ANALIZA DISCRIMINĂRII RELIGIOASE

STUDENTI: Hurmuzache Elena Florentina

Grigoraş Ştefania Corina
 Intoleranta religioasa este noul rasism –
discriminarea minoritatilor religioase in lume

 Mark Lattimer (directorul Grupului International

Pentru Drepturile Omului) :
“Minorităţile religioase sunt persecutate,
supuse atacurilor violente,
încarcerate, torturate şi
lipsite de drepturile
fundamentale ale fiinţei umane.
 Legislatie
 În prezent, viața religioasă în România se desfășoară
conform principiului libertății credințelor religioase,
principiu enunțat în articolul 29 din Constituția
României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.
Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic,
România nu are nicio religie națională, respectând
principiul de secularitate: autoritățile publice sunt
obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele
religioase. Cetățenii sunt egali în fața legii și în fața
autorităților publice, indiferent de convingerile
religioase sau părerile despre lume și viață pe care le
au. Cultele religioase sunt autonome față de stat, care
însă trebuie să le sprijine. Tot conform Constituției,
discriminările religioase, ca și incitarea la discriminare
și promovarea urii religioase, sunt interzise.
 Legea nr. 489/2006 – libertatea religioasa si
regimul general al cultelor
 Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei
persoane de a avea sau de a adopta o religie, de
a și-o manifesta în mod individual sau colectiv, în
public sau în particular, prin practicile și ritualurile
specifice cultului, inclusiv prin educație religioasă,
precum și libertatea de a-și păstra sau schimba
credința religioasă.
 Discriminarea este interzisă atât în sfera publică, cât
și în cea privată (art. 3 din Legea cu privire la
asigurarea egalității)

 Discriminarea este interzisă și se sancționează atât

în cazul în care persoana care a comis fapta de
discriminare este persoană fizică, cât și în cazul în
care aceasta este persoană juridică. Pentru aceeași
faptă de discriminare poate fi sancționată și
persoana juridică, adică instituția, și persoana fizică.
 „Discriminare” este un cuvânt uşor de pronunţat, dar
foarte greu de suportat în viaţa de zi cu zi.
Poate însemna să fii
lăsat pe dinafară sau
să te simţi nedorit,
fiind evident că absenţa
ta ar fi mai de dorit decât
prezenţa ta.
În cazuri extreme, poate
chiar simţi că moartea ar
fi mai de dorit decât viaţa.
Oricare ar fi cazul,
discriminarea întotdeauna
distruge chiar miezul demnităţii umane.
Culte recunoscute in Romania conform
legii cultelor nr. 489/2006
 Biserica Ortodoxă Română
 Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara
 Biserica Romano-Catolică
 Biserica Română unită cu Roma, Greco-Catolică
 Arhiepiscopia Bisericii Armene
 Biserica Creștină Rusă de Rit Vechi din România
 Biserica Reformată din România
 Biserica Evanghelică C.A. din România
 Biserica Evenghelică Lutherana din România
 Biserica unitariană din Transilvania
 Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România
 Biserica Creștină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România
 Biserica Evanghelica Română
 Uniunea Penticostală – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
 Biserica Creștină Adventistă de ziua a șaptea din România
 Federația Comunităților Evreiești din România
 Cultul Musulman
 Organizația Religioasă Martorii lui Iehova
 Relatiile dintre stat si cultele religioase
Cel mai accesibil criteriu de clasificare a relațiilor dintre stat și
cultele religioase este cel al definirii juridice a acestora.
Astfel, in Romania se distinge urmatorul model:

 regimuri de recunoaștere a unor culte (pe unul sau mai multe

niveluri), definite, după caz, ca regimuri de cooperare sau
parteneriat dintre stat și culte. Cultele recunoscute beneficiază de
o situaţie privilegiată faţă de cele care nu au acest statut. Statul
recunoaște utilitatea activității cultelor susținându-le financiar în
mod direct sau indirect. Din această categorie fac parte state
precum Belgia, Germania, Italia, luxemburg, Spania, Polonia,
Republica Cehă, România, Slovacia etc
 Particularitati ale raporturilor dintre stat si culte in
Europa si modelul romanesc

În România, regimul relaţiilor stat - culte, guvernat de

Constituţia României și de legea nr. 489/2006 privind
libertatea religioasă și regimul general al cultelor, este
unul de cooperare și de recunoaștere pe mai multe niveluri.
Ca și în alte state europene, precum Austria, Belgia, Italia sau
Spania, unde prin tradiţie majoritatea populaţiei aparţinea
unei anumite confesiuni (catolică, în cazul acestora,
ortodoxă, în cazul României), relaţia dintre stat și culte este
marcată, în practică, de tradiţia istorică și legală a prezenţei unei
Biserici majoritare.
 În România, țară cu un nivel ridicat de religiozitate a
populaţiei, cu o rată a participării religioase în media
europeană (dar peste media ţărilor cu majorităţi ortodoxe), a
fost preferat un regim de neutralitate pozitivă, de cooperare
între culte și stat, caracterizat printr-o combinaţie elaborată de
forme de finanţare directă(impozit bisericesc, gestionat de
catre stat si retinut si impozitul pe venit) şi indirectă (de la
bugetul de stat sau bugetele locale) a cultelor.

Spre deosebire de ţările cu sisteme consolidate de cooperare

între stat și diferitele tipuri de comunități religioase,
„parteneriatul social” dintre stat și culte se află încă în
construcţie în România.
 Concluzie
 Deși încă în construcţie pe unele paliere, legislaţia
românească în domeniul cultelor a intrat, în ansamblu, într-o
etapă de normalizare. unele ajustări ale practicilor
instituţionale rămân însă pe mai departe posibile.

 Discriminarea nu poate fi biruită prin discriminare, căci astfel

răul creşte; doar dragostea o poate birui. Chiar şi aşa, ar trebui
să ne rugăm pentru toţi cei care suferă pentru credinţa lor în
întreaga lume şi să facem tot ce ne stă în putinţă să suprimăm
această practică în toate formele sale, începând cu noi înşine. Să
îi iubeşti pe toţi şi să nu crezi că ceilalţi sunt mai puţin oameni
dacă nu au aceeaşi credinţă ca tine.