• organ pereche - este o glanda genitala masculina care indeplineste
doua functii:
• spermatogeneza, formarea celulelor sexuale (spermii), ce se desfasoara
la nivelul tubilor seminiferi contorti;
• functia endocrina, prin care celulele interstitiale Leyding ale
parenchimului testicular secreta hormoni androgeni (testosteron), ce determina maturizarea organelor sexuale si stimuleaza evolutia caracterelor sexuale secundare masculine.
• Initial, testiculul se formeaza in regiunea lombara, apoi, incepand din luna a
3-a, coboara prin canalul inghinal in bursele scrotale. Coborarea testiculului in bursele scrotale este determinata de temperatura mai coborata din bursa (36.5C), temperatura la care procesul de spermatogeneza se poate desfasura in conditii optime.
• In caz ca testiculele nu coboara in bursele scrotale, vorbim de ectopie
testiculara, care poate fi uni sau bilaterala • Testiculul are o greutate de aproximativ 25 grame si avand forma unui ovoid turtit transversal, situat in bursa scrotala, la nivelul perineului anterior.
• De fiecare testicul este anexat un organ alungit, epididimiul, care prezinta primul segment extratesticular al conductelor seminale.
• Epididimul are lngimea de 5-6 cm,
forma unei virgule, asezat pe extremitatea superioara si marginea posterioara a testicolului, pana la polul inferior al acestuia. Se continua cu canalul deferent. • Testiculul este invelit la suprafata de o conjuctiva alba-sidefie, numita albunigee, rezistenta si inextensibila, tinand in tensiune parenchimul testicular (rol in progresia spermiilorde-a lungul epidimului si canalului deferent).
• La marginea postero-superioara a testicolului, albugineea prezinta o
ingrosare de forma piramidala, numita mediastinul testicolului.
• De la mediastin pleaca radiar septuri conjunctive ce strabat
parenchimul, delimitand lobii testicolului (care contin parenchimul glandei), de forma piramidala, cu varful spre mediastin.
• Lobulii testiculari, spermatici, sunt in numar de 250-300 pentru
fiecare testicul; sunt formati sin 2-3 tubi subtiri sinuosi, incolaciti, numiti tubi seminiferi contorti (400-800 intr-un testicul), in care se desfasoara spermatogeneza, si din tesut conjunctiv interstitial (celulele Leyding), situate intre tubii seminiferi contorti, cu rol in secretia endocrinaa testicululi.
• Tubii seminiferi contorti incep printr-o extremitate libera in fundul de
sac la baza piramidelor. In structura lor interna intra o membrana bazala si un epiteliu stratificat cu celule seminale, care prin spermatogeneza formeaza spermiile, si cu celule cu rol trofic si de sustinere, celulele Sertoli. • La varful fiecarui lobul, in apropiere de mediastin, tubii seminiferi contorti iau un traiect rectiliniu si devin tubi drepti (primul segment al cailor spermatice), patrund in mediastin, unde conflueaza, constituind o retea anastomozata, numita reteaua testiculara (reteteris), care prezinta al doilea segment al cailor spermatice.
• Din aceasta retea se desprind 10-15 canale eferente care
trec din mediastin in capul epidimului si se deschid intr- un canal unic, canalul epindimar (este foarte incolacit si are o lungime de 4-6 m).
• El alcatuieste corpul si coada epidimului si se continua cu
canalul deferent. Epiteliul canalelor eferente si al canalului epindimar secreta un lichid ce intra in compozitia spermei. Ductele spermatice • Caile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor si lichidului spermatic. Ele sunt intratesticulare si extratesticulare.
• Caile intratesticulare sunt tubii seminiferi drepti si reteaua testiculara,
constituind primele doua segmente ale cailor spermatice.
• Caile extratesticulare sunt: canalele eferente, canalul epidimar, canalul
deferent, canalul ejaculator si uretra.
• Canalul deferent continua canalul epididimar si are o lungime de 50 cm,
pleaca de la coada epididmului, terminandu-se la baza prostatei, prin portiunea ampulara (mai dilatata), care se uneste cu ductul excretor, al veziculei seminale, formandu-se ductul ejaculator care strabate prostata si se deschide in uretra prostatica, la nivelul coliculului seminal.
• Distingem canalului deferent o portiune epidimo-testiculara, situata in bursele
scrotale, o portiune inghinala, cand strabate canalul inghinal, si o portiune pelvina situata in pelvis.
• Portiunea pelvina se termina cu particula ampulara a canalului deferent.
Glandele anexe VEZICULA SEMINALA
• Este un organ pereche, situat deasupra prostatei, intre
vezica urinara si rect, lateral de ampulele deferentiale. Are rol secretor, produsul adaugandu-se lichidului seminal. • Vezicula seminala are forma ovoidala, lunga de 4-5 cm, si lata de 2 cm. Este un tub intortochiat, cu multe sinuozitati unite prin tracturi fibroase, dandu-i un spect vezicular (alveolar). • In interior, cavitatea vezicului seminale este neregulata, cu lumenul compartimentat la mai multe diverticule, formate din plici ale mucoasei si care comunica unele cu altele. • Peretele veziculei este format dintr-o tunica conjunctiva externa, o tunica musculara si o mucoasa epiteliala, cubica, cu celule secretoare. Prostata
• Este un organ glandular (functie exocrina), impar, situat
in jurul portiunii initiale ale uretrei, produsul de secretie participand la formarea spermei.
• Este localizata in cavitatea pelviana, cuprinsa intre vezica
urinara (superior), rect (posterior), perineu (inferior) si simfiza pubiana (anterior).
• Uretra strabate prostata vertical, iar cele doua canale
ejaculatoare o strabat oblic, deschizandu-se in uretra prostatica.
• Are forma unui con turtit, cu varful indreptat in jos si
inainte, si i se descriu: o baza, varful, fata anterioara si fata superioara. • Prostata este alcatuita dintr-o stroma conjunctivo- musculara si un parenchim glandular, predominant.
• Stroma formeaza la exterior o capsula conjunctivo-
musculara groasa, care trimite spre interioer septuri conjunctivo- musculo-elastice, impartind parenchimul glandular in lobuli.
• Lobulii glandulari (20-30) se deschid printr-un numar mai
mic de orificii in uretra prostatica.
• Parenchimul glandular este format din glande
periuretrale, mici, mucoase, situate in tesutul din jurul uretrei, si glande prosatice propriu-zise (30-50), de tip bulbulo-alveolar, lungi si puternic ramificate.
• Prostata secreta un lichid lactescent, care se adauga
spermei cu miros caracteristic si reactie usor alcalina, favorizand mobilitatea spermiilor. GLANDELE BULBO-URETRALE (Mary-Cowper)
• Sunt doua formatiuni uretrale ovoide, de dimensiunile
unui bob de cireasa, situate de o parte si de alta a bulbului uretral.
• Se deschid, prin doua canale, in uretra spongioasa.
• Secretea un lichid clar, vascos, asemanator cu cel
prostatic, care se adauga lichidului spermatic. Organele genitale externe PENISUL • Este un organ genital si urinar, situat deasupra scrotului, inaintea simfizei pubiene. • Prezinta o prtiune perineala, radacina penisului si o portiune libera, corpul penisului, care, la extremitatea sa anterioara, se termina cu o parte mai voluminoasa, numita gland.
• Radacina este fixata, prin cei 2 corpi cavernosi, de ramurile ischio-
pubiene ale coxalului, iar corpul este fixat de simfiza pubiana prin ligamente fibroase, unul superior si altul inferior.
• Corpul penisului are o forma cilindrica, usor turtit, prezentand o
fata superioara (dorsum penis) si una inferioara, uretrala.
• Glandul cu baza sa inconjoara circumferinta corpului, depasindu-l
ca o coroana, la acest nivel existand santul balano-preputal. La varful sau, orientat spre fata uretrala, se afla orificiul extern al uretrei.
• Invelisul tegumentar al penisului se continua, la nivelul glandului, cu
preputul, un manson cutanat care se termina in fund de sac. • Penisul este format dintr-un aparat erectil si invelisuri.
Organele erectile:
● formatiuni fibro-musculare areolare, fiind reprezentate de doi corpi
cavernosi si un corp spongios, si care, umplute cu sange, determina erectia. Cei doi corpi cavernosi au forma cilindrica si formeaza cea mare parte a penisului, ocupand fata dorsala, laturile si, partial, fata uretrala. Extremitatile lor posterioare se insera pe ramurile osoase ischio-pubiene.
• Corpii cavernosi se unesc pe linia mediana prin intermediul unui sept
conjunctiv, iar extremitatile anterioare vin in contact cu fata posterioara a glandului, print-o lama conjunctiva. Sunt acoperiti de un invelis fibros, foarte rezistent, numit tunica albuginee, de la care pornesc septuri conjunctive care separa un sistem cavernos ce contine tesut erectil vascular.
• Corpul spongios al uretrei este o formatiune unica ce intra in alcatuirea
penisului, ocupand spatiul median dintre corpii cavernosi. Este format din tesut cavernos si inveleste uretra care il strabate de la un capat la altul. Extremitatea sa posterioara incepe printr-o portiune mai dilatata – bulbul uretral, iar cea anterioarase continua cu glandul.
• La exterior, corpul spongios este invelit de o tunica albuginee, iar tesutul
sau spongios este format din caverne ce corespund lacunelor venoase. Invelisurile penisului:
• tegumentul, care se continua
cu tegumentul scrotului si a regiunii pubiele. Sub aceasta se gaseste o lama musculara subtire care formeaza dartosul penian.
• In interior se afla o tunica laxa, in care
se afla vase superficiale, iar mai profund fascia penisului, continuare a fasciei superficiale a abdomenului care inveleste corpii spongiosi si cavernosi. Scrotul • Formeaza partea organelor genitale esterne in care sunt localizate testicolele.
• Este un sac median, situat sub
penis, format din mai multe tunici concentrice (tunica dartos, fascia spermatica externa, fascia si muschiul cremasteric, fascia spermatica interna, vaginala), care se continua cu planurile peretelui anterior abdominal si cu invelisurile penisului.
• La exterior apare ca o punga
cutanata, situata in partea inferioara a peretelui abdominal, avand pe fata antero-inferioara un sant longitudinal median, corespunzator rafelului scrotal,care separa cele doua burse scrotale.