Universitatea de Medicină şi Farmacie

“Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca

Catedra de Sănătate Publică şi Management

ASISTENŢA MEDICALĂ
ÎN ROMÂNIA
ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII
LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Prof. Dr. CRISTINA BORZAN

 ROMÂNIA
 Suprafaţă: 237.500 km2 (40% din suprafaţa Franţei; 6% din UE
25)
 Populaţie: 21.673.300 locuitori – anul 2004, (o treime din
populaţia Franţei; 5% din UE 25)
 Naţionalităţi: Română 90%; Maghiară 7%; Rromă 2%; alte
naţionalităţi 1%
 Limba oficială: română; alte limbi vorbite: maghiară, germană,
rromă, etc.
 Forma de guvernământ: Republică democratică cu Parlament
Naţional Bicameral
 Religii: ortodoxă 87%, romano-catolică 5%, protestantă 3%, alte
religii 5%
 Independenţa: anul 1878
 ROMÂNIA

 PIB/locuitor: € 2.052 (10% din UE 25)

 Organizare teritorială: 42 judeţe, 2.686 comune
 Monedă naţională: leu = 0,28 €
 Indicele de dezvoltare umană: 0,78
 Rata şomajului: 7,2% (UE 25 = 9% )
 România este membră a: Consiliului Europei;
Fondului Monetar Internaţional; NATO; OSCE
– Organizaţia pentru securitate şi Cooperare în
Europa; Banca Mondială; WTO; ONU.
 STAREA DE SĂNĂTATE ÎN ROMÂNIA
 Indicatori demografici:
Raportul între sexe: F/M = 1,05
Structura pe medii:
Mediu România UE25
Urban 53,4% 77%
Rural 46,6% 23%

Structura pe grupe de vârstă:

Grupa de vârstă R o m â n i a U E 2 5

0 - 1 4 a n i 1 7 % 1 7 %

≥ 6 5 a n i 1 4 % 1 6 %

Raport de dependenţă:
Populaţia 0-14 ani + 60 (65) ani şi peste
= 48 (49 în UE 25)
14-60 (65) ani
Dinamica populaţiei:
Rata anuală de creştere a populaţiei: - 1,9 în anul 2005 (UE 25=0,4)
Rata fertilităţii generale: 1,3 (UE 25=1,5)
Rata natalităţii: 10,2 nou născuţi vii ‰/locuitori în anul 2005
(UE 25=10 nnv ‰/loc.)
Probabilitatea de deces (1000 locuitori):
masculin sub 5 ani – 22 feminin sub 5 ani – 17
masculin 15-60 ani – 239 feminin 15-60 ani – 107
Speranţa de viaţă la naştere în anul 2002:
populaţie totală – 71 ani (UE 25=78)
masculin – 67 ani (UE 25=75)
feminin – 75 ani (UE 25= 81)

În ultima decadă, în România, s-a menţinut deficitul de populaţie şi

a crescut ponderea populaţiei peste 60 de ani.

 Rata mortalităţii infantile: 15 ‰ nou născuţi vii, în anul 2005, (UE 25

= 4,6 ‰ nou născuţi vii )
 Acoperire vaccinală: 97% (UE 25 = 95%)
 STRUCTURA MORTALITĂŢII GENERALE

Boli digestive, Accidente,

Rangul III Rangul V
Boli aparat
respirator,
Rangul IV

Boli cardio-
vasculare,
Cancer,
Rang I
Rangul II
 Principalele 10 cauze de deces în România

Total decese
Cauză
(%)
1. Boala ischemică a inimii 24
2. Boli cerebro-vasculare 20
3. Cardiopatie hipertensivă 7
4. Ciroza hepatică 4
5. Cancer traheal, bronşic şi pulmonar 3
6. Infecţii ale că ilor respiratorii inferioare 3
7. Boli cronice obstructive pulmonare 2
8. Cancerul de colon şi rect 2
9. Cancerul gastric 2
10.Cancer mamar 1
 Principalele îmbolnăviri în România şi UE
(%)
Cauză
România UE 15 UE 10
Boli cardio-vasculare 27 17 22
Tulburări neuropsihice 18 27 21
Cancer 12 17 16
Accidente neintenţionale 9 6 9
Boli respiratorii neinfecţioase 3 7 3
Boli infecţioase şi parazitare 3 2 2
Infecţii respiratorii 3 1 1
Cauze perinatale 2 1 1
Accidente intenţionale 2 2 3
Diabet 2 2 2
Tulburări ale organelor de simţ 5 5 5
Total boli infecţioase 8 5 4
Total boli neinfecţioase 81 87 83
Total accidente 11 8 12
 MORBIDITATEA

Model de morbiditate în schimbare prin:

Tranziţie demografică,
Prevalenţa
Factori de risc biologici, de mediu,
bolilor
comportamentali
cronice în
Condiţii socio-economice,
creştere
Asistenţă medicală

TBC (locul I în Europa)

Bolile BTS (incidenţa Sifilisului de 3 ori mai mare
transmisibile în 2003 faţă de anul 1989)
HIV/SIDA (4679 cazuri în 2003)
Infecţii nozocomiale
 DETERMINANŢII STĂRII DE SĂNĂTATE

Factori comportamentali
 fumat; - prevalenţă adulţi 21%;
alcool – 6,2 litri/pers./an; psihoze alcoolice 45/100.000
populaţie/an; 12,4% din total îmbolnăviri
consum de droguri
 obezitate – 15% din total îmbolnăviri – 12% din bărbaţi
şi 5,5% din femei sunt cu obezitate
 sedentarism – 6,6% din total îmbolnăviri
 toxiinfecţii alimentare – 5 cazuri noi de Salmonella la
100.000 loc.
 boli profesionale – 17 cazuri noi la 100.000 loc./an
 accidente de muncă – 1,8 decese la 100.000 loc./an
 cancere profesionale – 0,4% din îmbolnăviri
 DETERMINANŢII STĂRII DE SĂNĂTATE
Factori socio-economici
 nivelul sărăciei - raportul Băncii Mondiale sept. 2003:
estimat în 2002 - 27%, sărăcie extremă - 11%
rata şomajului - în 2003 - 7%, mai accentuat la grupa de
vârstă sub 25 ani – 18,5%

Factori de mediu
 calitateaaerului, apei, solului, alimentelor, a locului de
muncă, aşezărilor umane, a factorilor fizici – zgomot,
radiaţii;
 deşeuri: 93% sunt depozitate în aer liber; doar 6,00%
sunt reciclate; 1% incinerate.
 SISTEMUL DE SĂNĂTATE

 Autoritatea Naţională: Ministerul Sănătăţii Publice;

are 42 de Autorităţi Judeţene de Sănătate Publică
 Instituţii publice în subordine – Institute de Sănătate Publică
(Bucureşti, Cluj, Iaşi); Agenţia Naţională a Medicamentului şi toate
institutele naţionale monospecialitate
 Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor
 Comisia de Sănătate din Senat

 Fond Naţional de Asigurări de Sănătate – Casa Naţională de

Asigurări de Sănătate – Case Judeţene de Asigurări de Sănătate

 Asociaţii Profesionale: Colegiul Medicilor din România, Colegiul

Medicilor Dentişti din România, Colegiul Farmaciştilor din România,
Ordinul Asistenţilor Medicali şi a Moaşelor din România
 ASISTENŢA PRIMARĂ A STĂRII DE
SĂNĂTATE
 Asigurată de medici de familie în relaţie contractuală cu
Casa Naţională (Judeţeană) de Asigurări de Sănătate,
organizaţi în cabinete medicale individuale, asociate,
grupate, societăţi medicale civile.
 Sunt plătiţi după o schemă mixtă: per capita şi per serviciu.
 Pacienţii au dreptul de a-şi alege medicul de familie,
încurajând astfel competiţia.
 În rural există probleme de acordare a asistenţei medicale.
 Constituţia garantează dreptul la sănătate.
 Întreaga populaţie are acces la servicii gratuite de
urgenţă.
 ASISTENŢA SECUNDARĂ ŞI TERŢIARĂ
A STĂRII DE SĂNĂTATE
 Asistenţa secundară ambulatorie: este oferită prin reţeaua de
servicii de specialitate ale spitalelor, centrelor de diagnostic şi
tratament şi al cabinetelor medicale de specialitate.
 Asistenţa terţiară: oferită prin spitale (servicii medicale
preventive, curative, de recuperare şi/sau paleative).

Unităţile spitaliceşti pot oferi servicii doar după acreditare şi cu

autorizaţie sanitară de funcţionare.
Spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical,
pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de
prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea
prejudiciilor cauzate pacienţilor.
Competenţele pe tipuri de spitale se stabilesc în conformitate cu criteriile
Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor şi se aprobă prin ordin
al Ministrului Sănătăţii Publice, iar pentru spitalele din subordinea
ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie şi cu avizul
ministrului de resort sau al conducătorului instituţiei.
 CLASIFICAREA SPITALELOR
pe criteriu teritorial:
 regionale,
 judeţene,

 locale (municipale, orăşeneşti sau comunale).

specificul patologiei:
 generale,
 de urgenţă,
 de specialitate,

 pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.

regimul proprietăţii:
 spitale publice;
 spitale private;

 spitale publice în care funcţionează şi secţii private.

învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale:
 spitale clinice cu secţii universitare;
 institute.
În categoria spitalelor se includ şi următoarele unităţi sanitare cu paturi:
 institute şi centre medicale,

 sanatorii,

 preventorii,

 centre de sănătate,

 unităţi de asistenţă medico-socială.

Structura organizatorică a unui spital poate cuprinde, după caz:

secţii, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente,
servicii sau birouri tehnice, economice şi administrative, serviciu de
asistenţă prespitalicească şi transport urgenţe, structuri de primiri
urgenţe şi alte structuri aprobate prin ordin al Ministrului Sănătăţii
Publice.

Spitalele pot avea în componenţa lor structuri care acordă servicii

ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi, îngrijiri la
domiciliu, servicii paraclinice ambulatorii.
 CONDUCEREA SPITALELOR PUBLICE

 Spitalul public este condus de un manager,

persoana fizică sau juridică, care încheie contract de
management cu Ministerul Sănătăţii Publice, pe o
perioadă de trei ani;

 Comitet director

 Contractul de management va avea la bază un

buget global negociat, a cărui execuţie va fi evaluată
anual, pe baza indicatorilor de performanţă.
 Asistenţa terţiară este:
 mare consumatoare de resurse;
 dezvoltată disproporţionat cu asistenţa primară;
 finanţată în majoritatea spitalelor prin sistemul
DRG;

 Asistenţa de urgenţă este asigurată la toate

nivelurile de asistenţă medicală şi prin unităţi
destinate acestui scop.

 Noua legislaţie permite un nou sistem de acordare a

asistenţei medicale în regim public-privat.
 FURNIZAREA SERVICIILOR MEDICALE
În regim ambulatoriu prin:
cabinete medicale, furnizoare de servicii medicale publice de stat
sau private;
unităţi medicale cu personalitate juridică;
cabinete medicale din structura instituţiilor.
Principii fundamentale de desfăşurare şi organizare a activităţii în
cabinetele medicale:
dreptul de activitate numai al medicilor şi personalului medical
autorizat;
respectarea independenţei profesionale şi dreptului la iniţiativă;
raporturile de subordonare privesc doar aspectele legate de
organizarea funcţională şi administrativă a unităţii medicale, ordinea
interioară şi disciplina la locul de muncă;
activitatea medicală conform regulamentului Colegiul Medicilor din
România, Colegiul Medicilor Dentişti din România, Colegiul Farmaciştilor din
România, Ordinul Asistenţilor Medicali şi a Moaşelor din România şi Codului de
Deontologie Medicală;
în cabinetul medical se desfăşoară numai acele activităţi pentru care a
fost autorizat cabinetul medical;
 RESURSELE UMANE ÎN SĂNĂTATE
(la 100.000 locuitori)

Profesionişti în
România UE 25 UE 15 UE 10
sănătate
Medici 196 343 356 278
Medici dentişti 23 62 66 43
Asistenţi medicali 399 779 818 642
Farmacişti 6 78 81 60
Medici generalişti 81 99 102 64
 SPITALE
(la 100.000 locuitori)

Spitale România UE 25 UE 15 UE 10

Număr de spitale la 100.000 loc. 1.9 3.2 3.3 2.8

Paturi de spital la 100.000 loc 656 611 600 661
Durata medie de spitalizare (zile) 8 9.5 9.7 8.7
 ASISTENŢA FARMACEUTICĂ

 A fost primul sector de sănătate privatizat.

 Nu există o politică naţională a medicamentelor dar
legislaţia controlează producerea, distribuţia şi
calitatea produselor farmaceutice.
 Producţia locală a scăzut la 40% din volumul total
al pieţei, companiile străine preluând producătorii
interni.
 Există trei nivele de rambursare a cheltuielilor legate
de medicamente.
 FINANŢAREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE

Din 1998 există Sistem de Asigurări Sociale de Sănătate.

•Principala sursă de finanţare a Sistemului de Sănătate:

Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate constituit
din contribuţii plătite de angajaţi şi angajatori precum şi
contribuţii plătite de stat, pentru anumite categorii de
populaţie (şomeri, pensionari, etc.).

•Alte surse de finanţare: Bugetul de stat, credite externe

şi fonduri nerambursabile, venituri proprii.
 România UE 15 UE 10
Procent din PIB alocat sănătăţii în
3.7 8.8 6.4
anul 2004

România UE 15 UE 10
Alocare publică în sănătate % din total între între
66
finanţare să nă tate 56-90 41-91

România UE 15 UE 10
Alocare guvernamentală în sănătate % între între
13
din total finanţare guv e rname ntală 11-17 7-15

 Rata sărăciei: 22%

 14% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 2 $ pe zi
REFORMA ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE
AL ROMÂNIEI

 Procesul politic de aderare la UE a dominat reforma.

Nu sunt aşteptate schimbări majore în politica de
sănătate.
 Procesul este constrâns de aplicarea acquis-ului
comunitar în sectoarele importante ale sănătăţii.
Realizarea reformei a cuprins efortul tuturor factorilor
de decizie atât din interiorul cât şi din exteriorul
sistemului de sănătate.
 O serie de probleme de sănătate cum ar fi orfanajul,
dizabilităţile şi copiii cu SIDA – au fost sprijinite cu
succes de organizaţiile internaţionale.
 În 2004, Ministerul Sănătăţii a lansat două noi
strategii:
 în sănătate publică
 în sectorul spitalicesc.
 O serie de intervenţii au fost programate
pentru perioada 2006-2007 pentru a determina
creşterea adresabilităţii şi raţionalizarea
accesului la actul medical.
 Printre aceste intervenţii se numără şi Legea
95/2006, cu următoarele titluri:
 REFORMĂ ÎN SISTEMUL DE SĂNĂTATE
ROMÂNESC – LEGEA 95/2006

 TITLUL I - Sănătatea publică

 TITLUL II - Programele naţionale de sănătate
 TITLUL III - Asistenţa medicală primară
 TITLUL IV - Sistemul naţional de asistenţă
medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat
 TITLUL V - Asistenţa medicală comunitară
 TITLUL VI - Efectuarea prelevării şi
transplantul de organe, ţesuturi şi celule de
origine umană, în scop terapeutic
 TITLUL VII – Spitalele
 TITLUL VIII - Asigurările sociale de sănătate
 TITLUL IX - Cardul european şi cardul naţional
de asigurări sociale de sănătate
 TITLUL X - Asigurările voluntare de sănătate
 TITLUL XI - Finanţarea unor cheltuieli de
sănătate
 TITLUL XII - Exercitarea profesiei de medic.
Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor
din România
 TITLUL XIII - Exercitarea profesiei de medic
dentist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului
Medicilor Dentişti din România
 TITLUL XIV - Exercitarea profesiei de
farmacist. Organizarea şi funcţionarea
Colegiului Farmaciştilor din România
 TITLUL XV - Răspunderea civilă a personalului
medical şi a furnizorului de produse şi servicii
medicale, sanitare şi farmaceutice
 TITLUL XVI - Înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică
şi Management Sanitar
 Titlul XVII – Medicamentul
 schimbările politice au determinat
fragmentarea procesului de reformă;
reforma a fost concentrată mai ales pe
intervenţii tehnice concrete, dar impactul
lor încă nu este vizibil în totalitate
 reforma în anumite domenii –
supravegherea bolilor transmisibile sau
bolile mentale – trebuie completată
 este necesară o mai bună coordonare între
investiţiile naţionale şi internaţionale
 O trăsătură distinctivă a perioadei de tranziţie a
României a fost prioritatea acordată sectorului
sanitar prin dezvoltarea asistenţei internaţionale.
Practic, cooperarea cu parteneri externi şi cu
instituţiile finanţatoare a impulsionat cele mai
multe reforme ale sănătăţii publice.

 Câteva agenţii ale Naţiunii Unite au implementat

proiecte în domeniul sănătăţii în România privind
protecţia copilului, sănătatea mamei şi copilului,
educaţia familială; planificare familială, sănătatea
reproducerii, educaţie sexuală pentru tineri,
pregătirea de specialişti în domeniul sănătăţii
reproducerii.
 ACTIVITATEA O.M.S. ÎN ROMÂNIA

Din 1990, în România, funcţionează

Biroul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

 În 2004-2005 domenii specifice de suport pentru

România:
 supravegherea bolilor transmisibile;
 reforma sănătăţii mintale;
 reţeaua farmaceutică;
 intervenţii în servicii de sănătate materne şi perinatale;
 implementarea unor articole ONU legate de sănătate din
Convenţia pentru drepturile copilului.
 ACTIVITATEA O.M.S. ÎN ROMÂNIA

În 2006-2007 aria cooperărilor vizează:

 prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile;
 nivelul comunitar şi servicii primare de sănătate în sănătatea mintală;
 controlul consumului de tutun;
 prevenirea violenţei;
 servicii medicale de urgenţă;
 siguranţa transfuziilor;
 rolul asistenţilor medicali în asistenţa primară;
 TBC, HIV/SIDA;
 sănătatea mamei şi copilului;
 siguranţa alimentelor şi a apei potabile.
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
 European health for all database (online database). Copenhagen, WHO Regional Office for
Europe, 2005 (http://www.euro.who.int/hfadb, accessed 10 November 2005).
 Euro foreign exchange reference rates. Frankfurt, European Central Bank, 2005
(http://www.ecb.int/stats/eurofxref/eurofxref-hist.xml, accessed 10 November 2005)
 World health report 2005 – Make every mother and child count. Geneva, World Health
Organization, 2005 (http://www.who.int/whr/2005/en/index.html, accessed 10 November
2005)
 The European health report 2005. Public health action for healthier children and
populations. Copenhagen, WHO Regional Office for Europe, 2005
(http://www.who.int/eprise/main/who/InformantionSource/Publications/Catalogue/200509
09_1, accessed 10 November 2005)
 WHO Global InfoBase Online: country profiles (online database). Geneva, World Health
Organization, 2005
(http://www.who.int/ncd_surveillance/infobase/web//InfoBasePolicyMaker/CountryProfile
s/ListCountries.aspx, accessed 10 November 2005)
 The global health atlas. Geneva, World Health Organization, 2004
(http://www.who.int/health_mapping/tools/globalatlas/en, accessed 10 November 2005)
 World development indicators 2005 [web site]. Washington, DC, World Bank, 2005
(http://www.worldbank.org/data/wdi2005/wditext/Index.htm, accessed 10 November
2005)
 WHO Statistical Information System (WHOSIS) [online database]. Geneva, World
Health Organization, 2005 (http://www3.who.int/whosis/menu.cfm, accessed 10
November 2005)