ANALIZA SUDABILITATII

OTELURILOR SLAB ALIATE

Prof.Dr.Ing. Ionelia VOICULESCU
CARBONUL ECHIVALENT (%)

CE (IIW) = C + Mn/6 + (Cu + Ni)/15 + (Cr + Mo
+ V)/5
CE (WES) = C + Si/24 + Mn/6 + Ni/40 + Cr/5
Mo/4 + V/14
Pcm = C + Si/30 + Mn/20 + Cu/20 + Ni/60 +
Cr/20 + Mo/15 + V/10 + 5B
CEn = C + f(C) {Si/24 + Mn/6 Cu/15 + Ni/20 +
(Cr + Mo + Nb + V)/5},
unde f(C) = 0,75 + 0,25tanh{20(C 0,12)}
TEMPERATURI DE TRANSFORMARE
(C)

Ac1=750,826,6C+17,6Si11,6Mn
22,9Cu23Ni+24,1Cr+22,5Mo-39,7V-
5,7Ti+232,4Nb-169,4Al-894,7B
Ac3=937,2-436,5C+56Si-19,7Mn-
16,3Cu-26,6Ni-
4,9Cr+38,1Mo+124,8V+136,3Ti-
19,1Nb+198,4Al+3315B
Ms=521-353C-22Si-24,3Mn-7,7Cu-
17,3Ni-17,7Cr-25,8Mo
ECUATII ALE VARIATIEI CAMPULUI
TERMIC LA SUDARE

Calculele se bazeaz pe ecuaiile propuse de Rosenthal in care se tine
cont de efectele grosimii componentelor sudate si transferul cldurii [1].
T=Ta+Ts exp{(-o1/c)(2t/h)} + ((Tpr-Ta)exp{(-o2/c)(2t/h)}
Ts=Q/(2t)exp(-vw/2k)[{exp(-vR/2k)}/R + nrn {exp(-vRn/2k)/Rn + exp(-
vRn/2k)/Rn}]
In care:
T temperatura, C
Ta temperatura ambianta, C
Tpr temperatura de prenclzire, C
Ts cresterea de temperatura datorata deplasrii sursei termice, C
x coordonata poziionala pe direcia de sudare, cm
z coordonata pe direcia grosimii, cm
y coordonata situata pe direcie perpendiculara pe direcia de sudare
w coordonata de deplasare pe direcia de sudare, w=x-vt
v viteza de sudare, cm/s
t timpul scurs din momentul in care sursa termica a trecut prin sistemul
de coordonate statice (x=y=z=0), s
2 2 2
z y w + +
2 2 2
) 2 ( z nh y w + +
2 2 2
) 2 ( z nh y w + + +
R = R
n
= R
n
=
Q - energia sursei termice, Q=0,24qIU, cal/s
h grosimea componentei sudate, cm
q - eficienta termica a arcului (randamentul arcului); 1 : (SAF); 0,80 : (SE,
MIG/MAG); 0,60:(WIG)
o1/c coeficientul de transfer al cldurii la suprafaa plcii = 0,0005cm/s
(SAF); 0,002cm/s (SE, MIG/MAG, WIG)
o2/c - coeficientul de transfer al cldurii la suprafaa cu excepia zonei sudate,
0,0020cm/s
r viteza de reflexie a cldurii la suprafaa plcii; 1,00: (SAF); 0,80: (SE,
MIG/MAG); aceasta variabila a fost introdusa pentru cresterea preciziei de
predicie a variaiei cmpului termic.
- conductivitatea termica = 0,06 + 0,000012Hl (cal/cm s)
k difuzivitatea termica = 0,042 + 0,000016Hl (cal cm/s)
Hl energia liniara = q E (J/cm)
E energia arcului electric = 60IU/v , J/cm
I intensitatea curentului, A
U tensiunea arcului , V
Viteze de racire intre 800 si 500
o
C
Fig. 1. Comparaie intre valorile calculate si msurate ale t8/5 [1].
ECUATII PENTRU PREDICTIA DURITATII
MAXIME [2]

In care t8/5 este timpul de racire intre 800 si 500 C
HM = 884C(1-0,3C
2
)+294
tM = exp(10,6CEI 4,8)
CEI = C + Si/24 + Mn/6 + Cu/15 + Ni/12 +Mo/4 + f(B) = cresterea durificrii
in ZIT datorita borului, (Cs 0,8%, Ns 0,01%)
Daca Bs 0,0001, f(B) = 0
0,0001BBx, f(B) = 0,09f(C)
BxsB, f(B)= 0,09f(C)

Unde Bx=0,0004+0,0006

f(C)= cos( )

HB = 145 + 130tanh(2,65CEII -0,69)
CEII = C + Si/24 + Mn/5 + Cu/10 + Ni/18 + Cr/5 + Mo/2,5 + V/5 + Nb/3
tB = exp(6,2CEIII + 0,74)
CEIII = C + Mn/3,6 + Cu/20 + Ni/9 + Cr/5 + Mo/4
Hv = ) arctan(
2 . 2 2
x
H H H H
B M B M

+ X = 4
2
) / log(
) / log(
5 / 8

M B
M
t t
t t
80 , 0 2
C t
0001 , 0
0001 , 0

Bx
B
0080 , 0
0020 , 0 N
PREDICTIA VALORII MINIME A
TEMPERATURII DE PREINCALZIRE [3]
Obiectivele principale ale prenclzirii sunt eliminarea hidrogenului
difuzibil din sudura si prevenirea fisurrii la rece asistate de
hidrogen. Factorii care influeneaz formarea fisurilor la rece sunt:
compoziia chimica otelului;
grosimea componentelor;
coninutul de hidrogen difuzibil din metalul depus prin sudare;
energia liniara introdusa la sudare;
nivelul tensiunilor reziduale sau limita de curgere a sudurii;
nivelul de bridare al mbinrii;
valoarea factorului de intensitate a tensiunii la rdcina sudurii sau
forma rostului;
numrul de treceri la sudare;
metoda de prenclzire (viteza de nclzire, adncimea de nclzire);
temperatura ambianta;
nclzirea ulterioara.

Efectul compoziiei chimice a otelului
Pentru estimarea susceptibilitii fata de fisurarea la rece a sudurilor in cazul otelurilor
carbon si slab aliate se propune utilizarea urmtoarei relaii:

CE (IIW) = C + Mn/6 + (Cu + Ni)/15 + (Cr + Mo + V)/5, %

Relatia este valabila pentru oteluri cu coninut de carbon mai mare de 0,12%.
Pentru otelurile moderne care au mai puin dect 0,12%C se recomanda relaia:

Pcm = C + Si/3 + Mn/20 + Cu/20 + Ni/60 + Cr/20 + Mo/15 + V/10 +5B, %

Susceptibilitatea fata de fisurarea la rece este apreciata prin valoarea duritii sudurii sau a
ZIT-ului. Duritatea sudurii este determinata de efectul interactiv intre coninutul de carbon
si efectul de durificare dat de clibilitatea materialului. Pentru estimarea efectelor de
durificare a otelurilor situate intr-o marja larga de valori ale carbonului se poate utiliza
urmtoarea formula:

CEn = C + f(C){Si/24 + Mn/6 + Cu/15 + Ni/20 + (Cr + Mo + Nb +V)/5}, %

Unde f(C)=0,5 + 0,25 tanh {20 (C - 0,12)}, %

Cu scderea coninutului de carbon scade si valoarea funciei f(C) de la 1 la 0,5. Valoarea
CEn se apropie de CE(IIW) pentru valori ale carbonului mai mari dect 0,15%, iar CEn se
apropie de Pcm atunci cnd coninutul de carbon scade.
Relaia CEn este prezenta si in ASTM A 1005/A-00 sau ASME B16.49-2000.
Efectul grosimii componentelor
S-a constatat ca prin cresterea grosimii
componentelor creste viteza de rcire (timpul de
rcire t8/5 scade) si ca atare, se obine durificarea
sudurii.
Totodat, timpul de rcire pana la 100 C scade
si se diminueaz posibilitile de eliminare a
hidrogenului difuzibil din sudura.
Cresterea grosimii implica un mai mare numr de
treceri si cantitatea de hidrogen difuzibil
acumulata in sudura poate fi mai mare,
contribuind la cresterea riscului de fisurare la rece.
Cantitatea de hidrogen difuzibil din
sudura
Cantitatea de hidrogen difuzibil prezenta in
sudura reprezint un factor de mare importanta
asupra riscului de fisurare la rece. De aceea se
cuta ca materialele de adaos sa permit
introducerea unei cantiti cat mai reduse din
acest element. Se prevd totodat si masuri
pentru ndeprtarea umiditii si surselor de
hidrogen prezente pe suprafeele metalice
(murdrie, vopsea etc) care urmeaz a fi sudate.
Cantitatea de hidrogen difuzibil din
sudura
Din msurrile efectuate de IIW pe mai multe mrci de
materiale de adaos s-au stabilit urmtoarele limite ale
hidrogenului difuzibil:
Electrod rutilic: 30 ml/100g;
Electrod celulozic: 60 ml/100g;
Electrod cu coninut redus de Hidrogen: 5 8 ml/100g;
Electrod cu coninut foarte sczut de hidrogen: 2 5
ml/100g;
WIG, MIG/MAG cu sarma plina: 2ml/100g;
MIG/MAG cu sarma tubulara: 6 10 ml/100g;
SAF: 2 -8 ml/100g.

Energia liniara introdusa la sudare
Cu cresterea energiei liniare la sudare,
viteza de rcire scade (timpii de rcire
t8/5 si t100 cresc) si ca atare riscul de
fisurare la rece scade.
Se considera ca riscul de fisurare este
diminuat daca energia liniara are o valoare
superioara fata de 3Kj/mm.
Nivelul tensiunilor reziduale in funcie de
limita de curgere a sudurii
Nivelul tensiunilor reziduale la sudare are o
mare importanta in procesul de fisurare la rece.
Deoarece adesea tensiunile reziduale la sudare
ating valori apropiate de limita de curgere a
metalului sudat, riscul de fisurare este mai mare
in cazul otelurilor de mare rezistenta sau cnd
se utilizeaz materiale de adaos cu valori
ridicate ale rezistentei de rupere si curgere.
In calculele predictive se iau in considerare
efectele tensiunilor reziduale la sudare asupra
valorii temperaturii de prenclzire.
Nivelul tensiunilor reziduale in funcie de
limita de curgere a sudurii
Valoarea maxima a tensiunii reziduale se considera a fi
apropiata de limita de curgere a sudurii.
In cazul otelurilor de mare rezistenta fisurarea se
produce majoritar in ZIT sau sub linia de fuziune, fisurile
dezvoltndu-se mai mult transversal si mai puin in
rdcina.
Valori mai mari ale temperaturii de prenclzire sunt
previzionate in cazul otelurilor cu valori mari ale
rezistentei mecanice.
Reduceri ale valorilor temperaturii de prenclzire fata de
situaia cea mai severa sunt cuprinse intre 0 C in cazul
otelurilor din clasa YP 700 si 75 C pentru clasa YP360.

Nivelul de bridare al mbinrii
Nivelul de bridare al mbinrii este important mai
ales pentru custuri realizate dintr-o singura
trecere sau in cazul rdcinii sudurilor multistrat.
O prindere lejera a componentelor permite
dezvoltarea deformaiilor dup sudare, afectnd
mai ales zonele de rdcina, unde fisurarea la
rece este favorizata.
Din pcate, formulele de calcul nu pot prevede
efectul de localizare a tensiunilor in zona
rdcinii.
Valoarea factorului de intensitate a
tensiunii la rdcina sudurii sau forma
rostului
Fisurarea la rece se poate produce mai ales in primele
straturi depuse in rosturi de tip K si X datorita valorii
ridicate a concentratorului de eforturi unitare.
De aceea, sudurile de rdcina pe o parte sunt excavate
naintea depunerii straturilor pe partea opusa.
In cazul rosturilor in V sau a celor fra prelucrare,
factorul de intensitate a tensiunilor este mult mai mic
comparativ cu cel ntlnit la custurile realizate din
ambele pari.
In cazul custurilor in Y cu ptrundere pariala este
dificil de detectat fisurarea la rdcina. De aceea, se
recomanda utilizarea prenclzirii in cazul remedierilor
prin sudare.
Numrul de treceri la sudare
In cazul custurilor multi-pas, rdcina este renclzita
de straturile depuse, astfel incat tensiunile reziduale si
cantitatea de hidrogen difuzibil sunt reduse.
Ca urmare, fisurarea rdcinii se produce relativ rar in
astfel de mbinri. Prenclzirea poate permite limitarea
efectelor legate de fisurare. Prin calcularea temperaturii
de prenclzire se dorete stabilirea valorii minime care
permite evitarea fisurrii rdcinii in cazul rosturilor
critice (Y) la care depunerea primului strat este supusa
unor tensiuni reziduale mari. Pentru cazuri uzuale,
metodele de calcul a temperaturii de prenclzire dau
valori mult mai reduse dect cele corespunztoare
situaiilor foarte severe.
Pentru moment, valoarea temperaturii de prenclzire
minime este considerata 75C, mult mai sczuta dect
cea calculata pentru otelurile din clasa YP380 MPa,
sudate cu rosturi in Y.
Metoda de prenclzire
Unul dintre obiectivele prenclzirii este de a
intensifica difuzia hidrogenului din zona sudata.
Efectul prenclzirii creste cu cresterea limii
zonei nclzite si cu scderea vitezei de
nclzire.
Limea optima a zonei prenclzite se
considera a fi de 200mm de fiecare parte a
rostului. Valoarea temperaturii de prenclzire
trebuie majorata in cazul nclzirii rapide sau
localizate.
Temperatura ambianta
Producerea fisurrii la rece este favorizata
de temperaturi ambiante sczute.
De aceea, valorile de calcul ale
temperaturii de prenclzire iau in
considerare temperatura ambianta [5].
nclzirea dup sudare
nclzirea dup sudare este foarte utila din punctul
de vedere al evoluiei hidrogenului difuzibil. Daca
valoarea temperaturii de prenclzire este excesiv
de mare, o nclzire ulterioara sudarii este mai puin
necesara dei poate fi utila.
Cteva valori echivalente ale temperaturii de
meninere sunt:
150C pentru 95 de ore;
200C pentru 29 de ore;
250C pentru 12 ore;
300C pentru 2 ore.
PREDICTIA VALORII REZISTENTEI DE
RUPERE A SUDURII [1]
Relaia de calcul a duritii metalului depus prin sudare are la baza
compoziia chimica (C, Si, Mn, Cu, Ni, Cr, Mo, V, Nb, Ti, in %) si timpul de
rcire t8/5:
Hv = (HM + HB)/2 (HM HB)arctan(x)/2,2
x = 4 log (t8/5 /tM)/log (tB/tM) 2
HM = 884C +294
t M (s) = exp (10,6 CEI 4,8)
CEI (%) = C + Si/24 + Mn/ (2,88(1 + Mn)) + Ni/30 + Cr/6 + Mo/8
HB = 145 + 130 tanh(2,65 CEII 0,69)
CEII (%) = C + Si/24 + Mn/(2,16(1 + Mn)) + Cu/10 + Ni/45 + Cr/10 + Mo/5
+ 2V + 2,2Nb/(1+5Nb) + Ti/10
tB (s) = exp (6,2 CEIII -0,69)
CEIII (%) = C + Mn/(1,68(1+Mn)) + Ni/15 + Cr/10 + Mo/8
Ts (MPa) este rezistenta de rupere = 3,0 Hv + 22,3
PREDICTIA TENACITATII METALULUI
DEPUS PRIN SUDARE
Pentru estimarea tenacitii metalului sudat au fost
procesate mai multe valori aflate in baza de date a
Universitatii din Cambridge, U.K.
Metalele pe baza crora s-au efectuat testele au fost
sudate in conditii identice, utiliznd valoarea energiei
arcului de 1kJ/mm (energia liniara de 0,8kJ/mm), cu
temperatura intre treceri de 200C si grosimea plcilor
de 20 mm. Tenacitatea a fost exprimata cu ajutorul
temperaturii de tranziie prin teste de rupere prin soc,
pentru valori ale energiei de impact Charpy de 28J.
Cu ajutorul unui software dezvoltat de D.J.C. Mackay de
la Universitatea din Cambridge s-au prelucrat datele prin
analiza neuronala, care ofer si valoarea gradului de
incertitudine. Cnd diferena intre valorile maxime si
minime previzionate pentru temperatura de tranziie a
fost peste 30C, datele s-au considerat irelevante.
Corelaie intre valorile msurate si previzionate
pentru temperatura de tranziie [6].
Relaia intre valorile estimate si cele msurate, prezente in baza de date
Bibliografie


N. Yurioka, Prediction of weld metal strength, IIW Doc. IX-2058-03;
N.Yurioka, Prediction of HAZ hardness of ferritic steels, Metal
Construction, vol. 19 (1987), p. 217R;
N.Yurioka, T. Kasuya, A chart method to determine necessary
preheat in steel welding, Welding in the World, vol. 35 (1995), p.
327-334;
N.Yurioka, Comparison of the preheat predictive methods, Welding
in the World, vol. 48(2004), p.21-27;
T.Kasuya, N.Yurioka, Determination of necessary preheat
temperature to avoid cold cracking under various ambient
temperature, ISIJ International, vol.35 (1995), No. 10, p. 1183-1189;