Proiect la limba si literatura romana

Alecu Russo
 Scopul Proiectului
Realizarea proiectului respectiv a avut
drept scop dezvoltarea personala a
autorilor si informarea tinerilor din clasa a
XI-a “B” cu privire la biografia lui Alecu
Russo si cu privire la aportul sau pentru
societatea romana.
 17 martie 1819 - Se naște Alecu
Russo, fiul lui Iancu Rusu, proprietar
de pământuri într-un sat pe valea
Bâcului, în Basarabia, Prodăneștii
Vechi.
 Copilăria și-a petrecut-o la țară, în
mijlocul țăranilor. Pe la 1829 o
cumplită epidemie de holeră i-a
secerat familia. Rămas orfan de
mamă, Alecu Russo e trimis de
părintele său la studii în Elveția, la
Institutul lui François Naville de la Prodăneștii Vechi este un sat
Vernier, unde învață limbile franceză din cadrul comunei Ștefănești
și germană. din raionul Florești Republica
 1836 - Tânărul Russo scrie poemele La mort
d'Alibaud și Epitaphe d'Alibaud în limba franceză.
Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un
atentat împotriva regelui Ludovic Filip, dar,
nereușind, a fost condamnat la moarte. De pe
acum, Russo se dovedește un revoltat, cu un
deosebit simț al dreptății și al egalității, un liberal
în gândire, fiind, mai apoi, ideologul mișcării
revoluționare de la 1848 din Moldova.
 1839 - Se întoarce în Moldova.
 1840 - Se stabilește la Iași, în urma unor
dezacorduri cu familia. Impresionat de locuri și de
locuitori, Alecu Russo scrie Iașii și locuitorii lui la
1848 (în franceză).
 Alecu Russo a început să scrie în limba franceză la
vârsta de 20 de ani
 1841 - Domnitorul Mihail Sturdza îi încredințează un post de
funcționar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamț.
 1845 - Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambițioasă și Jicnicerul
Vadră sau Provincialul la Teatrul Național.
 1846 - Se reprezintă la Iași Băcălia ambițioasă și, apoi,
Jicnicerul Vadră.
 1847 - Scrie articolele Poezia populară și Decebal și Ștefan cel
Mare, publicate postum în Foaia societății pentru literatură și
cultură română din Bucovina.

 Alecu Russo a publicat numai în limba română între 1846 și

1856 și numai în reviste, având de gând să-și termine scrierile
sale și să revină asupra lor, lucru pentru care nu a mai avut
răgaz.
 1848 - Participă la mișcarea revoluționară REVENDICÁ- a reclama, a cere un bun
din Moldova alături de V. Alecsandri; în care i se cuvine, asupra căruia are
drepturi.
urma eșecului acesteia, Russo pribegește LITÍGIU-conflict între persoane,
mai întâi în Ardeal, pentru ca apoi să se instituții, state etc. care poate forma
obiectul unui proces, unui arbitraj etc.
stabilească la Paris. PATERNITATE-Calitatea de autor al unei
lucrări, al unei metode etc.
 1850 - Apare în România Viitoare, revistă
politică a românilor exilați la Paris,
Cântarea României (versiune franceză),
care a fost tiparit anonim. Fara a
revendica vreodata explicit aceasta opera,
a creat unul dintre cele mai cunoscute
litigii de paternitate literara din istoria
literaturii romane.
Poemul Cântarea României a avut un larg
ecou printre contemporani, mai întâi prin
excelenta versiune a lui N. Bălcescu. În
1858, D. Bolintineanu încearcă o traducere
 Cântarea României
Domnul Dumnezeul părinţilor noştri înduratu-s-a de lacrimile tale, norod nemângâiat,
înduratu-s-a de durerea plămâilor tale, ţara mea?.. Nu este îndestul de smerită,
îndestul de sfâşiată? Văduvă de feciorii cei viteji, plângi fără încetare pe mormintele
lor, precum plâng şi jelesc femeile despletite pe sicriul mut al soţilor!
Neamurile auziră ţipătul chinuirii tale; pământul se mişcă. Dumnezeu numai să nu-l fi
auzit?.. Răzbunătorul prevestit nu s-a născut oare?
Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ?
care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Poporul tău era îndrăzneţ ca vulturul, războinic şi trufaş ca taurul neînjugat...
Rămasu-ţi-a oare numai umbra puterii şi aducerea-aminte a vitejiei tale?..
Cum a slăbit pieptul tău de oţel?.. mâna ta cea tare cade de oboseală... şi moleşirea
a intrat în lăcaşul voinicilor!.
Cinge-ţi coapsa, ţară română... şi-ţi întăreşte inima... miazănoapte şi miazăzi, apusul
şi răsăritul, lumina şi întunericul, cugetul dezbrăcător şi dreptatea s-au luat la luptă...
Urlă vijelia de pe urmă... Duhul Domnului trece pe pământ!...
 1851 - Se întoarce în țară; publică în Zimbrul scriere
Studie moldoveană sub pseudonimul Terenție Hora.
 1855 - După o absență mai lungă în publicistică,
Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile
Alecsandri Cugetări.
 1858 “Banca Moldovei” ii sechestreaza productia pe
1858 a celor doua mosii; scriitorul se zbate in mari
greutati financiare.
 1859 In 5 februarie, moare, la Iasi, “de troahna“
(tuberculoza), la putin timp dupa ce i se infaptuise
unul din idealurile patriotice pentru care luptase,
Unirea Principatelor.
A fost inmormantat la manastirea Barboi, din Iasi,
intr-o groapa de caramida, in curtea bisericii. Mai
tarziu a fost depus in cripta comuna din interiorul
lacasului. Nicio inscriptie nu aminteste de faptul ca
acolo se afla osemintele celui care, daruindu-se cu
toata fiinta sa luptei pentru dreptate, libertate si unire,
s-a socotit “ostasul propasirii”.
 Decebal și Ștefan cel Mare
Strălucite și mult mărețe figuri sunt ale acestor doi eroi în cadrul istoric al Daciei vechi
și al noii Dacii! Închipuirea se pierde în zbor, când cearcă a se urca până la înălțimea
lor, și însă numele unuia dintre acești bărbați legendari este în toate gurile, pe când
celălalt este acoperit cu vălul uitării.
Fanatismul patriotic și ignoranța atribuie lui Ștefan tot ce i se pare minunat, tot ce-i
este necunoscut; orice zidire veche, un pod de piatră dărâmat, o movilă de pământ
ridicată în mijlocul unui șes întins, o ruină de cetate, biserici etc... tot, zice românul,
este făcut de Ștefan vodă.
Dar istoria este mai nepărtinitoare; ea ne arată imaginea maiestoasă a lui Decebal,
strângând cu o mână rana deschisă în pieptul său și cu cealaltă chemând popoarele în
contra poporului-rege.
Ștefan e un luceafăr luminos; Decebal este un soare întunecat; însă umbra lui Decebal
se întinde mai departe decât lumina lui Ștefan.
După unsprezece secole, Ștefan a ridicat spada sângeroasă care căzuse din mâna lui
Decebal. Cine oare va fi chemat a ridica spada purtată cu atâta glorie de Ștefan cel
Mare?
Și când?...
 Concluzie
Alecu Russo da dovada de faptul ca este un
patriot inrait prin intermediul activitatii si
operelor sale cu puternic caracter patriotic si
istoric, acesta relatand fapte reale legate de
etnogeneza poporului roman dar nu neglijeaza
nici situatia social-politica a romanilor din acea
perioada.