“La început a fost cuvântul. Dar nu la începutul lumii, ci la începutul culturii.

Dincoace de cuvânt se află natura, dincolo de el începe cultura. Încep ând s ă vorbeasc ă,
antropoidul a devenit om; laba a devenit mână, piatra necioplit ă a devenit unealt ă,
adaptarea a devenit muncă, hrana a devenit mâncare, ad ăpostul a devenit cas ă. Nicio stare
sufletească nu ajunge idee decât în și prin vorbire. Îns ă vorbirea nu e vorb ărie, vorb ăria
este manifestarea zgomotoasă a tăcerii de vreme ce nu mai spune nimic. Vorbirea este
principalul mijloc de comunicare și de construire a ideilor. “

Henri Wald
 Formele comunicării orale: monologul, conferinţa,
expunerea, prelegerea, relatarea, discursul, toastul,
alocuţiunea, povestirea, pledoaria, predica,
intervenţia, interpelarea, dialogul, dezbaterea,
seminarul, interviul și colocviul. Dintre acestea, mă
voi opri puţin doar la două, și anume prelegerea și
discursul.
 Prelegerea: este situaţia comunicativă în care publicul ce asistă la o
prelegere a avut posibilitatea să sistematizeze informaţii, fapte,
evenimente anterioare angajării acestui tip de comunicare;
presupune un nivel de abordare mai ridicat, fără o introducere de
acomodare cu subiectul pus în discuţie. Curs, lecție ținută într-o
școală de grad superior; conferință publică(aparținând unui ciclu).
 Discursul: forma cea mai evoluată şi cea mai pretenţioasă a
monologului, care presupune emiterea, argumentarea şi susţinerea
unor puncte de vedere şi a unor idei inedite, care exprimă un
moment sau o situaţie crucială în evoluţia domeniului respectiv.
Discursul mai poate fi definit ca fiind o expunere făcută în fața unei
adunări, fiind o cuvântare.
Cerinţele și exigenţele unei exprimări orale ușoare:

 1. Caracteristicile personalităţii: claritatea, acurateţea, empatia,

siceritatea, relaxarea, contactul vizual, aparenta si postura

 2. Calităţile vocale – enunţarea și pronunţia(inălţimea-tonalitatea- și

intensitatea vocii), volumul vocii, dictia si accentul, viteza, pauza si
timbrul vocii.
 Toţi acești factori aduși împreună într-un proces de
comunicare, l-ar face pe acesta să fie corect și eficient, așa
cum s-ar dori să fie orice comunicare. Așadar, dacă am știi să
îmbinăm acești parametrii în comunicarea verbală, am obţine
o comunicare perfectă. Iar aceasta, s-ar dovedi a fi mai mult
decât o comunicare și un schimb de idei, păreri sau
cunoștinţe, ar fi o adevărată artă, pentru că oratoria însăși
este o măiestrie.
“Mă adresez tuturor celor care îşi asumă responsabilitatea de a
acţiona personal şi imediat, în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu
ei înşişi şi cu cei din jur.
Să comunicăm mai bine pentru a fi mai buni...
Să fim mai buni pentru a trăi mai bine...
Să trăim mai bine nu doar pentru a supravieţui...
Pentru a obţine bucuria vieţii şi respectul faţă de sine.”

Jacques Salomé