BOLILE TRANSMISIBILE

 ERUPTIE + ANGINA = SCARLATINA

 ERUPTIE + CATAR = POJAR

 ERUPTIE + ADENOPATIE – RUBEOLA

 ERUPTIE + VEZICULE – VARICELA

RUJEOLA
ERUPTIE + CATAR = POJAR
DEFINITIE

 Rujeolaeste o boală acută infecţioasă, extrem

de contagioasă,
 determinată de virusul rujeolic,
 caracterizată clinic prin
 febră
 enantem şi exantem caracteristic

 manifestări catarale respiratorii

EPIDEMIOLOGIE.
 Este mai frecventă la 1-9 ani.
 În ultimii ani, în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare
antirujeolică a copiilor, morbiditatea a scăzut considerabil.

 Sursa de infecţie este reprezentată de:

 omul bolnav cu forme tipice sau atipice de rujeolă (virusul se elimină
prin secreţii nazofaringiane, traheobronşice şi conjunctivale).
 Nu există purtători sănătoşi de virus rujeolic.

 Căile de transmitere :
 directă, aerogenă, prin picături de secreţie nazofaringiană şi
respiratorie şi
 indirectă, prin obiecte recent contaminate cu secreţii (rară, deoarece
viruzul nu supravieţuieşte mult timp în mediul extern.).
 Contagiozitatea
 este foarte mare
 corespunde perioadei preeruptive şi primelor 4-5 zile din perioada
eruptiva
 Indicele de contagiozitate variază între 95.6 şi 99.9%.
perioada eruptivă.

 Receptivitatea
 este universală şi
 interesează toate persoanele care nu au anticorpi protectori proveniţi
prin vaccinare sau trecere prin boală.

 Nou-născutul este protejat primele 6 luni de anticorpii proveniţi de la

mamă, în cazul în care mama este imună.
 Începând cu vârsta de 6 luni, copilul va fi receptiv la rujeolă
 TABLOU CLINIC.
 Incubaţia
 este de 10 zile (una dintre cele mai fixe perioade de incubaţie).

 Perioada de invazie (preeruptivă) (3-4 zile).

 debutul este gradat, cu
 febră care creşte progresiv (39-40ºC),
 cefalee şi
 indispoziţie generală şi
 fenomene catarale caracteristice pentru această boală:
 catar conjunctival:
 conjunctivită, lăcrimare, pleoape umflate,
 catar respirator:
 rinoree seromucoasă sau mucopurulentă,
 laringită (voce aspră, răguşită, tuse uscată, supărătoare).
 traheobronşite acute
 pneumonia morbiloasă primară
CEI 3 C  Datorită catarului oculorespirator faciesul este caracteristic:“facies de copil
plâns”.
 catar digestiv - vărsături, diaree,.
Facies de “copil plans”
ENANTEM BUCAL
 picheteu hemoragic la nivelul palatului şi faringelui
posterior; limba este saburală.

Patognomonic pentru rujeolă este semnul Köplik.

 apare precoce şi persistă doar 1-2 zile din perioada eruptivă,
având rol în diagnostic înainte de apariţia erupţiei; s
 e prezintă sub formă de micropapule albe (asemănătoare unor
grăunţe de griş) la nivelul mucoasei jugale, în dreptul ultimilor
molari,
 reprezentând depozite subepiteliale de celule epitelioide
gigante, celule limfoide şi inflamatorii.
Koplik
PERIOADA DE STARE (ERUPTIVĂ):

 În această perioadă
 febra creşte din nou (după ce avusese tendinţa de scădere), realizând astfel o
curbă febrilă cu aspect difazic,
 iar simptomele generale şi nervoase se accentuează.

 Erupţia ce apare în această perioadă are următoarele

caracteristici:
 maculo-papule (câţiva milimetri şi până la 1-3 centimetri), cu margini
neregulate, catifelate, cu tendinţă la confluare.
 apare iniţial înapoia urechilor, pe ceafă, frunte, obraji şi gât (prima zi), apoi pe
trunchi, membrele superioare (a II-a zi) şi membrele inferioare (a III-a zi).

 Are caracter descendent (“curge” de sus în jos) şi se generalizează în 3 zile.

 După 2-3 zile elementele eruptive pălesc şi dispar în ordinea în care au
apărut, lăsând pete brun-galbui şi uneori descuamaţii furfuracee..
PERIOADA DE CONVALESCENŢĂ
(POSTERUPTIVĂ):

 temperatura revine la normal,

 erupţia păleşte şi

 starea generală se ameliorează.

 Datorită depresiei imunitare, pacientul este expus la

variate complicaţii bacteriene.!!!!!!!
COMPLICAŢII

 1. Complicaţii determinate de virusul rujeolic.

 2. Complicatii prin suprainfectii

1. COMPLICAŢII DETERMINATE DE VIRUSUL
RUJEOLIC.

 Complicaţii ale aparatului respirator:

 Pneumonia morbiloasă precoce (pneumonia interstiţială rujeolică):

gravă la copii sub 2 ani.
 Pneumonia cu celule gigante: este severă, apare la copii cu

imunitate alterată.
 Bronşiolita capilară: evoluează sever la copii mici.

 Laringita rujeolică, crupul rujeolic.

 Complicaţii ale sistemului nervos:
 Encefalita acută cu incluzii:
 apare prin acţiunea directă a virusului rujeolic în urma invaziei sistemului
nervos central

 Encefalită acută alergică:

 apare printr-o reacţie alergică între antigenul viral şi anticorpii ce apar la
sfârşitul perioadei eruptive. Evoluează favorabil sub tratament cu cortizon.

 Panencefalita subacută sclerozantă (PESS):

 apare mai frecvent la copiii care au făcut rujeolă înaintea vârstei de 2 ani;
 apare prin mecanism alergic faţă de virusul rujeolic prezent în stare
latentă la nivelul nevraxului.
 Boala debutează în medie la 7 ani de la episodul acut
 evoluează invariabil spre exitus într-un interval de 4-6 luni până la 1-3 ani.

 Alte complicaţii (rare): nevrite, mielite.

 Complicaţii oculare: keratita morbiloasă.

 Malformaţii congenitale
 dacă rujeola apare în primele 3 luni de sarcină,
 naşteri premature.
2. COMPLICAŢII PRIN
SUPRAINFECŢIE BACTERIANĂ:

 Complicaţii ale aparatului respirator:

 pneumonii, bronhopneumonii cu stafilococ, pneumococ, bacili gram negativi,
abces pulmonar, pleurezie purulentă.

 Complicaţii oculare:
 conjunctivite, iridociclite, ulcer cornean

 Complicaţii la nivelul cavităţii bucale:

 stomatite micotice, angine bacteriene, de obicei streptococice, flegmon
amigdalian

 Otită medie supurată

 Complicaţii digestive:
 gastroenterite, apendicite

 Redeşteptarea unui proces vechi tuberculos sau generalizarea unor

procese preexistente
 datorită anergiei tuberculoase din cursul rujeolei
DIAGNOSTIC POZITIV
 Date epidemiologice:
 contact infectant,
 lipsa rujeolei în antecedente,
 absenţa vaccinării

 Date clinice:
 catar ocular şi respirator, semnul Köplik, erupţie maculopapuloasă ce se generalizează în 3 zile.

 Date de laborator:
 Nespecifice: leucopenie marcată (distrugerea limfocitelor), neutropenie şi limfocitoză relativă.

 Specifice:
Examenul citologic al secreţiei nazale pune în evidenţă celule gigante, multinucleate.
 Reacţia de imunofluorescenţă poate vizualiza antigenul rubeolic din secreţia nazofaringiană, punând un
diagnostic rapid

 Reacţiile serologice

 ELISA.
 Aceste reacţii sunt cel mai frecvent utilizate şi au rolul de a demonstra prezenţa anticorpilor de tip IgM sau IgG în serul
bolnavilor.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

 1. În perioada prodromală,
 viroze respiratorii precum: guturai, gripă, adenoviroze, enteroviroze

 2. In perioada eruptivă,
 Rubeolă, Roseola infantum, Megaeritemul epidemic, Varicela la debut,
 erupţia din mononucleoza infecţioasă

 Exanteme produse de enterovirusuri (ECHO, Coxackie)

 Erupţii din boli bacteriene: Scarlatina, Sifilis secundar, rickettsioze,

septicemii, infecţii cu Mycoplasme, febră tifoidă

 Erupţii medicamentoase

 Erupţii din alte boli: eritem polimorf, LES, poliartrită reumatoidă,

pitiriazis rozat.
TRATAMENT
 Tratamentul rujeolei este de cele mai multe ori simptomatic şi de susţinere.

 Nu există un tratament etiologic.

 Măsuri generale:
 izolare la domiciliu sau în spital în formele severe, complicate,
 repaus la pat,
 dietă uşoară şi hrănitoare,
 îngrijirea tegumentelor şi mucoaselor prin spălături cu apă alcoolizată, gargară şi spălături oculare cu
ceai de muşeţel,
 vitamine la copiii cu carenţe anterioare

 Tratament simptomatic.

 antitermice (Paracetamol, Algocalmin),

 antitusive (Codenal, Paxeladine),
 antiemetice (Metoclopramid, Motilium),
 antihistaminice (Romergan, Claritine)

 Tratamentul complicaţiilor :
 antibiotice în suprainfecţiile bacteriene

 corticoterapie,
 oxigenoterapie,
 intubaţie sau traheostomie în crupul rujeolic.

 corticoterapie, depletive în Encefalita rujeolică

PROFILAXIE.

 Măsurile nespecifice
 declararea bolii,
 izolarea bolnavilor 6 zile după apariţia erupţiei,
 dezinfecţia continuă şi terminală.
 Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului.
PROFILAXIE

 Măsuri specifice.
 gamaglobuline standard
 imunoglobuline umane specifice antirubeolice.

 Indicate persoanelor cu risc de a face o rujeolă severă,

 copiilor cu imunitatea compromisă (mai ales celulară), sugarilor sub 1 an,
nou-născuţilor din mame cu rujeolă.

 Se obţine doar o atenuare a simptomatologiei dacă se

administrează în primele 5 zile de la contact

 Durata protecţiei este de 3 săptămâni.

 Vaccinarea rujeolică.
 Se foloseşte vaccin cu virus rujeolic viu şi atenuat în 2 administrări, subcutanat.

 Prima doză se administrează la vârsta de 12-15 luni, iar a 2-a doză la 4-6 ani sau la 12 ani.

 Vaccinul se poate administra singur sau cuplat cu vaccin rujeolic şi urlian (MMR).
RUBEOLA
ERUPTIE + ADENOPATIE
DEFINIŢIE
 Rubeola este o boală acută infecţioasă
determinată de virusul rubeolic şi caracterizată
clinic prin
 manifestări catarale respiratorii uşoare,
 poliadenopatie (în special cervicală posterioară) şi
 exantem micromaculos.

 Este un virus cu teratogenicitate ridicată.

EPIDEMIOLOGIE

 Boala are răspândire universală, apare

sporadic sau în epidemii, de obicei iarna sau
primăvara.
 Este mai frecventă la adulţii decât la copii.
 Sursa de infecţie este reprezentată de:
 bolnavii cu rubeolă,
 nou-născuţii cu rubeolă congenitală care excretă virusul prin secreţii
nazofaringiene şi urină timp îndelungat (6 luni-1 an).

 Contagiozitatea este mare, indicele de contagiozitate este apreciat ca

fiind în jur de 80-90%.

 Căi de transmitere:
 aerogenă, directă, (secreţii nazofaringiene) şi
 transplacentară, în rubeola congenitală.

 Receptivitatea este universală.

 Imunitatea după boală

 este solidă şi de lungă durată.
 Reinfecţiile sunt posibile mai frecvent la persoane cu imunitate artificială
(postvaccinală), nu se însoţesc de viremie şi nu sunt teratogene.
 TABLOU CLINIC
 Incubaţia durează 14-21 de zile (17-18 zile).
Perioada prodromală (preeruptivă) durează 2-4 zile şi se
caracterizează prin:
 febră moderată,
 fenomene catarale nazale,
 hiperemie conjunctivală,
 faringită discretă, c
 efalee uşoară, indispoziţie generală,
 adenopatie.
 în special cervicală; pot fi tumefiaţi şi ganglionii axilari, epitrohleeni,
inghinali, mediastinali şi mezenterici.
 apare cu 4-10 zile înaintea erupţiei şi persistă 2-6 săptămâni după
dispariţia acesteia (este primul şi ultimul semn).
 este constantă şi poate fi adesea singura manifestare a bolii
Splina este moderat mărită.
 Perioada de stare (eruptivă)

 Caracteristici eruptie
 micropapuloasă, de culoare roz,
 cu elemente rotunde sau ovalare care nu confluează, lăsând între ele
porţiuni de piele sănătoasă.
 generalizată, apare iniţial după ureche şi pe frunte şi se extinde apoi
la nivelul feţei, trunchiului şi membrelor în 24 ore.
 durează puţin, 2-4 zile (“erupţia vine şi pleacă repede”) şi este
inconstantă.

 Adenopatia persistă şi în acestă perioadă,

 Febra este moderată sau absentă.

 Evoluţia bolii este benignă.

 Febra dispare odată cu erupţia iar adenopatia persistă câteva
săptămâni.
 La copii se întâlnesc de obicei forme clinice
uşoare, uneori fără erupţie.
RUBEOLA CONGENITALĂ

 este consecinţa infecţiei produsului de concepţie cu virusul

rubeolic în primul trimestru de sarcină.

 Apare numai în cursul primoinfecţiei rubeolice la gravidă, atunci

când se produce viremie şi pasaj transplacentar al virusului.

 Multiplicarea virusului în ţesuturile embrionare are drept

consecinţă necroză tisulară, alterări vasculare, alterări
cromozomiale şi inhibarea mitozelor.
 CONSECINŢELE INFECŢIEI RUBEOLICE LA GRAVIDĂ DEPIND DE
MOMENTUL INFECŢIEI.

 Infecţia în primul trimestru de sarcină

 produce moartea fătului sau malformaţii congenitale (cu atât mai
numeroase şi mai severe cu cât infecţia este mai precoce).
 Cele mai importante dintre acestea sunt:
 Oculare: cataractă nucleară, microoftalmie, iridociclită, retinopatie, glaucom.

 Auditive (surditate), tulburări vestibulare.

 Cardiace: persistenţa canalului arterial, stenoza arterei pulmonare, coarctaţie

de aortă, defect septal interventricular.

 Altele: dentare (hipoplazie, agenezie), genitourinare (criptorhidie, hipospadias,

anomalii renale), neurologice (microcefalie, retard psihomotor, paralizii
spastice, panencefalită cronică progresivă), digestive (hepatită cu celule
gigante, atrezie intestinală), diabet, tulburări de creştere.
 În trimestrul II de sarcină, datorită imaturităţii sistemului
imun, infecţia va produce un fenomen de toleranţă imunologică
(virusul va fi recunoscut ca self şi tolerat, nemaifiind eliminat din
organism).

 Copilul va deveni excretor cronic de virus prin secreţii

nazofaringiene şi urină.

 În acest caz, după naştere va dezvolta rubeola congenitală

evolutivă caracterizată prin:

 Hipotrofie staturoponderală
 Purpură trombocitopenică
 Hepatită cu hepatomegalie şi icter
 Meningită limfocitară
 Miocardită
 Pneumonie interstiţială
 Leziuni osoase
 Infecţia în trimestrul III de sarcină
determină:
 naştere prematură,
 hipotrofie staturoponderală,
 anomalii tardive (miopie, hipoacuzie, dezvoltare
psihosomatică deficitară, diabet zaharat).
COMPLICAŢII.
 1. Complicaţii atribuite virusului rubeolic.

 2. Complicaţiile prin suprainfecţie bacteriană apar

datorită scăderii imunităţii pe parcursul bolii, şi pot fi:
 otite,
 angine,
 pneumonii bacteriene etc
COMPLICAŢII ATRIBUITE VIRUSULUI
RUBEOLIC

Purpura trombocitopenică posteruptivă:

- apare la 10-15 zile după erupţie, răspunde la tratamentul
cu cortizon.
Meningoencefalita:
- apare la sfârşitul perioadei eruptive;
- evoluţia este de obicei favorabilă, vindecarea obţinându-se
deseori fără sechele.
- Mecanismul de producere este imun.
Panencefalita rubeolică progresivă:
- apare prin mecanism imun şi evoluează asemănător cu
PESS, in 2-5 ani.
- În sânge şi în LCR se decelează titruriri dicate de
anticorpi antirubeolici.
DDate

IAGNOSTICUL POZITIV
epidemiologice: contact infectant, lipsa rubeolei în antecedente.

 Date clinice: febră, erupţie maculopapuloasă generalizată, care nu

confluează şi care durează doar 3-4 zile, adenopatie generalizată
constantă şi persistentă.

 Date de laborator:
 Nespecifice: leucopenie cu neutropenie şi limfocitoză relativă, limfocite
atipice (virocite), plasmocite şi celule Türck (plasmocite imature).
 Specifice:
Izolarea virusului rubeolic din faringe, prin spălătură faringiană, urină sau
lichid amniotic prin culturi celulare.
 Vizualizarea antigenului rubeolic prin reacţia de imunofluorescenţă permite
identificarea rapidă a antigenului viral pe frotiuri faringiene, prin tehnica
anticorpilor fluorescenţi.
 Diagnosticul serologic este un diagnostic de siguranţă, mai ales în înfecţia
rubeolică la gravide (ELISA IgM si IgG)
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
 scarlatina (erupţie micropapuloasă care respectă faţa,
aspră la pipăit, angină streptococică),
 rujeola (erupţie maculoasă intensă), catar oculonazal
şi faringian),
 Roseola infantum (produsă de herpes virus 6),
 Megaleritemul epidemic (produs de parvovirus B19),
 mononucleoza infecţioasă (erupţie inconstantă,
adenopatie generalizată, reacţia Paul-Bunell pozitivă),
 exanteme produse de enterovirusuri (ECHO,
Coxackie), -
 erupţii medicamentoase.
TRATAMENT.

 Măsuri generale:
 izolare la domiciliu, mai ales izolare faţă de femeile gravide,
 repaus la pat şi dietă uşoară şi hrănitoare, mai ales în
perioada febrilă

 Tratament simptomatic:
 antitermice precum paracetamol, algocalmin (nu se preferă
aspirina datorită riscului de sindrom Reye)

 În cazul copiilor cu rubeolă congenitală se recomandă:

izolare pe toată perioada eliminării virusului şi
tratamentul chirurgical al sechelelor.
PROFILAXIE
 Profilaxia rubeolei constă în aplicarea de măsuri specifice şi
nespecifice:

 Măsurile nespecifice
 declararea cazurilor,
 izolarea acestora 7 zile în cazul formei acute şi 1-2 ani în cazul
rubeolei congenitale,
 dezinfecţia continuă şi terminală,
 investigarea gravidelor contacte prin examene serologice.


 Vaccinarea rubeolică
 se foloseşte vaccin cu virus rubeolic viu şi atenuat într-o singură
administrare

 vaccinarea de rutină se face la grupa de vârstă 9-15 luni.

 Vaccinul se poate administra singur sau cuplat cu vaccin rujeolic
şi urlian sub formă de trivaccin (MMR).

 Indicaţii: fete la pubertate (10-14 ani), femei în perioada fertilă

care sunt receptive la infecţia rujeolică

 Imunitatea postvaccinală este de lungă durată, probabil toată

viaţa.

 Reinfecţii cu virus rubeolic sălbatic la vaccinaţi sunt posibile,

dar fără riscul de apariţie a unor malformaţii congenitale.
VARICELA
(CHICKEN POX)
DEFINIŢIE

 Varicela este o boală infecţioasă foarte

contagioasă determinată de virusul
varicelozosterian, caracterizată prin:
 erupţie polimorfă specifică
 manifestări sistemice
 evoluţie autolimitată.
EPIDEMIOLOGIE

 Boala
apare în special la copii (incidenţa
maximă a bolii este între 5-10 ani),

 Arecaracter sezonier, apare mai frecvent

iarna şi primăvara.
EPIDEMIOLOGIE

 Sursa de infecţie este reprezentată de omul

bolnav cu varicelă sau herpes zoster.

 Calea de transmitere
 aerogenă (prin secreţii nazofaringiane)
 contactul cu lichidul din vezicule (mai rar).

 Poarta de intrare
 mucoasa nazofaringiană
 mucoasa conjunctivală.
 EPIDEMIOLOGIE
 Receptivitatea este foarte mare, indicele de
contagiozitate fiind apreciat la valori de 80-95%.
 Perioada de contagiune începe cu 1-2 zile înainte de
apariţia erupţiei şi durează aproximativ 6 zile după
apariţia ultimului val eruptiv.
 Contagiozitatea se poate prelungi la imunodeprimaţi.

 Imunitatea după boală este suficient de

durabilă pentru a preveni reîmbolnăvirile de
varicelă, dar insuficientă pentru prevenirea
recrudescenţelor.
 TABLOU CLINIC
 Incubaţia este, în medie, de 14-15 zile.

 Perioada prodromală (preeruptivă) are o

durată de 1-2 zile şi se caracterizează prin:
 febră moderată,
 cefalee,
 mialgii,
 uneori erupţie fugace.

 Perioada de stare (eruptivă) durează

aproximativ 10-15 zile.
 Se caracterizează prin prezenţa unui exantem şi a unui
enantem, însoţie de fenomene generale moderate.
1. EXANTEMUL

 Erupţia în varicelă este generalizată, afectând

 tot tegumentul, inclusiv palmele, plantele şi
 pielea păroasă (pielea capului, regiunea genitală).

 Apare iniţial pe trunchi (unde este predominantă;

caracter centripet), şi se extinde apoi pe faţă, şi
membre.

 Este însoţită de febră şi de prurit generalizat.

 Apare în valuri succesive (2-7) la un interval de 1-2

zile, având astfel un caracter polimorf.
 Ciclul evolutiv al leziunilor cutanate cuprinde:
 maculă (6-12 ore),
 papulă (12-24 ore),
 veziculă cu lichid clar (24 ore),
 veziculă ombilicată (vaziculă deprimată prin concentrarea şi
rezorbţia conţinutului) şi
 crustă.
 Dacă lichidul din vezicule se suprainfectează, apar pustule.

 Durata unui ciclu este 7-10 zile, iar căderea crustelor

are loc după 10-14 zile.

 După erupţie nu rămân cicatrici decât în caz de

suprainfecţie sau rupere a leziunilor.
 2. Enantemul
 constă în apariţia elementelor eruptive la nivelul
 mucoasei bucale (stomatită),
 conjunctivei (onjunctivita) şi
 genitourinare,
 faringe moderat hiperemic (aspect de angină virală)
3. SIMPTOME ASOCIATE
 febră moderată (38ºC), accentuată cu fiecare val
eruptiv,
 microadenopatie cervicală,
 rar splenomegalie,
 afectare renală (albuminurie, hematurie).
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
 Se poate face cu următoarele boli:
 Herpes zoster generalizat la imunodeprimaţi,
 Infecţia cu virus Coxsackie,
 Rickettsioze,
 Prurigo, impetigo,
 Eritem polimorf,
 Vaccina generalizată,
 Scabia,
 Sifilisul secundar.
TRATAMENT
 Tratamentul este de obicei simptomatic şi de
prevenire a complicaţiilor.

 1. Măsuri generale:
 izolare la domiciliu sau în spital în cazurile grave
până la căderea crustelor,
 repaus la pat în perioada febrilă,
 igiena tegumentelor prin spălare cu săpun şi apă
alcoolizată (se evită baia generală până la căderea
crustelor),
 gargară cu ceai de muşeţel (pentru leziunile din
cavitatea bucală),
 dietă adecvată, hrănitoare, mai ales în perioada
febrilă.
TRATAMENT

 2. Tratamentul simptomatic este suficient în

formele uşoare şi medii

 antitermice (algocalmin, paracetamol),

 tamponări locale cu talc mentolat sau alcool
mentolat pentru combaterea pruritului,
 antihistaminice (Claritine, Romergan).
 La copii mici se recomandă mănuşi pentru a se
evita ruperea şi suprainfecţia leziunilor.
 Pentru uscarea leziunilor se folosesc paste
sicative.
TRATAMENT
 3. Măsuri speciale:
 Tratament antiviral cu Acyclovir
 30 mg/kg/zi
 este indicat de obicei în formele severe de varicelă, cu
complicaţii (varicela diseminată la imunodeprimaţi,
pneumonia şi encefalita varicelică).
 Rezultatele terapiei sunt foarte bune, reducând
gravitatea bolii şi extinderea erupţiei.
 Antibioticoterapie locală (unguente în cazul
leziunilor suprainfectate) sau sistemică este
necesară doar în complicaţiile bacteriene ale bolii.

 !!!! Nu se recomandă folosirea antibioterapiei

sistemice în mod profilactic.
 (!) Se va evita tratamentul cu
 aspirină (sindrom Reye) şi
 cortizon (favorizează generalizarea şi agravarea
erupţiei).
PROFILAXIE

 1. Măsuri generale:
 izolarea bolnavilor până la căderea crustelor, la domiciliu
sau în spital în formele severe,
 urmărirea contacţilor, eventual izolarea lor din ziua a 10-a
până în ziua 21 de la contactul infectant,
 dezinfecţia continuă şi terminală.
PROFILAXIE

 Administrarea de vaccin preparat din virus

varicelozosterian viu şi atenuat conferă o protecţie
bună şi este bine tolerată.
HEPATITE EPIDEMICE
 HEPATITELE ACUTE VHA ŞI VHE
- EPIDEMIOLOGIE
 Virusurile hepatitice A şi E
 sunt transmise în mod similar,
pe cale fecal-orală
(transmitere digestivă)
 apa si alimente contaminate
 de la alţi pacienţi cu infecţie
acută (indiferent dacă este o
formă simptomatică sau
asimptomatică).
 în lipsa unei imunizări
prealabile
EPIDEMIOLOGIE
• receptivitatea este generală
• trecerea prin boală lasa o imunitate durabilă

 Deosebiri la nivel de Romania

 România a fost mult timp considerată zonă endemică pentru VHA,
 VHE este întâlnit rar în România,
 cazuri de import, din ţări precum India sau Mexic, unde virusul este
responsabil de epidemii hidrice.

 Imunizare

 vaccin
 anti-VHA (două doze) sau imunizare concomitentă anti-VHA şi anti-
VHB.
 vaccin anti-VHE (în China, în Europa există indicaţie limitată)

 imunoglobuline
 în cazul unor focare documentate de hepatită acută VHA, în cazuri

selecţionate se pot administra imunoglobuiine umane standard.

TABLOU CLINIC
 în majoritatea cazurilor infecţia este asimptomatică,
 Daca simptomatica
 debutul clinic poate consta în:
 sindrom pseudogripal,

 astenie,

 tulburări gastrointestinale (greaţă, inapetenţă, sindrom dispeptic),

 erupţie urticariană etc.

 cu câteva zile înainte de instalarea icterului sclero-tegumentar

 urina devine hipercromă,

 scaunul acolic.

 de regulă, o dată cu apariţia icterului simptomatologia dispare (viraj

icteric) însă conta- giozitatea continuă timp de încă două săptămâni.
EXAMENUL CLINIC
 hepatomegalie tranzitorie
 asociază sensibilitate la palpare în hipocondrul drept.

 !!!!!!!!
 scăderea rapidă în dimensiuni a ficatului sugerează o evoluţie
fulminantă.
 VHA - riscul este scăzut

 Elemente sugestive pentru o potenţială evoluţie înspre o formă

fulminantă sunt
 fatigabilitatea pronunţată
 sângerările (de exemplu gingivoragii, menstre abundente etc.).
TRATAMENT
 Evoluţia hepatitelor acute cu VHA şi VHE este în
general autolimitantă, nefiind necesară
administrarea de antivirale
 tratamentul

 este în principal simptomatic,

 Izolare si măsuri de igienă (profilaxia
transmiterii infecţiei în timpul perioadei de
contagiozitate).

 în absenţa unei intoleranţe digestive, în general

nu este necesară prescrierea unui regim
alimentar.
TUSEA CONVULSIVA
 Etiologie: Bordetella pertusis
 Sursa de imbolnavire: omul bolnav/ purtator

 Transmiterea : cale aerogena

TABLOU CLINIC

 Incubatia: dureaza circa 1-2 saptamani

TABLOU CLINIC
 Etapa catarala: (2 saptamani)
 Tuse
 Agitatie
 Subfebrilitate
TABLOU CLINIC
 faza de stare (3-4 săptămâni)
 - accese tipice de tuse convulsivă
 - bolnavul îşi pregăteşte tusea - expir sacadat - inspir zgomotos
(cianoză, agitaţie) - expir sacadat - perioadă de linişte
 - ciclul se repetă de 10-20 ori/zi
 accesele sunt mai frecvente noaptea
 accesele sunt urmate de vărsături alimentare sau expectoraţie de
secreţie mucoasă
TABLOU CLINIC
 faza de declin (2-3 săptămâni)
 - accesele de tuse se răresc

 Faza de convalescenta
TRATAMENT
 tratament etiologic:
 eritromicină 30-50 mg/kg/zi 7-10 zile
 Biseptol 6-8 mg trimetoprim/kg/zi la copil
 alimentare în cantităţi mici şi dese
 profilaxie - vaccinare (DTP)
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!