PSIHOLOGIA SĂNĂTĂȚII – CERCETARE CLINICĂ ȘI OPTIMIZARE COMPORTAMENTALĂ

Modul: Evaluarea și recuperarea capacității de muncă

EXPERTIZA MEDICALĂ ŞI
RECUPERAREA CAPACITĂŢII
DE MUNCĂ
Definții, cadru conceptual, principii,
obiective, metode și tehnici specifice

Conf.univ.dr. GHERMAN DESPINA

UMF„Carol Davila„ București
 Expertiza medicală a capacității de muncă
 Formă de asistență medico-socială asigurată de stat
orientată pe interacțiunea dinamică între starea de
sănătate și munca profesională

 În termeni medicali = activitate de evaluare clinico-

paraclinică a unei condiții medicale(boală,afecțiune)în
scopul identificării unor anomalii structurale și/sau
funcționale și impactul asupra capacității de muncă

 Evaluare care vizează funcțiile fizice, mentale și

intelectuale și stabilește în ce măsură acestea permit
persoanei să desfășoare (sau nu) activități profesionale
coordonate sau orice alte activități legate de muncă
 Obiective generale

 Idenitificarea persoanelor care prezintă limitări în

realizarea unei activități profesionale coordonate
sau a unor activități legate de profesie

 Identificarea persoanelor care în ciuda unor

limitări cauzate de condiția de sănătate, mai pot
desfășura încă activități profesionale

 Evaluarea corectă, comprehensivă și solidă a

nivelului funcțional al persoanei în relație cu
condițiile reale din mediul de muncă
 Expertiza medicală a capacităţii de muncă=
analiză medico- socială a cazului

Obiective

1. Măsurarea, prin metode specifice a efectelor

unei anumite stări patologice asupra participării
individului la viaţa comunităţii (socială,
profesională)

2. Stabilirea gradului de reducere a capacităţii

de muncă
 Expertiza medicală a capacităţii de muncă

Obiective
3. Identificarea beneficiilor de asigurări
sociale adecvate prevăzute de lege

4. Asigurarea accesului la beneficiile de

asigurări sociale, conform legii (concediu
medical prelungit, pensie de invaliditate, alte
beneficii)
 Expertiza medicală a capacităţii de muncă

“Ţinte “

Persoane asigurate în sistemul public de AS care

prezintă:

 afecţiuni cronice, stabilizate, indiferent de

etiologie
sechele ale unor accidente de muncă şi/sau
boli profesionale
sechele ale accidentelor (traumatismelor)care
nu au legătură cu munca
 Sistemul de asigurări sociale din România
În prezent două sisteme de suport pentru persoanele cu
invaliditate / handicap :

1. Sistemul unitar de pensii publice - contributiv !!!!

asigură suport financiar, pensii de diferite tipuri
persoanelor asigurate care şi-au pierdut capacitatea de
muncă, în perioada activă de muncă, în funcţie de
gradul de invaliditate şi stagiul de cotizare realizat la
sistemul public de asigurări sociale;

2. Sistemul de asistenţă socială -necontributiv,!!!!

asigură suport pentru persoanele cu handicap
indiferent de vârstă şi de nivelul veniturilor
“duplicarea beneficiilor"
 Expertiza medicală a capacităţii de muncă

Metode
 Evaluarea restantului morfo - funcţional

Raportarea la solicitările profesionale

RECUPERAREA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ ŞI

REINTEGRAREA SOCIO - PROFESIONALĂ
În expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de
muncă se folosesc terminologie şi tehnici de
evaluare specifice:

• Diagnosticul funcţional

• Deficienţa funcţională

• Incapacitatea adaptativă

• Capacitatea de muncă
 1) Diagnosticul funcţional
specific expertizei medicale a capacităţii de muncă

• Se bazează pe elemente clinice şi

rezultatele investigaţiilor de laborator

• Exprimă severitatea tulburărilor funcţionale

şi mecanismele prin care se produc

• Permite evaluarea restantului funcţional şi a

mecanismelor funcţionale care pot interveni
compensator

• Se corelează cu incapacitatea adaptativă şi

gradul de invaliditate.
 2) Deficienţa funcţională

• Este consecinţa unor tulburări morfologice sau

funcţionale variate (boli, accidente, anomalii
genetice)

• Este cuantificabilă prin evaluări clinice şi

funcţionale standardizate

• Se regăseşte în formularea diagnosticului

funcţional

• Se corelează cu incapacitatea adaptativă şi gradul

de invaliditate
 3) Incapacitatea adaptativă

• Este generată de tulburări morfologice şi

funcţionale diverse

• Exprimă limitele persoanei în efortul de a se

adapta la mediul natural şi social

• Se exprimă procentual în cadrul unui sistem de

cuantificare
 4) Capacitatea de muncă

• Se defineşte (!!!) prin posibilitatea desfăşurării

unei activităţi organizate prin care persoana îşi
asigură întreţinerea sa şi a familiei

• Capacitatea de muncă se exprimă ca un raport

între posibilităţile biologice individuale (evaluate
din punct de vedere medical) şi solicitarea
profesională (ca element social)

• Este determinată de abilităţile fizice şi

intelectuale, determinate genetic şi de nivelul de
integrare socio-profesională, care ţine de
pregătire şi experienţă
 Capacitatea de muncă =
Concept multidimensional, dinamic,
cu determinanți multipli
 Nu poate aparține unui singur domeniu științific sau de practică socială
 Perspective diferite

Case de
Recuperare pensii Instituții
medicală și medicale/
vocațională îngrijiri de
sănătate

Capacitate
Legiuitori de muncă Angajatori

Cercetători

Persoana
 Capacitatea de muncă

 Relații funcționale dinamice cu toți factorii care compun

domeniul muncii/activității profesionale : individuali,
organizaționali, comunitate, societate.

 Model medical (tradițional) completat cu viziunea actuală

! - echilibru între solicitările muncii și resursele
individuale
- perspectiva pozitivă – abilitarea funcțiilor
restante
abordarea multidimensională
modele integrate
 Capacitatea de muncă-modele integrate
I. Modelul echilibrului "stress-strain„ (Rohmet &
Rutenfranz, 1983)
• Stresul profesional determină constrângere/încărcare asupra
individului
• Calitatea și nivelul constrângerii/încărcării sunt controlate de
resursele individuale→ comportament individualizat în medii
de muncă identice
• + Încărcare pozitivă- menținere și dezvoltare a resurselor
personale
• - Încărcare negativă – reducerea capacității de muncă și a
stării de bine
- modelul cuprinde și aspectele de constrângere/ încărcare prea
mare sau prea mică și metodele de prevenire
 Modelul echilibrului "stress-strain„ (Rohmet &
Rutenfranz, 1983)-continuare
• Compatibilitatea individului cu munca poate fi apreciată examinând
nivelul constrângerilor.
• Capacitatea de muncă corespunzătoare este asigurată de
menținerea echilibrului dinamic între individ și mediul său de
muncă.
• Parametrii care caracterizează acest echlibru sunt: starea de
sănătate, abilitățile profesionale, adaptarea corespunzătoare, starea
de bine.
• Echlibrul se poate realiza pe două căi:
-protejarea/ creșterea resurselor individuale
-organizarea muncii/controlul condițiilor la locul de muncă

• Dezechilibrul se manifestă prin simptome /îmbolnăviri legate de

muncă- simptome subiective (psiho-somatice) semne obiective,
măsurabile fiziopatologice , biochimce.
II. Model multidimensional al capacității de muncă: adaptare(„coping"),
control, participare - continuare
• Combină elemente ale modelului echilibrului „stress- strain„ și ale
modelului integrat.

• Valorificarea componentelor capacității de muncă se bazează pe

aprecierea abilitățior preexistente de adaptare în relație strânsă cu
mediul organizațional.

• Prezintă în mod holistic factorii care determină capacitatea de muncă.

• La nivel individual – resurse de sănătate, aptitudini generale,

aptitudini, profesionale, comportament social

• La nivel organizațional - metode specifice de suport

• Toate componentele interacționează constant.

• Sarcini de muncă incompatibile cu resursele individuale→stres,
eșecuri, frustrări, subevaluare, pe termen lung- afectarea stării de
sănătate.
II. Model multidimensional al capacității de muncă: adaptare(„coping"),
control, participare
Sarcina de muncă,
Persoana Munca organizarea , mediul
de muncă

Capacitate fizică și Adaptare la muncă Solicitări fizice și Fluxul activităților,

intelectuală Anduranță intelectuale, condiții distribuirea sarcinilor,
loc de muncă condiții, procese la
Resurse/puncte slabe nivel organizațional

Aptitudini vocaționale Control asupra muncii Cunoștințe și Rolurile

Competență deprinderi ocupaționale,echipame
achiziționate,învățare, nt, influență,
dezvoltare personală, dezvoltare, învățare la
influențe asupra nivel organizațional
muncii
Aptitudini generale pentru Participare în Abilități preformate , Valori/atitudini la nivel
muncă comunitatea activă oportunități de organizațional
profesional participare socială, (diversitate,
suport social, multiculturalism),
diversitate, roluri climatul din
ocupaționale comunitatea
profesională, practici
de recrutare și
Sursa: Jarvikoski et al. 2001 promovare
 III. Model multidimensional integrat al
capacității de muncă

Dimensions of Work Ability – Results of the Health 2000 Survey- Helsinki 2008
 III. Model multidimensional integrat al capacității de
muncă -„casa capacității de muncă"
• Structura de bază este reprezentată de primele trei paliere –
resursele individuale.
• Palierul al patrulea reprezintă domeniul de muncă cu componentele-
mediul profesional, conținutul și cerințele muncii, comunitatea
profesională, organizația profesională.
• Managementul este o componentă a celui de al patrulea palier.
• Mediul apropiat este reprzentat de organizațiile de suport- ex.
medicina ocupațională, familia, comunitatea apropiată.
• Mediul societal - infrastructură, politici de sănătate, politici
ocupaționale, etc.
• Al patrulea palier- munca definită sub toate aspectele- este cel mai
bine reprezentat.
• Proporție optimă între resursele individuale (caracterizate multiplu )
și dimensiunile și funcționalitatea palierului de muncă pentru a
menține rezistența construcției.
IV. Modelul tetraedric al promovării capacității
de muncă
 IV. Modelul tetraedric al promovării capacității de
muncă
• Include recunoașterea nivelului capacității de muncă prin evaluare și
identificarea modalităților de menținere și promovare a capacității de
muncă.

• Sunt necesare activități variate care vizează:

- consolidarea resurselor individuale
- dezvoltarea mediului profesional

• Factorii de dezvoltare a mediului profesional sunt grupați în :

- locul de muncă (ergonomie, siguranță, condiții de igienă)
- organizația (factori psiho-sociali, organizrea muncii,interacțiuni,
supervizare)

• Resurse individuale
- status funcțional
- aptitudini profesionale, experiență

• Susținerea capacității de muncă pe durata perioadei active profesional are

ca efecte productivitate crescută, calitate a vieții crescută, bunăstare
Factorii care influenţează capacitatea de
muncă limitativ/ stimulativ "work ability "
1. Factori biologici şi psiho- comportamentali
individuali
2. Starea de sănătate
3. Factori sociali :
a. profesionali -pregătire profesională,
cota socială a profesiei, condiţia de
muncă,sistemul de retribuire, relaţii
interumane,etc.
b.extraprofesionali-familie,locuinţă,
transport, obiceiuri nocive, viaţa socială,
timp liber, etc.
Factorii care influenţează capacitatea de
muncă limitativ/ stimulativ "work ability "

• Vârsta
• Genul
• Starea de sănătate
• Repartizarea regională
• Nivelul de educație
• Profesie / ocupație
Factorii care influenţează capacitatea de
muncă limitativ/ stimulativ "work ability "

 Starea de sănătate/afecțiuni → cronice percepția

individuală
!
 Resursele individuale și contextul general al activității
profesionale
 Vârsta și genul feminin
 Nivelul funcțional fizic și social
 Nivelul educațional
 Atitudinea față de muncă / satisfacția profesională
 Sănătatea și securitatea în muncă
 Compatibilitate/ Stabilitatea profesională
 Statusul familial
 Posibilități de stimulare a capacității de muncă

• Promovarea unei stări bune de sănătate

• Creșterea atractivității și motivației pentru muncă
prin tehnici diverse

• Menținerea capacității de muncă și stimularea

motivației→ prelungirea carierelor

• Modelarea percepției individuale – nivel funcțional

fizic vs. nivel funcțional cognitiv
!
• Creșterea nivelului de educație

• Orientare profesională
 Evaluarea capacităţii de muncă
impactul bolii asupra capacităţii
de muncă

 Performanţele fizice
(posibilitatea realizării unor
activități repetitive,în intervale de
timp rezonabile, în condiții de
siguranță)
Evaluarea capacităţii
de muncă
 Vulnerabilitatea faţă de Factori limitativi
factori din mediul profesional :
noxe chimice, fizice, factori Intervenţii
organizaţionali
REEVALUARE
 Absenteismul şi riscul
profesional
 Algoritm de evaluare a capacităţii de muncă

Alterare morfologică/funcţională
Evaluare medicală standardizată →criterii medicale

Deficienţă funcţională
Cuantificabilă

Incapacitate adaptativă
(% faţă de standard )
NU afectează capacitatea de muncă Dizabilitate/invaliditate
 Etapele evaluării

1. Evaluare clinică şi funcţională complexă

2. Diagnostic funcţional → deficienţă funcţională →

incapacitate adaptativă (criterii medicale şi funcţionale
validate la nivel naţional)

3. Diagnosticul capacităţii de muncă (corelarea nivelului

funcţional restant cu exigenţele profesiei şi ale locului de
muncă) → factori de risc adiţionali din mediul
profesional
!
4. Prognostic de recuperabilitate şi implementarea unui
program de recuperare medicală şi profesională (!)
 Principii generale (I)

 Evaluare clinică şi funcţională pe baza unui

sistem de criterii medicale unitare, la nivel
național
 Rezultatele evaluării se raportează în funcție de
un barem procentual
 Conform metodologiei curente se exprimă
scăderea/ pierderea funcțională
 Capacitatea funcţională restantă se raportează
la solicitările profesionale, fără referire directă la
un loc de muncă specific
 Principii generale (II)

 Evaluare medicală, fără a lua în considerare nivelul

veniturilor anterior îmbolnăvirii.

 Evaluarea capacității de muncă în vederea stabilirii

eligibilității pentru un beneficiu de asigurări sociale doar
după parcurgerea etapelor complete de tratament și
recuperare medicală.
"Recuperare înainte de pensionare“
("rehabilitation before pension/ allowence")

 Reevaluare periodică, în funcție de evoluția clinică,,

accesul la un anumit beneficiu de asigurări sociale
poate continua/înceta/ se poate modifica .
 Principii generale (III)

Decizia privind eligibilitatea pentru un

beneficiu de asigurări sociale

 Clară și concisă
 Obiectivă și imparțială
 Bazată pe opinie medicală corectă
 Coerentă și completă
 Conformă cu legislația curentă
Evaluarea funcțională a capacității de muncă

Procedură complexă

!
anamneză amănunțită / interviu
examinare clinică
observarea comportamentului
evaluarea documentației medicale anterioare

- istoric clinic complet cu sublinierea stării prezente

- date relevante, coerente
- afecțiuni documentate (simptome, tratamente,
spitalizări)
Evaluarea funcțională a capacității de muncă
Istoric vocațional

pregătire profesională
condiții la locul de muncă, mediul de muncă
ocupații anterioare
de când nu mai lucrează? de ce?

Factori limitativi ai capacității de muncă

(non- medicali)
 Invaliditatea = noțiune juridică în legătură cu
starea de sănătate
• Invaliditatea de gradul I- pierderea totală a
capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire
– necesită asistent personal permanent;

• Invaliditatea de gradul II –pierderea totală a

capacităţii de muncă, capacitate de autoservire
conservată;

• Invaliditatea de gradul III –pierderea a cel puţin

jumătate din capacitatea de muncă; poate lucra
cu program redus , în locuri de muncă adecvate.
 EVALUARE STANDARDIZATĂ
Relaţievaa” deficienţă funcţională- inacapacitate
Relaţia deficienţă funcţională→incapacitate
adaptativă- adaptativă→
grad de invaliditate „este grad de invaliditate
reprezentată pe o
este reprezentată pe o scală
scală negativă careexprimă
care exprimă pierderea
pierdereafuncţională
funcţională
Diagnostic funcţional Incapacitate adaptativă Grad de invaliditate

Fără deficienţă funcţională 19% nu determină invaliditate

Deficienţă uşoară 20-49% nu determină invaliditate

Deficienţă medie 50- 69% III

Deficienţă accentuată 70- 89% II

Deficienţă severă 90-100% I