Anda di halaman 1dari 83
Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I
Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi
Disciplina Anatomie I
ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ  DEFINIŢIE. DATE GENERALE  ELEMENTE STRUCTURALE Suprafeţele articulare Capul femurului Acetabulum Ligamentul transvers

ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ

DEFINIŢIE. DATE GENERALE ELEMENTE STRUCTURALE Suprafeţele articulare Capul femurului Acetabulum Ligamentul transvers al acetabulului Capsula articulară Membrana fibroasă Membrana sinovială Labrum acetabular Ligamente RAPORTURI VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE ANATOMIE RADIOLOGICĂ MECANICA ARTICULARĂ

ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ  DEFINIŢIE. DATE GENERALE  ELEMENTE STRUCTURALE Suprafeţele articulare Capul femurului Acetabulum Ligamentul transvers
DEFINIŢIE. DATE GENERALE •cea mai mare articulaţie din corpul omului. •o enartroză de tip sferoidal, multiaxială.
DEFINIŢIE. DATE GENERALE
•cea mai mare articulaţie din corpul omului.
•o enartroză de tip sferoidal, multiaxială.
Fiind implicată în susţinerea greutăţii
corpului şi menţinerea echilibrului, ea
necesită
o
mare stabilitate, ceea ce
explică o concordanţă mai mare dintre
suprafeţele sale articulare decât
cealaltă articulaţie
de acelaşi tip,
situată la rădăcina celuilalt membru,
articulaţia glenohumerală.
Pe de altă parte, gradul de libertate a
mişcărilor este mai redus, tocmai
pentru a câştiga în stabilitate,
articulaţia
coxofemurală
fiind
una
dintre cele mai greu de dislocat
articulaţii.
O
parte din
lipsa de mobilitate este
compensată de mişcările coloanei
vertebrale.
DEFINIŢIE. DATE GENERALE Trei grade de libertate Trei axe de miscare
DEFINIŢIE. DATE GENERALE
Trei grade de libertate
Trei axe de miscare
ELEMENTE STRUCTURALE Suprafeţele articulare •capul femurului •facies lunata a acetabulului. Ele sunt reciproc concav-convexe, fără a
ELEMENTE STRUCTURALE
Suprafeţele articulare
•capul femurului
•facies lunata a acetabulului.
Ele sunt reciproc concav-convexe, fără a fi, însă, complet congruente.
Lor li se poate adăuga ligamentul transvers al acetabulului.
Capul humeral •Clasic, capul femurului se descrie ca o calotă care reprezintă două treimi dintr-o sferă
Capul humeral
•Clasic,
capul
femurului
se
descrie ca o calotă care
reprezintă
două
treimi
dintr-o
sferă cu diametrul de 4-5 cm.
•Axul colului femural urmează o
direcţie
superioară,
medială
şi
anterioară.
•El
formează cu axul corpului
unghiul
de
înclinaţie
de
aproximativ
125 o -127 o orientat
inferomedial şi cu planul frontal
care
trece
prin condilii
extremităţii
distale,
unghiul
de
anteversie (unghiul de torsiune)
de aproximativ 10-25 o , deschis
posteromedial.
•Planul frontal care trece prin centrul capului femural şi axul condililor femurali este situat anterior faţă
•Planul frontal care trece prin centrul
capului femural şi axul condililor femurali
este situat anterior faţă de restul
extremităţii sale proximale şi corpul
femurului,
formând cu
axul acestuia un
unghi de 5-7 o deschis superior, anterior şi
lateral.
•Acest plan conţine axul mecanic al
membrului inferior.
•Pe faţa anterosuperioară a colului femural,
imediat înapoia marginii cartilajului articular
se găseşte o mică incizură, impresiunea
iliacă, determinată de contactul acestuia cu
marginea acetabulului.
Forma capului femural şi unghiurile de înclinaţie sau anteversie pot suferi variaţii individuale sau ca urmare
Forma capului femural şi unghiurile de
înclinaţie sau anteversie pot suferi
variaţii individuale sau ca urmare a
adaptărilor funcţionale.
•capul femural cu o suprafaţă mai
mare de două treimi dintr-o sferă,
unghiul de înclinaţie de 125 o şi cel
de anteversie de 25 o , coexistând
cu un pelvis mic şi îngust permit
mişcări ample şi rapide.
•Invers, un cap femural care abia
depăşeşte o jumătate dintr-o sferă,
şi unghiurile de înclinaţie şi
anteversie către limitele minime
(115 o şi, respectiv, 10 o ) în condiţiile
unui corp femural gros şi un pelvis
larg, permit dezvoltarea unei forţe
mai mari în articulaţie.
Acetabulum Este o cavitate hemisferică adâncă mărginită de marginea acetabulului (limbul acetabulului), conturul periferic, proeminent şi
Acetabulum
Este o cavitate hemisferică adâncă mărginită de marginea acetabulului (limbul
acetabulului), conturul periferic, proeminent şi ascuţit al cavităţii articulare, pe care se
inseră labrumul acetabular şi capsula articulaţiei coxofemurale.
La periferia acetabulului se găseşte
suprafaţa semilunară, netedă, cu
formă de potcoavă deschisă antero-
inferior,
care
reprezintă
zona
de
contact a acetabulului cu capul
femural.
Suprafaţa
semilunară
este
mai
extinsă
în
sectorul
iliac
şi
se
îngustează progresiv spre extremităţi
unde se termină printr-un corn
anterior, mai îngust şi puţin proeminent
şi
un
corn posterior, rotunjit
şi
bine
reliefat
între
care
se
delimitează
incizura acetabulară.
În centrul acetabulului, circumscrisă de suprafaţa semilunară, se găseşte fosa
acetabulară, de formă patrulateră, rugoasă, cu numeroase foramine vasculare. Ea
are raporturi cu corpul adipos al articulaţiei coxofemurale.
Acetabulum este orientat lateral, inferior şi anterior, axul său făcând un unghi de 30 o -40
Acetabulum
este
orientat
lateral, inferior şi anterior, axul
său făcând un unghi de 30 o -40 o
atât cu
planul orizontal, cât şi
cu cel frontal.
Având în vedere faptul că
unghiul de
anteversie
al
capului femural este tot de 30 o -
40 o , rezultă că anterior
şi
posterior
acoperirea
capului
femural de
către
acetabulum
este aproximativ egală.
Partea superioară a
acetabulului
însă,
acoperă
o
suprafaţă mare din capul
femural, aceasta fiind zona în
care
presiunea
pe
care unul
dintre oase o exercită asupra
celuilalt este cea mai mare.
Ligamentul transvers al acetabulului (Lig. transversum acetabuli) Este un fascicul de fibre puternic care completează inferior
Ligamentul transvers al acetabulului
(Lig. transversum acetabuli)
Este un fascicul de fibre puternic care
completează inferior circumferinţa
acetabulului. Este alcătuit din fibre
transversale care se întind între cele două
coarne ale facies lunata şi, deşi
completează labrumul acetabular, nu
coţine celule cartilaginoase.
Fibrele sale trec în punte peste incizura
acetabulară cu care formează un foramen
osteofibros prin care trec vasele şi nervii
destinaţi articulaţiei coxo-femurale.
Faţa sa articulară este acoperită de cartilaj
hialin, iar pe marginea superioară se inseră
fasciculul intermediar al ligamentului
capului femural.
Cartilajul articular Capul femural este acoperit de cartilajul articular, cu excepţia foveei ligamentului rotund. Anterior, cartilajul
Cartilajul articular
Capul femural este acoperit de
cartilajul
articular,
cu
excepţia
foveei ligamentului rotund.
Anterior, cartilajul
acoperă
o
parte din
colul anatomic. Este
mai gros anterolateral.
Cartilajul
care
acoperă
facies
lunata
este
mai
gros
anterosuperior.
Labrum acetabular Este un inel fibrocartilaginos care se inseră pe limbul acetabulului, având rolul de a
Labrum acetabular
Este un inel fibrocartilaginos care se inseră pe limbul acetabulului, având rolul de a
acoperi şanţurile acestuia (iliopubian şi ilioischiatic) şi de a adânci cavitatea
acetabulară.
La nivelul incizurii acetabulare, labrul trece în punte peste şanţul ischiopubian şi ia
inserţie pe ligamentul acetabular transvers care completează inferior marginea
acetabulară.
Diametrul marginii libere a labrului acetabular este mai mic decât limbul
acetabulului, astfel încât labrul se mulează în jurul bazei capului femural, contribuind
la menţinerea acestuia în cavitatea acetabulului.
Pe secţiune, labrul acetabular are formă prismatică triunghiulară şi prezintă trei feţe: •faţa profundă (internă, aderentă,
Pe secţiune, labrul acetabular are formă prismatică triunghiulară şi prezintă trei feţe:
•faţa profundă (internă, aderentă, baza), care se inseră pe limbul acetabular şi
ligamentul transvers al acetabulului;
•faţa periferică (laterală), convexă, pe care se inseră capsula fibroasă. Inserţia are
loc doar la baza acestei feţe, astfel încât marginea liberă a labrului rămâne liberă în
articulaţie, între acesta şi capsula articulară formându-se un reces sinovial.
faţa
centrală
(axială), concavă,
netedă,
este
orientată oblic spre
suprafaţa internă a
cavităţii cotilode
continuâdu-se cu
marginea acesteia.
Ea este acoperită
de cartilaj hialin şi
corespunde capului
femural.
Membrana fibroasă Este un manşon de ţesut conjunctiv fibros, dens, de formă cilindrică mai îngustă în
Membrana fibroasă
Este un manşon de ţesut conjunctiv
fibros, dens, de formă cilindrică mai
îngustă în
partea sa mijlocie, cu o
circumferinţă coxală (medială) şi una
femurală (laterală).
\Circumferinţa coxală urmăreşte
marginea acetabulului şi are
următoarele inserţii:
•superior, la o distanţă de 5-6 mm de
labrul acetabular;
•anterior, pe faţa periferică a labrului;
•inferior, pe ligamentul transvers al
acetabulului şi marginea adiacentă a
foramenului obturat.
Circumferinţa femurală corespunde colului femural şi are următoarele inserţii: •anterior, pe linia intertrohanterică; •superior, la baza
Circumferinţa femurală corespunde colului femural şi are următoarele inserţii:
•anterior, pe linia intertrohanterică;
•superior, la baza colului femural;
•posterior, la aproximativ 1cm medial de creasta intertrohanterică;
•inferior, pe colul femural, puţin deasupra trohanterului mic şi la 1,5 cm înaintea
acestuia.
Astfel,
anterior
colul
femural este în întregime
intra-articular, în timp ce
posterior doar 2/3 mediale
sunt
intracapsulare,
1/3
laterală fiind situată înfara
capsulei fibroase.
Ca urmare,
o fractură
în
partea
laterală
a
colului
femural
poate fi
intracapsulară
anterior
şi
extracapsulară posterior.
•Fibrele profunde ale capsulei fibroase din partea inferioară a acesteia au un traiect recurent către marginea
•Fibrele profunde ale capsulei fibroase
din partea inferioară a acesteia au un
traiect recurent către marginea
cartilajului articular al capului femural.
Ele ridică membrana sinovială
formând frâurile capsulei (frenula
capsulae) (retinaculele lui Weitbrecht),
care conţin vase destinate capului sau
colului femural. În plus, ele reprezintă
rezervă de lungime, fiind întinse în
abducţie, şi relaxate în adducţie. Cel
mai lung dintre acestea se întinde între
trohanterul mic şi foveea capului
femural şi se numeşte pliul
pectineofoveal al lui Amantini.
•Capsula fibroasă este mai groasă
anterosuperior, zonă supusă mai
frecvent forţelor de întindere, în
special în ortostatism şi subţire şi slab
inserată postero-inferior.
Structural, capsula este alcătuită din două tipuri de fibre: •longitudinale, situate superficial, întinzându- se între cele
Structural, capsula este alcătuită din două
tipuri de fibre:
•longitudinale, situate superficial, întinzându-
se între cele două circumferinţe ale capsulei
paralel cu axul acesteia; ele sunt mai în partea
anterosuperioară a capsulei.
•oblice, cu dispoziţie spiroidală în jurul colului
femural, întinzându-se, de asemenea, între
coxal şi femur;
•arcuate, ambele capete având inserţie coxală
şi dispuse în jurul capului femural contribuind
la menţinerea acestuia în acetabulum;
•circulare, situate profund, orientate
perpendicular pe axul colului femural şi
dispuse inelar în jurul acestuia. Sunt mai
numeroase în partea mijlocie a capsulei, nu au
inserţie osoasă şi formează o regiune
deprimată circulară în jurul colului femural
numită zona orbiculară (Zona orbicularis)
(ligamentul inelar al lui Weber).
Membrana sinovială
Membrana sinovială

Sinoviala articulaţiei coxofemurale tapetează faţa internă a capsulei fibroase. Inserţiile sale au, însă, unele particularităţi. Medial, se inseră pe marginea liberă a labrului acetabular, coboară pe faţa periferică a acestuia până la inserţia capsulei formând un fund de sac circular în jurul labrului şi apoi se reflectă pe faţa profundă a capsulei fibroase. Lateral, sinoviala ajunge până la inserţia capsulei pe colul femural unde se reflectă şi acoperă suprafaţa acestuia până la marginea cartilajului capului femural. O particularitate a articulaţiei coxofemurale o constituie sinoviala ligamentului rotund căruia îi formează un înveliş complet. Aceasta are forma unui trunchi de con cu baza mică pe conturul foveei capului femural şi cu baza mare pe conturul intern, concav al suprafeţei semilunare şi pe marginea internă a lgamentului transvers al acetabulului, incluzând pachetul adipos al fosei acetabulului şi vasele destinate capului femural.

Ligamente . Ligamentul iliofemural (Lig. iliofemorale) Numit şi ligamentul lui Bertin, ligamentul iliofemural este situat în
Ligamente
.
Ligamentul iliofemural (Lig. iliofemorale)
Numit şi ligamentul lui Bertin, ligamentul iliofemural este situat în partea anterioară a
articulaţiei coxofemurale. Are formă triunghiulară cu originea (vârful) pe spina iliacă
antero-inferioară, sub cea a tendonului direct al muşchiului drept femural şi inserţia
(baza) situată pe linia intertrohanteriană.
Ligamente .  Ligamentul iliofemural ( Lig. iliofemorale ) Partea sa centrală este mai subţire, iar

Ligamente

. Ligamentul iliofemural (Lig. iliofemorale) Partea sa centrală este mai subţire, iar către margini fibrele se condensează şi se organizează în două fascicule:

pars transversa (fasciculul superior, iliotrohanterian), cel mai puternic dintre toate ligamentele articulaţiei, este alcătuită din fibre orizontale situate în partea superioară a capsulei articulare care se inseră în partea superioară a liniei intertrohanteriene pe un tubercul situat imediat sub inserţia gluteului mic. El este întărit de trei categorii de fibre care alcătuiesc împreună ligamentul ilio-tendino-trohanterian:

fibre profunde din tendonul reflectat al muşchiului drept femural, fibre cu originea pe marginea acetabulului, fibre din faţa profundă a muşchiului gluteu mic. Pars transversa limitează mişcările de adducţie şi rotaţie laterală a coapsei. •pars descendens (fasciculul inferior), alcătuit din fibre cu direcţie verticală care se inseră în partea inferioară a liniei intertrohanteriene. Este mai subţire decât fasciculul superior şi limitează extensia coapsei. Cele două părţi componente condensate ale ligamentului iliofemural descriu un „Y” inversat, motiv pentru care acesta poartă şi numele de ligamentul în Y al lui Bigelow.

Ligamente .  Ligamentul iliofemural ( Lig. iliofemorale ) Partea sa centrală este mai subţire, iar
 Ligamentul pubo-femural (Lig. pubofemorale) Este situat în partea anterioară a articulaţiei coxofemurale, sub ligamentul iliofemural.
 Ligamentul pubo-femural (Lig. pubofemorale)
Este situat în partea anterioară a articulaţiei
coxofemurale, sub ligamentul iliofemural. Are formă
triunghiulară cu baza pe eminenţa iliopubiană, ramura
superioară a pubisului, creasta obturatoare laterală şi
membrana obturatoare. Fibrele se îndreaptă inferolateral
şi se inseră pe tuberculul inferior al liniei
intertrohanteriene şi în fosa situată imediat înaintea
trohanterului mic, amestecându-se cu cele ale fasciculului
inferior al ligamentului iliofemural. Ligamentul
pubofemural limitează abducţia coapsei.
Considerate împreună, ligamentele iliofemural şi
pubofemural formează litera N culcată (Welker) sau, mai
degrabă, litera Z cu un braţ superior, aproape orizontal,
reprezentat de fasciculul iliotranterian al ligamentului
iliofemural, un braţ mujlociu, aproape vertical, reprezentat
de fasciculul inferior al ligamentului iliofemural şi un braţ
inferior, aproape vertical, reprezentat de ligamentul
pubofemural.
Între ligamentele iliofemural şi pubofemural capsula
fibroasă este mai subţire şi se află în raport cu bursa
muşchiului iliopsoas. Uneori, aceasta se continuă cu
cavitatea sinovială printr-un orificiu situat între fibrele
capsulei articulare.
În ortostatism toate cele trei ligamente sunt în tensiune moderată. În extensia coapsei ele sunt întinse,
În ortostatism toate cele trei ligamente sunt în tensiune moderată.
În extensia coapsei ele sunt întinse, cea mai mare tensiune
înregistrându-se în fasciculul inferior al ligamentului iliofemural, iar în
flexie toate ligamentele se relaxează
Ligamentul ischio-femural (Lig. ischiofemorale) Este situat în partea postero-inferioară a capsulei fibroase şi are originea conturul
Ligamentul ischio-femural
(Lig. ischiofemorale)
Este situat în partea postero-inferioară a capsulei
fibroase şi are originea conturul posterior al
marginii acetabulului şi faţa periferică a labrului
acetabular. De la origine fibrele au un traiect
spiroidal în jurul colului femural, se îndreaptă
superolateral şi se organizează în trei fascicule:
•ligamentul ischio-femural superior, care se inseră
pe faţa medială a marelui trohanter, înaintea fosei
trohanteriene şi a şanţului tendonului muşchiului
obturator extern;
•ligamentul ischio-femural mijlociu şi
•ligamentul ischio-femural inferior, ale căror fibre se
inseră pe zona orbicularis şi partea laterală a feţei
posterioare a capsulei fibroase
Extensia coapsei accentuează traiectul spiroidal al
fibrelor ligamentului, în timp ce flexia coapsei le
detorsionează.
•În rotaţia laterală, ligamentele anterioare sunt puse în tensiune, în special cele ale căror fibre sunt
•În rotaţia laterală, ligamentele anterioare sunt puse în tensiune, în special cele ale
căror fibre sunt orizontale (fasciculul superior al ligamentului iliofemural şi
ligamentul pubofemural), iar ligamentul ischiofemural se relaxează.
•În rotaţia medială lucrurile se petrec invers, toate ligamentele anterioare se
relaxează, în timp ce ligamentul ischiofemural este pus în tensiune
În adducţie sunt întinse fasciculul superior al ligamentului iliofemural şi ligamentul ischiofemural şi se relaxează ligamentul
În adducţie sunt întinse fasciculul superior al ligamentului iliofemural şi
ligamentul ischiofemural şi se relaxează ligamentul pubofemural. Fasciculul
inferior al ligamentului iliofemural este pus în tensiune uşoară.
În abducţie, ligamentul pubofemural este întins, iar ligamentul ischiofemural şi
fasciculele celui iliofemural se relaxează (mai puţin fasciculul inferior).
Abductie
Adductie
Tensiunea
Tensiunea
Tensiunea
Tensiunea
Tensiunea
Tensiunea
Distensia
Distensia
ligamentului
ligamentului
ligamentului
ligamentului
ligamentului
ligamentului
ligamentului
ligamentului
pubofemural
pubofemural
ischiofemural
ischiofemural
iliofemural
iliofemural
iliofemural
iliofemural
 Ligamentul capului femural (Ligamentul rotund) (Lig. capitis femoris, Lig. teres) Este o bandă fibroasă aplatizată,
 Ligamentul capului femural (Ligamentul rotund) (Lig. capitis femoris, Lig.
teres)
Este o bandă fibroasă aplatizată, de formă triunghiulară, situată intracapsular, dar
extra-articular, între incizura acetabulară şi capul femural. El are originea, prin baza
sa, pe marginile incizurii acetabulare şi ligamentul tranvers al acetabulului, fibrele se
îndreaptă anterosuperior în contact cu fosa acetabulului de pe marginile căreia
primeşte fibre suplimentare şi vârful se inseră în foveea capului femural.
Este alcătuit din trei fascicule de fibre:
•anterior (pubian), care are originea în şanţul ischiopubian, înapoia cornului anterior;
•intermediar (ligamentar), cel mai subţire, cu originea pe marginea superioară a
ligamentului transvers al acetabulului;
•posterior (ischiatic), cel mai lung, cu originea dedesubtul şi înapoia cornului
posterior al facies lunata.
 Ligamentul capului femural (Ligamentul rotund) (Lig. capitis femoris, Lig. teres) Ligamentul rotund este inclus în
 Ligamentul
capului
femural
(Ligamentul
rotund)
(Lig.
capitis
femoris, Lig. teres)
Ligamentul rotund este inclus în ţesutul
adipos al fosei acetabulare şi înconjurat
de o sinovială proprie care se inseră cu o
circumferinţă pe marginea centrală a
facies lunata şi cu cealaltă pe marginile
foveei capului femural. Ea are, astfel
forma unei trunchi de con şi se mai
numeşte „cortul ligamentului rotund”.
Ligamentul rotund prezintă în cursul
dezvoltării variaţii individuale legate de
rezistenţa sa. Deşi este un ligament
puternic ce poate suporta o greutate de
45 kg, ligamentul rotund are un rol relativ
puţin important în mecanica articulaţiei
coxofemurale. Probabil că funcţia acestui
ligament este de a limita adducţia şi
flexia, fibrele sale fiind relaxate în
abducţie.
Flexie (2) Adductie (6) Rotatie laterala (4) Pozitia centrala (1) Rotatie mediala (3) Abductie (5)
Flexie (2)
Adductie (6)
Rotatie laterala (4)
Pozitia centrala (1)
Rotatie mediala (3)
Abductie (5)
RAPORTURI La fel ca articulaţia glenohumerală, articulaţia coxofemurală este înconjurată de muşchi puternici între care se
RAPORTURI
La fel ca articulaţia glenohumerală, articulaţia
coxofemurală
este
înconjurată
de
muşchi
puternici
între
care
se
delimitează
spaţii
conjunctive
pentru
mănunchiurile
vasculonervoase.
Anterior, în sens lateromedial, se găsesc:
•tendonul m. rectus femoris
•m. iliopsoas, care alunecă printr-o bursă
seroasă pe faţa anterioară a capsulei
articulare
•m. pectineus
•Adductor longus
•Psoas and iliacus
•Femoral sheath
•Femoral nerve
•vasele femurale
Posterior •m. gluteus maximus, în plan superficial; •muşchii pelvitrohanterieni, în plan profund; •nervul ischiatic, artera ischiatică,
Posterior
•m. gluteus maximus, în plan superficial;
•muşchii pelvitrohanterieni, în plan profund;
•nervul ischiatic, artera ischiatică, nervul cutanat posterior al coapsei, care alunecă
între cele două planuri musculare
 Piriformis
 Superior gemellus
 Obturator internus
 Inferior gemellus
 Quadratus femoris
 Adductor magnus
 Obturator externus
 Gluteus maximus
Inferior  Obturator externus  Passes inferior and then posterior to joint  Superior gluteal nerve
Inferior
 Obturator externus
 Passes
inferior
and
then
posterior to joint
 Superior gluteal nerve
 Inferior gluteal nerve
 Sciatic nerve
 Posterior cutaneous nerve thigh
 Nerves
to
obturator
internus
and quadratus femoris
 Pudendal nerve
Lateral  Gluteus minimus  Gluteus medius  Superior gluteal vessels and nerves between  Iliotibial
Lateral
 Gluteus minimus
 Gluteus medius
 Superior gluteal vessels
and nerves between
 Iliotibial tract
 Superficial three quarters
of gluteus maximus
VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE Artere •arterele femurale circumflexe medială şi laterală, ramuri din artera femurală profundă, care

VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE

Artere

•arterele femurale circumflexe medială şi laterală, ramuri din artera femurală profundă, care se anastomozează şi formează în jurul colului chirurgical al femurului un inel arterial din care se desprind ramuri ascendente pentru părţile inferioară şi laterală ale articulaţiei.

•ramura acetabulară din artera obturatorie, care pătrunde prin incizura ischiopubiană şi se distribuie ligamentului rotund, ţesutului adipos din fosa acetabulului şi, uneori, capului femural. •artera ischiatică, care dă ramuri pentru faţa posterioară a articulaţiei; •arterele gluteale, superioară şi inferioară

Vene

În general, au traiect invers arterelor.

Limfatice

•cele situate pe faţa anterioară a articulaţiei drenează spre nodulii inghinali profunzi; •cele situate pe feţele posterioară şi medială drenează spre nodulii iliaci interni.

VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE Artere •arterele femurale circumflexe medială şi laterală, ramuri din artera femurală profundă, care
Inervaţie •nervul femural •nervul obturator •nervul obturator accesor •nervul m. qudratus femoris •nervul gluteal superior
Inervaţie
•nervul femural
•nervul obturator
•nervul obturator accesor
•nervul m. qudratus femoris
•nervul gluteal superior
ANATOMIE RADIOLOGICĂ 1. Anterior superior iliac spine 2. Ilium 3. Anterior inferior iliac spine 4. Pelvic
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
1. Anterior superior iliac spine
2.
Ilium
3.
Anterior inferior iliac spine
4.
Pelvic brim
5.
Acetabular fossa
6.
Head of femur
7.
Fovea
8.
Superior ramus of pubis
9.
Obturator foramen
10.
Inferior ramus of pubis
11.
Pubic symphysis
12.
Ischium
13.
Lesser trochanter
14.
Intertrochanteric crest
15.
Greater trochanter
16.
Neck of femur
MECANICA ARTICULARĂ Stabilitatea articulară Stabilitatea pasivă a articulaţiei coxofemurale este asigurată de: •gravitaţie. Acetabulum acoperă aproape
MECANICA ARTICULARĂ
Stabilitatea articulară
Stabilitatea pasivă
a
articulaţiei
coxofemurale este asigurată de:
•gravitaţie. Acetabulum acoperă
aproape în întregime faţa superioară a
capului femural astfel încât acesta
dezvoltă asupra suprafeţei semilunare o
forţă egală cu greutatea corpului.
•labrul acetabular. Labrul lărgeşte şi
adânceşte acetabulul,
care
astfel
cuprinde mai
bine
capul femural. La
aceasta se adaugă şi zona orbiculară
care îngustează
capsula
în
jurul
joncţiunii cefalocervicale femurale.
•direcţia capului femural în plan frontal şi orizontal. Mărirea dintre axul colului şi axul corpului peste
•direcţia capului femural în plan frontal şi orizontal. Mărirea dintre axul
colului şi axul corpului peste 140o (coxa valga) favorizează dislocarea articulară,
în special în adducţia coapsei (muşchii adductori fiind recunoscuţi ca un factor al
instabilităţii articulare). De asemenea, un unghi de anteversie peste 20o,
favorizează dislocarea articulară, mai ales dacă această situaţie este însoţită de
rotaţie laterală.
•presiunea atmosferică. Rolul presiunii atmosferice în menţinerea
raporturilor normale ale capului femural cu suprafaţa semilunară a
acetabulului a fost demonstrat de experienţa fraţilor Weber: îndepărtarea
tuturor părţilor moi care menţin suprafeţele articulare în contact nu permite
extragerea capului femural din acetabul. Acest lucru este însă posibil dacă
se face un mic foramen în profunzimea fosei acetabulare.
• ligamentele şi muşchii periarticulari . Pe faţa anterioară a articulaţiei coxofemurale se găsesc mai multe

ligamentele şi muşchii periarticulari. Pe faţa anterioară a articulaţiei

coxofemurale se găsesc mai multe ligamente puternice şi mai puţin muşchi,

în timp ce posterior se află mai mulţi muşchi puternici şi un singur ligament.

Importanţa ligamentelor în stabilitatea articulară este în funcţie de poziţia

coapsei: în ortostatism si în extensia coapsei ligamentele sunt mai

eficiente decât în flexie când acestea sunt relaxate şi se înregistrează o

instabilitate articulară care poate merge până la dislocarea posterioară a

articulaţiei (accidente de circulaţie cu impact frontal asupra coapsei în flexie).

Muşchii pelvitrohanterienei, cu dispoziţie transversală în jurul articulaţiei şi

direcţie paralelă cu colul femural, au rol esenţial în stabilitatea acesteia

contribuind la menţinerea capului femural în acetabul (muşchii de apoziţie ai

coapsei).

Muşchii longitudinali (adductorii) au tendinţa de a scoate capul femural din

acetabul, în special când plafonul acestuia este verticalizat şi unghiul lui

Hilgenreiner depăşeşte 30 o şi coapsa este în adducţie.

• ligamentele şi muşchii periarticulari . Pe faţa anterioară a articulaţiei coxofemurale se găsesc mai multe
MECANICA ARTICULARĂ Mobilitatea articulară Mobilitatea se obţine în detrimentul stabilităţii. Congruenţa articulară se realizează în abducţia

MECANICA ARTICULARĂ

Mobilitatea articulară

Mobilitatea se obţine în detrimentul stabilităţii. Congruenţa articulară se realizează

în abducţia şi rotaţia laterală a humerusului.

Articulaţia umặrului fiind de tip sferoidal, cu trei grade de libertate, la acest nivel

pot avea loc mişcări în jurul a trei axe ortogonale:

transversal, situat în plan frontal, în jurul căruia au loc mişcările de flexie şi

extensie în plan sagital;

anteroposterior (sagital), situat în plan sagital, în jurul căruia au loc

mişcările de abducţie şi adducţie a braţului în plan frontal;

vertical, situat la intersecţia planurilor sagital şi frontal, în jurul căruia au loc

mişcările de flexie şi extensie în plan orizontal cu braţul în abducţie la 90 o .

Axul lung al humerusului poate coincide cu oricare dintre aceste axe. În jurul lui au

loc mişcări de rotaţie medială sau laterală a braţului, acesta putându-se găsi în

poziţie verticală sau orizontală.

Poziţia de referinţă (neutră) este cea în care membrul superior atârnă pe lângă

trunchi astfel încât axul humerusului se află pe aceeaşi direcţie cu axul vertical al

membrului superior, iar policele este orientat anterior.

MECANICA ARTICULARĂ Mobilitatea articulară Mobilitatea se obţine în detrimentul stabilităţii. Congruenţa articulară se realizează în abducţia
Stabilitatea transversală a pelvisului În staţiunea bipedă, stabilitatea transversală este asigurată prin contracţia bilaterală a adductorilor
Stabilitatea transversală a pelvisului
În staţiunea bipedă, stabilitatea transversală este asigurată prin contracţia bilaterală
a adductorilor şi abductorilor.
Dacă abductorii se contractă mai mult de o parte şi adductorii de contractă mai mult
de partea opusă, pelvisul se înclină de partea predominenţei adductorilor.
În staţiunea unipodală, stabilitatea transversală este asigurată doar prin acţiunea
abductorilor de aceeaşi parte care tind să compenseze greutatea corpului care
acţionează în centrul de greutate înclinând bazinul de partea membrului inferior de
sprijin. În acest caz m. gluteus medius este puternic asistat de m. gluteus minumus
şi m. tensor fasciae latae.
Stabilitatea pelvisului de către muşchii glutei şi m. tensor fasciae latae este
esenţială pentru mersul normal.
Flexia Flexia este mişcarea în articulaţia coxofemurală prin care faţa anterioară a coapsei se apropie de
Flexia
Flexia este mişcarea în articulaţia coxofemurală prin care faţa anterioară a coapsei
se apropie de trunchi, astfel încât întreg membrul inferior ajunge înaintea planului
frontal care trece prin articulaţie.
Flexia coapsei poate fi activă sau pasivă, în ambele situaţii amplitudinea fiind în
raport cu poziţia genunchiului.
Flexia activă este de aproximativ 90 o cu genunchiul în extensie şi ajunge până la
120 o dacă gamba este flectată.
Flexia pasivă este de aproximativ 120 o cu genunchiul în extensie şi depăşeşte 140 o ,
Flexia pasivă este de aproximativ 120 o cu genunchiul în extensie şi depăşeşte
140 o , faţa anterioară a coapsei ajungând în contact cu cea a toracelui, dacă
genunchiul este flectat.
În ambele situaţii creşterea amplitudinii flexiei coapsei prin flexia gambei se
datorează acţiunii sinergice a muşchilor ischiocrurali care se contractă.
Principalii muşchi flexori ai coapsei sunt: •m. iliopsoas (cel mai puternic flexor al coapsei) •m. rectus
Principalii muşchi flexori
ai
coapsei sunt:
•m. iliopsoas (cel mai puternic
flexor al coapsei)
•m. rectus femoris (este mai
eficient când gamba este
flectată)
•m. sartorius
•m. tensor fasciae latae
La aceştia se adaugă muşchii
flexori secundari:
•m. pectineus
•m. adductor longus
•m. gracilis
•fibrele cele mai anterioare ale
Mm. Glutei minimus şi medius.
Toţi aceşti muşchi produc alături de flexie şi mişcări coplementare de adducţie/abducţie şi/sau rotaţie medială/laterală. În
Toţi aceşti muşchi produc alături de flexie şi
mişcări coplementare de adducţie/abducţie
şi/sau rotaţie medială/laterală.
În funcţie de aceste acţiuni, ei pot fi grupaţi
astfel:
•m. tensor fasciae lata şi fibrele cele mai
anterioare ale Mm. glutei minimus şi medius
produc flexie-abducţie-rotaţie medială.
•m. iliopsoas, m. pectineus, m. adductor
longus produc flexie-adducţie-rotaţie laterală
În timpul flexiei simple (mers), între cele două
grupe de muşchi se realizează un echilibru
(muşchi sinergici şi muşchi antagonişti).
Flexie + adductie adductie ++ rotatie rotatie mediala mediala abductie abductie ++ rotatie rotatie mediala mediala
Flexie +
adductie
adductie ++ rotatie
rotatie mediala
mediala
abductie
abductie ++ rotatie
rotatie mediala
mediala
rotatie
rotatie laterala
laterala
adductie
adductie
Extensia Extensia este mişcarea în articulaţia coxofemurală prin care membrul inferior ajunge înapoia planului frontal care
Extensia
Extensia este mişcarea în articulaţia coxofemurală prin care membrul inferior ajunge
înapoia planului frontal care trece prin articulaţie.
Amplitudinea extensiei este mult mai mică decât cea a flexiei, ea fiind limitată în
special de tensiunea care se dezvoltă în ligamentul iliofemural.
Extensia activă cu genunchiul în flexie este de aproximativ 10 o , iar dacă
genunchiul este în extensie, amplitudinea creşte până la 20 o , în acest caz
extensorii gambei acţionând sinergic cu extensorii coapsei şi contracţia muşchilor
ischiocrurali este utilizată într-o proporţie mai mare pentru extensia coapsei.
Extensia pasivă este de aproximativ 20o dacă trunchiul este împins în faţă prin fandarea celuilalt membru
Extensia pasivă este de aproximativ 20o dacă
trunchiul este
împins
în
faţă
prin fandarea
celuilalt membru inferior. Ea creşte până la 30o
dacă flexia genunchiului este accentuată
voluntar.
Amplitudinea extensiei poate suferi o creştere
importantă prin accentuarea lordozei lombare şi
împingerea înainte a pelvisului.
Extensia coapsei este produsă de muşchii situaţi
posterior planului frontal care trece prin centrul
articulaţiei şi în care este situat axul mişcărilor de
flexie-extensie.
Principalii muşchi extensori ai coapsei sunt: •m. gluteus maximus (cel mai puternic muşchi din corp şi
Principalii muşchi extensori ai coapsei sunt:
•m. gluteus maximus (cel mai puternic muşchi din
corp şi cel mai important extensor al coapsei).
•fibrele cele mai posterioare ale Mm. glutei
minimus şi medius asistă m. gluteus maximus.
•muşchii ischiocrurali (biceps femoris,
semitendinosus, semimembranosus) sunt mai eficienţi
dacă gamba se găseşte in extensie (sinergism între
aceşti muşchi şi quadriceps femoris, în special rectus
femoris).
Abducţia Abducţia este mişcarea în plan frontal a coapsei prin care aceasta este îndepărtată de planul
Abducţia
Abducţia este mişcarea în plan frontal a coapsei prin care aceasta este îndepărtată
de planul mediosagital. Chiar şi în abducţia de amplitudine mică, mişcarea are loc în
ambele articulaţii coxofemurale, astfel încât pentru un unghi de 30 o între cele două
membre inferioare, devierea de la planul mediosagital a fiecăreia dintre cele două
coapse este de 15 o şi axele lor prelungite superior se întâlnesc pe linia mediană.
Pentru fiecare membru inferior, abducţia maximă este de 45 o şi ea este însoţită de
devierea coloanei lombare către membrul inferior de susţinere.
abductie
abductie simetrica
simetrica
Prin antrenament se poate ajunge la o abducţie activă bilaterală totală de 130 o (balerine) şi
Prin antrenament se poate ajunge la o abducţie activă bilaterală totală de 130 o
(balerine) şi la o abducţie pasivă, de asemenea bilaterală totală de 180 o . În acest
caz însă abducţia este însoţită de lordozei coloanei lombare şi împingerea înainte
a pelvisului.
Muşchii care produc abducţia coapsei sunt situaţi lateral faţă de planul sagital care
trece prin centrul capului femural şi lateral şi superior faţă de axul anteroposterior
în jurul căruia au loc mişcările de adducţie/abducţie. Abducţia este limitată de
întâlnirea colului femural cu marginea superioară a acetabulului.
Muşchii care produc abducţia Principalii abductori ai coapsei sunt: •m. gluteus medius (cel mai puternic) •m.
Muşchii care produc abducţia
Principalii abductori ai coapsei sunt:
•m. gluteus medius (cel mai puternic)
•m. gluteus minimus, care dezvoltă aprox. 1/3 din forţa
m. gluteus medius
Eficacitatea celor doi muşchi este direct proporţională
cu lungimea colului femural.
•m. tensor al fasciei lata, care dezvoltă aprox. jumătate
din forţa m. gluteus medius, este abductor puternic din
poziţia de ortostatism.
•piriformis
•m. gluteus maximus produce abducţie prin fibrele
sale cele mai superioare şi superficiale
•m. tensor fasciae latae
Ultimii doi muşchi formează ceea ce Farabeuf a numit
„deltoidul şoldului” datorită asemănării de formă şi
acţiune cu m. deltoideus: fibrele m. tensor fasciae latae
se îndreaptă postero-inferior, iar cele ale m. gluteus
maximus, antero-inferior ajungând pe marginile
anterioară şi, respectiv posterioară, ale tractului
iliotibial, care are rolul „tendonului deltoidului”. Atunci
când se contractă simultan, produc abducţia pură.
coapsei sunt situaţi lateral faţă de
planul sagital care trece prin centrul
capului femural şi lateral şi superior
faţă de axul anteroposterior în jurul
căruia au loc mişcările de
adducţie/abducţie.
Abducţia este limitată de întâlnirea
colului femural cu marginea
superioară a acetabulului.
extensie-abductie extensie-abductie abductie abductie directa directa abductie- abductie- rotatie rotatie mediala mediala
extensie-abductie
extensie-abductie
abductie
abductie directa
directa
abductie-
abductie- rotatie
rotatie mediala
mediala
Adducţia Adducţia coapsei este mişcarea prin care aceasta este deplasată către linia mediană. Cum însă, în
Adducţia
Adducţia coapsei este mişcarea prin care aceasta este deplasată către linia
mediană. Cum însă, în poziţia de referinţă coapsele sunt în contact pe linia de
mediană, nu poate fi vorba decât de „adducţie relativă” dintr-o poziţie de abducţie
a coapsei. Deplasarea coapsei dincolo de linia mediană este posibilă prin
completarea adducţiei cu mişcări de flexie sau extensie, ajungându-se astfel la o
amplitudine de 30 o .
Muşchii adductori ai coapsei sunt: Muşchii care produc adducţia coapsei m. adductor magnus, cel mai puternic
Muşchii adductori ai coapsei sunt:
Muşchii care produc adducţia coapsei
m.
adductor magnus, cel mai puternic
sunt situaţi, în general, medial faţă de
adductor al coapsei;
planul sagital care trece prin centrul
m.
adductor longus
articulaţiei şi în care se găseşte axul
m.
adductor brevis
anteroposterior în jurul căruia au loc
m.
gracilis
mişcările de adducţie-abducţie.
mm. pelvicrurali: semitendinosus,
semimembranosus, biceps femoris
m.
pectineus
m.
quadratus femoris
m.
obturator internus, asistat de gemeni;
m.
obturator externus
m. adductor magnus
m. adductor magnus
Toţi adductorii au şi rol în flexie sau extensie. Implicarea lor în aceste mişcări depinde de
Toţi adductorii au şi rol în flexie sau extensie. Implicarea lor în aceste mişcări depinde
de originea fibrelor musculare.
pars posterior a m. adductor magnus şi muşchii ischiocrurali, situaţi posterior panului
frontal care trece prin centrul articulaţiei, produc extensie, iar muşchii pectineus,
adductor brevis, aductor longus gracilis şi fibrele superioare ale m. adductor magnus
determină flexie.
De asemenea, rolul lor în mişcările de flexie-extensie este şi în funcţie de poziţia
iniţială a coapsei.
Rotaţia laterală Cu membrul inferior în poziţie anatomică, rotaţia laterală este mişcarea coapsei prin care vârfurile
Rotaţia laterală
Cu membrul inferior în poziţie anatomică, rotaţia laterală este mişcarea coapsei prin
care vârfurile degetelor sunt îndreptate lateral. Poziţia de referinţă din care se
apreciază amplitudinea rotaţiei coapsei este de decubit ventral cu gamba verticală,
flectată în unghi drept sau în şezut pe un plan dur cu gamba atârnând, flectată la
90o. Rotaţia laterală a coapsei se obţine prin deplasarea laterală a gambei şi este
de aproximativ 30-40o, ceva mai mare în a doua variantă poziţională întrucât flexia
coapsei relaxează ligamentele iliofemural şi pubofemural care limitează rotaţia
laterală. Combinată cu flexia şi abducţia, rotaţia laterală poate depăşi 90o („poziţia
de lotus”).
laterala
laterala
laterala
laterala
referinta
referinta
mediala
mediala
mediala
mediala
Muşchii care produc rotaţia laterală a coapsei sunt numeroşi şi puternici, si sunt situaţi posterior faţă
Muşchii care produc rotaţia laterală a coapsei sunt
numeroşi şi puternici, si sunt situaţi posterior faţă
de axul vertical al coapsei.
Muşchii rotatori laterali ai coapsei sunt:
•m. piriformis
•m. obturator internus
•Mm. gemeni
•m. obturator externus
•m. quadratus femoris
•m. pectineus
•m. gluteus maximus în totalitate, atât fibrele
superficilae cât şi cele profunde
•fibrele posterioare ale m. gluteus minimus şi, în
special ale m. gluteus medius
•m. adductor magnus (fibrele cele mai
posterioare)
Rotaţia medială Cu membrul inferior în poziţie anatomică, rotaţia medială este mişcarea coapsei prin care vârfurile
Rotaţia medială
Cu membrul inferior în poziţie anatomică, rotaţia medială este mişcarea coapsei
prin care vârfurile degetelor sunt îndreptate medial.
Apreciată din poziţia de referinţă menţionată, rotaţia medială este de aproximativ
60
o .
Muşchii care determină rotaţia medială sunt mai puţini, iar puterea lor este cam
1/3 din cea a rotatorilor laterali.
Fibrele lor au, în general direcţie transversală şi sunt situaţi anterior faţă de axul
vertical al coapsei.
Muşchii rotatori mediali ai coapsei sunt:
•m. tensor al fasciei lata
•m. gluteus minimus
•fibre anterioare ale m. gluteus medius
Circumducţia Este mişcarea obţinută prin producerea succesivă a mişcărilor precedente. Capul femural rulează în acetabulum, iar
Circumducţia
Este mişcarea obţinută prin producerea succesivă a mişcărilor precedente. Capul
femural rulează în acetabulum, iar corpul femurului descrie un con asimetric.
Gluteus Gluteus Maximus Maximus Grand Grand Fessier Fessier Gr Grâce âce aux aux Muscles Muscles Gastrocnemius
Gluteus
Gluteus Maximus
Maximus
Grand
Grand Fessier
Fessier
Gr
Grâce
âce aux
aux Muscles
Muscles
Gastrocnemius
Gastrocnemius
Bi-Articulaires Bi-Articulaires
Jumeaux
Jumeaux
Rectus
Rectus Femoris
Femoris
Droit
Droit Antérieur
Antérieur
Pelvic Girdle Movements  Anterior pelvic rotation/tilt:  Iliac crest tilts forward  Sagittal plane
Pelvic Girdle Movements
 Anterior pelvic rotation/tilt:
 Iliac crest tilts forward
 Sagittal plane
Pelvic Girdle Movements  Posterior pelvic rotation/tilt:  Iliac crest tilts backward  Sagittal plane
Pelvic Girdle Movements
 Posterior pelvic rotation/tilt:
 Iliac crest tilts backward
 Sagittal plane
Pelvic Girdle Movements  Right lateral pelvic rotation/tilt:  Right pelvis moves inferiorly in relation to
Pelvic Girdle Movements
 Right lateral pelvic rotation/tilt:
 Right pelvis moves inferiorly in relation to left
pelvis
 Lateral plane
 Opposite for left side
Pelvic Girdle Movements  Right transverse pelvic rotation/tilt:  Right iliac crest moves posteriorly in relation
Pelvic Girdle Movements
 Right transverse pelvic rotation/tilt:
 Right iliac crest moves posteriorly in relation to the
left iliac crest
 Transverse plane
 Opposite for left side
Trendelenburg Tests
Trendelenburg Tests
Fractured Neck of Femur
Fractured Neck of Femur
Hip Problems in Children  Apophysitis  Avulsion fractures  After 13 years  11-40% of

Hip Problems in Children

Apophysitis Avulsion fractures After 13 years 11-40% of all hip and pelvic fractures Anterior superior iliac spine Anterior inferior iliac spine Ischial tuberosity commonest

Hip Problems in Children  Apophysitis  Avulsion fractures  After 13 years  11-40% of
Hip Problems
Hip Problems
Pain in a Child  5-10 year old child  Aching pain in hip  Limp
Pain in a Child
 5-10 year old child
 Aching pain in hip
 Limp
 Limitation of movement
 Perthe’s
 Osteochondritis of head of
femur
Stability of Hip  One of the most stable joints  Congenital dislocations is common 
Stability of Hip
 One of the most stable
joints
 Congenital dislocations is
common
 1.5 per 1000 live births
 Female : male = 8:1
 Ultrasound best method of
detecting
Femoral Anteversion  Femoral version is the angular difference between axis of femoral neck and transcondylar

Femoral Anteversion

Femoral version is the angular difference between axis of femoral neck and transcondylar axis of the knee

Femoral anteversion ranges from 30 º - 40 º at birth Decreases progressively 15 º at skeletal maturation Adults Anteversion Average of 8 º in men and 14º in women Most common cause of in-toeing

If associated with

internal tibial torsion, may

lead

to

patellofemoral subluxation due to an increase in the Q-angle

Femoral Anteversion  Femoral version is the angular difference between axis of femoral neck and transcondylar
Tumors and Neoplasms Young, healthy athletes do get cancer! Fortunately most tumors are benign! Bone pain
Tumors and Neoplasms
Young, healthy athletes do
get cancer!
Fortunately most tumors
are benign!
Bone pain at night
Tumor till proved otherwise
Hip Joint Labral Tear Chronic Secondary to acetabular dysplasia Part of “rim lesion” complex
Hip Joint Labral Tear
Chronic
Secondary to
acetabular dysplasia
Part of “rim lesion”
complex
Labrum Labrum TTears ears and and Cartilage Cartilage Loss Loss  Labrum tears and cartilage loss
Labrum
Labrum TTears
ears and
and Cartilage
Cartilage
Loss
Loss
 Labrum tears and cartilage
loss
are common in patients with
mechanical symptoms in the hip
 In
young, active patients with
a
complaint of groin pain
 The
diagnosis
of
a
labrum tear
should
be
suspected and
investigated as radiographs and
the history may be nonspecific for
this diagnosis
MR-Arthrography (MRA) MR arthrogram has an accuracy of 91% for labral tears Sensitivity labral tear •
MR-Arthrography (MRA)
MR arthrogram has an accuracy of 91% for labral
tears
Sensitivity labral tear
• MR 25%,
• MRA 92%
Pincer Impingement The acetabulum covers too much of the femoral head Secondary to “retroversion”, of the
Pincer Impingement
The acetabulum covers too much of
the femoral head
Secondary to “retroversion”, of the
socket
Or a
deep
“profunda” socket that is
too
Most of the time the cam and pincer
forms exist together
Female, 30-40 years
Cam Impingement Loss of roundness contributes to abnormal contact between the head and socket Male, 20-30
Cam Impingement
Loss of roundness contributes to
abnormal contact between the
head and socket
Male, 20-30 years
Cam Impingement
Cam Impingement