MEMORIA

HOLOCAUSTULUI
CE A PRESUPUS
• Uciderea a şase milioane de oameni este cea mai mare crimă
comisă în istorie împotriva unui popor lipsit de mijloace de apărare.
Aceasta nu se poate ascunde sau uita. Cu tot respectul pentru
sensibilitatea unora sau altora, trebuie să povestim în fiecare zi şi cu
orice ocazie despre sistemul de ucidere în masă a deţinuţilor de la
Auschwitz şi din alte lagăre. A tăcea înseamnă a aproba, a trata cu
indiferenţă, a ierta. Nu se poate, stimaţi cititori, nici să aprobăm,
nici să înţelegem şi cu atât mai puţin să iertăm. Am fost victimele
unui masacru cumplit. Istoria trecută, prezentă sau viitoare trebuie
să ia act şi să spună răspicat celor de acum şi celor ce vin după noi,
că Holocaustul este o pată de ruşine pe obrazul unui veac, care se
declara civilizat, şi ea nu va putea fi spălată niciodată, în ciuda
trecerii timpului sau a negaţioniştilor, care răsar din tenebre, luând
apărarea unor criminali de cea mai joasă speţă.
Harry Ross în Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert
CUM A ÎNCEPUT
PRIMA ETAPĂ: DEFINIREA

Nu cer nimic de la evrei,

doar să dispară.”— Hans
Frank, guvernator nazist al
Poloniei.
A DOUA ETAPĂ: RECENZAREA
ETAPA A TREIA: ÎNSEMNAREA
ETAPA A PATRA: RESTRICȚIILE
ȘI SPOLIERILE
Etapa a cincea: excluderea
„ Într-o zi, Hana și George
s-au așezat la coadă la
cinematograf pentru a
viziona Albă ca Zăpada și
cei șapte pitici. Când au
ajuns la casa de bilete, au
văzut un afiș pe care scria
ACCESUL EVREILOR
INTERZIS. Fiecare
săptămână părea să aducă
noi restricții. Evreii n-aveau
voie pe terenurile de joacă.
Evreii n-aveau voie pe
terenurile de sport. Evreii
n-aveau voie în parcuri.‟
Karen Levine,
Geamantanul Hanei
CE A URMAT...
Pogromul de la Iași: deschiderea ușii unui vagon al unuia
din trenurile morții
Andrei Călărașu, supraviețuitor al pogromului de
la Iași

„Am crescut in Iași. Am terminat școala acolo și

apoi liceul. Voiam să studiez. Voiam să fac ceva
cu viața mea. Dintr-o dată, începuseră să ne
ucidă. La 29 iulie 1941 am auzit: Toți jidanii
afară! Ne-au dus la poliție. Pe drum, vedeam
oameni zăcând morți în stradă. Am stat acolo 12
ore. Oamenii continuau să vină și în tot timpul
acesta se împușca...Când ne-au urcat în trenuri,
au închis ușile...fără aer, fără nimic. Oamenii au
început să moară unul după altul‟.
 „În lagăr ardeau crematoriile după fiecare transport cu evrei. Mirosea a carne arsă şi ştiam ce se
întâmplă. Se făceau apoi trieri pentru muncă şi ne rugam să nu fie de faţă doctorul Mengele
(căruia îi plăcea să omoare şi să facă experimente pe evrei. Dormeam pe pământul gol, ne
spălam cu săpun făcut din grăsimea celor ucişi, iar de mâncat mâncam nişte iarbă cu nisip în ea.
Mă cufundasem într-o tăcere grea. Treceau zilnic prin faţa barăcii umbre, oameni care luau
drumul morţii".
Mărturia lrinei Berenstein
 Vasile Paulina, supraviețuitor
• „Am înnebunit toţi. Ne-am dat seama că
suntem la pierzanie. De la Odessa ne-a băgat
la lagăr”, povesteşte Vasile Paulina. „Lagărul
este cu o sârmă ghimpată peste tot, şi este
cămeri, cămeri, cămeri. Şi băga pe fiecare
acolo”, descrie femeia momentul triajului
uman. ” În lagărul ăla erau camere lungi şi ne-
a băgat câtve optzeci –nouăzeci, câte-o sută,
câte-o sută, câte-o sută… ne-a băgat în lagăr”
CONCLUZII
 „Nimeni nu se naște urând o altă persoană din
cauza culorii pielii, sau provenienței, sau
religiei. Oamenii trebuie să învețe să urască și
dacă învață să urască, pot fi învățați să și
iubească, căci iubirea pătrunde în mod mult
mai natural în inima omului decât opusul‟.
Nelson Mandela