Grâul

Student ALEXANDRESCU Eugeniu

 Introducere

 Grâu este un termen generic care desemnează mai multe specii aparținând genului Triticum.
 Acestea sunt plante anuale din familia gramineelor (Poaceae), cultivate în aproape întreaga lume.
 Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a patra cultură mondială ca producție după trestia de
zahăr, porumb și orez.
 Pe locul 2 ca suprafață se află porumbul. În Europa Occidentală și în Orientul Mijlociu, grâul și
derivatele sale fac parte din alimentația curentă.
 Specii de grâu :
Grâul comun - (Triticum aestivum), specia hexaploidă cea mai cultivată în lume.
Einkorn - (T. monococcum), specie diploidă, există atât în varietăți cultivate cât și în
varietăți sălbatice. Una din primele specii de grâu, rar cultivată astăzi.
Emmer - (T. turgidum var. dicoccum), specie tetraploidă, cultivată sau sălbatică. În
antichitate era foarte cultivată, în zilele noastre mai rar.
Durum sau Grâu arnăut - (T. turgidum var. durum), forma tetraploidă de grâu cultivată azi.
Alac Spelt - (T. spelta), altă specie hexaploidă cultivată pe scară restrânsă
Hibrizi : HyStar, HyLux, Genius, Quebon, Petur, Ilinca, Akratos etc.
 Producători mondiali

Franţa are o recoltă la nivelul anului 2015 de 38mil de tone, comparativ cu anul 2014 când
avea doar 37,4 mil de tone. Franţa este într-o continuă creștere.
Pe locul 2 este reprezentat de Germania cu 25,6mil de tone la nivelul anului 2015,
comparativ cu anul 2014 când avea 27,7mil de tone.
Locul 3 este situată Marea Britanie cu 14,4mil tone la nivelul anului 2015 comparativ cu
anul 2014 când avea 16,5mil tone.
Clasamentul este urmat de:
Polonia – 10 mil tone (2015), 11,4 mil tone (2014)
Italia – 6,9 mil tone (2015), 6,9 mil tone (2014)
România – 6,5 mil tone (2015), 7,6 mil tone (2014)
Spania – 6 mil tone (2015), 5,8 mil tone (2014)
Danemarca – 5 mil tone (2015), 5,1 mil tone (2014)
Ungaria – 4,4 mil tone (2015), 5mil tone (2014)
Cehia – 4,4 mil tone (2015), 5,3 mil tone (2014)
 Agenții patogeni al Grâului
Nr. crt. Boala
1 Virusul mozaicului dungat
al grâului (Mozaicul
dungat)
2 Virusul piticirii galbene a
orzului (Piticirea galbenă a
grâului)
3 Innegrirea bacteriană
4 Rugina brună
5 Rugina galbenă
6 Rugina neagră
7 Făinarea
8 Mălura comună
9 Mălura pitică
Agentul patogen
Wheat streak mosaic virus
Barley yellow dwarf virus
Xanthomonas campestris pv. Undulopa
(sin. X. Translucens f. sp. undulosa E. F.
Sm. et al. Hagborg)
Puccinia recondita f. sp. tritici Erikss
Puccinia striiformis f. sp. tritici Erikss.
Puccinia graminis. f. sp. tritici Erikss. et
Henn.
Blumeria graminis (sin. Erysiphe graminis
DC.) f. c. Oidium monilioides (Nees.) Link
Tilletia caries. (sin. T. tritici , T. foetida ,
(sin. T.laevis Kuhn)
Tilletia controversa (sin. T nanifica
Wagner)
 Agenții patogeni al Grâului

Nr.crt. Boala Agentul patogen

10 Tăciunele zburător Ustilago tritici (sin. U. nuda var.

tritici.)
11 Fuzarioza Gibberella zeae f. c. Fusarium
graminearum
12 Calonectria graminicola Monographella nivalis (sin.
Micronectriella nivalis
13 Mucegaiul de zăpadă Microdochium nivale ( (sin.
Fusariumnivale (Fr.) Ces.)
14 Septorioza (pălirea) frunzelor Mycosphaerella graminicola (sin.
Leptosphaeria tritici f.c. Septoria
tritici
15 Septorioza Glumelor Leptosphaeria nodorum , f.c. Septoria
nodorum
16 Pătarea in ochi a bazei tulpinii Pseudocercosporella herpotrichoides
(sin. Cercosporella herpotrichoides
17 Innegrirea şi ingenunchierea bazei Gaeumannomyces graminis var. tritici
tulpinii (sin.Ophiobolus graminis Sacc.), f.c.
Phialophora radicicola
18 Innegrirea cerealelor Mycosphaerella tassiana (sin. M.
tulasnei f. c.Cladosporium herbarum
19 Rizoctonioza Corticium solani (sin. Hypochnus
solani.), f.m. Rhizoctonia solani
 Dăunătorii Grâului
Nr. crt. Denumire populară Denumire științifică Ordin Familie

1 Nematodul boabelor de grău Tylenchus tritici Tylenchidaa Tylenchidae

2 Lăcusta călătoare Locusta migratoria Orthoptera Acrididae

3 Tripsul grâului Haplothrips tritici Thysanoptera Phlaeothripidae

4 Viermele sârmă Agriotes lineatus Coleoptera Elateridae

5 Ploşniţa cerealelor Aelia rostrata Rhynchota Pentatomidae

6 Ploşnita cerealelor Aelia acuminata Hemiptera Pentatomidae

7 Viespea paiului Cephus pygmaeus Hymenoptera Cephidae

8 Găndacul ghebos Zabrus tenebrioides Coleoptera Pterostichidae

9 Gândacul ovăzului Lema melanopa Coleoptera Chrysomelidae

10 Buha boabelor de grâu Hadena basilinea Lepidoptera Noctuidae

11 Buha semănăturilor Agrotis segetum Lepidoptera Noctuidae

12 Musca suedeză Oscinella frit Diptera Chloropidae

13 Musca de Hessa Mayetiola destructor Diptera Cecidomyiidae

14 Cicadele grâului Macrosteles sexnotatus, M. Laevis, Hemiptera Cicadellidae

Psamotetix striatus,
Psamotetix alienus şi Javesella
pellucida
 Agenții patogeni cheie al Grâului

Nr.crt. Boala Agentul patogen

1 Mălura comună Tilletia caries. (sin. T. tritici , T. foetida , (sin. T.laevis

Kuhn)

2 Rugina brună Puccinia recondita f. sp. tritici Erikss

3 Rugina galbenă Puccinia striiformis f. sp. tritici Erikss.

4 Rugina neagră Puccinia graminis. f. sp. tritici Erikss. et Henn.

5 Tăciunele zburător Ustilago tritici (sin. U. nuda var. tritici.)

 Dăunătorii cheie al Grâului

Nr.crt. Denumirea populară Denumirea științifică Ordin Familie

1 Ploșnițele cerealelor Aelia rostrata Rhynchota Pentatomidae

Aelia acuminata Hemiptera Pentatomidae

2 Viespea grâului Cephus pygmaeus Hymenoptera Cephidae

3 Viermele sârmă Agriotes lineatus Coleoptera Elateridae

 Boli:
Mălura comună - Tilletia caries. (sin. T. tritici , T. foetida ,
(sin. T.laevis Kuhn)

 SIMPTOME:
Plantele atacate sunt mai greu de depistat înainte de aproprierea de maturitate. În acest stadiu spicele
sunt mai zburlite, au o culoare brună, iar aristele se rup mai ușor. Boabele se sfărâmă ușor, eliberează
o pulbere și au miros de pește alterat.
 CICLU DE VIAŢĂ:
Își desfășoară ciclul pe un an. La recoltare, spicele atacate eliberează spori care se atașează de
boabele sănătoase. Semințele odată ajunse în sol determină germinarea sporilor. Infecția se face prin
miceliu, care pătrunde în coleoptil. Miceliul se dezvoltă odată cu planta și ajunge în spic, apoi în
ovare, unde, în loc de endosperm, formează o masă de spori.
 MOD DE DĂUNARE:
Spicul este distrus în întregime, endospermul boabelor este înlocuit cu masa pulverulentã formatã
din sporii ciupercii.
 COMBATERE:
Se recomandă tratamentul seminței înainte de semănat cu Kinto Duo
 Rugina brună - Puccinia recondita f.sp. tritici Erikss
 SIMPTOME:
Simptomele caracteristice sunt reprezentate de pustule liniare, pulverulente, de culoare brună,
prezente pe frunze și tulpini. În a doua parte a vegetației, pustulele alungite care conțin teleutospori
se dezvoltă mai ales pe tulpini.
 CICLU DE VIAŢĂ:
În țara noastră ciuperca se manifestă ca o specie hemiformă, numai cu uredospori și teleutospori.
După recoltare uredosporii rezistă pe miriște, unde pot produce noi infecții pe samulastră sau la noua
cultură răsărită în toamnă.
Astfel, patogenul iernează fie sub formă de:
miceliu în plantele atacate din toamnă,
uredospori, care pot produce infecții în primăvara următoare.

Atacul de rugină brună este favorizat de ploi dese și de curenții de aer care împrăștie sporii.
 DĂUNARE:
În condiții favorabile de atac, acesta cuprinde treptat toate frunzele, ceea ce contribuie la apariția
fenomenului de șiștăvire și la pierderi de recoltă.
 COMBATERE:
Duett® Ultra,
Tango Super,
Allegro
Capalo
 Rugina neagră - Puccinia graminis. f. sp. tritici Erikss. et
Henn.

 SIMPTOME:
La început se formează pustule lineare de culoare neagră, care ulterior se unesc și formează striuri
longitudinale.
 CICLU DE VIAŢĂ:
Este o specie heteroică macrociclică, având drept gazdă intermediară plantele de Berberis și Mahonia
sp. Pe plantele de graminee se dezvoltă numai stadiile de uredospori și teleutospori. Ciuperca rezistă
peste iarnă sub formă de teleutospori. În primăvară aceștia produc spori (bazidiospori), care
infectează speciile de Berberis. În frunzele atacate se formează picnidiile și apoi ecidiile.
Ecidiosporii sunt cei care infectează plantele de grâu. Infecțiile următoare în cadrul lanurilor de grâu
se fac prin uredospori. Cãtre sfârșitul vegetației grâului se formează și teleutosporii și ciclul se reia.
 DĂUNARE:
La fel ca la rugina brună.
 COMBATERE:
Duett Ultra
Tango Super
Allegro
Capalo
 Rugina galbenă - Puccinia striiformis f. sp. tritici Erikss.

 SIMPTOME:
Apar pe frunzele plantelor avansate în vegetație, sub formă de pustule galbene-portocalii, așezate în
rânduri paralele.

Epidemiile pornesc adesea de la plante individuale, de cele mai multe ori toamna.

Simptomele evolueazã încet în timpul iernii, uneori chiar lipsesc până primăvara devreme, când se
observã în câmp focare cu plante infectate. Înainte de acest stadiu, uredopustulele galbene-portocalii
sunt dificil de deosebit de cele produse de rugina brunã.
Pe frunzele tinere, leziunile produse de rugina galbenă tind să se mărească, luând forma unor benzi care
pornesc de la leziunea sporulantă.
Pe frunzele mature, pustulele sunt dispuse în mod evident în striuri, de unde și denumirea de ruginã
striată. Infecțiile puternice determină clorozarea, apoi necrozarea frunzelor, iar în final, în situația în
care vremea este caldă și secetoasă, în lunile mai-iunie, uscarea plantelor.
În cazul atacurilor severe, poate fi infectat și spicul, formându-se mase mari de spori între bob și glume.
La sfârșitul perioadei de vegetație, se formează uneori în teleutopustule, teliosporii (spori
secundari de culoare neagră).
 CICLU DE VIAŢĂ:
P. striiformis are nevoie de plante gazdă verzi pentru a supraviețui în timpul iernii ca miceliu aflat în
stare latentă sau leziuni sporulante active pe samulastră sau pe culturile de toamnă semănate
devreme. Aflată în țesuturile plantelor infectate, ciuperca rezistă în mod obișnuit la temperaturile
scăzute din timpul iernii.
Primãvara, mai ales când vremea este rece și umedã, ciuperca începe să crească și produce leziuni
active sporulante. Temperaturile de 10-15oC, împreună cu umiditatea mare sunt condițiile optime
pentru germinarea, penetrarea și producerea unor noi uredospori, care pot fi purtați de vânt la
distanțe foarte mari.
Patogenul este în general inhibat la temperaturi mai mari de 20oC, dar există și tulpini tolerante la
temperaturi mari.
Ciclul complet, de la infecție până la producerea unor noi spori, este scurt, putând dura 7 zile atunci
când sunt condiții favorabile. Acest ciclu poate fi reluat de mai multe ori în timpul unui sezon. La
sfârșitul verii, pot fi produși și teliosporii, de culoare neagră. Aceștia pot germina și se formează
bazidiosporii. Nu se cunoaște o gazdã alternativă. Deși se pare că teliosporii nu au nici o funcție în
ciclul bolii, ei pot contribui la apariția unor noi rase prin recombinare sexuată.
 DĂUNARE:
Boala se întâlnește în toate zonele unde se cultivă grâu. Frecvent, în condițiile din sudul României,
se înregistrează atacuri foarte puternice.
 COMBATERE:
Duett Ultra
Tango Super
Allegro
Tăciunele zburător - Ustilago tritici (sin. U. nuda var. tritici.)

 Se transmite prin materialul semincer. Trebuie folosit material tratat împotriva tăciunelui zburător.
 La fel ca și în cazul mălurii grâului, simptomele se manifestă târziu, după o fază de latență de câteva
luni.
 Până la înspicare :
 Plantele infectate nu se deosebesc de cele complet sănătoase.
 Înspicarea la plantele afectate, bolnave, se produce însă ceva mai devreme decât cele sănătoase.
 Spicele atacate sunt transformate într-o masă neagră prăfoasă, care la început este acoperită de
o membrană argintie. Ulterior, membrana se rupe și masa de spori este eliberată și împrăștiată
de vânt, infectând alte plante.
 Dăunători:
Ploșnițele cerealelor – a. Aelia rostrata
- b. Aelia acuminata

 Adulții au lungimea de 8-10 mm și corpul de formă ovală, diferită de la o specie la alta, speciile de
Eurygaster au corpul mai lat, iar cele de Aelia au corpul mai ascuțit.
 Larvele au aspect asemănător adulților, de formă semisferică.
 Apariția dăunătorilor este favorizată de vremea uscată, și caldă. Ploșnițele atacă toate organele
aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, și spice.
 Ca urmare a atacului la frunze și tulpini, porțiunea de deasupra înțepăturilor se usucă.
 Înțepăturile din tulpină, sub spic, când plantele de grâu sunt în burduf, determină avortarea
acestuia și apariția fenomenului de albire a spicelor. Dacă atacul survine mai târziu, când boabele
sunt formate acestea prezintă la nivelul înțepăturii un punct de culoare închisă, înconjurat de o zonă
gălbuie. Petele pot apărea ca zone adâncite sau sub forma unor proeminențe .
 Saliva conține anumite enzime care sunt introduse în boabe în momentul înțepăturii.
 Înțeparea boabelor de cereale conduce la descompunerea substanțelor din boabe, determinând o
degradare a calității de panificație, prin reducerea elasticității și rezistenței glutenului.
 Pe lângă influența negativă asupra calității de panificație, atacul ploșnițelor determină pierderi de
recoltă prin reducerea masei hectolitice.


a. Aelia rostrata

b. Aelia acuminata
Viespea paiului – Cephus pygmaeus
 Specie semnalată în Romania pe tot cuprinsul ţării, dar cu impact economic deosebit în culturile de
grâu din sudul si estul ţării.
 Adultul are corpul subţire, alungit, de 8-10 mm lungime, femela fiind mai mare, iar culoarea
corpului este predominant negru, cu luciu evident. Dimorfismul sexual este evident, masculul are, în
general, corpul de culoare neagră, însă prezintă dungi galbene pe abdomen. Coloraţia galbenă în
cazul femelei este mai puţin evidentă. Oul este de culoare albă, de 0.9-1.2 mm, iar larva este de
culoare albă, cu lungimea de 20 mm, apodă, uşor curbată, de forma literei S.
 BIOLOGIE:
 Specia are o generaţie pe an şi iernează ca larvă complet dezvoltată, în interiorul paiului de grâu,
într-un cocon realizat în tulpină, deasupra primului nod. În cursul primăverii se transformă în pupă,
apoi în aprilie-mai, la adancimea solului de 10 cm devin adulţi (prima dată apar adultii). După
copulaţie, ouăle sunt depuse de femele, câte un ou în fiecare plantă, iar o femelă depune circa 50 ouă.
Dezvoltarea embrionară durează 7-10 zile, în funcţie de temperatură. Larvele apărute se hrănesc cu
peretele interior al paiului pe care îl rod în formă de galerii neregulate, coborând treptat spre baza
plantei şi perforând nodurile întâlnite.
 PLANTE ATACATE ŞI MODUL DE DĂUNARE:
 Larvele atacă în special grâul de toamnă, mai rar pe cel de primăvară sau alte graminee. De
asemenea, atacă graminee cultivate şi spontane, o importanţă deosebită prezintă atacul pe grâu,
secară, orz şi ovăz. Spicele nu se mai dezvoltă, se îngălbenesc şi se usucă, fenomenul fiind cunoscut
ca „albeaţa spicelor”. Tulpinile atacate se rup de la vânt şi ploaie, provocând căderea lanurilor, iar
spicele pot rămâne seci sau cu boabe mai mici.
 COMBATERE:
 Măsuri agrotehnice, în special cele legate de prelucrarea solului, strângerea paielor, balotarea
acestora, arătura adâncă de toamnă reduce atacul speciei.
Viermele sârmă – Agriotes lineatus
 Specia are o răspândire în toate regiunile tarii dar mai ales in zonele de stepa si silvostepa.
 Adultii au corpul alungit si ingustat posterior. Elitrele sunt prevazute cu patru dungi caracteristice.
Caracteristic pentru acest grup de insecte este dispozitivul de sărit, situat la punctul de insertie intre
prostern si mezostern. Culoarea variaza de la brun roscat la brun inchis. Larvele ating la maturitate
lungimea de 18-26 mm. Corpul este cilindric, puternic chitinizat, ceea ce le imprima o anumita
rigiditate, de unde le vine si denumirea de "viermi sarma". Din varsta a doua, culoarea corpului se
transforma din alb-transparent in galben-portocaliu lucios, iar capul este brun.
 BIOLOGIE: Ciclul evolutiv la speciile mentionate se deruleaza pe parcursul a 5 ani. In conditiile
tarii noastre, adultii sunt prezenti in camp in lunile mai-iunie si se hranesc cu polenul unor plante
spontane, de obicei umbelifere. La aparitie, larvele sunt transparente. In primul si al doilea an se
hranesc cu humus si substante organice in descompunere. Pana la atingerea maturitatii larvele trec
prin opt varste si sapte naparliri. Incepand din varsta a IV-a si cel de al treilea an de dezvoltare,
larvele trec la un regim de alimentatie fitofag, cauzand importante pagube. Iernarea are loc sub
forma de larva de varsta a II-a, a IV-a si a VI-a, precum si in stadiul de adult, in sol, la adancimi
cuprinse intre 20 si 30 cm. Dupa cel de al patrulea an larvele se transforma in pupa la adancimi de
40-50 cm. Dupa cca. o luna apar adultii, care raman in sol pana primavara, cand isi reiau ciclul
evolutiv.
 MOD DE DĂUNARE: Larvele sunt polifage, hranindu-se cu partile subterane ale plantelor
apartinând celor mai diferite familii botanice; ele prefera totusi cerealele, pajistile, tuberculiferele si
radacinoasele. Cerealele sunt roase sub nivelul coletului, rozându-le de la exterior. In tuberculi sapa
galerii in profunzimea acestora.
 COMBATERE: Tratamentul semintelor de cereale cu Yunta Quattro.