FLAVONOIDE ȘI ANTOCIANIDINE

(POLIFENOLI)
 FLAVONOIDE
• Numele generic al clasei vine de la cuvântul
latin flavus (galben). Această familie
importantă de substanţe a fost descoperită în
1936 de Albert Szent Gyorgy (laureat al
premiului Nobel). El le-a denumit mai târziu
vitamina P, comercializată sub formă de
concentrat de afine.
• Albert Szent-Gyorgyi (16.09.1893– 22.10.1986) a fost un medic biochimist
maghiar care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în 1937. Lui i se
datorează izolarea vitaminei C și a vitaminei B6, descoperirea vitaminei P,
contribuții însemnate la descoprerirea componentelor și reacțiilor din
ciclul acidului citric, la descoperirea substratului chimic al contracției
musculare. Tatăl său Miklós Szent-Györgyi s-a născut la Târgu Mureș. A
jucat un rol în eforturile diplomatice, nereușite, ale regimului lui Horthy de
a ajunge la un acord de armistițiu cu puterile aliate în anul 1944, și în cele
din urmă a fost nevoit să intre în ilegalitate. După terminarea războiului în
anul 1945 a încercat prin intrarea în politică să salvgardeze democrația și
tradiția științifică maghiară, dar în cele din urmă, în anii regimului
comunist, în 1947 a fost nevoit să aleagă calea exilului. În 1955 a primit
cetățenia americană.
 H H
5 H
4
H
6 2' 3'
3
2 1' 4'
7 1
8 O H
6' 5'

• Flavonoidele includ un mare număr de materii colorante

naturale (s- au izolat peste 6000 de flavonoide dar acestea
reprezintă doar o mică parte din flavonoidele existente în
natură) ale căror structuri au la bază un derivat piranic fenilat,
cel mai bogat în hidrogen, 2-fenil-dihidrobenzopiranul, cu
numele uzual de flavan.
Aceşti compuşi reprezintă o variantă a biosintezei poliacetilice,
deoarece lanţul poliacetilic se termină cu acidul cinamic care
reprezintă sursa de obţinere a ciclului B din flavone

O O OH O
5
Biosinteza 4 3
.
6

7 A 2
O S HO 8 O
enzima
1 B
(OH) (OH)
5,7-dihideoxiflavona
lant triacetil rest cinamic

• Deoarece heterociclul reprezintă o β-dicetonă, el poate fi scindat cu

alcalii, la cald. Această reacţie a reprezentat un procedeu standard
pentru elucidarea structurii deoarece molecula se scindează astfel
în doi acizi aromatici mai simpli şi uşor de sintetizat. S-a stabilit că
în multe flavone naturale unii hidroxizi fenolici sunt metilaţi.
Pentru identificarea şi protejarea ciclurilor fenolice de atacul alcalin,
grupele fenolice libere se supun etilării. Acidul fenolic provine din
ciclul A.
• În urma procesului de fotosinteză rezultă hidrați de carbon
și lipide ce fac parte din seria de compuși alifatici.
• Biosinteza compușilor din seria aromatică implică existența
unor intermediari specifici: acid acetic, fenilalanină, acid
shikimic.
• Acesta din urmă a fost descoperit în fructele unei plante
japoneze Shikimi-no-ki și provine din transformările
biochimice ale hidraților de carbon: Acid shikimic → acid
prefenic → acid 4-hidroxi-fenilpiruvic, conform schemei
următoare.
• Biosinteza presupune două șiruri chimice de materii prime:
I) - presupune calea pentru formarea fenilalaninei; II) -
produce 3 molecule de malonil-Co A (o unitate C3 dintr-o
unitate C2).
• Aceste șiruri se întâlnesc și sunt cuplate împreună de
enzimele chalcon sintază (CHS) formând chalcona care este
supusă apoi izomerizării de chalcon izomerază (CHI) la
flavonoida prototip Naringenină.
Biosinteza acetogeninelor (Jack Sullivan, 1998)
O
COOH CH2 C COOH
HOOC

CO2 O
HO OH CH2 C COOH
OH OH
Acid Shikimic Ac.prefenic
Fotosinteza Acetat
(C2)
Ac. 4-OH-fenil piruvic
OH

3 Malonil Co A
(C3) COOH Fenilalanina
H 2N
(I)
(II)
COOH Acid cinamic

HO
COOH Acid p-cumaric
CHS

OH O

OH Chalcona
HO OH
CHI/H3O+

OH OH O
OH
Red.
+ OH OH Naringenina
HO O HO O (flavanona)
Antocianidina
Derivaţi hidroxilaţi ai benzopiranului OH H H
(Catechine) OH
H OH

OH
HO O H

• Catehinele reprezintă o clasă de hidroxiderivaţi ai flavanului, foarte

răspândită în numeroase plante. Sunt substanţe cristalizate,
incolore, cu caracter fenolic. Compuşii puri sunt solubili în apă şi
alcool etilic şi greu solubili în eter şi hidrocarburi. Dau o coloraţie
verde cu clorura ferică şi cuplează cu diazo-derivaţi aromatici
formând coloranţi azoici.

• Catechinele precipită gelatina din soluţie dar nu au proprietăţi

tanante.

• Prin încălzire, sub acţiunea acizilor minarali sau a enzimelor,

catechinele se transformă în taninuri catechinice.
Catechina obişnuită (reprezentatul de bază al clasei) este un
pentahidroxiderivat al flavanului, cu doi atomi de carbon
asimetrici în moleculă. Sunt deci posibili patru izomeri optici,
formând doi racemici: (+) şi (-) catechina (2,3-trans) şi (+) şi (-)
epicatechina (2,3-cis). În natură se găsesc doi izomeri: (+)
catechina (în multe vegetale, de exemplu în extractul din
frunzele şi tulpina lianei Uncaria gambir) şi (-) epicatechina, în
catechu (extractul lemnului de Accacia catechu).

• Catechinele constituie taninurile din cojile de stejar,

castan nobil, mesteacăn, salcâm şi unele specii de
eucalipt şi cedru. Multe date atestă legătura genetică
dintre catechine şi antocianidine (catechinele naturale
corespund în ceea ce priveşte poziţia grupelor fenolice,
celor trei antocianidine naturale).
 O
FLAVANONE H
H

O
H

• Flavanonele apar ca produși de oxidare a

flavanului (la C4) până la cetonă.
• În natură apar ca dihidroflavone prin
ciclizarea chalconei (buteina).
 O O
OH OH
H2SO4
OH NaOH OH
HO OH HO O
H

Buteina Butina
(Chalcona) (derivat flavanonic)

• În laborator, tratând buteina cu acizi se

formează, prin ciclizare intramoleculară,
derivatul flavanonic, iar prin tratare cu alcalii
se regenerează derivatul chalconic
• Flavanonele din plante sunt derivați incolori ce
se găsesc în stare liberă în lemn și scoarță și
sub formă de glicozide în frunze, flori și
semințe.

• Butina nu este un colorant dar în prezența

derivaților metalici vopsește la fel ca buteina,
formând lacuri colorate (Al - roșu-cărămiziu,
Sn – galben, Cr – brun-roșiatic, Fe – negru-
brun). Probabil mordanții transform butina în
buteină.
FLAVONE ȘI IZOFLAVONE
O O

O O

Flavona Izoflavona

• Flavanul ca atare nu este semnalat ca substanță

colorată sau potențial colorată; din flavan, prin oxidare
în pozițiile 2-3, se formează derivatul benzo-γ-pironic,
cunoscut sub forma a doi izomeri: flavona și izoflavona.
• În flavonoidele naturale radicalul benzo-γ-pironic este
substituit cu grupe hidroxil dispuse ca în fenol,
pirocatechină și rezorcină.
 IZOFLAVONE
• Unele izoflavone au o puternică activitate insecticidă (de exemplu, rotenoide) și
altele posedă activitate estrogenică / antiestrogenică.
• Multe sunt recunoscute ca phytoalexine, compuși antimicrobieni.

• Mai multe izoflavone se găsesc în soia și ele pot fi responsabile de beneficiile

pentru sănătate datorate plantei.
• Genisteina scade presiunea sângelui și nivelul de colesterol, în special LDL,
reducând astfel riscul de boală cardiovasculară. A fost studiată extensiv, în special
pentru efectele sale estrogenice, care pot reduce simptomele de menopauză și
pentru a reduce riscurile de osteoporoză. Genisteina poate inhiba, de asemenea,
creșterea tumorilor și este raportat a fi responsabilă pentru rata scăzută de cancer
la sân și de prostată la persoanele cu o dietă bogată în produse din soia.
• Din florile rădăcinile și lemnul multor plante
au fost izolați mai mulți derivați flavonici (atât
liberi cât și sub formă de glicozide). Aceștia se
împart în două categorii:

• Derivați ai flavonei propriu-zise (fără grupă OH în 3)

• Derivați ai flavonolului (conțin grupare OH în 3)
 Derivați ai flavonei propriu-zise
(fără grupă OH în 3)
OH O

• Apigenina
OH
HO O

se găsește sub formă de glicozid (apiina) în

pătrunjel, țelină, gura leului, romaniță.
 OH O

Acacetina
OCH3
HO O
se găsește în florile de salcâm
Florile de salcâm pot fi folosite la vopsirea în galben a mătăsii, bumbacului și hârtiei.

OH O
OH

Luteolina OH
HO O

este un colorant foarte vechi (gaude, wan, weld), folosit încă din
antichitate, izolat din Rezeda sălbatică.
 Derivați ai flavonolului
(conțin grupare OH în 3)
OH O
OH OH

Quercetina OH
HO O
• Eugen Chereul (1786-1880 – Franța) a izolat din « quercitron » -
coaja stejarului american – un glicozid, quercitrina, din care, mai
târziu (1954), Rigand reușește să obțină, prin hidroliză acidă, o
substanță galbenă, greu solubilă în apă, quercetina, alături de o
zaharidă, ramnoza.
• Este considerat cel mai răspândit colorant, derivat al flavonolului,
găsindu-se în plante în stare liberă sau sub formă de glicozide.
• Se mai găsește în: hamei, sunătoare, micșunele ruginii, ceai
chinezesc, ceapă (în special în coji) etc
 FLAVONE GLICOZILATE
• Există numeroase exemple în natură de flavonoide glicozilate.
Ex: în Medicina Traditionala Chineza, trei derivați flavonici
glicozilați au fost izolați din frunzele copacului ginkgo, Ginkgo
biloba.
• Prin hidroliza glicozidelor izolate s-a obținut un amestec de:
Quercetină, kampferol, izorhamnetină într-un raport de 7: 6: 1

• Frunzele de ginkgo conțin și o altă clasă de compuși biologic

activi (un set unic de terpenoide) cunoscute sub numele de
ginkgolide.
• Ginkgolidele se crede a fi factori puternici antagoniști
împotriva activării plachetare și ajută la prevenirea agregării
plachetare și coagulării sângelui.
ANTOCIANI – E163

Sir Robert Robinson Richard Willstätter

• Antocianii sunt coloranții roșii și albaștri din flori și fructe. Ei sunt

glicozide (sau glucozide) care prin hidroliză în mediu acid trec în
zaharuri și aglicone colorate numite antocianidine.

• Cunoașterea antocianilor o datorăm în primul rând lucrărilor lui

Richard Willstätter (1914) și Robert Robinson, laureați ai premiului
Nobel.

• În natură se întâlnesc trei tipuri fundamentale de antocianidine,

deosebindu-se prin numărul grupelor OH din restul fenilic
(pelargonidina, cianidina și delfinidina); de multe ori grupele OH
sunt metilate (peonidină, petunidină, malvidină).
 OH OH OH
OH OH OH OH OH

+ + +
HO O OH HO O OH HO O OH
Cl- Cl- Cl-
OH
Pelargonidina Cianidina Delfinidina

OH OH OH
OH OCH3 OH OH OH OCH3

+ + +
HO O OH HO O OH HO O OH
Cl- Cl- Cl-
OCH3 OCH3
Peonidina Petunidina Malvidina
 • Antocianidinele se foloseau drept coloranţi încă din Antichitate.
Romanii foloseau fructele de pădure pentru a întări culoarea roşie a
vinului.
• Indienii din America foloseau afinele în prepararea unui produs
numit “pemnican”. Acesta era un amestec cu un conţinut mare de
calorii, obţinut din fâşii de carne uscată, grăsime şi afine care
dădeau o culoare atractivă şi o aromă deosebită. Datorită acidităţii
lor şi şi a conţinutului de acizi benzoici contribuiau şi la conservarea
produsului. Se poate spune că “pemmican” a fost primul produs de
fast-food din America.
• Structura lor a fost descoperită prin topire alcalină, reușindu-se
punerea în evidenţă a fluoroglucinei și a acizilor benzoici
corespunzători

OH OH OH

HOOC OH HOOC OH HOOC OH

HO OH
OH
Floroglucina Ac. para-hidroxibenzoic Ac. protocatehic Ac. galic
• Colorațiile roșii și albastre-strălucitoare ale
antocianidinelor se datorează distribuției
sarcinii pozitive a sistemului ciclic cromanic
aril-substituit.

+ +
O O O O +
 • Antocianii sunt ușor solubili în apă și în dizolvanți polari și greu solubili în eter
și benzen.

• Sărurile lor cu acizii sunt remarcabil de stabile și au o tendinţă pronunţată de a

cristaliza.

• Sărurile antocianilor și antocianidinelor sunt roșii. Prin adăugarea de alcalii, în

cantitate strict necesară pentru a descompune sarea de pirului (deci în soluție
neutră), culoarea virează spre purpuriu.

• În soluție alcalină se formează săruri metalice albasre (fenoxizi). La

neutralizarea sării de piriliu ia naștere întâi o pseudobază cu caracter
carbinolic, care elimină imediat apa, trecând într-un derivat chinonic :

OH OH OH O-
HO-
- H 2O HO-
+ OH OH O O
O O O O
OH
Sare de piriliu (rosie) Pseudobaza (cromenol) Chinona (purpurie) Fenoxid (albastru)

• Într-un exces de alcalii, grupa OH a restului chinonic formează săruri colorate mai închis
(albastre).
• Variația aproape nesfârșită a culorii florilor și fructelor se datorează faptului că antocianii se găsesc
în plante fie sub formă de săruri de piriliu (mediu acid), fie sub formă chinoidă (mediu neutru), fie
sub formă de săruri de K, Ca sau Na ale formei chinoide. Se explică astfel de ce același antocian
produce coloraţii diferite.
• Toți antocianii din natură conțin un rest de monozaharidă legat de hidroxilul din poziția 3.
• Majoritatea coloranților antocianici sunt înrudiți cu flavonoidele, generic provenind prin reducerea
coloranților derivați de flavone și flavonoli, supoziție confirmată pe cale sintetică

OH
OH OH

+
HO O OH
Cl-
Cianidina

OH O OH
-H+Cl-
OH OH OH OH
-2H2O

+2H
HO O OH HO O OH

Quercetina Catechina
OH OH
OH OH

HO O OH

Cromenol
Surse de izolare
• Practic toți coloranții de interes alimentar sau cosmetic nu
se sintetizeaxă ci se izolează din compuși naturali:
reziduurile de la prelucrarea strugurilor, varietăți de
struguri speciali, diverse plante de cultură sau de pădure
(rosella, fructul minune, afinul, annatto – semințele de
orlean - , cojile de mere, fructele spanacului de Malabar).
Izolarea
• Extracția și hidroliza antocianilor la antocianidine se
realizează într-o singură etapă, utilizând ca agent de
extracție o soluție apoasă de acid clorhidric în amestec cu
etanol.
• Alternativele moderne de izolare menționează utilizarea
schimbătorilor de ioni care rețin cationul de benzopiriliu.
Procesul are loc la 20-50oC iar eluţia colorantului reținut pe
cationit se realizează cu etanol saturat cu HCl.
Importanța compușilor
• Interesul actual pentru acești compuși polifenolici este legat de o mai buna
cunoaștere a structurii lor și a transformărilor chimice și enzimologice ce au
loc, pe parcursul proceselor tehnologice de elaborare a alimentelor de
origine vegetală.
• Flavonoidele, cum ar fi: flavonolii, antocianii, catehinele, flavanonele și izo-
flavanonele, includ cel mai mare și cel mai diversificat tip de polifenoli
vegetali, folosiți în dieta umană.
• Majoritatea flavonolilor se găsesc în plante ca glicozide, dar mulți dintre ei
pot fi policondensați, sub formă de "taninuri condensate".
• De exemplu, proprietăţile antimicrobiene ale unor flavonoide sugerează ca
ele pot avea un rol activ în mecanismul defensiv împotriva organismelor
patogene (fungii, bacterii), motiv pentru care au fost denumite "pesticidele
naturii".
• Fructele și legumele conțin cantități importante de flavonoide, de obicei
sub formă de glicozide, concentrația lor fiind mult mai mare în țesuturile
exterioare decât în cele de profunzime.
• Sucurile obținute din fructe conțin, de asemenea, flavonoide. Se estimează
că necesarul zilnic de flavonoide în dieta umană este aproximativ 0,5 - 1g.
• Cei mai frecvenți flavonoli în alimentație sunt: Quercetina și Kempferolul.
Efecte biologice
• Majoritatea flavonoidelor par să prezinte o
oarecare toxicitate, deși datele sunt
contradictorii.

• Multe flavonoide pot induce unul sau mai

multe efecte biologice diferite, fiind
incriminate, în special, toxicitatea cronică și
efectul cancerigen.
Efectele antioxidante
Cea mai importantă proprietate biologică a flavonolilor este cea
antioxidantă.

• Concentrația de flavonoide în celulele vegetale este mai mare, în

general, de 1 mM, putând atinge 3-10 mM în celulele epidermice.
• Majoritatea flavonoidelor (flavone, flavonoli, flavani, flavanoli, esteri
hidroxicinamici, antociani) prezintă proprietăți antioxidante notabile
față de sistemele lipide - apă și de produsele alimentare, care conțin
lipide.
• Efect antioxidant pronunțat manifestă unele legume (ceapă, usturoi,
tomate), bogate în flavonoide.
• Efectul antioxidant al flavonoidelor este valorificat în conservarea
calității cărnii crude sau gătite și a uleiurilor comestibile. Acest efect
poate fi extins asupra grăsimilor din lapte, untură și fructe. Testele "in
vitro" de inhibare a peroxidării lipidelor și a procesului de oxidare
degradativă a acizilor grași polinesaturati au condus la rezultate
neașteptate.
• Quercetina și catehina prezintă efect de protecție asupra peroxidării
lipidelor (egal cu cel al hidrodibutil toluenului, BHT).
• Flavonoidele se comportă ca veritabile capcane pentru radicalii liberi.
Chalconele sunt agenţi antioxidanţi mai eficienţi decât flavanonele
corespunzătoare.
• Activitatea cea mai importantă este atribuită flavonolilor liberi
(miricetine, robinetine), caracterizate de prezența unei grupe - OH liber,
în poziție 3, precum și polisubstituția cu grupe hidroxilice în pozițiile 3',
4' sau 3', 4', 5' în ciclul B.
• Flavonoidele care au 4 grupe OH sau flavanonele, naringeninele,
hesperetinele, care nu au grupă -OH în poziția 3 și au un singur OH în
ciclul B, au un efect antioxidant slab.
• Flavonoideie cu grupa OH liberă în poziția 3 au efect antioxidant mai
eficient decât glicozidele corespunzătoare: quercetina este mai eficientă
decât quercitrina, care este mai eficientă decât rutina.
• În timp ce unele flavonoide (quercetina, quercetrina, morina, miricetina,
catehina) inhibă peroxidarea lipidică neenzimatică, indusă de acidul
ascorbic sau sulfat feros, altele (apigenina, naringina) s-ar părea că
favorizează peroxidarea lipidelor. S-a constatat că peroxidarea lipidelor
poate conduce la destabilizarea și lezarea membranelor celulare. Poate,
de asemenea, cauza și diferite afecțiuni, inclusiv cancer.
SURSE DE IZOLARE A ANTOCIANILOR
 VALORIFICAREA REZIDUURILOR
DE LA PRELUCRAREA STRUGURILOR

Coarde de vita de Resturi vegetale

vie Plantatie de vita de vie

Struguri

PROCESARE
Sedimente de la cleire

Ciorchini Tirighie

Tescovina Drojdie si burbe

 Utilizarea tescovinei de struguri pentru extragerea de
coloranţi naturali

• Tescovina de struguri obţinută de la prelucrarea

soiurilor negre conţine cantităţi însemnate de
antociani, care se acumulează în pieliţa boabelor
pe parcursul procesului de maturare a acestora,
imprimându-le culoarea roşie sau roşu violaceu.
• Aceşti compuşi pot fi extraşi din tescovina
rezultată în urma procesului de vinificare a
strugurilor, purificaţi şi utilizaţi ca enocoloranţi în
industria alimentară pentru a înlocui coloranţii
sintetici dăunători pentru sănătatea omului.
Protocolul experimental privind analiza maturităţii fenolice a strugurilor
Anexa nr. 1

STRUGURI NEGRI STRUGURI NEGRI

(500 g)
(300 de boabe)

Desciorchinare
(viteza 1, durata 1 min)
100 200
RAHIS boabe boabe

Greutate Volum presare

BOABE (g) (ml)

Mixare G 100 V 100 TESCOVINA MUST

(viteza 1, durata 1 min)

Masurare
MUSTUIALA Cântãrire VFL

50 g tescovina
GFS + Analiza
Proba pentru analiza Proba pentru analiza fizico-chimica
(50 ml (50 ml)
85 ml HCl 0,1%
+
15 ml etanol 96% vol.
Zahar AT pH
Adaugare sol pH 3,2 Adaugare sol pH 1.0 Omogenizare
(50 ml) (50 ml) (g/l) (g/l ac.
macerare: timp de 1 orã
tartric)
termostatare: temp= 40oC

Omogeniza Omogenizar
re e
Separarea fractiei lichide
Macerare prin filtrare pe vata de sticla
Macerare
(T° ambianta, durata 4 (T° ambianta, durata 4 sau centrifugare
ore) ore)

Filtrare Filtrare
Determinare potential fenolic:

Analiza chimica Analiza chimica

Antociani Antociani
DO280

Antociani Indice de
ANT polifenoli totali
Calcularea parametrilor (mg/kg strug.) IPT
Polifenoli totali
Antociani totali
Antociani extractibili
Extractibilitatea antocianilor
Maturitatea semintelor
 COMPLEXITATEA FENOLI
STRUCTURII MONOMERI
MOLECULARE
POLIFENOLI
POLIMERI

STRUCTURA HIDROXIBENZOICI
COMPUSILOR HIDROXICINAMICI
ACIZI FENOLICI
FENOLICI
DIN STRUGURI 4 - PIROGALOL CARBOXILICI
NON FLAVONOIZI

TRANSRESVERATROL
STILBENI
CHIMIC
VINIFERINA

MONOGLUCOZIDE
ANTOCIANI
FLAVONOIZI DIGLUCOZIDE

FLAVANONOLI SI FLAVONE: 5% din CF TOTALI

CATECHINA
MONOMERI
3 - FLAVANOLI EPICATECHINA

POLIMERI

GALOTANINURI
HIDROLIZABILE
TANINURI ELAGOTANINURI

UNITATI CATECHINICE
CONDENSATE
LEUCOANTOCIANIDINE
 Clasificarea compuşilor fenolici din struguri
Grupa /Clasa Compuşi chimici
Acizi fenolici Hidroxibenzoici: galic, siringic, vanilic, pirocatechinic
Hidroxicinamici: cumaril-tartric, cafeoiltartric, p-cumaroil glucoza, feroil glucoza, esterul
acidului cutaric cu glucoza
Flavone Kaempferol-3-glucozid, kaempferol-3-glucoronid, kaempferol-3-glucozilarabian,
kaemferol-3-galactonan, quercitin-3-glucozid, quercitin-3-glucoran, quercitin-3-
rutinozid, quercitin-3-glucozilgalactan, quercitin-3-glucozilxilan, izoramnetin-3-glucozid

Flavonoli Dihidroquercitina-3-ramnozid (astilben)

Dihidrokemferol-3-ramnozid (engeletin)
Flavani (+) catechina, (-) epicatechina, (+) galocatechina, (-) epigalocatechina, epicatechina-3-
(taninuri) ortogalat, proantocianidine B1,B2,B3,B4,B5,C1 si C2 (formele polimerice condensate)

Antociani Cianidol-3-glucozid, cianidol-3-acetilglucozid, cianidol-3-para-cumarilglucozid, peonidol-

3-glucozid, peonidol-3-acetilglucozid, peonidol-3-para-cumarilglucozid, peonidol-3-
cafeilglucozid, delfinidol-3-glucozid, delfinidol-3-para-cumarilglucozid, petunidol-3-
glucozid, petunidol-3-acetilglucozid, petunidol-3-paracumarilglucozid, malvidol-3-
glucozid, malvidol-3-cafeilglucozid

Microfenoli Resveratrolul (trans-3,5,4’-trihidroxistilben)

Acidul shikimic (3,4,5-trihidroxi-1-ciclohexan-carboxilic)
Calea de biosinteză a antocianilor din struguri (dupa Robinson şi Davies, 2000)

Fenilalanina
PAL
C4H;4CL
Cumaril-CoA
Malonil CoA CHS
Aurone CHALCONA
CHi
Izoflavonoide FLAVONA
FLS F3H
Flavon-3-oli DIHIDROXIFLAVONA
LAR DFR
Proantocianidoli LEUCOANTOCIANIDINE
LDOX
TANINURI ANTOCIANIDINE
UFGT
ANTOCIANI
 Tehnicile de extracție a polifenolilor și solvenții utilizați
Procedeul Solventul
Et-OH/Apă (6:4, v/v)
Et-OH/Apă (7:3, v/v)
Acetat de etil/Apă (1:1, v/v)
Extracţia cu solvenți
organici Acetat de etil/Apă (9:1, v/v)
Me OH/Apă (7:3, v/v) și
Etanol/Apă (7:3, v/v)
Compușii extrași
Compuși fenolici totali
Compuși flavonoizi totali
Antociani (faza apoasă) și fenoli
(faza organică)
Compuși fenolici totali
Compuși fenolici totali

Etanol/Apă (9:1, v/v) Compuși fenolici totali

Extracția cu solvenți și Acetat de etil și SFE CO2 Compuși fenolici totali
CO2 la presiune de 100
bari
Extracția cu soluție 2,5% (w/v) soluție apoasă de ß- Flavone individuale, flavan-3-
apoasă de ß- CD ols, stilbene și ortho-diohenols
ciclodextrină
Solvenți de extracție adecvați în funcție de polifenolii extrași

Compușii fenolici Solvenții adecvați Autorii

Acizi fenolici Etanol, acetona, Naczk, 2002, 2004;
cloroform, apa Hismath si colab.,
2011;
Antolovich, 2000
Polifenolii legati de Hidroxid de potasiu Rodriguez-Arcos, 2002
peretele celular acidifiat

Flavonoide Etanol, metanol, apa in Lin si colab., 2003

mediu acid

Antociani Metanol acidifiat; Cacace si colab., 2002

Apa +dioxid de sulf

Taninuri Metanol, etanol, Labarbe si colab., 1999

(proantocianidine) acetona, metanol
acidifiat, apa