Conferentiar universitar dr.

VIRJAN DANIELA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
daniela_virjan@yahoo.com

CURS 4

TEORIA PRODUCATORULUI
4.1. Producatorul si firma
4.2. Factorii de productie si
combinarea acestora
4.3. Legea randamentelor
neproportionale
4.4. Costul productiei
4.5. Economiile si dezeconomiile de
scara

4.1. Producatorul si firma

Producatorul cel care organizeaza si asigura crearea de
bunuri materiale si servici; este purtatorul ofertei.
Firma (intreprinderea) unitate economica cu scop lucrativ
sau comercial, care produce bunuri economice pentru a le
vinde si care are ca finalitate profitul.
Dreptul comercial roman considera calitatea de comerciant
ca atribuita: persoanelor fizice (profesii liberale medici,
avocati, agricultori), societatilor comerciale si altor
persoane juridice (statul si administratiile teritoriale,
regiile autonome, asociatiile si fundatiile, etc).
Societatile comerciale SC cu personalitate juridica Legea
31/1990
- SC fara personalitate juridica Decretul lege
nr.54/1990
Formele SC societate in nume colectiv;
- societate in comandita simpla;
- societate in comandita pe actiuni;
- societate pe actiuni;
- societate cu raspundere limitata

Activitatea firmei se desfasoara concomitent in doua

directii:
- cumpararea de factori de productie (intrari) care
sunt folositi
la producerea bunurilor economice
(subventii,
venituri
din
vanzarea
bunurilor
economice, vanzari de factori de productie);
- vanzarea bunurilor economice produse (iesiri) prin
care isi recupereaza cheltuielile facute si obtine un
profit (plata impozitelor si taxelor, vanzari de bunuri
economice, cheltuielile pentru serviciile factorilor de
productie);
Obiectivele
principale
pe
care
le
urmareste
producatorul
sunt
maximizarea
profitului
si
dezvoltarea (cresterea) activitatii firmei.

4.2. Factorii de productie si combinarea acestora

Factori de productie totalitatea elementelor necesare producerii de

bunuri economice

Cei mai importanti factori de productie:

(Pamantul) si Capitalul

Munca, Natura

Celor trei li se poate adauga al patrulea Intreprinderea sau

antreprenoriatul care constituie actiunea de organizare a
celorlalti factori de productie de catre intreprinzator.
Neofactori: progresul tehnic, inovatia, resursele informationale,
etc.

MUNCA activitate specific umana, constienta, prin care omul cauta

mijloacele necesare atingerii unui scop precis.

CARACTERISTICI:
- factor primar si originar;
- factor activ si determinat al productiei, al activitatii ec. in general;
- in procesul muncii omul isi foloseste aptitudinile, experienta si
cunostintele pe care le poseda;
- prin munca se depune atat un efort intelectual cat si fizic;
- se afirma capacitatile de transformare si de anticipare ale omului;
- utilizarea, combinarea si perfectionarea celorlalti factori de
productie
se realizeaza prin munca;
- progresul individului si societatii este legat in mod direct de munca;
- au sporit cantitativ si s-au imbunatatit calitativ rezultatele obtinute
in
procesul muncii rodnicia muncii a crescut

NATURA (PAMANTUL)

NATURA elementul de baza care asigura suportul material

al oricarei activitati economice, conditionand nemijlocit
desfasurarea acesteia
CARACTERISTICI:
- cadrul de desfasurare al oricarei activitati economice;
- suportul material al activitatii oamenilor si constituie baza
si
izvorul productiei agricole si alimentare;
- resursele minerale constituie principala sursa de materii
prime si energie necesara desfasurarii intregii
activitati
economice;
- cuprinde si resursele de apa, au o functie vitala pentru
viata
biologica, dar si o functie economica;
- este limitat;
- regenerabil;
- degradabil prin poluare sau exploatare nerationala

CAPITALUL

Capitalul- reprezinta ansamblul bunurilor produse prin munca si

utilizate pentru obtinerea altor bunuri si/sau servicii destinate
vanzarii.

Factorul de productie capital se mai numeste si capital tehnic

sau bunuri de productie

Capitalul tehnic este constituit din doua componente:

a)

Capitalul fix (cladiri, instalatii, masini-unelte, utilaje, mijloace de

transport, calculatoare,etc.) acea parte a capitalului tehnic care
participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si
se inlocuieste dupa un anumit timp de utilizare (cand se uzeaza)
Uzura fizica deprecierea treptata a capitalului fix, ca urmare a
folosirii in activitatea economica si/sau a actiunii factorilor
naturali
Uzura morala se instaleaza ca urmare a progresului tehnic si a
conditiilor pietei care asigura masini, utilaje, etc. noi, mai ieftine
si mai performante din punct de vedere tehnico-economic.

b)
Capitalul circulant (materii prime, materiale, combustibil,
energie, apa tehnologica) care participa la un singur ciclu de
productie, sunt consumate in cursul acestuia si trebuie inlocuite
cu fiecare nou ciclu de productie.

Combinarea factorilor de productie

Combinarea factorilor de productie operatia tehnicoeconomica de unire a factorilor de productie in care
cantitatea si calitatea fiecaruia sunt in functie de bunurile
ce urmeaza a fi produse, de cantitatea acestora si de alti
parametri, astel incat eficienta lor sa fie maxima.
Premisele combinarii factorilor de productie:
- caracterul limitat al factorilor supusi combinarii;
- caracteristicile f.p. si concordanta lor cu specificul
activitatii;
- conjunctura pietelor f.p.
Proprietatile factorilor de productie:
- divizibilitatea reflecta posibilitatea f.p. de se imparti in
unitati simple, in subunitati omogene fara a afecta
calitatea f.p.;
- adaptabilitatea capacitatea de asociere a unei unitati
dintr-un f.p.cu mai multe unitati din alt f.p.;
- complementaritatea proces prin care se stabilesc
raporturile cantitative ale f.p. care participa la obtinerea
unui anumit bun economic;
- substituibilitatea

FUNCTIA DE PRODUCTIE
Volumul maxim posibil al productiei ce se obtine cu o
cantitate data de resurse, relatia dintre intrari si iesiri,
respectiv relatia dintre productia scontata a se obtine
dintr-un bun si cantitatile din diferiti factori de poroductie
necesare pentru obtinerea acestuia sunt exprimate prin
functia de productie
Q = f(a,b,c,.), unde a, b, c, sunt factorii de productie
utilizati
In analiza comportamentului producatorului este folosita
de regula o functie de productie omogena.
O functie de productie de tipul Q= f(K,L) se spune ca este
omogena de gradul n daca:
n
f( K, L)=
pozitiv

f(K,L), unde n=1 si un numar real

4.3. Legea randamentelor neproportionale

Legea randmentelor neproportionale exprima raportul
intre evolutia rezultatelor obtinute si un factor variabil
folosit in doze suplimentare, ceilalti factori ramanand
constanti.
Influenta factorului variabil se poate masura cu ajutorul
urmatorilor indicatori:
1) productia totala;
2) productivitatea medie Wm=Q/Fi, unde Fi=L,P,K
3) productivitatea marginala Wmg=Q/ Fi
Legea randamentelor neproportionale nu este valabila decat
in anumite conditii: - factorii de productie trebuie sa fie
omogeni;
- legea admite ca se pot adauga unei cantitati constante
dintr-un factor doze suplimentare dintr-un alt factor;
- legea este reprezentativa pentru o stare data a
tehnicii;
- punctul de plecare este acela de la care se intra in faza
de randamente descrescatoare;
- legea e valabila pentru o scara de productie data

4.4. Costul productiei

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor

pentru producerea si desfacerea bunurilor si servicilor

Costul contabil reflecta cheltuielile efectiv suportate

de catre intreprindere, care rezulta din evidenta
contabila a acesteia (cost explicit).

Costul economic reflecta acel consum de resurse ale

ag.ec. neinclus in costul platit de catre aceasta (cost
implicit)

Profit contabil = Venit tolal Cost contabil

Profit economic= Venit toal (Cost contabil + Cost de

oportunitate)

P= CT+ Pr ; CT=P-Pr
Marimea si tipologia costului

A) Costuri

totale (globale) CF,CV,CT

B) Costuri

medii (unitare) CFM, CVM, CTM

C) Costul

marginal Cmg= CT/ Q sau CV/ Q

4.5. Economiile si dezeconomiile de scara

Economii de scara proces microeconomic care se

caracterizeaza prin cresterea dimensiunii, a
volumului productiei si scaderea costului mediu pe
termen lung, randamentele de scara sunt
crescatoare

Scara minima eficace firma nu realizeaza economii

de scara. Costul mediu este constant pe t.l., adica
productivitatea medie globala este constanta,
cantitatea produsa creste in acelasi ritm cu
cantitatea factorilor utilizati, randamentele de scara
sunt constante.

Dezeconomii de scara- costul mediu creste pe

termen lung, productivitatea medie globala scade,
cantitatea produsa sporeste mai putin decat
cantitatea factorilor utilizati, randamentele de scara
sunt descrescatoare.