantiti masive de
sput i apare dup efort, tuse
sau traumatism, nsoit de dureri
toracice, dispnee, cianoz i stare
de oc. Apare mai frecvent n
abcese pulmoare, empiem, chist
hidatic, abces hepatic sau
subfrenic, drenate n bronie.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
HEMOPTIZIA
Reprezint eliminarea pe gur a
unei cantiti de snge rou,
aerat, proaspt care provine din
arborele traheobronic i/sau
parenchimul pulmonar n cursul
efortului de tuse.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
CIANOZA

sau colorarea albastruiviolacee a pielii (mai ales a

extremitatilor, a fetei si a unghiilor)
si a mucoasei (mai ales a buzelor)
este data de hemoglobina n
cantitate prea mare n sngele
insuficient oxigenat, din cauza unor
factori care nu permit ca schimbul
gazos sa se faca in conditii optime.

SEMNE SI SIMPTOME IN
AFECTIUNI PULMONARE
SUGHITUL

apare prin iritarea nervului

frenic(n pleurezii i n tumori pulmonare).
n afeciunile respiratorii pot aprea
manifestri legate de:
-scderea aportului de O2
(cianoz,tahicardie,HTA,confuzie,delir,com
);
-cresterea CO2 n snge
(transpiraie,cefalee,agitaie,acidoz).

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
INFECTIA ACUTA DE CAI RESPIRATORII
SUPERIOARE(IACRS)

Dupa evoluie sunt acute sau cronice ;

Sunt frecvente ca afeciuni banale i sezoniere ;
Pot reprezenta prodroame (mai mult simptome)
ale unor boli contagioase:rujeola , varicela ,
rubeola etc.
Netratate sau tratate incorrect pot duce la
complicaii grave (pulmonare , sinuzit , astm
bronic ).
Inflamaia poate fi localizat la nivelul mucoasei
nazale:rinita;faringelui:faringit ;
laringelui:laringit.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
RINITELE

acute sunt sezoniere ,

debuteaz cu strnut , rinoree apoas
apoi mucopurulent , usturimi n nas ,
anosmie temporar , subfebrilitate ,
stare general uor alterat. Evolueaz
ntre 4-7 zile. Netratat duce la sinuzite
sau complicaii bronhopulmonare.
Tratament: regim igieno-dietetic ,
repaus , dezinfectante nazale i
faringiene antitermice,aerosoli.O form
particular este rinita alergic cauzat
de factori alergeni:praf,polen,puf etc.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
LARINGITELE=

inflamaia laringelui se
manifest prin disfonie,tuse seac,iritaie,
febr,disfagie dispnee,tiraj,cornaj.Formele
pseudo-membranoase(cu false
membrane) pot cauza asfixie.
Tratament: repaus vocal,interzicerea
fumatului,microclimat umed.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
n

laringitele acute cu
asfixie,intervenia de urgen este
traheostomia=realizarea unui
orificiu la nivelul traheei prin incizie
chirurgical i introducerea unei
canule prin acest orificiu n scopul
asigurrii respiraiei pe aceast cale.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
PNEUMONIA-

afeciune care intereseaza

parenchimul pumonar cauzat mai des
de microbe i virui. Apar procese
inflamatorii alveolare interesnd un
segment sau mai muli lobi.
MANIFESTRI DE DEPENDEN: -debut brusc
cu febr ridicat,frison solemn,junghi
thoracic,tuse la inceput seac apoi cu
expectoraie,ruginie,vscoas,caracteris
tica sau patognomonic-evoluia ntre 711 zile dac imunitatea pacientului este
bun.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
OBIECTIVELE DE NGRIJIRE au ca i scop:
combaterea infeciei;
eliberarea cailor respiratorii;
imbunatairea respiraiei,repaus la pat
pe perioada febril,oxigenoterapia;
alimentaie lichid si semilichid in
febr cu aport caloric n funcie de
necesitate;
hidratare eficient avnd n vedere
pierderile prin febr i transpiraie;
monitorizarea funciilor vitale;
Combaterea febrei prin antipiretice sau
mpachetri,antibiotic cu rol delegat.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII

BRONSITA- reprezinta inflamatia

bronhiilor.Inflamatia la acest nivel produce
edem si se produce sputa care favorizeaza
tusea si astfel respiratia devine dificila.
Simptomele sunt:
-tusea, poate fi principalul simptom: tusea
seaca apare in primele zile, iar mai apoi devine
productiva; sputa poate fi de culoare galbena,
verde sau poate fi transparenta; in unele cazuri
pot aparea striuri de sange.
-febra moderata, de obicei in jur de 38C (febra
inalta poate indica o pneumonie)
-senzatie generala de astenie
-senzatie de constrictie, durere surda in piept
inrautatite de inspirul profund si tuse
-wheezing (zgomot suierator)
-senzatie de lipsa de aer.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII

Se poate preveni aparitia

bronsitei acute prin:
evitarea fumului de tigara;
persoanele care fumeaza sau
care inhaleaza constant fum
de tigara au mai multe
episoade de bronsita acuta
decat persoanele care nu
fumeaza;
fumul de tigara scade
capacitatea organismului de
a elimina bacteriile si
virusurile si poate duce la
producerea de infectii
respiratorii;

 evitarea

aerului
poluat sau a
substantelor
iritante;
purtarea unei masti
de protectie in cazul
lucrului in atmosfera
cu substante
iritante, chiar si
praf;

 evitarea

aprinderii focului cu rumegus;

evitarea situatiilor ce pot declansa un
episod alergic, la persoanele cu alergii
cunoscute;
evitarea contactului cu persoanele ce
au infectii ale tractului respirator
superior, mai ales de catre cei cu un
sistem imunitar deficitar sau alte boli;
spalarea frecventa a mainilor in timpul
sezonului rece cu epidemii de gripa;
vaccinarea impotriva gripei.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
Terapia bronsitei acute la
persoanele fara alte boli asociate
include:
mijloace de a scadea frecventa tusei,
scaderea febrei si a durerii.
Antibioticele nu sunt de obicei indicate.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
INSUFICIENTA

RESPIRATORIE
Incapacitatea acuta sau cronica a
plamanilor de a asigura functia lor,
care se traduce printr-o diminuare a
concentratiei de oxigen in sange si
uneori printr-o crestere a concentratiei
sangvine de dioxid de carbon. Exista
doua forme principale de insuficienta
respiratorie :acuta si cronica.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
INSUFICIENA

RESPIRATORIE
ACUT= incapacitatea plmnilor
de a face fa schimburilor de
gaze normal n condiii de repaus
i efort.

 Insuficienta

respiratorie cronica se
traduce printr-o respiratie dificila cu
distensie toracica, tiraj si cianoza. Ea
poate in plus sa antreneze o
insuficienta ventriculara dreapta:
tahicardie, crestere in volum a
ficatului, jugulare turgescente, edeme
ale membrelor inferioare.
Insuficientele respiratorii cronice
evolueaza lent, agravate prin pusee de
insuficienta respiratorie acuta. In
cazurile cele mai grave, se ajunge la
practicarea unei traheotomii definitive.

OBICTIVELE DE NGRIJIRE vizeaz:

permeabilizarea cilor
respiratorii;
favorizarea ventilaiei
pulmonare;
combaterea strii de hipoxie;
prevenirea complicaiilor.

CONDUITA DE URGEN:
1.Permeabilizarea cilor respiratorii in
obstruciile supraglotice:
poziionarea pacientului in decubit
dorsal fr pern;
luxarea mandibulei nainte;
curarea oro-faringelui (aspirarea
secreiilor);
traciunea limbii;
intubaie oro-faringian dac este cazul.

2.Permeabilizarea cilor respiratorii :

n obstruciile subglotice:
poziie de drenaj postural (=aezarea
pacientului ntr-o poziie care s
favorizeze eliminarea secreiilor,cu
capul mai jos dect trunchiul).
aspirarea secreiilor,precedat de
tapotaj;
tuse asistat -la bolnavii contieni;
intubaie oro-faringian,traheostomie
la nevoie.

 3.Respiraie

artificial HELPME dac este

cazul (n stop
cardiorespirator).
4.Oxigenoterapie
.

5.Msuri terapeutice
etiopatogenetice (n funcie de
cauz i mod de apariie):
scoaterea din mediu,respiraie
artificiala,oxigenoterapie n
intoxicaii cu monoxid de carbon;
HHC n edem alergic,laringite
edematoase;
bronhodilatatoare (Miofilin) n
astmul bronic;
toracocentez n pleurezii,n
pneumotorax;
ser antidifteric n difterie.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
EDEMUL

PULMONAR= Invadare a
alveolelor de catre plasma sangvina
care a traversat peretele capilarelor .
Un edem pulmonar este cel mai
frecvent de origine hemodinamica,
legat de o crestere a presiunilor in
circulatia pulmonara. Mult mai rar,
edemul pulmonar poate fi consecinta
unei alterari a permeabilitatii
capilarelor pulmonare de catre agentii
infectiosi (virusul gripei, unele bacterii)
sau toxici.

Simptome si semne
In edemul pulmonar acut, apar
brusc la bolnav o dispnee intensa,
ceea ce-l obliga sa stea asezat
sau in picioare (ortopnee),
precum si o tuse, insotita uneori
de expectoratii spumoase rozalii
caracteristice, tahicardie , raluri
crepitante, hepatomegalie,
turgescenta jugularelor.

Tratament
Diureticele pe cale intravenoasa
si/sau vasodilatatoarele, in particular
cele venoase, trateaza simptomele si
antreneaza o diminuare rapida a
presiunii in circulatia pulmonara.
Ameliorarea oxigenarii se face prin
inhalarea de oxigen cu ajutorul unei
sonde sau al unei masti,
corectarea scaderii debitului cardiac
se trateaza prin medicamente
cardiotonice.
Tratamentul de fond este cel al bolii in
cauza.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
EMBOLIA

PULMONARA Embolismul
pulmonar reprezinta obstructia unei
artere pulmonare. Odata ce artera este
obstruata, de obicei de unul sau mai
multi emboli, nivelul de oxigen din
sange scade iar presiunea pulmonara
creste.
Embolismul pulmonar cauzat de trombi
mari poate determina moarte subita, de
obicei in 30 de minute de la aparitia
simptomelor. Trombii de dimensiuni mai
mici pot determina leziuni ireversibile
la nivelul inimii si plamanilor.

ETIOLOGIE
Embolia pulmonar se prezint n general drept
complicaie a trombozei venoase profunde
(T.V.P.) localizat n majoritatea cazurilor la
membrele inferioare
Apariia trombozei venoase este determinat i
favorizat de:
modificrile endovenei prin leziuni provocate de
diferii factori;
creterea coagulabilitii i vscozitii
sanguine;
afeciuni medicale ca: insuficiena cardiac
cronic congestiv, infarct miocardic acut,
neoplasme, infecii acute i cronice;
intervenii chirurgicale mari pe abdomen sau
micul bazin;
traumatismele membrelor inferioare cu sau fr
fractur, sarcina i lauzia.

Factorii de risc cei mai importani :

vrsta peste 60 de ani sau imobilizarea
prelungit la pat;
obezitatea i utilizarea de contraceptive
orale ce conin estrogeni;
meninerea prelungit a cateterelor venoase .
Migraia trombilor venoi i embolizarea
pulmonar poate fi provocat i de:
creterea brutal a presiunii venoase prin
strnut, tuse, defecaie, mers dup o
contracie muscular brusc;
efectuarea manevrelor de reducere a unei
fracturi la membrele inferioare sau masaj
brutal.

Simptomele embolismului pulmonar pot

include:
dispnee aparuta brusc
junghi toracic aparut subit care se
accentueaza la inspir adanc sau la tuse
cresterea frecventei cardiace
cresterea frecventei respiratorii
transpiratii
anxietate
tuse cu cu sputa sangvinolenta
palpitatii
semne de soc.

 Tratamentul

embolismului pulmonar se
bazeaza pe prevenirea unor viitoare episoade
de embolism pulmonar folosind
medicamentele anticoagulante . Acestea
previn cresterea in dimensiuni a trombilor
deja existenti si aparitia altora noi.
In cazul in care simptomele sunt grave si
ameninta viata pacientului este nevoie de un
tratament imediat si agresiv. Tratamentul
agresiv poate include medicamente
trombolitice care pot dizolva rapid un tromb
dar pot creste de asemenea si riscul unor
hemoragii severe. Alta optiune pentru
cazurile grave este indepartarea chirurgicala
a trombului, operatie numita embolectomie,
dar aceasta procedura se efectueaza doar in
unele spitale mari.

Masurile care scad riscul aparitiei

trombozei venoase profunde sunt:

exercitiile fizice: se poate mentine o buna circulatie a

sangelui, prin aducerea varfurilor degetelor de la picioare
cat mai aproape de cap, astfel incat gambele sa fie
intinse, apoi se relaxeaza si se repeta operatiunea; acest
exercitiu este important de efectuat mai ales cand se sta
pe scaun pentru o perioada lunga de timp (de exemplu in
timpul calatoriilor lungi cu masina sau avionul)
mobilizarea cat mai precoce posibil dupa o interventie
chirurgicala sau dupa o boala care a necesitat repaus
prelungit la pat este foarte importanta; daca mobilizarea
nu este posibila trebuie efectuate exercitiile pentru
gambe descrise mai sus la fiecare ora, pentru a ajuta
sangele sa circule
renuntarea la fumat: acest lucru este cu deosebire
important pentru persoanele care urmeaza tratamente cu
estrogeni (cum ar fi contraceptivele orale)
folosirea ciorapilor elastici pentru a preveni tromboza
venoasa profunda, la persoanele cu risc.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
ASTMUL BRONIC
astmul bronic reprezint boala cauzat de o
inflamaie cronic la nivelul cilor aeriene ale
arborelui bronic ce determin o limitare a
debitului de aer i care are ca expresie clinic
criza de astm.
astmul bronic reprezint un sindrom de
hiperreactivitate bronic determinat de stimuli i
substane diferite, la un pacient cu sensibilitate
sau predispoziie particular incluznd att
astmul alergic ct i cel nealergic .
clinic, sindromul este caracterizat prin criz de
dispnee paroxistic cu caracter expirator iar
fiziopatologic prin hipertonie i stenoz bronilar
cauzate de spasm, edem i hipersecreie bronic .

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
ASTMUL

BRONIC se caracterizeaz
prin accese(reiese din dispneea
paroxistic expiratorie provocat de
obstrucia bronhiilor prin bronhospasm).
Factori determinani si
predispozani:
factori alergici: praf,pene,detergeni etc;
factori nealergici= infecioi.

Astmul bronic, n funcie de

manifestrile caracteristice este
clasificat astfel:
astm paroxistic = crize de intensitate
i durat variabile alternand cu
perioade de acalmie.
astm cronic = accese astmatice
prelungite cu scurte perioade de
eliminare a simptomelor.
status astmaticus = crize continue.

MANIFESTRI DE DEPENDEN:
crize de sufocare (dispnee) deseori asociate cu
o tuse iritanta, care, foarte rar poate fi singurul
simptom al astmului. Respiratia poate fi uneori
usor suieratoare (wheezing).
incepe brusc,mai frecvent noaptea;
uneori este precedat de o stare prodromal
care precede criza(tuse uscat,strnut,rinoree);
Criza de astm se caracterizeaz prin:
dispnee expiratorie(bradipnee cu expiraie
forat) urmat de tuse i expectoraie
mucoas.Pacientul st n ortopnee.
anxietate sever,transpiraii reci,bradicardie;
durat de la 10 minute-3 ore.

OBSERVAIE!
Astmul bronic trebuie difereniat de
astmul cardiac sau edemul pulmonar
acut prin:
n astmul bronic avem bradipnee cu
expir prelungit,bradicardie,tegumente
palide,transparente,poziie
semieznd.
n astmul cardiac avem polipnee
inspiratorie,tahicardie.Bolnavul este
nclinat nainte,rezemat n mini cu
umerii ridicai.

Conduita terapeutic n cazul crizei de astm bronic:

anunm de urgen medicul pentru accesul acut i n

funcie de stadiul sau forma clinic iniiem i efectum
urmtoarele intervenii:

In stadiul I i II:

poziionm pacientul eznd sau n ortostatism

sprijinit
evitm strile de agitaie inutile
oxigenoterapia 2-4 l/min. pe sond nazal
la indicaia medicului administrm bronhodilatatoare n aerosol
asigurm abord venos pentru Aminofilin, Teofilin
sau Terbutalin .
de menionat c fr monitorizare nu trebuie
administrat direct i. v. Teofilina sau Aminofilina iar
supradozarea de Teofilin induce stare de agitaie,
tahicardie care sugereaz agravarea strii
pacientului.

 In

stadiul III
la indicaia medicului administrm i.v.
Aminofilin sau asigurm abord venos
continuu pentru perfuzie;
administrm oxigen 4-6 l/min. prin
intermediul sondei nazale;
supraveghem starea de contien a
pacientului i funciile vitale ale
acestuia
injectm i. v. la 4 - 6 ore glucocorticoizi
n bol (100mg prednison).

In stadiul IV:
n caz de obnubilare reducem doza

de oxigen i asistm pacientul cu

balonul tip Ambu;
n starea de ru astmatic pacientul
este transferat n serviciul de terapie
intensiv unde se practic intubaia
oro - traheal, n caz de evoluie
nefavorabil trecnd pe respiraie
asistat.

CONDUITA DE URGEN:
poziie

semieznd;
medicaie de urgen;
bronhodilatatoare(Miofilin),HHC,
oxigenoterapie.

STAREA DE RU ASTMATIC-este
stadiul clinic cel mai sever al astmului
bronic.
Semne: polipnee cu expiraie lung i
tiraj,cianoz,transpiraii
abundente,absena tusei i
expectoraiei.
CONDUIT DE URGEN: internare
obligatorie i medicaie de urgen.
OBSERVAIE!!! Nu pot fi administrate
Morfin sau Mialgin.

EDUCAIA PACIENTULUI I A FAMILIEI

a cunoate c astmul bronic este o boal

cronic care poate fi controlat;
respectarea tratamentului care este de lung
durat;
administrarea corect a tratamentului prescris
de medic;
gimnastic respiratorie cu accent pe expiraie ;
nlturarea cauzei care a determinat alergia ;
evitarea factorilor declanatori;
un mod de via linitit n aer uscat cu evitarea
agenilor iritani pentru mucoasa respiratorie
(implicarea familiei este necesar) ;
msuri eventuale de reducere a atopiei:
vaccinri, desensibilizri, administrare de
antialergice.

s aib la dispoziie medicaia necesar n caz de

criz;
utilizarea i administrarea corect pe cale
inhalatorie a medicamentelor;
cunoaterea eventualelor reacii adverse ale
medicamentului;
recunoaterea manifestrilor ce determin
agravarea afeciunii;
profilaxia accesului de astm prin tratarea
leziunilor existente la nivelul aparatului
respirator;
reechilibrarea fondului nevrotic;
a evit oboseala fizic i intelectual cu
respectarea orelor de odihn i somn;
evitarea schimbrilor brute de temperatur ;
regim alimentar hiposodat bogat n vitamine cu
evitarea constipaiei;
s respecte controlul periodic -clinic i funcional.

Profilaxia trebuie facuta in cazul copiilor nascuti din

parinti astmatici pentru ca aceste persoane prezinta
un risc crescut prin teren si susceptibilitate mare de
a face astm bronsic. Aceasta profilaxie primara este
utila inainte de aparitia simptomelor bolii.
Profilaxia secundara sau cauzala presupune
prevenirea expunerii la alergeni ; este o masura mai
mult terapeutica, insa numai pentru unii alergeni,
mai ales pentru cei profesionali : faina,
medicamente, par de animale, alimente.
Profilaxia tertiara se face o data ce s-a instalat
boala si are ca scop evitarea aparitiei
complicatiilor.Pacientul e sfatuit sa urmareasca
indicatiile medicului, sa evite expunerea la frig,
umeaeala si sa trateze precoce toate infectiile
respiratorii, sa evite emotiile puternice si sa revina
la controale periodice de specialitate.

INGRIJIRI IN BOLI
RESPIRATORII
HEMOPTIZIA
se defineste ca fiind expectoratia
cu sange si este un semn nespecific
asociat cu numeroase afectiuni
pulmonare care poate sa cuprinda
infectia (Bronsita acuta, abcesul
pulmonar, tuberculoza, cancerul
pulmonar,pneumonia,
bronsiectazia).

Hemoptizia poate sa apara pe

neasteptate, precedata de obicei de
prodroame:
senzatie de caldura
retrosternala,
gust usor metalic, sarat,
hema respiratorie insotita de stare
de teama,
gadilitura laringiana, care preceda
imediat tusea.

MANIFESTRI DE DEPENDEN:
sput spumoas,rou aprins;
senzaie de gdilare a laringelui;
cldur retrosternal,gust de
snge n gur.
n hemoptiziile mari se modific
funciile vitale,HTA,puls tahicardic
filiform.

Interventii de urgenta:
repaus absolut n poziie semieznd;
repaus vocal;
respiraie pe nas,lent i profund;
se suprim alimentaia-I se dau
bolnavului lichide reci n cantiti
mici(vasoconstricie);
pung cu ghea pe regiunea sternului
sau pe hemitoracele presupus afectat;
se combate tusea cu rol delegate;
nu se dau expectorante;
medicaie hemostatic (venostat);
microtransfuzii cu snge proaspt;
transport obligatoriu la spital.

 Tratamentul

definitiv cuprinde
bronhoscopia cu fibre optice de urgenta
care poate sa localizeze zona de origine
si sa indentifice cauza sangerarii. Daca
sangerarea nu poate fi localizata
datorita faptului ca rata de sangerare nu
permite vizualizarea adecvata a cailor
aeriene, sunt indicate bronhoscopia
rigida de urgenta sau arteriografia si
embolizarea.
Interventia chirurgicala de urgenta se
refera la pacienti cu sangerare
unilaterala, atunci cand embolizarea nu
este posibila, cand sangerarea continua
in ciuda embolizarii sau cand este
asociata cu o tulburare persistenta,
hemodinamica si respiratorie.

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII
STOPUL

CARDIORESPIRATOR:
=ncetarea funciei respiratorii i a celei
cardiace duce la stopul cardiorespirator
care corespunde cu moartea clinic.
SEMNELE S.C.R.:
pierderea contiinei;
oprirea respiraiei;
ncetarea btilor inimii (puls 0,T.A. 0);
paloare extrem sau cianoz;
relaxarea complet a musculaturii;
midriaz{mrirea pupilei}.

1.Poziionarea victimei n
decubit dorsal cu un sul
sub omoplai.Salvatorul
n dreapta victimei.
2.H=hiperextensia capului,
3.E=eliberarea cilor
respiratorii superioare,
4.L=luxarea mandibulei,
5.P-pensarea nasului,
6.ME=masaj cardiac extern.

SEMNELE DE EFICIEN A RESUSCITRI

recolorarea

tegumentelor;
reducerea midriazei pn la apariia
miozei;
apariia pulsului la arterele mari;
semne de revenire a strii de
contien.

NGRIJIREA PACIENTULUI DUPA

RESTABILIREA FUNCIEI
CARDIORESPIRATORII:
se

menine poziia de decubit pentru a

preveni recderile;
se combate hipoxia prin administrare de
O2;
se combate edemul cerebral prin
administrare de Manitol 20% i diuretice;
se combate acidoza prin administrare de
bicarbonat de sodiu 4,2% sau soluie
T.H.A.M.;
administrare de anticoagulante pentru
combaterea coagulrii diseminate
intravasculare.

SEMNELE DE MOARTE SIGUR

traseu

plat la E.K.G 60 minute;

dilatarea persistenta a pupilelor fr
reacie la lumin cu opacitatea
corneei;
cianoz cu lividiti (pete
cadaverice).

MANAGEMENTUL CAILOR
AERIENE OBSTRUATE:
Manevra

Heimlich este o compresie

brusca in abdomenul superior care
creeaza astfel o presiune suficienta
pentru a expulza corpul strain.
Aceasta manevra se foloseste la
pacientii constienti, adulti.

Manevra Heimlich

Implementarea:
Se determina nivelul de constienta a
pacientului batandu-l pe umar si cerandu-i
sa tuseasca.
Daca are o obstructie incompleta de cai
aeriene nu va putea sa vorbeasca dar se vor
auzi zgomote respiratorii asemenatoare
horcaielilor. Aceasta va confirma obstructia
partiala a cailor aeriene si pacientul trebuie
incurajat sa tuseasca. Acest lucru fie va
elibera caile aeriene fie le va obstrua deplin.
In obstructia completa, in functie de nivelul
de constienta a pacientului se va actiona
diferit.

Manevra Heimlich

Pentru un pacient adult, constient:

se va explica pacientului foarte pe scurt ca veti incerca sa
eliminati corpul strain
asistenta se va pozitiona in spatele pacientului si ii va inconjura
talia cu mainile.Va strange pumnul la o mana si il va pozitiona
putin deasupra ombilicului pacientului, pozitionand cealalta
mana temeinic peste pumnul strans
se vor efectua 5 miscari separate, distincte, de strangere
puternica a abdomenului, rapid, indreptate inspre interiorul
abdomenului pacientului si in sus.Miscarile trebuie sa fie suficeint
de puternice pentru a provoca tuse si a disloca corpul strain
pacientul trebuie tinut foarte bine in timpul manevrei, deoarece
el isi poate pierde cunostinta intre timp si va trebui sustinut sa
nu cada brusc, ci va fi asezat jos, avand grija sa nu fie obiecte in
jur care sa-l raneasca.Sustinandu-i capul si gatul, pacientul va fi
intins in decubit dorsal
se va deschide gura pacientului, se va face subluxatie
mandibulara si se va cauta cu degetele corpul strain
se va incerca ventilatia bolnavului. Daca pieptul nu se misca se
va repozitiona mandibula si se vor efectua inca 5 compresii
abdominale ferme in interior si in sus apoi se va urma protocolul
pentru pacientii inconstienti

Manevra Heimlich

Pentru un pacient adult, inconstient:

se vor deschide caile aeriene facandu-se subluxatie de
mandibula si verificandu-se daca respira
daca nu respira, se va incerca ventilarea sa cu
repozitionarea cailor aeriene
daca metoda este ineficenta, asistenta se va pozitiona in
genunchi, peste pacient, cu un genunchi de o partea a
acestuia si unul de alta parte si va efectua 5 compresii
abdominale ferme inspre interior si in sus cu mainile
plasate intre ombilic si apendicele xifoid
se vor deschide caile aeriene prin subluxatie de
mandibula pentru a evita ca limba sa alunece in fundul
gatului
se va cauta si curata gura cu degetele pentru a depista
corpul strain si se incerca indepartarea acestuia
dupa indepartarea obiectului se va ventila pacientul
verificandu-se pulsul si daca apare respiratia spontana
daca este necesar se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie
daca corpul strain nu a fost indepartat se reincearca
ventilarea bolnavului si compresiile abdominale pana
cand acesta va fi inlaturat

Manevra Heimlich

Pentru un copil:
daca

copilul este constient si poate sta in

picioare se va efectua metoda Heimlich folosind
aceeasi tehnica ca la un adult dar cu mai putina
forta
daca este inconstient, cazut, va fi asezat in
decubit dorsal iar asitenta deasupra cu
genunchii de o parte si de alta a copilului. Se vor
efectua compresii la fel ca la un adult dar cu mai
putin forta
nu se va efectua niciodata la copil cautarea
oarba cu degetele in gura deoarece exista riscul
ca acel corp strain sa fie impins mai adanc

Manevra Heimlich
Pentru copil pana intr-un an:

daca copilul este constient, se va pozitiona de-a lungul

bratului asistentei, cu capul mai jos decat trunchiul si
cu fata in jos
se va sustine capul copilului mentinandu-i ferm
mandibula
se sprijina mana cu copilul pe coapsa si cu mana
cealalta, cu podul palmei, se vor aplica 5 lovituri ( nu
cu forta) in spaele copilului, intre umeri
daca corpul strain nu a fost indepartat, se pozitioneaza
mana libera de-a lungul spatelui copilului pana la zona
occipitala , sustinand-o si se intoarce c fata in sus, cu
capul mai jos decat trunchiul
se pozitioneaza degetele pe stern imediat sub o linie
imaginara intre cele doua mameloane ale copilului.Se
vor face astfel 5 compresii ale pieptului cu degetele
intr-un ritm nu foarte rapid. Daca corpul strain este
dislocat si se poate vizualiza, trebuie scos
daca este nevoie, se va incepe resuscitarea
cardiorespiratorie

Manevra Heimlich
Consideratii speciale:

daca

pacientul vomita in timpul

efectuarii compresiilor abdominale i se
va curata repede gura si se vor efectua
manevrele doar cat este necesar
chiar daca eforturile de dezobstruare
nu par sa aiba succes, ele trebuie
continuate, deoarece privarea de
oxigen va produce relaxarea muschilor
scheletici si va creste eficienta
manevrelor

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII
PIPA OROFARINGIANA:

O pipa orofaringiana este facuta din plastic curbat si se

introduce in gura catre peretele posterior al faringelui pentru a
mentine permeabilitatea cailor aeriene.La un pacient
inconstient , de obicei, limba obtrueaza faringele. Pipa
orofaringeala este facuta dupa curbatura palatului bucal si
permite trecerea aerului prin ea si pe langa ea, facilitand, de
asemenea, aspiratia orofaringeala. Atasarea pipei este pentru
o scurta peroada , in postanestezie, de exemplu, pana cand
pacientul se trezeste total. Totusi, ea este folosita si pe termen
mai lung fiind pozitionata in stanga sondei la un pacient
intubat pentru a impiedica ca acesta sa isi muste cu dintii si sa
sectioneze accidental sonda endotraheala.
Nu se va folosi pipa la pacientii care au pierdut dinti in timpul
traumei sau au interventii chirurgicale bucale , nici la pacientii
constienti deoarece le produce disconfort, senzatie de voma,
laringospasm. Se foloseste de obicei la pacientii inconstienti
sau semiconstienti.

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII
ASPRATIA ORONAZOFARINGEALA:
Aspiratia oronazofaringeala indeparteaza
secretiile din faringe cu ajutorul unei sonde
de aspiratie intodusa prin gura sau printr-o
nara. Aceasta procedura ajuta pacientii
care nu pot sa tuseasca si sa expectoreze
eficient. Manevra trebuie efectuata ori de
cate ori este nevoie, in functie de starea
pacientului.
Aspiratia oronazofaringeala necesita
echipamen si tehnica sterila.

Consideratii speciale:
daca pacientul are probleme nazale se va
alterna nara pe care se va face aspirarea
daca se face nazofaringian
pentru pacientii care necesita aspirari
repetate se poate introduce o pipa in gura
pe care se poate face aspirarea fara risc de
leziuni sau o sonda nazofaringeala pe care
de asemenea, se poate aspira fara a mai
solicita mucoasa nazala de fiecare data
pacientul va fi supravegheat dupa aspirare
pentru a evalua eficienta acesteia si
imbunatatirea respiratiei
frecventa si durata aspiratiilor va fi in
functie de starea pacientului

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII
INTUBATIA ENDOTRAHEALA:
Intubarea endotraheala presupune insertia
orala sau nazala a unei sonde, prin laringe
pana in trahee pentru instituirea mecanica a
ventilatiei.
Este efctuata de anestezist sau de un
asistent specializat pe urgente.
Se foloseste intubarea pacientului incaz de
urgente majore, cum ar fi stopul
cardiorespirator, in epiglotite sau anesteziile
care preced interventiile chirurgicale.

Avantajele intubarii endotraheale sunt

mentinerea functionalitatii cailor aeriene,
protectia impotriva aspiratiilor in trahee din
tubul digestiv, permite indepartarea
secretiilor traheobronsice la pacientii care
nu pot tusi eficient, permit ventilatia
mecanica.
Dezavantajele sunt cresterea riscului de
infectie, impiedicarea comunicarii verbale.
Intubarea endotraheala este contrindicata
pacientilor cu traume severe ale cailor
aeriene sau cu obstacole majore, care nu
permit introducerea fara riscuri a sondei de
intubatie ( la acestia se va efectua
cricotirotomie). De asemenea, la pacientii cu
leziuni ale coloanei vertebrale se poate
contrindica intubarea deoarece este foarte
dificil de facut in conditiile in care pacientul
nu trebuie sa fie deloc mobilizat.

 Ingrijirea

pacientilor intubati:
consta in mentinerea permeabilitatii
cailor aeriene, prevenirea
complicatiilor, mentinerea adcvata a
presiunii aerului in balonas pentru
prevenirea necrozei traheei,
repozitionarea sondei pentru a
preveni ulceratiile gurii, aspirarea,
etc.

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII

TRAHEOTOMIA
Traheotomia presupune crearea unui orificiu
( traheostomie) in trahee si introducerea unui tub special
pentru mentinerea permeabila a caii aeriene astfel
obtinute.
Aceasta procedura se face cand orice alta metoda de a
elibera caile aeriene esueaza ( edem laringeal, tumora,
corp strain) sau cand intubatia endotraheala este
contraindicata.
Traheotomia permite ventilarea bolnavului, aspirarea la
pacientii care nu pot tusi eficient, previne aspirarea
secretiilor de catre pacientii comatosi.
Traheotomia se efectueaza de catre medic ajutat de una
sau doua asistente. Se poate efctua din timp, cu
pregatire, sau de urgenta, chiar la patul bolnavului.

Consideratii speciale:
se vor masura semnele vitale ale pacientului la fiecare
15 minute in prima ora dupa traheotomie
se va supraveghea pacientul cu atentie pentru a
depista din timp eventualele semne de
infectie( traheotomia se va face folosind o tehnica
sterila, dar daca acest lucru nu se face in spital si e
face de urgenta, respectarea tehnicii sterile este
imposibila)
se vor plasa in permanenta urmatoarele echpmaente
la patul bolnavului cu traheostoma: echipament de
aspiratie, alte canule sterile ( una de aceeasi marime
si una mai mica ) pentru a fi inlocuita cea veche daca
iese accidental, un dilatator de trahee steril
reintroducerea unei canule trebuie facuta cu mare
grija pentru a nu provoca traume traheale, perforatii
compresii, asfixieri

Ingrijirea traheostomei:
Indiferent daca traheotomia a fost facuta
de urgenta sau a fost planificata, ca o
masura temporara sau permanenta,
ingrijirea traheostomiei are aceleasi
scopuri: mentinerea permeabilitatii sale
prin aspirarea de secretii care o pot
obstrua, mentinerea itegritatii pielii din jur,
prevenirea infectiilor, suport psihologic.
Ingrijirea traheostomiei se va face prin
tehnici sterile pentru a preveni infectiile.
Pentru pacientii cu traheotomii recente se
vor folosi manusi sterile, iar pentru cei cu
traheotomii mai vechi se pot folosi manusi
nesterile in ingrijirea traheostomei.

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII
ASPIRATIA TRAHEALA
Aspirarea traheala ajuta la indepartarea
secretilor din trahee si bronhii prin introducerea
unei sonde cuplate la aspirator fie prin gura, fie
prin nas, prin traheostoma, prin canula
traheostomica, sau prin sonda endotraheala.
De asemenea, aspirarea traheala produce tuse
ceea ce ajuta la mobilizarea secretiilor. Prin
aspirare traheala se poate preveni pneumonia
rezultata ca urmare a stagnarii secretiilor in
caile aeriene. Aspirarea traheala se va face ori
de cate ori este nevoie si necesita o tehnica
sterila.

Insertia sondei de aspiratie

nazotraheala la un pacient neintubat:
se indeparteaza sursa de oxigen daca este
cazul
folosind mana nondominanta se ridica nara
pe care se va introduce sonda
sonda prin nara prin miscari blande de
rotatie pentru a-i facilita inaintarea
in inspirul pacientului se va introduce cat
mai repede sonda, fara a face aspiratie in
timpul inserarii
daca pacientul incepe sa tuseasca cand
sonda ajunge in laringe se va opri inaintarea
si se va incepe doar in inspirul pacientului

Insertia sondei de aspiratie la un pacient

intubat:

daca se foloseste un sistem inchis de aspirare a

pacientului intubat, acesta va avea sonda de
aspiratie, invelita intr-un plastic etans, protector,
atasata intre sonda de intubatie si ventilator. Va putea
fi folosita de mai multe ori fara a se atinge decat
plasticul. Se va putea face aspirarea in timp ce
pacientul este ventilat, reducand astfel hipoxia.
Sistemul inchis de aspirare previne aparitia infectiilor.
daca se foloseste un sistem deschis de aspirare al
pacientului intubat, cu mana nesterila se
deconecteaza pacientul de la ventilator si se introduce
cu mana sterila sonda de aspiratie prin sonda de
intubatie.

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII
DRENAJUL TORACIC
Scop:-drenarea lichidelor,sangelui sau aerului din
cavitatea pleurala si restabilirea unei presiuni
negative care sa faciliteze expansiunea plamanului.

Conditii esentiale:
sistemul de drenare sa fie perfect intretinut,tuburile
sa nu fie obstruate.
respectarea normelor de asepsie.
DE RETINUT: este interzisa ridicarea flaconului plin cu
secretii fara pensarea tubulaturii, deoarece lichidele
pot fi reintroduse in cavitatea pleurala.

INTERVENTII PENTRU
MOBILIZAREA SECRETIILOR
Hidratarea:-este eficace pentru

functionarea sistemului mucociliar.

la un pacient cu o hidratare
adecvata,o tuse slaba poate usor
disloca secretiile.
se recomanda aproximativ 2000 ml
lichide pe zi.

Umidificarea:-consta in adaugarea vaporilor de

apa la aerul inspirat.

pastreaza caile aeriene umede si permite
debarasarea secretiilor.
se realizeaza cu pulverizatoare sau recipiente cu
apa asezate pe o sursa de caldura.
Nebulizarea:-consta in adaos de umiditate sau
medicamente la aerul inspirat.
se realizeaza prin pulverizare(folosind atomizorul)
sau cu ajutorul aerosolilor=un amestec de gaz cu
un medicament dispersat in particule sferice, de
ordinul micronilor
(antibiotice,antialergice,bronhodilatatoare,expecto
rante).

Tapotament:
consta

in lovirea peretelui toracic,cu

mana,ritmic,pe toata suprafata,timp de
1-2 minute.
incheietura mainii trebuie sa fie
relaxata,iar cotul in flexie.
pacientul este rugat sa respire lent si
adanc.
toracele pacientului trebuie sa fie
acoperit.
este contrindicat la pacientii cu
osteoporoza sau coaste fracturate si la
cei cu probleme de sangerare.

Vibratia
pacientul

este rugat sa inspire adanc

pe gura si sa expire lent pe nas.
in timpul expiratiei se aplica cu mana
pe peretele toracic o presiune usoara
si oscilatorie.
dupa 5 expiratii pacientul este
incurajat sa tuseasca si sa
expectoreze.
este contraindicata la sugari si copiii
mici.

Drenajul postural:
este un procedeu pozitional care permite
eliminarea secretiilor.
pozitia pacientului se schimba la 20-30 de
minute:
decubit ventral cu perna sub abdomen.
decubit ventral cu patul inclinat la 20 de grade.
decubit dorsal.
decubit lateral drept.
decubit lateral stang.
pozitie sezand.
la sfarsitul fiecarei pozitii pacientul este rugat
sa respire profund.
se renunta la pozitiile in care pacientul
prezinta disconfort sau dispnee.
este contraindicat la pacientii cu leziuni ale
maduvei spinarii sau cu hipertensiune
intracraniana

ASPRATIA ORONAZOFARINGEALA:
Aspiratia

oronazofaringeala indeparteaza
secretiile din faringe cu ajutorul unei
sonde de aspiratie intodusa prin gura
sau printr-o nara. Aceasta procedura
ajuta pacientii care nu pot sa tuseasca si
sa expectoreze eficient. Manevra trebuie
efectuata ori de cate ori este nevoie, in
functie de starea pacientului.
Aspiratia oronazofaringeala necesita
echipamen si tehnica sterila.

Consideratii speciale:
daca pacientul are probleme nazale se va
alterna nara pe care se va face aspirarea
daca se face nazofaringian
pentru pacientii care necesita aspirari
repetate se poate introduce o pipa in gura
pe care se poate face aspirarea fara risc de
leziuni sau o sonda nazofaringeala pe care
de asemenea, se poate aspira fara a mai
solicita mucoasa nazala de fiecare data
pacientul va fi supravegheat dupa aspirare
pentru a evalua eficienta acesteia si
imbunatatirea respiratiei
frecventa si durata aspiratiilor va fi in
functie de starea pacientului

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII
ADMINISTRAREA DE OXIGEN

Pacientii pot primi oxigen prin

diverse metode. Fiecare metoda are
avantajele si dezavantajele sale,
indicatiile si contraindicatiile sale.

Scop terapeutic:
imbogatirea aerului cu oxigen in
scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea
redusa a tesuturilor)
ameliorarea concentratiei de oxigen in
sange.
Hipoxia poate fi:
anemica prin reducerea hemoglobinei
histotoxica prin blocarea la nivelul
celulelor
circulatoare prin tuburari de circulatie

 Administrarea

oxigenului se face

cu:
sonda sau cateter nazal
ochelari
masca
cort de oxigen
balon Ambu sau Ruben

Incidente la administrarea oxigenului:

distensia abdominala prin patrunderea
gazului prin esofag;
enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului
la baza gatului prin fisurarea mucoasei.
Se va sti ca:
nu se unge cateterul cu substante grase
(pericol de explozie si pneumonie);
bombele de oxigen se fixeaza pe un port
butelie, orizontal pentru a evita loviturile;
oxigenul nu se foloseste fara manometru;
barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin
rasturnare; impinge apa in caile respiratorii
ale bolnavului.

INTERVENII N AFECIUNILE
RESPIRATORII

VENTILATIA MANUALA:
Ventilatia manula se face cu ajutorul balonului
Ruben care are un dispozitiv de atasare la
masca, la sonda de intubatie, la traheostoma,
sau masca, putand astfel ventila mecanic orice
tip de pacient. De obicei folosita in urgente,
ventilatia manuala poate fi folosita si temporar,
pacientul este decuplat de la ventilator pentru
aspiratie, schimbarea sau repozitionarea
sondei, inainte de intubare, inainte de
aspirare , in timpul transportului unui pacient
intubat. Oxigenul administrat prin ventilatia
mecanica poate imbunatati un sistem
cardiorespirator compromis.

VENTILATIA MECANICA
ventilatia

mecanica introduce si
scoate aerul din plamanii pacientului.
desi ofera ventilatie, aparatura nu
poate oferi si schimbul de gaze
ventilatia mecanica ofera presiune
negativa sau pozitiva pentru a ventila
pacientul
asistenta va trebui sa aiba pregatite
circuitele pentru ventilator si sa stie
sa le monteze in caz de urgenta.

ALTE TRATAMENTE
TORACOCENTEZA:

toracocenteza consta in aspirarea lichidului

sau aerului din spatiul pleural;
ajuta la diminuarea compresiilor pulmonare, in
bolile respiratorii prin indepartarea lichidului
in exces rezultat in urma unor traumatisme ,
tuberculoza sau cancer;
toracocenteza mai este si modalitatea de
introducere a chimioterapiei cat si de scoatere
a lichidului pentru analizarea sa la laborator;
este contraindicata la pacientii cu boli
hemoragice.