Anatomia sistemului nervos.

Simptomatologia generala a
maladiilor neurologice
 Sistemul nervos
• este o structura complexa de
reglare, control si distribuire a
informatiilor.

Functiile:
1. Adaptarea la conditiile in continua
schimbare ale mediului extern
2. Mentinerea constanta a mediului
intern
3. Memoria si inteligenta
4. Functia reflexa
5. Coordoneaza activitatea organelor
si aparatelor corpului
Anatomia SN
Sistemul nervos periferic-
Sistemul nervos central
interfata dintre mediu
•primeste si proceseaza
informatiile din mediu
inconjurator si SNC
•Organizeaza raspunsuri
• Nervii cranieni- 12
reflexe si comportamentale
•Planifica si executa miscari
voluntare perechi
• Nervii spinali- 31
•Sediul functiilor inalt
cognitive, vorbirii, gindirii,
memoriei perechi
• Ganglionii spinali
• Creier sau encefal • Nervii periferici
• Maduva spinarii
Encefal
 Meningele
• Se desting 3
învelişuri ale
creierului;
• de la exterior la
interior;
• dura mater
• arahnoida
• pia mater.
 Dura mater
• Pahimeningele encefalului se
deosebeşte printr-o densitate şi
duritate sporită. Grosimea lui în
regiunea calvariei atinge 0,7 – 1,0
mm, iar la baza craniului 0,2 – 0,5
mm.
• La el se desting 2 foiţe de obicei
concrescute între ele.
• Foiţa externa
• îndeplineşte rolul de periost al oaselor
craniului, iar cea interna constituie
învelisul encefalului.
• Această particularitate de structură în
caz de traume cu lezarea vaselor
sanguine duce la formarea
hematomelor epidulale cu localizare
între faţa internă a calvariei şi faza
externă a pahimeningelui.
• Aceste acumulări de sânge duc la
comprimara creierului şi apariţia unor
simptome caracteristice (bradicardie,
pierderea conştiinţei,schimbări de
respiraţie etc)
• Faţa internă a pahimeningelui este netedă glisantă,
lucioasă;umectată de o cantitate mică de lichid ce
umple un spaţiu capilar (foarte îngust) numit spaţiul
subdural.
Există părerea ca în caz de formare a
• hematomelor subdurale neuroepiteliul subdural
proliferează şicontribue la formarea neomembranelor
ce limitează răspăndirea Hematomelor
• Formează o serie de septuri (apofize) ce îndeplinesc
funcţii de stabilizare pentru encefal.
Arahnoida
• Arahnoida encefalului – subţire semitransparentă, se
află la interior de pahimeninge şi se desparte de
ultimul prin stratul subţire de neuroepiteliu subdural.
• Se aranjază deasupra circomvoluţiunilor şi şanţurilor
dintre ele.
De regulă în vecinătatea
sinusurilor pahimeningelui
şi lacunelor laterale formează
excrescenţe numite
granulaţii arahnoidiene –
dispozitive anatomice ce
participă la scurgerea
lichidului cefalo-rahidian în patul venos sanguin
 Pia mater
Tunica vasculară (pia mater)
a encefalului constă din ţesut
conjunctiv lax cu un conţinut
bogat de vase sanguine ce
pornesc spre encefal
Ea este aderentă la ţesutul nervos
şi pătrunde în scizurile şi
şănţurile acestuia. Împreună cu
ramificaţiile vaselor sanguine
pătrunde în interiorul ţesutului
cerebral formând în jurul lor (a
vaselor) un manşon adventicial.
Datorită mişcărilor pulsative ale
vaselor între peretele vascular şi
manşonul adventicial se
formează spaţii perivasculare
tapetate cu endoteliu
Pia mater (tunica vasculara)
• O particularitate importantă a tunicii
vasculare este că ea, împreună cu
vasele sanguine, pătrunde în
ventriculele cerebrale formând aici
plexuri coroidale care produc lichid
cefalorahidian intraventricular
 LCR
• Este un lichid ce umple sistemul ventricular al creierului şi
spaţiul subarahnoidean.
În mod normal este absolut transparent, cu densitate 1,005.
Conţine săruri
• aproximativ în acelaş raport cu plasma sanguină
• Proteine de 10 ori mai puţine ca în plasma.
• La oamenii maturi el constituie aproximativ 10% din masa
creierului, adică 135-140ml. Din această cantitate 25-30 ml se
află în sistemulventricular, 25-30 ml, în cisterna terminală a
măduvei spinării, iar restul în spaţiul subarahnoidean.
• Nictimeral (în 24 ore) se produce circa 550 ml de LCR, prin
urmare el se înnoieşte peste fiecare 6 ore, adică de 4-5 ori
• timp de 24 ore.
• În unele afecţiuni (hidrocefalea) cantitatea de lichid produsă
nictimeral poate ajunge până la 800-1000 ml
LCR normal:
• aspect - clar, incolor;
• examen microbiologic - steril;
• examen citologic - 0-3
limfocite/mm3;
- examen biochimic -
proteine=15-40 mg/dl;
glucoza=50-70 mg/dl;
acid lactic=35 mg/dl;
cloruri=680-730 mg/dl.
Functia LCR
Are funcţii trofico-protectoare:
•Fiind înconjurat de “pernuţa” de lichid C.R. creierul
“pluteşte” în el, iar factorii traumatici externi ajung la el
slăbiţi. Greutatea reala de 1400 gr este de circa 50 gr.
•LCR asigură constanţa presiunii intracraniene şi a presiunii
osmotice în ţesutul nervos.
•Îndeplineşte funcţia de transport a substanţelor metabolice.
•Asigură homeostaza hidro-electrolitică în ţesutul nervos.
•Participă la procesele neuroendocrine şi neurohumerale
 Neuronul
Corpurile neuronilor formează
• Este unitatea morfofuncţională
substanţa cenuşie a SNC
a SN;
Prelungirile mielinice ale
• Structura: neuronilor - substanţa albă.
• Corp;
• Prelungiri nervoase:
• Dendritele -prelungiri
scurte,ramificate.
• Axonul-prelungire
lungă,unică, poate avea
colaterale;-se termină
cu butoni terminali, în
care se aflămediatori
chimici.
Proprietăţile funcţionale ale
neuronilor
• Excitabilitatea-proprietatea de a intra în
activitatesub acţiunea unui stimul.
• Conductibilitatea -proprietatea de a
conduce impulsurile.
• Degenerescenţa-degradarea neuronului în condiţii
de lezare serioasă.
• Regenerarea-proprietatea de a se reface după
anumite lezări.
• Activitate sinaptică-codarea chimică a informaţiei
şi transmiterea acesteia prin sinapse.
 Măduva spinării (MS)
• Forma: -cilindru aplatisat antero-posterior; -două
intumescenţe, cervicală şi lombară (corespund
membrelor).
• Dimensiuni:-lungimea -43-45 cm;-
diametrul transversal –12mm.;
•Substanţa albă dispusă la periferie;
•Substanţa cenuşie dispusă central
(forma literei H);
•Canalul ependimar cu LCR.
Nervii spinali
•Reprezintă componenta sistemului nervos periferic ;
•Sunt dispuşi simetric de-a lungul MS;
•Sunt formaţi din :
-două rădăcini:
posterioară (senzitivă),
anterioară (motorie);
-un trunchi (mixt);
comunicantă cenuşie,
comunicantă albă;
•Pe rădăcina posterioară se află ganglionul spinal.
Functional SN se divide in :
Sistemul nervos somatic Sistemul nervos vegetativ

• SNS inervează -ţesutul • SNV inervează -

muscular ţesutul muscular
striat(muşchii neted;-ţesutul
scheletici). glandular ;-vasele
sangvine.
Sistemul nervos vegetativ
Structura SNC
• Ţesutul nervos este constituit din:
-neuroni (celule nervoase)
-neuroglia (ţesutul de susţinere).
• SNCeste compus din :
-75% celule:
 35% -neuroni;
 40% -celule gliale.
15% substanţă extracelulară
10% sînge şi vase sangvine.
Aprecierea starii neurologice
• Manifestari de dependenta (semne si simptoame):
- Pareză – diminuarea forţei musculare;
- Paralizie – absenţa completă a forţei musculare;
- Hemiplegie – paralizia unei jumătăţi de corp;
- Paraplegie – paralizia părţii inferioare a corpului;
- Diplegie – paralizia părţilor similare ale celor două
jumătăţi ale corpului;
- Monoplegie – paralizia unui singur membru;
- Tetraplegie – paralizia celor 4 membre.
Paraliziile
• Hipertonie – exagerarea
tonusului muscular,
• -Hipotonie – diminuarea
tonusului muscular.
Hipertonie Hipotonie
Tulburari ale ortostatismului si
mersului
• - Mers talonat,
• - Mers cosind în hemiplegie, în stadiul de
recuperare,
• - Mers stepat – leziuni ale nervului motor
periferic,
• - Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor.
Miscari anormale
• - Tremurături (boala Parkinson, alcoolism, boală
Basedow, scleroză în plăci);
• - Spasme şi crampe (tetanie, tumori cerebrale,
tetanos);
• - Convulsiile (epilepsie, hipertensiune
intracraniană);
• - Ticuri (mişcări clonice involuntare ale ochilor,
gurii, braţului, piciorului);
• - Mioclonii (contracţii involuntare bruşte ale unui
muşchi sau grup de muşchi);
• - Mişcări coreice (involuntare, dezordonate bruşte
rapide);
• - Mişcări atetozice (involuntare lente).
Tulburari de sensibilitate
• Subiective:
• Parestezie:
• - senzații de înțepătură,
• - furnicături,
• - amorțeli.
Tulburari de sensibilitate
• Durerea->senzaţie penibilă,neplăcută,de
intensitate mult mai mare decât paresteziile
-se urmăresc modul de
debut,caracterul,durata,intensitatea,teritoriul,ev
oluţia

• - durerea de cap, poate avea mai multe cauze:

tumori, hemoragii intracraniene,
• inflamaţia meningelui, dilatarea vaselor
cerebrale, traumatisme craniene, hipoxie
• cerebrală, boli sistemice, ale ochiului, urechii sau
sinusurilor
Tulburari de sensibilitate

• - Anestezie – pierderea sensibilității,

• - Hipoestezie – diminuarea
sensibilității,
• - Hiperestezie – accentuarea
anormală a sensibilității pielii – până
la senzația dureroasă.
Tulburari ale reflexelor
• O mișcare reflexă este o contracție musculară
involuntară provocată printr-un stimul.
• Orice lezare duce la modificarea până la abolire
a reflexului ce poate indica localizarea
procesului patologic

• - Areflexia – abolirea reflexelor,

• - Hiperreflexia – exagerarea reflexelor,
• - Hiporeflexia – diminuarea reflexelor.
Se cerceteaza:
• Reflexele osteotendinoase- contractii musculare
obtinute prin percutia tendonului muscular .
• Reflexul achilian
-se realizează flexia gambei pe coapsă şi a piciorului pe
gambă;
-se percută tendonul achilean;
-se contractă muşchiul triceps sural care determină flexia
plantară a piciorului.

• Reflexul rotulian - se percută tendonul rotulian la

pacientul care se găseşte în poziţie de decubit ventral cu
gambele uşor flectate pe coapse sau aşezat pe scaun, fără
să-şi sprijine piciorul pe podea;
- se contractă muşchiul cvadriceps ceea ce determină
extensia gambei pe coapsă.
• Reflexul bicipital -percuţia apofizei stiloide
radiale provoacă contracţia muşchilor biceps, lung
supinator, brahial anterior, cu flexia antebraţului pe
braţ
• Reflexul tricipital
-braţul se află cu antebraţul într-un unghi de 90o;
- se percută tendonul tricepsului (deasupra
olecranului);
-tricepsul se contractă şi produce extensia antebraţului
pe braţ
• Reflexe cutanate: contractia reflexa a muschilor
declansata prin excitarea superficiala a pielii.
• Reflexul cutanat abdominal-( semn Rosenbach)-
excitarea tegumentelor abdominale duce la contracţia
musculaturii subiacente şi la deplasarea ombilicului
• Epigastric (D5-D7): stimularea marginii inferioare a sternului.-
tracţiunea musculaturii superioare a abdomenului
• Cutanat abdominal superior (D6-D7): stimulare latero-medial,
sub rebordul costal, paralalel cu el-contracţia părţii superioare
a dreptului abdominal-ombilic în sus şi în afară
• Cutanat abdominal mijlociu (D8-D9): stimulare latero-medial,
pe orizontala care trece prin ombilic-ombilic în afară
• Cutanat abdominal inferior (D10-D12): stimulare latero-
medial, paralel cu arcada crurală -ombilic în jos şi în afară
• abolire-leziunile arcurilor reflexe segmentare şi leziuni
piramidale
• exagerare-nevroze anxioase,intoxicaţii cu
stricnină,hipertiroidism
Reflexe cutanate
• Reflexul cutanat plantar – semnul
Babinski. stimularea marginii externe a plantei, până
la nivelul halucelui, determină flexia plantară a
degetelor prin contracţia muşchilor plantari
• abolire-leziuni tronculare,radiculare,medulare
• “indiferentism plantar”-valoros dacă este unilateral
• Reflexe vegetative:
• - reflexul pupilar la lumină- contracția pupilei
ochiului iluminat după proiectarea unui fascicol de
lumină asupra pupilei respective.
• Reflexe mucoase:
• Reflexul cornean-stimularea marginii laterale a
corneei declanşează clipitul bilateral (contracţia
orbicularului ocular) şi retracţia capului
• Reflexul palatin (atingerea mucoasei palatine),
atingerea palatului determină o contracţie a muşchilor
faringieni, însoţită uneori de mişcări de deglutiţie; se
poate declanşa reflexul de vomă.
• Reflexul faringian. Se excită mucoasa faringiană şi
se obţine contracţia musculaturii faringelui şi senzaţie de
greaţă.
• Tulburări de limbaj:
• - dizartria – dificultate în articularea cuvintelor;
• - anartria – imposibilitatea de a articula
cuvintele;
• - afonie – pierderea vocii;
• - afazie – pierderea capacității de a se exprima
corect verbal sau în scris sau de a
înțelege limbajul vorbit sau scris.
Ingrijirea bolnavilor neurologici
1. Anamneza
2. Acuzele ( fiecare acuza se studiaza detaliat)
3. Timpul de aparitie a acuzelor si in ce conditii
au aparut
4. Anamneza vietii (traume cerebrale , HTA,
epilepsie, interventii chirurgicale)
5. Examenul obiectiv ( atrofii, hipotrofii,
contractii musculare, patologii a coloanei
vertebrale, mimica fetei etc.)
5. Determinarea statutului neurologic - de la
norma coma, dereglari de vorbire.
6. Patologia nervilor cranieni- reflexe,
sensibilitatea, motricitatea.
7. Semnele meningiene- rogiditate occipitala,
semnul Kernig (A) si Brudzinschi (B).
1. Sustinerea functiilor vitale
2. Alimentarea adecvata
3. Igiena pacientului
4. Oferirea comfortului atit in pozitie culcata cit si
in alte pozitii
5. Intretinerea functionarii normale a vezicii
urinare si a colonului , cit si a functiilor
acestora
6. Profilaxia escarelor
7. Aprecierea independentei pacientului se face
in baza scala Barthel.