Dima Cosmin
Iordache Andrei
Marin Cristina
Neacşu Adrian
Preda Cristian
Strîmbeanu Eliza
Astăzi se acceptă în general că istoria veche a românilor
este expresia unui proces de sinteză daco-romană şi a unui
proces adiacent de integrare şi de asimilare a elementului
migrator. Potrivit majorităţii cercetătorilor (istorici, lingvişti,
etnologi,etc.), limba română este rezultatul acţiunii conjugate
a mai multor straturi : elementul dac, roman şi migrator
În fond, limba română s-a format în cursul mileniului I al
erei noastre, pe teritoriul Carpato - Dunărean, din latina
vulgară (populară) şi limba vorbită de geto-daci, strămoşii
noştri. În anul 106,Dacia a fost transformată în provincie
romană.Romanii fiind superiori, şi-au impus limba vorbită şi au
asimilat populaţia dacă. Romanizarea intensivă a durat 165 de
ani, până în 271-274, când Împăratul Aurelian a ordonat
retragerea administraţiei. Populaţia rezultată din convieţuirea
celor două popoare nu s-a retras, ci şi-a continuat existenţa
pe aceste teritorii, date confirmate de dovezi arheologice şi
lingvistice.
LATINITATEA ŞI DACISMUL sunt concepte care
desemnează două curente de idei ce străbat cultura română.
Ideea de latinitate începe să fie afirmată la noi de generaţia
cronicarilor între sec. al XVI-lea şi al XVIII-lea (Grigore Ureche,
Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin
Cantacuzino şi de Dimitrie Cantemir atingând apogeul prin
reprezentanţii Şcolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe
Sincai,Petru Maior). Alături de idei valoroase – unitatea şi
comunitatea românilor şi combaterea teoriei imigraţioniste, a
originii sud-dunărene, necesitatea adoptării alfabetului latin –
ei promovează şi evidente exagerari – originea pur-romană a
poporului şi a limbii, inlăturarea din limbă a tuturor elementelor
nelatine. Împotriva acestor exagerări se vor situa în primul
rând, reprezentanţii “Junimii” ( în special Titu Maiorescu).
LATINITATEA este un curent apărut
în lingvistică şi în filologia românească în sec. XIX,
care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii
române , a încercat să elimine din ea cuvintele de
alte origini şi să modifice astfel forma celor latine,
încât să le apropie cât mai mult de forma originală.